Unul dintre cele mai importante avantaje aduse de sistemul Windows procesoarelor de texte este

integrarea aplicaţiilor în strânsă legătură cu orientarea pe obiecte. Astfel, un document complex

conţinând imagini, tabele, obiecte grafice poate fi editat, folosind pentru fiecare tip de element,
un program specializat, şi anume: un procesor de tabele pentru realizarea aplicaţiilor cu calcul
tabelar, un program de grafică pentru imagini si construirea de grafice pe baza tabelelor, un
procesor de texte pentru tehnoredactare computerizată.
Dintre programele specializate, procesorul de texte Word este un instrument soft generator de
aplicaţii de tip text, în principal având ca obiect manipularea şi procesarea informatiilor sub
forma sirurilor de caractere. În esenţă, Word prezintă următoarele facilităţi generale:
 tehnoredactarea la nivel de caracter, la nivel de paragraf şi de document;
 operaţii speciale asupra documentului (inserarea de antete şi subsoluri de pagină, crearea de
adnotări, note de subsol şi note de final, editarea documentelor pe coloane text, aplicarea de
borduri şi umbre, etc.);
 facilitatea de autocorecţie care permite inserarea automată a unor texte sau ilustraţii folosite
în mod repetat în cadrul unui document, prin declararea acestora ca intrare Autocorect; este
vorba practic despre înlocuirea unor abrevieri cu conţinutul în extenso al acestora);
 asistarea introducerii textului se concretizează în utilizarea glosarului, ca instrument de
stocare a unor informaţii ce pot fi inserate ulterior în cadrul documentului;
 verificarea textului sub aspect lingvistic permite o verificare ortografică şi gramaticală a
informaţiilor conţinute în document;
 posibilităţi avansate de lucru cu obiecte şi aplicaţii complementare, documentul Word putând
fi asimilat unui document complex, integrator de informaţii de natură diversă, astfel: desene
şi scheme (Microsoft WordPicture), ecuaţii (editorul de ecuaţii Microsoft Equation Editor),
scrierea artistică (WordArt), grafice (Microsoft Graph Chart), imagini predefinite, sunete,
etc.;
 realizarea de tabele şi posibilităţi de calcul în tabele;
 reprezentarea grafica a datelor conţinute de tabele;
 fuzionarea documentelor sau editarea de scrisori circulare este o tehnică avansata a
procesorului de texte Word care constă în fuzionarea unui document principal, editat cu un
processor de texte, cu o bază de date care poate proveni dintr-o altă aplicaţie informatică care
gestionează baze de date (Microsoft Excel, Microsoft Access, Visual FoxPro, Outlook, etc.);
 exploatarea interactivă a documentelor prin utilizarea de machete sau şabloane (template-
uri);
 gestiunea documentelor mari prin operaţiunea de ierarhizare permite întocmirea unui plan al
documentului Word care conţine: cuprinsul materiei şi al figurilor, indecşi, legende, referinţe
încrucişate;
 crearea hyperlink-urilor, este vorba despre legături dinamice care se stabilesc între
documente sau între locaţii diferite aparţinând aceluiaşi fişier; în această situaţie, pagina
Word poate fi asimilată unei pagini Web, unde utilizarea cuvintelor subliniate permite
accesarea unor informaţii care detaliază conceptul asupra căruia utilizatorul doreşte să se
informeze;
 personalizarea ecranului Word prin intermediul macroinstrucţiunilor permite un acces rapid
la comenzile uzuale prin butoane de comandă sau prin asignarea de combinaţii de taste
acestor comenzi; în plus, utilizatorul are posibilitatea de a crea meniuri şi bare de
instrumente personalizate.
Prezentarea elementelor de bază ale ecranului Word

Unul dintre avantajele programului Windows consta în posibilitatea rulării mai

multor aplicaţii, cu afişarea simultană pe ecran, ceea ce oferă avantajul
gestionării mult mai rapide şi eficiente a acestora, cu performanţe deosebite
legate de importul sau exportul de date, transferarea unor diagrame, crearea de
legături între un program (în cazul nostru procesorul de texte Word) şi alte
aplicaţii Windows, înglobarea de obiecte generate de Word în alte programe etc.

Fig.1 – Fereastra procesorului de texte Word

Conceptul organizatoric de bază al mediului Windows este acela că toate aplicaţiile se execută pe
o suprafaţă de lucru şi fiecare dintre acestea rulează în propria fereastră. Temenul de “fereastră”
poate avea sensuri diferite: fereastra de aplicaţie este asociată unui program, iar ferestrele de
document apar in interiorul ferestrelor de aplicaţie şi conţin diferite fişiere. La majoritatea
aplicaţiilor există posibilitatea afişarii mai multor ferestre de document deschise simultan, în
cadrul cărora