TEOREME CELEBRE: TEOREMA LUI EUCLID

Profesor Florea Adrian

Școala Gimnazială ,,Avram Iancu"
București

Printre teoremele celebre care au contribuit la dezvoltarea cunoștinţelor geometrice ale

omenirii se numără și Teorema lui Euclid. Demonstraţia acestei teoreme seamănă foarte mult cu
demonstraţia atribuită lui Pitagora pentru celebra sa teoremă. Subtilitatea raţionamentului, bazată
pe cunoașterea proprietăţilor figurilor geometrice, este remarcabilă!

Teoremă
Într-un triunghi dreptunghic pătratul unei catete este egal cu aria dreptunghiului care are ca
laturi proiecţia acestei catete pe ipotenuză şi ipotenuza însăşi.
N

Trebuie să arătăm că F G
aria pătratului ABFN A
este egală cu aria
dreptunghiului BELH
b
şi că aria pătratului c K
ACKG este egală cu
p q
aria dreptunghiului B C
H
CDLH.

Demonstraţie: a
Q
Construim ABFN,
ACKG, BEDC, pătrate
ca în figură.
E D
L

FB  AB c2
SFBC =  ; SABFN = FB∙AB = c2 ⇒ SABFN = 2∙SFBC (1)
2 2
ΔFBC≡ΔABE: [FB]≡[AB], [BC]≡[BE], ∢FBC≡∢ABE (90º+∢ABC) ⇒ SFBC = SABE (2). Se
duce EQ || AB ⇒ ABEQ este paralelogram, ⇒SABEQ = SBELH = BE∙BH = a∙p (3). Dar SABEQ =
2∙SABE şi cu relaţia (2) ⇒SABEQ = 2∙SFBC şi cu relaţia (1) ⇒ SABEQ = SABFN şi din relaţia (3) ⇒
SBELQ = SABFN, adică c2 = a∙p
Analog se arată că SACKG = SCHLD, adică b2 = a∙q
Recunoaştem aici “teorema catetei”.

A
b2
c b c2
A
p q c
B C b
p q
B C
a·q
a
a∙p
a

Din b2 = a∙q şi c2 = a∙p, prin adunare membru cu membru, avem b2+c2=a∙q+b∙p ⇒ b2+c2=a(q+p),
adică b2 + c2 = a2

Bibliografie

MIHAILEANU, N., Istoria matematicii. Antichitatea, Evul mediu, Renaşterea, Editura

enciclopedică română, Bucureşti, 1974

GARDNER, M., Amuzamente matematice, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1968.

LITTLEWOOD, J.E., Varietăţi matematice, Editura enciclopedică română, Bucureşti, 1969.

IOSUB B. Aritmetica distractivă, Editura Tineretului, București, 1957