A.

Probe de pareză pentru membrele superioare:

a) Proba brațelor întinse

Examinatorul cere pacientului să țină membrele superioare extinse în poziție
orizontală în față. Membrul superior deficitar cade primul.

b) Proba Fisher
În cazul deficitelor mai mici examinatorul pune pacientul cu membrele
superioare în poziție orizontală cu mâna în supinație. Din cauza forței
gravitaționale mâna de partea cu pareza trece mai întâi în pronație și apoi
coboară membrul superior respectiv.

B.Probe de pareză pentru membrele inferioare:

a) Proba Mingazzinni
Examinatorul pune pacientul în decubit dorsal cu membrele inferioare
poziționate astfel: coapsele flectate pe abdomen și gambele flectate pe coapse și
paralele cu planul patului; membrul inferior deficitar cade primul pe planul
patului

b) Proba Vasilescu
Examinatorul pune pacientul în decubit dorsal cu membrele inferioare în
extensie pe planul patului și ușor depărtate. Cere apoi pacientului să flecteze cu
putere ambele membre inferioare( cu condiția să țină călcâiele pe pat ).Membrul
inferior deficitar ramâne în urmă.

c) Proba Barrè
Examinatorul pune pacientul în decubit ventral cu gambele ridicate de pe pat
astfel încât să facă un unghi ascuțit cu planul patului.
Gamba membrului inferior deficitar cade prima pe planul patului.
Reflexele osteo-tendinoase

1. Reflexul bicipital(C5-C6) corespunde nervului musculo-cutanat. Se percută

tendonul bicepsului brachial la nivelul plicii cotului în timp ce cu cealaltă
mînă se susţine cotul semiflectat.Răspunsul constă în flexia antebraţului pe
braţ.

2. Reflexul tricipital (C6-C7) corespunde nervului radial. Se percută tendonul

tricepsului deasupra olecranului, braţul fiind susţinut în abducţie de către
examinator, iar antebraţul atîrnînd liber într-un unghi liber aproximativ drept pe
braţ.Răspunsul e reprezentat de extensia antebraţului pe braţ.

3. Reflexul stiloradial (C6-C7) corespunde nervului radial. Percuţia apofizei

stiloide a radiusului determină flexia antebraţului pe braţ , uneori cu o uşoară
flexie a degetelor.Poziţia corectă de examinare se realizează imprimînd
antebraţului o atitudine de semipronaţie şi de semiflexie pe braţ.

4. Reflexul cubitopronator (C8-T1) corespunde nervului cubital. Percuţia

apofizei stiloide a cubitusului produce pronaţia antebraţului ( reflex
cubitopronator). Se obţine greu la individul normal. Absenţa sa este considerată
patologică doar dacă este unilaterală.

5. Reflexul rotulian (L2-L3-L4) corespunde nervului femoral. Percuţia

tendonului cvadricepsului sub rotulă este urmată de extensia gambei pe
coapsă.Se poate examina fie cu pacientul în poziţie şezîndă cu gambele atîrnînd
liber, fie în poziţie culcată, caz în care examinatorul introduce braţul său sub
regiunea poplitee şi imprimă gambelor un unghi obtuz pe coapse.

6. Reflexul ahilean (L5-S1-S2)corespunde nervului tibial posterior. Percuţia

tendonului ahilean determină flexia piciorului pe gambă. Pacientul stă în
genunchi sau în decubit dorsal
cu membrele inferioare rotate în afară din articulaţia coxofemurală şi cu
gambele uşor flectate pe coapse. Examinatorul trebuie să imprime piciorului o
uşoară flexie dorsală.
Reflexe cutanate

a) Reflexul palmo-mentonier ( Marinescu-Radovici)

Se stimuleaza cu un ac tegumentul eminenței tenare și se obține contracture
musculaturii mentoniere de acceasi parte cu stimularea.

b)Reflexele abdominale
Pacientul fiind în decubit dorsal și cu genunchii ușor flectați, se stimuleaza cu
un ac tegumentele dinspre linia mediană spre lateral.Răspunsul obținut este
contracture musculaturii abdominale sub nivelul de stimulare tegumentară.
Aceste reflexe pot să nu se producă în mod fiziologic la obezi. Reflexele
abdominale se examinează la trei nivele:
- supraombilical (reflexe cutanate abdominale superioare) : se stimulează
tegumentul abdominal paralel cu rebordul costal
- ombilical (reflexe cutanate abdominale mijlocii) : se stimuleaza tegumentul
abdominal în lungul liniei ombilicale
- subombilical ( reflexe cutanate abdominale inferioare) : se stimulează
tegumentul abdominal paralel cu arcadele crurale.

c)Reflexul cremasterian
Se stimulează tegumentul porțiunii interne a coapsei în treimea sa superioară și
se obține ridicarea testiculului homolateral

d) Reflexul cutanat plantar

Pentru obținerea acestui reflex, examinatorul zgîrie cu un ac tegumentul plantar,
de la călcîi spre degete, pe marginea externă a plantei. În mod normal, drept
răspuns la această manevră, se obține flexia degetelor în plantă. În mod
pathologic, se obține extensia halucelui și eventual răsfirarea în evantai a
celorlalte patru degete, acest semn fiind denumit semnul Babinski.
Obtinerea semnului Babinski are semnificație patologică, el traducînd o leziune
de neuron motor central.

Exista cîteva manevre care au ca raspuns extensia halucelui și pot fi considerate

ca fiind echivalente cu semnul Babinski:
- Manevra Oppenheim : apăsarea de sus în jos a feței antero-interne a tibiei
- Manevra Gordon: compresiunea musculaturii posterioare a gambei
- Manevra Schaeffer : ciupirea tendonului achilean
Pe lîngă semnul Babinski și semnele sale de echivalență, mai există cîteva
manevre care pun în evidența o posibilă lezare de neuron motor central. Acestea
sunt:
- Manevra Rossolimo : la percuția feței plantare a degetelor piciorului, se
produce flexia plantară a degetelor
- Manevra Mendel-Bechterew constă în percuția cuboidului de către
examinator, obținîndu-se drept răspuns flexia plantar a degetelor
- Manevra Hoffmann : se ciupește brusc falanga distal a mediusului și se obține
adducția policelui însoțită de flexia ultimei sale falange.

Probele de coordonare

1) Probele de dismetrie:

- Proba indice-nas : se cere pacientului să ducă vîrful indexului pe vîrful

nasului. În cazul existenței dismetriei indexul nu reușește sa atingă vîrful
nasului.

- Proba indice-indice : bolnavului i se cere să apropie liniar cei doi indici pînă la
atingerea vîrfurilor lor. În cazul dismetriei cei doi indici se depășesc unul pe
altul fără să se atingă.

- Proba călcîi –genunchi : pacientul este în decubit dorsal cu membrele

inferioare extinse și i se cere să atingă cu călcîiul unui membru genunchiul
celuilalt membru. În cazul dismetriei nu reușește sa își atinga genunchiul.
În cazul existenței unei mișcări cu amplitudine exagerată depășindu-se ținta
propusă prin intervenția tardivă frenatoare a mușchilor antagoniști, spunem că
este vorba despre hipermetrie.

2) Probe de adiadocokinezie:
= imposibilitatea de a efectua rapid mișcări alternative de sens contrar.

- Proba marionetelor : se cere pacientului să efectueze rapid și alternative

mișcări de supinație-pronație a mîinilor

- Proba închiderii și deschiderii pumnului

- Proba baterii măsurii cu piciorul : alternarea flexiei dorsal și plantare a

piciorului pe gambă.
3) Probe de asinergie:
=imposibilitatea efectuarii unor miscari simple in vederea efectuarii unor
miscari complexe

- Proba mersului (nu poate tine pozitie verticala)

- Proba echerului
- Proba podului – cade pe spate ca un butuc

NERVII CRANIENI

1. Nervul OLFACTIV
- Se examineaza cu substante odorante: cafea, portocale, vanilie, lavanda

2. Nervul OPTIC
- Acuitate vizuala – cate degete vede pacientul la anumite distante
- Campul vizual – sa inchida cate un ochi, sa priveasca fix in fata, si sa
spuna cand vede degetul examinatorului care misca din periferie catre
centru

3. Nervul OCULOMOTOR COMUN

4. Nervul TROHLEAR
6. Nervul OCULOMOTOR EXTERN (ABDUCENS)
- pacientul este rugat să urmărească cu privirea degetul examinatorului ce
va fi deplasat în plan orizontal apoi în plan vertical- pentru a pune în
evidență limitarea mișcărilor globilor oculari și diplopia
- pacientul va urmării degetul examinatorului în timp ce se apropie de
nasul pacientului- pentru a evidenția mișcarea de convergență a globilor
oculari
- examinatorul va apropia o sursă de lumina spre fiecare din ochii- se
evidențiază răspunsul fotomotor ipsilateral și contalateral

5. Nervul TRIGEMEN
- se ating tegumentele feței la nivelul celor trei ramuri ale nervului
(oftalmică- frunte, maxilara- obraji, mandibulară- deasupra mandibulei)-
se urmăresc tulburările de sensibilitate

7. Nervul FACIAL
- -proba încrețirii frunții- pliurile sunt absente sau șterse de partea afectată
-proba închiderii ochiului- nu poate închide ochiul- lagoftalmie
-globul ocular deviază în unghiul supero-extern (semnul Charles-Bell)
-proba arătării dinților- nu poate pe partea paralizată
 -proba suflatului- aerul scapă pe partea afectată
-proba fluieratului- nu poate săfluiere
-proba pielosului gâtului- la încercarea de aplecare a capului în față contra
unei rezistențe pe partea afectată nu se evidențiază mușchiul pielos al gîtului
-sa zambeasca, verificarea comisurilor bucale

8. Nervul VESTIBULO-COHLEAR
-se testează percepția sunetului facut din degetele examinatorului separat
pentru fiecare ureche (cealalta fiind acoperita) – acustic
-manevra Romberg – maini intinse, picioare apropiate, unul in fata celuilalt,
nu poate pastra echilibrul – vestibular
-proba mersului in stea – vestibular
- nistagmus (se face ca la oculomotricitate) – vestibular

9. Nervul GLOSOFARINGIAN
-apreciere deglutitie pt solide
10. Nervul VAG
-apreciere deglutitie pt lichide
11. Nervul ACCESOR
-stergerea reliefului SCM la rotatia capului stanga-dreapta
-muschiul trapez – se coboara umarul, se ridica etc

12. Nervul HIPOGLOS

-scoate limba, misca stanga-dreapta
-deviaza de partea nervului afectat

Sdr. de neuron motor central:

1. Deficit motor
2. Hipertonie
3. Reflexe osteotendinoase exagerate
4. Reflexe cutanate abdominale abolite
5. Aparitia reflexelor patologice
6. Sincineziile ( miscare automata, involuntara, a unui membru paralizat cu
ocazia unei miscari voluntare a unui membru sanatos)

Sdr. de neuron motor periferic:

- Invers !!!