Sunteți pe pagina 1din 76

Secretele pescuitului la rubeziană

În acestă ediţie vă prezentăm ”Secretele pescuitului la rubeziană”.


Informaţiile sunt oferite de Adi Petrişor, pescar de compeţitie, de 4 ori
campion naţional la feeder, 3 titluri de vicecampion naţional la individual,
4 titluri campion naţional cu echipa la staţionar, câştigător a mai multor
concursuri importante din ţară, atât cu feederul cât şi la stationar,
realizator de emisiuni tv la postul Fishing&Hunting Chanel.
Pescuitul la rubeziană este o tehnică din ce în ce mai cunoscută la noi în
ţară, multă lume fugând însă de acest stil din cauza echipamentului
sofisticat şi a preţurilor accesoriilor, care sunt destul de pipărate. Trebuie
să ştim din start că atunci când ne hotărâm să practicăm pescuitul la
rubeziană avem nevoie de multe accesorii pe lângă băţul în sine. Să o
luăm cu începutul.
Accesoriile de care avem nevoie
Avem nevoie în primul rând de un scaun modular bine accesorizat, cu
lalea specială de rubeziană sau, mai nou, un fel de coş, pentru a pune
rubeziana după mufare. Avem nevoie de un rulou special pentru a rula
rubeziana înainte şi înapoi, de un suport de chituri special, pentru a
putea schimba repede chiturile după nevoia sau după cerinţele peştilor,
iar la capitolul strict, băţul în sine. Este necesară dotarea rubezienei cu
un elestic care se află sub mai multe forme şi mărimi, cu bucşe speciale
care sunt şi ele sub mai multe forme, bucşe de interior sau bucşe de
exterior. De obicei, pescarul îşi alege bucşele în funcţie de gumele pe
care le foloseşte. Aici avem nevoie şi de o sârmă specială pentru a
întroduce guma în rubeziană. Guma trebuie să se lege de un con de
rubeziană, care este şi el de mai multe modele, asta în funcţie de
tronsonul în care introducem conul. Sunt conuri sub formă de scăriţă,
sunt conuri sub formă de tub sau conuri sub formă de con, exact cum
este şi denumirea lor. Ele pot avea un diametru mai mare sau mai mic,
fiind construite din material plastic şi se pot tăia şi adapta foarte bine
dorinţelor şi nevoilor noastre. Pe lângă aceste accesorii mai avem nevoie
de un spray de grafit, pentru a pulveriza pe la îmbinări după un timp de
folosire, pentru a menţine dimensiunea peretilor aceeaşi şi pentru a evita
ruperea. Mai avem nevoie de un lichid special pentru a unge guma de
rubeziană, lichid care poate fi înlocuit cu unul home made şi anume lichid
de curăţat vase pe bază de lămâie, amestecat cu apă.
Elasticele, foarte importante
Elastice pline, pe diferite mărimi, de la 0,5 dimensiunea cea mai mică
până la 2, mărimea cea mai mare. Unele firme produc şi peste 2, însă
acea mărime nu se foloseşte mai deloc. La acest model de ”gumă” eu
folosesc maxim 3 mărimi; 0,8-0,9 sau 1. Cele de 0,8 şi 0,9 le folosesc la
peşte mic, în competiţie. Dat fiind că pescuim după peşti precum plătică
sau babuscă, adică nişte peşti cu buza foarte sensibilă şi slabă, este
necesară folosirea unei gume mai subţiri, pentru a evita ruperea buzei
peştilor. Mărimea 1 o folosesc atunci când pescuiesc la caras, în viteză
sau pe o apă curgătoare cu debit nu prea mare unde peştii vizaţi sunt
scobarii, morunaşi sau văduviţele. Aceste gume sunt pe mai multe culori
galben, roşu, albastru, portocaliu, roz, negru. De obicei culorile deschise
sunt cele mai subţiri, iar cele închise cum ar fi bleumarinul sau negrul
sunt cele mai groase. Mai există un tip de elastic dublu care are doar
două mărimi 1,2 şi 1,4. Este un elastic foarte bun, folosit în general la
peştii de talie medie spre mare. Calitatea acestui elastic este rezerva de
putere. Un alt model plin este cel din latex. De fapt aşa se şi numeşte,
spre deosebire de celălalt plin despre care am vorbit mai devreme,
singura diferenţă este la culoare şi la rezistenţă. Latexul are culoarea
alb-gălbui şi din punctul meu de vedere este mai rezistent decât elasticul
normal. Un alt elastic este cel hydro, cu lichid în interiorul gumei. Acest
model de elastic se foloseşte la peştii de talie mare, la pescuitul pe ape
curgătoare, când debitul de apă este foarte puternic, iar peştii sunt nişte
adevărate torpile. Acest elastic amortizează foarte bine plecările peştilor
de talie mare şi îi oboseşte foarte repede. Este cunoscut după culori şi
anume rozul este cel mai nou model şi cel mai moale, urmează alb
(mărimea mea preferată), gri deschis, negru, albastru, violet şi verde.
Verdele este cel mai tare. Un altfel de elastic este cel holo, adică gol în
mijloc, făra lichid. Este şi el conceput pentru peştii de talie mare. Pescarii
au păreri împărţite referitor la aceste doua modele. Unii sunt pentru holo,
iar alţi pentru hydro. Cert este un lucru… amândouă sunt nişte produse
foarte bune şi reuşite. Elasticul este foarte important în pescuitul la
rubeziană. Folosind un elastic subţire putem utiliza şi fire subţiri, fără a
rupe struna. După părerea mea atunci când reglaţi elasticul trebuie să-l
lăsăţi puţin mai moale. Dacă ar fi să tragem o concluzie aceea este că
elasticul se alege în funcţie de peştii vizaţi.
Alegerea plutelor
După cum ştiţi şi dumneavoastră în pescuitul de competiţie şi nu numai
plutele pe care le folosim au o importanţă foarte mare. Din punctul meu
de vedere o plută bine aleasă face că rezultatele unei partide de pescuit
să fie mai bune. Atunci când peştele mănâncă foarte bine şi pluta este
echilibrată corect, alegerea plutei nu are o aşa mare importanţă.
Problema apare atunci când peştele devine mofturos. De exemplu, la un
pescuit de babuşcă, pe un lac oarecare, cu un curent moderat mie îmi
place să folosesc plutele alungite, cu antenă de plastic, goală pe
dinăuntru, iar tija plutei să fie una din carbon. Această plută, dacă o
echilibrăm foarte bine şi anume doar jumătate de antenă să fie afară din
apa, vedem orice mişcare. La cea mai mică atingere pluta se scufundă.
Sunt cazuri în care peştele mănâncă prost, iar dacă pluta nu este
echilibrată bine riscăm ca peştele să simtă acest lucru şi să fie reticient.
De aceea în pescuitul băbuştii forma plutelor câştigătoare o aveţi şi în
imaginea de mai jos. Sunt plute pozate la un concurs în care peştele
vizat a fost babuşca.
Ce tipuri sunt recomandate
Un alt caz este atunci când peştele este foarte mofturos. Atunci apar
adevăratele probleme, dar şi în acest caz vă spun că pluta are o
importanţă foarte mare. Pentru acestă situaţie există plute construite
special. Dacă forma plutelor este alungită sau puţin bombată, marea
schimbare este la antenă şi anume în locul celei de plastic antena este
una de metal. Este deosebit de sensibilă, dar în acelaşi timp destul de
greu vizibilă, însă în anumite cazuri nu avem ce face. Trebuie să ne
chinuim pentru că rezultatele noastre să fie pe măsură. Acest lucru l-am
învatat de la mentorul meu Nică Degeratu pe vremea când nu ştiam care
este diferenţă dintre o plută cu antena de plastic sau o plută oarecare.
Să mai luam un alt exemplu. Dacă pescuim pe un lac unde peştele vizat
este tot babuşca, dar curentul este puternic, atunci forma plutelor alese
de mine se modifică. Nu voi mai pescui cu plute alungite ci uşor
bombate. Aceste plute au o stabilitate foarte bună în curent, chiar şi
atunci când sunt valuri mari. O alta problemă întâlnită este la alegerea
plutelor, atunci când pescuim pe o apă curgătoare. Aici avem foarte
multe variante, de la plutele bombate cu antena de plastic sau fibră de
sticlă, până la plutele plate sau plutele disc, cum le mai numesc pescarii.
Eu am pescuit destul de rar cu aceste plute, ele dând rezultate foarte
bune pe ape unde cureţii sunt foarte puternici. Când gramajul plutei
normale folosite depăşeşte 15 grame, plutele Cralusso, alături de
Sensas sunt cele mai bune de pe piaţă. Dacă până acum câţiva ani în
Romania nu se pescuia la feeder şi stilul părea ciudat, acum creşte de la
an la an numărul de pescari practicanţi ai acestui stil. La fel este şi cu
folosirea acestor plute plate, trebuie încercat şi pescuit până alegem
pluta perfectă pentru stilul şi locul de pescuit.
Alegerea în funcţie de curentul apei
Am ajuns la pescuitul crapului. Aici pluta o aleg în funcţie de curent, cu
aceeaşi formă alungită pentru un pescuit în apă cu un curent calm şi una
mai bombată când avem un curent mai puternic. Problema apare aici la
antenă, a cărei grosime este mai mare decât cele obişnuite, însă din
plastic şi cel mai important lucru la inelul prin care trece firul. Plutele
speciale pentru crap au montat pe antenă un fel de arc pentru a nu fi
smuls din pluta, crapul având o forţă foarte mare, iar în cazul în care
inelul este ca şi la o pluta normală, montat în corpul plutei, din cauza
forţei peştelui în majoritatea cazurilor inelul se smulge din plută. De
aceea acest model cu inelul montat pe plută este mai eficient. Eu însă
folosesc un tip de plută prin care firul trece prin interiorul ei. În acest fel
am un control şi o stabilitate mult mai bună. Dacă ar fi să tragem nişte
concluzii acestea ar fi următoarele:
-pluta se alege în funcţie de curentul din apă şi peştele vizat
-se spune despre o plută că este bună dacă se poate echilibra corect
-şi pentru peştii mofturoşi există plute care să răspundă la cele mai mici
trăsături. M.D.

Alegerea plutelor pentru pescuitul cu rubeziana


Dupa cum stiti si dumneavoastra în pescuitul de competitie si nu numai plutele
pe care le folosim au o importanta foarte mare. Din punctul meu de vedere o
pluta bine aleasa face ca rezultatele unei partide de pescuit sa fie mai bune.
Atunci cand pestele mananca foarte bine si pluta este echilibrata corect,
alegerea plutei nu are o asa mare importanta. Problema apare atunci cand
pestele devine mofturos.

De exemplu, la un pescuit de babusca, pe un lac oarecare, cu un curent


moderat mie îmi place sa folosesc plutele alungite, cu antena de plastic, goala
pe dinauntru, iar tija plutei sa fie una din carbon. Aceasta pluta, daca o
echilibram foarte bine si anume doar jumatate de antena sa fie afara din apa,
vedem orice miscare. La cea mai mica atingere pluta se scufunda. Sunt cazuri
in care pestele mananca prost, iar daca pluta nu este echilibrata bine riscam ca
pestele sa simta acest lucru si sa fie reticient. De aceea în pescuitul babustii
forma plutelor castigatoare o aveti si în imaginea de mai jos. Sunt plute pozate
la un concurs în care pestele vizat a fost babusca.

Un alt caz este atunci cand pestele este foarte mofturos. Atunci apar
adevaratele probleme, dar si în acest caz va spun ca pluta are o importanta
foarte mare. Pentru acesta situatie exista plute construite special. Daca forma
plutelor este alungita sau putin bombata, marea schimbare este la antena si
anume în locul celei de plastic antena este una de metal. Este deosebit de
sensibila, dar în acelasi timp destul de greu vizibila, însa in anumite cazuri nu
avem ce face. Trebuie sa ne chinuim pentru ca rezultatele noastre sa fie pe
masura. Acest lucru l-am învatat de la mentorul meu Nica Degeratu pe vremea
cand nu stiam care este diferenta dintre o pluta cu antena de plastic sau o
pluta oarecare.

Sa mai luam un alt exemplu. Daca pescuim pe un lac unde pestele vizat este tot
babusca, dar curentul este puternic, atunci forma plutelor alese de mine se
modifica. Nu voi mai pescui cu plute alungite ci usor bombate. Aceste plute au
o stabilitate foarte buna în curent, chiar si atunci cand sunt valuri mari.

O alta problema întalnita este la alegerea plutelor, atunci cand pescuim pe o


apa curgatoare. Aici avem foarte multe variante, de la plutele bombate cu
antena de plastic sau fibra de sticla, pana la plutele plate sau plutele disc, cum
le mai numesc pescarii. Eu am pescuit destul de rar cu aceste plute, ele dand
rezultate foarte bune pe ape unde curentii sunt foarte puternici. Cand gramajul
plutei normale folosite depaseste 15 grame, plutele Cralusso, alaturi de Sensas
sunt cele mai bune de pe piata. Daca pana acum cativa ani în Romania nu se
pescuia la feeder si stilul parea ciudat, acum creste de la an la an numarul de
pescari practicanti ai acestui stiu. La fel este si cu folosirea acestor plute plate,
trebuie încercat si pescuit pana alegem pluta perfecta pentru stilul si locul de
pescuit.

Am ajuns la pescuitul crapului. Aici pluta o aleg în functie de curent, cu aceeasi


forma alungita pentru un pescuit în apa cu un curent calm si una mai bombata
cand avem un curent mai puternic. Problema apare aici la antena, a carei
grosime este mai mare decat cele obisnuite, însa din plastic si cel mai
important lucru la inelul prin care trece firul. Plutele speciale pentru crap au
montat pe antena un fel de arc pentru a nu fi smuls din pluta, crapul avand o
forta foarte mare, iar în cazul în care inelul este ca si la o pluta normala, montat
în corpul plutei, din cauza fortei pestelui în majoritatea cazurilor inelul se
smulge din pluta. De aceea acest model cu inelul montat pe pluta este mai
eficient. Eu însa folosesc un tip de pluta prin care firul trace prin interiorul ei. In
acest fel am un control si o stabilitate mult mai buna.

Daca ar fi sa tragem niste concluzii acestea ar fi urmatoarele:

 pluta se alege în functie de curentul din apa si pestele vizat


 se spune despre o pluta ca este buna daca se poate echilibra corect
 si pentru pestii mofturosi exista plute care sa raspunda la cele mai mici
trasaturi
Cam asta a fost povestea plutei de astazi. Sigur ar mai fi multe de spus, însa
cred ca principalele probleme le-am atins. Pana data viitoare, cand am sa va
prezint primul pescuit la crap cu feederul din an, va doresc fir întins!

PESCUIT LA RUBEZIANA : CE ESTE RUBEZIANA

Pescuitul la punct fix isi are forma in tehnica de rubeziana. Conceptul acestui stil de pescuit
presupune abordarea unor locuri cu adancimi moderate care sunt favorabile prezentei pestelui, in
apropierea malului. Este un stil care propune abordari fine si mascate prin utilizarea de auxiliare de
dimensiuni reduse. De la fire si plute, trecand prin carlige, totul este mai fin si mai greu de
detectat de pesti.

Cuprins
 Ce este rubeziana
o Kitt-ul de nadire
o Kitt-ul de pescuit
o Prelungitorul
 Cum se pescuieste rubeziana

Ce este rubeziana

Rubezian
a este un sistem complex format din 3 componente. Scopul acestora este de a lucra impreuna si a
facilita sesiuni de pescuit in apropierea malului cu maxima precizie si randament. Este un
anasamblu cu modularitate definita ce poate fi pescuit atat pe lacuri cat si pe ape curgatoare.

Componentele care alcatuiesc acest sistem sunt : ansamblul de nadire, ansamblul de pescuit si
prelungitorul. Denumirea uzuala pentru doua din componente este cea de kitt. Kitt-ul de nadire si
kitt-ul de pescuit.
Kitt-ul de nadire

Aceasta
componenta are rolul ( dupa denumire) de a transporta materialul de hranire in vad. Kitt-ul este
format dintr-o insiruire de 2 tronsoane telescopice, prevazut in partea terminala cu o cupa. Pe
langa aceste doua tronsoane telescopice, mai poate include minim unul cu mufare inversa. Este
realizat dintr-un carbon mai rezistent, datorita functionalitatii. Transporta bulgari de nada si/sau
particule in vad.
Kitt-ul de pescuit

Este
ansamblul fara de care nu putem practica acest stil de pescuit. Spre deosebire de kitt-ul de nadire,
mufarile sunt inverse in totalitate. Aceste componente sunt gandite pentru doua tipuri de
activitati : pescuitul pestilor de talie mica, medie ( silverfish, caras, ciortan de maxim 1 kg ) si
pescuitul crapului. Densitatea si tipul carbonului difera. Sunt gandite sa nu afecteze
comportamentul intregului sistem. Rubeziana nu isi modifica comportamentul indeferent de
alegerea facuta.
Prelungitorul

Prelun
gitorul este componenta principala. La fel ca si kitt-urile, este format dintr-o insiruire de tronsoane.
Discutam exclusiv de mufare inversa. Rolul prelungitorului este unul mixt. Transporta nada in vad,
este suport pentru kitt-ul de pescuit si defineste distanta la care se poate pescui. Aceasta
componenta vine pe o constructie speciala. Peretii tronsoanelor sunt subtiri, iar diametrul acestora
unul generos. Aceasta conicitate are rolul de a genera rezistenta unui “ tub” cu pereti subtiri.
Aceasta este cauza socului visual pe care multi pescari il au. In realitate, este usor in greutate si
usor de manevrat.

Cum se pescuieste rubeziana

Avand in vedere faptul ca este un stil de pescuit ce presupune utilizarea plutelor, se aseamana cu
pescuitul la varga. Doar prin simplul fapt ca necesita aceleasi componente ( pluta, plumb, fir si
carlig).

Pentru a pescui la rubeziana, este necesar sa avem un suport care sa poata sustine greutatea
acestui sistem atunci cand revenim la mal. Tehnica implica o miscare de inainte si inapoi, realizata
cat mai paralel cu nivelul solului. In termeni populari, “ ruba trebuie rulata in spate” . Sistemul la
care facem referire are rolul de a sustine miscarile descrise anterior prin fluiditate ridicata. Acest
lucru este posibil datorita rolelor cu care este dotat. Aceste role au la baza rulmenti. In perioadele
de pauza cand nu folosim rubeziana, prelungitorul va sta sprijinit pe acest suport.

Pescuitul la rubeziană – partea I


Articol scris de Adi Petrisor in 27 februarie 2012
Pescuitul la rubeziană este o tehnică din ce în ce mai cunoscută la noi în țară, multă lume fugand
însă de acest stil din cauza echipamentului sofisticat și a prețurilor accesoriilor, care sunt destul
de pipărate. În acest prim capitol aș dori să vorbesc în general despre rubeziană, acesoriile de
care avem nevoie și importanța ei.
Trebuie să știm din start că atunci când ne hotărâm să practicăm pescuitul la rubeziană avem
nevoie de multe accesorii pe lângă bățul în sine. Să o luăm cu începutul. Avem nevoie în primul
rând de un scaun modular bine accesorizat, cu lalea specială de rubeziană sau, mai nou, un fel
de coș, pentru a pune rubeziana după mufare. Avem nevoie de un rulou special pentru a rula
rubeziana înainte și inapoi, de un suport de chituri special, pentru a putea schimba repede
chiturile după nevoia sau după cerințele peștilor, iar la capitolul strict, bațul în sine. Este necesară
dotarea rubezienei cu un elestic care se află sub mai multe forme și mărimi, cu bucșe speciale
care sunt și ele sub mai multe forme, bucșe de interior sau bucșe de exterior. De obicei, pescarul
își alege bucșele în funcție de gumele pe care le folosește. Aici avem nevoie și de o sârmă
specială pentru a întroduce guma in rubeziană.

Guma trebuie să se lege de un con de rubeziană, care este și el de mai multe modele, asta în
functie de tronsonul în care introducem conul. Sunt conuri sub formă de scăriță, sunt conuri sub
formă de tub sau conuri sub formă de con, exact cum este și denumirea lor. Ele pot avea un
diametru mai mare sau mai mic, fiind construite din material plastic și se pot tăia și adapta foarte
bine dorințelor și nevoilor noastre.

Pe lângă aceste accesorii mai avem nevoie de un spray de grafit, pentru a pulveriza pe la
îmbinări după un timp de folosire, pentru a menține dimensiunea pereților aceeași si pentru a
evita ruperea. Mai avem nevoie de un lichid special pentru a unge guma de rubeziană, lichid care
poate fi înlocuit cu unul home made și anume lichid de curațat vase  pe bază de lămâie,
amestecat cu apă.
După cum v-ați dat seama este un pescuit complex și nu foarte simplu. În articolul de săptămâna
viitoare am să vă povestesc despre elasticul de rubeziană, modul de folosire, alegerea și
importanța lui.

Până atunci va doresc fir întins și lectură plăcută.

Pescuit la rubeziană – II
Articol scris de Adi Petrisor in 5 martie 2012
După cum v-am spus în articolul trecut, azi am să vă prezint importanța elasticelor de rubeziană
și folosirea acestora. De fapt este cel mai important lucru din punctul meu de vedere. Elasticele
sunt de mai multe feluri.

Elastice pline, pe diferite mărimi, de la 0,5 dimensiunea cea mai mică până la 2, mărimea cea
mai mare. Unele firme produc și peste 2, însă acea mărime nu se folosește mai deloc. La acest
model de ”gumă” eu folosesc maxim 3 mărimi; 0,8-0,9 sau 1. Cele de 0,8 si 0,9 le folosesc la
pește mic, în competiție. Dat fiind că pescuim după pești precum plătică sau babuscă, adică niște
pești cu buza foarte sensibilă și slabă, este necesară folosirea unei gume mai subțiri, pentru a
evita ruperea buzei pestilor. Mărimea 1 o folosesc atunci când pescuiesc la caras, în viteză sau
pe o apă curgătoare cu debit nu prea mare unde peștii vizați sunt scobarii, morunașii sau
văduvițele. Aceste gume sunt pe mai multe culori galben, roșu, albastru, portocaliu, roz, negru.
De obicei culorile deschise sunt cele mai subțiri, iar cele închise cum ar fi bleumarinul sau negrul
sunt cele mai groase.

Mai există un tip de elastic dublu care are doar doua marimi 1,2 și 1,4. Este un elastic foarte bun,
folosit în general la peștii de talie medie spre mare. Calitatea acestui elastic este rezerva de
putere.

Un alt model plin este cel din latex. De fapt așa se și numește, spre deosebire de celălalt plin
despre care am vorbit mai devreme, singura diferență este la culoare și la rezistență. Latexul are
culoarea alb-galbui și din punctul meu de vedere este mai rezistent decat elasticul normal.
Un alt elastic este cel hydro, cu lichid în interiorul gumei. Acest model de elastic se folosește la
peștii de talie mare, la pescuitul pe ape curgatoare, când debitul de apă este foarte puternic, iar
peștii sunt niște adevărate torpile. Acest elastic amortizează foarte bine plecările peștilor de talie
mare și îi obosește foarte repede. Este cunoscut  după culori și anume rozul este cel mai nou
model și cel mai moale, urmează alb (mărimea mea preferată), gri deschis, negru, albastru, violet
și verde. Verdele este cel mai tare.

Un altfel de elastic este cel holo, adică gol în mijloc, făra lichid. Este și el conceput pentru  peștii
de talie mare.

Pescarii au păreri împărțite referitor la aceste doua modele. Unii sunt pentru holo, iar alții pentru
hydro. Cert este un lucru… amândouă sunt niște produse foarte bune și reușite. Elasticul este
foarte important in pescuitul la rubeziana. Folosind un elastic subțire putem utiliza și fire subțiri,
fără a rupe struna. După părerea mea atunci când reglați elasticul trebuie să-l lăsați puțin mai
moale.
Dacă ar fi să tragem o concluzie aceea este că elasticul se alege în funcție de peștii vizați.

Cam asta ar fi povestea elasticului de rubeziană pe scurt, data viitoare am să vă povestesc


despre plutele care se folosesc la rubeziană, în funcție de pești

Alegerea plutelor pentru


pescuitul cu rubeziana
Articol scris de Adi Petrisor in 12 martie 2012
Dupa cum stiti si dumneavoastra în pescuitul de competitie si nu numai plutele pe care le folosim
au o importanta foarte mare. Din punctul meu de vedere o pluta bine aleasa face ca rezultatele
unei partide de pescuit sa fie mai bune. Atunci cand pestele mananca foarte bine si pluta este
echilibrata corect, alegerea plutei nu are o asa mare importanta. Problema apare atunci cand
pestele devine mofturos.

De exemplu, la un pescuit de babusca, pe un lac oarecare, cu un curent moderat mie îmi place
sa folosesc plutele alungite, cu antena de plastic, goala pe dinauntru, iar tija plutei sa fie una din
carbon. Aceasta pluta, daca o echilibram foarte bine si anume doar jumatate de antena sa fie
afara din apa, vedem orice miscare. La cea mai mica atingere pluta se scufunda. Sunt cazuri in
care pestele mananca prost, iar daca pluta nu este echilibrata bine riscam ca pestele sa simta
acest lucru si sa fie reticient. De aceea în pescuitul babustii forma plutelor castigatoare o aveti si
în imaginea de mai jos. Sunt plute pozate la un concurs în care pestele vizat a fost babusca.
Un alt caz este atunci cand pestele este foarte mofturos. Atunci apar adevaratele probleme, dar
si în acest caz va spun ca pluta are o importanta foarte mare. Pentru acesta situatie exista plute
construite special. Daca forma plutelor este alungita sau putin bombata, marea schimbare este la
antena si anume în locul celei de plastic antena este una de metal. Este deosebit de sensibila,
dar în acelasi timp destul de greu vizibila, însa in anumite cazuri nu avem ce face. Trebuie sa ne
chinuim pentru ca rezultatele noastre sa fie pe masura. Acest lucru l-am învatat de la mentorul
meu Nica Degeratu pe vremea cand nu stiam care este diferenta dintre o pluta cu antena de
plastic sau o pluta oarecare.

Sa mai luam un alt exemplu. Daca pescuim pe un lac unde pestele vizat este tot babusca, dar
curentul este puternic, atunci forma plutelor alese de mine se modifica. Nu voi mai pescui cu
plute alungite ci usor bombate. Aceste plute au o stabilitate foarte buna în curent, chiar si atunci
cand sunt valuri mari.

O alta problema întalnita este la alegerea plutelor, atunci cand pescuim pe o apa curgatoare. Aici
avem foarte multe variante, de la plutele bombate cu antena de plastic sau fibra de sticla, pana la
plutele plate sau plutele disc, cum le mai numesc pescarii. Eu am pescuit destul de rar cu aceste
plute, ele dand rezultate foarte bune pe ape unde curentii sunt foarte puternici. Cand gramajul
plutei normale folosite depaseste 15 grame, plutele Cralusso, alaturi de Sensas sunt cele mai
bune de pe piata. Daca pana acum cativa ani în Romania nu se pescuia la feeder si stilul parea
ciudat, acum creste de la an la an numarul de pescari practicanti ai acestui stiu. La fel este si cu
folosirea acestor plute plate, trebuie încercat si pescuit pana alegem pluta perfecta pentru stilul si
locul de pescuit.
Am ajuns la pescuitul crapului. Aici pluta o aleg în functie de curent, cu aceeasi forma alungita
pentru un pescuit în apa cu un curent calm si una mai bombata cand avem un curent mai
puternic. Problema apare aici la antena, a carei grosime este mai mare decat cele obisnuite, însa
din plastic si cel mai important lucru la inelul prin care trece firul. Plutele speciale pentru crap au
montat pe antena un fel de arc pentru a nu fi smuls din pluta, crapul avand o forta foarte mare, iar
în cazul în care inelul este ca si la o pluta normala, montat în corpul plutei, din cauza fortei
pestelui în majoritatea cazurilor inelul se smulge din pluta. De aceea acest model cu inelul montat
pe pluta este mai eficient. Eu însa folosesc un tip de pluta prin care firul trace prin interiorul ei. In
acest fel am un control si o stabilitate mult mai buna.

Daca ar fi sa tragem niste concluzii acestea ar fi urmatoarele:

 pluta se alege în functie de curentul din apa si pestele vizat


 se spune despre o pluta ca este buna daca se poate echilibra corect
 si pentru pestii mofturosi exista plute care sa raspunda la cele mai mici trasaturi
Cam asta a fost povestea plutei de astazi. Sigur ar mai fi multe de spus, însa cred ca principalele
probleme le-am atins. Pana data viitoare, cand am sa va prezint primul pescuit la crap cu
feederul din an, va doresc fir întins!
Avantajele pescuitului la crap cu
rubeziana
Articol scris de Adi Petrisor in 24 noiembrie 2012

Trebuie spus inca de la inceput ca acest mod de pescuit pentru unii este dubios si greu, insa
pentru cei care incearca sa pescuiasca la rubeziana sir pe deasupra mai si prind va fi o senzatie
de neuitat. Majoritatea o sa continuie sa pescuiasca in acest fel.

Este un stil de pescuit foarte eficient atunci cand pescuim la crap deoarece exactitatea este
punctul forte. Datorita kitului de putere pe care este montata o cupa putem duce pe vad, in punct
fix, nada, seminte, vierme colat pentru un pescuit cat mai exact. NU este nevoie de nicio
strategie, tot ce ai nevoie este putina indemanare pentru a putea duce cupa plina cu nada pe
vad.
Spre deosebire de un pescuit la grund, cu plumb de 80-100 grame, aici putem pescui mult mult
mai fin. Daca la o lanseta firul depaseste 0.30 aici firul nu depaseste 0.20 si asta pentru ca avem
marele avantaj de a pescui cu o guma speciala Hydro sau guma cu lichid inauntru fapt ce ne
permite un pescuit cu fir mai subtire. Cel mai mare avantaj pe care ni-l ofera acest mod de
pescuit este finetea plutei. Putem folosi chiar pluta fara plumb si aici ma refer la cazurile in care
pe carlig punem pasta. Chiar daca punem plumb, in cazurile rare cand pescuim cu o pluta de
pana la 2-3 grame, sensibilitatea este infim mai mica fata de pescuitul la grund si chiar si atunci
puteti sa va dati seama ca pestii sunt mofturosi si nu reactioneaza cum v-ati dori. Dificultati
intampinam peste tot, oricum am alege sa pescuim, incercarea fiind de a gasi solutia eficienta
pentru a atrage peste
La un astfel de pescuit la crap o reteta eficienta care se poate face acasa simplu si repede ar fi: 3
kilograme de porumb prajit usor si macinat, 4 kilograme pesmet coaja (bucati mici ca niste
confeti) pe care nu il mai macinam, 1 kilogram de soia prajita si macinata,500 grame canepa
prajita si zdrobita bine (atentie nu macinata),1 kilogram orz prajit si macinat, 500 grame seminte
de in. Pentru ca nada sa fie de o eficienta maxima trebuie umectata neaparat de cu seara cu1
kilogramde TTX, care se pune la inmuiat cu 300-400 grame miere de albine. Veti obtine la sfarsit
o nada foarte buna, care va da rezultate cu siguranta.

Pana data viitoare va doresc numai bine si fir intins.


Pescuit stationar cu rubeziana scurta
August 11, 2008, 9:36 am

 Next  Sondarea apei in pescuitul stationar la rubeziana

Pescuitul stationar cu tehnica rubeziana. Un rubezian isi face treaba mai bine decat oricare
dintre celelalte tehnici de pescuit stationar.

E timpul sa spargem un mit. Rubeziana = competitie + o caruta de bani? Fals, ultrafals,


hiperfals, de o mie de ori fals. Acest mit total aiurea tine inca pe foarte multi dintre pescarii
romani departe de una dintre cele mai ingenioase si mai eficiente inventii din istoria
pescuitului.

Pescuitul cu rubeziene scurte

Pescuitul cu tehnica rubeziana nu a fost inventat pentru concursuri. De asemenea, el nu a fost


inventat ca sa faca prapad in bugetele pescarilor. Si, in fine, la inceputuri, el nu se facea cu
vergi de 13–16,5 m, asa cum se face azi.

Ce vrea tehnica rubeziana?


Sa prinda peste, manca-ti-as, ma iertati. Cum? Intr-un fel foarte simplu si, spuneam, ingenios.
Un bat asaza delicat si la marele fix o linie muuuult mai scurta. Asa cum se vede in fotografie,
un bat muuuult mai lung decat firul sta mereu pe capul plutei, la cateva palme de ea, cu
nesfarsita vigilenta. Imaginati-va o trasatura. Zbang! Inteparea este aproape instantanee. In
nici o alta tehnica de pescuit nu poti fi atat de prompt la intepare. La asta adaugati precizia cu
care se pescuieste, posibilitatea de a tine linia pe loc, in curentul de apa, la multi metri distanta
de mal, precum si sansa pe care ti-o da elasticul amortizor de a aduce la mal pesti surpriza,

cand dai cu fire subtiri.


Cat de lung trebuie sa fie batul?
Frate, atat de lung, incat sa ajunga la pesti. Daca nu vreti sa dati din Barlad (dam un exemplu)
la peste oceanic, nu e nevoie ca rubeziana voastra sa aiba 8000 de kilometri. Incredibil, dar
adevarat, pestii nu stau numai unde credem ca stau, adica departe, ci si, de multe ori,
incredibil de aproape. Zona malului este una de maxim interes pentru orice specie de peste,
din simplul motiv ca aici exista un biotop extrem de ofertant din punctul de vedere al hranei.
Nu exista specie de peste care sa nu isi includa in program vizitarea zonei de mal, cu conditia
ca ghiolbanii care dau muzica tare sau, dupa gust, cei care urla sau, dupa soi, cei care si urla,
si dau muzica tare sa se fi carat. Daca doriti sa se care mai repede, va trebui sa ii impuscati,
dar asta e deja alta discutie.

Ce inseamna zona de mal?


Draga mea, daca zici 1 m, poate zici prea putin. Daca zici 5, poate nu zici destul, iar daca zici
10, poate nu mai stii unde-i adevarul. Adevarul e ca pescuit in mal inseamna ceva intre unu si
zece metri. Si sta, draga, pestele asa aproape? Iubito, dupa ce termini cu impuscaturile si lasi
sa se linisteasca locul vreo ora, iti garantez urmatoarele: daca esti pe balta, pe sub nasul tau
vor incepe sa inoate carduri de ciortani. Daca esti pe rau si atipesti cu spatele la apa, in ceafa
ta vor incepe sa rasufle mrene, cleni si scobari. Daca esti pe vreun baraj, in urechea ta se vor
propti scrasniturile facute pe beton de burtile bibanilor si de aripioarele babustilor, cand joaca
leapsa la 2 m sub apa si la vreo 8 m de nasul tau. Iata probele.

Un pescuit pe baraj
Toamna, pe un lac frumos din judetul Timis. Vreo 60 ha de apa, biban, caras si albitura. Ar
putea fi si altceva acolo, dar nu eu sunt ala care se ocupa de lac. Oricum, lacul e frumos si fara
mine sef. Nici o boare de vant, nici o trasatura (la colegi). Grundurile zac, babaroasele zac
(mai sunt 18 crapi pe-aici, am uitat sa va spun), pestii par ca zac, colegii mai spera. Pe baraj,
tanarul domn care se numeste Freddy ThS‘resz are o idee mai buna. In loc de grund, o
rubeziana de 10,5 m. In loc de fire de 0,30 mm, o linie de 0,4 g cu o struna de 0,08 mm si
carlig de 22. In loc de babaros, un pinky. In loc de stat degeaba, agrenaj des cu cativa viermi.
Rezultatul: o distractie cu doua kile de peste, in 3 ore de pescuit in care, altfel, nu aveai nici o

sansa sa ai vreo trasatura.

Un pescuit pe rau
Pe Timis, la Sag, la 10 km de Timisoara, sub podul rutier (naspa loc; Cosmine, mai consulta-
ma si pe mine!). Rubeziana intinsa la 10 m, agrenaj cu viermi in curentul moale al raului,
pescuit la tarat cu o linie de 0,75 g. Rezultat, in 4 ore de pescuit: cateva kile de clean, clean si

iar clean. Si un scobar, poftim.

Un pescuit pe balta
Cand ma consulta, Cosmin alege locuri de pescuit absolut grozave. Unul e amenajarea de la
Berini, Timis, despre care am mai scris pe aici. Balta-i mare, batul mic, ia sa-l balacim un pic.
Rubeziana de 10 m, linie de 0,5 g, struna de 0,12 mm, porumb fiert pe carlig, porumb fiert dat
si cu prastia, intr-un agrenaj ritmic. In prima sa partida de pescuit la crap cu rubezian, tanarul
Cosmin Iancu sparge gheata destinului si face o distractie pe cinste cu ciortanii amenajarii. La
20 m mai incolo, tot sub rubeziana de 10 m, dar pe un pat de pelete cu faina de peste
(fishmeal), am facut un pescuit spectaculos, care a culminat cu o oglinda la 5 kg. Despre pasta

de pelete pentru carlig care fusese eroina acestui pescuit v-am mai scris pe aici.

Si inca un pescuit pe rau


Muresul, la varsarea micului parau Cugir, langa Sibot. Muresul este blond rau, de la ploi, in
timp ce Cugirul sipoteste vesel si limpede. La intalnirea lor, Cugirul se mentine limpede o
vreme, impingand apele tulburi ale Muresului la vreo 9 m de mal. Am spus 9 m? Da. Cam atat
a fost nevoie sa aiba rubeziana lui Nelu Sabau ca sa poata pescui exact la linia de separatie
dintre limpede si tulbure. Cu Cralusso Torpedo de 10 g, Nelu a tinut linia in curent, in partea
limpede de la limita dintre cele doua ape. Cu viermi in nada si cu viermi in carlig, cele 2-3 ore

de pescuit i-au adus morunas, babusca si ghetar.

Rubezian scurt, incheiere lunga


Nu va mai coditi. Sunt atatea imprejurari in care un rubezian isi face treaba mai bine decat
oricare dintre celelalte tehnici de stationar, incat el ar trebui sa devina nelipsit din arsenalul
vostru tehnic. As indrazni sa spun ca, inainte de oricine, pescarii de rau ar trebui sa fie primii
interesati de deliciile acestei metode, pentru ca pe rauri ea isi demonstreaza cel mai clar
eficacitatea. Cand spunem rau, nu la Dunare ne referim, desi nu o excludem. Ci la oricare
dintre raurile interioare ale tarii, unde e ceva absolut obisnuit ca pestele sa fie de gasit la 5-10
m de mal. Avantajul de a putea tine linia blocata in curent, la nevoie, e fabulos. Sunt multe
zilele in care pestele nu se omoara cu mancatul si in care prefera o momeala imobila uneia in
miscare. Pe de alta parte, in partidele de scobarit, celebrele ciocniri cu mrene de 2-3 kile,
terminate cu rupturi la alte metode de pescuit, se pot incheia mult mai probabil in favoarea
voastra, pentru ca elasticul amortizor isi face al naibii de bine treaba. Combinati struna de
0,14 mm cu un elastic de 1,4 mm, ori struna de 0,12 mm cu un elastic de 1,2 mm, montat in
primele 2 sau 3 segmente ale varfului, si va garantez ca vor fi rarisimi pestii mari care va vor

mai rupe firul.

La jumatate de metru de mal


Pescarii englezi de carpodrom pescuiesc frecvent crapul mare cu rubeziene de 7-8 m, in
stanga sau in dreapta locului de pescuit, la cateva palme de mal, cu conditia ca apa sa
aiba cel putin 30 cm. La inceputul partidei, ei nadesc acolo cu o cupa sau doua de nada
(e vorba despre cupa rubezianului, desigur). Din cand in cand, se opresc din pescuitul in larg,
la 10–16 m, si incearca vadul din mal. E aproape regula ca, la 2-3 ore de la nadire, in vad sa
intre discret un card de ciortan sau de crap mai mare. Tipic pentru acest peste este faptul ca
obisnuieste sa inspecteze apa in care traieste, in toate cotloanele sale, de la mijloc pana in
buza malului. Evident, conditia de a-l prinde in mal este sa fie liniste.

Plus inca ceva


Pe langa varga e absoluta nevoie de urmatoarele 4 accesorii: un scaun, o rola, un clip si un
minciog cu coada lunga. Scaunul poate fi si modular, cu sertare, sertarase si tot felul de
accesorii, dar poate fi si supersimplu, din aluminiu, cu picioare rabatabile. Clipul si rolele tin
varga dupa demufare, iar minciogul trebuie sa aiba un 3 m macar, ca sa puteti scoate pestii ca
lumea. Totul costa sub 200 de euro. Plus 100 de euro cat costa cea mai ieftina rubeziana, fac
300. Hai, 400, la o rubeziana ceva mai pretentioasa. Si doua precautii: 1. Nu loviti segmentele
vergii! Un soc fara efecte aparente azi poate genera o ruptura maine, la un peste mai mare ori
chiar la o intepare mai dura. 2. Nu pescuiti in preajma liniilor de tensiune electrica!

Cam cat costa?


Importatorii romani care s-au facut remarcati pe piata romaneasca a rubezienelor sunt patru. Ii
luam in ordine alfabetica. Din oferta Colmic (distribuit de Best for Fishing) spicuim un model
numit Troy, la 9 m (cu miniextensie) care costa 75 euro, si un model numit Cosmica-Pro, de
10 m, cu miniextensie, la 150 euro. Cel mai scurt produs de la Energofish este un 11,5 m
denumit Multicarp. La 760 g, cu un kit de rezerva si cu o miniextensie, costa circa 300 euro.
Maver (distribuit de Watson) are in oferta 2 vergi rubeziene la 10 m: War, la cca. 110 euro si
Active, la cca. 200 euro. In fine, Trabucco (distribuit de Givadi) pune in vanzare un model de
9,5 m, Gold Medalist CRX, de 600 g, la 100 euro, si unul de 9,5 m, cu o extensie pentru 11 m
si 2 kituri de rezerva, la cca. 250 euro, numit Dream Team XPS SL

Sondarea apei in pescuitul stationar la rubeziana


 Next  Pescuitul la rubeziana – Tehnica de pescuit la stationar

 Previous  Pescuit stationar cu rubeziana scurta

Sondarea apei este o etapa importanta, de acuratetea caruia depinde foarte mult rezultatul

partidei de pescuit.
O intrebare referitoare la importanta sondarii apei in pescuitul stationar a venit de la Costel Coltanu
din Braila.

Buna ziua! As dori sa aflu cum se face o sondare de precizie inainte de a pescui la rubeziana.
Multumesc!

Salut, Costel! Sondarea apei este un exercitiu de precizie. Primul lucru pe care trebuie sa-l
faci cand ajungi pe malul baltii este sa sondezi apa, iar apoi sa instalati restul echipamentului
de pescuit. Aceasta este strategia campionilor mondiali la pescuit stationar.

Sondarea apei  se face metru cu metru, pentru a afla toate adancimile, obstacolele, anomaliile
terenului, pantele, iarba etc.
In pescuitul cu rubeziana trebuie sa sondezi apa la 10 m si la 13 m, dar si in stanga si in
dreapta locului de pescuit. Facand sondarea prima data, poti observa daca ai parte de praguri,
agataturi, adancimi diferite, pante etc.

Sonda conica cu baza de pluta sau neopren


Daca nu sondezi prima data si  vei proceda invers, atunci partida ta de pescuit va depinde de
nivelul confortului dobandit, nu de lucrurile esentiale ce definesc o partida reusita. Sondarea
ne va da profilul fundului apei pe vadul pescuit de tine.

Sonda tip broscuta, speciala pentru atasarea pe plumb

Pozitionarea corecta cu introducerea totala a plumbajului in sonda


broscuta
Exista mai multe tipuri de sonde:

- broasca, are defectul ca iti poate deteriora firul daca scapa de pe plumbi
- sonda Elitte de la Stonfo, care este prevazuta cu un mic buton pentru prinderea acului
- sonda conica, singura care ne da un sondaj perfect, nu se pierde nimic din lungime.
Sonda Elite
Atasarea carligului la sonda Elite
Sonda trebuie sa fie destul de grea pentru a simti fundul apei. Eu prefer o sonda conica de 50
g, cu baza din neopren in care se infige acul, pentru a simti cat mai bine tipul de fund al apei.

Daca fundul albiei este pietros, se simt loviturile in sonda, iar daca este malos, sonda se
afunda si se extrage mai greu.
Observa sonda la iesirea din apa; daca are pe ea mal sau iarba, sunt indicii importante.

Sondajul se face intotdeuna cu linia perpendiculara pe rubeziana, cu greutatea sub varful


acesteia, altfel nu vom afla adancimea corecta.

Atasarea carligului la sonda conica


In functie de adancimea aflata in urma sondarii, curent si natura fundului ne vom concepe
nada si strategia de pescuit.

Odata aflata adancimea, o transferam pe kit, astfel ca in timpul pescuitului ne vom raporta la
ea indiferent daca vom pescui intre ape, la ras, sau cu o parte a strunei pe fund.

Fir intins!

Pescuitul la rubeziana – Tehnica de pescuit la stationar


 Next  Rubeziana. Alegerea rubezienei si tipuri de rubeziene

 Previous  Sondarea apei in pescuitul stationar la rubeziana

Pescuitul la rubeziana este cel mai precis si mai fin stil de pescuit dintre toate
stilurile de pescuit stationar.

Pescuitul la rubeziana este foarte eficient atunci cand pestii sunt localizati in apropierea
malului. Nadirea poate fi facuta cu ajutorul cupei de nadit, cu o precizie maxima.

Chiar si in cazul nadirii din mana, distanta de pana la 15 metri ne permite o nadire precisa.
Datorita asezarii liniei (verticala), exact sub varful batului, pescuitul se face chiar pe locul
nadit iar inteparea se face cu eficacitate maxima.

Alegerea locului de pescuit la rubeziana


Asigurati-va ca in spate vadului este loc suficient pentru a rula rubeziana. In cazul unui bat de
13 m, rolele vor fi montate la aproximativ 4,5 m distanta de scaunul de pescuit.

In pescuitul la rubeziana minciogul trebuie sa fie prevazut cu o


coada suficient de lunga
Sondarea vadului
Ne va oferi o imagine despre configuratia substratului. Nu va grabiti si sondati cu atentie,
pentru a descoperi locul in care veti putea nadi si pescui confortabil, fara a avea agataturi.

Diferite tipuri de sonde care ajuta la stabilirea exacta a nivelului


apei
Monturi
Folositi monturi fine. In cazul pestilor mai mari, elasticul va compensa si va preveni rupturile
de struna. Intotdeauna incepeti partida de pescuit cu linii cat mai fine. In functie de talia
pestilor prezenti pe vad, schimbati liniile cu cele potrivite situatiei. Acolo unde situatia o cere,
folositi lungimi mai scurte ale batului. Daca observati ca pestele este aproape de mal,
configurati lungimea rubezienei la distanta dorita.
Montura pentru pescuitul la rubeziana
Nadirea
Reprezinta o etapa foarte importanta a partidei de pescuit. Naditi cat mai precisa pentru a
atrage pestele intr-un singur punct. Pentru a putea pescui in fata vadului nadit, pe apele
statatoare, este recomandat ca nadirea sa fie facuta cu jumatate de metru mai aproape de
varful rubezienei.
Nadirea vadului in pescuitul la rubeziana
Sfat: „„ Pe apele curgatoare, incercati sa tarati linia exact pe dara de nada facuta de
bulgarii din vad.

Avantajele pescuitului la rubeziana:

 Pescuit eficient atunci cand pestii sunt localizati in apropierea malului.


 Nadire foarte precisa.

Ciortan pescuit cu ajutorul rubezienei


Dezavantajele pescuitului la rubeziana:

 „„Multitudinea de echipament necesar


 Timpul prelungit de pregatire a sculelor la locul de pescuit.

Rubeziana. Alegerea rubezienei si tipuri de rubeziene


 Next  Conectori de rubeziana. Conectarea liniei la elasticul rubezienei

 Previous  Pescuitul la rubeziana – Tehnica de pescuit la stationar

Rubeziana permite pescuitul si naditul vadului cu precizie maxima. Rubezienele au actiuni


diferite si difera in functie de specia vizata. Cum alegem rubeziana potrivita

Rubeziana este un bat cu care poti pescui si nadi, cu o precizie maxima, sub varf sau in
apropierea varfului acestuia.

Lungimea rubezienei
In Anglia, pescarii care iubesc pescuitul la rubeziana folosesc lungimi chiar si de 18 metri. In
general, lungimea comoda este cea de 13 metri, aceasta fiind si lungimea oficiala maxima,
folosita in competitii.

Avantajul acesui bat este acela ca poate fi folosit pe toata lungimea dorita datorita constructiei
acestuia. La rubeziana, mufarile sunt “put over” adica mufare deasupra, doar tronsonul de
varf avand o componenta telescopica pe care pescarii o numesc spit. Astfel, daca avem nevoie
de o distanta mai mica decat lungimea maxima a rubezienei, demufam tronsoane pana cand
avem lungimea dorita.

In comert, lungimea minima la care este vandut un asemenea bat este de 8 metri.

Alegerea rubezienei potrivite
La alegerea rubezienei trebuie sa luam in calcul talia pestilor vizati, suma de care dispunem si
nu in ultimul rand forta fizica pe care o avem. Daca, in cazul persoanelor cu o constitutie mai
zdravana, lungimea unei rubeziene de 13 metri nu ar fi o problema, pentru o persoana mai
putin puternica frumusetea acestui stil de pescuit ar deveni o povara.
In cazul achizitionarii unei rubeziene, apelati la un cunoscator si, nu in ultimul rand, testati
chiar dumneavoastra greutatea batului, montat la lungimea maxima dorita.

Actiuni si tipuri de rubeziene


Betele folosite la pescuitul stationar cu rubeziana nu sunt caracterizate neaparat prin actiune
sau putere ci mai degraba sunt impartite in functie de talia pestilor urmariti.

Rubeziana de crap
- Este un bat robust, parabolic si putin mai greu, datorita talonului mai gros folosit la
constructia acestuia. Este cunoscut cu aceasta denumire dar, in mod normal, este folosit in
pescuitul tuturor pestilor de talie mare.

Rubeziana de peste mic


- Aceste rubeziene sunt considerate de catre cunoscatori ca fiind si bete de competitie. Aici,
producatorii pun la bataie tot arsenalul tehnologic pentru fabricarea acestora. Fiind vorba de
pescuitul pestilor mici si medii, vom avea nevoie de un bat usor, rigid, bine echilibrat si foarte
manevrabil.

Rubeziana allround
- Aceasta rubeziana ar fi descrisa ca fiind buna la toate, un hibrid intre cele doua de mai sus.
Rubeziana allround poate fi folosita in aproape toate conditiile de pescuit, mai putin la pestii
de talie foarte mare, unde primul model este net superior la capitolul putere.

Pretul unei rubeziene este intre 200 si 2.000 euro

Producatori de rubeziene: Trabucco, Maver, Shimano, Daiwa, Garbolino, Sensas, Tubertini,


Spro, Triana

Conectori de rubeziana. Conectarea liniei la elasticul


rubezienei
 Next  Rubeziana de crap mare. Alegerea rubezienei de pescuit la crapi mari

 Previous  Rubeziana. Alegerea rubezienei si tipuri de rubeziene

Conectori de rubeziana. Conectarea liniei de pescuit la elasticul rubezienei. Conexiuni intre


montura si elasticul de rubeziana in pescuitul stationar

Tipurile de conexiune a liniei la elasticul rubezienei sunt de mai multe feluri.

Voi incerca sa prezint aceste tipuri de conexiuni pentru ca cei interesati sa isi poata forma o
idee despre ce fel de conector sau conexiune este mai potrivit pentru stilul de pescuit sau
specia aleasa.

Conexiunea cu conector de plastic


Cele mai cunoscute si folosite tipuri de conexiune sunt facute cu ajutorul acestor conectori.

Pe piata de profil putem gasi diferite marci de astfel de conectori, dedicate tuturor
dimensiunilor de elastic folosite, chiar si pentru elasticele foarte groase.
Conectarea liniei de pescuit la rubeziana cu ajutorul conectorului de plastic
Desi procurarea si utilizarea acestora este facila, unii pescari de competitie nu agreeaza foarte
mult folosirea conectorilor de plastic in cazul utilizarii elasticelor de dimensiuni mari, cum ar
fi ele de peste 2,2 mm diametru.

Conexiunea se foloseste in cazul pestilor de talie mica-medie. Faceti 2-3 noduri la operatiunea
din prima poza, pentru a avea o cat mai mare siguranta.

Conectorul Dacron
Este ultima inventie in materie de conexiune intre elastic si linia de pescuit. Dispozitivul
Dacron este alcatuit dintr-o bucata de fir textil si o bila de cauciuc. La noi in comert acest tip
de conector se gaseste destul de greu, din cauza ca inca este o noutate in domeniu. Dar, cu
putina imaginatie, il putem construi singuri.

Acest tip de conexiune este considerat de catre pescarii englezi ca fiind unul dintre cele mai
eficiente in toate situatiile de pescuit. La acest tip de conector este mai dificil sa va explicam
ilustrat cum se foloseste si, mai ales, cum se construieste.

Iata un filmulet care descrie pas cu pas atasarea conectorului la elastic:

Conexiunea „Picior de corb”


Denumirea acestui tip de conexiune este data de pescarii englezi si nu implica folosirea
niciunui dispozitiv suplimentar intre elastic si linia de pescuit. Totul se realizeaza cu ajutorul
unui anumit tip de nod facut la capatul elasticului, de care se ataseaza linia de pescuit.

Conexiunea "picior de corb"

Este foarte sigur si protejeaza foarte bine linia de pescuit atunci cand ne aflam in driluri
extreme. Conexiunea se foloseste in cazul pestilor de talie mare si este alcatuita exact ca in
fotografiile de mai sus.

 Rubeziana de crap mare. Alegerea rubezienei de pescuit la


crapi mari
 Next  Elastice de rubeziana

 Previous  Conectori de rubeziana. Conectarea liniei la elasticul rubezienei

Alegerea rubezienei de pescuit la crap poate fi aparent dificilă. Asta pentru că mulţi pescari


asociază pescuitul la rubeziană cu pescuitul la specii de talie mică-medie şi, de aici, şi lipsa
de informaţie în acest sens.

Crap de peste 7 kg pescuit cu rubeziana la Doripesco

Este total greşit, deoarece şi în gama rubezienelor există modele dedicate pescuitului la crap.
Din punctul meu de vedere, nimic nu este mai spectaculos decât capturarea unei mrene de
peste 2 kg sau a unui crap de peste 7-8 kg pescuind la rubeziană.

Ca exemplu, poţi urmări competiţiile desfăşurate pe pista de la Doripesco, unde crapii


capturaţi cu rubeziana ajung şi la greutăţi de 9-10 kg. Normal că din start trebuie achiziționată
o rubeziană de crap, pe care trebuie să o dotezi cu elastice tubulare groase, începând cu
dimensiuni de la 2,4 mm, recomandate fiind cele de 2,8 sau 3 mm diametru.

Câteva din modelele bune dedicate acestui stil de pescuit sunt produse de firme precum

Maver, Trabucco sau Colmic, bineînțeles, existând şi alţi producători.

Pescuitul la crap cu rubeziana poate fi un stil de pescuit foarte solicitant


În momentul în care ai achiziţionat o astfel de rubeziană, vă sfătuiesc să apelaţi la ajutorul
unui cunoscător în domeniu pentru a o pregăti pentru astfel de elastice, deoarece există câteva
mici modificări pentru a putea adapta bucşele de teflon la vârful kitului.

Monturile vor fi pe măsura taliei peştilor urmăriţi, eventualele modificări ale acestora fiind

făcute chiar şi în timpul partied de pescuit, în funcţie de cum decurge pescuitul.

In drilul cu crapi mari tineti vârful kitului paralel cu malul sau chiar cu vârful
înclinat către luciul apei

Trebuie spuse câteva cuvinte și despre momentul drilului. În cazul rubezienei de crap nu
trebuie să te precipiţi, fiindcă lucrezi totuşi cu un băţ mai fragil decât beţele de carpfishing.

În cazul capturilor extreme se recomandă ca lupta cu peştele să fie făcută aproape tot timpul
cu vârful kitului paralel cu malul sau chiar cu vârful înclinat către luciul apei, deoarece acest
lucru va calma peştele, elasticul lucrând în tot acest timp pentru a aduce peştele către mal.

Fir întins!

Elastice de rubeziana
 Next  Pescuit la rubeziana iarna, pe apa rece

 Previous  Rubeziana de crap mare. Alegerea rubezienei de pescuit la crapi


mari

Piața de profil oferă trei tipuri de elastic de rubeziană: elasticul plin, elasticul tubular și
hydroelasticul. O să fac o scurtă descriere a celor trei, cu indicațiile de rigoare, pentru a putea
întelege utilitatea lor.

Elasticul plin
Are diametre între 0,6 mm și 2,10 mm. Este primul model de elastic dedicat pentru elasticarea
kiturilor de rubeziană. Dintre toate diametrele în care este prezentat, în zilele noastre se
folosesc cu precădere variantele cu valori între 0,8 și 1,2 mm, deoarece sunt ideale
pentru pescuitul cu rubeziana la peștii de talie mică-medie și nu avem o altă variantă de elastic
folosibilă din gama celorlalte două, tubular și hydro.

Din punct de vedere al costurilor, elasticele pline sunt cele mai accesibile. Personal, îl
folosesc numai când am partide la pești cu talia de până la 0,5 kg.

Elasticul tubular
Are diametre cuprinse între 1,65 mm și 3 mm și este dedicat peștilor de talie medie și mare.
Elasticele tubulare le-au înlocuit pe cele pline de diametre mari, deoarece sunt mult mai bune
din punct de vedere calitativ.

În plus, datorită elongației sporite, ele „lucrează” foarte bine în drilul cu peștii mari. Din când
în când, se pot observa anumite porțiuni turtite ale elasticului, locuri în care pereții interiori ai
acestuia s-au lipit temporar unul de celălalt, făcând ca acea porțiune să nu mai aibă elongația
normală.

Diametrul de start, cel de 1,65 mm, se poate folosi cu succes la pești precum plătica mare,
carasul mare și ciortani, urmând ca valoarea diametrului sa crească pe măsura taliei peștilor.
Din punct de vedere al prețului, elasticul tubular nu este chiar ieftin, rolele de 3 metri putând
costa în jur de 70 de lei.

Elasticul Hydro
Este o rudă apropiată a elasticului tubular, singura diferență dintre cele două este prezența
unui anuit tip de gel în interiorul elasticului la modelul Hydro. Potrivit producătorului, gelul
prezent în interiorul elasticului are rolul de a preveni lipirea pereților interiori ai elasticului în
momentul în care acesta iese prin bucșa din vârful kitului.

Acest lucru va face ca elasticul să aibă o elasticitate normală în toate momentele drilului. Este
recomandat pentru pescuitul peștilor de talie mare, iar pentru cei care costul nu reprezintă o
problemă, acest tip de elastic se recomandă 100%. Are prețul cel mai ridicat dintre toate
tipurile de elastice, putând ajunge în magazine la prețul de 100 de lei rola de 3 metri.

Pescuit la rubeziana iarna, pe apa rece


 Next  Pescuitul cu rubeziana pe Cris

 Previous  Elastice de rubeziana

Iarna, pe apa rece ar fi două variante de pescuit staţionar la rubeziana: de pe gheață


sau, dacă timpul o permite, de pe mal. Pentru cei care aleg prima variantă,
recomand pescuitul cu vergi fixe, cu elastic, sau a topkiturilor de rubeziană (de
asemenea, cu elastic).

Avantajul pescarului, prin folosirea elasticelor pline, hollow sau hidro, este evident,


dând posibilitatea utilizării monturilor fine, cu fir înaintaș de până la 0,12 mm. Totuși,
eu prefer varianta de pe mal – este mai sigură și seamană mai mult cu pescuitul

staţionar practicat vara.

În pescuit, dar mai ales în pescuitul pe apă rece, alegerea vadului este un
aspect extrem de important

ALEGEREA LOCULUI
Alegerea locului unde vom pescui este aspectul cel mai important, în opinia mea. Observarea
atentă a oglinzii apei înainte de partida de pescuit poate să fie, de multe ori, foarte folositoare.

În special în zilele cu vânt slab și soare, peștii pot să-și trădeze prezența, aceștia înotând, de
multe ori, în apropierea suprafeței apei. În locul în care am văzut un pește, o ușoară săritură,
acolo cu siguranță că vom găsi și alți pești. Este indicat să ne încercăm norocul în acea zonă.
Dacă timpul nu o permite sau valurile fac greu de observant mișcările mustăcioșilor, cel mai
indicat este să folosim sondarea pentru a detecta locurile frecventate de bancurile active de
crapi.

Întotdeauna o zonă de trecere de la apă adâncă la apă mică, un prag, un platou, o structură
subacvatică sunt zonele prin care peștii vor trece la un moment dat al zilei, în căutarea hranei.

Într-o zi însorită, încerc să pescuiesc deasupra pragului, dar în imediata apropiere a gropilor;
dacă soarele nu-și face simțită prezența, voi pescui unde apa este mai adâncă, dar tot în

apropierea pragului.

Nada puţină, aşezată "cu mâna" pe vad este soluţia pentru pescuitul pe apă
rece

NADA
Nada folosită trebuie să fie neapărat de calitate foarte bună. O cantitate relativ mică de nadă
(0,5 – 1 kg) poate fi suficientă pentru o zi de pescuit. Dacă pescuim la adâncimi mari (3-4 m),
nu este necesară o culoare închisă a nadei, peștii nu vor fi speriați de culorile deschise.

Dacă se pescuiește la 1,5 – 2 m adâncime, este indicată o nadă de culoare închisă. Aditivii
lichizi pe bază de alcool pot fi un aliat puternic. Personal, pentru timpul rece utilizez arome de
scopex și CSL.

Nada vie e cea mai importantă componentă. Viermușii nădiți cu praștia, în cantități mici,
stimulează cel mai bine crapul pentru a se hrăni.

MONTURI
În această perioadă sunt necesare monturi cu lestaje foarte fine, cârlige mici, mărimea 14-12
(2-3 viermuși pe cârlig), cu fire înaintaș de până la 0,12 mm.

Un amănunt foarte important îl constituie antenele flotabile: pe vreme rece, mai mult decât
oricând, vom avea multe trăsături false cauzate de peștii care se lovesc de fir.

Vor trebui așteptate trăsăturile clare, mișcări continue ale plutei. Dacă înțepăm prea repede,
riscăm să harponăm un pește care va speria întregul banc.

Crap pescuit la rubeziană pe apă rece

Info extra
La final am păstrat special un truc folositor pentru a evita depunerea gheții pe plută: să aveți
mereu la voi o bucățică de grăsime de porc, cu care lustruiți pluta și partea de linie de
deasupra apei.
Fir întins!

Pescuitul cu rubeziana pe Cris


July 15, 2012, 1:19 am

 Next  Alegerea tipului de elastic in pescuitul cu rubeziana

 Previous  Pescuit la rubeziana iarna, pe apa rece


Era într-o vineri, o zi însorită, nu prea cald, însă numai bună de un pescuit cu

rubeziana pe Criş.

Pescuitul cu rubeziana pe Cris

La vreo 80 de kilometri de Arad e o zonă în care am pescuit de multe ori, însă de această dată
am prins nivelul Crişului puţin mai mare ca de obicei. Apa era un pic tulbure, dar numai bună
de un pescuit cu rubeziana de 11 metri.

Odată ajuns, am început prin a-mi monta scaunul şi ruloul de rubeziană – un lucru destul de
greu din cauza malului accidentat. Mi-am desfăcut două kituri cu două plute diferite, una de 2
grame, iar cealaltă de 1,5 grame.

În mod normal, pe Criş, în acea zonă, pescuiesc cu plute de maxim 1,25 grame, însă, după
cum v-am spus, nivelul apei era puţin peste limita normală, râul curgea mai repede ca de
obicei şi de aceea aveam nevoie de o linie mai grea.

Am folosit un plumbaj normal cu o olivetă oprită în 3 plumbi la o distanţă de 30 de centimetri


de tuş, adică plumbul de semnalizare, firul principal Feeling Competition 0,14, strună de 0,10,
iar cârlig de 0,16.

Guma folosită în kitul de rubeziană a fost una de 1, latex, întinsă un pic mai tare ca de obicei,
deoarece vizam scobarul, despre care ştim cu toţii că are gura foarte tare.

Ca nadă am pregătit 1 kilogram Special Concurs, 2 kilograme de nadă pentru scobar;


bineînţeles, udarea lor a fost făcută cu 1 kilogram de TTX şi turtă de porumb, la care am
adăugat un litru de lichid Benzar scobar. La toată cantitatea de nadă am adăugat 5 kilograme
de pământ Terre de Rive.

Umectarea năzii am făcut-o în 2 faze; abia după ultima udare, care a fost puţin exagerată, dar
exagerată intenţionat, am adăugat pământul. Între cele două umectări am stat cam 30 de
minute, timp în care mi-am desfăcut rubeziana şi am pregătit viermii.

Înainte să fac bulgării am sitat nada cu o sită nu foarte fină. De ce nu foarte fină? Dacă sita
era fină nada se sita mai greu şi ar fi iesit o plastelină care ar fi ajutat la distracţia copiilor. Un
sfat aici: când sitaţi nada, ea trebuie să treacă repede doar apăsând uşor cu mâna; în cazul în
care este prea umectată, ori nu o mai sitaţi, ori căutaţi o sită cu ochiuri mai mari.

Unul dintre nenumaratii pesti mici care au fost atrasi pe patul de nada

Pentru nădirea de start am folosit cam 15 bulgări de dimensiunea unei portocale, în care am
adăugat cam 300 de grame de viermi roşii şi albi, combinaţi, deoarece atunci când apa este
puţin tulbure, cum era şi în cazul meu, scobarului îi place foarte mult această combinaţie de
culori şi randamentul este mult mai bun.

Am sondat apa bine, nu aveam agăţături, fundul era foarte egal în acea zonă şi, lucrul cel mai
important, era prezenţa pietrişului pe fundul apei, numai bun pentru scobari, morunaşi şi
mrene. Spre bucuria mea, am văzut câteva sărituri de scobari în zonă, mi-am frecat mâinile
de bucurie şi am început să pescuiesc.

Am folosit o strună lungă de 30 cm, care era bine întinsă pe fund; am început să pescuiesc la
târât, cum se spune pe limba noastră, a pescarilor, cu 2 viermi pe cârlig.
La prima lansare, pluta nu a făcut nici un metru şi am avut o trăsătură foarte bruscă; am
înţepat, însă nu era peştele aşteptat de mine – un oblete mic mi-a făcut praf viermii.

După aproximativ 35 de minute, eram puţin nervos; pentru prima oară în viaţa mea aveam
scobar pe vad, însă nu prindeam decât obleţi de maxim 10 grame! Mai ciudat era
că scobarul îmi sărea exact pe plută, însă eu nu ştiam să-l prind.

Următoarea mişcare pe care am făcut-o a fost să pun o montură nouă cu o plută de 4 grame.
Tot plumbul jos, fără strună, fără a etala nimic, doar doar voi scăpa de obleţii enervanţi care-
mi stricaseră buna-dispoziţie din primele ore ale dimineţii.

După alte 30 de minute, acelaşi rezultat: obleţi peste obleţi, însă scobarul nimic, deşi era
evident că este acolo.

Am încercat ca la 2-3 lansări să dau câte un bulgăre de nadă, însă acelaşi rezultat. M-am
ridicat câţiva centimetri pentru a fi cu momeala deasupra fundului – acolo mai rău, obletele
era ca un rechin flămând, am pus până şi patru viermi pe un cârlig. Am ajuns până acolo încât
am schimbat cârligul de 16 cu unul de 14 şi, în final, am ajuns la cel de 12.

Eram deja amuzat, dar tot nu înţelegeam de ce nu prind nici măcar un scobar. Am mai făcut o
nădire, nu exagerată, mai moale faţă de precedentele. După câteva minute bune, scobarul
sărea din nou, încă un pic şi era să-mi distrugă pluta. În acel moment, am decis că singurul
lucru pe care nu-l voi face va fi să dau între ape.

Cateva kg de scobari si morunasi, o recolta buna pentru cateva ore de pescuit

Am luat kitul cu pluta de un gram şi jumătate, i-am făcut un metru adâncime şi, deşi în sinea
mea credeam că ziua de pescuit s-a cam terminat, am lansat. După nici 30 de centimetri de
curs, am avut o nouă trăsătura bruscă, iar înţeparea mea a fost una cam în ciudă, crezând ca tot
un oblete era acolo. Spre surprinderea mea, elasticul se întinde şi… surpriză…
primul morunaş al zilei!

Sincer, am crezut că e o simplă întâmplare şi de aceea am lansat parcă resemnat că nimic nu


se mai poate schimba în bine. La următoarea lansare am avut o trăsătură uşoară; înţep, însă
rămân fără viermi.

În acel moment mi-am dat seama că morunaşul pe care l-am prins înainte nu părea să fie o
întâmplare. În secunda următoare am dus plumbii împreună cu oliveta la 80 de centimetri faţă
de plumbul de semnalizare, am pus doi pinki mici în carlig şi am lansat din nou.

După o scurtă cursă, am avut o trăsătură şi, spre bucuria mea, era un scobar. În aproximativ o
oră de pescuit am prins cam 10 scobari şi vreo trei morunaşi. În nebunia mea am făcut o
mişcare ciudată – nu ştiu câţi pescari făceau acest lucru – am luat chitul cu pluta cu care am
pescuit în majoritatea timpului să văd dacă adâncimea este principala problemă, sau chiar
venise scobarul la masă.

Incredibil – la acea adâncime cu pluta grea prindeam doar obleţi; după 2 bucăţi, am lăsat acea
plută deoparte şi am luat-o pe uşoară. Am început să prind, într-adevăr nu capturi
impresionante, însă, după ce mi-am stricat jumătate de zi, orice în afară de oblete părea mană
cerească.
După un timp, trăsăturile se răresc şi-mi trece prin cap să încerc să prind o mreană, deoarece,
ştiind că acolo am pietriş, era posibil să am o surpriză. Zis şi făcut, am revenit cu pluta cea
grea. Obleţii dispăruseră. Am legat un cârlig numărul 10 şi l-am încărcat cu 6 viermi; dacă
până acum dădeam la curs reţinut uşor, acum abia că se mişca pluta puţin.

După nici 10 minute, am o trăsătură frumoasă. Sunt pe fază, înţep, iar guma se lungeşte
aproximativ 6-7 metri. Dacă la scobari îmi ieşea maxim jumătate de metru, aici e clar că avem
de-a face cu un peşte mai sănătos. După cum venea în amontele râului, era o mreană
frumoasă.

Lupta a durat mai mult de 20 de minute şi, în stângăcia mea, am forţat un pic, în speranţa că o
să reuşesc întoarcerea ei, dar nu am avut nici o şansă, firul a cedat.

Am avut o şansă mare la o mreană mare, dar am ratat-o. Până la finalul partidei nu am mai
avut nici măcar o trăsătură.

Alegerea tipului de elastic in pescuitul cu rubeziana


February 11, 2013, 2:45 am

 Next  La crap cu Dragos Popa

 Previous  Pescuitul cu rubeziana pe Cris

Din păcate, nu există un elastic universal, diametrul acestuia se alege în funcţie de talia


peştilor urmăriţi. Pe piaţa de profil se oferă trei tipuri de elastic: elasticul plin, elasticul
tubular şi hydroelasticul.

Elastice de rubeziana

O să fac o scurtă descriere a celor trei, cu indicaţiile de rigoare, pentru a putea întelege
utilitatea lor.

Elasticul plin. Are diametre între 0,6 mm şi 2,10 mm. Este primul model de elastic dedicat
pentru elasticarea kiturilor de rubeziană. Dintre toate diametrele în care este prezentat, în
zilele noastre se folosesc cu precădere variantele cu valori între 0,8 şi 1,2 mm, deoarece sunt
ideale la peştii de talie mică-medie şi nu avem o altă variantă de elastic folosibilă din gama
celorlalte două, tubular şi hydro. Din punct de vedere al costurilor, elasticele pline sunt cele
mai accesibile. Personal, îl folosesc numai când am partide la peşti cu talia de până la 0,5 kg.

Elasticul tubular. Are diametre cuprinse între 1,65 mm şi 3 mm şi este dedicat peştilor de


talie medie şi mare. Elasticele tubulare le-au înlocuit pe cele pline de diametre mari, deoarece
sunt mult mai bune din punct de vedere calitativ. În plus, datorită elongaţiei sporite, ele
„lucrează” foarte bine în drilul cu peştii mari. Din când în când, se pot observa anumite
porţiuni turtite ale elasticului, locuri în care pereţii interiori ai acestuia s-au lipit temporar unul
de celălalt, făcând ca acea porţiune să nu mai aibă elongaţia normală.

Diametrul de start, cel de 1,65 mm, se poate folosi cu succes la peşti precum plătica mare,
carasul mare şi ciortani, urmând ca valoarea diametrului sa crească pe măsura taliei peştilor.
Din punct de vedere al preţului, elasticul tubular nu este chiar ieftin, rolele de 3 metri putând
costa în jur de 70 de lei.

Elasticul Hydro. Este elasticul produs de firma Daiwa şi este o rudă apropiată a elasticului
tubular. Singura diferenţă dintre cele două este prezenţa unui anuit tip de gel în interiorul
elasticului la modelul Hydro. Potrivit producătorului, gelul prezent în interiorul elasticului are
rolul de a preveni lipirea pereţilor interiori ai elasticului în momentul în care acesta iese prin
bucşa din vârful kitului. Acest lucru va face ca elasticul să aibă o elasticitate normală în toate
momentele drilului.

Este recomandat pentru pescuitul peştilor de talie mare, iar pentru cei care costul nu reprezintă
o problemă, acest tip de elastic se recomandă 100%. Are preţul cel mai ridicat dintre toate
tipurile de elastice, putând ajunge în magazine la preţul de 100 de lei rola de 3 metri.

La crap cu Dragos Popa


December 11, 2013, 5:03 am

 Previous  Alegerea tipului de elastic in pescuitul cu rubeziana

In anii cand ma initiam in pescuit aveam o mare admiratie pentru pitesteanul Dragos Popa,
pe care-l priveam ca pe un idol si nici n-as fi banuit, atunci, ca peste doar zece ani vom fi
colegi de echipa. Ba mai mult, in deplasarile noastre frecvente ii sunt coleg de camera.

Dragos Popa a inceput pescuitul de competitie la 19 ani, intrand direct in categoria seniorilor.
Imediat dupa debutul in viata competitionala a castigat primul titlu national, iar de atunci
victoriile s-au tinut lant. Anul acesta, 2012, a fost cel mai spectaculos: este deja triplu
campion national si e doar septembrie.

Crap de 3 kilograme

Iata cateva observatii culese intr-o prima zi de antrenamente, pe bazinul de la Doripesco, unde
specia vizata a fost crapul.

In primul rand, Dragos a folosit o nada speciala pentru crap, galbena, dar fara nici un fel de
aditiv. Locul aditivului a fost luat de semintele de canepa fiarta, porumbul dulce din conserva
si graul fiert. Toate aceste seminte sunt foarte atractive pentru un pescuit reușit la crap.

Stilul de pescuit a fost rubeziana, la 13 metri lungime. Montura a fost alcatuita dintr-un fir
principal de 0.22, destul de gros pentru un pescuit de rubeziana, dar justificat de greutatea
crapilor, cu struna de 0.20 si carlig marimea 8. Pluta de 0,7 grame, schimbata cu una de 2
grame. Cand a inceput sa bata vantul, a echilibrat un plumbaj simplu, o alica de semnalizare la

35 de cm de grupajul principal.

Bulgari de nada asezonati generos cu seminte preparate

Pentru inceput, Dragos a luat cam 90% din nada, a amestecat-o cu seminte si a format 17
bulgari, cu care a nadit la varful rubezienei. Apoi a adus pe vad 7 cupe de viermi colati si
porumb. A urmat intretinerea, pe toata durata partidei, cu cate un bulgare mic de viermi colati
si cateva cupe de seminte amestecate. In carlig a pus 8-9 viermi de culori diferite.
Primul crap, de cca. 3 kg, a aparut imediat, semn ca nadirea grea si-a facut efectul. Cateva
cupe cu viermi colati si seminte si, in scurt timp, al doilea crap, de asta data ceva mai mare, de
5 kg. Dupa prima ora de pescuit se adunasera deja trei crapi, un rezultat excelent.

Tot dupa prima ora de pescuit a stat si vantul, iar Dragos a schimbat pluta de doua grame cu
una de 0,7 grame. Aceasta a disparut imediat ce a asezat-o pe apa, la prima lansare, aducand

inca un peste de cca. 4 kg.

Canepa, porumbul si graul fiert au preluat locul aditivilor din nada

Dupa reteta consacrata, din cand in cand vadul era intretinut cu cativa bulgari de nada cu
viermi colati si cu cate o prastie de seminte. Crapii raspundeau imediat. Ei veneau atrasi de
galagia facuta de nada la contactul cu apa si de abundenta acesteia. Se stie ca mentinerea pe
vad a crapilor mari, de peste 3 kg, se face cu mancare din abundenta si ca absenta ei la un
moment dat poate duce la plecarea pestilor.

Dupa trei ore de pescuit ne-am dat seama ca pestii parasesc vadul si nu mai dau semne de
revenire. Dragos a schimbat atunci reteta: a adaugat in nada cateva picaturi de aditiv cu miros
puternic de peste, din care a pus pe vad 7-8 cupe, impreuna cu trei cupe cu vierme colat. Doar
10 minute a durat pana cand am observat din nou bule pe apa, semn ca pestii s-au intors la
mancare. Imediat, o trasatura puternica, urmata de un dril prelungit, a adus un nou crap, de

cca. 7 kg. Asadar, cu putina imaginatie, poti aduce inapoi pe vad pestele plecat.

Drilurile cu crapi de Doripesco au fost extrem de solicitante

Trebuie spus ca nu doar compozitia nadei a fost inspirata, ci si gradul ei de umiditate. In


prima parte a partidei, cu vant puternic si curenti, Dragos a supraumectat nada, care astfel se
desfacea mai greu. Cand, insa, curentul a incetat, el pur si simplu a strans mai putin bulgarele,
facandu-l sa se desfaca mai usor.

Un secret al acestei combinatii este faptul ca intotdeauna nada supraumectata atrage pestii mai
repede si pentru mai multa vreme. Din pacate nu putem folosi astfel de nada, cu efect rapid si
la feeder, deoarece se desface foarte greu si ramane lipita in interiorul cosuletului.

Un ultim cuvant despre culoarea nadei: Dragos a folosit o nada de un galben tipator, care la
inceput nu mi-a starnit incredere. Asta pana am vazut rezultatele.

In concluzie, am asistat la un pescuit corect si deosebit de eficient: o nada bine pregatita, fara
complicatii ci doar cu seminte si viermi adusi pe vad la punct fix si o linie bine echilibrata,
astfel incat carligul sa stea doar putin pe fund. Pare simplu, dar la aceasta simplitate poate
ajunge doar un mare campion, asa cum este idolul copilariei mele, Dragos Popa.

O partidă de pescuit cu rubeziana Laserfish


Inapoi

Publicat: 2009. noiembrie 26. | Sursa: Ujvari Kristian | Articol


O nouă partidă de pescuit – o nouă escapadă pentru omul de la oraş cu aceeaşi
locaţie - Sânpaul. Am ales ca loc de pescuit din nou amenajarea de la Sânpaul datorită
experienţei din urmă cu două săptămâni când pe lângă plătici şi babuşti am prins un
ciortănel şi alţi câţiva mi-au rupt forfacul de pe linia de la vargă. Atunci mi-aş fi dorit să am la
mine o rubeziană. De data aceasta mi s-a alăturat Tusa Szilárd, un tînăr pescar din
Gheorgheni, novice în mânuirea rubezieni, dar care a făcut o alegere bună pentru
deprinderea acestei tehnicii de pescuit prin alegerea rubezienii LF RP0235 de la Laserfish.
Acum câţiva ani în urmă achiziţionarea unei rubeziene, mai ales noi supunea sacrificii
financiare. Mai ales pescarii începători î-şi permiteau cu greu să achiziţioneze un astfel de
băţ. Dar acum firma Energofish pune la dispoziţie pe lângă produsele consacrate sub
numele multiplului campion naţional la pescuit staţionar, Benzár Zsolt şi produse accesibile
pescarilor cu bugetul mai mic. Aşa este şi rubeziana LF RP0235 de la Laserfish pe care o
recomand cu încredere pescarilor începători, mai ales la această tehnică de pescuit. Băţul
are o lungime de 10,5 metrii, are 8 elemente şi este făcut din carbon.

Răsăritul soarelui ne-a găsit pe baltă deja cu beţele desfăcute. După găsirea pragului
undeva la 11 metri de mal şi poziţionarea plutei la adâncimea dorită am pregătit nada.
Pentru ziua de azi am ales un produs din gama Benzar Mix scoasă pe piaţă sub numele
Special Concurs. Precum şi numele îi sugerează este o formulă concepută pentru
concursurile de pescuit, dar vă liniştesc că poate fi folosită şi la partidele obişnuite de
pescuit. Amestecul variat, cu mai mulţi componenţi, poate fi folosit în special la pescuitul
crapului, carasului, plăticii sau babuştii. După primele bulgări aruncate la vârful rubezienei
nu au întârziat să apară şi primele trăsături. Plăticile au fost primele ce au sosit la locul
momit şi au gustat din cei trei viermuşi puşi pe cîrligul numărul 14. După ce aproape fiecare
al doilea peşte îl pierdeam imediat după agăţare, mi-am dat seama că cârligul trebuie
schimbat. După ce am legat unul de mărimea 10 nu prea am mai avut rateuri cu excepţia
crapilor care şi de data aceasta m-au fentat cum trebuie.
Primul crap a intrat la Szilárd care imediat mi-a dat de veste că „Trage elasticul !!!”. L-
am calmat să nu-şi facă griji pentru că dacă nu forţează peştele până la urmă va obosi şi-l va
putea scoate afară. Aşa şi a fost şi Szilárd a fost foarte bucuros pentru primul crap prins cu
noua rubeziană. I-am sugerat colegului meu să întreţină locul de pescuit cu viermuşi şi
porumb trimise în jurul plutei cu ajutorul praştiei. Aproximativ un sfert de ceas dacă a trecut
de la primul crap că Szilárd î-mi dă de ştire că din nou elasticul lucrează în rubeziană. Al
doilea crap a avut mărime asemănătoare cu prima şi a venit tot la trei viermuşi oferite pe un
cârlig numărul 10.

Era timpul să am şi eu parte de ceva acţiune şi deja îmi puneam întrebarea oare nu
fac ceva bine că doar plăticile şi babuştile i-am putut păcăli că la o trăsătură fermă elasticul a
început să se lungească. Peştele simţind cârligul în gură a început să se ducă către mijlocul
bălţi şi se ducea, se ducea şi ... dus a fost. Nu mi s-a rupt linia, ci probabil cârligul nu s-a
agăţat bine în gura peştelui. Puţin supărat că n-am reuşit să văd măcar mărimea
adversarului meu dar totuşi m-am liniştit un pic pentru că crapii şi-au făcut apariţia şi la
mine. După câteva plătici la o nouă trăsătură fermă am simţit cum băţul se îngreunează şi
elasticul se întinde. Dar şi acest peşte a plecat înainte ca să dau ochii cu el.
Ia venit timpul colegului meu să agaţe un peşte mai răsărit dar nu l-a putut întoarce
din drumul lui către mijlocul bălţii şi astfel elasticul după ce s-a întins aproape 5 metrii a
zburat ca din puşcă către Szilárd. Aici vreau să atenţionez începătorii în pescuitul la
rubeziană că în astfel de situaţii când peştele scapă din cârlig, după ce a întins la maxim
elasticul, să aibă grijă deoarece toată linia se întoarce cu mare viteză către pescar iar plumbii
şi pluta pot devenii periculoase în astfel de situaţii.

Dar până la urmă am reuşit să aduc şi eu un crap în minciog. Este adevărat că nu era
marea captură dar „s-a spart gheaţa” şi speram că vor urma alţi reprezentaţi mustăcioşi, dar
nu a fost să fie aşa. Spre dupămasa trăsăturile s-au rărit în ciuda bunătăţilor (viermi şi
porumb) trimise cu regularitate în apă cu praştia.
Menţionez că amândoi am pescuit cu forfacul şi cu ultima alică de plumb aşezate pe
fundul apei. Atât în cazul plăticilor cât şi al crapilor momeala trebuia oferită nemişcată pe
fundul apei. Cu toate că nu am reuşit să prindem mai mulţi crapi dar cei câţiva care i-am avut
pe cârlig ne-au oferit clipe frumoase, mai ales lui Szilárd care a fost pe deplin mulţumit că a
achiziţionat o rubeziană ce face faţă şi crapilor nu numai babuştilor sau plăticilor.

Echipamentul potrivit și tehnici pentru pescuitul la rubeziană


Ultima Actualizare: 31 martie, 2015
Pescu
itul la rubeziana Foto: www.pvtv.ro

Pescuitul la rubeziana necesita din partea celor care-l practica o precizie


foarte mare, coroborata cu o finete pe masura. Acest tip de pescuit stationar
a fost inventat de catre francezi.

In esenta, rubeziana nu este altceva decat o varga mare, de obicei cu


dimensiuni intre treisprezece si saisprezece metri. Materialul din care este
construita este carbonul. Capetele acesteia sunt foarte lungi, uneori ajungand
chiar si pana la doi metri. Ele mai poarta denumirea de kituri. La randul lor,
kiturile sunt alcatuite din tronsoane, care au in interior un elastic ale carui
dimensiuni sunt mici, de pana la trei milimetri (cele mai mari elastice sunt
recomandate pentru pescuitul mrenelor sau al crapilor). Pentru pestii mici se
utilizeaza elasticul de pana-n un milimetru. In cele mai multe cazuri, odata cu
rubeziana veti primi cateva kituri. Elasticul folosit la acest tip de pescuit are
un avantaj foarte mare, in sensul ca preia toata sarcina atunci cand are loc
inteparea unui peste. In acest mod, el poate fi adus mai usor spre minciog,
doar mufand sau demufand rubeziana, nu inainte de a se  lua in calcul
marimea pestelui. Din acest motiv, multi pescari utilizeaza la vergile lor mari
(de pana la opt metri) un elastic specific rubezienei, care da rezultate
excelente, cu precadere la pescuitul crapului si a altor specii de pesti mari.

Exista cateva tipuri de elastice folosite pentru rubeziene. Unul dintre acestea
este elasticul dublu, care poate fi gasit in doua versiuni: cea de 1,2 si cea de
1,4. El este unul dintre cele mai rezistente elastice si da rezultate foarte bune
atunci cand se prind pesti de talie medie.
Elasticul de latex este si el foarte rezistent si durabil. El are o culoare galbena
si, dupa cum insusi numele o sugereaza, este realizat din latex.

Elasticul holo se caracterizeaza prin faptul ca este gol in mijloc, neavand


niciun fel de lichid. Acesta este cel mai indicat pentru prinderea pestilor foarte
mari.

In cele din urma, elasticul hydro este un foarte bun amortizor, avand rolul de
a obosi pestii foarte repede. El poate fi gasit in mai multe culori, de la verde
si albastru pana la alb, negru sau gri. De regula, este recomandat sa se
foloseasca tot la pestii de dimensiuni mari, pe apele curgatoare.

In ceea ce priveste greutatea optima a unei rubeziene, se spune ca aceasta


nu ar trebui sa depaseasca un kilogram. Pretul unei astfel de vergi este insa
unul destul de ridicat, lucru ce face ca ea sa nu fie accesibila tuturor, mai ales
ca este nevoie si de cumpararea unei lade modulare, utilizate pentru
prinderea, dar si pentru sustinere vergii.

Citește și:  Ce reprezintă owling-ul și cine practică această activitate


ciudată

Tehnica nadirii in cazul pescuitului la rubeziana nu este deloc una simpla. Cu


toate acestea, nadirea este extrem de precisa, daca este realizata asa cum
trebuie. Rubeziana vine cu un kit de nadire la care se va atasa o cupa, ce are
rolul de a creste nivelul de silentiozitate si de precizie a nadirii.

La pescuitul cu rubeziana se foloseste  si o sonda ce se atasaza de carlig. Ea


este utilizata pentru stabilirea adancimii ideale pentru pescuit si pentru
stabilirea substratului. Imediat dupa sondare, pescarii vor sti care sunt cele
mai bune locuri pentru a incepe partida.

In general, liniile utilizate pentru pescuitul cu rubeziana sunt asemanatoare


celor folosite in cazul pescuitului cu varga. De regula, pentru pestii mici se
prefera linii de 0,10. Plutele recomandate sunt cele mai mici de un gram.
Pentru crapi, se recomanda linii mai mari, de 0,12 sau chiar de 0,14.

Carligele recomandate pentru pescuitul la rubeziana sunt cele de 16 si 18,


daca se doreste sa se prinda pesti mai mici, respectiv 8 si 10, pentru cei mai
mari, precum crapul. Cu toate ca poate parea ca liniile utilizate sunt foarte
reduse, elasticul cu care sunt dotate rubezienele are un rol urias in atenuarea
socurilor.
Pescuitul la rubeziana da rezultate foarte bune chiar si atunci cand este
practicat pe rauri, unde, dupa cum se stie, curentii sunt extrem de puternici.
De aceea, aceasta tehnica este una foarte eficienta si a inceput sa fie utilizata
de foarte multi pescari. Motivul pentru care rubeziana este recomandata si pe
rauri se datoreaza plutelor folosite in acest caz si anume plutele Cralusso.
Greutatea acestora este una impresionanta, ele ajungand chiar si pana la
zece grame, in comparatie cu plutele folosite pentru pescuitul pe ape
statatoare, care nu depasesc un gram.

Exista doua mari tipuri de plute Cralusso: cele Torpedo si cele Shark. Primele
sunt indicate pentru pescuitul la retinut in curent, iar celelalte se utilizeaza
pentru pescuitul la curs in curent.

Nu in ultimul rand, trebuie sa spunem faptul ca pentru pescuitul la rubeziana


aveti nevoie de o cantitate foarte mare de nada. Pestii trebuie sa fie atrasi,
dar si mentinuti in locurile unde s-au efectuat primele nadiri

Pescuitul la pluta – Sfaturi pentru pescari incepatori sau


experimentati
 27 mai 2021  Fishing Mall  Niciun
comentariu #fishingmall, #pescuit, #pescuitladunare, #pescuitlapluta, #sfaturidepescuit, #tehnicidepescuit

Pescuitul este, cu siguranta, o activitate relaxanta si un domeniu plin de povesti, practicat din cele
mai vechi timpuri. Amatorii si pescarii incepatori care doresc sa afle cat mai multe despre tainele
pescuitului ar trebui sa isi faca o idee despre sculele necesare si tehnicile care vin la pachet cu
acestea. Fie ca practici aceasta activitate ca hobby, fie ca iti doresti sa o transformi in ceva mai
mult de atat, este bine de stiut ca pescuitul la pluta se poate transforma destul de repede intr-o
pasiune periodica, in functie de sezon si de reguli.
Afla din acest articol cateva dintre tehnicile de pescuit la pluta, dar si informatii despre ustensilele
necesare, care sa te pregateasca de o iesire in aer liber, pe malul lacului, la pescuit.
 

Cuprins
 Ce este pescuitul la pluta?
o Pescuit la undita cu pluta: ce fel de undita este recomandata?
o Echipamentul necesar pentru pescuitul la pluta
o Momeli potrivite pentru pescuitul la pluta
 Sfaturi pentru pescuitul la pluta: cum se pescuieste?
o Pescuitul la pluta – Ce este rubeziana
o Pescuitul la pluta pe rau – Unde este recomandat sa practici aceasta activitate
 Tehnici de pescuit la pluta: exemple de monturi cu pluta fixa
 Pescuit la pluta pe Dunare, lac sau pe ape curgatoare: specii de pesti pe care ii poti captura in
lacurile si raurile din Romania

Ce este pescuitul la pluta?


Pescuitul la pluta se poate practica atat pe balti si lacuri, cat si pe rauri, in functie de echipament si
de instrumente. Un rol important il joaca undita clasica de pescuit, formata dintr-un bat din lemn
sau plastic, pluta, plumb, fir, carlig si momeala. Cum pescuitul la pluta nu mai este de mult timp o
tehnica rudimentara, nici instrumentele nu mai sunt ca pe vremuri, astfel ca oricine poate
achizitiona o undita potrivita pentru tipul de pescuit pe care doreste sa il practice, ca amator sau
profesionist.

Pescuit la undita cu pluta: ce fel de undita este recomandata?


Undita clasica pentru pescuitul la pluta este, probabil, cea mai simpla ustensila cu
care se pot captura pestii de mici dimensiuni sau chiar mai mari. Iata din ce este
formata aceasta:
 Batul sau varga – poate fi din lemn de bambus sau din materiale plastice rezistente,
fixe sau telescopice, de aproximativ 5-8 metri. Batul este prevazut cu cateva verigi
sau inele prin care trece firul unditei.
 Firul unditei – este realizat din plastic, i se mai spune ata sau guta si se ataseaza de
undita prevazuta cu verigi.
  Pluta – este confectionata din materiale usoare, are forma alungita si permite,
evident, plutirea unditei la suprafata apei. Plutele mari sunt folosite pentru capturarea
pestilor rapitori, in timp ce plutele mici sunt necesare pentru prinderea pestilor de
mici dimensiuni.
  Plumbul – sunt bilute mici care se pun sub pluta pentru a fi mentinuta pe verticala.
Astfel, varful plutei va sta pe luciul apei, fara ca aceasta sa fie trasa in adancuri.
 Mulineta – este un dispozitiv cilindric cu tambur, atasat unditei si ajuta la intinderea si
retragerea firului de guta sau nailon, cu ajutorul unei mici manivele.
 Carligul – este confectionat din sarma otelita, suflat cu cupru sau poate fi fabricat din
diverse aliaje. Aceasta se ataseaza in capatul unditei si are rol de sustinere a
momelii sau a hranei pentru pesti.
 
Pescuitul la pluta nu se concretizeaza fara momeala. Insecte, paine, porumb si
mamaliga sunt cateva dintre momelile folosite la pescuitul la pluta pe rau, balta sau
lacuri. Indemanarea este cu siguranta atuul principal pentru capturarea pestilor, fie
ca este vorba despre pescuit sportiv, unde pestele este eliberat ulterior, sau pentru
consum propriu.
 
Echipamentul necesar pentru pescuitul la pluta
Pescuitul ramane o activitate care atrage destul de multi adepti. Astfel, detinatorii de
balti si lacuri au inteles pe deplin fenomenul si au adoptat diverse masuri si idei de
amenajari pentru a oferi cat mai multe facilitati, atat pescarilor amatori, cat si celor
profesionisti.
Si industria echipamentelor de pescuit a capatat amploare in ultima vreme, iar un
pescar incepator ar trebui sa aiba in vedere cateva lucruri esentiale cu privire
la bagajerie si la accesoriile necesare:
 In functie de numarul de zile petrecute la pescuit, se va achitiziona un cort pentru
odihna de noapte.
 Scaunele de pescuit, confectionate din materiale textile, nu ar trebui sa lipseasca.
 Geanta termoizolanta si impermeabila este folosita pentru depozitarea uneltelor mici.
 Momeala se tine in borcane, astfel ca si acestea fac parte din bagajul unui pescar.
 Minciogul ajuta la prinderea si la detasarea pestelui din undita cu pluta. Si aceasta
ustensila face parte din echipamentul unui pescar.
 Husele pentru undita cu pluta au rol de depozitare si protectie. Acestea trebuie sa fie,
la randul lor, puse pe lista atunci cand te pregatesti de pescuit.
 

Momeli potrivite pentru pescuitul la pluta


Momeala corespunzatoare poate face diferenta la pescuit. Pescarii amatori sau
incepatori ar trebui sa faca o mica verificare si sa se informeze cu privire la tipul de
momeala potrivita pentru pescuitul la pluta. Viermusii sunt cele mai cautate momeli,
insa un pescar isi poate confectiona si acasa „mancarea” pentru pesti. Mamaliga si
painea cu porumb sunt momeli potrivite pentru pescuitul la undita cu pluta, iar
acestea se pot confectiona fara dificultati si acasa.
 

Sfaturi pentru pescuitul la pluta: cum se


pescuieste?
 

Sfaturile pentru pescuitul la pluta sunt numeroase si nu ar strica sa tii cont de cateva
dintre ele, mai ales daca esti pescar amator sau incepator in acest domeniu. In ceea
ce priveste tehnicile pescuitului la pluta, acestea nu sunt dificile, atat timp cat se
folosesc unditele si momelile potrivite.
Odata montata undita cu pluta, plumbi, carlig si momeala, aceasta se lanseaza in
balta sau lac, dupa care se poate aseza pe un dispozitiv de tip arac. Pescarul se
poate bucura de moment doar stand pe scaun, cu undita in mana si admirand
privelistea din fata lui.
In cazul in care se foloseste o undita cu pluta si mulineta, firul se va retrage imediat
ce pestele este capturat, ca mai apoi sa fie depozitat intr-un recipient. Daca undita nu
este prevazuta cu mulineta, atunci aceasta se trage cat mai repede din apa, dupa
care se foloseste minciogul pentru detasarea pestelui din carlig.
Exista situatii in care firul unditei se rupe sau pestele fuge cu tot cu momeala si pluta.
In astfel de cazuri, un pescar ar trebui sa aiba o undita de rezerva sau sa inlocuiasca
guta rupta si pluta pierduta.
Pescuitul la pluta – Ce este rubeziana
Pluta cu rubeziana este folosita cu precadere la capturarea crapului, din zona
malurilor de lac sau balta si este o metoda potrivita pentru cei care nu vor sa piarda
acest tip de peste, imediat dupa prindere.
Sistemul rubeziana este format din ansamblu de nadire si pescuit, dar si din
prelungitor, trei elemente importante pentru capturarea corecta a crapului. Iata ce
presupune fiecare in parte:
  Kit-ul sau ansamblul de nadire – este format din doua tronsoane telescopice si o
cupa si are rol de hranire in vad.
  Ansamblul de pescuit – sunt bete confectionate din carbon, au pluta de dimensiuni
potrivite si ajuta la prinderea pestilor mici si medii.
 Prelungitorul este format din alte tronsoane si poate transporta nada in vad. Are si rol
de suport pentru ansamblul de pescuit.
Chiar daca intregul sistem pare sofisticat si trebuie sa fie sustinut de un suport pe
masura, in realitate se aseamana cu pescuitul la varga, unde nu lipsesc pluta, firul,
plumbii si carligele. Tehnica de pescuit presupune miscari de inainte si inapoi, in
paralel cu solul, pentru capturarea fara esec a crapului sau a altor pesti.
 
Pescuitul la pluta pe rau – Unde este recomandat sa practici
aceasta activitate
Pescuitul la pluta pe rau este cu adevarat o provocare pentru cei care doresc sa
experimenteze si alte locuri. Specialistii si pescarii profesionisti recomanda raurile
line, de mici dimensiuni si fara vartejuri sau curenti, pentru o experienta unica si
relaxanta la pescuit, cu ajutorul unditei cu pluta. Astfel, se asigura atat confortul unui
pescuit fara probleme, cat si evitarea ruperii ustensilelor folosite.
Daca pescuitul la balta sau lac presupune un loc bine ales, cu umbra si stufaris, la
rau trebuie sa ai in vedere alegerea unui mal cu vegetatie si pietris, insa ferit de
soare. Este important de subliniat faptul ca locurile comode pentru pescuitul pe rau
nu inseamna ca si prada va fi pe masura. Pestii de rau si, in special, crapul, prefera
apele adanci, pe alocuri salbatice sau linistite deopotriva. De aceea, este indicat sa
testezi apele inainte de a te apuca de pescuitul la pluta pe rau.
Tehnici de pescuit la pluta: exemple de monturi cu pluta fixa

Monturile cu pluta fixa se folosesc pentru capturarea diverselor specii de pesti. Drept
urmare, exista diferite modele de monturi cu pluta fixa, iar urmatoarele sunt cele mai
folosite:
 Montura pentru caras se realizeaza cu o pluta cu antena detasabila si diametru egal
cu cel al starletului, de aproximativ 4 milimetri si lungime de maxim 40 de milimetri.
Echilibrarea se poate face cu o singura alica.
 Montura pentru platica trebuie sa aiba forma alungita si antena subtire. Astfel de
plute sunt destul de sensibile, iar firul unditei trebuie sa fie transparent, cu o grosime
de aproximativ 0,14 milimetri.
 Montura cu pluta pentru pestii rapitori permite pescuitul la mari adancimi. Aceasta ar
trebui sa aiba in jur de 25 de grame, iar firul unditei nu trebuie sa depaseasca
diametrul de 30 de milimetri.
 Montura cu pluta pentru pescuitul pe rau este potrivita pentru capturarea oricarei
specii de peste de apa curgatoare. Pluta se aseamana cu o para intoarsa, are
antena groasa pentru a oferi o vizibilitate potrivita, nu depaseste 4 grame si se poate
echilibra cu o oliveta culisanta.
Pescuit la pluta pe Dunare, lac sau pe ape curgatoare: specii de pesti pe care ii
poti captura in lacurile si raurile din Romania
Exista numeroase lacuri si balti amenajate pentru pescuit, insa este important de
stiut care sunt regulile acestei activitati si ce fel de pesti se pot captura. 

Iata cateva specii de pesti care se regasesc in lacurile si raurile din Romania si care
starnesc interesul pescarilor amatori si profesionisti:
 Bibanul – este un peste rapitor omnivor de apa dulce ce face parte din specia Perca.
Este apreciat pentru carnea moale si lipsa oaselor. Acesta se gaseste atat in lacuri,
cat si in ape curgatoare.
 Carasul – originar din Asia de Nord, carasul se regaseste peste tot in Romania.
Greutatea lui variaza de la 150 de grame si pana la doua kilograme. Aceasta specie
de peste este apreciata pentru gustul deosebit si pentru usurinta cu care se poate
gati.
 Crapul – face parte din specia Cyprinidae, este un peste de apa dulce, are solzi mari,
abdomen albicios si poate atinge chiar si 40 de kilograme. Acesta este printre pestii
preferati pentru capturat de catre pescari.
 Pastravul – se gaseste in speta in apele de munte, insa si in zone submontane.
Pastravul poate ajunge pana la 15 kilograme, insa in Romania nu depaseste, in mod
normal, 6 kilograme. Si acesta este un peste destul de consumat in Romania,
datorita gustului dulce al carnii si numarului mic de oase.
 Salaul – este un peste rapitor ce face parte din familia Percidae, se gaseste atat in
apele curgatoare, cat si in cele statatoare din Romania. Si acesta se gaseste in
meniurile gastronomiei romanesti, fiind apreciat pentru calitatea si gustul carnii.
 Somnul – este un peste rapitor, cu raspandire mare in apele din Europa, inclusiv
fluvii. Capturarea acestuia este o adevarata provocare pentru pescarii profesionisti,
mai ales ca aceasta specie de peste poate ajunge pana la 3 metri lungime si chiar
150 de kilograme. Desi este un peste cu carne grasa, somnul se consuma destul de
mult in tara noastra.
 Sturionul – este un peste marin de talie mare, fara solzi, iar capturarea acestuia este
cu adevarat un eveniment. Alaturi de nisetru si pastruga, sturionul poate fi gasit atat
in Dunare, cat si in Marea Neagra. Aceasta specie de peste este apreciata pentru
icrele negre de calitate, avand in comert preturi destul de piperate.
 Mreana – se regaseste in majoritatea raurilor din Romania si se poate pescui in
septembrie si in octombrie. Acest tip de peste este apreciat pentru carnea gustoasa.
 Lipanul – este o specie de peste raspandita peste tot in Europa, cu precadere in
raurile de munte. Din pacate, el nu se mai regaseste in cantitati mari, asa cum se
intampla cu un deceniu in urma.
 Scobarul – este un peste care poate fi gasit, in general, in apele curgatoare, inclusiv
in Dunare. In general, un exemplar adult poate ajunge la 30 de centimetri lungime si
la o greutate de aproximativ 800 de grame. 
Asadar, se poate spune ca pescuitul cu undita la pluta este o activitate destul de
relaxanta, dar si un hobby destul de conturat pentru amatori. Ceea ce atrage atat
pescarii amatori, cat si pe cei experimentati, este dorinta de a captura pesti pentru
pura placere a pescuitului, desigur, cu ajutorul uneltelor si echipamentelor potrivite.

Școala de pescuit cu lansete Partea 1 - Concepte de

bază și producția de lansete

József Papp
09-01-2010

O mulțime de oameni care poate nu știau până acum le explică acum că


pescuitul cu pragul este preferatul meu. Petrec mult timp acestei tehnici și
șlefuiesc fiecare mic detaliu. Fără a economisi bani, timp sau energie, îmi
dezvolt bețișoarele de stivuire comercializate sub propriul meu brand TOP
MIX împreună cu cei mai buni producători italieni de bețe. Sunt foarte
mândru de aceștia, pentru că îi consider propriii mei copii, iar dacă ei cred
că un ungur este capabil de așa ceva, poate fi un succes mai mare în
afaceri. Cu toate acestea, suntem încă departe de asta. Până atunci, însă,
inima mea va merge înainte neîntreruptă și este o plăcere pentru mine că
tot mai mulți oameni sunt interesați de metodă. Dedic această serie în mod
special introducerii acestei tehnici grozave, deoarece există o serie de
întrebări pentru începători, chiar si cei avansati. Așa că, dacă doriți să știți
cât mai multe despre pescuitul la coș, rămâneți pe fază!
Despre ce este serialul?

De asemenea, primesc o mulțime de întrebări despre bețișoare și despre cum să


le folosesc. Există o mulțime de întrebări și chiar aș putea spune că majoritatea
întrebărilor reflectă ignoranța absolută. Aș dori acum să ajut și să îndrept
lucrurile în acest domeniu, începând cu cele mai elementare întrebări. Fac asta
pentru că mă aștept să pot clarifica o mulțime de probleme obscure, făcând din
ce în ce mai mulți oameni să placă această metodă de pescuit „mistică”. Pe de
altă parte, învățarea despre stick-uri, proprietățile lor și modul de utilizare a
acestora va reduce ruperea stick-urilor și astfel neplăcerile pentru utilizatori. În
sfârșit, dar poate cel mai important, va deveni din ce în ce mai popular în viitor.
11,20 kg crap prins cu un bat. Cine ar fi crezut că poate face asta?!

Cu bastonul de stivuire, aproape toată apa poate fi pescuită bine - dacă nu cea
mai bună - fie că este un râu sau un lac. Datorită momelii precise, hrănirii și
uneltei sensibile, este poate cea mai eficientă metodă de pescuit, care nu este
folosită accidental de concurenți. Și nu în ultimul rând, experiența de pescuit este
o experiență extraordinară, deoarece este o experiență extraordinară să învingi
și să alegi până la zece crapi cu unelte fine.

În timpul unei
curse

După cum am menționat în introducere, discutăm subiectul de la zero. Încerc să


transmit mai departe majoritatea cunoștințelor. S-ar putea să ratez ceva, uitați
să-l menționez, așa că îmi cer scuze și forumul este disponibil pentru ca toată
lumea să întrebe despre punctele care sunt încă obscure. Pentru pescarii cu
undițe cu experiență, multe vor fi cu siguranță plictisitoare, dar nici eu nu am
făcut această serie pentru ei, dar chiar și ei pot găsi ceva nou în ea. M-am bazat și
țintuit materialul în primul rând pe deceniile mele de experiență în stivuirea
lansetelor și pe cunoștințele mele despre fabricarea lansetei și nici eu nu sunt
infailibil. Asadar, hai sa incepem:
Fie că este apă stagnantă sau curgătoare, este una dintre cele mai eficiente unelte de
pescuit

Despre stivuirea bețelor în general

Undițele de stivuire, după cum sugerează și numele, sunt undițe de pescuit fără inel
de ghidare și mulinet, unde undițele sunt stivuite sau stivuite împreună (undițele nu
pot fi trase telescopic). Lanseta poate fi folosita in mai multe lungimi, in functie de
distanta locului in care doriti sa pescuiti, prin omiterea lansetelor din spate.

Deci, de exemplu, dacă găsim o pauză, o groapă pe fund la o distanță de 10 metri


de țărm, putem pescui în locația dorită lăsând doi membri în afara lansetei
noastre de 13 metri. Bastoanele au aparut la sfarsitul anilor '60, in 1968 deja
pescuiau la Campionatele Mondiale de la Dunaújváros, desi au doar 8 metri
lungime, pentru ca nu aveau sa reziste mai mult, fiind din aluminiu. Aluminiul a
fost apoi înlocuit cu bachelită textilă și apoi carbon.

F
ăcuți în bucăți

Pune sau pune peste?

Bețișoarele se fac cu două soluții, se pun și se pun peste . Soluția pusă ,


când elementele sunt lipite, deci cea de sus este dedesubt, nu se mai folosește
astăzi. Aceste bețe erau în mod inerent mai subțiri, dar nu suficient de rigide, nu
suficient de rapide și chiar mai greu de produs. În zilele noastre, soluția de pus
peste este folosită atunci când elementul superior este introdus în elementul
inferior . Această soluție necesită un diametru mai mare a tijei, dar are ca
rezultat și o tijă mai rapidă, mai vertebrată și este mai ușor de fabricat.
Procesul de integrare a bottag-urilor
Cu un baston de stivuire Put Over
… Atunci putem fi siguri de potrivirea membrilor…
… Dacă este împins pe membrul de dedesubt până când este „ciocănit”

Tijele de stivuire sunt de obicei folosite de la 7 la 8 metri lungime până la 20 de


metri lungime. Din motive de sănătate internațională, International Competition
Anglers Association a maximizat lungimea stâlpului în competițiile internaționale
la 13 metri la categoria masculină. Acest lucru a fost preluat de multe țări și a
atins un maxim și în competițiile interne de aici, dar în Anglia limita este de 16
metri până în prezent. În plus, nu există limite de lungime în multe curse. Ambele
lungimi permise în competițiile naționale interne sunt de 13 metri. Acesta este de
obicei folosit și în alte competiții, dar de ex. în Cupa TOP MIX-HALDORÁDÓ,
Dunafalva, am limitat lungimea petandelor la 11,5 metri. Lungimea completă de
13 metri este de obicei folosită în competiții. Pentru pescuitul de agrement este
suficientă o lungime de 11,5 metri și în multe cazuri 9-10 metri.
Nu
trebuie să folosiți întotdeauna toată lungimea stick-ului!

Materialul de bază pentru bastoanele de înaltă calitate este fibra de carbon, cele
de calitate inferioară, cu mai multă rășină și un amestec de carbon și fibră de
sticlă. Desigur, fibra de carbon poate fi de diferite calități, așa că și prețul bețelor
variază. Doar câteva companii din lume produc fibră de carbon de cea mai bună
calitate, furnizând și industria aerospațială.

Fabricarea bețelor

Bețișoarele de stivuire au început să fie produse în Europa, dar din cauza


concurenței prețurilor, producția a fost aproape în întregime mutată în
China. Marile companii italiene de bețișoare își produc majoritatea bețelor în
China, doar câteva dintre modelele lor de top sunt încă fabricate în Italia. De fapt,
asta nu mai este o problemă astăzi dacă fabrica chineză este bine pregătită,
capabilă să producă și să controleze calitatea potrivită. De exemplu, majoritatea
stivuitoarelor PRESTON sunt fabricate tot în China, dar într-o fabrică de
încredere. Tot aici au fost realizate lansetele din seria TOP MIX INVENTOR (cu
exceptia 707), iar aici s-a realizat si lanseta GENIUS Carp. Dar SENSAS,
TRABUCCO, MAVER și așa mai departe sunt producători cunoscuți în
China. este. Este important de subliniat că aceasta nu este o problemă, este o
ordine mondială, de îndată ce China se va îmbogăți, producția se va muta în
India și apoi în Africa, întotdeauna unde costurile sunt mai mici. Producătorii nu
cumpără, desigur, materia primă de carbon din fibră, ci din tablă. Fibrele de
carbon sunt țesute împreună ca un covor în mai multe straturi, sau straturile
sunt așezate unul peste altul în mai multe direcții, inclusiv cu rășină. O astfel de
foaie este de cca. Are o dimensiune de 1 mx 2 m și o grosime de câteva zecimi de
mm. O parte este autoadeziva cu un strat protector care se poate dezlipi. O astfel
de foaie este așezată pe masa de tăiat și fața de masă corespunzătoare bățului
desfăcut este tăiată de-a lungul unui șablon cu un cuțit de tăiat. Din aceasta, folia
de protecție este dezlipită și rulată pe un dorn de oțel realizat conform
bastonului care urmează să fie fabricat folosind o mașină de presare rulată cu o
masă mobilă. inclusiv rasina. O astfel de foaie este de cca. Are o dimensiune de 1
mx 2 m și o grosime de câteva zecimi de mm. O parte este autoadeziva cu un
strat protector care se poate dezlipi. O astfel de foaie este așezată pe masa de
tăiat și fața de masă corespunzătoare bățului desfăcut este tăiată de-a lungul
unui șablon cu un cuțit de tăiat. Din aceasta, folia de protecție este dezlipită și
rulată pe un dorn de oțel realizat conform bastonului care urmează să fie
fabricat folosind o mașină de presare rulată cu o masă mobilă. inclusiv rasina. O
astfel de foaie este de cca. Are o dimensiune de 1 mx 2 m și o grosime de câteva
zecimi de mm. O parte este autoadeziva cu un strat protector care se poate
dezlipi. O astfel de foaie este așezată pe masa de tăiat și fața de masă
corespunzătoare bățului desfăcut este tăiată de-a lungul unui șablon cu un cuțit
de tăiat. Din aceasta, folia de protecție este dezlipită și rulată pe un dorn de oțel
realizat conform bastonului care urmează să fie fabricat folosind o mașină de
presare rulată cu o masă mobilă.
Un moment „secret” în fabricarea bețelor

Foaia de carbon astfel înfășurată este decupată și apoi „coaptă” într-un cuptor de
înaltă temperatură, de înaltă presiune. Ca urmare a temperaturii, rășina se
topește, ceea ce ține fibrele de carbon împreună. Bățul copt este scos de pe
țeapă și tăiat la dimensiune, apoi batonul împreună. Dacă este necesar, măcinați
până la diametru. Membrii casați sunt aruncați afară. Aceasta este aproape
producția de bețișoare, dar este un secret deținut de companie. Fotografia este
în mare parte interzisă în fabrici și toate informațiile pot fi extrase doar cu
clești. Acesta este motivul pentru care această parte a articolului este atât de
săracă. Cu toate acestea, din descriere reiese clar că fiecare fază necesită muncă
și timp, necesitând mult efort manual, ceea ce face ca o undiță „simple” să fie
mai scumpă decât o undiță obișnuită. Ca să nu mai vorbim de cât mai mult
material ai nevoie.
Pește mare în cele din
urmă!

Calitatea bastoanelor de stivuire

Calitatea bețelor de stivuire este determinată de calitatea materiilor prime


utilizate și de tehnologia de fabricație. Încep cu tehnologia de producție pentru
că este mai simplă. Un mediu curat, fără praf, echipamentul de producție potrivit
și expertiza potrivită sunt importante. Acolo unde nu există niciuna dintre
acestea, pot fi produse bețe de stivuire de calitate superioară (dar nimic
altceva). Eram într-o fabrică din China, unde cazanul pe cărbune era încălzit de la
fabrica de bețe și îngropat acolo. Praful era gros. Am fost și într-o fabrică unde
era curat pentru că era nou construit, dar nu mai funcționa pe mașini și pilota de
carbon era înfășurată manual pe dorn. Acestea sunt plantele de unde poți
cumpăra un teanc de 11 m cu 16 dolari și îl poți vinde cu câteva mii de forinți.
Un crap de 8,40 de lire sterline care m-a ajutat la țărm noaptea

Cele trei componente

Calitatea materiilor prime folosite este un alt factor determinant al calitatii


betisoarelor. La fabricarea tijelor de stivuire sunt utilizate trei tipuri de materiale:
fibră de carbon, rășină sintetică și fibră de sticlă.

numarul 1 componentă - fibră de carbon

Fibra de carbon este practic un material foarte fragil. Există multe calități diferite
ale acestuia. Aș dori să ilustrez acest lucru cu un exemplu. Am cerut companiei
italiene ITALICA, care produce și unele dintre stivuitoarele ASTERX și INVENTOR,
precum și stick-ul STRADIVARI Allround, să afle care este cel mai mic diametru al
stick-ului pentru stivuitoarele de sus cu diametrul mânerului de 48-50 mm. azi. ,
nu schimba viteza? „40 mm ”, a fost răspunsul.

Totuși, ei au adăugat că foarte puțini ar plăti pentru asta, deoarece materia


primă și astfel bățul ar fi atât de scumpe. Posibilitatea de comercializare este
motivul pentru care bețișoarele sunt făcute la un diametru atât de mare,
deoarece acest lucru le face mai conice și, prin urmare, mai uniforme, astfel încât
să poată fi fabricate din materii prime mai ieftine. Un bețișor de stivuire a
vârfului este de altfel făcut din mai multe tipuri de carbon. Pentru primii 4-5
membri ai bețelor se folosește materie primă de mai bună calitate decât pentru
membrii din spate. Acest lucru va face seturile de top mai ușoare și bastonul mai
echilibrat. De aceea de ex. un al cincilea membru este mai scump decât al
șaselea.

Veverița americană a învățat și ce poate face o stivă Top Mix

nr 2 componenta - rasina sintetica

Cealaltă materie primă importantă este rășina sintetică, cu care fibrele și


straturile de carbon sunt lipite împreună, astfel încât să lucreze
împreună. Cantitatea din aceasta este o fracțiune din cantitatea de materie
primă de carbon utilizată. De fapt, acestea umplu micro-golurile dintre fibrele de
carbon, asigurându-se că fibrele de carbon pot funcționa ca un sistem unic,
coerent. Cantitatea de rășină necesară poate fi bine limitată, din ce în ce mai
puține sunt dăunătoare. A existat un producător de bețișoare care a încercat să
mărească cantitatea din aceasta pentru a obține un bețișor mai ieftin, dar nu cu
mult succes pentru că bețișoarele se tot rupeau.
Nu
numai pescuitul precis, ci și hrănirea precisă este asigurată de lanseta de stivuire

numarul 3 componenta - fibra de sticla

În sfârșit, fibra de sticlă. Folosind-o s-ar putea realiza bețe foarte rezistente,


aproape indestructibile, dar ar fi atât de grele încât nu ar fi – sau ar fi greu – de
ținut. Mărfurile ar fi scăzute, dar valoarea lor de utilizare era zero. Prin urmare,
fibra de sticlă este amestecată cu fibra de carbon pentru a face bețe sau
autocolante. Lansetele realizate dintr-un astfel de material sunt lansete ieftine,
foarte căzute, aproape inutile, concepute pentru a „elimina absolut greșelile
începătorilor” și urăsc pescuitul cu lansete. Pe de altă parte, o parte din fibră de
sticlă este adesea folosită la mâner, parțial din cauza rezistenței sale, parțial din
cauza ieftinității sale și parțial din cauza greutății tijei, care nu este un
dezavantaj).

Partea I-a.
- Noţiuni de bază. Cum se fabrică rubezienele:
Mulţi deja ştiu, iar alţii află acum, că sunt un împătimit al pescuitului cu rubeziana. Îmi place să
acord foarte mult timp din viaţa mea pentru permanenta perfecţionare a acestei tehnici de pescuit,
căreia încerc să-i şlefuiesc fiecare părticică în modul cel mai amănunţit posibil. Fără să economisesc
timp, bani şi energie, încerc să produc şi să dezvolt în colaborare cu cei mai mari producători
italieni de profil, propria marcă de rubeziene, cunoscute sub denumirea “Top-Mix”. Sunt foarte
mândru de rubezienele create de mine şi îi consider “copiii mei”, iar dacă vreodată şi voi pescarii
veţi crede că şi un maghiar poate fi capabil de aşa ceva, înseamnă că succesul este ca şi asigurat.
Sunt convins însă, că momentan sunt încă departe de acest deziderat. Totuşi, inima mea va bate şi
se va zbate neâncetat pentru succes şi mă bucur de fiecare dată când constat un interes major din
partea pescarilor, pentru această tehnică modernă de pescuit.
Acest “serial de articole” îl dedic în mod special promovării metodei de pescuit cu rubeziana, având
în vedere faptul că pe parcursul materialului, atât începătorii cât şi avansaţii, vor afla răspunsuri la
numeroase întrebări legate de acestă tehnică. Aşadar, cei interesaţi … ţineţi aproape!
Papp József

Ce conţine serialul?
Primesc foarte multe întrebări legate de vergile mufabile, mai cunoscute sub denumirea de
rubeziene şi de modul lor de utilizare. Aceste întrebări, de cele mai multe ori oglindesc o totală
lipsă de cunoaştere a metodei din partea celor interesaţi. De aceea, când am creionat tematica
acestui material, am ţinut cont să pornesc de la noţiunile de bază, urmând apoi să ordonez
progresiv cunoştiinţele etalate, asfel încât cititorul să le poată parcurge într-o ordine firească $i cât
mai inteligibilă. Am procedat în acest mod, convins fiind de faptul că, făcând lumină în multe
probleme legate de pescuitul cu rubeziana, tot mai mulţi pescari vor fi atraşi spre practicarea
acestei tehnici de pescuit cu adevărat mistice. Pe de altă parte, cunoscând caracteristicile de
fabricaţie şi modul de utilizare al rubezienelor, se vor reduce simţitor atât de supărătoarele şi
costisitoarele rupturi, care creează mari neplăceri în special începătorilor. În final, lucrul cel mai
important de fapt este acela, că printr-o bună cunoaştere a metodei, în viitor tot mai mulţi pescari
o vor îmbrăţişa şi va deveni, tehnica lor preferată.

Crap de 11,20 kg, prins la rubeziană. Cine ar fi crezut că e capabilă de o asemenea performanţă!?

Cu rubeziana se poate pescuii la fel de bine ^n râuri, ca şi în apele stătătoare. Putem nădii cu
precizie, să conducem momeala exact pe patul de nadă şi să avem control permanent asupra ei sau
să folosim cele mai sensibile monturi, nu degeaba este utilizat cu preponderenţă în concursuri, de
către pescarii de competiţie. Nu în ultimul rând aş aminti adrenalina incomparabilă, care te încercă
în timpul unui drill, cu un crap de peste 10 kg, pe care reuşeşti să-l aduci la minciog cu monturi de
mare fineţe. Toate acestea îţi oferă experienţe şi trăiri extraordinare.

capture screen
în timpul concursului

Aşa cum aminteam în “cuvântul introductiv”, vom aborda subiectul, începând cu cele mai
elementare cunoştiinţe necesare. Voi încerca să vă aduc la cunoştiinţă, cât mai multe noţiuni din
domeniu. Dacă totuşi veţi sesiza că am uitat ceva, îmi cer scuzele de rigoare şi aştept întrebările
rămase fără răspuns, fie pe forum, fie direct pe adresa de mail de pe site-ul http://www.topmix.hu
Pentru pescarii cu experienţă, lecturarea întregului material poate fi în mare parte plictisitoare,
dar acest serial de fapt nici nu se adresează în mod expres lor, deşi chiar şi ei vor găsi suficiente
elemente noi, care le-ar putea fi de folos. La redactarea acestui material, m-am bazat pe
experienţa personală acumulată în câţiva zeci de ani de pescuit competiţional şi pe cunoştiinţele
dobândite în fabricarea acestor vergi mufabile, numite pe scurt rubeziene. Cu toate acestea sunt
conştient că nici eu nu sunt perfect, deci eventualele greşeli pot fi scuzate. Aşadar să începem:

Fie vorba de ape stătătoare sau curgătoare, este cea mai performantă metodă de pescuit sportiv.

Despre rubeziene în general:


Aceste vergi mufabile, aşa cum se arată şi în denumirea lor, sunt beţe de pescuit fără inele şi
mulinete, la care tronsoanele se mufează fie unul ^n celălalt, fie unul peste celălalt, deci nu pot fi
desfăcute telescopic. Varga, poate fi scurtată în funcţie de distanţa la care dorim să pescuim, prin
demufarea unuia sau mai multor tronsoane, începând de la cotor.
Dacă de exemplu, găsim un prag “care promite”, la doar 10m distanţă de mal, vom scurta rubeziana
de 13m, cu două tronsoane şi vom pescuii exact pe vadul dorit. Primele rubeziene au apărut la
sfârşitul anilor ’60, iar la Campionatul Mondial din 1968 organizat în localitatea Dunaujvaros din
Ungaria, deja erau câţiva pescari care utilizau aceste rubeziene. E drept că în vremea aceea
lungimea lor nu depăşea 8m, deoarece erau fabricate din aluminiu şi aveau o greutate apreciabilă.
Cu timpul, aluminiul a fost urmat de textilbakelit (textolit n. tr.), iar mai apoi de fibrele de carbon.
Rubeziana, desfăcută în tronsoane:

“Put in” sau “put over”?


Rubezienele se produc în două variante, numite “put in” sau “put over”. Vorbim de varianta “put
in”, atunci când tronsoanele se mufează una într-alta, deci tronsonul superior vine mufat în
tronsonul inferior, variantă care în ziua de azi nu se mai utilizează. Aceste rubeziene deşi aveau un
diametru mic, nu erau suficient de robuste, nu erau rapide şi procesul de fabricare era mai greoi.
Acum, toţi producătorii folosesc varianta “put over”, în care tronsonul superior vine tras peste cel
inferior. Această rezoluţie impune un diametru mai mare, dar asigură robusteţea necesară, iar
procesul de fabricare este facil.

Mufarea tronsoanelor

în varianta Put-Over

… atunci putem fi siguri că am mufat bine tronsoanele …

…când auzim o uşoară păcănitură, dată de atingerea umărului limitator.

Rubezienele se utilizează de obicei începând de la 7-8m lungime şi poate merge chiar până la 20m.
Pentru a proteja sănătatea concurenţilor, Federaţia Internaîională de Pescuit Sportiv limitează
lungimea maximă de concurs la 13m, pentru categoria adulţi. Această limită a fost preluată şi
oficializată de multe ţări afiliate, dar în Anglia de exemplu, limita a rămas până în prezent la 16m
lungime. Dimpotrivă, în majoritatea concursurilor interne, englezii nici nu au o anumită limită
stabilită. La noi în ţară, la concursurile oficiale, lungimea maximă admisă este deasemenea de 13m.
Sunt însă concursuri private la care lungimea maximă admisă a rubezienei a fost redus@ la 11,5m,
de exemplu la “Cupa Top Mix-Haldorado” din Ungaria. Rubezienele la lungimea de 13m se utilizează
de obicei în concursuri. La pescuitul recreativ, este suficientă lungimea de 11,5m şi nu rareori de
9,5 sau 10m.

Rubeziana nu trebuie utilizată întotdeauna la lungimea maximă

Materialul de bază utilizat la fabricarea rubezienelor de top, este fibra de carbon. La cele de
calitate inferioară se poate folosi fibra de carbon-compozit, cu o cantitate mai mare de răşini
sintetice sau o compoziţie din fibre de carbon şi fibre de sticlă. Bineânţeles că şi fibrele de carbon
sunt de mai multe categorii şi calităţi, ceea ce diferenţiază şi rubezienele după calitate şi preţ.
Fibre de carbon cu adevărat de top, numai câţiva mari producători ai genului fabrică, în lume.
Aceştia asigură materialul de bază şi pentru industria aeronautică a planetei.
Fabricarea rubezienelor:
Fabricarea rubezienelor a început în ţările europene, dar din cauza concurenţei crescânde, a fost
transferată aproape în totalitate în China. Până şi marii producători italieni îşi fabrică deja aproape
toate modelele în China. Numai câteva modele de vârf se mai produc efectiv în Italia. Acest
lucruînsă, nu trebuie să ne îngrijoreze, deoarece fabricile chinezeşti au ajuns la un nivel calitativ
foarte avansat şi sunt controlate în permanenţă de firmele-mamă, din occident. De exemplu,
renumita firmă Preston, produce aproape toate rubezienele sale în China, la fabrici de încredere.
Aici producem şi noi seria de mărci Top Mix Inventor (cu excepţia seriei 707) precum şi rubezienele
Genius Carp. Mărci de renume, ca Sensas, Trabucco, Maver, etc. deasemenea îşi produc renumitele
rubeziene în China. Aş accentua încă o dată faptul, că nu ar trebui să privim acest lucru cu
suspiciune, atât timp cât acesta este “trendul” momentan. În viitor, când China va deveni şi ea mai
prosperă, producţia se va transfera cu siguranţă în India şi mai apoi în Africa, adică întotdeauna
acolo unde cheltuielile de producţie vor fi minime. Producătorii îşi procură materialul de bază,
carbonul, nu sub formă de fibre, cum s-ar crede, ci sub formă de coli, în care fibrele de carbon sunt
întreţesute ca un covoraş cu mai multe stratificaţii, elementul de legătură fiind răşina sintetică. O
astfel de coală are aproximativ dimensiunile de 1m x 2m. Pe una din feţe, coala de carbon este
autocolantă şi acoperită cu o folie de protecţie. Coala se aşează pe masa de lucru şi cu ajutorul
unui şablon, se decupează suprafaţa desfăşurată a unui tronson de rubeziană. Se înlătură folia
protectoare de pe suprafaţa autocolantă şi coala se rulează, cu ajutorul unei maşini speciale de
rulat, pe o matriţă conică, ce corespunde conicităţii tronsonului dorit. După rulare se presează cu
presa din dotarea maşinii de rulat, după care se bandajează cu un bandaj termorezistent şi se coace
la temperaturi şi presiuni înalte, în cuptoare speciale.

Un moment “secret” din fabricarea rubezienelor

Sub acţiunea temperaturii înalte, răşina sintetică se topeşte, înglobând fibrele de carbon. După
procesul de coacere, tronsoanele de rubeziană se scot din cuptor şi de pe matriţele conice, se taie
la dimensiune şi se finisează prin şlefuire. Se face proba prin mufarea tuturor tronsoanelor, etapă în
care se depistează eventualele rebuturi, care se elimină imediat. În mare, cam acesta ar fi procesul
de fabricare al rubezienelor, plus secretele de rigoare, la care fiecare firmă ţine morţiş să nu le
divulge, fapt pentru care în aceste fabrici, fotografiatul este interzis. Din această cauză nici eu nu
pot să vă prezint mai multe imagini foto. Din cele arătate reiese însă clar, că procesul de fabricare
al rubezienelor necesită consum mare de materie primă, timp şi multă forţă de muncă, fapt pentru
care şi preţurile lor sunt atât de prohibitive.

După curbura kitului, se pare că e peşte mare la capătul firului

Calitatea rubezienelor:
Calitatea rubezienelor este dată de calitatea materialelor de bază, care se folosesc la fabricarea lor
şi de tehnologia de fabricaţie. Voi începe cu tehnologia, că e mai simplu. Sunt importante trei
aspecte de bază: - existenţa unei incinte curate, lipsite de surse de praf, a utilajelor moderne şi a
forţei de muncă cu calificare corespunzătoare. Unde unul din aceste trei elemente nu se regăseşte,
acolo nu se pot fabrica rubeziene de calitate, dar nici măcar modeste. Am văzut în China şi fabrici,
unde cuptoarele se încălzeau cu cărbuni şi strat gos de praf de cenuşă acoperea utilajele. Am fost şi
în fabrici curate, unde din cauza investiţiilor costisitoare, nu au mai ajuns banii pentru un utilaj de
rulat şi colile de carbon se rulau manual pe matriţa conică. Acestea sunt fabricile de la care poţi
achiziţiona cu 16 dolari o rubeziană de 11m, pe care să o revinzi apoi cu 25 de dolari în magazin.

Crap de 8,40 kg, prins noaptea la rubeziană

Cele trei materiale de bază:


Spuneam că celălalt element, care defineşte calitatea rubezienelor, este calitatea materialeor de
bază folosite. La fabricarea rubezienelor sunt folosite trei materiale de bază: fibrele de carbon,
răşinile sintetice şi fibrele de sticlă.
Fibrele de carbon:
Fibra de carbon, de fapt este un material rigid şi casant. Există foarte multe tipuri şi de calităţi
diferite. Aş putea demonstra asta, cu un singur exemplu. La renumita firmă Italiană “Italica”, cei
care fabrică o bună parte a rubezienelor Asterx, Inventor şi Stradivari Allround, am întrebat, care
este diametrul minim posibil de realizat la rubezienele catalogate ca făcând parte din categoria
celor rapide şi care astăzi au diametrul de 48-50 mm. Răspunsul a venit prompt şi a fost … 40 mm.
Specialiştii firmei, au ţinut să adauge însă, că la acest diametru, preţul de vânzare ar fi atât de
mare, încât foarte puţini şi-ar permite să cumpere. Ca o rubeziană să fie şi vandabilă, trebuie
neapărat să aibe un diametru mai mare, caz în care şi conicitatea e mai bună şi poate fi realizată
din materiale de bază mai ieftine, conferindu-i totodată o robusteţe superioară. O rubeziană de
top, de altfel se realizează din mai multe tipuri de carbon. Astfel, primele 4-5 tronsoane sunt
făcute din carbon de calitate superioară, faţă de tronsoanele care urmează. Din acest motiv,
kiturile sunt mult mai uşoare decât restul rubezienei, ceea ce conferă vergii o bună echilibrare
longitudinală. De aceea de exemplu, tronsonul 5 este mai scump decât tronsonul 6.

Crapul American, a constatat pe propria piele ce ştie să facă rubeziana mea, Top Mix.

Răşinile sintetice:
Un alt material de bază este răşina sintetică, cu care se lipesc fibrele şi straturile de carbon între
ele, ca să lucreze împreună. Cantitatea de răşini, utilizată în procesul de fabricaţie este doar o
fracţie din cantitatea de fibre de carbon. Practic, răşinile au rolul să umple micro-golurile rămase
între fibrele de carbon, iar compoziţia rezultată să se prezinte şi să funcţioneze ca un “tot unitar”.
Aşadar, cantitatea necesară de răşini este extrem de bine calculată, pentru că influenţează negativ
calitatea rubezienei, indiferent dacă este în cantitate insuficientă sau în exces. Au fost producători,
care în necunoştiinţă de cauză, au folosit cantitate mai mare de răşini, pentru a produce o
rubeziană mai ieftină şi mai vandabilă, însă acestea se rupeau foarte uşor.

Rubeziana asigură nu doar o un pescuit de precizie, dar şi o nădire exactă

Fibrele de sticlă:
Prin utilizarea fibrelor de sticlă s-ar putea realiza rubeziene foarte robuste, cu risc de rupere foarte
mic, dar acestea ar fi atât de grele încât ar fi imposibil de pescuit cu ele. Preţul lor ar fi foarte mic,
dar ar fi inutilizabile. De aceea, fibrele de sticlă se folosesc doar în combinaţie cu cele de carbon şi
numai la fabricarea anumitor tronsoane. O rubeziană realizată numai din fibră de sticlă sau din
carbon compozit, ar fi prea elastică, eliminând într-adevăr multe din greşelile începătorilor, dar din
cauza greutăţii mari, ar tăia poate pentru totdeauna elanul lor pentru a practica acest stil de
pescuit.
La fabricarea cotorului însă fibrele de sticlă au un rol bine determinat. Folosit în cantităţi mici, în
compoziţie cu carbonul, acesta nu numai că reduce preţul de cost al tronsonului cel mai gros, dar îl
face mai greu şi mai robust, trăgând centrul de greutate mai aproape de pescar, conferindu-i astfel
un bun echilibru.
Autor: Papp József, patron firma Top-Mix;

Corelatia elastic – struna:

0,8mm cu o rezistență maximă a liniei montate de 14/100


1mm cu o rezistență maximă a liniei montate de 16/100
1,2mm cu o rezistență maximă a liniei montate de 18/100
1,6mm cu o rezistență maximă a liniei montate de 20/100

Plute folosite:

Sistemul utilizat este cel englezesc, nefiind specificate greutatile in


grame necesare echilibrarii plutelor. Conform informatiilor pe care
le regasim si noi :
Dimensiune pluta ..... Gramaj
3x10 ..... 0.10g
4x10 ..... 0.15g
4x12 ..... 0.2g
4x14 ..... 0.4g
4x16 ..... 0.5g
4x18 ..... 0.75g
4x20 ..... 1g

Rubeziana si cupa de nadit


Articol scris de Adi Petrisor in 30 aprilie 2012
SHARE

TWEET

SHARE

SHARE

0 COMMENTS

Pentru foarte multi dintre noi, la inceput de drum in acest stil de pescuit, nadirea cu cupa pare
ceva hazliu, un lucru neimportant la prima vedere. Odata ce am aprofundat acest stil mi-am dat
seama ca nadirea cu cupa este cel mai original lucru la pescuitul cu rubeziana. Tot englezii, bata-
i vina, sunt responsabili cu inventia acestui lucru. Sunt curios ce va urma, cine stie, probabil
nadirea prin tronsoane. Nu mare mi-ar fi mirarea ca in scurt timp nadirea cu cupa sa fie trecuta pe
planul doi, insa pana atunci ramane totusi sfanta.
Cupele propriu-zis sunt de trei feluri:

 Mica – se foloseste atunci cand dorim ca pe vadul unde pescuim sa ajunga o cantitate de
nada sau vierme colat mica
 Medie – foarte utila pentru bulgarii de viermi colati si pamantul cu fuilles
 Mare – se foloseste in general la nada pentru ca are o capacitate mai mare, suficienta
pentru a duce pe vad bulgari de marimea unei portocale.
Poate va intrebati de ce atata munca pentru nimic. Ei bine ceea ce pare a fi nimic se transforma
foarte repede intr-un lucru mare. Avantajul nadirii cu cupa este foarte mare. De exemplu cand
pestele este foarte mofturos nada trebuie foarte, foarte bine grupata si in cantitati nu foarte mari,
iar acest lucru nu se poate face decat cu cupa. Un alt exemplu este atunci cand pescuitul se
desfasoara pe o apa curgatoare. Stim cu totii cat este de importanta o nadire corecta pe un
curent puternic de aceea si aici cupa este singura solutie pentru a reusi o nadire bine grupata. 

Atentie, in cazul in care va ganditi sa colati viermii cu pietris si doriti sa duceti pe vad o cantitate
mai mare de nada, recomandarea mea este sa nu folositi cupa mare deoarece din cauza greutatii
bulgarilor s-ar putea sa rupem batul. Trebuie sa fiti foarte atenti la manevrarea rubezienei, trebuie
dusa in fata usor metru cu metru, fara alte miscari in plus, deoarece riscam ca bulgarele de nada
sau momeala vie sa ajunga in apa mai repede decat ar trebui.
In concluzie nadind cu cupa detinem controlul in totalitate, stim exact unde se afla nada, caz in
care asezam carligul cu momeala exact unde trebuie, adica pe nada. Va recomand sa folositi
cupa cu incredere si veti constata rezultate mult mai bune decat daca ati fi nadit din mana.

In articolul urmator sper sa va delectez cu prima finala de pescuit din acest an si anume
campionatului national de pescuit la feeder. Pana atunci toate bune si fir intins.

S-ar putea să vă placă și