 Cursuri 2019-2020 Română (ro)   Ana ILIESCU

Chimia şi tehnologia produselor farmaceutice II

Dashboard / Cursurile mele / L-A4-S2-CTPFI-CISOPC / 18 mai - 24 mai / Verificare finala

Început la marţi, 19 mai 2020, 13:15 Quiz navigation

State Terminat
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Completat la marţi, 19 mai 2020, 13:59
Timp luat 44 min 25 secs
10 11 12 13 14 15 16
Puncte 13,25/19,00
Notează 6,97 din maxim 10,00 (70%) posibil
Show one page at a time
1 întrebare Dexametazona: Finalizare verificare
Incorect

Marcat 0,00 din Alegeți una sau mai multe opțiuni:

1,00
a. determina retentie salina 
Întrebare cu
flag b. are efect de lunga durata
c. are potenta mare

d. nu determina retentie salina

Răspunsul dumneavoastră este incorect.

The correct answers are: are potenta mare, are efect de lunga durata, nu determina retentie salina

2 întrebare Asociati structurile cu clasele de antibiotice:

Corect

Marcat 1,00 din

1,00

Întrebare cu
flag

macrolide 

tetracicline 

aminoglicozide 

beta-lactamice 

lincosamide 

Fenicoli 

Răspunsul dumneavoastră este corect.

Răspunsul corect este: → macrolide, → tetracicline, →

aminoglicozide, → beta-lactamice, → lincosamide, → Fenicoli

3 întrebare Actioneaza antagonist cu acidul para-aminobenzoic (APAB):

Corect

Marcat 1,00 din Alegeți o opțiune:

1,00
a. polimixine
Întrebare cu
flag b. fenicoli
c. sulfamide antimicrobiene 

d. macrolide

Răspunsul dumneavoastră este corect.

Răspunsul corect este: sulfamide antimicrobiene

4 întrebare Glucocorticoizii cu efect foarte slab mineralocorticoid sunt:

Parțial corect

Marcat 0,50 din Alegeți una sau mai multe opțiuni:

1,00
a. dexametazona
Întrebare cu
flag
b. prednison 

c. cortizol

d. triamcinolona 

Răspunsul dumneavoastră este parțial corect.

Ați selectat în mod corect 1.
The correct answers are: triamcinolona, dexametazona

5 întrebare Asociati structurile cu clasa de hormoni sau denumirile acestora

Parțial corect

Marcat 0,50 din

1,00

Întrebare cu
flag
mineralocorticosteroid 

estradiol 

mineralocorticosteroid 

glucocorticosteroid 

nandrolona 

hidrocortizon 

Răspunsul dumneavoastră este parțial corect.

Ați selectat în mod corect 3.

Răspunsul corect este: → hidrocortizon, → estradiol, → mineralocorticosteroid,

→ testosterona, → nandrolona, → glucocorticosteroid

6 întrebare Indicati substantele care sunt contraindicate sa fie administrate

Parțial corect

Marcat 0,50 din Alegeți una sau mai multe opțiuni:

1,00
a. Lidocaina (2-(Dietilamino)-N-(2,6-dimetilfenil)acetamida)
Întrebare cu
flag b. acid glutamic

c. acid para-aminobenzoic 

d. Procaina (2-(diethylamino)ethyl 4-aminobenzoat)

Răspunsul dumneavoastră este parțial corect.

Ați selectat în mod corect 1.
The correct answers are: Procaina (2-(diethylamino)ethyl 4-aminobenzoat), acid para-aminobenzoic

7 întrebare Urmatoarele afirmatii privind estrogenii sunt corecte, cu exceptia:

Incorect

Marcat 0,00 din Alegeți o opțiune:

1,00
a. sunt indicati la barbati in neoplasm de prostata
Întrebare cu
flag b. opresc evolutia osteoporozei la menopauza

c. de semisinteza si sinteza nu favorizeaza aparitia trombozelor

d. suprima lactatia la mame 

Răspunsul dumneavoastră este incorect.

Răspunsul corect este: de semisinteza si sinteza nu favorizeaza aparitia trombozelor

8 întrebare Notati in care dintre metabolisme intervin corticosteroizii:

Corect

Marcat 1,00 din Alegeți una sau mai multe opțiuni:

1,00
a. metabolismul lipidelor 
Întrebare cu
flag b. metabolismul apei 
c. metabolismul carbohidratilor 

d. metabolismul proteinelor 

Răspunsul dumneavoastră este corect.

The correct answers are: metabolismul carbohidratilor, metabolismul proteinelor, metabolismul lipidelor, metabolismul apei

9 întrebare Hormonii estrogeni nu sunt indicati in:

Corect

Marcat 1,00 din Alegeți o opțiune:

1,00
a. cancer de san
Întrebare cu
flag
b. boala Hodgkin 

c. tulburari de climacteriu

d. cancer de prostata

Răspunsul dumneavoastră este corect.

Răspunsul corect este: boala Hodgkin

10 întrebare Farmacotoxicologia anticonceptionalelor cuprinde:

Corect

Marcat 1,00 din Alegeți una sau mai multe opțiuni:

1,00
a. hipoglicemie
Întrebare cu
flag b. tromboembolii 

c. hipocolesterolemie

d. hipertensiune arteriala 

Răspunsul dumneavoastră este corect.

The correct answers are: tromboembolii, hipertensiune arteriala

11 întrebare Mecanismul  acțiunii antimicrobiene pentru clasele de antibiotice

Corect

Marcat 4,00 din poliene (nistatina)

4,00 Formarea unor combinații complexe cu anumiți steroizi din structura  membranei unor ciuperci.avand ca rezultat permeabilizarea membranei

Întrebare cu
flag Inhibarea sintezei proteinelor la nivelul ribozomilor, modificând reacția de transfer  a aminoacizilor  și împiedicând formarea de polizomi din
ribozomi și ARNm macrolide


Modificarea  permeabilității sau lezarea membranei citoplasmatice polimixine



Inhibarea biosintezei peretelui celular, interferând  diferite etape ale formării unui polimer glicopeptidic beta-lactamice


Răspunsul dumneavoastră este corect.

Răspunsul corect este: Formarea unor combinații complexe cu anumiți steroizi din structura  membranei unor ciuperci.avand ca rezultat permeabilizarea membranei →
poliene (nistatina),
Inhibarea sintezei proteinelor la nivelul ribozomilor, modificând reacția de transfer  a aminoacizilor  și împiedicând formarea de polizomi din ribozomi și ARNm →
macrolide,
Modificarea  permeabilității sau lezarea membranei citoplasmatice
→ polimixine, Inhibarea biosintezei peretelui celular, interferând  diferite etape ale formării unui polimer glicopeptidic → beta-lactamice

12 întrebare Care din urmatorii glucocorticosteroizi sunt secretati de catre corticosuprarenala

Parțial corect

Marcat 0,75 din Alegeți una sau mai multe opțiuni:

1,00
a. aldosteronul 
Întrebare cu
flag b. hidrocortizonul 
c. cortizona 

d. prednisonul

Răspunsul dumneavoastră este parțial corect.

Ați selectat prea multe opțiuni.
The correct answers are: hidrocortizonul, cortizona

13 întrebare Precizati in ce consta mecanismul actiunii antiinflamatoare a corticosteroizilor:

Incorect

Marcat 0,00 din Alegeți una sau mai multe opțiuni:

1,00
a. inhibarea ciclooxigenazei 
Întrebare cu
flag
b. inhibarea biosintezei leucotrienelor exclusiv

c. inhibarea fosfolipazei A2

d. inhibarea biosintezei eicosanoidelor

Răspunsul dumneavoastră este incorect.

The correct answers are: inhibarea fosfolipazei A2, inhibarea biosintezei eicosanoidelor

14 întrebare Indicati mecanismul de actiune al sulfamidelor antibacteriene:

Corect

Marcat 1,00 din Alegeți o opțiune:

1,00
a. inhiba biosinteza proteica;
Întrebare cu
flag b. inhiba formarea membranei celulei antimicrobiene

c. inhiba biosinteza de ATP;

d. inhiba biosinteza acidului folic; 

Răspunsul dumneavoastră este corect.

Răspunsul corect este: inhiba biosinteza acidului folic;

15 întrebare In care dintre urmatoarele afectiuni pot fi utili glucocorticosteroizii:

Corect

Marcat 1,00 din Alegeți una sau mai multe opțiuni:

1,00
a. diabetul zaharat
Întrebare cu
flag b. socul anafilactic 

c. poliartrita reumatoida 
d. boala Addison 

Răspunsul dumneavoastră este corect.

The correct answers are: poliartrita reumatoida, socul anafilactic, boala Addison

16 întrebare Antagonism microbiologic apare la asocierea urmatoarelor substante, cu exceptia:

Incorect

Marcat 0,00 din Alegeți o opțiune:

1,00
a. sulfametoxazol-trimetoprim
Întrebare cu
flag b. norfloxacina-tetraciclina 
c. ampicilina-doxiciclina

d. nitrofurantoina-acid nalixidic

Răspunsul dumneavoastră este incorect.

Răspunsul corect este: sulfametoxazol-trimetoprim

Finalizare verificare

◄ Tema CTPF Salt la... Verificare finala ►

Sunteţi autentificat ca Ana ILIESCU (Ieşire)

L-A4-S2-CTPFI-CISOPC
Data retention summary
Get the mobile app
Acest site este hostat pe platfoma hardware achizitionata din proiectul nr. 154/323 cod SMIS - 4428, "Platforma de e-learning si curricula e-content pentru invatamantul
superior tehnic". Pentru mai multe detalii vezi http://www.curs.pub.ro.
 Hormoni

-sunt substanțe chimice produse de glandele cu secreție internă care supraveghează și coordonează
dezvoltarea și funcționarea organelor și țesuturilor (control fiziologic asupra altor celule din or)
-sunt considerați biocatalizatori alături de vitamine și enzime

Sistemul endocrin cuprinde totalitatea

glandelor cu secreție internă: hipofiza,
tiroida, paratiroidele, suprarenalele,
pancreasul și gonadele

După glanda în care sunt elaborați se

clasifică în: hormoni tiroidieni; sexuali,
suprarenali, hipofizari.

După locul de acțiune pot fi:

hormoni locali (secretina, colecistochinina)
hormoni generali (sistemici)

D.p.d.v. structural, hormonii sunt de natură

oligopeptidică, proteinică, steroidică etc
 -hormoni derivați din aminoacizi (tiroxina, adrenalina, noradrenalina)
-hormoni peptidici si polipeptidici avand moleculele formate prin incatenarea aminoacizilor prin
legături amidice.

-exemple de hormoni peptidici :

pancreatici –insulina-Masa moleculară~ 6000; conține 2 lanțuri de 21 respectiv 31 de aminoacizi legați
cu 3 punți de sulf; principala acţiune este de a scădea concentrația glucozei în sânge prin stimularea funcţiei
glicogenetice a ficatului care transforma glucoza și alte monozaharide în glicogen, care se depozitează în
celulele hepatice; stimulează metabolizarea glucozei in CO2si H2O
-glucagonul (masă mai mică)-principala acţiune constă în creşterea concentraţiei zahărului
din sânge prin descompunerea glicogenului hepatic; stimulează formarea de glucoză din aminoacizi
(gluconeogeneza)
-ai hipofizei posterioare (oxitocina si vasopresina sunt nanopeptide) etc.
Hormonii proteici (proteohormoni) au molecula alcatuită dintr-un număr mare de aminoacizi
incatenați de asemenea prin legături peptidice, formând macromolecule proteice :
hormonul paratiroidian –parathormonul- actionează asupra oaselor cât și asupra
rinichilor, menținând raportul calciu/fosfor din țesutul osos, sânge și urină
hormonii hipofizei anterioare (hormonul de creștere, hormonul adrenocorticotrop)
Hormoni steroizi, derivați ai sterolilor: hormoni cortico- suprarenali si sexuali (hormonii
ovarieni si testiculari).
Centrul reglarii nervoase a sistemului endocrin se află în hipotalamus (strâns unit funcţional cu hipofiza).
Rolul de coordonator al sistemului endocrin îl are hipofiza (glanda pituitară) care stimulează și
coordonează producţia de hormoni a celorlalte glande cu secreție internă
Hipofiza este situată la baza creierului, într-o depresiune osoasă denumită şaua turcească (greutatea ei este
de circa 1 g); este alcatuită din doi lobi - unul anterior (roz în schemă) si altul posterior

Hormonii produși de
hipofiza posterioară
1. Oxitocina, OXT are acţiune
constrictoare asupra uterului;
contractă de asemenea canalele
glandelor mamare, contribuind la
eliminarea laptelui
2.Vasopresina (hormon
antidiuretic, ADH) are o
puternică acțiune antidiuretică;
când hormonul antidiuretic
lipsește, se produce o diureza
masivă, cu urine foarte diluate.
1.Hormonul de crestere (GH)
stimulează creșterea țesuturilor, mobilizează
Hormonii adenohipofizari
grăsimile și intervine în metabolismul mineral;
2.Hormonul tireostimulant (tireotropina, TSH),
stimulează funcția glandei tiroide
3. Hormonul adrenocorticotrop ( ACTH),
stimulează activitatea glandelor suprarenale
(stimulează sinteza și secreția de
glucocorticosteroizi și androgeni și foarte puțin în
sinteza de aldosteron)
Hormonul melanocitostimulator (MSH a, b, g)
Împreună cu ACTH stimulează activitatea
melanocitelor (responsabile de pigmentare)
Hormonii gonadotropi stimulează secreţia
glandelor sexuale (gonade) si sunt:
4. Hormonul de stimulare a foliculilor (FSH)
stimulează la femeie secreţia foliculilor ovarieni; la
bărbat, activează și menține spermatogeneza.
5. Hormonul de stimulare a celulelor intertiţiale
(ICSH) si luteinizant (LH)
acționează, la femei, asupra corpului galben al
ovarului, iar la barbat, asupra țesutului interstițial
al testiculului

6. Hormonul lactogen (prolactina, PRL)

împreună cu estrogenii și steroizii suprarenali
sunt esențiali pentru dezvoltarea glandei
mamare; este necesară pentru lactogeneză
 Hipotalamusul controlează activitatea hipofizară prin intermediul a două tipuri de hormoni:

Liberinele (releasing hormones)

Inhibinele (inhibiting hormones)

GnRH = LHRH, gonadotrophin-releasing hormone = gonaliberina, decapeptidă ce controlează eliberarea de LH și FSH

GHRH = growth hormone-releasing hormone = somatocrinina peptidă cu cca 44 de AA, determină eliberarea de GH

TRH = thyreotrophin-releasing hormone = tireoliberina, tripeptidă (Glu-His-Pro) ce stimulează eliberarea de TSH

CRH = corticotrophin-releasing hormone = corticoliberina, neurohormon peptidic (41 AA), ce controlează producția de
ACTH

Somatostatina (SMS) tetradecapetidă care are acțiune inhibitorie asupra multor hormoni hipofizari (GH, TSH, ACTH) dar și
asupra insulinei, glucagonului, reninei

GAP = gonaliberine-associated-peptide (56 AA) este un fragment din prohormonul ce conține de GnRH. I s-a atribuit rol
de PIF (prolactin inhibiting factor)
 Hormoni corticosteroizi

Glandele suprarenale, situate deasupra

rinichiului se compun din
- Medulosuparenala care secretă adrenalină
-Corticosuprarenala care secretă hormonii
corticosteroizi

d.p.d.v. fiziologic, corticosteroidele se clasifică

în :

Glucocorticoide-influenţează metabolismul
hidraţilor de carbon şi cresc concentraţia
glucozei din sânge şi a glicogenului din ficat; au
acţiune antiinflamatorie şi antialergică

Mineralocorticoide-intervin în metabolismul
electroliţilor şi apei
Din cortexul glandei au fost izolaţi 30 de componenţi având următoarele caracteristici comune:
-au 21 de atomi de carbon cu scheletul pregnanului
-la C3 o grupă carbonil care este în conjugare cu o dublă legătură intre C4 şi C5
- la C17 un cetol de tipul –COCH2OH
- cea mai mare parte conţin grupe oxigenate (C=O,-OH) în poziţiile C11(β) şi C17 (α)

CH2OH CH2OH
C O C O CH2 CH3
HO OH O OH

O O
Hidrocortizona Cortizona Pregnan
(Cortizol)

CH2OH CH2OH CH2OH

C O C O O C O
CH
OH HO OH

O O O
11-desoxi-17-hidroxicorticosterona Desoxicorticosterona Aldosterona
(DOC)
-secreţia de hidrocortizon este controlată de hipofiza
prin adrenocorticotropina (ACTH) și de către
hipotalamus prin hormonul de eliberarea a
corticotropinei, corticoliberina (CRH)
-în sânge, hidrocortizona se leagă de proteine 90% de
o globulină specifică CBG (corticosteroid binding
globulin) şi de albumină

-pentru limfocite sinteza proteică este inhibată

(hidrocortizonul provoacă limfopenie până la 70 % in 6
ore la o singură doză)
-sunt utilizaţi în combaterea unor manifestări alergice-
efectul se datoreşte împiedicării producerii de
interleuchină 2 (substanţă care care mediază
răspunsul inflamaţie) de către limfocitele T prin
micşorarea proliferării acestor celule
 -mecanismul de acţiune a glucocorticosteroizilor
decurge cu fixarea hormonului de un receptor
specific din citoplasma celulelor ţintă
-complexul hormon-receptor suferă modificări
conformaţionale si apoi pătrunde în nucleu;
consecutiv este stimulată sau inhibată sinteza
unor proteine specifice; de exemplu în cazul
hepatocitelor este comandata sinteza unor
enzime care intervin în metabolismul glucidelor,
având drept rezultat formarea unor cantităţi
crescute de glucoză şi glicogen;

Glucocorticoizii au efecte antiinflamatorii

intense; se acumulează în ţesutul inflamat
stabilizează capilarele şi le impiedică
permeabilizarea şi diminuează edemul local
Utilizări:
-în artrita reumatoidă
-în cazul reacţiilor alergice grave după
injectarea cu adrenalină se injectează un
preparat cortizonic
-în insuficienţa corticosuprarenală cronică
(boala Addison) produsă prin distrugerea
treptată a tesustului glandular
-în tratamentul bolilor de piele cu patogenie
inflamatorie si alergică (dermatite de
contact, atopică)
-în tratamentul leucemiei acute la copii si în
limfoamele maligne
 Efecte adverse
Trebuie evitat tratamentul prelungit şi mai ales cu doze mari deoarece
*scade apararea organismului faţă de infecţii;
*se pot dezvolta ulcere gastrice sau duodenale
*cresc presiunea intraoculară prin diminuarea scurgerii umorii apoase

Glucocortocoizii naturali favorizează reţinerea de sare şi apă acţiune de tip

mineralocorticoid
Din clasa mineralocorticoizilor fac parte:
Aldosterona stimulează reabsorbţia ionilor de sodiu din tubul colector (rinichi)
secreţia ionilor de potasiu şi de hidrogen în schimbul sodiului reabsorbit
 Materii prime utilizate pentru sinteza corticosteroizilor:

Sapogeninele diosgenina Acizii biliari acid colic Sterolii colesterol

hecogenina acid desoxicolic stigmasterol
ergosterol

H3C H3C
O O
O
O O
H H H H

HO HO
H
Diosgenina Hecogenina

Amestecul de acizi biliari obținuți din bila de animal

este utilizat pentru sinteza hidrocortizonului deși are
multe faze și un rand. f. mic (2%)

6% 0.7%
 CH3
H3C H H3C H
CH CH3 CH2 CH3
C CH CH CH C CH2 CH2 CH
CH3 CH3 CH3 CH3
CH3 CH3
H H H H
HO HO
H
ergosterolul colesterolul
(micosterol) (zoosterol)
 24
23 24
21 27 23
20 F
22 25 21
20 22
18 25
E OO 26
18 26
O
19 C D OAc
19
Ac2O Cr2O3
A B
HO
AcO
Diosgenina

H3C
O H3C O
O O
O
O H2O2
OAc HO-
H2O
NaHCO3
AcO AcO
HO
dehidropregnelona

H3C H3C
O O
OH OH
Br H
HBr 1.H2/Pd-C
2. HCOOH/TsOH

H
HO O
O
 BrH2C O
O
OH2C
OH 1. CH3COOK O O
2. (CH3CO)2O/TsOH H3C
OCOCH3
/Al[OCH(CH3)2]3
1.
2. KOH
H
H
O
O HOH2C
O O
O
OH
HO

Hidrocortizona

Oxidarea la C11 se poate face și cu Aspergillus nidulans sau Convularia lunata . Se obțin amestecuri
Hidrocortizonă : Cortizonă în raport 3.5:1

Există specii de microrganisme mai eficace. De exemplu Absidia glauca dă un rand. de 90%, dar se obține un
amestec de 11-a și 11-b hidroxicorticosterona. Izomerul 11-a este inactiv și de obicei se oxidează la cortizonă.
Glucocortocoizii naturali favorizează reţinerea de sare şi apă acţiune de tip mineralocorticoid
Din clasa mineralocorticoizilor fac parte:
CH2OH CH2OH
C O O C O
CH
HO OH

O O
Desoxicorticosterona Aldosterona
(DOC)

Aldosterona stimulează reabsorbţia ionilor de sodiu din tubul colector (rinichi) secreţia ionilor de potasiu şi de
hidrogen în schimbul sodiului reabsorbit
Derivaţi şi analogi
Raportul dintre efectul antiinflamator şi cel de reţinere a sării diferă funcţie de modificările structurale efectuate
Halogenarea
are efecte de tip mineralcorticoid puternice
CH2OH
şi de tip glucocorticoid moderate
C O
HO OH

F
O
9 a-Fludrocortizona

Creşte efectul antinflamator şi scade puţin retenţia salină

 CH2OH
CH2OH
C O
C O CH3
Hidroxilarea HO
HO O C
OH
O CH3
OH
F
F
O
O
Acetonida triamcinolonei
Triamcinolona
5/0

CH2OH CH2OH
Metilarea C O C O
CH2OH
C O
HO HO OH HO
OH OH
CH3
F
F
O O
O
CH3 CH3
6 a-Metilprednisolona 6 a-Metil-9 a-Fluor-prednisolona 16 a-Metil-9 a-Fluor-prednisolona
(Fluorometalona) (Dexametazona)
5/0.5 25/0
 Hormonii sexuali
-sunt produşi de gonade
glandele sexuale au o dublă funcţiune fiziologică; ele produc:
-o secreţie externă (spematozoizi, respectiv ovule)
-o secreţie internă si anume producerea hormonilor steroidieni sexuali
-prin deversarea lor în sânge hormonii controlează creşterea și funcţionarea organelor de
reproducere;
determină apariţia și dezvoltarea caracterelor secundare:
la barbați pilozitate mare, umeri lați, șolduri înguste, voce mai gravă, musculatura mai
dezvoltată
la femei pilozitate mai redusă, umeri strâmţi, bazin lat, voce mai ascuțită, glandele
mamare mai dezvoltate

1929 estrona Allen și Doisy și de

Buternandt
1929 estriolul Marrian
1929 androsterona Buternandt
1934 progesterona Doisy
1935 estradiolul Doisy
1935 testosterona
 Hormonii androgeni

18
O
18
O 18 OH CH3
CH3 CH3 12 17
O 12 12 CH3 11 13 16
17 17 14
13 16 13 16 1 15
1
CH3 11 14 15 1
CH3 11 14 15
9
2 10 8
9 9
2 10 8 2 10 8 7
5 6
6
7
6
7 HO 3
4
O 3
5
O 3
5 H
4 4
andrenosterona testosterona androsterona
4-androsten-3,11,17-triona 4-androsten-17-ol-3-ona androstan-3-ol-17-ona

-testosterona este secretată de către celulele interstiţiale ale testiculului

-se găseşte sub forma legată de proteine :o globulină (SHBR), albumină
-cantitatea secretată zilnic este de 10-25 mg
-androsterona a fost izolată din acelaşi organ ; ea are o activitate de 10 ori mai mică decât testosterona
-au fost izolate și în glandele suprarenale, dar în cantităti mici
- la femei ovarul produce mici cantităţi de testosteronă (de 10 ori mai puţin)
-testosterona se formează pornind de la colesterol prin intermediul progesteronei şi androstendionei
Testosterona Mecanism de acţiune
Intrauterin:
a.Dezvoltarea organelor sexuale masculine: penisul şi scrotul, prostata, veziculele şi ductele
seminale
b.Supresia dezvoltării organelor sexuale feminine
c.Produce coborârea testiculelor în scrot (ultimele 2-3 luni)
După pubertate:
Dezvoltarea şi menţinerea caracterelor sexuale masculine I şi II
1.Caractere sexuale primare: dezvoltarea organelor sexuale, stimularea primelor etape ale
spermatogenezei (+FSH)
2.Caractere sexuale secundare:
• Creşterea osoasă: ↑ grosimea + ↑depozitarea Ca rezistenţa oaselor
• -dezvoltarea matricei osoase
• -forma specifică a pelvisului masculin
• -închiderea cartilajelor de creştere
• Dezvoltarea muşchilor (bărbatul are 50% mai multă masă musculară; creşte sinteza
proteică în toate ţesuturile → Dopajul la sportivi)
• Vocea masculină (bas), comportamentul masculin
• Distribuţia masculină a pilozităţii (+ tendinţa de cădere a părului)

Metabolic:
↑ sinteza proteică+ metabolismul (15%)
↑retenţie hidrosalină ~ aldosterona)
↑Hematopoieza
-testosterona se poate extrage din testicule de taur; din 10kg de testicule se obține 1mg de
hormon
-sinteza totală este dificilă datorită celor 4 centre chirale din moleculă (16 izomeri posibili)
-se prepară prin sinteza parţială; se pleacă de la un compus natural care are structura
steroidică :
-acizi biliari: acid desoxicolic, acid colic
- steroli: ergosterol, stigmasterol, colesterol
-sapogenine: diosgenina, hecogenina

Diosgenina se obţine din rizomul unor specii de Discoreea (Mexic şi China)

24
23 24
21 27 23
20 F
22 25 21
20 22
18 25
E OO 26
18 26
O
19 C D OAc
19
Ac2O Cr2O3
A B
HO
AcO
Diosgenina

O H3C
O O
O
OAc
H2O
NaHCO3
AcO AcO
dehidropregnelona
Sinteza testosteronei
H3C
O H3C
NOH
NHCOCH3

NH2OH TsCl / Py

AcO
AcO transpozitie AcO
16-dehidropregnelona Beckmann

NH O

H2O H2O 1) H2O

2) Oppenauer
AcO AcO reaction

enamina dehidroepiandrosterona
O OH

NaBH4

O O
androstendiona testosterona

Prin reducere cu NaBH4 se obţine testosterona în proporţie de 60-70 % alături de 15-20 % diol.

DHEA -”hormon antistres” este secretat de glandele suprarenale și la femei și la barbați; acționează ca un fel de tampon diminuând unele
efectele ale cortizonului, considerat hormonul stresului (în situații de stres fizic- cum ar fi infecțiile, accidentele, operațiile-, acest hormon
crește tensiunea arterială, zahărul din sânge, reglând irigarea organelor și asigurându-le energia necesară)
 Androgeni de sinteză

17-Metiltestosterona (Androsan)
- se prepară pe calea similară cu cea a testosteronei

O HO CH3
HO CH3

CH3MgBr H2O

AcO AcO HO
prasterona
DHEA
dehidroepiandrosterona Metandriol
HO CH3

Oxid.
Oppenauer

O
17-Metiltestosterona

-are aceleaşi utilizări ca testosterona fiind mai activă prin administare orală
-la înlocuirea metilului cu alţi radicali alchil, activitatea scade
Anabolizante
Acțiunile fiziologice ale hormonilor androgeni, sunt:
Acțiune androgenică (virilizantă) –dezvoltarea caracterelor sexuale specifice masculine primare
și secundare
Acțiune anabolizantă:
stimularea procesului de sinteză a proteinelor și o creştere a proteolizei în acelaşi timp la nivelul
țesuturilor și organelor (musculatura scheletică, matricea osoasă, țesutul nervos, măduva
hematopoietică etc)
-efectul anabolizant este util pentru :ameliorarea tulburărilor de nutriţie
-debilitate fizică generală
-rezistenţă antimicrobiană diminuată
Disocierea proprietăţilor anabolizante de cele virilizante se face prin diferite modificări
structurale OH OAc
Reducerea efectelor virilizate se face prin: CH3
1-introducerea substituenţilor in inelul A ;

O O
OH Cl Clostebol
Oximesterona 4-clorotestosterona acetat

18 OH

2-eliminarea grupei 19-metil 19

Nandrolona (19- nortestostenona)
10

O
Nandrolona este un anabolizant puternic

OH OH OH
O

NaBH4 Li/NH3 H+
reactie HO
CH3O eterul metilic al CH3O Birch CH3O
estradiolului OH taut.
OH
CH2N2
H+
estradiol HCl;H2SO4
O
Nandrolona O
(19-nortestosterona)

-se utilizează sub formă de esteri p-hidroxifenil propionat (Anadur)

fenilpropionat (Activin, Durabolin)
decanoat (Deca-Durabolin)
Există un coeficient terapeutic (raportul intre efectul anabolizat si cel androgen)
În cazul Nandrolonei acest coeficient este 10, iar în cazul Noretandrolonei (Nilevar) acesta are valoarea 3.6.

OH O
C2H5 CO

O
O Testolactona
Noretandrolona
 Hormonii estrogeni

-au fost izolaţi din urina de iapă insărcinată (1930)

-estrogenii încep să fie secretaţi la pubertate sub
influenţa hormonului adenohipofizar foliculostimulant
(filotropină, FSH)

Estradiolul este sintetizat de ovar, în foliculul in curs de

maturare. Din ovar el trece in uter si vagin, unde
produce modificari care permit fixarea ovulului
fecundat
-secreţia prezintă variaţii în cursul ciclului menstrual
fiind maximă în ziua a 14 a

-în timpul sarcinii estrogenii sunt produşi mai ales de

placentă in cantităţi progresiv crescânde
-cantităţi mici de estrogeni sunt produse de către
corticosuprarenală şi testicul
-estriolul şi estrona sunt produşi de metabolizare a
estradiolului
Hormonii estrogeni au următoarele tipuri de acțiuni:

La femeie determină dezvoltarea caracterelor sexuale și mențin normală funcția aparatului genital
Stimulează creșterea miometrului în timpul pubertății
Reglează morfogeneza scheletului având rol stimulator în doze mici și inhibitor la doze mari (duc la
osificarea cartilajelor de creștere)
Stimulează maturarea endometrului, iar prin variațiile ciclice endometriale determinate de estrogen și
progesteron, duc la apariția ciclului menstrual.
Stimulează secreția apoasă a cervixului
La nivelul glandei mamare favorizează depunerea de lipde și stimulează proliferarea celulară a canalelor
lactifere și a țesutului conjunctiv.

•Cresc permeabilitatea capilară și au efect hidropexic (produc retenție de sodiu și apă)

•Cresc debitul cardiac, dilată coronarele, scad rezistența arterială
•Inhibă reabsobția osoasă prin mecanism antagonist cu hormonul paratiroidian
•Cresc nivelul plasmatic al fibrinogenului
•Scad antitrombina III și stimulează sinteza factorilor coagulării II, VII, IX, X, favorizând coagularea
sângelui
•Scad agregarea plachetară
•Acționează asupra lipoproteinelor plasmatice, cresc HDL și scad LDL și colesterolul total
 Reacțiile adverse produse de estrogeni sunt:

-greață (la începutul tratamentului), anorexie sau creșteri în greutate

-cresc tensiunea arterială (dat. stimulării sistemului renină-angiotensină-aldosteronă)
-cresc riscul afecțiunilor tromboembolice
-la Tratament îndelungat induc hiperplazia anormală a celulelor endometriale cu apariția carcinomului
endometrial și măresc riscul de cancer mamar
-administrați la bărbat în cancerul de prostată duc la scăderea libidoului, ginecomastie, atrofie
testiculară
Estrogenii sunt indicați la femeie în insuficiența ovariană
oligo- sau amenoree
insuficiența ovariană la menopauză

Hormonii estrogeni acționează asupra unor receptori specifici situați în uter, vagin, glanda mamară,
sistem hipotalamohipofizar

Estrogenii circulă în sânge ca atare sau legaţi de o globulină (SHBG) si de albumină; După desfacere
de pe proteinele plasmatice, estrogenii liberi pătrund în celulă și se leagă de receptorul intracelular.
Complexul format intră în nucleu și se leagă de o secvență nucleotidică specifică a ADN, numită ERE
(element de răspuns estrogenic), influențând astfel transcripția.
-sunt inactivaţi predominant în ficat şi eliminaţi prin urină
 -d.p.d.v. chimic hormonii estrogeni au inelul A aromatic şi 3-OH fenolică, iar metilul de la atomul C10
lipseşte.

18 OH 18 OH 18 O
CH3 CH3 CH3
12 17 12 17
OH 12 17
11 13 16 11 13 16 11 13 16
1 14 15 1 14 15 1 14 15
9 9 9
2 10 8 2 10 8 2 10 8
7 7 7
5 6 5 6 5 6
3 3 3
HO 4 HO 4 HO 4
estradiol estriol estrona
3-hidroxi-1,3,5(10)-estratrien-17-ona

Efectele biologice constau în :

-stimularea proliferării tractului genital şi al glandei mamare
-modificări vasculare, cutanate, osoase
-acţionează asupra sistemului nervos central şi hipofizei, cu modularea activităţii gonadotrope şi
determinarea comportamentului sexual
-Scăderea producerii de estrogeni (menopauză) este principala cauză a instabilităţii vasomotorii,
atrofiei genitale şi osteoporozei
-administrarea prin cure ciclice de estrogeni atenuează aceste tulburări
-estrogenii pot fi utili în unele cazuri de cancer de prostată ; efectul se datoreşte inhibării secreţiei de
gonadotrofine hipofizare şi antagonizării directe a androgenilor
-Tratamentul îndelungat şi/sau doze mari creşte frecvenţa afecţiunilor trombolitice: tromboflebite,
accidente coronariene şi cerebrovasculare
Sinteza estrogenilor

O O
O
CH3
Br
H2 Br2 H3C N CH3

O AcOH O
O
H Br H
androstendiona androstalona 2,4-dibromocetona

O O

o
600
ulei
O mineral HO
1,4-dicetona estrona

LiAlH4
HO OH

O O HO H H OH
1) Li / THF
- CH3Li
2) H2O / H+
+
O HO HO
estradiol
acetal
 Sinteza estriolului

O O OH OH
NOH O OH

nitrit de butil Zn Na,ROH

AcOH
HO HO HO HO
estrona izonitrozo-derivat aciloina estriol
Estra-1,3,5 (10)-trien-3,16 ,17-triol
Hormoni estrogeni steroidieni de sinteză

Etinilestradiol O HO C CH

CH CK

HO HO
estrona etinilestradiol 17-etinil-1,3,5(10)-estradien-3-17-diol

-este de 10 ori mai activ decât estradiolul,prin administrare orală

HO C CH
Dintre derivatii etinilestradiolului:
Mestranolul (Ovastrol,Norquen,Menophase)

CH3O
Mestranolul
Estradiolul este utilizat ca atare sau sub formă de esteri, 17 propionat (Ovocilin), 17-valerat
(Delestrogen), 17-benzoat (Difolliculin)
OH OCOR

RCOCl H2O
H+; HO-

HO ROCO
estradiol

OCOR

R: CH2CH2CH2CH3; ;

HO
Estrona se utilizează mai rar ca atare
Estriolul se utilizează pentru tulburările trofice vulvovaginale si cervicale care apar la menopauză (Ovestin)
In tratamentul estrogenic sunt eficace amestecurile de diverşi estrogeni:
estradiol cu noretilsteronă (Activelle)
estradiol cu testosteronă (Estrotest,Fermovirin)-eficace şi în tratamentul osteoporozei
fosfat de poliestradiol cu mepivacaină (Estradurin)
-unele medicamente estrogene sunt utilizate în tratamentul cancerului de prostată şi al gonadelor masculine
(estradiolul, poliestadiolul)
O P(OH)2
O

OH
H O P O
n (80)
O
Estrogeni nestreoidieni
Activitatea estrogenă apare la un nr. mare de substanţe fară scheletul steroidian; cei mai utilizati sunt compuşii
stilbenului si ai difeniletanului
Sunt utilizaţi în tratamentul unor forme de cancer

Dietilstilbestrolul (Stilbestrol, Distilben)

CH3O CH CH CH3 HBr CH3O CH CH2 CH3

NaNH2
NH3liq CH3O C CH2 CH3
anetol Br Br
H3C H3C
CH2 CH2
KOH
CH3O C C OCH3 HO C C OH
in glicol
CH2 CH2
2400C
CH3 CH3
Trans-a,b-dietil-4,4’-stilbendiol
Dimestrol Dietilstilbestrol
-este un estrogen puternic; se utilizează ca atare sau sub formă de dimetileter (Dimestrol)

H3C H3C
OH CH2 OH CH2
HO P O C C O P OH C C OCH2CH2N(CH3)2
CH2
O O C6H5
CH3
Fosfestrol Tamoxifen
(stilbestrol difosfat) (cancer mamar )
(cancer de prostata)
Este un inhibitor competitiv al estradiolului (blochează recptorii estrogenici)
 CHIMIOTERAPIE
-termenul a fost introdus de Ehrlich în 1909
-sunt medicamente cu acţiune toxică specifică asupra microorganismelor patogene ca bacterii
(regnul vegetal), fungi, protozoare (animale monocelulare), spirochete, viruşi şi helminţi;

-se consideră un medicament valoros acela la care raportul între toxicitatea faţă de microorganism
şi toxicitatea faţă de organismul gazdă este cat mai mare;

se ia în considerare toxicitatea care afecteaza 50% din lotul respectiv

Ic= DL50 / DC50C (doza letală pentru 50% din animale/doza curativă care vindecă 50% din animale)
Cei mai răspândiţi agenţi patogeni:
Stafilococii şi streptococii dau naştere proceselor inflamatorii purulente,locale (abcese, flegmoane)
sau generale (meningite, endocardite, septicemii)
Pneumococul, agentul frecvent al pneumoniei, dar dă şi endocardite, meningite etc.
Enterobacteriile care unele sunt saprofite iar altele apar ca agenți patogeni Colibacilul (Escherichia
coli; cistite , colecistite); Sighella (disenterie bacilară) Salmonella (tulburări intestinale, urinare)
Spirochete (plasate între bacterii şi protozoare) dau diferite infecţii ca sifilisul framboesia
Protozoarele produc diferite infecţii ca: malaria, boala somnului, dizenteria amoebiană
Riketsiile sunt micoorganisme care produc diferite rikettsiose ca de exemplu tifosul exantematic
Ciupercile patogene produc diferite micoze
Virusurile (pojar, gripa, poliomielita, variola, turbarea)
Microorganismele pot fi colorate cu diverşi coloranţi organici care sunt fixaţi de proteinele lor;
Koch a fost cel care a constatat afinitatea variabilă a acestor bacterii
Gram a împărţit bacteriile în 2 grupe după comportarea la tratarea cu amestecul violet de genţiana;
bacteriile gram-pozitive rămân colorate după spălarea cu alcool sau acetonă în timp ce bacteriile gram-
negative nu reţin colorantul respectiv (meningococul, gonococul)
Bacterile gram pozitive sunt mai sensibile la detergenţi, chimioterapice (ex. stafilococi, streptococi,
pneumococi)

Chimioterapicele se impart după activitate în:

Antituberculoase
Antibiotice
Sulfamide
Antimalarice
Antivirale
Antifungice
Citostatice

Acțiunea antimicrobiană poate fi de tip bactericid

sau bacteriostatic.

Acţiunea bactericidă constă în intoxicarea

ireversibilă letală a germenilor microbieni
Acţiunea bacteriostatică constă în inhibarea
multiplicării germenilor, iar aceștia pot fi omorâţi
cu timpul prin mecanismele de apărare ale
organismului
 Antibiotice

Sunt chimioterapice produse de microorganisme sau sintetizate după modelul compuşilor naturali
Cele mai multe dintre antibioticele folosite terapeutic provin din mucegaiuri Penicilium, Streptomyces

Principale grupe chimice de antibiotice sunt:

- antibiotice β-lactamice (peniciline şi cefalosporine)
- tetracicline
-aminoglicozide (streptomicina, gentamicina ,tobramicina, kanamicina)
-polipeptide (polimixinele,bacitracina)
-macrolide antibacteriene de tipul eritromicinei, nistatinei
-cloramfenicolul, vancomicina, lincomicina

Ca mecanism, acțiunea antimicrobiană poate

fi datorită:
-Inhibării procesului de sinteză a peretelui
celulelor microbiene
(penicilinele, cefalosporinele, vancomicina,
bacitracina inhibă biosinteza peretelui celular
interferând diferite etape ale formării unui
polimer glicopeptidic din structura acestuia.
Consecutiv , bacterile nu mai pot face față
variațiilor mediului ambiant , rezultând liza și
moartea celulară)
• Modificării permeabilității sau lezării membranei citoplasmatice
Polimixinele, care au proprietăți detergente, lezează membrana unor bacterii. Consecutiv
acestea pierd constituenți citoplasmatici și mor

Antibioticele polienice (nistatina) formează combinații complexe cu anumiți steroizi din

structura membranei unor ciuperci. Rezultă permeabilizarea membranei, cu pierdere
de ioni, amino acizi și alte componente. In final la concentrații mari, ciuperca este
distrusă)

• Inhibării sintezei proteinelor (prin interferarea formării acizilor nucleici sau direct)
Tetraciclinele, cloramfenicolul, aminoglicozidele, macrolidele inhibă sinteza proteinelor la
nivelul ribozomilor, modificând reacția de transfer a aminoacizilor și împiedicând formarea
de polizomi din ribozomi și ARNm
Sulfamidele și Trimetoprimul acționează ca antimetaboliți în procesul de formare al acidului
folic (factor esențial pentru sinteza acizilor nucleici ai microorganismelor)
Germenii microbieni pot prezenta rezistență naturală sau pot deveni rezistenți la chimioterapice

Rezistența naturală, care caracterizează bacteriile din afara spectrului de acțiune a chimioterapicului, este
un fenomen genetic aparținând anumitor tulpini sau specii microbiene

Rezistența dobândită se datorește unor mutații cromozomiale sau achiziției de plasmide

Mutațiile cromozomiale au loc în mod spontan cu o frecvență de 10-5-10-9 per celulă și per generație
Chimioterapicele pot contribui la selecționarea mutanților rezistenți
Rezistența poate apărea brusc („single step”): streptomicină, eritromicină, izoniazidă
lent („multiple step”) care necesită mutații succesive: peniciline, cefalosporine,
cloramfenicol

Plasmidele sunt elemente extracromozomiale de ADN care cuprind factori R, responsabili de rezistență
Rezistența plasmidică se transmite frecvent între germenii aparținând aceleiași tulpini și f rar între specii
diferite pri diferite mecanisme: conjugare, traducere prin intermediul bacteriofagilor (plasmide de
dimensiuni mici), transfer direct de ADN (se produce în cazul infecțiilor plurimicrobiene)
Incapacitatea chimioterapicelor de a-și exercita acțiunea toxică asupra germenilor rezistenți se
produce prin mai multe mecanisme:
Inactivarea de către enzime produse de bacteriile rezistente
Penicilinele și cefalosporinele sunt inactivate de b-lactamaze
Aminoglicozidele pot fi inactivate de O-nucleotidază
O-fosforilaza
O-acetilaza
Cloramfenicolul este inactivat de Acetiltransferaza

Modificarea permeabilității și transportului membranar la nivelul celulei bacteriene fac ca unele

antibiotice să nu mai ajungă la locul de acțiune
Alterarea locului de acțiune prin modificarea celulelor bacteriene –ceea ce nu permite o interacțiune
eficace
Chimioterapic pH-ul optimal
de acțiune
ampicilina 5.5-6
eritromicina 8-8.5
cloramfenicol 2-9
gentamicina 7.8
kanamicina 7.6-8
tetraciclina 5.5-7.3
Penicilina G 6-6.5
 Peniciline
-Penicilina G descoperită de Al. Fleming în 1929, a fost primul antibiotic utilizat ca
medicament de către H.W. Florey; premiul Nobel pentru medicină în 1945
- este sintetizată de o specie de Penicillium notatum
-d.p.d.v. structural fac parte din clasa antibioticelor β-lactamice; au un inel tiazolidinic
condensat cu un ciclu β-propiolactamic
H3 C
S 5 6 NHCOR
4
H3 C 3
7
2
N C
1
HOOC O
Structura penicilinei a fost stabilită prin reacţii de degradare

H3C H 3C
S NHCO R S 6 NHCO R H3C
5 3
4 5 S COOH
4 H3C 4 5
H 3C 3 6
H+dil. 2
7
H 3C 3
N C
7 NH C O
2 la rece 1 N N
HOOC
1
O HOOC HO 2 1
HOOC
acid peniciloic acid penilic R

H2O HO-
(penicilaze)
H 3C OHC COOH OHC
SH CH CH2
H 3C 3
4
+ CO2
2
NH2 NHCOR NHCOR
1
HOOC
penicilamina acid penaldic penilaldehida
 Metoda biochimică
-mediul de cultură conţine proteine şi zaharuri (extract de porumb, lactoză, glucoză), săruri minerale
(NaNO3, MgSO4, ZnSO4, MnSO4)
-mediul conţine şi precursori (0.02-0.1%) care pot determina care să fie produsul majoritar (pentru
penicilina V se adaugă acid fenoxiacetic, pentru G acid fenilacetic)
-după sterilizarea mediului, se adaugă microorganismele Penicillinum Chrysogenum care încep să se
multiplice în amestecul nutritiv, se oxigenează cu aer sterilizat la 240C si se menţine un pH= 5.5-5.7
-se filtrează miceliul şi din filtrat se obţine penicilina prin extracţie cu solvenţi sau prin liofilizare

Metode de semisinteză
Constau în obţinerea unui intermediar comun -acidul 6- aminopenicilanic (6-APA); el
rezultă prin hidroliza enzimatică a penicilinelor naturale G sau V, în prezenţa penicilazelor

H3C
S 5 6 NH2
4
H3C 3
7
2
N C
1
HOOC O
6-APA
Ampicilina se prepară prin tratarea acidului 6-APA cu clorura fenilglicinei (clorhidrat)
Are un spectru larg de acțiune și este utilizată pentru bacili intestinali, salmonella, enterococi, listeria
-este mai rezistentă decât penicilina G de zece ori; se elimină prin organism nemodificată pe căile
urinare, de aceea este folosită pentru a trata infecţiile renale

Oxacilina este folosită pentru stafilococi rezistenți la acțiunea benzilpenicilinei (G) și

fenoximetilpenicilinei (V)
(septicemie, pneumonie, abcese, osteomielite, arsuri și răni infectate etc)
 Clorura acidului 3-fenil-5-metil-4-izoxazolcarboxilic

Oxacilină

Oxacilina este de 250 de ori mai activă decât Penicilina; se administrează în doze mari pentru
că este parţial hidrolizată de penicilaze
 Inhibitori ai b-lactamazei

Acidul clavulanic Sulbactam

Au proprietăți antimicrobiale extrem de mici, dar acționează prin formarea unor complecși cu b-lactamaza,
inactivând astfel enzima, mărind timpul de acțiune al antibioticelor asupra microorganismelor

Acidul clavulanic se folosește alături de peniciline, pentru că el intră in competiţie cu penicilinele pentru
penicilaze (enzimele utilizate de germenii rezistenţi pentru a inactiva penicilinele; astfel acest acid
protejează penicilinele contra atacului germenilor)

Amoxicilină cu acid clavulanic

Amoxiplus
Clavumox
Augmentin (amoxicilină cu clavulanat de potasiu)
Sulbactam este un inhibitor de betalactamază determinând în asociere cu ampicilina, o lărgire a
spectrului acesteia (stafilococ auriu rezistent la peniciline, tulpini de gonococ și hemofili producători
de b-lactamaze)
Este indicat în infecții urinare și urogenitali, respiratorii, ORL, digestive, infecții cu germeni rezistenți
la ampicilină și amoxicilină
Ampilus (Antibiotice Iași), Unasyn (Pfizer)
 Cefalosporine
-sunt antibiotice izolate din culturile de mucegaiuri de Cephalosporium
-acţionează ca şi penicilinele prin împiedicarea legăturilor transversale la nivelul polimerului pepto-
glicanic din structura peretelui celular

-d.p.d.v. structural au un inel 1,3-tiazinic condensat cu un ciclu β-propiolactamic

S 6
NHCO(CH2)3CHCOOH
5 7
4
NH2
AcOCH2 3
N CO
1 8
2

COOH
Cefalosporina C

Prin biosinteză nedirijată se obţine numai Cefalosporina C care are activitate bactericidă mai redusă decât
penicilinele, dar şi toxicitatea mai mică decât acestea

Avantaje:
-sunt mai bine tolerate
-prezintă rezistenţă în mediu acid şi faţă de β-lactamaze (penicilaze)
-spectru larg de activitate
Dezavantaje:
-absorbție redusă (se administrează parenteral) unele pot fi administrate oral (Cefalexin)
-pot cauza reacții alergice, intoleranța la alcool și sângerări (antagoniști ai vitaminei K)
Generația I-a
CEFAZOLINA Spectrul de activitate corespunzător asocierii ampicilină + oxacilină
CEFAPIRINA
Sunt hidrolizate de multe b-lactame produse de bacterii gramnegative
CEFALOTINA
Se tratează infecții cu stafilococi și noneterococi

Generația II-a Spectrul de activitate corespunzător asocierii ampicilină + oxacilină + gentamicină

CEFAMANDOL +metronidazol
CEFUROXIM
CEFOXITINĂ Au un spectru de acțiune mai larg, au rezistență betalactamică mai bună , dar nu au efect
asupra enterococilor
CEFOETAN

Generația III-a
CEFOTAXIM spectrul de activitate corespunzător asocierii ampicilină + oxacilină + ticarcilină +metronidazol
CEFTRIAXONA
CEFTAZIDIMA Spectru ultralarg, foarte active pe bacili gramnegatici și piocianic, germeni de spital polirezistenți
CEFOPERAZONA
MOXALACTAM
FLOMOXEF

Generația IV-a Nu sunt active pe piocianic și enterococ dar sunt foarte eficace pe Citrobacter freundii și
CEFEPIMĂ Enterobacter cloacae
Sintezele cefalosporinelor pornesc de la acidul 7-amino-cefalosporanic (7-ACA) care se obţine din
cefalosporina C prin eliminarea moleculei de acid 2-amoinoadipic

Generația I-a
Cefalotina (Keforal)
S NH C CH2 S
S NH2 S CH2 COCl O
+ N CO
AcOCH2 N CO AcOCH2

COOH COOH
7-ACA Cefalotin (Ceporacin, Keflin)

Cefapirin Cefazolina

Cefradina
Generația II-a

CEFOXITINĂ CEFAMANDOL

CEFUROXIM

CEFOETAN
CEFAMANDOL
 Generația III-a

CEFOTAXIM CEFTRIAXONA

CEFOPERAZONA
CEFTAZIDIMA

MOXALACTAM

Este reziztenta la acțiunea b-lactamazei, penicilazei, cefalosporinazei, produse de bacterii grampozitive și

gramnegative
Generația IV-a

CEFEPIMA CEFEPIROM

Au un spectru larg de acțiune; sunt active împotriva microorganismelor aerobice și anaerobice grampozitive
și gramnegative; sunt foarte eficace pe Citrobacter freundii și Enterobacter cloacae
Sunt stabile la acțiunea betalactamazelor chiar și la cele care inactivează cefalosporinele de generația III
 Tetracicline

-antibiotice orale cu spectru larg de acţiune, obţinute din culturile Streptomyces aureofaciens
scheletul lor are la bază octahidronaftacenul; substituenţii de deasupra planului sunt numiţi β (R’6) şi cei de sub
plan , sunt numiţi α (R5)
R 7 R6 R'6 R5 NMe2
7 6 5 4
5a 4a
8
3 OH
A B C D 2
9

10 11 12 1 CONH2
HO
OH O OH O

Prin biosinteză se obţin clortetraciclina, tetraciclina şi oxiclortetraciclina

-mediul de cultură conţine:amidon, mălai, carbonat de calciu, clorură de sodiu, proteine utilizate în general la
dezvoltarea actinomicetelor; pH=7, temperatura 250C; fermentaţia durează 100-130 de ore; substanţa se separă prin
absorbţie pe coloane cu cărbune activ şi apoi se recuperează prin eluare cu solvenţi polari

NMe2 NMe2 OH NMe2

Cl HO Me HO Me HO Me
7 7 7
6 5 4 OH 8 6 5 4 OH 8 6 5 4 OH
3 3 3
A B C D A B C D A B C D 2
2 2
9 9
10 11 12 1 CONH2 10 11 12 1 CONH2 10 11 12 1 CONH2
HO HO HO
OH O OH O OH O OH O OH O OH O
Clortetraciclina Tetraciclina Oxitetraciclina
Macrolide
Sunt antibiotice care conţin un ciclu lactonic mare cu 14-16 de atomi în ciclu
Eritromicina conţine un macrociclu lactonic cu 14 atomi numit eritrolidă legat de 2 monozaharide in poziţiile C3
şi C5 D-desozamina şi 3-D-metilmicaroza

O
9
H3C 10 8 CH3

11 7
HO OH
12
OH 6

CH3 CH3
5
13
(CH3)2N
C2H5 14
CH3 4 R= CH3CH3CO- propionat de eritromicina
O O RO R= EtO2C(CH2)2CO- etilsuccinatul de eritromicina
1 3 O CH3
2
O OCH3
O
CH3 CH3
OH
O CH3

-activitatea antimicrobiană a eritromicinei poate fi bactericidă sau bacteriostatică funcţie de concentraţie

-intră cu usurință in celulele bacteriilor gram-pozitive şi inhibă sinteza proteinelor bacteriene

Claritromicină Azitromicină
 Antibiotice aminoglicozidice

Cuprinde o grupă de substanţe înrudite cu streptomicina,

care conţin în moleculă un rest de D-2-deoxistreptamina
R1=R2=R3=H
2-deoxistreptamina

NH2 H
3 2

H H NH2
4
H
1
OR2 H
OR1 H
5 6

H OR3

Streptomicina
R1= neozamina
R2= neobizamina
R3= H
Neomicina
se foloseşte în tratarea infecţiilor cu bacili gram negativi
R1= 6-glucozamina
R2=H
R3= kanozamina
Kanamicină
-este activă contra bacililor gram pozitivi; are proprietăti bacteriostatice contra stafilococilor
 CH2NH2
O
H H
H Neozamina
OH H
HO OH
H NH2
CH2NH2
O 6-Glucozamina
H H
H α-D-6-deoxi-6-amino-glucopiranoză
OH H
HO OH
H OH

Neomicina sulfat se obţineprin biosinteză din Streptomyces fradiae

-conţine în moleculă deoxistreptamina legată la C4 cu şi C5
în poziţia C4 cu α-D-2,6-dideoxi-2,6-diamino-glucopiranoză (Neozamina)
în poziţia C5 se leagă de hidroxilul glicozidic al unei β-dizaharide, neobiozamina
Tobramicina
-se obţine din culturile de Streptomyces tenebrarium
-d.p.d.v. structural 2-deoxistreptamina este legată glicozidic cu 2,3,6-trideoxi-2,6-diamino-glucopiranoză si la C6
cu kanozamină
-este utilizată in oftalmologie petru tratarea unor stafilococi
Gentamicina
-se obţine prin biosinteză în prezenţă de Micromonospora purpurea
-d.p.d.v. structural deoxistreptamina este legată cu 2-glucozamina la C4 si cu α-D-3-deoxi-3-metilamino-xilopiranoză

CH2OH NH2 H
O
H H H H NH2
H H
1 4
OH H OH H

HO H
O 6 H
H NH2 O O
H H
H
Gentamicina OH H
H
OH
H NHCH3
Cloramfenicol
-a fost izolat din culturile de Streptomyces venezuelae
-este un antibiotic cu spectru larg de acţiune, activ contra bacilor G- şi G+, a ricketsiilor şi a
viruşilor
-acţionează prin inhibarea sintezei proteinelor microbiene

Cl
H NH CO CH Cl
O2N C C CH2OH
* *
OH H

se administrează sub forma de ester, clororamfenicol palmitat (admin. orală) sau

clororamfenicol sodiu succinat (admin intravenos)
 CH2CH3 CH2CH3 CH2CH3 COCH3 COCH2Br
NO2
HNO3 O2,MnO2 Br2,AcOH
H2SO4

NO2 NO2 NO2

(CH2)6 N4
EtONO
EtOH,HCl
HO-
HON CCH3 TsON CCH3 COCH2NH2HCl

TsCl 1.EtONa
2.EtOH/HCl

NO2 NO2 NO2

NH2HCl NH CO CH3 NH CO CH3

Ac2O
O2N C CH2 O2N C CH2 CH2O O2N C CH CH2OH
NaHCO3 NaHCO3
O O O
(MeCHO)2AlCl
Cl +
NH3]Cl- NH CO CH3
H NH CO CH Cl
O2N C C CH2OH O2N CH CH CH2OH O2N CH CH CH2OH
Separare HCl
OH H MeO2CCHCl2 OH OH

Cloramfenicol
 Transpozitia Neber
CH2
TsO CH2 CH2NH2
TsON CCH3 N C O C
N C

HO- - TsO
-
H2O
-H O
2

NO2 NO2 NO2 NO2

aziridina
 Antituberculoase

Medicaţia antituberculoasă cuprinde chimioterapice de sinteză şi antibiotice

-în 1944 s-a reuşit tratarea tuberculozei cu streptomicină
Agentul patogen Mycobacterium tuberculosis a fost descopertit de Koch (1882); este un bacil gram
pozitiv care pătrunde în organism pe calea aerului şi se localizează în plămâni.
Organismul se apără prin izolarea acestor bacili în niște tuberculi
Se folosesc in general amestecuri de doua sau trei medicamente cu structuri diferite pentru că aceşti
bacili capătă uşor rezistenţă la medicamente

Alte medicamente antitubeculoase sunt derivaţi ai piridinei, acidul p-amino salicilic

CONHNH2 HOOC
N OH

N N CONH2
NH2
Izoniazida Pirazinamida ac. p-amino-salicilic
 Sinteza izoniazidei
CH3 HOOC -
COO ]H3NNH2 CONHNH2

HNO3,O2 H2NNH2.H2O 1300C

H2SO4,VO4-3 700C
N N N N
-picolina ac. izonicotinic Izoniazida
-se foloseşte în toate formele de tuberculoză fiind foarte eficace
sinteza pirazinamidei
amida acidului pirazincarboxilic are o acţiune mai puternică decât PAS-ul, dar are toxicitate relativ mare şi
bacilul capătă rezistenţă destul de rapid
NH2 N N COOH N COOH
O CH NaHSO3 KMnO4 xilen
O CH (NaS2O5) HO- 800C reflux
NH2
N N COOH -CO2 N

MeOH,H+

N N COOMe
CONH2
NH3

N N
Pirazinamida

Sinteza acidului-p-amino salicilic

HOOC
OH OH
NaHCO3
1150C, 10 atm
NH2 NH2
m-amino-fenol ac. p-amino-salicilic
 SULFAMIDE
Precursorul medicamentelor din clasa sulfamidelor a fost un colorant 2,4-diamino-4’-sulfamilazobenzenul (prontosilul roşu)
sintetizat de Domagk şi colab.(1934)
-introducerea restului sulfamil cu scopul de a creşte afinitatea pentru proteinele din bacterii
-s-a observat că nu este activ in vitro ci doar in vivo pentru că responsabil cu acţiunea antimicrobiană este un produs de
metabolizare al acestuia:

H2N SO2NH2 Fuller (1937)

Se disting 3 categorii de medicamente din clasa sulfamidelor:

agenti antibacterieni
agenţi hipoglicemianţi
agenţi diuretici

4 1
H2N SO2 H2N SO2NH H3CHN SO2NH2

Sulfanilil- Sulfanilamido- N4-metilsulfanilamida

pentru prepararea sulfamidelor, se folosesc următoarele metode:
a.utilizarea p-acetilamino-benzensulfoclorurii (CAS)

ClSO3H H2NR
AcHN AcHN SO2Cl AcHN SO2NHR
00 C
CAS Hidroliza

H2N SO2NHR

b.utilizarea p-nitro-benzensulfoclorurii
NO2
O2N NO2 O2N NO2
Na2S
+
S S S
Cl
Cl2,AcOH

O2N O2N NO2

+

SO2Cl SO2
H2N R
separare prin tratare cu solvent nepolar

O2N H2N
H2/cat

SO2NH R SO2NH R
c.utilizarea feniluretanului

NH2 NHCOOEt NHCOOEt NHCOOEt NH2

ClCOOEt ClSO3H H2NR H2O,HO-

00C

SO2Cl SO2NHR SO2NHR

- în cazul sintezelor care necesită condiții anhidre,se protejează amina prin carboxietilare

d.utilizarea sulfamidei

NH2 NH2 NH2

R X
NaX
NaOH RO SO2Ar
- ArSO3H

R NMe3]Cl
SO2NH2 SO2NH]Na - NMe3,NaCl SO2NHR
 Sulfamide heterociclice
Sulfapiridina (Sulfidină)
1) CAS
2)hidroliza
NH2 NH O2S NH2
N N
Sulfapiridina
Sulfatiazolul (2-sulfanilamidotiazol) NHAc

N
1) CAS N
NH2
2)H2O/HO NH O2S NH2
S
S
Sulfatiazol
o altă variantă utilizată în industrie
O 2S NH
N
NHAc
2
N N n
CAS N
NH2 NaHCO3
S N O 2S NHAc
NH2 NH O2S NH2
NaCl S 1)NH3 25% S
CO2 +
500C N + 2)H2O/HO

NH O2S NHAc H 2N SO2NH2

S

sinteza 2-aminotiazolului
OH NH N
HC +
C NH2 NH2.HCl
HC Cl HS S
Sulfametoxazol (N1-(5-metil-3-izoxazolil)sulfanilamida
este eficace în infecţiile cu bacterii G-;el se asociază cu un alt batericid derivat al pirimidinei, Trimetoprim
Combinaţia lor, 5 părţi sulfametoxazol cu 1 parte trimetroprim –Cotrimoxazol (Biseptol, Sumetrolim) este
indicată în salmoneloze, febră tifoidă, infecţii urinare, gonoree, alergici la peniciline

COOEt CH2 C COOEt COOEt COOEt

CH3 CH2 C
COOEt O NH2OH N
C O C O C O
- H2O
1.H2O/ H+
OH N
EtONa H3C 2.SOCl2
CH3 CH3 CH3 O
3.NH3
CONH2
NH2
H2N SO2NH 1.CAS NaOBr
2.hidroliza N
N H3C
CH3 H3C O
N O
O
Trimetoprim (2,4-diamino-5-(3’,4’,5’-trimetoxibenzil)pirimidina
N NH2 OMe
OMe
NH2 C - EtOH N CH2 OMe
C + C CH OMe
HN NH2 H2N N OMe
CH2OEt OMe
Trimetroprim

OMe

NCCH2CH2OEt + OHC OMe

OMe
Sulfaguanidina
NH
H2N C
NH2 NH
H 2N SO2NH2 H2 N SO2 NH C
o
200 C NH2
sulfaguanidina

NH3

CH3CONH H2N-CN
SO2Cl CH3CONH SO2NHCN
N-acetilsulfacianamida

Sulfadiazina

OCH
NH N N N N
CH2 EtO- Na+ H N POCl3 H2
H2N C + 2 H2 N H2N H2 N
cat.
NH2 C N N N N
EtO H O OH Cl
O

N N
CAS
NH2 NH SO2 NH2
H2O/HO-
N N
Sulfadiazina
Relaţii între structură şi activitatea biologică
Sulfamidele acţionează bacteriostatic în concentraţiile obişnuite, dar în concentraţii mai mari pot fi
bactericide
Molecula sulfamidică prezintă asemănări structurale cu acidul p-aminobenzoic pe care îl antagonizează
competitiv
Acidul p-amino benzoic este indispensabil pentru metabolismul bacteriilor pentru că el intervine în sinteza
acidului folic;
-forma biologic activă al acidului folic (acidul pteroilglutamic) este acidul tetrahidrofolic, obţinut prin
reducerea in organism a acidului folic
OH H COOH
N CH2 NH CO NH CH CH2 CH2 COOH
N
H 2N N N
H
Acizii tetrahidrofolici participă la sinteza unor aminoacizi, a bazelor pirimidinice (timina) şi purinice
(adenina, guanina) compuşi necesari sintezelor acizilor nucleici
Sinteza acidului folic are loc în prezenţa unei enzime specifice care posedă centri activi, la care ac.p-
aminobezoic se fixează perfect; sulfamidele având o structură asemanătoare pot ocupa aceşti centrii si
astfel sinteza acidului folic este întreruptă
 forma activă în organism a sulfamidelor este cea disociată

H H
H
N H N

0 0
6.7A 6.9A

C S N R
s-au stabilit următoarele relaţii structura-activitate: O O O O
0 0
2.3A 2.4A
-poziţia para a grupelor amino şi sulfanilamido este indispensabilă pentru activitatea biologică
-izomerii orto şi meta sunt inactivi
-substituirea la N4 cu radicali acil sau carbamil scade activitatea; un rest alchil reduce activitatea, dar măreşte timpul de
acţiune iar cei alchil superiori sau benzil o suprimă
-substituirea la N1 modifică activitatea; radicalii heterociclici o măresc, radicalii arilsulfonil şi acetil o micşorează, iar cei
alchil sau fenil o suprimă;
-d.p.d.v. structural substituentul R de la N1prin efectul atragător pe care îl exercită asupra acestuia influenţează
aciditatea sulfamidelor; dacă este prea puternic determină o diminuare a electronegativităţii grupei SO2 şi atunci
asemănarea cu grupa carboxil se va reduce;
-corelarea activităţii bacteriostatice cu aciditatea sulfamidei a arătat că maxim de aciditate este Ka = 10-7 astfel
sulfatiazolul,sulfamerazina cu pKa = 7.0-7.04 sunt mai active decât sulfanilamida (pKa = 10.5), sulfanilacetamida (pKa =
5.4) sau sulfaguanidina (pKa>11)

Rezistenţa este atribuită următoarelor mecanisme:

-modificarea enzimei bacteriene obişnuite, derminată cromozomial, care devine insensibilă;

-substituirea căii metabolice a acidului folic (germenii devin dependenţi de aportul exogen de timină şi metionină)
-sinteza bacteriană a unei cantităţi sporite de acid p-aminobenzoic