Ion DRUTA - biografie - (opera si scrierile)

 
n. 3 sept. 1928, satul Horodiste, jud. Soro-ca (Republica Moldova).

Prozator, dramaturg si eseist.

Fiul lui Pentelei Druta, zugrav bisericesc, si al Soficai, de origine ucraineana. in

1939, familia Druta se muta in satul Ghica Voda, de langa Balti, unde viitorul
scriitor va face clasele primare. In 1945, urmeaza cursurile unei scoli de tractoristi,
iar in 1946 studiaza la o scoala de silvicultura. in 1947, este secretar la Sovietul
Satesc din Ghica Voda, in acelasi an fiind chemat in armata. Urmeaza Cursurile
literare superioare de pe langa Institutul de Literatura "Maxim Gorki" din Moscova
(1956-1957). Dupa absolvire se stabileste la Moscova, scriind in lb. romana si rusa.
Debuteaza in rev. Octombrie (1951), cu povestirea Problema vietii, iar editorial, cu
placheta de nuvele La noi in sat (1952). Lucrarea de mari proportii Frunze de dor
(1957) va fi urmata de titluri care il consacra pe DRUTA ca pe unul dintre cei mai
mari scriitori ai Basarabiei: Dor de oameni (1959), Balade din campie (1963),
prima parte a dilogiei Povara bunatatii noastre (a doua aparand in 1968), Piept la
piept (1964), Pasarile tineretii noastre (1974), De la verde pan la verde (1982),
Biserica Alba (1988), Clopotnita (1988) s.a. In paralel, publica piese de teatru:
Casa mare (1959), Doina (1968), Pasarile tineretii noastre (1971), Horia (1973),
Frumos si sfant (1974), Cervus divinus (1977-1987), care vor fi jucate cu mare
succes in peste patru sute de teatre din fosta U.R.S.S., dar si la teatre din Romania
sau Franta, carti pentru copii (Cenusica, 1962; Bobocel cu ale lui, 1972; Povestea
furnicii, 1973; Balada celor cinci motanasi, 1973; Daruri, 1983), articole de
atitudine si eseuri devenite celebre (Lumea lui Cehov, Eminescu, poet national,
Cine a stins lumina in Romania), multe din acestea fiind reluate in voi. bilingv
(romano-rus), Ora jertfirii (1998). in 1987, este ales presedinte de onoare al
Uniunii Scriitorilor din Moldova. Deputat al poporului din URSS, la Congresul I al
deputatilor poporului a fost ales membru in Parlamentul tarii, insotindu-1 pe M. S.
Gorbaciov in delegatii oficiale si fiind prezentat de liderul sovietic drept "clasicul
nostru in viata". In 1989 se angajeaza activ in procesul de innoire din Republica
Moldova, militand pentru oficializarea limbii romane si revenirea la grafia latina.
Intr-un eseu din 1996, DRUTA afirma ca neamul moldovenesc (idest: basarabean)
este rastignit intre Prut si Nistru: "ne-au prins de brate cele doua rauri, cele doua
puteri, si ne rup in doua, nu alta", atitudine considerata antiromaneasca. in 1990,
este ales membru de onoare al Acad. Romane, dar scriitorul a refuzat ridicarea
diplomei, pe motivul ca alegerea sa in forul academic de la Bucuresti s-a facut din
considerente politice, opera nefiindu-i cunoscuta in Romania (unde i s-au tiparit,
totusi, cateva capodopere: Clopotnita, 1988; Povara bunatatii noastre, 1992). O ed.
reprezentativa, cu grafie latina, din opera scriitorului, a aparut la Chisinau: Scrieri,
voi. I-IV (1989-1990). in 1987, a lansat ideea de a se inalta, prin subscriptii
publice, un monument grandios inchinat Poetului Anonim, sugestiv numit Badea
Mior. Operele sale au fost traduse in: rusa, franceza, germana, engleza, ucraineana,
bulgara, cazaha, gruzina, letona, maghiara, lituaniana, georgiana, slovaca, armeana,
uzbeca, azerbaidjana, letona etc. A colaborat la: Octombrie, Taranul sovietic,
Moldova socialista, Femeia Moldovei, Nistru, Literatura si arta. Moldova
suverana, Moldova literara, Literaturnaia gazeta, Candela, Excelsior etc, la posturi
de radio si Tv. A fost decorat cu mai multe ordine si medalii: Drapelul Rosu de
Munca, Premiul de Stat al R.S.S.Moldova, Premiul "Mihai Eminescu" al Societatii
Bibliofililor din Republica Moldova, Premiul "Vasile Alecsandri" al Uniunii
Oamenilor de Teatru din Moldova etc. in 1988, i s-a conferit titlul de Scriitor al
Poporului din R.S.S. Moldoveneasca, fiind decorat cu Ordinul Lenin.

Afirmat in literatura basarabeana a anilor 50, aproape simultan cu "dezghetul"

produs de moartea lui Stalin, DRUTA s-a putut impune, inca din primele sale
volume de schite si povestiri (La noi in sat, 1952; Poveste de dragoste, 1954), ca
un adversar al conventiilor ideologice oficiale, gasindu-si timbrul propriu in
interesul pentru valorile etice si religioase, pentru vremurile patriarhale, opera sa
fiind, inca de pe acum, "o expresie a rezistentei spirituale si morale in fata a tot ce
submineaza nationalul, umanul, sacrul", dupa cum scria M. Cimpoi, unul din cei
mai lucizi si mai profunzi exegeti ai scriitorului. Specificul primelor volume se va
accentua in amplul roman-poem Frunze de dor (1957), care are in centru dragostea
dintre taranul Gheorghe Doinaru (nume semnificativ!) si invatatoarea Ruxanda.
Dominat, ca si Ion al lui Rebrea-nu, de glasul pamantului, Gheorghe Doinaru se va
instraina treptat de Ruxanda, stapanita de glasul ratiunii. Laconismul atat de
specific lui DRUTA (mare admirator al lui Cehov, despre care a scris eseul Lumea
lui Celiov) se impleteste aici cu filonul liric, cu umorul sau amanuntul plin de
simboluri. Pentru noua viziune propusa de acest roman, DRUTA si-a atras
reprosurile criticii oficiale, care 1-a acuzat ca pune accentul pe dramele
individuale, nu pe cele colective, ca "ocoleste intentionat vremea, epoca in care se
petrece actiunea", scriind "cu incantare despre vechile imprejurari sociale, pe care
le zugraveste cu maiestrie adevarata, insa trece in surdina perioada noua,
fenomenele noi de viata", in roman lipsind "momentele socialiste". Aceste
reprosuri se vor accentua in 1963, la aparitia nuvelei Ultima luna de toamna (dupa
care se va turna un film interzis de autoritatile comuniste), dar mai ales la aparitia
romanului Povara bunatatii noastre (I, 1963; II, 1968), care-i atrage scriitorului
critici si mai severe: "Au ramas in afara romanului framantarile care au avut loc in
satul moldovenesc in primii ani de dupa razboi - lupta partidului pentru instaurarea
noii oranduiri sociale, rezistenta paturii chiaburesti, sovaielile mijlocasilor, intr-un
cuvant - lupta de clasa". Romanul este propus pentru Premiul de Stat al URSS, dar
autoritatile comuniste de la Chisinau protesteaza, argumentand ca Povara bunatatii
noastre "denatureaza tabloul transformarilor socialiste din satul moldovenesc". In
plus, "in roman se exprima compatimirea autorului fata de un ofiter roman, nu se
face o distinctie intre armata sovietica si armata fascista a lui Antonescu" (Nistru,
nr. 9, 1988). Povara bunatatii noastre cunoaste un rasunator succes in tara si
strainatate, datorita calitatilor sale artistice si viziunii filosofice pe care o propune.
Romanul surprinde secvente ale satului basarabean de la mijlocul secolului nostru,
care a traversat nenumarate drame: alipirea fortata a provinciei dintre Prut si Nistru
la Imperiul Sovietic, anii de razboi, seceta si foametea din anii 1946-1947,
colectivizarea fortata, deportarile, instituirea cotelor etc. Aceste evenimente sunt
inregistrate de Onache Carabus, un taran din satul Ciutura, a carui viata se
confrunta nu numai cu destinul dramatic al Basarabiei, ci si cu tragismul
existential, in care bunatatea poate deveni uneori o povara. Alta capodopera
indiscutabila a lui DRUTA este romanul istoric Biserica Alba (1983), care evoca
evenimente si intamplari din istoria Moldovei si a Rusiei de la sfarsitul secolului al
XVIII-lea, mai precis din timpul celei de-a patra invazii rusesti in Tarile Romane.
Cu o mana de maestru, DRUTA ne poarta prin luxul palatelor imperiale, in care
traiau Ecaterina a Ii-a, printul Potiomkin, Rumeantev, intram in culisele
diplomatice, asistam la vitejia soldatilor de pe front, cunoastem viata oamenilor
simpli, pe care destinul i-a aruncat intre focurile celor doua imperii hraparete, tarist
si otoman. O alta capodopera, Clopotnita (1972), il are ca erou pe Horia, invatator
de meserie, care devine prototipul autentic al eroului exemplar, capabil de sacrificii
pentru aproapele sau. Problematica din romane, povestiri si nuvele o gasim si in
piesele de teatru, concepute ca drame {Casa mare, Doina, Pasarile tineretii noastre,
Horia, Frumos si sfant), doar Cervus divinus fiind subintitulata "comedie tragica".
De altfel, unele drame (Horia) au devenit romane (Clopotnita), dupa cum unele
nuvele (intoarcerea taranii in pamant) sau romane (Povara bunatatii noastre,
Biserica Alba) au fost rescrise in varianta dramatizata. Aidoma tuturor scriitorilor
basarabeni, DRUTA a scris si carti pentru copii (Cenusica, 1962; Povestea furnicii,
1963; Bobocel cu ale lui, 1972; Balada celor cinci motanasi, 1973; Daruri, 1983),
in care trebuie sa vedem nu numai rezultatul unui impuls interior, ci si o abila
strategie de a evita imperativele politice si ideologice ale momentului. in ipostaza
de eseist, concretizata in cateva eseuri de rasunet, unele reunite in Ora jertfirii
(1998), DRUTA se vadeste un autor profund implicat in viata neamului sau (care
este cel moldovenesc, basarabean, nu cel romanesc, in integralitatea sa), scriind
despre subminarea limbii romane in Basarabia, despre istorie, ecologie, agricultura
(a conceput chiar un proiect alternativ de reforma agrara) etc. Mai mult decat opera
artistica propriu-zisa, aceste eseuri par a dovedi ca, dupa 1994, DRUTA "a pactizat
in mod paradoxal cu cei care l-au blamat, manifestand atitudini conservatoare de
pastrare a «semintelor socialiste», a moldovenismului si crestinismului modelat
dupa cel rusesc" (M. Cimpoi). in ciuda reprosurilor estetice care i se pot aduce,
opera lui D., luata in ansamblu, impune un scriitor inconfundabil, unul dintre cei
mai mari pe care i-a dat romanitatea in a doua jumatate a acestui secol.
OPERA

La noi in sat, povestiri, Chisinau, 1952; Poveste de dragoste, nuvele, Chisinau,

1954; Frunze de dor, roman, Chisinau, 1957; Dor de oameni, nuvele, Chisinau,
1959; Cenusica, povestire pentru copii, Chisinau, 1962; Balade din campie,
Chisinau, 1963 (primul voi. al dilogiei Povara bunatatii noastre; vol. II, 1968);
Povestea furnicii, versuri pentru copii, Chisinau, 1963; Piept la piept, nuvele.
Chisinau, 1964; Bobocel cu ale lui, Chisinau, 1972; Balada celor cinci motanasi.
Chisinau, 1973; Pasarile tineretii noastre, teatru, Chisinau, 1974; De la verde pan la
verde, ed. revazuta si completata. Chisinau, 1982; Daruri, istorioare pentru copii,
Chisinau, 1983; Clopotnita, roman, Chisinau, 1984 (ed. ingrijita de Elena Siupiur,
Bucuresti, 1988, cuprinde, in afara de Clopotnita, si douasprezece povestiri si doua
nuvele); Scrieri, voi. I-1I, Chisinau, 1986 (cu caractere chirilice); Biserica Alba,
roman, Chisinau, 1988; Scrieri, voi. I-IV. ed. ingrijita, cu acordul autorului, de V.
Gutu si E. Lungu, Chisinau, 1989-1990 (in grafie latina); Povara bunatatii noastre,
roman, pref. si tabel cronologic de M. Cimpoi, Bucuresti, 1992; Ora jertfirii, proza,
publicistica, scrisori, Chisinau, 1998; Biserica Alba, 2000.

REFERINTE CRITICE

V. Coroban, in Octombrie, nr. 3, 1953; idem, Romanul moldovenesc contemporan,

1964 (ed. II, 1974); idem. Profiluri literare, 1972; A. Lupan, in Scrieri, III, 1973;
M. Cimpoi, Creatia lui Ion Druta in scoala, 1988; A. Hropotinschi, Problema vietii
si a creatiei, 1988; DRUTA Gradinarii. in Viata Romaneasca, nr. 5, 1988; P.
Salcudeanu, in Romania literara, nr. 39, 1988; N. Biletchi, in Limba si literatura
moldoveneasca, nr. 1, 1989; M. Dolgan, in Limba si literatura moldoveneasca, nr.
2, 1989; I. Ciocanu, Dreptul la critica, 1990; ***, Drutiana, 1990; Val.
Condurache, in Romania literara, nr. 16, 1991; Mircea Popa. in Steaua, nr. 1,
1991; V. Cristea, in Literatorul, nr. 21-22, 23, 24, 26-27, 1992; Eliza Botezatu, in
Basarabia, nr. 2, 1992; E. Lungu, in Sfatul Tarii, nr. 93-95, 1992; Z. Ornea, in
Basarabia, nr. 2, 1993; V. Cristea, in Caiete critice, nr. 1-3, 1994; P. Miron, in
Sfatul Tarii, nr. 1, 1994; idem, in Literatura si arta, nr. 3. 1994; M. Cimpoi, O
istorie deschisa a literaturii romane din Basarabia, 1997.