Musik : Nachtigall Serenade - Serenada Privighetorii de Enrico Toselli

Parafrazâdu-l pe Minulescu, “ Pornit-am tineri ca albastrul imaculatelor

seninuri şi mândri, poate, ca albastrul sângelui regesc”, dar a venit şi
ziua…
Ziua in care ne-am oprit din drum.

es c,
sos
u m
ic
e alţi
m p i...
t-a o p r
v ăzu tem
, u
a s tră e u -ip
n o mn ă n
a cu râd c
u rm
- n te şi
ţi că ain
n ta c- n
m â t re
s p ăi , ne
În ng
aju
…şi toate astea s-au întâmplat pe-acelaşi drum pe unde ieri trecură, poate,
străbunii noştri şi părinţii
pe unde, unii după alţii,
drumeţii trec de mii de ani...
şi am crezut că vom culege NOI, toată mierea vieţii…

Pentru că aşa a fost şi aşa va fi mereu

TINEREŢEA !
 - u n sa lt
r in t r
fi t r ec ută p
s t ie p oate chită
p r ăp a î n v e
â nă r ,o ri c e a i n t a ş ilor e gere
eş ti t e a în n s t r â n
Când orice id
e
ta t e e o co
r ic e a utori
şi o

uc ă to are
top ie e sed
ia r fiec a re u
t ir a n i e,
e l eg e e o
e f er i c irile,
Fiecar u r i ile s au n
to a t e b uc g o ste
ş i d r a
n u m a i d in
v in
Am avut libertatea de a visa, a spera, a înfăptui…
Am plătit preţul sau , sau am cules
roadele,acum la bătrâneţe.

care nu este lipsită de prezenţa bolii şi a degenerescenţei

Si totuşi, măsura pentru tinereţe sau bătrâneţe este mai
puţin principiul fizic,decât cel spiritual

Din fericire, bătrâneţea este boala bărbaţilor

proşti şi a femeilor urâte
Pentru oamenii cu minte şi femeile frumoase,
bătrâneţea nu există !

Celui cu minte nu-i este permis să

îmbătrânească, iar femeia frumoasă
nu poate să îmbătrânească !

Mintea şi frumuseţea SE SCHIMBĂ CU TIMPUL, ÎNSĂ NU PIER

 Este nevoie de multă înţelepciune ca să îmbătrâneşti,

ţ e n ie,
r ă u r â a te
Fă r ă ut ţe.
f ăr ă tr i s t e
f ă r ă
şi

rs tă
v â
e aşi
e a c e m ăr
u nt d şi nu
i nu s
a c ela
m eni d au
Oa r c â n
a
Chi ni !
a
de
 La bătrâneţe se arată pe faţă caracterul şi sufletul omului, aşa
cum se arată relieful unui deal abia iarna, când işi pierd
pădurile podoaba şi el se dezgoleşte pe deplin

Sunt chipuri care, la bătrâneţe, capătă ceva de sfânt sau de înţelept

altele de mucenic sau de bolnav şi altele de animal sau de fiară ...
În tinereţe, şi bărbaţii şi femeile rele, şi-au putut ascunde caracterul
pentru că tinereţea are oricând şi în toate

O FRUMUSEŢE

NEMĂSURATĂ

Oamenii inteligenţi şi nobili devin bătrâni

admirabili cu care este o plăcere să te
întâlneşti
Prostul, când îmbătrâneşte, devine urât. De aceea bătrâneţea, ca şi
oglinda,reflectă ce a fost OMUL de DINĂUNTRU toată viaţa…

…chiar şi atunci când masca tinereţii putea să ascundă toată urâciunea din
spatele ei
Cine a fost odată cu adevărat tânăr, acela nu poate deveni cu
adevărat bătrân

După cum omul cu minte, nu poate deveni cu adevărat prost !

Omul are toate anotimpurile ca şi natura şi, ca un material nobil,

NU ÎMBĂTRÂNEŞTE !

El mai poate culege mierea frumuseţii şi dărui rodul înţelepciunii

şi celor tineri şi celor bătrâni !
Omul îmbătrâneşte atunci când îi îmbătrânesc pasiunile
- ceeace nu li se prea întâmplă oamenilor culţi.
Geniile tinere se pot număra pe degete, dar Milton, Beethoven,
Goethe au dat dovada geniului lor, în ciuda surzeniei, a orbirii ,
când nu mai erau deloc tineri
Din când în când ne vom permite să ne
exprimăm regretul în stilul lui Voltaire :

Ah ! De-aş mai avea odata 70 de ani !