Leoaică tânără, iubirea tema= iubirea și întâlnirea poetului cu acest sentiment, ca ,,o întâmplare a ființei”

titlul=Metafora explicită a iubirii imaginate ca o "leoaică tânără" propune o perspectivă atipică, șocantă pentru cititorul de poezie clasică, prin idea de
ferocitate pe care o induce.

Leoaică tânără, iubirea Leoaică tânără=animal de pradă, vânează, este liberă și misterioasă, puternică. Metaforă explicită prin care poetul punctează întâlnirea
cu acest sentiment, necunoscut până atunci.

mi-ai sărit= atacul, saltul de la starea normală la sentimentul care transformă ființa. în faţă.=fățiș, direct, fără menajamente

Mă pândise-n încordare pânda= semnele care anunță apariția sentimentului/ starea de încordare=tensiune, presiune, teamă

mai demult.=întâlnirea cu iubirea se prefigurează/ este anticipată în câteva secvențe ale existenței anterioare, dar nu se concretizează într-un cuplu.

Colţii albi=metaforă inedită prin care se conturează profunzimea sentimentului, puritatea iubirii adolescentine,impactul puternic și neașteptat al
acestei ,,întâmplări ” mi i-a înfipt = verb inedit în limbajul poetic ( poate fi comparat cu viziunea argheziană a femeii ,,înfipte în trupul bărbatului, ca o secure”)
indică senzația de sfâșiere, de durere aproape fizică pe care îndrăgositul o simte acut în faţă,

m-a muşcat =toate verbele care descriu leoaica sunt verbe de mișcare, realizând un portret dinamic al sentimentului. Sunt la timpul trecut, ceea ce reprezintă
asumarea actului de inițiere în iubire.întâlnirea cu iubirea a schimbat definitv percepția îndrăgostitului asupra realității. leoaica, azi=adverbul care indică un
prezent perpetuu, de faţă.=substantivul se repetă de trei ori, reluând ideea impactului neașteptat, brutal și definitiv al sentimentului. Se întărește ideea că
îndrăgostitul nu mai poate scăpa, este ,,o pradă” sigură, că se abandonează iubirii.

Şi deodată= transformarea universului se petrece brusc, fără un preambul, un avertisment-n jurul meu= universul familiar, lucrurile care compun universul
îndrăgostitului., natura=poate fi interpretată ca o trimitere la poezia eminesciană în care iubirea este strâns legată de cadrul natural.

se făcu un cerc= ambiguitatea termenului punctează atât ideea de închidere, de neputință de a evada, cât și infinitul, perfecțiunea.Cercul este hora, dansul( de-
a dura),dar poate trimite și la inelul care consfințește iubirea , de-a-dura,=iubirea vertij care amețește și invârte tot , până când indrăgostitul percepe lumea ca
perfecțiune.

când mai larg, când mai aproape,=pulsația inimii asociată jocului

ca o strângere de ape.= episodul Genezei,în care Creatorul separă pământul de ape=iubirea ca putere creatoare=textul poate fi interpretat ca artă poetică și ca
poezie de dragoste.Se poate asocia această sintagmă cu cea barbiliană prin care este definită poezia ca joc secund născut ,, din grupurile apei”.

Şi privirea-n sus ţâşni, privirea+auzul=două simțuri vitale pentru perceperea exteriorului. Ţâşni=este un verb popular, prin care se subliniază rapiditatea
transformării. Este o exprimare atipică liricului. Adv sus=aspirația, iubirea ca sentimen înălțător.
curcubeu tăiat în două,=metafora prin care se sugerează speranța și posibilitatea autodepășirii. Iubirea devine astfel modul prin care pot fi depășite/ șterse
limitele ființei. Numeralul induce deopotrivă ideea de cuplu erotic și dualitatea actului de creație( creatorul și receptorul literar)

şi auzul o-ntâlni

tocmai lângă ciocârlii.=pluralul substantivului punctează armonia, cântecul acestor păsări fiind recunoscut ca foarte armonios/spectaculos.=poezia este o
îmbinare de armonii , de triluri. Adv tocmai subliniază distanțarea de contingent, de real,de banal, de obișnuit.

Verbele care descriu transformarea naturii sunt la perfect simplu, un timp al trecerii spre basm, spre mitologie.=incă o trimitere la ideea că iubirea/ creația
reprezintă ,, o întâmplare a ființei”

Mi-am dus mâna la sprânceană, mâna=simbol dual- scriere+simț

la tâmplă şi la bărbie, sprânceană, tâmplă, bărbie = pot fi și semn al reflecției poetice, și puncte de reper ale tranformării sub imperiul iubirii

dar mâna nu le mai ştie.=transformarea este ireversibilă și totală. Îndrăgostitul/poetul nu mai recunoaște nimic din tot universul anterior întâlnirii cu iubirea,
respectiv cu poezia.

Şi alunecă-n neştire

pe-un deşert în strălucire,

peste care trece-alene

o leoaică arămie

cu mişcările viclene,

încă-o vreme,

şi-ncă-o vreme...