n perioada geto-dacilor, fortificaţiile pentru protecșia așezarilor constau din valuri şi şanţuri ridicate pe

promontorii cu pante abrupte din trei părţi, construite în partea vulnerabilă a aşezării, pe unde se făcea
legătura cu teritoriul. Iniţial se săpa şanţul, adînc de 2-3 m, pămîntul era depus pe marginea interioară a
malului, formînd valul, înalt de 2-3 m. Pentru o mai mare stabilitate, valul era întărit la bază cu bolovan
sau pietre, suprafaţa valului era tencuită neted, în unele cazuri se aprindeau focuri pentru a forma o
suprafaţă vitrată contra năruirii şi păstrării pantei înclinate. În partea superioară, pe creasta valului era
fixată o palancă într-un rînd sau două din tulpini de arbori amplasaţi dens, care serveau drept drum de
strajă.
În perioada medievală fortificaţiile au fost construite de populaţia slavă, cele mai cunoscute fiind
horodiştele de la Alcedar, raionul Şoldăneşti şi Echimăuţi, raionul Rezina. Ele prezentau cetăţi construite
din valuri de pămînt cu şanţ exterior, cu o palancă deasupra valului, cu pod deasupra şanţului din faţa
intrării în cetăţuie. Erau cetăţui de refugiu, folosite în caz de primejdie, amenajate în apropierea
aşezărilor, avîmd și o sursă de apă. Perimetral valului erau construite încăperi pentru apărători şi familiile
lor. În centru se aflau case cu destinaţie comunală. Horodiştele slave au fost distruse în secolul al XII-lea
de nomaz

Cetăţile din piatră au fost construite în Moldova în perioada medievală, după formarea statului. Ele sînt
amplasate la hotarele ţării, ce denotă caracterul de apărare al cetăţilor, formînd o centură în jurul Ţării
Moldovei, alcătuită din două frontiere distincte: frontiera de est pe Nistru şi frontiera de vest, la poalele
Carpaţilor. La frontiera de est, de-a lungul fluviului Nistru şi la cea de sud, pe Dunăre, cetăţile sînt mai
vechi, cu elemente moştenite din perioada anterioară formării statului moldovenesc, fiind incluse în
fortificaţiile ulterioare în timpul stăpînirii moldoveneşti:  Hotin, Cetatea Albă, Chilia. În această linie
fortificată au fost incluse cetăţile noi de la Soroca şi Tighina. Probabil, din acelaşi sistem defensiv al ţării
făcea parte şi cetatea Orheiului.
La frontiera de vest se aflau cetatea Neamţ, cetatea Şcheia, cetatea de scaun de la Suceava, cunoscute
drept castele voievodale, construcţia lor în deceniul opt al secolului al XIV-lea, fiind atribuită lui Petru
Muşatinul. Tot din această serie făcea parte şi Cetatea de la Roman (cunoscută cu denumirea Cetatea
Nouă), construită integral în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, sursele istorice indicînd precis anii
construcţiei 1466-1483.

oate cetăţile moldoveneşti conţin nuclee interioare, care după caracteristicile arhitecturii lor, reprezintă
castele, în general pătrate, dar fiind cunoscută cîte o formă romboidală, circulară şi dreptunghiulară în
plan. Parametrii exteriori erau mici, cu lungimile curtinelor, de cca. de 30 – 33 m (cetatea Albă, cetatea
Neamţ, cetatea Şcheia), medii cu diametru exterior de 36 m (Soroca), cu turnuri la colţuri ori de forme
pătrate ori circulare. Dintre castele cetatea de scaun de la Suceava avea dimensiunile exterioare de
45x45 m şi cetatea de la Roman de 45x58 m, curtinele fiind de 1,5 ori mai lungi decît la castelele
Cetatea Soroca (Oraşul Soroca)
Domnitorul Ştefan cel Mare a construit, în anul 1499, pe locul fortăreţei
genoveze Olihionia (Alciona), o cetate de lemn de formă pătrată, care a
devenit parte a sistemului de apărare al Moldovei. În perioada 1543-
1546, în locul cetăţii de lemn a fost ridicată una de piatră. Valoarea istorică
inestimabilă a Cetăţii Soroca constă în faptul că ea s-a păstrat până în
zilele noastre aşa cum a fost creată de meşterii din Evul Mediu.
Cetatea Tighina / Bender (Oraşul Tighina/Bender)
Monument de arhitectură din secolul al XVIlea, situat pe malul drept al
râului Nistru în oraşul Bender. Nu este o cetate moldovenească, ci
turcească, deoarece în anul 1538, după ce turcii au rupt acest teritoriu de
la Ţara Moldovei (până atunci acest oraş purta numele de Tighina), ei au
reconstruit practic cetatea – pe acest loc se afla o cetate moldovenească
din lemn şi pământ. În traducere din iraniană Bender înseamnă „cetate la
vad”.
anterioare, cu turnuri amplasate şi la mijlocul curtinelor. Grosimea curtinelor la toate cetăţile era de cca.
3 m. Odată cu apariţia artileriei în jurul castelelor au fost construite incinte exterioare cu bastioane pentru
amplasarea pieselor de artilerie, cea mai timpurie fiind amplasată la Cetatea Albă de „Stanciu cel bătrîn”
pe la 1454.
Cetatea de la Roman a fost construită concomitent cu bastionul pentru piesa de artilerie, fiind dotată cu o
curte trapezoidală pentru adunarea oştiri mari. Cetatea Soroca a rămas fără incintă bastionată, iar
cetatea Tighina a fost întărită cu o cetate bastionată de tip francez la sfîrşitul secolului al XVII-lea. Aceste
două cetăţi de pe teritoriul Republicii Moldova nu au o datare certă, analiza arhitecturii lor înclină spre o
datare cu cîteva decenii anterior celei bazate doar pe sursele istorice. Construcţia fortificaţiilor încetează
odată cu încheierea tratatelor de pace între Moldova şi Poarta Otomană, de la sfîrşitul secolului al XV-lea
începutul secolului al XVI-lea.