Baciu Mirela Cristina Educaţie interculturală

Anul I -ID- PIPP

Tema :
Presupunȃnd că aţi profesa ȋntr-o şcoală ȋn care sunt copii care aparţin mai multor
culturi şi aţi dori să organizaţi un eveniment şcolar dedicat diversităţii ,stabiliţi un
nume acestui eveniment şi prezentaţi lista activităţilor pe care le-aţi organiza, cu
o descriere minimală a acestora.
Atunci cȃnd ne naştem, nu ne naştem cu prejudecăţi nici cu stereotipi.

Formarea lor ȋn viaţă noastră,ȋncep să prindă contur de la o vȃrstă fragedă, ȋn primul rȃnd datorită
interacţiunii cu ceilalţi oameni,la care contribuie experienţele pe care le avem alături de aceştia.

Stereotipurile sunt modalităţi de a caracteriza oamenii, de a le ataşa etichete.

Adesea stereotipurile au rolul de a da o explicaţie şi de a justifica atitudinea şi comportamentele pe care le

avem faţă de ceilalţi.

Eticheta este o descriere a comportamentului al unei persoane,acestea pot fi pozitive sau negative.

Teoria etichetării spune ca un comportament,,problemă‘‘este acel comportament care a fost etichetat

problematic, ca actul etichetării este cel care creează problema şi nu indivizii.

Teoria etichetării argumentează că etichetele , provin de la o autoritate, de exemplu un profesor, un părinte,

sau o persoană importantă ,care repetă şi consolidează eticheta pȃnă cȃnd aceasta devine ferm asociată unui
individ.

Etichetarea se practică uneori şi ȋn sistemul educaţional. Există modalităţi ȋn care profesorii ȋşi folosesc
experienţa pentru a pune etichete eleviilor şi ai ȋmpărţi pe categorii.

Atunci cȃnd un profesor ia o clasă nouă el va tinde să ȋmpartă clasa ȋn trei categorii:

Elevi buni, care sunt conform aşteptărilor sale

Elevi care nu se remarcă nici prin conformitate , nici prin deviere

Elevi răi , care deviază.

Atunci cȃnd se ȋmpart elevii pe categorii sunt posibile anumite efecte care pot să determine interacţiunea
dintre profesori şi elevi.

Eticheta poate să fie preluată cu uşurinţă de ceilalţi (profesori sau colegi de clasă)

- Contribuie la structurarea eului oglindit

- Aşteptările determină rezultatele

- Generalizarea aşteptărilor.

Una dintre valorile promovate de educaţie este non- discriminarea şi excludarea inechităţii sociale, culturale,
economice.

Ȋn acest sens , cadrul didactic trebuie să evite exprimările de tip dicriminator, să nu manifeste prejudecăţi
faţă de copii ,ci să aibă permanent ȋn vedere nevoile educaţionale ale fiecărui copil, astfel ȋncȃt toţi să se
simtă acceptaţi şi valorizaţi.

Ȋn practica educaţională ȋnsă lucrurile nu stau ȋntotdeauna aşa.

Minoritatea despre care am ales să scriu, este referitoare la etnia maghiară.

Ceea ce m-a determinat să fac această alegere se datorează faptului că am petrecut copilăria alături de copii
maghiari, eu fiind de etnie romȃnă.
Maghiarii sau ungurii sunt un popor răspȃndit ȋn Europa Centrală , vorbitor al limbii maghiare.

Importante comunităţi maghiare trăiesc şi ȋn ţările vecine ale Ungariei, Romȃnia, Slovacia, Serbia, Austria,
Ucraina.

Printre principalele stereotipuri pe care le-am auzit din copilărie şi mi-au rămas imprimate ȋn minte se
numără următoarele:

Toţi maghiarii sunt duşmani, astfel ȋncȃt nu se putea stabili o relaţie de prietenie ȋntre romȃni şi maghiari,
parcă era o ură ce era preluată ȋn copilărie şi continuată pe parcursul vieţii.

O altă etichetare ce a fost pusă maghiarilor a fost şi următoarea: ,,Vor să ne răpească Ardealul‘‘

Este puţin probabil ca acest lucru să fie posibil, de parcă Ardealul ar putea fi ȋmpachetat şi mutat ȋn altă
parte.

Despre maghiari am mai auzit că vor autonomie , de parcă autonomia ar fi o boală contagioasă şi romȃnii
ardeleni n-ar mai avea nici un cuvȃnt de spus.

Un alt stereotip este că ,,maghiarii sunt aroganţi‘‘care privesc romȃnii de sus.

O altă variantă care am auzit-o este că ,,ungurii sunt harnici şi uniţi“ .

Plecȃnd de la presupunerea că aş profesa ȋntr-o şcoală ȋn care sunt copii care aparţin mai multor culturi şi aş
organiza un eveniment prin care aş implica toţi copiii dedicat diversităţii .

Evenimentul l-aş numi ,,Fii parte din schimbare!“ aş organiza un festival pentru a marca ziua diversităţii.

Pentru o bună convieţuire a devenit necesară implementarea educaţiei interculturale a programelor

educaţionale, pentru promovarea diversităţii şi egalităţii de şanse.

Prin acest festival mi-am propus cultivarea spiritului civic,social şi implicarea acestora ȋn acţiuni de
voluntariat.

Participantii sunt elevi veniti din Ungaria ,de etnie maghiară şi romȃni de la şcoala ȋn care are loc
evenimentul organizator.

Aş organiza standuri de costume tradiţionale şi delicii culinare.

Fiecare stand să prezinte ceva semnificativ pentru o anumită ţară , copiii expunȃnd material iconic cu ce au
crezut că este important pentru ţară respectivă.Să fie alese elemente legate de istorie,arte,oameni
reprezentativi. De asemenea , copiii să se ȋmbracev ȋn costume tradiţionale ale fiecărei ţări şi ajutaţi evident
de mame şi bunici , să dezvolte o componentă gastronomică apetisantă , ce nu o să treacă deloc neobservată
de palpilele gustative ale vizitatorilor.

Vor avea loc discuţii despre prejudecăţi

Participanţii nu neaparat corespund ȋn viaţa reală calificativelor primite, rolurilor jucate,calităţilor sau
neajunsurilor atribuite pe parcursul jocului. Obiectivul acestui joc este de a atenţiona despre influenţa
etichetărilor şi a prejudecăţii asupra relaţiilor dintre oameni. ȋn sensul larg al cuvȃntului , senzaţia de bine
este una ce corespunde expresiei este ok, ȋn timp ce senzaţia de nu e bine va fi percepută că nu e ok.

Se vor organiza jocuri cu etichete pe frunte.

Etichete autocolante , pe fiecare din ele fiind indicat cȃte un cuvȃnt şi anume: leneş, inteligent, sportiv,
onest, slab, puternic,competent.

Fiecărui participant i se lipeşte pe frunte cȃte o etichetă cu calificative. Participanţii nu cunosc calificativul
de pe frunte. Obiectivul jocului este conştientizarea prejudecăţii, o atenţie deosebită fiind acordată
schimbului de priviri ȋntre participanţi de priviri ȋntre participanţi şi gradului de influenţă a privirilor asupra
interacţiunilor dintre aceştia. Schimbul de opinii are loc odată cu finalizarea jocului.

La final părinţii ȋmpreună cu copiii adună materialele ȋmpreună cu copiii lăsȃnd pajiştea curată, fiecare
participant declarandu-se fericit de cele ȋntamplate la eveniment.

Ȋn concluzie, ȋntre oameni există asemănări şi deosebiri , fiecare este o fiinţă unică, singulară. Apariţia
stereotipurilor se bazează pe faptul că diferenţele sunt supraevaluate, iar asemănările subevaluate.

Deosebirile dintre oameni nu trebuie să conducă la concluzia ca acei oameni sau grupuri sunt mai bune sau
mai rele.

Unii oameni pot fi excluşi de la anumite activităţi sau din anumite grupuri din cauza prejudecăţilor pe care le
avem despre ei.

Aşadar să facem o educaţie pentru toţi şi să fim receptivi la schimbare!

Bibliografie

Cucoş, C.,(2000) Educaţia – dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom, Iaşi

Dasen, P., Perregaux, C.,Rey, M.,(1999) Educaţia interculturală , Experienţe ,Politici, Strategii, Editura
Polirom, Iaşi.

Programele Phare ,, Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate – Studiu de impact Przesmycki H. 1999-
Pedagogie differenciee, Ed. Hachette