Cu valorile obtinute in coloana 9 se completeaza pe graficul semilogaritmic curba

emprica de probabilitate (notate cu cercuri albe pe graficul anexat). Pe acest grafic, in ordonata
(nelogaritmica), se reprezinta elementul hidrologic analizat (debitele maxime de apa) la o scara
convenabila, iar pe abscisa (logaritmica) se reprezinta probabilitatile respective.

((( Se poate constata ca valorile foarte mari ale debitelor maxime sunt mult mai rare
(probabilitati de pana la 10%), in timp ce valorile medii si cele mai mici au probabilitati 30 - 70%,
respectiv peste 80%. Cele mai multe si mai bine asezate puncte se intalnesc in zona valorilor medii.
Pe aceasta curba se pot observa ca punctele de la capete (respectiv cele maxime si minime) prezinta
si un grad mai mare de imprastiere. ))))

Aceste calcule si reprezentari constituie o prima etapa in prezentarea curbei de

probabilitate a unui fenomen, respectiv probabilitatea empirica.

Sfera de aplicare a acestei curbe este însă redusă, pentru că în majoritatea cazurilor
cuprinde amplitudini mici de variaţie ale elementului hidrologic luat în studiu din cauza şirurilor
scurte de date folosite la întocmirea ei. Apare deci o problemă deosebit de importantă şi dificilă şi
anume: extrapolarea probabilităţilor la capetele intervalului, problema care poate fi rezolvată cu
ajutorul curbei de probabilitate teoretică de tip Pearson III.

Din aceasta cauza, curbele empirice cu elemente ale celor teoretice se mai impune si
dintr-un alt motiv. De exemplu, in cazul nostru, termenul cel mai mare (580 m3/s) are probabilitatea
de depasire de 1,73. Adica el se poate repeta teoretic la fiecare - 100 : 1,73 = 58 ani. Nu sunt insa
putine cazurile in care debitul maxim cel mai mare din cei 40 de ani disponibili poate sa aiba o
frcventa mai rara, adica odata la 200 ani, etc., dupa cum poate avea o frecventa mai mare (odata la
20 - 10 ani).

Totul depinde de reprezentativitatea sirului de date si mai ales, de lungimea lui.

f.Stabilirea frecventelor si duratelor fenomenului pe trepte prestabilite

Un element care contribuie la cunoasterea mai buna a modului de comportatre a

fenomenelor naturale constituite in siruri de date este stabilirea frecventei si a duratei acestora in
cadrul sirurilor respective.

Am aratat mai sus ca valorile cele mai mari din sir sau cele mai mici apar ca fiind mai
putine, deci ele au o frecventa mai mica. Astfel, in cazul nostru, daca stabilim anumite trepte de
valori si numaram cazurile din cadrul fiecarei trepte obtinem (tabel 2) - grafic 2.a.

In tabelul din partea stanga se prezinta frecventele de producere a debitelor

maxime anuale de la statia hidrometrica Dorna Arini. se constata frecvente mai mici la
capete (la valorile cele mai mari sau cele mai mici) si frecvente mai mari la mijlocul sirului.
Pentru treptele 550 - 500 si 500 - 450 nu sunt valori.

In tabelul din dreapta se prezinta duratele pe domenii ale valorilor din tabelul din
stanga.
 La calcularea duratelor se considera ca valorile mai mici sunt incluse automat in
cele mai mari, din acest motiv, are loc practic o insumare a valorilor procentuale, pe
trepte. In felul acesta, valorile cele mai mici au durate mai mari de asigurare, iar ultima
valoare are durata de 100%.

Pe acest principiu a fost construita curba de asigurare prezentata in graficul nr.

10.1.

g.Calculul parametrilor curbei de asigurare

In cele de mai sus am prezentat etapa I de determinare a curbei empirice de

asigurare a unui sir de valori. De asemenea, am mentionat ca aceste curbe empirice se
completeaza cu curbe teoretice care acopera mai bine desfasurarea naturala a
fenomenelor, respectiv modul de comportare al termenilor sirului.

Pentru aceasta, pe fisa de calcul din tab.10.1 se efectueaza calculele prevazute

in coloanele 5, 5, 7, 8.

In coloana 5 se calculeaza coeficientii de modul (K), pentru toti termenii sirului.

Acestia reprezinta raportul dintre valoarea termenului si valoarea medie a sirului. Se poate
constata ca pentru valorile termenilor mai mari decat media sirului, K este supraunitar, iar
pentru cele mai mici, K este subunitar. Adica o parte din valori se situeaza deasupra
mediei sirului, iar o alta parte se afla sub medie. Integrala abaterilor este egala cu cea a
abaterilor negative.

In coloanele 6, 7 si 8 se efectueaza calcule care ne conduc la parametrii curbei

de asigurare. Abaterile intr-o parte sau alta sunt foarte diferite ca valoare si ele definesc
ceea ce se numeste coeficientul de variatie (Cv) al sirului. Cu cat Cv este mai mare, cu
atat gradul de imprastiere al punctelor este mai mare.

Pe de alta parte, mai putine abateri mari, pot echilibra (ca pondere) mai multe
abateri mici, deci curbele de asigurare au o anumita asimetrie, definita prin coeficientul
de asimetrie (Cs).

Cele trei elemente, respectiv media sirului (Q), Cv si Cs reprezinta parametrii

curbelor de asigurare.

-media sirului se calculeaza aritmetic:

-coeficientul de variatie al sirului se determina cu formula: Cv =  ,

unde n = nr. termeni ai sirului.

 -coeficientul de asimetrie al sirului se determina cu formula: Cs =  .

Media M se numeste momentul de ordinul r al variabilei m, in raport cu valoarea

0, momentul de ordinul 1 este chiar media aritmetica a sirului.

Media aritmetica   se mai numeste si valoarea probabila a variabilei m, care se

calculeaza in raport cu media   si care constituie o masura a abaterii valorilor individuale
mi fata de medie.

Momentul centrat de ordinul 2 se numeste dispersia variabilei m i si se obtine cu

formula:

μ2 =  .