Conferinta Egumenului Efrem de la Vatopedi

sustinuta la Facultatea de Teologie Bucuresti

(2000)

- fragment-

Primul lucru pe care trebuie sa-l aveti in vedere este un program

foarte concret de rugaciune. Gheron Iosif Isihastul spunea
oamenilor din lume care veneau la el un cuvant al Sfantului Isaac Sirul,
anume ca foarte mult foloseste un program zilnic de rugaciune,
chiar daca este foarte redus, foarte mic, dar pe care il urmam cu
multa fidelitate. Daca aveti un program de rugaciune corect, dupa
puterile dumneavoastra, dar pe care sa-l impliniti zilnic, atunci veti
incepe sa aveti ceea ce numim „experienta rugaciunii“. Daca insa
va pierdeti timpul vorbind pana la miezul noptii, iar dupa aceea mergeti
si va culcati spunand: „Sunt obosit, imi fac doar o cruce si ma
culc“, atunci nici pana la moarte nu veti intelege ce este rugaciunea.
De aceea, in fiecare dimineata cand se scoala crestinul, trebuie
sa aiba un program. Unii sa citeasca cei Sase Psalmi de la Utrenie;
sunt altii care citesc Catisma a saptesprezecea, altii rugaciunile de
dimineata; altii, care sunt mai avansati, citesc Canonul Sfantului zilei,
citesc Acatistul Maicii Domnului; altii seara fac Pavecernita Mica. Cei
care au timp citesc zilnic Vecernia.

Si ceea ce trebuie sa luati aminte si de la care veti avea foarte mult

folos, cu un efort foarte mic, este sa spuneti rugaciunea (euhi*)-
(Termenul „euhi” – [evhi]— se refera intotdeauna la rugaciunea lui Iisus).  De exemplu, te scoli
dimineata. Pana te speli, spune: „Doamne Iisuse Hristoase,
miluieste-ma”. Te imbraci, spune: „Doamne Iisuse Hristoase,
miluieste-ma”. Iti asezi incaltamintea, acelasi lucru: „Doamne
Iisuse Hristoase, miluieste-ma“. Pana ajungi la locul de munca,
la scoala, spune in gand: „Doamne Iisuse Hristoase…”. Esti in
autobuz, acelasi lucru: „Doamne Iisuse Hristoase…“ Imi spunea
un parinte de la Sfantul Munte ca atunci cand cineva nu are mult
timp pe care sa-l dedice rugaciunii, trebuie sa foloseasca acest
„timp alb” pe care nu-l avem ocupat cu altceva. Unii insa, care
ajung la o oarecare masura duhovniceasca, la o oarecare sporire
duhovniceasca, se roaga chiar si in timpul somnului. Asa cum spune si
Proorocul: „Eu dorm si inima mea privegheaza” (Cantarea Cantarilor 5:2 ; in
traducere romaneasca NT ed. 1988: „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea“ ).  Eu cunosc un
calugar la Sfantul Munte care atunci cand se trezeste afla perna
uda de lacrimile pe care le are in somn.

STUDENTII: Urmatoarea problema: sunt foarte multi oameni care

au murit nespovediti si neimpartasiti, dar ei s-au mutat la cele
vesnice si au facut totusi anumite pacate grave. Parintele
Cleopa, in cartile sale nu pomeneste ce se mai poate face pentru
acesti oameni, adica pentru acestia nu prea exista mare
speranta. Ce invata Sfantul Munte pentru acesti oameni, mai pot
fi scosi ei de la iad? Cam ce randuieli ar fi?

ARHIM. EFREM: Exista intotdeauna nadejde pentru toti inainte de

judecata finala. Biserica are puterea, pana la judecata
obsteasca, sa ajute sufletele acelea care au trait intr-o oarecare
nepurtare de grija. Sfintii Parinti insa nu ne-au dat, n-au putut sa ne
dea o pozitie clara despre cum poate fi
 Gheronda Efrem Katunakiotul imbratisandu-l pe Staretul Efrem Vatopedinul

ajutat un astfel de suflet pacatos. Imi zicea un Parinte fericit intru

adormire, Efrem de la Katunachia, care avea un staret fara purtare
de grija intru cele duhovnicesti, ca indata ce staretul lui a trecut la cele
vesnice, a fost instiintat de catre Duhul Sfant ca batranul a ajuns in
iad. I-a facut zilnic, vreme de patruzeci de zile, Sfanta Liturghie,
udand Sfantul Antimis cu lacrimi si rugandu-se neincetat lui
Dumnezeu sa-l slobozeasca pe staret din acea stare. Dar harul
se impotrivea, spunandu-i: „Nu este vrednic de mantuire!” Si cu
toate acestea, insistand la rugaciune, dupa ce a terminat cele
patruzeci de liturghii, a luat instiintare de la Duhul Sfant ca
batranul s-a izbavit. Acest lucru mi l-a relatat chiar Parintele
Efrem. Era un Parinte care foarte des avea instiintari de la
Duhul sfant, chiar si in lucrurile cele mai simple. Un cunoscut de-
al sau a mers odata si i-a zis: „Gheronda, hai sa mergem in pelerinaj la
Ierusalim!” Iar batranul a raspuns: „Nu pot spune nimic, trebuie sa
intreb mai intai harul Duhului Sfant”. Dupa cum personal mi-a
relatat, a luat metaniile sa se roage si indata ce a facut o bobita
a si primit instiintare de la har ca are binecuvantare sa mearga
la Ierusalim.
STUDENTII: De multe ori, in vremea rugaciunii, ne luptam cu
ispitele. Cum le putem birui?

ARHIM. EFREM: Cu perseverenta in rugaciune. Am spus si ieri: nu

fiti surprinsi de faptul ca in timpul rugaciunii veti avea razboi
din partea gandurilor. Sfantul Ioan Scararul spunea: „Cu numele lui
Hristos biciuieste pe cei ce te razboiesc”. Asadar, cu numele lui
Hristos sunt biciuiti cei ce ne lupta. Si pentru ca acestia sunt
fara nici un fel de scrupule, fara nici un fel de menajamente,
fiind chiar izvorul raului, desigur ca vor contraataca. Noi insa
nu-i luam in seama de loc, pentru ca trebuie sa avem in vedere
faptul ca Hristos este mai mare decat diavolul. Ne spune foarte
clar Sfantul Evanghelist Ioan acest lucru. Iar Hristos a zis: „luati
putere sa calcati peste serpi (…) si peste toata puterea
vrajmasului”. (Luca 10:19)