Motivul (fr. motif, it., motivo, germ. MotiV) are, in literatura, mai multe acceptiuni, si anume : 1.

cauza a
unei decizii sau actiuni volitionale a unui personaj" ; 2. cauza care a determinat scriitorul sa abordeze un
anumit subiect" ; 3. element component al unei opere literare" (Dictionar de termeni literari, coord. Al.
Sandulescu, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1976, p. 284). Cuvantul este preluat din terminologia
artelor plastice si a muzicii, unde numeste o parte a subiectului compozitiei plastice sau muzicale,
desemnand o idee cu forma definitiva, care prezinta sens vizual sau melodic. Pe noi ne intereseaza, aici,
motivul ca parte componenta a operei literare. Considerat ca atare, retinem, in esenta, o definire
traditionala si una moderna (structuralist-semiotica). in sensul traditional al termenului, motivul este un
element cu grad de generalitate, care se repeta in diferite momente ale aceleiasi opere sau in creatii
diferite, acumuland de fiecare data noi sensuri.

motivul este cea mai mica unitate semnificativa a textului (cel mai bun spatiu in care se poate observa
un sens" - Roland Barthes; cea mai mica particula a materiei tematice" -Boris Tomasevski; fiecare cuvant
din interiorul propozitiei poate constitui un motiv deosebit - PropP).

Tema (fr. theme, lat. lit. thema, gr. thema, subiect" de discutie, de tratat intr-o lucrarE) constituie un alt
element structural al operei literare, aflat intr-o indestructibila relatie functionala cu motivul. in
acceptiune traditionala, prin tema se intelege un aspect dintre cele mai generale ale realitatii surprinse
artistic in opera literara, cum ar fi: natura, dragostea, destinul, geniul, patriotismul, razboiul, avaritia etc.
in acest sens, numarul temelor apare ca limitat, aceleasi teme intalnindu-se in intreaga literatura. in
acceptiune moderna, tema reprezinta o schema foarte generala spre care conduc situatiile si motivele
dintr-o opera sau din mai multe si care primeste, in fiecare opera, o culoare si o interpretare particulare
(B. Tomasevski, op. cit., p. 251). Conceptul de tema, spune Tomasevski, este unul de insumare, de
unificare a materialului lexical al lucrarii" (p. 254); Motivele se coreleaza intre ele, constituind tesatura
tematica a lucrarii" (p. 255).

motivul, in cadrul sistemului operei, reprezinta un instrument de reliefare a temei.

Ideea poetica (fr. idee, lat. lit. ideA) este un termen al carui inteles a suferit mutatii in timp, incepand cu
acceptiunea neoplatoniciana (Plotin si, mai apoi, Marsilio FicinO) de obiectivare a Ideii transcendente pe
plan poetic, continuand cu aceea de subiectivizare, de reprezentare interioara a existentei, de mai tarziu
si, in fine, cu nuantarile din ultima vreme ale teoriei literare moderne. Astazi, continua sa se foloseasca
termenul in sensul de conceptie de baza care modeleaza atitudinea scriitorului fata de tema abordata,
ceea ce, dupa opinia noastra, vizeaza, numai un aspect al procesului comunicarii literar-artistice, si
anume doar relatia autor-opera, neglijand celelalte aspecte, precum relatia opera-cititor, contextul
creatiei, contextul receptarii. Teoria receptarii (Hans Robert JausS), relativ recenta, prin revitalizarea
unor opinii mai vechi, subliniaza faptul ca opera literara este receptata de fiecare cititor in felul sau,
potrivit propriului orizont de asteptare (sensibilitate, disponibilitati imaginativ-reflexive, experienta de
viata, cultura s.a.). Opera insasi, ne atrage atentia Umberto Eco, prin specificul structurii sale
(compozitie, limbaj etC), are calitatea de a fi deschisa multiplelor interpretari. in lumina acestor
adevaruri, prin ideea operei trebuie sa intelegem semnificatiile profunde implicate in structura sa,
dezvaluite, actualizate, concretizate" (IngardeN) de cititor in procesul intim al lecturii. Atat timp cat
opera nu intra in contact direct cu cititorul, ideea poetica, inteleasa ca factor structuram de imagini si
sensibilitate, ramane o virtualitate. Ea devine obiect estetic numai intalnindu-se cu cititorii.