Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ansamblul de aplicații Microsoft Office permite ca realizarea unei lucrări să fie centrată mai
mult pe informație și mai puțin pe aplicație. Consecința acestei abordări este posibilitatea de a opera
în fiecare dintre aplicațiile studiate cu informații de diferite naturi. Fiecare dintre componentele care
alcătuiesc pachetul este deci o aplicație Windows profesională dar care prin funcțiile oferite, oferă
posibilitatea unor prelucrări extinse ale informațiilor.
Tehnologia OLE permite integrarea într-un document a unor informații (obiecte) de diverse
naturi provenite de la alte aplicații. Principala caracteristică a acestei tehnologii este posibilitatea
adăugării într-un document părți provenind din diferite aplicații. În denumirea tehnologiei apar două
noțiuni cheie: linking și embedding.
Linking (cu legare) se referă la obiecte provenind din alte aplicații și caracterizate prin faptul
că au fost salvate pe fișiere în aplicațiile cu care au fost realizate iar aplicația curentă, în care sunt
integrate, le accesează folosind aceste fișiere. Eventualele modificări operate în fișierele în care au
fost salvate se vor reflecta automat în documentul curent.
Embedding (prin înglobare) se referă la obiectele integrate fără ca acestea să fie salvate în
aplicația care le-a produs. Aplicația curentă va menține în acest caz o legătură între informația
înglobată și aplicația din care provine. Modificarea informației înglobate se realizează de către
aplicația din care provine, aceasta fiind deschisă automat în cazul inițierii unei sesiuni de editare (dublu
clic pe obiectul înglobat).
Exemple fundamentale:
Destination Style din lista afișată selectând pictograma afișată lângă blocul
inserat.
Informația selectată în Excel va fi inclusă în documentul curent sub forma unui tabel Word.
Acesta va fi formatat folosind instrumentele din Word. Dacă se vor opera modificări în tabelul din
Excel, se va plasa cursorul mouse-ului în tabelul inserat în Word și se va apăsa butonul drept al mouse-
ului. În meniul contextual afișat se va selecta apoi Update Link. Rezultatul va fi actualizarea
conținutului tabelului în corespondență cu sursa (tabelul Excel).
Dacă se dorește întreruperea legăturii dintre obiectul inserat și sursa din care provine (fișierul
Excel) se va selecta în același meniu contextual Linked Worksheet Object / Links:
186
Se creează un document Word în care se dorește integrarea unui obiect de tip foaie de calcul
Excel. Pentru integrarea foii de calcul, în Word se va selecta INSERT / Object și în fereastra care se
afișează se selectează Microsoft Excel Worksheet.
187
Rezultatul va consta în inserarea în documentul Word în poziția în care era cursorul a unei
porțiuni dintr-o foaie de calcul Excel. Concomitent interfața aplicației Word va fi înlocuită de cea a
aplicației Excel. Astfel se va putea insera conținutul dorit așa cum s-ar fi realizat folosind Excel.
Zona din foaia de calcul afișată inițial poate fi redimensionată cu mouse-ul folosind marcatorii
de pe laturile zonei.
Rezultat posibil:
188
Ieșirea din regiunea conținând foaia de calcul și revenirea la interfața aplicației inițiale, Word,
se realizează cu un clic cu mouse-ul înafara zonei foii de calcul. Reintrarea în foaia de calcul se
realizează cu un dublu clic pe obiectul înglobat.
Raport final
Internet
Generalități
Internetul poate fi definit ca fiind o rețea de rețele extinsă la nivel global. Principala funcție
a acestei infrastructuri este aceea de a realiza interconectarea câtorva milioane de calculatoare.
Infrastructura folosită presupune utilizarea legăturilor terestre, prin fire sau fibră optică dar și a
comunicațiilor radio (GSM) sau prin satelit. Indiferent de soluția folosită, informațiile transmise sunt
codificate numeric.
WWW (World Wide Web) sau Web, este constituit dintr-un ansamblu de resurse (fișiere
conținând text, imagini, secvențe video sau audio) stocate pe calculatoare conectate prin intermediul
rețelei Internet. Fiecare fișier din WWW are o adresă unică, accesul la acestea fiind realizat prin
utilizarea unui protocol specific, de cele mai multe ori Hypertext Transfer Protocol (HTTP).
190
Informațiile din Web sunt accesibile sub forma paginilor web care conțin text și legături spre
alte resurse. Codificarea paginilor Web se realizează folosind limbajul dedicat HyperText Markup
Language (HTML). Pentru afișarea pe ecranul calculatorului a paginilor web se folosesc aplicații de
navigare (eng. browser).
Adresarea în Internet
Într-un document hipertext o hiperlegătură (eng. hyperlink) apare ca un șir de caractere sau
o imagine. Selectarea cu mouse-ul a unei legături determină afișarea în fereastra aplicației de navigare
a unui alt document sau a unei alte porțiuni din documentul curent.
Într-o hiperlegătură fișierul care trebuie încărcat este referit prin adresa lui. Sistemul de
adresare în Internet este standardizat, fiecare fișier având o adresă unică (URL, Uniform Resource
Locator). O adresă a unui fișier din WWW este formată prin alăturarea a trei componente:
simbolul unui protocol de comunicație (de cele mai multe ori http , notația folosită pentru
Hypertext Transfer Protocol sau ftp pentru File Transfer Protocol),
un nume de site (pronunțați sait) căruia îi aparține documentul și
calea spre fișier.
Exemplu: http://www.infoap.utcluj.ro/activitati.html
Un site web este format dintr-un ansamblu de pagini web legate între ele și accesibile
folosind același nume de domeniu (subdomeniu). O astfel de adresă este https://www.google.com
sau http://www.infoap.utcluj.ro.
Diversele site-uri web sunt găzduite pe calculatoare conectate la Internet. Fiecare astfel de
calculator are o adresă fizică unică (IP, Internet Protocol), formată din patru numere întregi cuprinse
între 0 și 255). De exemplu site-ul www.google.com este găzduit pe un calculator având adresa fizică
173.194.70.106.
191
Într-o pagină web un fișier poate fi referit printr-o adresă absolută, formată așa cum s-a
arătat, sau relativă. Adresele relative sunt folosite pentru a indica fișiere din interiorul aceluiași site:
pagini web, componente multimedia (imagini, secvențe audio sau video) etc.
Odată instalat pe calculator, un astfel de browser permitea accesul la aplicații care se rulau
efectiv pe alte calculatoare. Prima categorie de aplicații bazate pe această tehnologie și folosite pe
scară largă sunt cele de Web mail. (Yahoo mail sau gMail de exemplu).
rețea au condus la o familie de soluții tehnologice denumită generic cloud computing. Practic folosind
un calculator conectat la Internet și o aplicație de navigare se pot accesa resurse mult peste cele oferite
de calculatorul personal sau serverul companiei.
Cloud computing este extinderea firească a tehnologiei denumită grid computing. Aceasta
din urmă, dezvoltată inițial în domeniul apărării, propune realizarea de supercalculatoare folosind
calculatoare obișnuite, conectate la rețea. Dacă un supercalculator utilizat pentru aplicații speciale are
câteva nii de procesoare și o capacitate de stocare de mii de TB, punând în comun resursele neutilizate
ale câtorva mii de calculatoare conectate la rețea se obține o capacitate similară, dar practic fără
costuri.
Pe lângă funcția de memorare a datelor, aplicațiile prin care se accesează acestea ne conferă
o independență față de un anumit calculator. Aplicațiile pot fi instalate pe toate terminalele pe care
le folosim (calculatoare, tablete, telefoane inteligente) astfel încât accesul la serviciul de stocare este
permanent.
193
Dar această tehnologie permite nu numai accesul la aplicații care se rulează undeva, pe un
calculator din rețea, ci și o serie de funcții suplimentare. Elaborarea în sistem colaborativ a unor
documente este deja o practică normală în anumite companii. Dar și alte funcții asigurate de o astfel
de infrastructură sunt spectaculoase, ca de exemplu:
Aplicațiile pentru birotică disponibile astăzi, și destul de mult utilizate, sunt Microsoft Office
și Google Drive.
194