ROMAN OBIECTIV, REALIST, SOCIAL,

INTERBELIC, MODERN, BALZACIAN

ENIGMA OTILIEI
de George Calinescu

George Calinescu a fost eseist, romancier, istoric, scriind cea mai ampla lucrare Istoria
literaturii romane de la origini pana in prezent. Romanul Enigma Otiliei a aparut in anul 1938
si s-a bucurat de un mare succes. Este scris in perioada interbelica, fiind al doilea din cele patru
romane scrise de Calinescu.
Enigma Otiliei este un roman modern prin interesul prin procesele psihice deviante
motivate prin ereditate si mediu. Simion Tulea reprezintă categoria estetică a urâtului,
grotescul chiar. Titi, fiul retardat care se îndreaptă spre demenţă, este o copie a tatălui.
Aurica, fata bătrână, invidioasă şi rea, este o copie degradată a mamei. Lumea familiei Tulea
se află sub semnul bolii, al degradării morale reflectate în plan fizic.
Pe de altă parte, imaginea unui personaj este completată de prezentarea părerilor
celorlalte personaje despre acesta, formulă care poartă denumirea de reflectarea poliedrică.
Un exemplu elocvent, este Aglae Tulea. În timp ce Otilia o acceptă aşa cum este, fără să aibă
resentimente pentru răutatea ei, Felix trăieşte un sentiment de dispreţ atât pentru ea, cât şi
pentru familia ei. Stănică o prezintă astfel: Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toţi-s fleac
pentru ea. Ambiţioasă şi veninoasă, iar Weissmann o defineşte foarte bine într-o singură
propoziţie: Esta baba absolută, fără cusur în rău.
O altă tehnică folosită este comportamentismul. De exemplu, o mare parte din roman
Otilia este prezentată exclusiv prin comportamentism (descrierea faptelor, gesturilor,
replicilor). Portretul este complex şi contradictoriu: fe-fetiţa cuminte şi iubitoare pentru moş
Costache, fata exuberantă, admirabilă, superioară pentru Felix, femeia capricioasă cu un
temperament de artistă pentru Pascalopol, o dezmăţată, o stricată pentru Aglae, o fată
deşteaptă, cu spirit practic pentru Stănică, o rivală în căsătorie pentru Aurica.
Elementele realiste din roman sunt: tema banului si a mostenirii precum si infatisarea
veridica a realitatii. De asemenea, personajele se incadreaza in anumite tipologii: tipul
avarului ( Costache Giurgiuveanu), tipul arivistului (Stanica Ratiu), tipul babei absolute
(Aglae Tulea). In plus, sunt prezentate aspecte monografice: nume de locuri, strazi sau case.
Stilul este sobru, iar evenimentele sunt infatisate in ordine cronologica. Personajele
evolueaza in functie de mediul din care provin.
Romanul este de tip balzacian prin: tehnica detaliului semnificativ si temele specifice
legate de ban, ereditate, paternitate, mostenire.
 Tema fundamentala a romanului este aceea a mostenirii averii lui Costache
Giurgiuveanu pe care toti cei din clanul Tulea o vaneaza. Otilia este vazuta de membrii
acestei familii o adevarata amenintare, desi fata il iubeste sincer pe Costache Giurgiuveanu si
nu este interesata de averea acestuia. O alta tema este iubirea dintre Felix si Otilia, aceasta
starnind gelozia tanarului prin atentia deosebita acordata mosierului Leonida Pascalopol.
Romanul este o fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XIX-lea si
constituie fundalul pe care se proiecteaza maturizarea unui tanar care traieste experienta
iubirii si a relatiilor de familie.
Romanul incepe cu venirea lui Felix Sima de la Iasi la Bucuresti, in casa lui Costache
Giurgiuveanu, unchiul si tutorele sau, pentru a urma Facultatea de Medicina. In stil
balzacian, este descrisa strada Antim si casa lui Costache, prin prezenta detaliului. Replica
batranului Aici nu sta nimeni! il marcheaza pe Felix si sugereaza lipsa de ospitalitate si
avaritia sa. Otilia este singura care dovedeste amabilitate si-l primeste cu caldura,
prezentandu-l celor din clanul Tulea si lui Pascalopol. Acestia se aflau in sufrageria
batranului si jucau carti.
Aglae, sora lui Giurgiuveanu, ii jigneste pe cei doi tineri, Felix si Otilia, numindu-i
orfani, pozitia sa fata de ei ramanand una ostila. Nefericirea Aglaei rezulta din neimplinirea
sa atat in plan social, cat si in cel familial. Femeia tanjeste la averea fratelui sau si vede in
Otilia o amenintare, o potentiala mostenitoare a averii acestuia. Otilia este si o concurenta a
fetei sale batrane, Aurica. Aceasta il simpatizeaza pe Felix care nu-i raspunde avansurilor.
Intre Felix si Otilia se naste o poveste de dragoste, cei doi avand preocupari comune, dar
pentru Otilia primeaza stabilitatea financiara.
O prima secventa semnificativa poate fi considerata aceea in care Felix si Otilia se
afla in vacanta in Campia Baraganului, la mosia lui Pascalopol. Este momentul in care
tanarul ii declara fetei dragostea lui sincera. Raspunsul Otiliei se constituie intr-o forma de
autocaracterizare ce prezinta aceasta inconsecventa: Sunt foarte capricioasa:vreau sa fiu
libera!Eu am un temperament foarte nefericit: ma plictisesc repede si sufar cand sunt
contrariata
Giurgiuveanu are o criza. Spre norocul sau, Felix si Otilia sunt acasa. Ei cheama
medicul, salvandu-l pe batran. A doua oara nu mai este la fel de norocos. Stanica Ratiu ii
gaseste banii sub saltea, ceea ce ii provoaca moartea batranului. Intrat in posesia averii,
Stanica o paraseste pe Olimpia si accede la functii inalte in stat.

Finalul romanului se constituie intr-o alta secventa narativa relevanta pentru

trasatura ei de caracter. In noaptea de dinaintea plecarii cu Pascalopol la Paris, Otilia se
furiseaza in camera lui Felix, cerandu-i permisiunea de a innopta alaturi de el. Cei doi poarta
o discutie lunga despre dragoste, casnicie, despre viitor. A doua zi de dimineata, tanarul
descopera ca patul in care a dormit Otilia este gol. Dupa noaptea petrecuta impreuna, Otilia il
surprinde pe Felix cu un bilet in care justifica plecarea sa prin faptul ca nu doreste sa se puna
in calea carierei sale de medic.
 Actiunea se muta peste zece ani, cand Felix, ajuns medic renumit, casatorit, se intalneste
intamplator cu Pascalopol de la care afla ca i-a redat libertatea Otiliei. Acesta ii arata o
fotografie cu Otilia la bratul unui conte francez. Lui Felix ii este greu sa recunoasca.

Din punct de vedere compozitional, romanul este structurat in douazeci de capitole,

numerotate cu cifre, fara titlu. Acestea sunt prezentate prin tehnica inlantuirii, a circularitatii si
a simetriei. Textul incepe si se termina la fel, cu acelasi decor: descrierea strazii Antim si a
casei lui Giurgiuveanu.
Initial, titlul romanului a fost Parintii Otiliei, accentul fiind pus pe paternitate.
Editorului i s-a parut mai sugestiv Enigma Otiliei , accentul fiind pus pe misterul feminin.
Otilia ramane inaccesibila barbatilor din viata ei.
Ca in orice roman realist, perspectiva narativa este obiectiva, actiunea fiind prezentata
la persoana a III-a, de un narator omniscient si omniprezent.
Incipitul romanului ilustreaza timpul: Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909 si
spatiul, descrierea strazii si a casei. Tot acum sunt prezentate si personajele. Finalul este
simetric cu incipitul, evocandu-se din nou strada Antim: casa era leproasa, innegrita. Nu mai
parea sa fie locuita. Aceasta simetrie este realizata din perspectiva lui Felix, in doua momente
ale existentei sale: pe cand era tanar de vreo 18 ani si aproximativ cu zece ani mai tarziu dupa
razboi. Finalul are functie de epilog, vorbind despre cariera si casatoria fericita a lui Felix,
despre arivismul lui Stanica Ratiu si despre despartirea Otiliei de Pascalopol.
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre cele doua familii inrudite, cea a lui
mos Costache si a Aglaei, un conflict de natura succesorala. Conflictul erotic priveste
rivalitatea tanarului Felix si a maturului Pascalopol, pentru mana Otiliei. Fata da nastere,
aproape fara vina sa, la principalele conflicte ale romanului. Ea tensioneaza relatia dintre
Aglae si fratele sau, desi zestrea mamei ei sporeste averea mosului. Familia Tulea o considera
un pericol pentru mostenire, ce, de altfel, i s-ar cuveni in totalitate.
In acest sens, se remarca scena in care, dupa criza pe care o sufera mos Costache, Aglae
ocupa militareste casa. In sufragerie, se desfasoara tot clanul Tulea, completat de Stanica
Ratiu, sotul Olimpiei, iar discutia in care fiecare isi urmareste obsesiile, atinge apogeul.

Caracterizarea personajelor se bazeaza pe ideea balzaciana, potrivit careia mediul isi pune
amprenta asupra evolutiei individului. Tipurile (personajele tipice) intruchipeaza: avarul,
arivistul, fata batrana, baba absoluta, mosierul rafinat, eternul feminin enigmatic. Acestea sunt
construite progresiv, pornind de la detalii exterioare: descrierea locuintei, a fizionomiei, a
gesturilor.
Otilia Marculescu este cel mai modern personaj al romanului, o prezenta complexa si
enigmatica, in continua devenire. Este unul dintre personajele feminine cele mai complexe ale
literaturii noastre, un amestec de candoare si rafinament, de copilarie si maturitate, de
inconstienta si luciditate.
 Statutul social al Otiliei este cel de orfana, fiica celei de-a doua sotii a lui mos Costache,
ramas tutorele fetei. Studenta la Conservator, inzestrata, asa cum afirma Pascalopol, cu un
temperament de artista, Otilia a crescut in casa lui Costache, dar este indiferenta in ceea ce
priveste averea acestuia. Desi iubita de Felix, Costache si Pascalopol, fata are un statut social
precar, traind drama singuratatii si a viitorului nesigur. Dupa moartea lui Giurgiuveanu, Aglae o
va alunga din casa. Fata va accepta protectia lui Pascalopol care i-a purtat mereu de grija,
casatorindu-se cu el.
Statutul psihologic al Otiliei este marcat de faptul ca, inca de la o varsta frageda ramane
orfana . Obisnuita cu luxul si rasfatata cand mama ei traia, odata ajunsa in casa tatalui ei vitreg,
copila incepe sa invete ce inseamna singuratatea si rautatea celor din jur. In plus, caracterul sau
enigmatic provine de la trecerea foarte rapida de la gesturi ce ii reflecta maturitatea la o atitudine
copilaroasa.
Din punct de vedere moral, desi Otilia s-a dovedit, prin intregul sau comportament, a
fi un personaj cu o existenta inscrisa in sfera moralului, totusi informatiile pe care le ofera
naratorul in epilog prezinta felul in care personalitatea acesteia poarta amprenta mediului in
care s-a format.
III. ALES, PRIN DOUA EPISOADE/SECVENTE COMENTATE
Principala trasatura de caracter a Otiliei, atat la nivel psihologic, cat si comportamental,
este inconsecventa.
O prima secventa semnificativa in acest sens, poate fi considerata aceea in care Felix si
Otilia se afla in vacanta in Campia Baraganului, la mosia lui Pascalopol. Este momentul in care
tanarul ii declara fetei dragostea lui sincera. Raspunsul Otiliei se constituie intr-o forma de
autocaracterizare ce prezinta aceasta inconsecventa: Sunt foarte capricioasa:vreau sa fiu libera!
Eu am un temperament foarte nefericit: ma plictisesc repede si sufar cand sunt contrariata.
Finalul romanului se constituie intr-o alta secventa narativa relevanta pentru trasatura ei
de caracter. In noaptea de dinaintea plecarii cu Pascalopol la Paris, Otilia se furiseaza in camera
lui Felix, cerandu-i permisiunea de a innopta alaturi de el. Cei doi poarta o discutie lunga despre
dragoste, casnicie, despre viitor. A doua zi de dimineata, tanarul descopera ca patul in care a
dormit Otilia este gol.
Naratorul, prin caracterizare directa, o prezinta pe Otilia ca pe o fiinta a contradictiilor: Fata
maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastri, arata si mai copilaroasa intre multele bucle si
gulerul de dantela. Autocaracterizare o prezinta la fel de surprinzator, pentru ca afirmatia ei Eu
sunt o zapacita, nu stiu ce vreau… va fi contrazisa de faptele si judecatile ei profunde. Cel mai
interesant efect il au caracterizarile facute de celelalte personaje, deoarece parerile sunt, de
multe ori, opuse. Va rezulta un portret intre oglinzi paralele denumit si pluriperspectivism sau
tehnica reflectarii poliedrice. Costache o vede inca un copil si o numescte fe-fetita mea. Aglae
o considera o femeie usoara, vicleana si interesata. La fel gandeste si Aurica. Pe de alta parte,
Felix o considera frumoasa, inteligenta, altruista si talentata. Pascalopol vede in ea aceleasi
calitati. Amandoi evidentiaza o trasatura importanta a fetei, firea enigmatica, imprevizibila.
Felix marturiseste :pentru mine ai inceput sa devii o enigma, iar Pascalopol spune: A fost o fata
delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o adevarata enigma.
Caracterul contradictoriu este evidentiat printr-un mijloc al caracterizarii indirecte,
prezentarea mediului de viata. Camera ei o defineste intru totul, descrisa intr-o maniera
balzaciana, printr-o aglomerare de amanunte. Sertarele deschise din care atarna tot felul de
lucruri, rochiile imprastiate peste tot, flacoanele cu parfum si cutiile de pudra fara capac arata
dinamismul fetei, aflate intr-o permanenta miscare. Partiturile, cartile in franceza si germana
indica o fata cultivata, inteligenta.
Otilia intruchipeaza conditia femeii intr-o societate care nu lasa loc alegerilor. In ciuda
aparentelor, fata nu are libertatea de a-si construi destinul pe care si- l doreste, ci este nevoita sa
se subordoneze legilor sociale in care banul e pe primul loc. Este un personaj rotund,
intruchipare a femeilor imprevizibile, o imagine a naturii contradictorii a sufletului feminin.

CARACTERIZAREA LUI FELIX

Din punct de vedere social, Felix este tot orfan, fiul doctorului Sima din Iasi, care vine la
Bucuresti in casa tutorelui sau, pentru a urma Facultatea de Medicina. Este un personaj realist,
complex, surprins in devenire, ajungand medic renumit.Este tipul intelectualului ambitios.
Statutul psihologic al lui Felix este marcat de faptul ca, fiind orfan, se simte complexat,
inferior celorlalti, traind un conflict interior: un orfan trebuie sa-si faca repede o cariera, sa nu
cada pe capul altora.
Desi patrunde intr-o lume lacoma si agresiva, din punct de vedere moral, tanarul isi
pastreaza principiile. Isi construieste un cod moral si un comportament superior: Voi cauta sa fiu
bun cu toata lumea, modest si sa-mi fac o educatie de om. Voi fi ambitios, nu orgolios. Nu
dovedeste siguranta de sine in plan sentimental. Se indragosteste de Otilia, dar aceasta iubire il
face sa sufere, sa penduleze intre incredre si dezamagire. In final, eroul este invingator,
casatorindu-se si devenind o personaliatate in lumea medicala.
Trasatura de caracter dominanta este inocenta. El isi pune toata increderea in Otilia, este
vulnerabil in fata ei si ramane dezamagit dupa ce realizeaza ca fata l-a parasit pentru Pascalopol.
Portretul fizic al lui Felix este prezentat cu ajutorul caracterizarii directe, facute de
narator: fata juvenila si prelunga, aproape feminina, culoarea maslinie a obrazului.
Vestimentatia este sobra, eleganta, distinsa.
Caracterizarea indirecta rezulta din comportamentul, gesturile si atitudinea lui Felix. Este
un personaj lucid, inteligent, dar si gelos in relatie cu Otilia. Acest aspect reiese din limbajul sau,
la adresa rivalului Pascalopol" Cine era grasul de aseara?
Prima ipostaza a tanarului este construita pe motivul strainului. Eroul patrunde intr- o
lume necunoscuta si agresiva. Ajutat de Otilia, care are acelasi statut cu al lui, va depasi
momentul. A doua ipostaza urmareste evolutia erotica a personajului. Felix isi idealizeaza
iubita. Penduleaza intre speranta si deznadejde. Ultima ipostaza ne infatiseaza un Felix
maturizat I urma experientei traite. Este un invingator.
 I. CONCLUZII
Enigma Otiliei este un roman obiectiv, social si realist- balzacian care depaseste modelul
realismului clasic, prin spiritul critic si polemic, prin elementul de modernitate cum ar fi
reflectarea poliedrica a personajului principal. Prezinta deciziile irationale ale Otiliei si
nebunia lui Simion Tulea.
Enigma Otiliei este opera cea mai valoroasa din cele patru romane ale sale.

1358