Eugen DUMA

Medic primar
Doctor în științe medicale

linUIHHI
I! ’
11Z11l T11!
ruin
etiopatogenie
■diagpdatiA
tratament ;
 Eugen DUMA
Medic primar
Doctor în științe medicale

mvmm fiiHi

etiopatogenie • diagnostic • tratament

ARGONAUT

608814
S.C.U. IAȘI
 ISBN 973-9350-01-1

Copyright ARGONAUT

Cluj-Napoca
Tel 064-425626

imprimat la S.C, STANDARD S.RX. Cluj-Napoca, tel 064-164336

 CUTMINS

INTRODUCERE „S!

CAR L ATITUDINEA NORMALĂ A CORPULUI ȘI VICIEREA® 22

1. Definiție și elemente care condiționează atitudinea corpului............................................. 22

2. Atitudinea normală a corpului......................................................................................... 23
3. Vicierea atitudinii corpului............................................................................................. 29

CAP. DL DEFICIENȚELE FIZICE 32

1. Definiție și clasificare V...... c..................-....................................................................... 32

2. Cauzele deficiențelor fizice,.:... /.................................................................................... 33
2.1. Cauze interne și extefne ...............'.........'............................................................. 33
2.2. Cauze directe și indirecte .................................................................................... 33
2.3. Cauzepredispozante......................................................................................... 33
2.4. Cauze favorizante .................................................................................................. 33
2.5. Cauze declanșatoare sau determinante ................................................................... 34
2.5.1. Cauze congenitale................................................................................... 34
2.5.2. Cauzepostnatale....................................................................................... 35
3. Influența deficiențelor fizice asupra organismului......................................................... 36

CAP. in. ATITUDINILE DEFICIENTE GLOBALE ALE CORPULUI.. 39

1. Atitudinile deficiente în condiții statice..................................,.......................................... 39

LI. Atitudinea global lordotică .................................................................................... 39
1.2. Atitudinea global cifotică.................................................................................... 40
1.3. Atitudinea plană sau rigidă ................................................................................. 41
1.4. Atitudinea global asimetrică (scoliotică) .............................................................. 41
1.5. Corectarea atitudinilor deficiente globale ale corpului............................. 42
1.5.1. Corectarea atitudinii global lordotice ................................................. 42
1.5.2. Corectarea atitudinii global cifotice.................................................... 43
1.5.3. Corectarea atitudinii global plane........................................................ 43
1.5.4. Corectarea atitudinii global asimetrice (scoliotice)............................... 44
2. Atitudinile deficiente ale corpului în mișcare.................................................................. 45

5
CAP. IV. DEFICIENȚELE FÎZKE PARȚIALE SAU SEGMENTAM
ALE CORPULUI............................... 46

1. Deficiențele fizice ale capului și gâtului............................................................................. 46

1.1. Capul și gâtul înclinate înainte ..............................................,............................ 46
1.2. Capul și gâtul în liiperextensie ........................................................................... 47
1.3. Capul înclinat spre stânga sau spre dreapta.............................................................. 47
1.4. Torticolis (răsucirea capului spre stânga sau spre dreapta) ..................................... 47
1.4.1. Etiologic................................................................................................. 48
a. Torticolisul congenital.................................................................... 48
b. Torticulisul căpătat ........................................................................... 49
1.4.2. Simptomatologiatorticolisului................................................................... 49
1.4.3. Tratamentul torticolisutoi................. . ....................... .'............................. 50
1.4.4. Exemple de exerciții................................................................................... 51
.2. Deficiențele umerilor, omoplaților și membrelor superioare............................................... 53
-2.1. Umerii, căzuți și aduși (în față) .............................................. .............................. 53
2.2. Deficiențele omoplaților ...................................................................................... 55
2.2.1. Omoplații depărtați șl desprinși................................................................. 56
2.2.2. Omoplații asimetrici ................................................................................. 57
2.2.3. Omoplatul supraridicat .......................................................................... 58
,2.3. Atitudinile deficiente ale membrelor superioare...................................................... 60
2.3.1. Atitudinile deficiente ale membrelor superioare în întregime. 60
.2.3.2. Deficiențele brațelor........................................................................................ 60
2.3.3. Deficiențele coaielor................................................................................. 60
2.3.4. Deficiențele antebrațelor .................................................................. . 61
2.3.5. Deficiențele mâinilor ........................................................................... 61
2.3.6. Deficiențele degetelor ............................................................................. 61
3. Deficiențele coloanei vertebrale ................................................................................... 62
3,1. Noțiuni despre morfofîziologia coloanei vertebrale ............................................. 62
3.1.1. Topografia coloanei 'vertebrale................................................................. 62
3.1.2. Funcțiile coloanei vertebrale..................................................................... 63
a. Funcția de protecție a măduvei spinării................................................ 63
b. Funcția statokinetică......................................................................... 63
3.1.3. Curburile fiziologice ale coloanei vertebrale............................................ 64
a. Curburile din plan sagital.................................................................. 64
b. Curburile din plan frontal................................................................... 66
3.1.4. Mișcările și mobilitatea coloanei vertebrale .......................................... 67
a. Mișcările coloanei vertebrale............................................................... 67
b. Evaluarea mobilității coloanei vertebrale............................................. 69
b. 1. Evaluarea cu ajutorul goniometrului...................... ................... 69
b. 2. Evaluarea prin măsurarea distanței dintre diverse repere.........
........................................................................ /O

6
 c. Amplitudinea mișcărilor active și pasive ale coloanei
vertebrale................r................................................... ......................... 71
d. Mobilitatea coloanei vertebrale diferențiate după vârstă și sex 72
e. Independența mișcărilor regionale ale coloanei vertebrale. 72
f. Tonusul muscular și mobilitatea coloanei vertebrale....................... 72
f 1. Aprecierea obiectivă a tonusului muscular ............ 73
£2. Factorii de care depinde tonusul muscular........................................ 73
£3. Tonusul musculaturii trunchiului ...................................................... 74
3.2. Tipurile deviațiilor coloanei vertebrale .................................................................. 75
3.3. Parametrii caracteristici ai deviațiilor coloanei vertebrale............ 79
a. Vârful curburii..................................................................................... 79
b. Săgeata curburii ............................................................................... 79
c. Vertebra de vârf sau apicală ................................................................. 79
d. Extremitățile curburii.......................................................................... 79
e. Vertebrele extreme............................................................................... 79
f. Vertebrele limită.................................................................................. 79
g. Vertebra neutră..................................................................................... 79
h. Unghiul curburii.................................................................................. 80
i. Gibusul............................................................................................ 80
3.4. Indicațiile terapeutice ale deviațiilor coloanei vertebrale........................................ 81
3.4.1. Criteriile indicațiilor terapeutice............................................................... 82
a. Gradul de gravitate prognostică............................................................ 82
b. Evoluția deviației ................................................................................... 83
c. Suplețe vertebrală........................:......................................................... 83
d. Gradul leziunilor structurale vertebrale ................................................ 83
e. Localizarea leziunilor........................................................................... 83
3.4.2. Mijloacele terapeutice ale deviațiilor coloanei vertebrale..................... 84
a. Kinetoterapia......................................................... •............................. 84
a. 1. Considerații generale asupra kiiietoterapiei deviațiilor
coloanei vertebrale.................................................................................
a. 2. Indicații metodice în kinetoterapia deviațiilor coloanei
vertebrale .................................................................................... 86
b. Tratainentul ortopedic ......................................................................... 90
b. 1. Aparate ortopedice pasive....................................................... 90
b........................................................................2. Aparate ortopedice active 91
c. Tratainentul chirurgical ..................................................................... 93
3.5. Cifozele............................................................................................................... 94
3.5.1. Clasificare și manifestări clinice ............................................................... 94
J.5,1.1. După localizare ........................................................................... 94

7
 a. Cifoze tipice................................................................................... 94
b. Cifozeatipice................................................................................ 94
3.5.1.2. După întindere........................................................................ 95
a. Cifozescurte ............................................................................. 95
b. Cifoze medii................................................................................... 95
c. Cifoze lungi................................................................................. 95
d. Cifoze totale ................................................................................... 95
3.5.1.3....................................................................... _După prioritatea apariției
95
a. Cifozeprimare ............................................................................ 95
b. Cifoze secundare........................................................................... 95
3.5.1.4. După modificările morfofuncționale........................................... 95
a. Cifoze funcționale....................................................................... 95
a. 1. Atitudinea cifoticft .......................................................... 96
a.............................................................................2. Cifoza habituală și profesională
...............................................................................97
a. 3. Cifoza compensatorie ....................................................... 97
b. Cifozele structurale (patologice) .................................................. 97
b. l. Cifozecongenitale ............................................................ 97
b..............................................................................2. Cifoze dobândite 97
b...................................................2.1. Cifoza rahitică.....................
98
b.2.2, Cifoza din osteocondrita vertebrală infantilă (Calve)
........................................................................................ 98
b.2.3. Cifoza din osteocondrita vertebrală juvenilă (cpifizita
vertebrală Scheuerman) ............. 98
b.2.4. Cifoza potică sau spondilita tuberculoasă (morbul
Percival ■■ Pott).......................................................... 99
b.2.5. Cifozareumatică...................................................... 100
b.2.6. Cifoza traumatică .. ....................................... 100
b.2.7. Cifozeleparalitice.......................................................... 101
3 .5. L5 După aspectul clinic.................................................................... 101
a. Spatele cifotic ....... ..................................................................... 101
b. Spatele rotund ....... ..................................................................... 102
3.. 5.2. Tratamentul cifozelor........................................................................... 103
a. Tratamentul prin gimnastica medicală ....................................... 103
b. Tratamentul ortopedic .............................................................. 104
c. Tratamentul chirurgical.............................................................. 105
3.5.3.. Gimnastica medicală în cifoza dorsală...................... 105

8
 a. Scopul exercițiilor corective....................................................... 105
b. Mijloacele folosite..................................................................... 106
b. 1. Exerciții statice.................................................................... 106

9
 b.2. Exerciții dinamice................................................................... io4 ■
c. Redresarea posturală în cifoze și lordoze tipice........................ 107:
d. Mobilizarea (asupHzarea) coloanei vertebrale în cifoza „
dorsală.......................................................................................... 109:
e. Exemple de exerciții corective pentru cifoza dorsală .■ 3.5.4 Gimnastica
medicală în cifoza lombară (cifoza joasă)............................................................
iu
a. Scop .....................................................................................
113
b. Mijloace................................................................................... 113b
b.l. Exerciții statice...................................................... . ................ 113{
b.2. Exerciții dinamice.......................... .................................. 11<
c. Mobilizarea corectivă (asuplizarea) a coloanei vertebrale
în cifoza lombara........................................................................ 114
d. Re,dresarea posturală în cifoza lombară....................................... 115
e. Exemple de exerciții pentru cifoza lombară....................... 115
3.5.5. Gimnastica medicală în cifoza totala (dorsodombară)......... 117
a. Scop............ .................................................................................. 117
b. Mijloace ................................................................................. 117
b.l. Exerciții statice.................................................................... 117
b.2. Exerciții dinamice.................................................................. 117
c. Exemple de exerciții pentru cifoza totală ...................................... H8
3.5.6. Gimnastica medicală în cifoze în timpul tratamentului ortopedic. 121
a. Scop.......................................................................................... 122
b. Gimnastica medicală cu corsetul aplicat....................................... 123
b.l. Redresarea posturală și mobilizarea corectivă în
corset...................................................................................... U3
b.2. Exerciți i de gimnastică medicală generală ........ 123
b.3. Exerciții de respirație ............................................................ 124
b.4. Exemple de exerciții de gimnastică medicală pentru
cifoza în corset................................................................... 124
c. Gimnastica medicală cu corsetul eliminat .................................... 126
3.6. Lordozele........................................................................................................ ”126
3.6.1. DeEnițio ............................................................................................ 126
3.6.2. Etiologie ............................................................................................... 126
3.6.3. Evoluție................................................................................................... 127
3.6.4. Clasificare............................................................................................... 127
3.6.4.1..................................................... După localizare...................................
127
a. Lordozetipice.......................................................................... 127
b. Lordoze atipice........................................................................... 127
3.6.4.2......................................................................................... După întindere 128
a. Lordoze scurte............................................................................ 128

1
0
 b. Lordoze lungi sau totale ........................................................ . 128
3.6,4.3. După modificările substratului anatomic.................................. 128
a. Lordoze funcționale..................................................................... 128
a, 1. Atitudinea lordotică ............ ........................................... . 128
a.2. Lordozele prin deprindere................................................... 129
a. 3. Lordozele compensatorii.................................................. 129
b. Lordozele patologice............,................................................... 130
b. 1. Lordozele congenitale...................................................... 130
b.2. Lordozele rahitice ..................................................... ..... 131
b.3. Lordozeleparalitice................................................................ 131
b.4. Lordozele miopatice................................................................ 131
b.5. Lordozele traumatice ............................................................. 131
b.6. Lordozele reumatice............................................................... 132
b.7. Lordozele prin modificări ale formei și funcției articulațiilor coxo
femurale și ale membrelor inferioare.. 132 b.8. Lordozediverse 132
c. Spatele lordotic............................................................................ 132
3.6.5. Tratamentul lordozdor ......................................................................... 134
3.6.5.1. Corectarea lordozelor prin exercițiu fizic ............................... 134
a. Obiective................................................................................. 134
b. . Mijloace..................................................................................... 134
b. 1. Exerciții statice................................................................... 134
b. 2. Exerciții dinamice ....................................................... 135
c. Exemple de exerciții ............................................................... 136
3.7XWordozeIc ........................................................................................................... 138
3.7.1. Definiție și etiopatologie............................................................................ 138
3.7.2. Clasificare.............................................................................................. 140
3.7.3..................................................................................... Tratamentul cifblordozelor
140
3.7.3.1. Corectarea cifolordozelor prin exerciții fi zice ........ 140
a. Obiective................................................................................. 140
b. Principii.................................................................................... 141
c. Mijloace ................................................................................... 141
c. L Exerciții statice................................................................... 14i
c................................................2. Exerciții dinamice ..........................
142
d. Exemple de exerciții................................................................... 143
3 R. Spatele plan.......................................................................................................... 146
3.8.1. Etiologic ................................................................................................ 146
3.8.2. Fonne.................................................................................................... 146

1
1
 3.8.3.Tratamentul spatelui plan........................................................................ 147
a. Obiective ................................................................................... 147
b. Mijloace ...'................................................................................. 147
b...........................................L Exerciții statice ..................................... 147
b........................................................2. Exerciți dinamice ..................... 147
c. Asuplizarea coloanei vertebrale și redresarea posturală 147
d. Exemple de exerciții................................................................. 147
3.9. Scolioza .............................................................................................................. 150
3.9.1. Clasificare ............................................................................................. 150
3.9.1.1. Scolioze funcționale................................................................. 151
3.9.1.2. Scolioze structurale.................................................................. 151
a. Scolioze congenitale .................................................................... 151
b. Scolioze neuromusculare ........................................................... 152
c. Scolioze miopatice...................................................................... 152
d. Scoliozele din neurofibromatoza Recklinghauzen..................... 152
e. Scolioze post traumatice............... . ............................................. 152
f. Scoliozele prin perturbările rnezencliimale: genetice
sau căpătate........................ ........................................................ 152
g. Scolioza prin tumori vertebrale ................................................... 152
h. Scoliozele idiopatice ......... .......................................................... 152
h.l .Etiologia scoliozelor idiopatice............................................... 152
h. 1.1. Ereditatea................... ................................................. 152
h. 1.2. Condițiile de mediu și cele fiziologice..................... 153
h. 1.3. Vârsta....................................................................... 153
h.1.4. Cauze endocrine......................................................... 153
h. 1.5. Alimentația deficitară................................................... 153
h.1.6. Intoxicațiile cronice alimentare..................................... 153
h. 1.7. Epidemii de paralizii discrete la diferite grupe
musculare................................................................ 153
11.2. Pafogenia scoliozelor idiopatice ......................................... 154
h.2.1. Teoria musculo-ligamentară ....................................... 154
h.2.2. Teoriaosteopatică .......................................................... 154
h.3. Clasificarea scoliozelor idiopatice ........................................... 155
h.'O După vârstaJa. .care, apar................................................. 155
h.3.1.1 Scolioza infantilă................................................. 155
a. Forma reversibilă................................................. 155
b. Forma ireversibilă ............................................ 155
h.3.1.2. Scolioza juvenilă.................................................. 155
h.3.1.3. Scolioza adolescenților ........................................ 155
h.3.1.4. Scolioza adultului.............................................. 155
h.;3.2) După forma anatomo-olinică....................................... 155

1
2
a. Scolioza dorsală........................................................ 156

1
3
 b. Scolioza, dorso-lombară.................... 157
c. Scolioza lombară .............................. 157
d. Scolioza cetvico-doisală ........... 157
e. Scolioza cu două curburi majore .. 157
i. h..S J. După, valoarea unghiului curburii 157
a. Scolioza ușoară ................................... 157
b. Scolioza medie ............................... 157
c. Scolioza gravă ..................................................... 157
d. Scolioza foarte gravă............................................. 157
p 1113.4),pupă suplețea curburii............................................... 157
Scolioze de gradul I.................................................... 158
b. Scolioze de graful II................................................. 158
c. Scolioze de gradul III....................... ....................... 158
d. Scolioze de gradul IV ........................................... 158
3.9.2. Anatomia și fiziologia scoliozelor structurale (inclusiv
idiopatice)................................................................................................ 158
3.9.3. Diagnosticul clinic al. scoliozelor .......................................................... 160
3.9.3.1. Anamneză ........................................................................... 160
3.9.3.2....................................................................... Examenul clinic obiectiv
162
3.9.3.3. Somatoscopia.......................................................................... 162
3.93.4. Examenul foncț ional al coloanei vertebrale în scolioze.. 163
3.9.3.5. Proba firului cu Pb. ................................................................... 164
3.93.6. Antropometria.......................................................................... 165
3.93.7. Examenul radiologia............................................................... 165
a. Radioscopia ................................................................................. 166
b. Radiografia ............................................................................. 166
3.93.8. Vârsta osoasă.......................................................................... 167
3.9.4. Evoluția clinică a curburilor scoliotice...................................................... 168
3.9.5. Potențialul evolutiv și patogenic în scolioze ............................................ 168
a. Vârsta de apariție...................................................................... 169
b. Gradul curburii ........................................................................ 170
c. Sexul........................................................................................... 171
d. Sediul curburi i primare........................................................... 171
e. Momentul apariției rotație vertebrale .......................................... 172
f. Etiologia scoliozei..................................................................... 172
g. Bolile intercurente .................................................................. 172
h. Tipul constituțional.................................................................... 172
3.9.6. Complicațiile scoliozei ........................................................................... 172
a. Complicații cardio-respiratorii....................... ........................... 172
b. Complicații digestive ......... ................................................... 172
Q. Afectarea creșterii și dezvoltării ....................................................... 173

1
4
 d. Complicații nervoase.................................................................... 173
e. Complicații psihice.................... ................................................ 173
3.9.7.......................................................Trafâmcutul scoliozelor...................................
173
3.9.7.1. Obiectivele terapeutice ale scoliozelor...................................... 173
3.9.12. Metode terapeutice ....................................................................... 173
3.9.73. Stabilirea planului terapeutic........................................................... 174
a. Kinetoterapia ....................................................................... 174
b. Tratamentul ortopedic.................................................'................. 175
b.l. Redresarea pasivă................................................................... 175
b.2. Redresarea dinamică activă................................................... 175
b. 3. Reducerea rotației vertebrale ................................................ 175
c. Tratamentul chirurgical................................................................ 176
d. Fizioterapia ........................................................................... 176
e. Balneocliniatoterapia .................................................................... 177
f Masajul............................................................................................... 177
g. Tratamentul medicamentos ........................................................ 177
3.9.7.4. Tratamentul fencțional prin gimnastică medicală al scoliozelor ......
...:................. 178
a. Principiile generale ale kinetoterapiei scoliozelor ...... 179
b. Obiectivelekinetoterapiei scoliozelor........................................... 181
b.l. Ameliorarea mobilității coloanei vertebrale........................ 181
b.2. Redresarea posturală.................................................................. 183
b. 3. Tonifterea selectivă a musculaturii......................................... 184
b.4. Ameliorarea fonqiei respiratorii............................................... 185
b.5. Antrenarea generală a organismului ....................................... 185
c. Gimnastica medicală în scolioza în “C” (dorso-Iombarâ)
stângă......................................................................................... 186
d. Gimnastica medicală în scolioza dorsală dreaptă...................... 190
e. Gimnastica medicală în scolioza lombară stângă ...... 192
f. Gimnastica medicală în scolioza în dorsal dreaptă,
lombară stângă............................................................................ 195
g. Gimnastica medicală a scoliozelor în timpul
tratamentului ortopedic ................................................................... 200
g. 1. Gimnastica medicală în corsetul gipsat.............................. 200
g. 1.1. Gimnastica medicală în perioada de pregătire a
aparatului gipsat............................................................. 200
g.1.2. Gimnastica medicală în timpul purtării corsetului gipsat
.................................................................................. 201

1
5
 g.2. Gimnastica medicală în corsetul ortopedic ........ 202
g.3. Gimnastica medicală în corsetul Milwaukee ......................... 202
g.4. Exemple de exerciții, pentru scolioză în corsetul gipsat...
........................... ..................................................... 203
g. 5. Exemple de exerciții pentru scolioză în corset
ortopedic.............................................................................. 205
h. Gimnastica medicală a scoliozelor în timpul tratamentului chirurgical
206
h. 1. Perioada preoperatorie .................................................. 206
h.2. Perioada imediat postoperatorie (circa 15 zile).. 207
h. 3. Perioada postoperatorie în corset gipsat (8-1 luni).. 207
3.10, Cifoscolioza.............................................................................................. 209
4. Deficiențele toracelui...................................................................................................... 212
4.1. Toracele rahitic................................................................................................. 213
4.1.1 Principalele modificări ale toracelui rahitic................................................ 213
a. Mătăniile costale......................................................................... 213
b. Deformațiile grilajului costal.................................................... 213
c. ȘanțulHarrison........................................................................... 213
d. Sternul în pâlnie ......................................................................... 213
e. Sternulcarenat........................................................................... 214
4.1.2. Tratamentul toracelui rahitic .................................................................. 214
4.1.2.1. Mijloace terapeutice ............................................................. 215
a. Kinetoterapia ............................................................................ 215
a. 1. Scopul kinetoterapiei............................................................ 215
a.2. Mijloacele kinetoterapiei........................................................ 215
a. 2.1. Gimnastica medicală respiratorie ............................... 215
a.2.2. Diverse aparate de exersare a respirației .... 216 a.2.3. înotul
................................................................................................ 216
a.2.4. Alergările în ritm alert.................................................. 216
a.3. Contraindicați!........................................................................ 216
a.4. Exemple de exerciții.............................................................. 216
b. Tratamentul ortopedic .............................................................. 219
c. Tratamentul chirurgical............................................................. 219
4.2....................................................................................................................... Torașele plai
220
4.2.1. Definiție și patogenie........................................................................... 220
4.2.2. Tratamentul toracelui plat....................................................................... 220
4.2.2.1. Obiectivele kinetoterapiei...................................................... 220
4.2.2.2........................................................................ Mijloacele kinetoterapiei 220
1
6
 a. Gimnastica medicală....................................................................... 220
a. 1. Exerciții fizice statice............................................................. 220
a.2. Exerciții fizice dinamice..................................................... 220
b. înotul................................ ............................................................ 221
c. Alergările...........................................................• .................. 221
d. Exemple de exerciții ......................................................... .... 22 L
5......................................................... Deficiențele abdomenului ■..................• ■ -
- - 223
5.1. Deficiențele globale ........................................................................................... 224
5.1.1. Abdomenul insuficient și proeminent .................................................... 224
a. Abdomenulbalonat................... ................................................... 224
b. Abdomenul gras ......................................................................... 224
c. Abdomenul asimetric.................................................................... 224
5.1.2. Abdomenul scobit sau supt...................................................................... 224
5.2. Deficiente parțiale ............................................................................................. 224
a. Herniile'..................................................................................... 225
b. Eventrațiile ................................................................................. 225
c. Tratament ....................................................................... ■ ••• 225
5.3. Tratamentul prin gimnastica medicală a deficiențelor abdomenului
insuficient............................................................................................................. 225
a. Scopul gimnasticii medicale....................................................... 225
b. Mijloace........................................................................................ 225
b.l. Exerciții statice....................................................................... 225
b.2. Exerciții dinamice.............................................................. 225
c. Exemple de exerciții..................................................................... 226
6. Deficiențele bazinului .................................................................................................... 229
6.1. Anieversia bazinului................ . ......................................................................... 230
6.1.1. Tratamentul anteversiei bazinului.......................................................... 231
a. Obiectivele kineteterapiei bazinului ............................................ 231
b. Mijloace..................................................................................... 231
b. I. Exerciții statice................................................................ ■ 231
b.2. Exerciții dinamice ............................................................. 231
c. Exemple de exerciții...................................................................... 231
6.2. Retroversia bazinului............................................................................................ 233
6.2. L Tratamentul bazinului retroversal............................................................ 234
a. Obiectivele gimnasticii medicale corective................................... 234
b. Mijloacele gimnasticii medicale corective.............................. . 234
b. 1. Exerciții statice.................................................................... 234
b.2. Exerciții dinamice .............. .................................................. 234
c. Exemple de exerciții................................................................ 235
7. Deficiențele membrelor inferioare................................................................................. 236
7.1. Genunchii în valgam (genunchii în X)................................................................ 237
7.1.1. Etiopatogenie............................................................................................ 238
7.1.2. Simptomatologie .............................................................................. 239
7.1.. 3.Tratament.................................................................................................. 240
7.1.3.1. Tratamentul genunchihr in vrJgnrn prin exerciții fizice 240
a. Ohiectivcîc rinctotcrapiei ......................................................... 240
b. Mijicacds kim/oterapiei.............................................................. 241

1
7
 b. 1. Exerciții statice .................................................................. 2.41
b.2. Exerdțfi dinamice ............................................................... 241
c. Exemple de exerciții.............................. .................................. 241
7.2. Genunchii hi vâram (genunchii în paranteză ()).................................................... 242
7.2.1. Eriopatogerde........................................................................................ 242
7.2.2. Simptomatologie......................................................................................... 243
7.2.3. Tratament .......................................................................................... 243
7.2.3.1. Tratmnmiim psMicamcntos..................................................... 243
7.2.3.2............................................................................. Tmtammnm mtopedic
................................................................................................................. 243-
7.2.3.3.......................................................................... Tratamentul chirurgical
................................................................................................................... 244
7.23.4. Tratament^ prin exmdținl fizic al genunchilor în
vanint........................................................ . ...................... 244
a. Obiective............ .................................... ................................... 244
b. Mijloace.................................................................................. 244
b.l. Exercifii statice .................................................................. 244
b.2. Exerciții dinamice................................................................. 244
c. Exemple de exerciții ................................................................. 244
7.3. Genunchii în fiexie (gemu ficxtmi)....................................................................... 246
7.3.1. Tratamentul prin gimnastică medicală al genunchilor în
flexie............................................................................................................ 247
a. Obiective................................................................................... 247
b. Mijloace...................................................................................... 247
b.l. Exerciții slriice.................................................................... 247
b.2. Exerciții dinamice................................................................ 247
c. Exemple de exerciții................................................................... 248
7.4. Genunchii m hiperextensic (genu recurvamni).............................. 249
7.4.1 Genu recurvatum con genital..................................................................... 249
7.4.1.1. Simptomatologie................................................................... 250
7.4.1.2................................................................................................ Tratament 251
a. Tratamentul ortopedic..................................................................... 251
h. Tratamentul chirurgical.............................................................. . 251
c. Tratamentul funcțional prin exercițiul fizic.......................... 251
7.4.2. Gemi nxnnMnm câștigat (sau de creștere)............................................. 251
7.4.2.1. Etiologic.......,............................................................................ 252
7.4.2.2. Simptomatologie ................................................................. 252
7.4.2.3. Tratament .......................................................................... 252
7.4.2.3.1. Tratamentul prin gimnastică medicală ......................... 253
a. Obiective............................................................................ 253
b. Mijloace............................................................... ............... 253
b. 1, Exerciții statice........................................................... 253

1
8
 b.2. Exerciții dinamice .......................................................... 253
c. Exemple de exerciții .......................................................... 253
7.5. Piciorul plat....................................................................................................... 255
7.5.1. Etiologic.................................................................................................. 256
7.5.2. Mecanism de producere............................................................................ 257
7.5.3. Evoluție...........",........................................................ .......................... 257
7.5.4. Investigații ............................................................................................ 257
7.5.5. Simptomatologie ..................................................................................... 257
a. Piciorul plat de gradul I...................................................... 257
b. Piciorul plat de gradul II...................................................... 258
c. Piciorul plat de gradul III..................................................... 258
7.5.6. Tratament............................................................................................... 258
7.5,6.1. Tratamentul prin gi mnastică medi cală................................... 258
a. Obiective.................................................................................... 258
b. Mijloace ..................................................................................... 259
c. Exemple de exerciții ......... ...................................................... 259
7.6. Piciorul plat anterior ........................................................................................... 261
7.6.1. Etiopatologie ........................................................................................ 261
7.6.2. Simptomatologie..................................................................................... 262
7.6.3. Examenul radiologie ................... ........................................................... 262
7.6.4. Tratament................................................................................................. 262
7.7. Piciorul scobit (caniș) esențial sau idiopatic .................................................... 262
7.7.1. Etiologic................................................................................................ 263
7.7.2. Patogeni a............................................................................................... 263
7.7.3. Simptomat ologi a clinică ...................................................................... 263
7.7.4. Examenul radiologie............................................................................... 263
7.7.5. Diagnosticul diferențiat............................................................................ 263
7.7.6. Tratament ............................................................................................ 263
a. La copii ............................................................................ - - 263
b. La adolescenți și ?>rfnlți.............................................................. 264
7.8 Piciorul strâmb congenital................................................................................... - - 264
a. Etiopatogede................................................................................. 265
b. Evoluție.............................................................. -...... ...... 266
7.8.1 Piciorul strâmb congenital varus equinus ................ .................................. 266
a. Modificări anatomo patologice ............ ...................................... 267
b. Aspecte dinice ,......................................................................... 268
b..l. Vanis-mî............................................................................... 268
b, 1, L AddiiCția. piciorului ................................................... 268
b.1.2. Supiua.ția piciorului...........................■....... . . 268
b.O.Adducția retropiciorbui.......................................... 269
b.2. Equinus-ul ............................................................................. 269
c. Evoluție-.................................................................................. 270
d. Tratamm...................................................................................... 270
d........................................................ 1.. Tratamentul ortopedic .........
......................................................... 271
d. 2. Tratamentul chirurgical ................................................ 272
d. 3. Tratamentul funcțional, prin gimnastică medicală al
1
9
 piciorului strâmb coiigemfâi ..................... 272
7.8.2, Prâ mm strâmb • m ' ti râm. mlgm .......................................................... 274
-7.8.3. Pi.cbn.ll strâmb congenital valgus convexus ............................................... 274
a. E..gaâhm ................................................................................ 27a
b. Examenul radiologie.......................................... -....................... 235
c. Prognostic ............................................................................. 275
d. Tratamerâ ................................................................................ 275
7râ.4. Piciorul plat valgos prin sbostoză .............................................................. 276
7.8.5. Metatarsns varus congenital..................................................................... 276
7.8.6. irâirmȚx râprâ râ-. T-mEgckim gmimm 7-.. ............................................ 277
a. Degetele Mimate...................................................................... 277
b. bgrâ :‘n râccmf’ ■.. m ;râ ghmrârâ ............................................ 278

2
0
 CUVÂNT INTRODUCTIV

de dczvolfirc fizică .cp z.fifi un copiiul bcczdfii. du mipoiiiuil. al patologia

uiuuiie. Cmir tiebaic tă 1 tu acorde afeigfe cmeNiă
ImpoiUuila lor rezidă din fim~ vnțȚ •..ona.dg !f P- cam N au asupra •m.zrav nnHiii și
consecințele sociale.
Cauzaix-; de factori inidtipîi y fer-, vaiiuțg V natura congeiNaia sau iatenendid pe parcursul
vieții. NtzpâiN cu ccndițute de Cap (igienă. afintemație. regim de • fi.cl-oJib;.fi.. am P<j;i de
HMN naciC și social, dherm mm; șl finiJnmd cu fel și fel fi. îndididcld. fimduipcfe fizico m □
v... .-z.;p fi..-- de fidimta.. putâmlu.- sc imiahi ddar de h vârad copilNCi mici. Cefe iriru fee cate
sum ferimfe ușoare, dai' nici cete rufe girat m- suiil rate. I?hi piimte mm cmhfiia radiora fimlru
delicte;ițele fizice, m mc ufe ..T. •-;;.. ■.'. vertebrate și dura mi fiiiu m aizmiiitggfmd de ym ':vl.z
,n. ..tei..,-:! ,,HpuaazCilil, pimfim medate ; puiâm! lailizd deferinații adesea m de stăpânii și V
nalte.. Cu cal âpm k o z ârteli uni Tfera., cu atei ponderea de grai dale este îmi mare, penrn că au
o pe.rânT de mohfilc mfi. mugii și deci •z rm - de agravare arai nmi.
Cu feb deficiența fizică mte urni... .- jiitemmfi. cu aiă; implicație ei ragate-, ■; asupra formd
și r mc.- ten c-..•'> - L1L mcpm citez fidee tec oigamsiiiului și asupra celor organice. asupra
stării dc mm.--. fi. ■.zmCd do mfit w fi inai pregnante.
In :::,■mrșl masuiă va iminente în tea; rugaite 1 psihicul pacleitejluȚ mtesia ■; - prav :" ;te..n
și baiidiatpte în lente sramnile față fia semenii săi sănătoși. în comparație cu care se va finiți
psmm temă viifia ca im amonit. grad de inferioritate.
Dîfimhățm de uiiiiri esiem. .fi.Ț ol. rairagcmnk și ale capacității de efort vor m;a hnplfejții
fi.. a v;.m xcal. fim-mi vor caia difimîiăți de iufegiarc în societate și ■citeau chiar în ib mfi.
sugând pi-aferiml fim imditfi souîăl și familial, rcdmfiudmi Nu-o măsură mai mm m ; a arau
agcUuI L produsul sedai necesitând în acra lași timp adesea didtuidi dz -.rafia înticținse,
îrauiiHOiă și recuperare, pentru asigurarea myteacelor de mlodczeimc (apmiâM peidnr
locomoție, proteze, orteze ele.) și siiiem în cazuri hvulc grave. asigurarea mei alte persoane
pentru a-1 desenă pe deficient.
Ucftemgeie fizice aprațui unui ujincniu oicairal iiiiciuimpterai. raiimăi im.puu. mijkmra
mțfiriv și mciip-rafeni Iurte muiate: ufi--.y-c va vb crlipefiice, chirurgicale, bdncdlcidctcpitez
iitedicamentoasc. masaj și uv;fe. In general se spune ca tevgț orfepe-did. de imite ori ele
wcesitâiid un Lrmmncat ortopedic. Fonnefe foarte gram ra pretează la trafimml d.drurgical.
efeciuai de obic.fi toi de cab.e orto» pezb ro z de ?;m oprim:? muhfik: și comiuuira lor rai este
posibilă. Cum bufi acestor două metode terapeutice li se asociază m mod obligatoriu și
tratamentul prin exercițiul fizic, iar formele ușoare și medii se tratează, numai prin exercițiul
fizic, putem spune că aparțin în foarte mare măsură specialiștilor în kinetoterapie. adică
medicinei sportive. Dar recuperarea și corectarea prin exercițiu fizic a deficiențelor fizice o
realizează practic kineto-terapeutuk specialist recrutat în marea majoritate a cazurilor dintre 2
1
profesorii de educație fizică cu specializare în "cultura fizică medicală”, iar mai nou format în
facultăți speciale dc kinetoterapie. Din aceleași motive și le arogă și specialitatea de
balneofizioterapie, care utilizează între mijloacele recuperatorii și exercițiul fizic. în același timp
însă, în tratamentul și recuperarea deficiențelor fizice sunt implicate și specialitățile medicale
cărora aparțin bolile care au cauzat deficiența fizică respectivă. Așa ar fi de exemplu neurologia,
în cazul infirmităților de neuron motor central sau periferic (paralizii spastice sau flasce).
Așadar, deficiențele fizice aparțin într-o măsură mai mică sau mai mare multor specialități, ceea
ce justifică afirmația că ele fac obiectul unui domeniu inter-discîplmar. Mai important însă ni se
pare nu a stabili cănii domeniu aparțin aceste afecțiuni. ci a le descoperi la timp și a institui în
timp util un plan terapeutic adecvat care sa fie realizat corect, pentru a avea eficiență optimă și
pentru a evita agravarea lor.
De aceea educația sanitarii a părinților, a educatoarelor din. grădinițe, a profesorilor de toate
specialitățile și a copiilor însăși (deficiențele fizice apărând în majoritatea covârșitoare a
cazurilor la vârsta copilăriei) are o importanță extrem de mare în descoperirea Ia timp și
respectiv în eficiența tratamentului instituit. Este o condiție esențială cu rol preventiv strict
necesară, complementara prevenției, care trebuie să fie asigurată prin măsuri de organizare
sanitară instituite de stat prin organisme abilitate, aparținând rețelei sanitare, prin care să se
asigure nu numai posibilitatea, ci și Aligatuita- tea controlului medical periodic al copiilor de
toate vârstele, până Ia maturitate.
Un factor major de prevenire a deficiențelor de dezvoltare fizică este exercițiul fi zic
practicat sistematic și judicios, sub forma educației fizice în unitățile de învăță- mânt de toate
gradele, sportul de agrement și a celui de performanță. El asigură creșterea normală, dezvoltarea
fizică annonioasă, ridicarea capacității funcționale și de efort a organismului, păstrarea și
întărirea sănătății. De aceea educația sanitară a populației trebuie să fie orientată și în acest sens.
Prevenirea și descoperirea deficiențelor de dezvoltare fizică necesită însă un minim de
cunoștințe privind trăsăturile ținutei corecte a corpului, a modului de manifestare a deficiențelor
fizice, a cauzelor care le produc, a modului de prevenire și tra tare a lor. Prezenta lucrare vine
tocmai în întâmpinarea acestor deziderate.
în prima parte a lucrării sunt prezentate elementele atitudinii normale a corpului, factorii
care o condiționează, precum și cei care o pot tulbura.
Capitolele următoare cuprind viciile globale și parțiale ale atitudinii corpului, cu
principalele entități nazologice ale deficiențelor fizice, etiologia, simptomatologia și tratamentul
lor. La tratament am insistat asupra kitetoterapiei, cbiecthul și mijloacele acesteia. în. cazul unor
deficiențe stnicturalc (patologice), pe care le-am considerat mai importante, mai ales în cele ale
coloanei vertebrale, am dat exemple concrete de exerciții, care pot fi selecționate în funcție de
caracteristicile și posibilitățile deficientului. Ele au însă mai mult rol orientativ, ideea noastră pe
parcursul întregii lucrării fiind aceea de a facilita posibilitatea înțelegerii principiilor creării unor
exerciții, adecvate fiecărui caz în parte. Exercițiile sunt prezentate descriptiv, renunțând Ia de -
sene din considerente de ordin spațial.
Credem că lucrarea este utilă specialiștilor în. kinetoterapie, studenților de Ia fa cultățile de
educație fizică, ce își aleg specializarea în kinetoterapie, celor de Ia facultățile de kinetoterapie și
2
2
de medicină, medicilor, aparținătorilor copiilor deficienți și chiar deficiențelor înșiși, ajunși Ia
vârsta înțelegerii acestor probleme.

Autorul

2
3
 Capitolul I
ATITUDINEA NORMALA Ă CORPULUI Șl VICIEREA El

1, Definiția și elementele care condiționează atitudinea corpului

Atitudinea este o funcție a organismului, rezultată din acțiunea sinergică și coordonată a

elementelor aparatului locomotor și ale sistemului nervos central și periferic. Elementele amintite
asigură stabilitatea pozițiilor și echilibrul corpului atât în condiții statice, cât și dinamice.
Atitudinea este condiționată de:
- caracterele constituționale și temperamentale,
- buna stare a organelor și sistemelor și funcționarea lor normală:
»sex,
-vârstă;
~ greutatea și înălțime corpului;
- alți factori interni și externi.
La dezvoltarea atitudinii contribuie procesele de creștere și dezvoltare ale corpu lui. activitatea
nervoasă superioară, felul de viață și muncă, precum și multe alte condiții complexe și variabile.
Datorită acestei funcțiuni (de realizare a atitudinii) raporturile mecanice dintre părțile corpului și
întreg, dintre diferitele părți corporale între ele, precum și dintre corpul întreg și mediul extern, rămân
constante în toate împrejurările.
Elementele active ale atitudinii su.nl mușchii și nervii, care conlucrează Ia adoptarea și menținerea
pozițiilor, Ia scliimbarea lor și la efectuarea mișcărilor.
Elementele pasive ale atitudinii sunt elementele pasive ale aparatului locomotor: oase și articulații.
Așadar, fimcțhmea atitudinii oglindește, în diferite perioade ale vieții, situația variabilă a
aparatului locomotor și a sistemului nervos.
Orice alterare a funcției sau structurii organelor, care asigură atitudinea corpului, determină
modificări ale acesteia.
Afectarea formei și structurii oaselor și articulațiilor determină alterarea raportului și poziției
dintre diferitele segmente corporale.
Pârghiile osoase, angrenate prin intermediul articulațiilor, sunt menținute în poziție corectă, static
și dinamic, de către mușclii prin, contracții adecvate, corespunzătoare. Mușdm însă nu se pot coalracia
și nu își pot menține tonusul corespunzător decât datorită stimulilor motori sosiți la nivelul lor de la
sistemul nervos periferic. Prin urmare, orice afecțiune a sistemului nervos se va răsfrânge asupra to-
nusului și contracției musculare, care nu vor mai putea acționa asupra corpului în mod corespunzător.
Starea psihică ÎSS uii rol covârșitor asupra atitudinii corpului, în situație statică și în mișcare, chiar
dacă elementele pasive și active ale atitudinii sunt integre din punct de vedere morfologic și funcțional.
De exemplu, un om trist, .necăjit, abătut, va avea o atitudine specifică, relaxată, cu capul și gâtul
aplecate în față, coloana încuibată în flexie ventrală, umerii aduși, faciesul inert, cu tonus scăzut,
mișcările greoaie, lente, cu pași "îârșițT,
2
4
 Atitudinea., ca funcție de bază a aparatului de susținere și a sistemului nervos, se poate aprecia în
diferite poziții ale corpului: atât în stând (ortostatism), cât și în alte poziții obișnuite.

1 Atitudinea soimală & corpului

Atitudinea normală a corpului nu este sinonimă cu poziția verticală a acestuia, reprezentată prin
linii drepte, fără unghiuri și Srâ cuiburi,
Corpul omenesc are o structură și funcțiuni repartizate inegal în raport cu axele și planurile sale de
mișcare. Planul anterior, fiind un plan de mișcare și de propulsie, iar cel posterior de sprijin și
stabilitate, corpul are tendința constantă de înclinare înainte. O linie verticală, înscrisă pe fața laterală a
corpului, ridicată din vârful maleolei externe (peroniere), trecând prin mijlocul feței laterale a
articulației genunchiului, prin marele trohanter și a acromion și ajungând la vârful mastoidei, rămâne în
urma axei adevărate a corpului. Axa corpului, care unește linia gleznelor cu creștetul capului, este
înclinată înainte cu 10-12 grade (fig. 1). Din această cauză acțiunea gravitației se exercită inegal asupra
celor două planuri ale corpului, și anume, mult mai mult pe fața anterioară decât pe cea posterioarl
Pentru a putea contrabalansa efectul de cădere înainte al corpului, musculatura planului posterior este
mult mai bine dezvoltată.

Fîg. 1. Atitudinea corectă a corpului. (După A. lonescu și D. Moțet)

Capul și gâtul toracele și abdomenul, bazinul și membrele inferioare au fiecare rolul lor în
asimetria morfologică și funcționala dintre jumătatea anterioară și posterioară a. corpului. Capul are
tendința de cădere înainte și în jos datorită centrului său de greutate, care cade mult înaintea punctului
de sprijin al capului pe coloana vertebrală. El este totuși menținut ridicat prin acțiunea mușchilor
puternici ai cefei și prin apariția cuiburii cervicale lordotice a coloanei vertebrale. Dacă din diferite
cauze »o insuficiență a musculaturii cefei, obișnuință, timiditate - capul este lăsat să cadă înainte, în
musculatura posterioare a tnuicluului se produce o relaxare prin intervenția mecanismului reflexelor de
postură cenăco-somatice, care favorizează flexiunea întregului carp.
Trunchiitl se menține vertical grație coloanei vertebrale, care constituie axa de susținere a
2
jumătății superioare a corpului, axă ce- este menținută în poziție prin aparatul capsuloligamentar
5 și prin
acțiunea mușchilor proprii și extrinseci. Această axă nu este dreaptă, ci prezintă o serie de curburi în
plan sagital și uneori si frontal care alternează compensându-se una pe alta.
Curburile în plun șugital - sunt în număr de- 4: două cu convexitate anterioară, numite lordoze.
fiind reprezentate prin lordoza cerneală și cea lombară, și două cui buri cu convexitate posterioară,
numite din această cauză cifeze, fiind reprezentate princîfoza dorsală și cea sacro-teocgiană.
Curburile coloanei vertebrale în plan sagital sunt dobândite în timpul vieții și sunt determinate de
necesități funcționale.
Curburile în plan frontal - numite curburi scoliotice, sunt mai puțin pronunțate decât cele din plan
sagital' în mod obișnuit există o. curbură cervicală cu convexitatea la stânga, o curbură dorsală cu
convexitatea spre dreapta și una lombară cu convexitatea spre stânga.
Curbura toracală este cea primară, fiind determinată de tracțiunea mușchilor mai dezvoltați la
nivelul membrului superior drept. Celelalte două cuiburi - cervicală și lombară - sunt compensatorii,
scopul lor fiind acela de a restabili echilibrul corpului.
La stângaci cuiburile din plan frontal sunt îndreptate invers. Cuiburile din plan frontal nu sunt
constante și obligatorii.
în ortostatism trunchiul are tendința de a se îndoi și de a cădea înainte din cauza greutății sale
proprii, la care se adaugă greutatea capului, a centurii scapulare, și a membrelor superioare, central
comun de greutate al acestor formațiuni proiectându- se pe sol înaintea verticalei. împotriva tendinței
de Sectare și cădere înainte a trunchiului se opune musculatura paravertebrală prin contracția sa
permanentă.
Centura scapulară și membrele suțieriaare sunt menținute în poziție corectă de către un complex
de mușchi susținători și fîxatori, inserați pe coloana vertebrală și alte formațiuni ale toracelui.
în partea de jos a trunchiului există bazinul, piesă intermediară, care face trecerea spre membrele
inferioare. El este înclinat înainte cu 30°'- 45°. motiv pentru care coloana wtebrală lombară se înclină,
și se încuibează cu convexitatea anterior.. împotriva înclinării bazinului și a tendinței., de lordozare a
coloanei lombare se opun mușchi drepți și oblici abdominali, fesierii mari și cei posteriori ai coapsei.
în schimb mușchii psoas și cei paravertebrali lombari produc, prin contracția lor. o accentuare a
înclinării înainte a bazinului, respectiv a lordozării coloanei vertebrale. Orice înclinare a bazinului în
sens anterior produce o accentuare a lordozei lombare. în timp ce orice reducere a înclinării sale,
respectiv orizontalizarea sau redresarea sa determină reducerea lordozei lombare sau chiar cifozarea
acesteia. Aceste modificări ale poziției bazinului și curburii coloanei lombare determină în continuare
modificări ale curburilor dorsale și cervicale în sensul accentuării.: reducerii sau chiar a inversării lor și
modificări ale poziției capului în scop compensator și. de rem tabilire a echilibrului corpului.
Trunchiul se sprijină pe membrele inferi.oare la nivelul articulațiilor coxo- femurale prin
intennediul bazinului, fiind ținut în echilibru de sistemul ligamentar și. muscular dispus anterior, lateral
și în spate, în jurul acestor articulații. Căderea trunchiului înainte, respectiv flexia sa pe membrele
inferioare, se produce în articulația cexofcmurală.. împotriva căderii trunchiului în față se opun
extensorii articulației coxofenrnrafe. respectiv mușchii fesieri mari.
Membrele inferioare sunt aproape verticale sau ușor înclinate înainte. La nivelul articulației
genunchilor
2 greutatea corpului tinde să îndoaie (flecteze) membrele inferioare. dar această forță este
6
anihilată de. mușchii cvadricepși care, prin contracția lor se opun fiexiei și mențin membrele inferioare
întinse în această articulație.
Forțele care tind să încline corpul înainte în articulațiile gleznelor, sunt menținute în fschffibm de
către mușchii posteriori ai. gambei și anume mușchiul triceps sural.
Baza de susținere a corpului în ortostatism este mică, fiind delimitată înainte de vârful picioarelor,
lateral, de marginea lor externă, iar posterior, de linia călcâielor.
Urmărit în plan frontal, din față și spate, corpul uman apare constituit din două jumătăți simetrice
și egale.
Segmentul cel mai important și baza acestei simetrii o constituie bazinul. Orice înclinare laterala
sau translație a bazinului, determinată fie de cauze proprii (care țin de bazin), fie de diferența de
lungime ori poziție a membrelor inferioare, sau de- o Im Nație coxofemurală. produce o atitudine
asimetrică în plan frontal a corpului întreg și mai. ales a coloanei vertebrale (atitudini, scoliotice).
Așadar, toate mnd.ifidtri.le de - poziție ale bazinului, fie m sens sagital (anteroposterior). fie în
sens frontal provoacă modificări ale poziției coloanei vertebrale și .ale corpului în întregime. Datorită
rolului detenmnant al bazinului în realizarea. unei poziții corecte sau incorecte a corpului, el este
considerat a fi 'cheia atitudinii corecte a c&rp^hf.
Prezentarea pe care am iacut-o. a poziției diferitelor segmente ale corpului și a raportului dintre
ele în cadrul aiitndinu corecte, subliniază următoarele as- pecie importante:
- modificarea sau alterarea urnii singur eleineril al aparatului smtoreluneiic dezechilibrează
întreaga sa funcție prin schimbarea raporturilor mecanice între segmente și prin crearea unor condiții
funcționale noi. Surit modificate în special poziția și fiuicția segmentelor supmdixenie celui alterat. De
ace^uu gradul de .influențare a funcției stato'dunetice și respectiv a atitudinii corpului este cu. atât inai
pregnant cu cât segmentul alterat este situat mai jos în cadrul corjjuhu uman;
centrele de greutate afe diferitei or segmente. în cadrul ținutei corecte a corpului, nu suni situate
pe aceeași cerneală, deoarece aceasta nu ar asigura nici stabilitatea corpului în .mișcare și aici,
rezistența la acțimflc mecanice reâenre De aceea, centrul de ymiate a cartez ■. ...z :; ,.n' mm n fete trere
șj fe-femem brebi și membre - este ritete 'vpte <:re te te.' .< vreji ptev refert care re te • fetei v.cpte îi;
tete' feregrei aimrogxteteriGare, msnnetrice.
C-refere -,.do; • • - fiu. feu-o refefefire murete difemete referente ale
corpului în ortortatisni a.u dispoziția pe care o redăm în cefe ce urniează.
In phn frmtal privind corpul din față și spate, segmenteie principale ale cor- puhri au unuăioarea
poziție:
- capul și gâtul suni. dispuse pe verticală;
- umerii suni dispuși pe o ană orizontală, la același nivel, fiuă a fi unul mai ridicai sau aui coboret
decât celrilalu
»clmk’ulele sunt orizoniafe, îmbinarea lor în jos determinând o coborâre a umerilor, în timp ce
oifenlarea în. sus deteniuna o ridicare a umărului în cauză.. De aceea se spune că, "feteia” aprecierii
poziției umerilor o constituie claviculele;
- omoplații sunt aprupiați de forare, cu niarginea superioară orizontală, cea im ternă îtpreape
verticală sau ușor îndreptată în jos și îhafeD; spina fiind orientată în sus și înafeiă, distanța între
2
inarginea internă a lor și. coloana vertebrală trebuie să fie egală și suaetnca In stânga șl in. dreapta;
7
relieful omoplfeilor este simetric, armonios, cu ungliiurile intenoare., spirea și niaigmife sînreiioare
dispuse. în comparație cu cele din partea opusă, la același nriofi
- trimchiul are o poziție verticală.
~ distanța dintre tamclu și brațe (spațiul brahio-ioracic). de .fomia triunghiulara, este de aceleași
dimensiuni șl fonne în cele 2 pârii;
“ membrele inferioare au o axă dreaptă, verticală, feța internă a coapselor și ge nunchilor, fața
interna a gambelor și maleolelor Interne atinganduree între ele. Axa labei piciorului este ușor
îndreptată înafaiă, diuapoi-înaixite;
- boita plantară este scobită moderai, având contact cu solul pe marginea externă a plantei, călcâi,
capetele nictatarerencfer și vârful degetelor.
O LQiic venicaiă mediană trebuie ea împartă corpul în două juinătăți (dreaptă și stânga) egale și
simetrice. Ea va trece prin următoarele repere:
»sorirăv. grifotid. wmrexmî a resute. metecul nimrtoriului, mijlocul
furculiței sisnuue. linia mediană, a stențuhu, apeudicete xifoid, lima albă abdominala, mijlocul timfeei
publerifi, punctul de contact dintre fața internă a genuncltilor' și a maleolelor intens.
’ posf-&ri&r'- hma niediO"Vcrb.cajă a corpului va irecs piui proiubenuda utccipitairi externă,
linia nuculă (vârfurile apofizelor spinoase ceivicale, dintre care proeminenta. respectiv C? este im
reper Inqiortaiit), vârfurile apoferfor spumase ari coloanei dorsotiombare, mgkjcul sacrrfiu, șanțul
Hilerferier, punctele de reniâct dintre fața internă a genunchilor și cea a ttteeofelor atente.
înpliiîi’ pc-cccc. corptu dm pn.iiii; regnreniuv apar tuspust- unua. cutu imucaza.
- capul este situat pa verticală., cu privirea îndntpiaiă înainte: .
~ gâtul este foarte discret inehnax ulterior, fund și el aproape vertical, prezentând o ușoaiă curburâ
cu coiwexteiea. itereptite autenor (este lonioza cervicală, avarul o săgeată la drea 3 cm.);
"■ itiiterii sunt ta. aceiași nivel m plan aiileru-jțxmcnoi, prorevtUKHi-'-sc la uiî;iucul didHtefnilui
iUii6tOj,:posft;iioi: ai toractum,
~ lomxfe are un refef renreiuos, temui având o linie aproximativ dreaptă, la. același nivel cu
caretele aniernere ale coastelor adevărate., ifoliad nici bombai, și nici retractat,
- spatele are un reliefat o ușoară hoibare cu contnxiiatea posîerioară, detemunală de ciroza
fctiGiOjtica a iiokreure.i mtebrale dorsale și rerliefhT oinoptetitoc Uneori, o jtoziție in- corectă a
umerilor, cate simt aduși în feță, și a oiteplațifor, ane sunt desprinși de pactele toracic, jart da spatelui
un asrKCt cifoire iteoiogic, cu toate că cctoaite rtetebrală are o curbură normala. Dnereiga între această
situație și cifoza reală tnfouie &ufâ deoarece trata- meniul corectiv prin giiiinasfcă este diferit între
cele două situații,
- abdomenul este supte elastic, cu tonus ban și o linie verticală. irebornbaut
- regiunea lomb; și-î. te tei o discretă îteufbare cu convexitatsa anterioara. Este curbura
tordotică .fiziologica., lombară, a cărei săgeată este de drea 3 cm;
- bazinul axe o înclinare anterioară de aproximativ 3fo (între 3045°);
- reonÎMde superioare cad litere pe lângă corp, foarte ușor fledate în atticulația cotului,
supxapnnândnree pe retiefiil fruridmtei. și pe cel al.juinăsțtî supsârere a coaptei;
» membrele inferioare au o axă tlre-ațită, dispusă aproape pe verticală, cu o foarte ușoară înclinare
în2față.;
8
 - Liiite Cutei na a g'.aikteî erte m. uoritaa cu soiul, ui tiiup re luna, luretua. are o seu™ băură la.
ntiîloo, venind în. contact cu solul mimai în. partea posterioară și anterioară.
Iriitia verticală ridicată de pe sol și trecând prin mijlocul maleolei externe, trebuie sa treacă prin,
iniifocul feței erfenre a articulației genuacliiuM prin mytete reliefului marelui ttohanter. prin articulația
acroitoo-davfouîară și ptiu spatele apofizeî mestoride, itereptâteu-se spre creștetul capului.
Acestea sunt reperele sau canoanele unei ținute corecte a corpului uman. în cadrul căreia diferitele
sale segmente nu sunt dispuse strict pe verticală și nu sunt constituite strict, din linii drepte. Verticala,
de profil a corpului, trecând prin maleola externă, nu se confundă cu cea a centra lui de greutate al
corpului, care cade în față, proiectându-se pe sol în mijlocul suprafeței de sprijin a corpului, suprafață
delimitată de o linie ce trece prin vârfo.1 picioarelor, una ce trece prin marginea externa a plantei, și
una ce trece prin marginea posterioară a călcâielor. Din această cauză, corpul are tendința de cădere în
față în timpul stațiunii bipede, tendință contracarată de contracția tonică a mușchilor postura li (cei ai
spatelui, fesierii, quadricepșii și tricepsul solear).
Poziția stând în picioare devine obositoare dacă este păstrată timp mai îndelungat, deoarece este
înaltă, are o bază de susținere redusă și impune un efort musculai mare.
Poziția șeztmd este mai economicoasă decât cea. stând, deoarece are o bază de susținere mai mare,
este mai joasă și se menține cu un efort muscular mai mic. Membrele inferioare simt în repaus,
sprijinul. fă.câ.ndmse pe îsckioane. In această poziție bazinul este mai retroversat iar coloana
vertebrală își modifică curburile, mușchii abdominali sunt sautați, iar cei ai spatelui simt alungiți, Este
o poziție antilordozanta și cifozantă.
Menținerea poziției corecte a corpului în șezând este foarte importantă, în caz contrar ea putând
determina la copii o cifcză lombară de obișnuință, iar la adolescenți și tineri o cifoză dorsala de
"studiu".
Și această poziție devine obositoare dacă este păstrată prea mult timp.
O odihnă mai eficientă se realizează în poziția șezând în fotoliu cu trunchiul ușor în clinat înapoi,
ai spatele rezemat de spătar și antebrațele sprijinite pe brațele fotoliului.
Poziția culcat. nu necesită nici un efort fizic, ea având o bază foarte largă de spri jin. Corpul culcat
capătă o mare stabilitate și relaxare musculară. Este poziția (fe cea mai eficienta odihnă. Poziția culcat.
favorizează redresarea curburilor coloanei vertebrale și ahmgirea corpului. Are 3 variante: culcat pe
spate,, culcat pe fața anterioară a corpului și culcat pe o latură. Ultimele 2 mi sunt atât.de favorabile
păstrării atitudinii corecte ca prima variantă.
întrucât copii își. petrec o mare parte din timp culcați, este foarte important sa-i obișnuim să
doarmă. în poziție corectă, în caz contrar putând căpăta deficiențe de ținută, care se pot permanentiza.
Poziția cea mai corectă de odihnă și somn pentru copii este culcat pe spate, pe un plan, orizontal dur,
cu capul puțin ridicat pe o...pernă nu prea, moale, cu rnembrek superioare relaxate și ținute pe lângă
corp, iar. cele inferioare întinse.
în timpul zilei odihna și relaxarea simt foarte plăcute și eficiente în poziția culcat rezemat pe
scaunul lung de cură (chezlong). în care capul și trunchiul se sprijină pe un plan, ușor înclinat
membrele superioare se mențin îndoite din coate, sprijinite pe antebrațe și păunele pe mărginite
scaunului, iar membrele inferioare, îndoite dwi șob duri și genunchi, se sprijină pe coapse și pe tălpi,
Am amintit aceste diferite poziții întrucât de au o mare aplicabilitate- și utilitate în C..F.M.
2 pentru,
9
corectarea defcteupfor de dezvoltam fizică și recuperare după diverse înfelnăviri, grație lor efortul
putând fi adaptat, și localizat după uecesitățife și posibilitățile individuale.
Atitudinea corectă este deosebit de importaxita în timpul executării inișcărdor. Efectele mișcărilor
nu'fent utile teică se execute din poziții defectuoase. Caracterele de forță și rezistență, de viteză și
abilitate a mișcărilor ou pot realiza în deploritteea Ion teică nu asigurăm corpului poziția cea mai
favorabilă, care este cea mai corectă.
Dar, dacă atitudinea de repaus se menține mai mult cu ajutorul elementelor pasi ve ale aparatului
locomotor (oase și ligamente), fără consum energetic mare, în w care este nevoie de contribuția
etementdor active, cu consum mare de energie. In mișcare corpul trebuie să facă față nu numai forțelor
statice (ca în repaus), ci și celor dinamice: inerția,, danul forța centrifuga. Echilibrarea corpului și
coordonarea mișcărilor necesită acțiuni. musculare complexe șl perfect adaptate.
Atitudinea corectă favorizează desfășurarea normală a mișcărilor, for mișcările c&reetts la
r&ndul fop fkd&’nmtă & redresare a atiîud&di. De aceea în gimnastica de corectare a. atitudinilor
deficiente trebuie ră respectăm întotdeauna principul! executării exercițiilor din poziții corecte.

3, Vicierea atitudinii corpului

Toate deficiențele de dezvoltare fizica,, funcționale sau nmifologice, se produc numai în măsura în
care diferiți! factori, etiologici pot influența direct sau indirect dementele care- condiționează pasiv sau
activ ftmeționarea normală a atitudinii, și aunifie: oasele, articulațiile. mușchii și nervii.
Oasele pot. deverd cauza a atitudinii deficiente în situația în care oferă. în diverse poziții im sprijin
inegal asimetric sau defectuos.
Articulațiile cu mobilitate prea mare sau prea mică, dar- mai ales cete, care permit mișcări în
planuri, și axe anormale, pot constitui o cauză directa de atitudine vicioasă. 'Fetele, care în mod.
obișnuit au o mobililate articulară mai mare' decât băieții, mergând uneori până Ia o Invitate,
capsalorfigamentară. au o tendința, mai accentuată spre atitudini incorecte, relaxate, asimetrice, care în
cele din. urmă se put permanentiza. prin modificările .rtn.retu.rale pe care Ie determină în timp. Este
bine cunoscută "poziția șddieT adoptate, adesea de persoanele cu laxitate ligmneiiiară. care da posi-
bilitatea menținerii unei poziții comode în ortostatism . ai sprijin pe un membru in ferior, comod,
sireținata numai pe baza formațiunilor pasive (aponevrotlavcapsulo- ligameutare), fără consum de
energie: Ea însă modifică poziția bazinului, care se translatează spre piciorul de spijin și se înclină în
partea opusă- a piciorului de sprijin, ceea ce are ca rezultat o înclinare și încuibare a coloanei
vertebrale cu convexitalea spre partea opusă spijinului, determinând o atitudine scoliotică.
Atitudinea corectă a corpului este asigurată de o contracție corespunzătoare, sinergică și perfect
coordonată a grupelor musculare antagoniste. Dacă se tulbură funcția de contracție, sau tonusul
mușcliilor antagoniștț aceștia nu vor mai putea eclulibra foițele antagoniste ale atitudinii normale și se
vor produce tulburări funcționale de atitudine, care, pennanentizându-se, favorizează viciile de
atitudine. De aceea, modificările patologice în forma și volumul mușchilor, tonusul, forța și rezistența
lor. oboseala sau supraîncordarea lor, vor fi tot atâtea cauze favorizante ale pozițiilor nefiziologice,
care duc la atitudini deficiente. Deficiențele mușchilor simt atât de des întâlnite între cauzele
atitudinilor
3 deficiente, încât unii autori Ie consideră singurele și adevăratele cauze ale acestor
0
deficiențe.
Sistemul nervos este factorul cel mai important de coordonare a atitudinii normale, întrucât el
reglează tonusului muscular și asigură funcția de contracție a mușchiului. De aceea, sistemul nervos
are și cel mai important rol în producerea deficiențelor de atitudine. Lipsa, scăderea sau accentuarea
excitabilității nervoase se resimt în tonusul scăzut sau crescut al mușchilor, și în consecință în
atitudinea insuficientă sau rigidă a corpului.
Funcția de atitudine a corpului este îutr-o strânsă legătură cu activitatea nenreasă superioara
(activitatea scoarței cerebrale), motiv pentru care atitudinea corespunde în mare măsură cu starea
psihică a omului. In stările de oboseală accentuată, indispoziție psiliică, emoție sau teamă, în cazurile
de reiardare mintală. la cei lipsiți de voință și energie, la cei cu diverse tulburări nervoase și psihice,
atitudinile sunt aproape specifice. Cei cu stări depresive, necăjiți, țin capul plecat umerii căzuți și aduși
în fiița. spatele încuibat pieptul înfundat și membrele inferioare îndoite (flectate), mai ales în mers. Cei
curajoși și mândri au o atitudine controlata și semeață, cei încordați au o atitudine rigidă, cei instabili și
iară autoconfiol au atitudine șovăitoare, nesigură și neadaptată.
Lâ pubertate întâlnim asie mai frecvente și mai accentuate deficiențe de dezvoltare fizică,
determinate de creșterea somatică foarte accentuată, (în discrepanță cu cca a organelor interne), și de
modificările hormonale pregnante. Acum apar mai ales la fetele timide, complexe psihice de pudoare,
de emotivitate și instabilitate, care pot să cauzeze deficiențe de atitudine. De exemplu, apariția și
dezvoltarea rapidă a sânilor; la fetele timide este molii' de jenă, căutând să-și mascheze această
caracteristică feminină naturală, prin ducerea umerilor înainte și flectarea pieptului, ceea ce deter mină
apariția atitudinilor cifotice. De aceea, munca de instruire și educație sanitară are o importanță
deosebită și în prevenirea sau corectarea atitudinilor deficiente, greșite, și în general în activitatea de
prevenire a morbidității.
Adolescenții (mai ales adolescentele) care poartă geanta cu cărți într-o singură mână, pe un singur
șold, sau pe un singur braț, fără să alterneze această poziție cu

3
1
alte poziții compensatorii se obișnuiesc să stea, să meargă și să păstreze această atitudine chiar și
atunci când nu poartă geanta (fig. 2). Dacă în timpul muncii și odih nei se păstrează o poziție
defectuoasa, asimetrică, necontrolata, se capătă o atitudine defectuoasă care se poate pennaiieutiza.

Fig. 2: Fdiâ defectuos al purtării genții cu. cărți (după A. lonescu și D. Moțet)
 Capîtohjî 0
DEHCENȚELE RZICE

1. Definiție și clasificare

■ Deficiența fizică reprezintă orice abatere de ia normal în forma și foncțiunile fizi-

j ce ale organismului care tulbură creșterea, normală și dezvoltarea antionioasă a. cor- p-nhii, îi
modifică aspectul exterior, fi redirce aptitudinile fizice și îi scade capacitatea, de efort fizic și
chiar intetettaal piccurn și capacitatea de muncă productivă.
Aceste abateri de Ia normal pot modifica forma corpului și. funcțiile safe fizice în totalitate
(global) sau numai Ia uivșnfl unor regiuni și segmente.
:.. Defectele de dezvoltare fizica pot îmbrăca forme diferite de gravitate., mergând de la cele mai
ușoare, pana la. arfe foarte grave. Dintre acestea., numai cete din. urmă (foarte gram) scot
defi.de.utuJ. din mediul familia! și. social dar, toate îi. creează o se- rie întreaga de complexe de
inferioritate, mai mici sau mai mari, față de semenii sa- nătoși și normal conformați.
: De menționat, că vuit socotite deficiențe fizice numai acele abateri, de la normal,
în forma și foncțiunile fizice ale corpuhn, care deterniină influențe nefavorabile asupra
organismului, stânjenesc sau împiedică buna I.m funcționare și îi scad randamentul fizic.
în funcție de absența sau. prezența modificărilor rtmcturale de la nivelul fe substratelor Ia
care sunt localizate, deficiențele fizice se împart m fuTwțhnalg și fi pfft,ologice.
■fi Deficiențele fimcționale sum rezultatul unei hipo sau hiperfancții, urnii, dezechilibru sau
necoordonări ale fancțiifor aparatohii locomotor.
Deficiențele patologice sunt, determinate de modificările organice, stracturale, fi
morfologice ale elementelor ce compun acest, aparat.
fi Din punct de vedere al prognosticului, deficiențele fizice pot fi neevotee (adică p sunt staționare, fixe
și ca atare definitive) și deficiențe fizice eveforive. In timp ce 1 deficiențele neevolutive sunt în mare
parte ireversibile și deci incurabile, sau în orice
p caz greu de tratat, cele evolutive pot, după. împrejurări, să progreseze sau să regrese- v re, și dacă
sunt corect tratate se pot vindeca sau ameliora.
fi Folosind criteriul posibilităților de corectare, deficiențele fizice ale tinerilor se fi împart în: ușoare, -
medii și accentul. Cele ușoare se pot. corecta prin exerciții spe- fi claie în cadrul orelor de educație
fizica școlară, cele medii prin mijloacele fi kinetoteraptel iar cete accentuate se pol trata numai prin
mijloacele medici nei clinice , . : (ortopedice, chirurgicale) dublate de mijloacele kinetoterapiei.
Din punctul de vedere al gravității, deficiențele fizice se împart în trei sau patru grade, în funcție
de segmentul aparatului locomotor afectat. De exemplu, piciorul plat este categorisit în trei grade, iar
deficiențele coloanei. în patru grade. Le vom descrie cu ocazia studierii deficiențelor respective.

3
2
 2. Cauzele deficiențelor fizice

Cauzele deficiențelor fizice sunt foarte numeroase și foarte variate, motiv pentru care nu au un
criteriu unic de sistematizare. Le vom reda în cele ce urmeasl grupate pe diverse categorii, în funcție de
criteriul luat în considerare.
2,1 Cauze interne și externe. După mediul din care, provin, se împart în cauze interne și cauze
externe
Cele interne sunt condiționate de procesele de creștere și dezvoltare, de starea funcțiunilor mari
somatice, organice și psiW.ce; cele externe simt determinate de condițiile de mediu și viață.
22. Cauze directe și indirecte. După locul și modul de acționare, după mecanismele de producere
a deficiențelor fizice, cauzele se împart în directe. care interesează elementele proprii ale substratului
deficienței, și mrZirectc, care produc mai întâi o afecțiune sau un defect organic sau psihic și numai
după aceea, prin intermediul acestor afecțiuni sau defecte, produc o deficiență fizică fimețională sau
structurală (morfologică).
După originea lor. timpul și modul de acțiune, cauzele deficiențelor fizice se împart în:
preduspozante,favorîzaTde și determinante sau declanșatoare.
2.3, Cauzele predispuzante sunt reprezentate de către factorii ereditari. De obicei descendenții
prezintă asemănări morfologice și funcționale cu ascendenții și colateralii acestora - frați, surori și rude
apropiate. Acest fapt este și mai evident când tipul constituțional și condițiile de mediu ale subiectului
sunt asemănătoare cu cele ale ascendenților.
Predispozițiile ereditare nu se manifestă întotdeauna chiar de la naștere, ci pot să se manifeste și
mai târziu, prin tendința spre o deficiență de creștere, sau pot să nu se manifeste deloc, și în acest caz
creșterea și dezvoltarea se desfășoară normal.
In grupa cauzelor predispozante se pot încadra și influențele pe care Ie suferă organismului
copilului în viața intrauterină. Debilitatea congenitală, imaturitatea, nașterea prematură și accidentele
obstreticale pot constitui suportul unor deficiențe, care se manifestă nu neapărat imediat după naștere,
ci și mai târziu, în timpul creșterii copilului.
2.4. Cauzele favorizante sunt cele care influențează negativ starea de sănătate și fimeționarea
organelor, mai ales în timpul perioadelor de creștere intensa. Aceste cauze slăbesc rezistența generală
a organismului, scad capacitatea funcțională a aparatului locomotor și diminuează rolul coordonator al
sistemului nervos.
Cauzele fevorizante cele mai importante sunt: condițiile neeorespunzătoare de igienă și
viață, regimul alimentar necorespunzător cantitativ și calitativ, lipsa de ser și lumină în
locuință,. îmbrăcămintea necorespunzătoare - prea strâmtă, grea, defectuos Gomeqtoaată, încât
stânjenește mișcarea, și circulația sângelui«dormitul în. paturi prea moi, cu perne prea multe, în
care corpul se înfunda și se încwbează. sau prea tari și. incomode, în care copiii nu se pot odihni.
lipsa de organizare echilibrată a regimului de muncă și odihnă, lipsa unei educații fizice
raționale, un regim de viață defectuos, boli, cronice, convalescențe lungi, intervenții cliirorgicale
grele, debilitatea fizică, tulburări cronice organice și psiliice, defecte ale mior organe de simț, în
speci» al ale văzului și auzului etc.
Lipsa, de. supravegliere și control din partea părinților și educatorilor sunt deasemem feciori
iâvorizaați, întrucât fee să. rămână nedescoperite și netraiate la timp deficiențele apărate lâ vârsta
33
 copilăriei și a școlarității.
,2A Cauzele declanșatoare sau determinante, care produc procesele patologice care stau, la
baza, deficiențelor fizice frecvente, sunt cele care alterează structura și modifică fiinfeiunile
uonntde ale organismului prin accidente și îmbolnăviri, leziuni sau tfebmăn ca: teaumatiswe.
boli urfecto-contagioase. boli neurologice, metabolice, endocrine etc.
Aceste cauze pot. sa se eroicrte atât în soața intrauterină (congenitale) cât și după naștere
(câștigate).
.15,1, Cauze congenitale
Defideiifele intrauterine și cele produse în timpul nașterii se numesc malformații și
deformafo congenitale.
Malformațiile se produc prin, aedezvoltarea sau dezvoltarea, anonnală a corpului întreg, sau
doar a unor segmente ale sale, sub acțiunea unor îmbolnăviri ale mamei, sau. a unor feciori de
mediu și condiții de trai necorespunzătoare, care acționează asupra marnei în timpul gravidității.
și cliiai înaintea, acestei perioade. Dintre acestea aini.atim:
- boli htfecțioase cronice: sifilisul, tuberculoza, paludismul (malaria):
-boli irdectorowagioase: febră tifoidă, hepatită epidemică;
- boli ale sângelui:
- intoxicații lente: alcoolism., tabagism. medicamente:
- tulburări endocrine și. neuropslhice:
- carențe alimentare de săruri minerale sau vitamiitice;
- acțiunea razelor X sau a substanțelor radioactive:
- traumatizata ;fedomemfhii gravidei,
»teiitativc nereușite de avort;
- ingerarea unor- medicamente sau substanțe toxice;
- condiții de viață și de muncă necorespunzătoare. temperatură prea joasă sau prea ridicată,
umiditate excesivă, alimentație necorespunzătoare, locuință insalubră și insufmieută ca. spațiu
etc.;
” vârsta înaintată a părinților;*
- a.Iți factori foarte Variați
Toate aceste cauze di.n timpul gravidității sunt mai dăunătoare la încsputal surei» foi (în
primele lum), sau în anumite faze critice ale dezvoltării copilului.
în timpul nașterilor se pot produce accidente grave care pot determina și ele deficiențe
copilului, încadrate tot în grupa celor congenitale. Ele pot fi determinate fie de eforturile
excesive depuse de mamă în timpul nașterilor grele, fie de intervențiile traumatizante ale celor
care asistă Mșterea, fie prin acțiuni brutale de reanimare a copilului. Aceste accidente simt;
congestii și hemoragii craniene, cu urmări grave pentru copiii
- ruperea fibrelor mușchiului stemo^deido-mastoidian,
“ leziuni ale plexului cemcoforalfofo
“ leziuni ale articulațiilor și ale oaselor»coaste, membre.
Malformațiile congenitale pot constitui., la rândul lor, cauza unor defomiații secundare, prin
condițiile statice și dinamice pe care le oferii corpului în creștere,
3 2.5,2. Cauze posfoatafe
4
 După naștere pot interveni un mare manar ifc boli, accidente și alți factori care să producă
deficiențe fizice fuuqionale sau organice (morfologice, structurale). Fiindcă sunt produse prin
cauze care acționează după naștere, acestor afecțiuni le spunem câștigate sau dobândite. Cele
mai frecvente interesează elementele aparatului locomotor; oase, articulații, rnușchi și nervi
molari. ' • '.
Scheletul osos, principalul mijloc pașii- de sprijin al conpukii. poate constitui, prin
deformarea segmentelor sale, sau prin poziția asimetrică, o cauză frecventă a defici ențelor. Așa
simt fracturile vicios consolidate, osteomielita, tuberculoza osoasă, afecțiuni degenerative etc.
Mobilitatea articulațiilor, prea mică sau prea mare și mișcările în planuri și axe anormale.,
poate determina atât deficiențe funcționale, cât și patologice. De exemplu., copiii cu o mobilitate
articulara prea, mare iau o poziție asimetrică, "șoldie" (în special la fele) în ortostatism și poziții
relaxatoare în șezând, care favorizează scoliozele și respectiv 1 spatele cifoiic sau rotund.
Traumatismele articulare șl chiar microtraumatismsle repetate duc la uzura articulațiilor și la
modificări degenerative ca; artroze și deformați! articulare.
Infecțiile acute și retmr-iiismul articular, (artritele, reumatismul articular deformant) și
tuberculoza articulară, pot provoca deformați! și tulburări funcționale.
Mușchii, elemente active și indispensabile ale aparatului .locomotor, pot: constitui foarte
frecvent cauze de deficiențe morfologice sau funcționale prin diverse modificări patologice ale
structurii și funcției lor: scăderea volumului, tonusului și foiței musculare (atrofii, lupotoniî,
liipertonîi cu contractară și rigiditate etc,)
Sistemul nervos central sau periferic, prin oboseala de suprasolicitare. sau diverse afecțiuni -
encefalite. meningite, poliomielite etc. - dă un procent mare de defonnații, care pot merge până
la. infîniiibiți.
Un loc important în producerea deficiențelor îl ocupă diverse alte cauze cum. ar fi:
tulburările de metabolism, tulburările hormonale, leziunile prin, arsuri și degeraturi, condro-
distrafiile, ațxjfizitele și epifizitele, miopatiile, atrofiile musculare progresive, ataxiile ctc.
Cauzele deficiențelor fizice acționează mai mult sau rnai puțin specific și xn legătură eu
sexul și vârsta copiilor. De exemplu, fetele, având. în general o mobilitate articulară mai mare
decât băieții, prezintă mai adesea decât aceștia deficiențe fizice determinate de poziții incorecte,
relaxante, odihnitoare, sau adoptate din considerente pudice, în perioada școlara, datorită,
efortului susținut, cu oboseală intelectuală și fizică, sc adoptă și se mențin poziții defectuoase ore
întregi în bănci adesea incomode, sau acasă Ia masa de studiu care favorizează apariția și
evoluția nu numai a unor deficiențe caracteristice, ci și a unor deviații ale coloanei vertebrale și a
unor defonnațliale toracelui. Perioada adolescenței. cu procesele sale de creștere și dezvoltare
accentuate, favorizează apariția unor atitudini deficiente, globale și parțiale, deviațiile coloanei
vertebrale și ale membrelor inferioare. De aceea, este nevoie, în perioada școlară, de o atenție
sporită din partea părinților și a educatorilor, precum și a copiilor înșiși în privința controlului și
atitocontrolulin poziției copiilor, a depistării din timp și tratării în timp util a deficiențelor fizice,
în toată perioada de studiu se impune ca munca intelectuală să fie compensată prin
exercițiifizice, care să tonifice și să asigure dezvoltarea normală a aparatului de susținere și
mișcare a eoipului.
De remarcat că la vârsta postpubertară se produce în general, o redresare funqi- onală și o

35
 ameliorare spontană a deficiențelor fizice-, astfel încât la vârsta tânără vom întâlni un număr mai
mic de deficiențe și o tendință spontană spre corectarea lor.

3. Influența deficiențelor fizice asupra organismului

Sănătatea și lipsa deficiențelor fizice sunt condiții obligatorii pentru creșterea normală și
dezvoltarea armonioasă a coipului. pentru buna desfășurare și coordonare a funcțiilor
organismului (fizice, organice și psihice), pentru realizarea dezvoltarea și menținerea unei
capacități corespunzătoare de efort și a unui randament de muncă bun. Această stare de echilibru
are influență favorabilă. în ordinea eficienței. în primul rând asupra aparatului de susținere și
mișcare, apoi asupra tuturor aparatelor și sistemelor organismului.
In starea, de echilibru semnalată, funcțiile statice și dinamice ale aparatului locomotor
decurg normal, segmentele corpului au proporții normale și se găsesc în pozi ții corespunzătoare
și stabile, oferind condiții optime pentru executarea corectă a mișcărilor, cu un randament optim
și o cheltuială minimă de energie. Orientarea corectă și exercitarea moderată dar constantă a
factorilor statici și dinamici de presiune, condiționează, conform legilor biomecanice, structura
funcțională a elementelor aparatului. locomotor: oase, articulații, mușchi.

3
6
 ■ Dezvoltarea și ftmaianarea nomadă a ^pârâtei teanotor ravorizează buna funcționare a nnoi^'
-igmirio; - •; z■' in rereM a rcprâarâti o arcuihf'M a digestiei și ffiaahidismslui, Mișcarea
cont.rM.iie la dezvoltarea toracelui. Ia creșterea ventilației plămânului și stfomlarea schimburilor
gazoase; aiută la debitarea și fon- cți.onarea. normală a aparatului canliorai.rad.3top în special a.
miGcarduhii. la creșterea. capacității de efort și randameforâni acestora; asigură dezvoltarea și
menținerea urmi tonus abdominal crescut, care alături de efectele mecanice ale mișcărilor de
trunchi asigura jocul presiunilor din abdomen, favorizând menținerea în. p-oziție normală a
organelor abdoniinale. digestia și absortrpa, precum, șt tranzitul intestinal. Metabolismul este
stimulat de mișcare, care favorizează o circulație și digestie normale. între aparatul locomotor și
sistemul nervos există strânse legături... cu efecte de coordonare neurc și psihomteoni, care, în
condițiile rarei dezvoltări mortnfimcționafe normale a. aparatului de susținere, sute tpti me.
Deficiențele fizice în schimb, exercită întotdeauna îifecte defavorabile asupra or-
ganismutin. asupra teraprcmirevM și crea ' md•?
Cltiar dacă, în general deficiențele fizice nu sura însoțite de dureri sau alte sufix rințe, ele
creează condiții neprielnice pentru creșterea și dezvoltarea corpului în de- ficiențele fizice
aspectul exterior este inestetic, iar funcțiile mari ale organismului, respirația și circulația sunt
stânjenite.
Slăbirea mușchilor spatelui, ai atee; toracice și ai abdomewrâ, duce Ia diminuarea mișcărilor
respiratorii (ale coastelor și diafiagmuhsi), respirația devine necoordonaîă și insuficienta, debitul
respirator și oxigenarea țesuturilor scad.
încordarea nmșchifor dure la rigiditatea toracelui si implicit la scăderea schimburilor
respiratorii.
în deficiențele grave ale cutia toracice și afe coloanei vertebrale, se produc de- formari ale
cutiei toracice, ai compresiuni deformări și dislocări ale organelor intratoracice - plămâni, cord,
vase mari - ai reducerea suprafeței respiratorii alveolare, cu tulburarea pregnantă a. funcției
respirâoni, cu tulteiratea activității inimii și în general a fimeției circulatorii.
Deficiențele funcțiilor respiratorii și circulatorii rar afecte în sens negativ meta bolismul din
cauza reducerii aprovizionării țesuturilor cn oxigen și afetrate nutritive și energetice, iar
auirecința dimimterii proceselor metabolice ret fi o dezvoltare insuficientă a futuror țesuturilor,
inclusiv a nmșdtii-or, o reducere a capacității de efort a organismului, a capacității sate de
rezistență și de apărare împotriva agresire nilon inclusiv a celor microbiene. cu creșterea
recqriiviiățu la îmbolnăviri.
Același lucru se va ntfârnpb cu organele abdominale, care. în deformafolc tmn- chiului și ale
coloanei vertebrale vor suferi și ele deformări, dislocări și tiâryerâri îs desfășurarea normala 3
funcțiilor lor.
Acest ansamblu ds tulburări, va duce la scăderea, sinergiei fimaionfic a organic-- mului, a
cărui vigoare, rezistență și rânatate vor scădea, p'ognrâv.
 Neîngrijite și netratate la timp, deficiențele fizice vor întreține starea de insuficiență
funcțională, fizică și psihică, cu dificultăți de adaptare la necesitățile vieții familiale,
profesionale, sociale, cu. formarea unor complexe de inferioritate, manifestate prm tulburări
psihice cu caracter depresiv.
Manifestarea, evoluția și consecințele deficiențelor de dezvoltare fizică, graduale după
nivelul lor potențialului de periclitate, conturează câteva categorii de noțiuni ale căror
particularități necesită precizări.
Este vorba de clarificarea unor noțiuni și termeni prin care sunt desemnați purtătorii unor
tulburări și defecțiuni, consecințele acestor defecțiuni și tulburări, precum și acțiunea de
înlăturare a defecțiunilor, tulburărilor și consecințelor lot.
Purtătorii diverselor tulburări și defecțiuni sunt denumiți prin termeni foarte diferiți ca:
deficienți. handicapați, infirmi, diformi, invalizi.
Deficient se pare că este termenul cel mai adecvat, deficientul era definit ca o persoană
diminuată fizic, ca urmare a unei leziuni senzoriale sau motorii. Ulterior, conținutul definiției s-a
extins și asupra leziunilor psihice și socio-profesionale.
Robănescu clasifică deficiența în:
- fizica,
-senzorială;
- psihică.: - intelectuală,
- caracterială;
- educ^ionala: - socială;
- profesională,
Handicapai - este un termen identic celui de deficient și este folosit în țările anglo- saxone,
unde se mai folosește și termenul de "disabihu ț care are aceeași sferă.
Infirm - este un termen ai o nuanță în plus față de cel de handicapat, nu atât ca gravitate, cât
ca permanență. Infirmul este un deficient definitiv, un individ care nu a putut fi integral
recuperat. După definiția dată de experți ai O.M.S. (Organizația Mondială a Sănătății).
^infirmitatea este deficiența fizică diagnosticată medical, care reduce aptitudinea individului de a
face față nevoilor curente”.
Diformitatea - este un termen care definește forma sau atitudinea anormală, persistentă și
necorectibilă voluntar-, a unei părți a organismului. Spre deosebire de infirmitate, care se referă
cu precădere la permanența, diformitatea este corectibilă, dacă tratamentul se începe în timp util.
De aici, necesitatea preocupărilor preventive, pentru a se evita uansformarea diformului intr-un
infimi.
Invalid - este termenul prin care se denumește un infirm a cărui capacitate diminuată nu îi
permite prestarea unei munci remunerate.
Invaliditatea se refera deci la aspectul medico-legal al infirmității.
La noi în țară invaliditatea este apreciată în trei ipostaze:
- gr. III - în care, invalidul poate presta o muncă ușoara, o altă muncă decât cea pentni
care este calificat, sau muncă ou program redus;
- gr. U -în care invalidul nu este apt pentru a presta o muncă remunerată, dar se poate-
autoservi-,
»gr.I - în care, invalidul nu se poate autoservi și are nevoie de o altă persoană pentru a-1
îngriji permanent
Capitolul HI
3 ATITUDINILE DEFICIENTE GLOBALE ALE CORPULUI
8
 L Atitudinile deficiente în condiții statice

Atitudinile deficiente globale sau totale ale corpului sunt expresia unei insufici ențe, a unei
rigidități, sau a unei asimetrii funcționale a întregului aparat stato- cliinetic (de susținere și de
mișcare a corpului), adică a aparatului locomotor (fig.3).

Fig. 3. Atitudinile deficiente globale ale corpului:

A - total lordoticâ: B - total cifotică; C ~ total plană sau rigidă; D și E - total scollotică sau asimetrică (după
A. lonescu și D. Moțet)

Atitudinile insuficiente sau relaxate se produc în special în plan sagital, luând forma în
extensie sau predominant lordotică și în flexie sau predominant cifotică. Ele se observă mai bine
din profil. Atitudinea rigidă fixează corpul pe verticală, determinând atitudinea plană. Se observă
din toate planurile, dar mai ales din spate și profil
Atitudinile asimetrice înclină sau răsucesc corpul într-o parte sau alta, dându-i forma
scoliotică.
1J . Atitudinea global lordotică (fig. 3 a) are următoarele caracteiistîd : ■
- o accentuare a curburii lordotice lombare, care poate cuprinde și o parte a co loanei
dorsale sau citiar a întregului spate;
- partea superioară a trunchiului este ușor înclinată înapoi;
- cupnl și gâtul rămân pe verticală sau se- înclină ușor în față, în scop compensator,

39
 - toracele și icncn? se duo îr-pcu
- aMontenu’ proeramă hi mp:
•■m-oem ;
urdtev snh Hm cm caute
=■ nmiHreu interioare sute bonte rhri unech .r''"- . oi : în hipemstensk
Această mundine se obsmte te utev ci; tetemn " -'v ți kizkw înclinat anterior, preenui b h tem
w mi c’ate. m mmtetem teterteala atonă.

- o mate încurbare cu CQnvtedfafea potetrioară a coloante mrtebrale dorsale și lombare;

-,o gâfbovire a întregului spate;
“• capii și gâtu! urni tetenm - ;Wp
- umerii sunt aduși în rațâ:
- pieptul este turtit sau înfundat . ■ ■ ■ ■■ ■
- abdomenul este supt, alteori' balonat;
- bazinul are o înclinare mică;
4- membrele inferioare sunt drepte sau ușor ttectate din genunchi.
0
 Atitudinea se menține mai mult pe baza elementelor pasive; mușclui planului posterior al
trunchiului și gâtului sunt întinși, iar cei ai planului anterior simt relaxați.
Atitudinea se observă la adolescenții și tinerii care au crescut mult în înălțime, dar nu și în
greutate, la cei obosiți .și Ia cei care nu-și controlează suficient poziț ia corpului.
Atitudinile lordotice și cifotice nu mai păstrează poziția dreaptă. diferitele puncte osoase de reper
trecând fie înaintea, fie înapoia axului ■vertical corpul fiind ondulat., prezentând curburi și unghiuri
mai accentuate.
1.3. Atitudinea plană sau rigidă (fig. 3 c) se observă mai bine din profil, dar și din față spate și
se poate recunoaște după următoarele caracteristici:
- toate segmentele corpului: capul gâtul, tnmchiul bazinul și membrele tind să se situeze pe
verticala;
- corpul este lipsit de relief spatele, pieptul și abdomenul fiind aproape plane;
- coloana vertebrală este dreaptă ca un stâlp. Sră curburile fiziologice obișnuite, ba uneori având
tendința Ia inversarea curburilor dorsală și lombara;
- mușchii celor două planuri ale corpului-dorsal și ventral (posterior și anterior) - sunt alungiți și
au un tonus crescut.
- mișcările corpului sunt lipsite de suplețe, mersul este greoi, cu membrele inferioare drepte și
rigide, cu cele superioare întinse și fără legănările obișnuite.
Atitudinea rigida se întâlnește rar și poate avea fie origine congenitală, fie do bândită în timpul
creșterii.
1.4. Atitudinea global-asimetrică (scoliotică) (fig. 3 d și e) este marcată de următoarele
caracteristici:
- dă impresia unei dispuneri în zig-zag, în plan frontal, a principalelor segmente ale corpului;
- trunchiul gâtul și capul se înclină într-o parte, membrele inferioare în cealaltă parte, realizând o
formă scoliotică globală;
- bazinul este înclinat spre partea convexă a scoliozei, translatul spre partea opusă și rotat în ax
vertical.
Atitudinea se instalează la unele fete tinere care abuzează de sprijinul pe un picior, în timpul
căruia bazinul este coborât spre piciorul neîncărcat, iar tamchiul se înclină lateral în sens compensator..
■
Atitudinile deficiențe globale pot fi în realitate incomplet sau divers realizate, putându-se modifica
în timpul evoluției, fiind schimbătoare. Mult, timp ele sunt modificări funcționale, dar cu timpul se pot
permanentiza prin producerea unor modificări structurale tipice fiecărei forme.
15 Corectarea atitudinilor deficiente globale ale corpului'
întoicât (feficiențelor globale interesează o inare parte dintre segmentele coipo- râie,
exercițiile corective vor avea un caracter complex. Ele trebuie să acționeze static și dhiamic
asupra tuturor elementelor componente ale deficienței.
15.1 Corectarea atitudinii global lordotice ■
a. Obiective:
- redresarea coloanei vertebrale;
- toitifierea și scurtarea mușchilor abdominali întinși, slăbiți;

41
 - dezvoltarea toracelui;
~ corectarea poziției capului și gâtului;
- redresarea bazinului înclinat prea mult înainte și în jos;
- îndreptarea genunchilor dacă sunt recurbați;
- corectarea întregii ținute a corpului;
- toniferea musculaturii în general, aceasta fiind deficientă;
- echilibrarea pozițiilor segmentelor.
k .Poliții ele lucru:
“ șezând (este cea mai indicată) și derivatele ei: șezând pe scaun, șezând pe podea cu
genunchii îndoiți, pe genunchi șezând:
- culcat pe spate și culcat, rezemat cu genunchii îndoiți;
- atârnai.
Se va recurge mai puțin la poziția stând și pe genunchi, care sunt în general iordozante.
c. Grupele de exerciții cele mai indicate:
“ redresările active;
~ flexiile de’trunchi;
- mișcările pentru abdomen sunt deosebit de importante, având grijă să nu se facă din
poziție lordozată;
“ exercițiile de târâre;
~ suspensiile;
- exercițiile de respirație; ■
- echilibrul;
.mișcări la aparate de gimnastica; ■
- mișcări cu bastoane, mingi medicinale etc.
ii Sunt contraindicate:
- mișcările de extensie, mai ales ale regiunii lombare,
- ridicarea de greutăți;
- mersul pe distanțe lungi.
Masajul spatdui și abdomenului vor fi folosite ca mijloace ajutătoare.
Pentru debili, cei cu insuficiență musculară și neantrenați, se recomandă repausul în scaunul
lung de cură și culcat pe spate cu genunchii îndoiți cu tălpile sprijinite pe podea.
1.5.2 Corectarea atitudinii global cifotice
x Obiective:
■" îndreptarea coloanei vertebrale și. a spatelui; '
- tonificarea și scurtarea mușchilor lungi extensori ai coloanei vertebrale;
- lărgirea toracelui îngust și înfundat;
- redresarea poziției capului și gâtului:
“ ridicarea și ducerea în spate a umerilor căzuți și aduși;
- apropierea omoplaților depărtați;
- îndreptarea membrelor inferioare dacă genunciui sunt flectați.
b. Poziții de lucru:
4
2
 » stând și mai ales stând depărtat;
»pe genunchi și pe genunclii cu mâinile la ceafă;
- culcat și in special culcat anterior cu capul ridicat și sprijinit pe coate:
- atârnat și atârnat extins.
c. Grupele de exerciții cete mai indicate:
- extensiile trunchiului și membrelor superioare;
- redresările pasive din poziția culcat pe spate pe un pian orizontal dur:
-redresările active în oglindă din ortostatism (stând);
- echilibru cu greutate pe cap;
- târâre din pozițiile culcat și pe genunclii. cu sprijin pe palme (pe patru labe) sub orizontală;
- suspensiunile;
- mișcările la aparate (scară fixă, bârnă);
- mișcările cu. aparate portative: bastoane, mingi medicinale. extensoare etc.
d. Contraindicații:
- poziția șezând;
*■ mișcările de flexie ale trunchiului;
-activitățile din poziția cu trunchiul aplecat sau îndoit înainte.
Se indică masajul spatelui în cazul insuficienței mușchilor dorsali și în caz de oboseală.
Pentru defcienții slabi și obosiți este recomandat repausul prelungit (corectiv) pe spate, cu o
perniță sub spate la nivelul curburii maxime.
1.5.3. Corectarea atitudinii global plane
& Obiective:
- combaterea rigidității - primul scop - prin:
»mărirea mobilității -articulare, si creșterea supleței în mișcare;
<■ formarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. împotriva tendinței de inversare a
curburilor spatelui;
- dezvoltarea trunchiului, mai ales în diametrul anteroposierior:
- coordonarea mișcărilor membrelor superioare și inferioare.

43
 b. Postii - In această deficiență pozițiile nu sunt folosite ca exerciții în sine.
Se vor evita mai ales pozițiile: stând, șezând. $i atârnat.
e. Gume de exerciții;
-• toate mișcările trunchiului și membrelor, executate amplu și cu arcuiri furate ajută la
mărirea supleței corpului:
- mișcări de trunchi în toate sensurile;
“ pendulările membrelor superioare în plan anterior;
- pendulările membrelor inferioare în plan posterior;
- târârea;
»exerciții de respirație;
-»pot fi folosite aparatele de gimnastica fixe și portative;
- dintre sporturi se vot folosi:
= înotai - care dezvolta suplețea;
-jocurile sportive»asigură coordonarea mișcărilor;
»gimnastica.
1.5.4, Corectarea aîitacMi global asimetrice (scoliotice)
a. Obiective:
- redresarea bazinului dacă este înclinat translata! sau răsucit;
- îndreptarea coloanei vertebrale și a spatelui; dezvoltarea simetrică a toracehn;
- menținerea în poziții simetrica a umcsilor. omoplaților, membreter superioare. a șoldurilor
și a membrelor inferioare.
b. Poziții de taenu
- stând;
- pe genunchi și mai ales pe genunchi cu sprijin pe palme;
- culcat și derivatele corective și hipercorective pentru bazin și trunchi;
- atârnat și derivatele ei coretaive și liijîercorective pentru bazin și trunchi.
c Grupe de exerciții;
»îndoiri laterale de tnmdii pentru scurtarea mușchilor alungiți și întinderea celor scurtați;
- mișcări de bazin în sensul redresării Iui;
- mișcări de membre superioare și inferioare cu scop corectiv;
- redresări: pasive (culcat. lateral) și. active (în oglinda);
- echilibru ai greutăți mici pe cap;
- târârea din pozițiile pe genunchi cu sprijin pe palme și din culcat după principiile lui
Klapp;
-mișcări de respirație.
d. Contraindieații - mișcările de flexie ale tnmchăului și îndoirile laterale de partea
concavității anburii pentru a nu o accentua.
Masajul spatelui este necesar în scoliozele dureroase, m insuficiențele și oboseala muserdam.
 Repausul prelungit în. poziție culcat pe spate și- repausul corectiv culcat pe o latu ră se
reconiaiidă. pentru deHcientîi slabi,
.Uiniiv sporturi se recomandă înotul, și uneori scrima și tenisul dacă se practică. în sensul
corecției,
, ai ^iz, de inegalitate a membrelor inferioare se poate înălța membrul mai scurt izsm
iîidodikterea unei talonete de manmc potrivi® sub călcâi, în privința aceasta. ua,.t«e mul®
uicumspecpe pentru că. în perioada, de creștere, taloneta poate accein ^^'T ianerea § ® membrului
a cre te

cu talonetă.. Ea seva pune imniai daca

altfel deficiența tinde sa se accentueze (să se agraveze).

2. Âtitudinile deficiente de corpului m mișcare

, ^0‘iun,. atitudinile dericiente sunt destul de discrete în. situații statice

^pauțiR dai pun urai bine m evidență în mers și în mișcările obișnuite când se acemnuează
caracteristicile atitudinii respectate - în flexie, rigidă, etc.
. vntni^xecuteiea mișcărilor cam necesită multă precizie și abilitate, unii copiii iau pozipi ioi|ate,
rigide, nepotrivite, mai ales dacă se știu observați. în unele mișcări apar atitudini neglijente,
necontrolate, incorecte ale capului și tnmchiutaț dar mai ales ale membrelor superioare și inferioare.
^orec^rea^acestor defecte necesită în mod obligatoriu cimoașterea precisă a. pozițiilor și. mișcărilor
greșite, a cauzelor și mecanismelor lor de producere
“ Intoi se vor înlătura deprinderile greșite.
iD
^?XIa ^?a se vor învăța noile poziții și mișcări corecte, care ss vor repeta prin antrenament
individual susținut și prin autocontrol până devin deprinderi,
- oe recomandă practicarea sporhiriîar care dezvoltă siguranța în mișcări: înotul, schiul, patinajul
scrima, tirul etc,
Katia supfețe și ritniiatatc se mcommidă dansul clasic și .modera și exerciții metocnce de balet -
va control și autocontrol

45
 '' Capitolul IV ■
DEFICIENȚELE RZÎCE PARȚIALE SAU SEGMENTARE
ALE CORPULUI

Pentru iișurarea corectării și a tratamentului. deficiențele fizice se grupează pe regiuni și segmente ale
corpului: cap și gât, umeri, omoplați și membre superioare, spate, torace (țața sa anterioară), abdomenul,
bazinul și membrele inferioare. Ele pot să fie foncțioriaie sairstaiaurale.

1 Deficiențele fizice ale capului și gâtului

întrucât din pnncti.il de vedere al funcțiunii de mișcare și sprijin capul și gâtul se comportă solidar,
deficiențele lor fizice se cercetează și tratează împreună. Menționăm totuși că atitudinile defectuoase ale
capului pot să existe și sa evolueze de sine stătător, deși de regulă sunt însoțire de modificări ale poziție
gâtului. Situația poate exista și în scos invers - poziția defectuoasă proprie și de sine stătătoare a gâtului,
care influențează îi'isă întotdeauna poziția și mișcările capului. Le redăm în cele ce urinează.
1.1. Capul și gâtul înclinate înainte - fie împreună, fie fiecare în parte. Deficiența este determinată
de: timiditate, debilitate, miopie, poziție incorecta în bancă, la masa de studiu etc. Adesea ea reprezintă o
continuare a unei curburi cifotice a coloanei vertebrale dorsal superioare, sau a miei cuiburi totale a
coloanei.
Capul capătă o atitudine particulară când se redresează, gâtul rămânând mai departe în poziția de înd
hiare înainte.
Corectare:
Obiective:
“ tonificarea mușchilor cefei;
- formarea deprinderii de a privi înainte și în sus. în ochii celui cu care vorbește subiectul;
- redresarea tnmdiiului, umerilor și omoplaților;
■* dezvoltarea imndiiului;
- formarea depnnder.u de a merge cu capul în sus, în. poziție normală.
F&zitu preferate:
- șezând
pe genuadii cu sprijin pe palme
- culcat ventral
Grupe dh exerciții;
~ extensii hbere și cu rezistentă, concentiice capului și gâtului;
«redresări și mișcări pentru membrele superioare, combinate cu exerciții de respirație;
- exerciții de mers și echilibru;
Masajul tonic al cefei este foarte util.

46
 1.2. Capul și gâtul în hiperexteusie ■
Este o afecțiune mai rară. Se întâlnește la copiii vioi și îndrăzneți, dar mai ales. în miopatii cu tonusul
crescut. Coloana cervicală e arcuită mult în extensie.
Corectare
- combaterea contracturi! prin masaj;
- exerciții de flexie, laterafitate și circumducție în plan anterior.
1.3. Capul înclinat spre stânga sau spre dreapta
Poate fi însoțit sau. nu de înclinarea sau arcuirea laterală a gâtului. Este o modificare mai rara.
CilMZC
- o deprindere greșită care poate scurta funcțional mușcliii laterali ai gâtului;
- încurbări scoliatice ale coloanei vertabrale dorsale.
Corectare
- obiective: - dezobișnuirea luării și păstrării poziției incorecte;
- alungirea mușchilor scurtați, scurtarea celor alungiți.
Poziții - cele joase : șezând. pe genunchi, culcat pe partea afectată
Exerciții dinamice
- redresări și tensiuni în sens corectiv;
- exerciții pasive și active de întindere a mușchilor și țesuturilor scurtate,
- exerciții pasive și active de întărire și scurtare a mușchilor alungiți;
- mișcări de extensie a capului și gâtului;
- exerciții corective pentru umeri și omoplați:
- exerciții de târâre, echilibru și respirație.
Masaj relaxatei și de alungite a mușchilor laterali ai gâtului, care sunt scurtați sau contractați.
1.4. Torticolis (răsucirea capului și gâtului spre stânga sau spre dreapta)
Atitudinea în răsucire a capului și gâtului spre dreapta sau spre stânga face parte dintr-o entitate clinică
foarte bine definită, numită torticolis. Pe lângă poziția caracteristică a capului și gâtului, această deficiență
determină modificări ale formei și simetriei segmentelor amintite, ce vor marca individual pentru toată
viața. Defecțiunea poate fi de origine funcțională sau patologică (structurală). In ultimul caz poate fi
determinată de modificări primare congenitale sau căpătate ale părților moi ale gâtului, ori ale vertebrelor
regiunii cenicale și chiar ale condililor occipitali. Dar chiar și când este dată de cauze străine de coloana
vertebrală, va produce în mod obligatoriu devieri în plan frontal și rotari ale vertebrelor cervicale, putea
deci să fie studiată și Ia deficiențele coloanei vertebrale. Cum însă are determinări pregnante și spe cifice
asupra extremității cefalice (cap), o studiem la deficiențele acestui segment.

47
 Torticolisul este o defidență vicioasă permanentă a capului și
gâlulnl. cauzată de atracția cu scurtare unilaterală a
mușchiului siemo-cleido- mastoidian, care are drept rezultat
înclinarea capului înspre mușchiul lezat și răsucirea lui spre
partea sănătoasă (fig. 4).
Prin urmare, în conformitate ai această definiție, răsucirile
de ordin funcțional ale capului și gâtului nu intră în ceea ce se
înțelege in patologie prin tcrticolis. Ele se corectează ușor
prin tratarea cauzei funcționale care a determinat răsucirea.
Deși în marea majoritate a cazurilor tortico- lisnl este de
origine musculară, el poate fi cauzat și de malformații
congenitale osoase. Indiferent însă de etiologic (cauză), ci
Fig. 4. Torticdis (schiță) se remarcă
are dispunerea ochilor și gurii în scări răaanet asupra coloanei vertebrale cervicale, care se va
încuiba sub forma unei scolioze localizate, cu convexitatea
spre partea bolnavă.
1.4.1 Etiologic. Torticolisul roate să aibă o cauză congenitală (torticolis congenital), sau să fie câștigat
în timpul vieții, situație în care poate avea o mulțime de cauze.
a. Torticolisul congenital este întâlnit relativ frecvent, și poate să coincidă, cu alte malformații
congenitale; buză de iepure, picior strâmb, anomalii cerwafc, displazie de șold etc. Mecanismul de
producere nu este pe deplin elucidat și are două ipoteze: congenitală și traumatism obstetrica!.
a.l. După ipoteza congenitala, torticolisul s-ar datora, unei poziții vicioase intrauterine a fătului, în
care capul torsionat intr-o parte comprimă mușchiul sterno-ekido-mastoidian, sau umărul poate apăsa gâtul.
Rezultă și într-un caz și. în celălalt o compresiune arterială care provoacă leziuni ischemice cu contracta ră
și refracție ireversibilă a. mușchiului. Unii (Lange și alții.) consideră că ar exista un viciu de conformație
congenitală a mușchiului, mai ales când torticolisul este asociat cu alte malformații.
a.2 Ipoteza obsietricală susține că în timpul unei nașteri distotice (grele). în special în prezentările
pehdene (copilul iese, cu șezutul înainte), se produce o întindere cu torsiune a gâtului copilului, cu lezarea
(ruperea) mușcliiului stemo-cleido- mastoidian. în mușchi se formează un he.mat.om care se frbrozează și
determina o refracție cu scurtare secundară Teoria nu este admisă în totalitate, deoarece există torticolis și
la. copii uăscuțî prin cezariană, adică firă traumă obstetrica^.
Anatomia patologică evidențiază un proces de scleroză a mușchiului, datorită unei miorițe inteixtițîale
b nivelul mușchiului stemo-cleido-mastoidian și în special a fasciculului sternal.
Există și îorticdis congenital prin nialforniații. congenitale osoase ca:
~ occipitalizarea unilaterală a atlasului;
- atrofia, condililor occipitali;
“ hemivertebre cervicale.
b. Torticolîsul căpătat ■■ este secundar unei afecțiuni de la nivelul gâtului. El poate avea mai multe
cauze, după cum urinează:
- cicatrici retractile ale gâtului, sechele după arsuri, plăgi supurate, adenoflegmoane ale gâtului etc.;
- morbul Pott (tuberculoză vertebrală) suboccipital sau cervical:
- miorițe virale, reumatice sau de altă natură, care dau torticolis dureros dar trecător;
- afecțiuni inflmruttoare rino-feringiene, cu subhtxație attoidoaxoidiană (sindromul Grisel), la copii;
~ spondilita ancfdlopoetică , spodilodisdtele și traumatismele cervicale cu fractu- raduxație a primelor

48
doua vertebre cervicale, fractura apofizei. stiloi.de temporale (sindromul Duchet-Riolan) la adult;
»afecțiuni neurologice: paralizii spastice sau flasce;
- discopatii cervicale (hernie de disc, cenicartreză), dan un torticolis dureros și greu reductibil;
- posturi anormale: școlare. profesionale, sportive sau determinate de deficiențe oculare
(astigmatism) și auditive unilaterale;
- menținerea mior poziții vicioase timp mai îndelungat în timpul somnului pot da torticolis prin
contractară reflexă a mușchilor gatului unilateral. Acesta este dureros dar trecător.
- afecțiuni psihice (histerice).
14-2, Simptomatologia tortieolisului
Simptomatologia din torticolis se manifestă prin atitudine și modificări caracteristice:
- capul se înclină spre umărul dinspre mușcltiul scurtat și fața se rotește spre umărul din partea
mușchiului sănătos;
- umărul din partea mnșchhuid afectat, este mai ridicat; determinând înclinarea axei umerilor spre
partea sănătoasă;
- mușchiul stemo-cleido-mastoidian din partea înclinației este proeminent îngroșat și. scurtat,
refracția interesând ambele componente, dar mai ales capătul clavicular:
- asimetrie cranio-facială. ai atrofia feței și craniului din partea înclinată, asimetrii ale nasului și
gurii;
»ochii și sprâncenele se dispun m scară., cu tendința de a se menține la orizonta lă, din necesități
impuse de formarea corectă a imagine! pe retină;
■= scolioză ccnico-dorsală, în regiunea cervicală scolioza având convexitatea spre partea bolnavă:
- atitudinea vicioasă în torticolisul congenital este de la început ireductibilă. se accentuează cu
timpul, dar este nedureroasă și copiii suportă bine malformația, care numai ulterior le va produce un
disconfort estetic.
L4J. Tratamentul tor&ollsului '■
T;JZ< șl-mraâ. m/T<TnjIui tnarmaâT i,rcte< p-oau? u umpcdic, du- nngical și
foncp.UHakreaipcraita. Carurile grave sau sedii rarcesită un tratament dânugical și ortopedie, asociat cu
Lratauoiixd fiiuGțkmal pre și posteoperatar. Tra- tameniui clikurgol este indicai d te fiică după vârste de 2
ani.
idrtauientol torHcnsisulin de cauză, obstetricală trebuie început încă din primele luai după naștere.
Tratamentul corectiv' va avea următoarele obiective:
1. tonifîerea și alimguea Kiușduulm bolnav prin exerciții excentrice (și în afara, segmentului de
contracție, dacă e posibil), precum și. toifîerea cu scurtarea mușchi- ului dan mic •..••' țmm:r (și te"; -c.’
ngainCdri fo — m.rate daca e

2. corectarea asimetrie! centurii xapulare și a toracelui;

3. ircnm deda ' p-\-.bd .••■:: a r-re- •' o i și gâtului în situațiile statice și dinamice ale calpului..
Pentru fonnek ușoare trataraenlul constă în primii ani de viața din meuțiiieiea unor poziții corective și
tiijiercoiective ale ctgiuluț gâtului și cdorlahe segmente ale corpului, redresări pasive și tnanevre ușoare GC
masau
Im vândă de 3-4 ani se introduc exerciții corective active.
Exercițiile sc vor executa din. poziții care asigură o bună stabilitate a contului și o focalizare precisa a
mișuni: siâzid apucai la spaliere, stând sprijinit la un oarecare sușxnț șezând, pe geauredn etc.
Emwilrifo E ;..:fo ' -.re :e o duc

49
 a, Exerciții de cap și gât
--■ extensii ale capuhn și gâtului:
~ înclinări laterale ale capului și gâtului spre partea sănătoasă;
» 4..■;■■iiii ak rapuim spre pu-tm ai așterni te tezat;
circumducția gâtului în plan posterior;
“ întinderea în axul vedicul al coloaiiei vertebrale.
Exercițiile se v'or executa liber și cu ușoară rezistență manuala. Pentru înclinările laterale ale capului
rezistența se va realiza aplicând o mână pe partea laterală a capului (în zona temporc-panetaiă) dinspre
partea în. cate se face înclinația (partea sănătoasă), iar cealaltă rafina se va aplka pe umanii dinspre partea
bolnavă. Pentru ratările capului (înspre partea bolnavă), rezistența manuală se va efectua astfel: ajuto rul,
șosirc. tu .,. :.. . w oplire s pe raclară orizontală a mandibulei
dinspre partea bolnavi, iar cealaliâ mână pe rana parieto-occipitală dinspre partea sănătoasă.
Exercițiile se pot face și cu ajutor din partea Idiietoterapeutului, situație în care priza de către terapeut
va fi Scul invers față de rea din exercițiile cu rezistență.

th .Exerciții de simb^ soperier. umeri, și omoplați:

- Mișcări asimetrice de brațe-în scopul coiecriris asknctrid. centurii scapuîare: membrul de partea
sănătoasă efectua, mișcan peste hnia oixzontaiă a. cmiernor și m plan posterior, iar meii&nto superior fie
partea tartkolisuiui va executa mișcări sub nivelul unirilor.
C fire; vițîl de Mșmâ - m t. ..teluri: ...t ndșMiA. ; da mdoLi Mari., spic partea săiiăloasE iMiMn ugre
partea fmrilcvlMtri'ui. u'daM1 șl dmmumiMi m plan posterior.
Exercițiile M. temerii :-u uiupul de a rente JeaMidcto UmocM, iar când sunt asociate cu mișMnk
capului și gâtului au rolul de a tuupliika mișcările martora.
d, Eccrclui de mspirmk sM kimă ri'.v.fi .mu Agate exureilv rereai.-re de m:; vectori fuvorMite alt <
o:,, nfi in.
e. tesmviții v. obiecte pcrMfre ș ri opream fim &£ VOI £dUV= p'C &LilK.rtU-<<
ia cmecrivă cu mișcările cspuhfi și cri-fiori
fi Erevdin apimathc sub fimfi. do o. fii;.. ■..MMum și mptemkae vor ca o sUucăafi ce v.; r vritifi
Eaerdțiifc dc ccîrilibm se om .oi fixiM de mo ..•;.. toruaL pream; și cu purtări de greuiap pe v...g.
voiMtori -.ri târâre se Mu Mi poziția pe gezmitolii cu spijiti pe palme (mers aminte. în cmc spre partea
ri,fitoxfi; și Mo porițfi emuli h fi-o mc. aMai Momi.
fiuspcndui. ijt fac ÎH mâniri. Ia vena fîM cu apucarea Mrcumfi (U ecouri șipcaț șt in căpăstrul GUssea
pe r • ; M-fi z pt plan înclinat
g. Exeniiări de redresare^ cam constau din accentuări ale cxurcițiiloi' cmecdve mb controlul
proăisonmd și ai a.a oca ii al a oglindă.
Redresările pasn e și. aafio re pai tace d ai tensMu și tncțw - : în omori cerneri/ ril și hipercorecririi.
IA. A Esmapfe dc ucu ca, mrtohe pentru iiMlcăteM drept
Es^Ețh GR jwtem .iririm JeEviiE:
-- Mea pc toata talpa, apra pc vfiz i. u 1. cu capul și griul riaicM spre Jmapa, -Mcrspe toată MM. apoi
pe riafiiri. o; o.-.,.: ri și giUuf înclnate spic stânga.
~ Mers cu capul și. gând în extensie. im poziție arcaivă.
- Mas cu capul și gâtul în extensie., în puripc corefihfi. pufiaM pe fire.ni G mage medicinriă, stqmiM
din lateud cu urina stânga
“Mers pebaiicade gimnastăâ, cu o mingi mMkmnfi pe cap. :-. ufi-xri cu reâire stângă.

50
 ~Mers cu mi. baston. Ia srsM, așeM în diagonală, apxm cu. mâna stângă de sus, cu cea dreaptă de jos:
îndoirea capului spre sânga, alternativ cu notarea hă ave dreapta.
- Idem cu capul. în poziție corectîvă.
“ Mers fandat cu răsucirea capului spre dreapta, cu arcuire.
- Alergare spre dreapta, cu încnicișarea picioarelor și capul risndi spre dreajita.
- Tdem cu capul înclinat, spre .stânga.
» Alergam cu pas săltat, oi capul bdinat spre stânga, cu ducerea, simultana a bmțnhjd stâng sus și a
cehii drept jos.
»Stând, depărtat', fandat lateral pe piciorul drept, capul răsucit spre dreapta, mâinile pe șolduri.
- Idem, cu capul și tnmchiul înclinate spre stânga, cu arcuire.
~ Stând depărtat, cu. spatele la scara fixă, brațele oblic sus apucat de șipcă: îndoire spre stânga, și
răsucire spre dreaptă a. capului și gâtului, alternativ.
- Stând, cu latura stângă la scara fixă, apucat ai. mâna stânga, bara din dreptul șoldului, brațul drept
îndoit la spate: îndoire laterală spre stânga a trunchiului prin depărtarea bazinului de scara fixa și înclinarea
capului spre stânga.
- Stand cu latura dreaptă înspre oglindă, mâinile pe șolduri, răsucirea, capului și trunchiului spre
dreapta, concomitent cu înclinarea capului spre stânga.
- Șezând călare, brațele pe șolduri, kinetoterapeutol în spatele paâentdui. se opune în clinării capului
spre stânga, și a îndoirii tnmchiului spre stânga, aplicând mâna dreaptă pe umărul drept al pacientului și
mâna stângă pe partea stângă a capului.
- Aceeași poziție, kinetoterapeutul se opune răsucirii capului spre dreapta, aplicând mâna dreaptă pe
partea dreaptă a feței, pacientului, și mâna stângă pe partea stângă a. capului.
- Pe genunchi, pe călcâie șezând, cu câte o halteră mică în fiecare mană: ridica rea pe genunchi,
trunchiul, capul și gâtul în extensie, cu ducerea brațului stâng sus, a celui drept la spate. ....,. .... ■
- Pe genunchi cu sprijin pe palme: îndoirea coatelor cu răsucirea capului și gâtului spre dreapta până
la contactul tâmplei stângi cu podeaua.
- Idem, coatele îndoite lateral: târâre în cerc spre stânga.
- Culcai înainte, mâna dreaptă la spate, stânga la ceafa: extensia capului și gâtu lui cu răsucirea
capului spre dreapta.
- Culcat înainte cu. bastonul oblic la. spate, mâna stângă sus, dreapta jos: extensia și îndoirea capului
spre stânga.
- Culcat pe latura dreaptă, cu fața spre oglindă, brațele pe lângă corp: îndoirea laterală spre stânga a
capului, cu autocontrolul poziției corecte,
- Culcat pe spate, cu brațul stâng în prelungirea corpului, dreptul pe lângă corp: târâre în cerc spre
stânga, cu capul îndoit lateral stânga.
- Atârnat cu spatele la scara fixă, cu mâna stângă apucat mai sus: pendularea membrelor inferioare
spre dreapta și stânga, cu menținerea atitudinii corecte a capului și gâtului.
- Stând: cumpăna pe piciorul drept, cu brațul stâng înainte, dreptul înapoi.
»Mers pe vârfuri, cu mâna stângă. sus, dreapta jos și capul în extensie.
- Atârnate pe plan înclinat cu fața în sus, suspensie în căpăstrul Glisson.
Pentru torticolisul stâng exercițiile se vor face invers.
2. Defieiențde umerilor, omoplaților și membrelor superioare

51
 Având în vedere importanța deosebită a centurii scapuiare și a membrelor superioare în executarea
cetor owpncate și perfecționate acte motorii ale omului,, precum și a contribuției acestora la determinarea
aspectului fizic al corpului, este ab- solut necesar să le acordam importanța cuvenită în ceea ce privește
cercetarea și CQ- redarea caracterelor lor morfologice și funcționale. întotdeauna vom compara între ele
segmentele pereche și la nevoie le vom măsura.
Deficiențele fizice ale acestor regiuni au frecvența destul de mare și sunt întot deauna asociate între ele.
Deși sunt multe, importanță practică, privită mai ales din perspectiva posibilităților de corectare prin
Idnetoterapie, au doar uivnătoarde: umerii eăzuți și aduși în față, umerii asimetrici, omoplații, depărtați,,
desprinși si asimetrici, atitudinile deficiente ale mâinilor.
2X Umerii căznii și aduși (m față)
Umerii au. mare importanță în privința conliribuției b confonnația tninchi.u.hri. și în consecință a
întregului aspect al corpului.
Umerii normal conformați, musculoși și simetrici, dau tnmchiuhii un aspect de annonie și vigoare. La
băieți umerii sunt, mai largi, corespunzând de regula unui tonice bine dezvoltat. La fete, ei sunt mai înguști
(dar și la unii băieți) și corespund de obicei unui torace mai slab, adesea insuficient. în perioada de creștere,
datorită unei mari mobilități articulare, a insuficienței musculare și mai ales a lipsei de control a poziției,
umerii prezintă cele mai frecvente deficiențe de atitudine, care, dacă nu sunt corectate Ia timp, se mențin și
Ia vârsta adultă. ' ■
Umerii se, pot prezenta ceborâți (căzuți, lăsați în jos), ridicați (înălțați. țepoșă), duși în față (aduși),
duși în spate (împinși înapoi), dar mai ales asimetrici prin ridicare sau coborâ re, proiecție înainte sau
înapoi. sau prin combinarea acestor poziții (fig, 5).
Parametrul după care apreciem dacă un umăr este coborât sau ridicat îl constituie poziția claviculei de
aceeași parte: când clavicula este înclinată în. jos cu extremitatea externă, se consideră că umărul este
coborât și invers, când clavicula este îndreptată în sus, se consideră că umărul este ridicat. Una dintre
combinațiile frecvente, cu consecințe morfologice pregnante de deficiență și asupra căreia putem acționa cu
succes în sens corectiv, este cea a umerilor căzuți și aduși (duși în fața) (fig. 5 bis).
Obiectivele corectării umerilor căzuți
- redresarea umerilor - ridicarea și ducerea tor înapoi;
- tonifierea și scurtarea mușchilor ridicători ai umerilor:
- tonifierea și scurtarea mușchilor de proiecție înapoi a umerilor;
- tonifierea mușchilor rotatori interni ai. scapulei.
P&zJțU de kteru;
-stând;
- șezâud;
- pe genunchi cu. sprijin pe palme;
»■ atârnat.

52
Cnțpe fi -:A,AA
’ reikcrariacxc, urare și vu.rari.'-.'■./
- <ibdîi A:- nraMrekz xpaixuR ■-. cricriA
- ducerea -rafi-../ îivipoi din pufițra dc fidufeie pâifi ri m rang.
- ciraniidiMii fi brfec i-pre riapn și hi plrai era raz..
- mișcări de umeri pentru. terifirav și srardma iravfiyni amfetite h obiectiv, Toaic inișdhilc se pfi Era
fibra și ca ra .b.'cqc.
~ exerciți respirație

53
 Mesajul cefei, umerilor, spaifiri și tcrariri este naram pm.k vrirarara mușchilor încordați și murau
pracra și pra.m.v âdmx rarafel locale.
2.2, IbdkfeiH.de irarahuifeu
Omoplații, fiara.: fi cu vM ’..o■■ ..2:. xmi.smuM xxiii raipidaiă. prb; bUtiiram- id căreia meiribide
sqrairare re priud de ranfiA. bfișcădri proprii ah omoplaților sunt Imfeafi rit? imferid mocr.m■ ;'i.
cMfedcM și fee muralor în general. cu •.••■:;? sura strâns orari din. grai A mira,.rerfekqic fi raqkral.
Poziția omoplaților asm b.onnd.șfe ei nuri ținuți aproape de peretele toracelui prin umbra firarae.
limfe-- Ier mprarafi este aprcxiinativ orizontala, cea rukniîâ ess.c ușor oblică de sas în jos ȘÎ 'refera apirape
veruufeă, unghiul supero- inl.cni fiind mai apropiat ceva de ori era vradrah dată de unghiul inferior, spiiia
onioplai uh.fi este ofeMi băț; fi -,.-....: feriri febre fea omoplaților față de coloana vertebrală este medie,
proporțională cu diumnsv?feri toracriui și fi-: corpului hi general. In lot cașul, dkrafei Mu dfi carafei; fiife
fi ralcană trebuie fe fie aceeași. Pe verticală omoplații mul b același im fi.
Orice deviație a uMțim u-. • .rari >• renoplafim re riramgc și asupra claviculelor și respectiv a inimilor
(umeri: simt Ibirafii fi :■ 'mire. eferemiutca externă a claviculei, epfira prexirefeă a rarararaiuri șiregim
mfe'-fefe Când omoplații și umerii sunt hi poziție mwj'nria. rec. fi fiul. au o pofide aprerimadv orizontală,
fiind era-- deferite pririrâuu Mici (Ihrâ) hraufiri în feraî de S. Când omoplatul și respectiv amarai sunt
ridka.fi, ra piufecrera în rec și cric hula, im când umărul și respectiv -omoplații sinii căzuți. fim ire.ua se
orienlenMi în jus. De aerai fiecare claviculă este consifiraiă cheri pnafifi trafirfim din paiira ? .orari ■ fi
Omoplații pot arai mmărawle :.- feri •..fevrara.x. omoplații depărtați sau prea epropiafi de eolenra
t .re ;•■ re fi, ■rig'fi rac fipifi de primii costal. ridicați sau cobo- râți, iertați înăuntru mu hram și -ri fim fi
mii în periții ramraira Aceste vicii de poziție ale cni.qilfi.iki de rafia diveirale vrili globuri fi. dlinidine
ale cor
pului și vicii ymțiari sau totale ale coloanei vreri ura De exemplu., omoplații depărtați și ușor
desprinși ..ia.; fiu âriplrari ferageri a Lraj inaoțesc dc regula atitudinile cifoticc și lorfifee; oiwpkifii lipiți fi
raracc re observa re cei cu spate plan, iar pozifide asimetrice fi: -re--,fe.fi re bracra i ure.c -reoErak. (fig. â)

a - poziție b ~ omoplați depărtați de coloana vertebrală;

c ~ omoplatul drept mai ridicat; d - omoplatul drept mai apropiat de coloana vertebrală

Mișcările omoplaților se cercetează odată cn mișcările umerilor și ale membrelor superioare. Vom.
descrie, câteva răcii de poziție ntai pregnante ale omoplaților și. modalitățile lor de tratament
2.2,1 Omoplații depărtați și desprinși (fig. 6 b)
Această atitudine însoțește de obicei deficiențele umerilor și ale membrelor superioare, precum și pe
cete ale coloanei vertebrale. In acest caz însă, ne ocupăm mai ales de acele deficiențe care sunt determinate

54
de insuficiența, fimaională a mușchilor ridicători și fîxatori ai omoplaților. Pentru apropierea omoplaților
de coloana vertebrală și pentru, a-i fixa mai bine de peretele toracic subiacent (de sub ei). este nevoie să
tonifiem și să scurtăm. în deosebi mușchii romboizi și trapezi, exceptând ridicătorul umărului, și adesea să
lungim mușchii pectorali - cei mai puternici antagoniști ai filatorilor.
Obiective:
~ redresarea. omoplaților;
- scurtarea și tonffierea mușchilor fîxatori - romboizi și trapezi;
- alungirea mușchilor pectorali.
Petiții de lucru:
- toate pozițiile fundamentale din gimnastica de bază. în special acelea care asigură o mai bună
stabilitate pentru a asigura mișcările membrelor superioare și ale trunchiului.
Grupe de mișcări:
- redresări pasive și active libere precum și cu rezistență;
- mișcări de extensie a brațelor și trunchiului;
- mișcări de ridicare și proiecție înapoi a linierilor;
- suspensiile cu umerii redresați;
- târârile;
~ mișcări respiratorii.

55
 2,2.2. Ctoophm tomtorto (Rg/6 c șt o}
Asijntovi nnaptofor m mtofofo to torte tortorA tom Ah 7 m m upicdi lor fo. coloana -vertebrală în
rrto moto rtofo. for îtou’fom dntkry v uto im- gal sau chiar în vnc opus, precarn și âmpteedern foepto
de taace..
a, Gîtotovrfe frtoantotohâ
- retobiUma tototoi gtaîke și fiaubienale a wnapiaplvr
- tonifierea și sudarea Hiusauatazu dtoctote ș? totote.. precum și Ah acte,v cefei scurtate..
îrfftocUc de sifefeh: da;h owtoto mc ndfejg se m refofa și scurta coborâtorii și. sc vor alungii totem to:
foto mi depărtați se vcr scurta și touifia Lrapeto (fibrele ^nzoidale), care apropie ornoplații de 03toană
și veni lungi musadatuto ave aduce unieni ntoto; rfcca șart totoți utoto vom toaca A sairte totoni atente
ufeugind rm-toto atonă hi torta toătou ua patos -•••;•, toca aiioplapi nai top n op de țoi’to ci totofa și
nto totoni.
h.. Fotoii - “toi h to'-plaii toătop șl toptofo
e, Exsrton
- toștori de tomna cottoito și btotecaaiva tom și cu totonp ai fon-

rea tocplaților în poziție amethte și hiptooacto'ă

- se tor Î.IPUZȘ mișcările tocitor, braîtor și toncbfolui fo zpecto vd fonua de tottoh libero sau m
aptoto - mtemu ptocto stopcp etc.
2.2.3. Ctoopbto toptorMito (că 7)
Ouatoto copan di to auto tufo to-foniarca toetotoă a mgirmii iitotou.i

totofos dfo jur. Pe ccîe toi wtov ou itoteiunc? mie ccmototo. itofoiutovă. Ctouto dobândite
Rto ;tot vofe tsu
gtotei și ctolunî sectoare și toto a toîpuăi mptotoe a tomatei. rezultată din poziționala foarte toto a
omoptetuluș mtoto cu ttotoărt alo tomtotor și fo-
fo tod ucruto ornopufo m gfo ort stelă pe
to:-m tom coaste a și epato toto tovto. On de
câte ori to Atol nai to zi porte v?.to ;i; -ic
ctotopto; supuindito.
Fntotogic. umopfotid se for- mamă în
iuupfo vieții mtototoe în totoca cervicală,
ctotond progresiv,, toto foto până te rrtșfem ton-
ge în ptoipc nonuala. Ptogeneto

•rtotocc. ÎH toiitoc aton cobtoteâ mmoptototoi totototo ci to’toând tort în

partea laterală s gâtote. sau în drepto piiinex ctoto toteitotond o dtortoție cm racteristică. După Hnc
este vorba dc o z.nmntefe rtomto. a tofo mtoto consta fo lipite ifetoptto a totodi toptora la tos.
■ț ' fovrafote ta. se prin scurtarea amgemtală a claviculei cu în.-
i efeiderea exagerată a unghiidui acroxtaodaviculai, astfel încât pensa pe care o formează ccritora scăpătata
nu .uni poate înibzăpșa în mod. nonnal inucriiiul de con al î primelor coaste, motiv pentru care omoplatul
și. clavicula rămân așezate mai sus. Im- l posibilAkea. tk
dpîictwe a pensei centurii scapulare pe tonice poate fi datorata și înrcr

56
t lupertrofu a toracelui de partea njicresată. ■•
I Defectului osos i se pot asocia și maJfonnațH ale musculaturii ridicătoare- a soa-
j puici, care contribuie Ia formarea și înăfoliiema poziției vicioase Este vorba de re-
’ rtacpa mgluultmdui om.op latului, a romboidalul a unor fascicule din marele dințat
și uneori aplaaa fescircuelar .niferioare ale trapeauui. Im taste acestea, se rata pol adăuga și alte
luxanam la distrugă, cum ar fi: o lâpoirafie a femifeței de aceeași parte, fotaim praguri, ș
meșerafor; cc^b'''ta om. c glreteă mamara mai nucă și mai cm riv'-tari membrul . -•; - .'..
urate ..mfera - < și prafecita xmfo:
fața de cel din partea opusa, airoreaiu vetifibraie șt costale. Aceste asocieri. auomalxxr prim,a ii
pcmra -ț k---^ cmgte-i;..fo ? ?pra:fo; emeri taramplra suprari ,ri..zi.
Da.: re A- ’ folfota: râ ranjp'.m L. praridfim se pot produce în. trona UÎM fradnri de t<-.'.• I.
fortrate m pas foc mrarime Ac ropilutar mic. care rcwtaarii clavicula prut încălecarea fragnientelor osoase.
De obicei' defecțimiea este unilaterală (DI 9 cazuri din 10), fiind situata cel nud fecvenl ta putea stângă.
Poate îmbracă j forrac vi'rin.. .1- di ren - ' .pura-P ■..: -. are cmraraufo mta rotai estefice deriv ’". ..
I cțlonafe, până la tbnncle grave, cu reducerea marcată a inișcani ntembraluî superior,
e l-fi; ras. pi.te.mrcira prâuro an., . rara fota a Sfoțjftrearttefogfe Ia .fonnele grave senii rate sunt
evidente fora de Ia naștere. In
1 cefe ușoare, în cate există mai. mult o fora J. .1. J. j.fo î. .î. LO te ?fo O-u-fo î. -, r iarapafoate
ftaicțiorială, 4 ' ... ,b - cri m d rarara rara fo crieri gw ș-' -b difonmtatea prre
o gresând odată cu creșterea.
ț Im -o b bre foi ......re" - pâcrcfofoi, mrafo ta-. apare rota ri-fota. m 1-4 Imuri, de
i deget decât celălalt, gâtul pare scurtat și Pățit și deseori tramfoat spre partea boînmra. îl Capul este
îsdnfo spre umărul ridicai, iar coloana vcnetailă cervicală este
iii "■■■■■ A- d.b.. -,-.• .Atee spre ș.boircj.vâ.
fi --ret du CC-'ra Arad fitalra jOS. CH îra rirâra'.rafo A.ta, b Ata. Dlifi teAtel SC
d asociază deformației.
Dc la apofiza mastoldă pârfo îa aaortaoa se remarcă o cuta de piele și alte țesu.™ rari, po care
Adrian fonescu o aseamănă cu o secere, m grosimea căreia se găsesc ș omoplatul și țesuturile moi. care îl
acoperă.
a Vârful omoplatului are forma urau cârlig care proeniioa m.b marginra trapezului,
â realj..zâifo un relret mm mim sau ram puțin rotunjit.
| Oiitoplatul este basculat în iurta 'unui, ax aflta amnape & ttetafâtea glentadm ast-
î fel încât se fo.zutari.izea.-ra. ra ratata -uri.; Im fiind deplasat ta sus și înăuntru. iar
I glena privind în jos și îna&ă. Din cauza poziției oblice omoplatul pare nud scurt,
| dar există aproape dc fiecare dală și o liipoplazic a sa. ?

57
 Intre omoplatul ridkat și regiunea rervicală există jcsutai de legătură, de isataxă fibroasă,
inusauară. și chiar osoasă, astfel încâi omoplatul nu poate fi coborât., In ca zul în care exista și. tresa
osoasă amintită, ea poale fi palpată sub fonna unei ferma» ticni dure, oaie unește naigima spinală â
omoplatului cu ultima, vertebră cervicală.
ifefe ferita. 1 ■ rimvfe din ve rarei fefe-dhfes rareitafei a credulri, care
este îndreptate în sus și mafteă, spre umărul ridicat. Sptițuu supraclaviculai este ocin pat de unghiul
superior al (MtopIfeiduL
Privit din. profil uniărul SHprimcikta apare groianat mult îrenite.
Mișcările bracului s& pot fere ta sus fluniai până la orizaulaK, ti.iad timitiue numai la mișcarea.
realizată în articulația scapuladmrwraîâ. alunecarea onreglatului pe [urase, prin care brațul este dus
peste orizoirtaia, fiind IMrte redusă, sau cîtiar ab»
mufe real rare. grea - vreri tere-ri jreredT’Jl

țu maoplafuiut.
în Mul mre . fe- reia 'i ta. ...ta mai sus și. are.
depărttaă de coloana vcrtrerală.
kfetijtifetea. dre • însă acerai

■.rui scnpuret, care este situata ceva astfel

că funcția centurii scapularc

nereren rerecren. ren r.re u-arem umareicâ. au o guzireu țregijiuttii. Sire crefeăre și re un tirfol
reuțreri ita 'rerâit i, npfeuiar trepte nu pol fi ridicate dreswoca reMnilul ou capul înfoaiai îrare Horei,
are și el mișcările nMUinfente.
.KMreM re g-.v. j. corei tefereuri; ti criurereu nrepfemre ca și alte aaoin<nH vertebrale- sau
costale, care pot să scape la. examenul dinte.
i.țrarâ..;vre .re ti. rea-z uree miri ml kiiidoterapte.
In cazările grave, ai pregnante tulburări estetice și foucțiomle se impune trata- meniul
chirurgical .El trebuie efectuat latre tatata de 3-7 ani, deoarece pentru copilul mai mic operația etic
șocaniă, im la cei peste 7 ani parezele sau paraliziile simt mai V - ■,>. .:ri Trelu-mteri i'lre/.recri va fi
premii, și reoi de teferireragm
tirepil giwreiferi redirefe a z..:ri înșire va ti .'-. pii.repu de îmbunătățire șt ure.|.rere a rtreprev re
reșezre .:.. ere îl re repfere- bifefer g putere., prerea ti lUÂĂiiinza * H.iiș.:,fe:i.i.ui ijiutv.i J. ăl
ferela ; z. • ' •-a o efotira ga ui. pi Mite a ■reipta iritai,
prin reșcan ce unien, nrembre yipenoanx cap șj. gat.
Grenuasuca postoperatorie va urmări corisolidaire renutatelor operatorii, prin evitarea .renani
undelor CîcutHcuue șt toreficrea niușchiloi rixaton ai oHiopltamui.. De reerarei va re firi raferere ti
-:"--- n reti referireg ;,.reiata ;■ rairezlm. brațelor, Cnpu.hu și gândul

Frețre ce ? >• re. icre m mare c. . rtrehteio creta -i șt te k-.- bunchiutai.

Erercițiîie w fi atât. Mitice, sub fbnre mior poziționări corecte a mncrilon omo plaților,
gâtului ȘÎ capului, cît ti dinamice, sub forma tuturor utișcărilor posibâe, în
 2J. Afififekric dAd-dniH-. uk mrere'rem
UX Mififerrik Arifemfe Ac mmm? ofer mprerfere-ș •’■ ■ îrirefev
Afeiuhrdc reperic-■ mt vrem; pereche ferigare de o vrere și firi feri o fino- chkihn.. Tn rcod
nnnck ck mfe cgpk cs hregirm. Grcsm-fei lnr k diferite nivele, este dfâssniefe opnmnn?re egriă
reritfefe miri dribrerfe kt fnnfeîe .abiluatea ^feîcrtkiii»firepiari v •• Xnpri - memberi cu ANJGate
nici mare: rentai și o grofi- nie ceva niri P-nuc și dfefefem reirfeyrefer ruj vrioare. priktc în
întregime. trebuie ;□ hc nirMefe'icc.
Ddlcimțrie de diferim A X Mfe-fe fecpfenuk afe reembrefer superioare sunt mai rare și aer o
bnpmfere nun. -fire defel ?& adm inferioare. Aceasta se daterefe friptului fe fere fedfe. da oprind;
inferioreu emu ne sprijină pe soi și suportă inferem grreferi a ofefefe cefe pipcriomc w ferijin
reportere la fefefi vniarifer, ife ererenri-feife ' ■ m -fere- ferem.
Lipsa sarda Hm fi porii feife.es de a ufe-feri o stăm do ed'rilibru prin simpla lor pendulare,
mpfecă mrifetes rtremfefe;’ acreifevri de memWfer superioare și doasemoui. lipsa sn iuiburtfeia
mai tufe a creceviferire sfere deviații. Exista io- ftrși atiferinî cfefcdmresc h mcmrimk repreecve,
Ari'mte-? fe de ifețite vicim- se alerfeeribr șt mmopfevfe fia rfe fe-fefife Vrenchirfiul.
Umil sau fenândufe meufefe repcric-uro pol fi fere ?n 'tata in curmi atitudinii cifeîicc a spatelui
și îifendfefe feimferi mk'rior
Lmfe anse fe.fe.ri a merubrefe' xfefeferc ;re.fe fi fefefe m atitudinea londoife sau când icrerefe
și .femurenul sun ufecmfenk Porife asimetrice ale msm'brdor superi cmc.' mai rfefe- m mai
cabjrfe.. mai în ferii sau mai în spate sunt dafe de obicei X reo rre A-.refe porii ii dmfea d~ k mori
sunt strict fisnepo- reale. mișcările vnonfeche fifed norilfee șj, fii limîri mărie. Corectarea tor este
ușoara și se realirrr -p prin mrmsm feficfefe fio hc?p caro bre? provocat.
2,3JL Deficiențele brațelor
BrwCe ■- nrerinri Lup- m brfefefe dc fepm și grrefere sau arimeirii de relief rm/scriar fe do
oferte porno fie g-vfefe atrofii. nm.mretismc și de Infla- nfeii cronice ale merit ren ferefelre nfe
Cc.red.vfe In; 55 face prin tfeaimfeifi reund. a afecțiunii -.'re dferifed om k a pșrem.
13 J. Wmde coaielor
Conferi: - au hi mod numeri o preferi do grad fîrerec. E?ririn uoriyi rmormale. de coate ffetate
acccnmat (code fievnm). gnu în hwcmtensie țooafe recurbate), provocate fie de nfeifferi Ac averii
și '••.■reici rfemifec. ffe de femmaife me. Dacă aceste reodifferi re dom re ufeferi feicfenefe
ccredarfe fer este posibilă și relativ ușoară.
Corectarea c&atd&r jfefete se act fece prin întinderea inusculatum
ffexoare a antfefeului și scurtarea celei extensaare. Mișcările m fi excentrice pentru musculatura
flexoare și concentrice cu îngretiiere pentru cea extensoare. Pozițiile de lucru w trebui să asigure o
bună stabilitate a corpului.
tfecctoiw rawtefev țupeyext&Mîe, din cmize fimcționale, (mobilitate articulată exagerată), se
va fece prin scurtarea musculatiirii flexoare prin, exerciții coacefe'L ce. înănMnU segffienluhti de
contracție, și pnn atangirea înmaMatuni iîxtensoare, prin exerciții excentrice, înafera segmentului
de contra cție.
La unele persoane., în strecial la fete, se întâlnește 0 poziție 8 cotului cu nn unghi deschis
înaferă, axa antebrațdoF fiind ușor îndreptată înafea (coate în vnlg^nn).
La alte persoane în schimb,, se poate întâlni, o sîraațm inversă, de coaie încuibate în paranteză
(coate în varus},
Aceste ultime feita deficiențe sunt de obicei teuctoraie, organice, dteerminate prin însăși
stnictura articulației. Din acest motiv nici mi prea avem șanse ifc corecte" re prin mijloacele

60
 kinetoterapiei. De altfel, nicî im an importanță practică deosebită.
1,3.4, DefideMete antebrațelor
la fel ca și bâtele, preziraa rar inegalități de taugtme sau grosime, ori asimetrii
ale reliefifei mnscular. Uneori se pot observa încurbări ale antebrațelor în sens cumtal san anterior.
Importanța practică a acestor modificări nu este prea, mate și mei na se pot' corecta eficient prin
kfefeterapfe.
In caz ca suiri produse de afecțiuni, respectiv de cauze cunoscute, tratamentul Iov coincide cu
cd al cauzei.
23.5, Defidențde to&fife
AOtefe - trebuiesc apreciate, ca de altfel toate segmentele, după fornia și mări me. Pat exista
mâini: normate, mari, mici (acmnticrie), atrofiat sau nipatrafico. egale sau inegale între ele.
Există uneori modificări de poziție (mâini strâmbe), mai des în flexte, mai rar în extensie și
foarte rar în sens cubital și. radia! (rn.an.HS valea și manus vara), de natura congenitală.
.Aceste modificări, nu prea pot fi corectate prin kfetoierapie. In caz de necesitate se tratează
ortopedic sau/și chirurgical situație m cam tratamentul prin kincioterapie este adjuvant ti se rea face
în scop.il consolidării rezultatelor operatorii sau ortopedice în sens corectiv și ffeqional
23.6. Drfkfefeie degetelor
Degetele - pot fi - ca și mâfeie - dezvoltate normal, pot fi: tangi sau. scurte, subțiri sau groase.
Pot prezenta de asemeni, modificări congenitale ca: amputate și dcatrid defonnante amniotice,
degete m phis sau te minus, degete lipite (stedactitie). degete strâmbe, degete inegale. Toate aceste
modificări nu pot avea decât iin tratament cmnngical cel prin Irinetaterapie fiind adjuvant.
Mâinile și degetele suiri inseparabile din punct de vedere funcțional. Orice tulbu rare în forma p
tuncțnle lor prezmta o importanța deosebita, deoarece i:nfiijențează pregnant: acti'ritatea umana,
prin scăderea. abilității. De aceea, defeitele degetelor și mâinilor vor fi privite mai ales din punct, de
vedere fimcțional prin cercetarea inobn liîații și stabilitate aiticularc. prin goniometrie, termometrie
șî probe le meni, in.dî- fereai de ce natură este afecțiunea lor, pentru a putea evfera gradul de
deferentă și a stabili, iitifeirife rele mai bune de corectare și recuperare.
Așadar, în toate deficiențele și aâxțÎHHÎIe mâinilor și degetelor, scopul recupem- ni va fi i'Upm u
orercrc <A c-mmî-nnm mqtem Podihn mti jos ubi'rctiveîc. miiloacele și. principalele grupe de exerciții. în
recuperarea dcfirieiițelcr mâinii și degetelor pnn mnstoterâpm,
Obiecilve^
- obținerea, îmbunătățirea și menținerea funcțiilor articulare, m principal .mofete Batea și
Hliabiliiatea articulară;
- . rcr.' , re ?■/,;:?. na rteahte. n u -ri-l tiațr.
- ftemjKfarea abiuiâțd mânui (cooidoîia.rea. mișcărilor).
MykKice:
»gimnastica xnedicaîă;
“ masajul
“ diverse mijloace asociate.
dritpa ik excîx.'îșîi jizicsi
■" postun corective, pasive, actevo-pasive, active,
»exerciții peutm Îmbi-Hiăiațirea ^aiohîli.tăp.i articulare;
» exerciții de îmbimălățirc a. funcției nmrcukwc; forță, dastotate. tonus și rezistență..
- exerciții pentru recnprcâito .-ti A Ai urikreterc■
“ recupermea iteurcmotorie, ijrin. exeaițil analitice și sattetice de îmlMinălățite a cooi- donării și

61
alaHlățu. exercit» aplicathe de apucare, iirins, arurasre, cățătare; ergoterapie.

3S 1/-.C uefe CGMwmei verfcurâte

rin AogitiU. apar cstianmk 1 irerctircite

Cdomu imteteula regmml deosebii de importare ai :nxm, !.iJn îoconuxar ai or- urcare cu JOI rceuțîd
în .stea’, J ȘL J-XmpiHuî, este di.spuriî în prelua nredâirc și pusteriercâ a iiumltitote. Ea mie tomxata din
3X34 piese osoase (vsriebrelto. supapure ca peste alia, camtiteiud o terițabiiă cuiuaaă osoasă, de mi- de i se
doge și 0101»»;. Este mrefenEX m petiție prin agarciul capsdutiigaimrdm ij-btex și prii; -
tepuncaminadatuaî proprii și mteiire
XII TepOgntim udoamti rcAotintio
Calmna rcrtebraîă se împarte ;re rcgkm. având flecare carneterisikl niorfologre ce, mudurak și
fimqionale distincte lamărite de sus în jo? ; vertebrele corespund gâti-mt trerercluL aMomeutew v
riremufeti, regiuni ic la care își împriuninâ ninim- le. A< s ușrtrev bani; : ■■ a-d- vrereA; mm rorccică).
kiâărcă. g eremglaX
Itegimte! rernetea, dispute în ce gâriti-ti. coti ? mirctiutiiă din 7 vertebre numite o..c.și '■‘■m o ntecwă
E\ mod coix?x.r.<ti ret €<X. uîunm dintre de ș...c .. . irt; partenn prin sporim sa spiurem mai meii decât
celelalte, motiv pentru C;11 C SC li ire .O : g; ■, ■> ~;s. 1 re. ;m ’.

62
 .......... .. :.,
:
. J4
â
tegioure dorteă (sau nraclai).. feerii te teferi tetere referite 12 vertebre. .1 rente dreree sre trererie q se
rere> re Dte^ sau Tfete. Ele participă împreună cu nreret v crete la coartku.o?re rete tetere, te xre reni
adăpostite organe J tete: plăouiL bute. vase mari etc.
tegnnrei re fete dâre re hdre vrere pi berea, tec (tete dur 5 vertebre. Ele .1 se notează cu Li dU. . ri
Regiunea sacrală este ibrete din 5 i vrere. redate tere sie. renrtiluiud o unica ;
masa ostei - osul :re. Deși nu se poete Sico dfe.tefe mte îmic areste vertebre. p
sunt temute și ele pte Sj re.?.
Regiunea stegute. este contente dntenre '. v--re”.; variabil â. 3 sau 4 vertebre: '■:
redate îmiv de ți fortend aste < omis.
Csfe vrem și revii. se vrere.: cu ' ■ mrere i narempl refemrite șl pate
.ret retfel pi teătere feretem ■•
Datorite creșterii, rerererirell mrelriă din • .ren .ren gredă-H mgiiitedm" creptele o ■ repenofre pe caro
tette re svsțire. relunud și retetrefe • • rem-l-î —uște pn> re vrem dinspre : .-feren • ren tete îrepiv rea fetete.
:
1
3J -2 Fmteik. terete vertebrate :
l
teiteritild deosebit de creștete a teteei-n-retete contente din părți osoase, mirtiiagluoase și terre.se.. re
tetete. și ivreai ii înrereure complete îi conferii două te Mă e.'rtirei de treme mm. Re nrerefe a măduvei
spinării (segmentul renteal rt renuri m - ■ re rente) rt tiregla iretereteioktetkă (teica și dinamica).
fi, Iriute te pretexte ® tete, re splterire Corpurile itecbrale. dispuse arie- nor uopvrete re -red? retebte-re
rttepurei octete; fenrează prin mipmpurere mi renal re re; re.reiate (carete tendwte în rere re tete- tefere
spinării, căreia îi reaferil preiecțfe ireixteva egretei nare teri, înecatei, teici și tefere teci agresiuni, incte-v
împotriva retor iitere-ți-rerere
FiiHete tettetetex Ca .1 rerer reurenret a’ j.qre anual teciatei. rekre na rerteteă. arc o dublă teirellre
remiteri, și. kitete.
b,L Funcția statică
■Vin piure de redere rtutiv reluare ave refere de a. suspre în poziție coretă gre- muțea părțo supenoam
a treptei: creol retetel și membrele superioare, cu greu- taica loi proprie sau și cu dlrevsc teteteri
suplimentare. imismițând accasiă gre- mate terii în ponte ștete are rretetet inferioare prin itermediri. bazinu -
lui re poziție ortostatte. Tmtemâ re cortevte pute fix reutrv asigurarea. multe- teu de imșcte te capuîun
rretetei snptevare și te tete hifeteare.
Prin, recrerec cu coatele și cu 03.SCW baztefei, coloana rertebrală participă la rererere -refete* kre/te.
ateiufete și alarintel Areusm tee ea buna poziție, tevorere și funcționare a vngatete din. reevre r'-o^ritefe să
depindă li. niaie inasuiă de mlcgntmEa nreitetefelrete și te yte-țfe rente a tereneî rertebrte. în acest sens ea
rec psc re te spsd.il :rep’-. pteitetec tete și a rerete mari din teace. , reprere regre ferete remitere v și criterii.
Funcția statică a cofoand vertebrale este posibilă, datorită transfonnâni sale îw- un ax soliei, suplu
(adică mobil), dar care w poate rigidiza în fonetic de necesități; prin coirtribuția aparatului coniplex
capsmodigawedaf și în special a nmsculatarii proprii și satelite (cea. a segmentelor vecine, care se inseră pe
aceste segmente și pe coloana vertebrala).
bX Fortcția diamticl a coloanei vertebrale este asigurată de mobilitatea sa, datorită căreia sunt posibile
mișcările capului, gâtului și tninchiuftii. Mișcările fiecărei articulații intervertebrale luate separat sunt
foarte reduse, dat însumate ajung la o mare amptitudine, mai ales în regiunea cervicală și lombară.

63
 Intre forma coloanei vertebrate și cete 2 funcții afo sale există interferențe: numeroase atențiuni
vertebrate fevfv' mmdiktemM. mmdiMiră henri? p: fere, durere rtrenntivre efc) rem-m fo rtefom •
m ;ă Scfiri
(pareze, parestezfo paralizii), in același timp însă, afecțiuni medulare ca: tunion benigne și Hialigite
malfcmifoii nervoasa vasculare mc. pot produce naxlificări de fonnă sau structură ale colQa.nei. rertcbrale.
3XX Curburile fefofogfce ale eutoaoei vertebrate
Deși coloana vertebrală este renstitiuta dintrum mare nuntite de piese, cu carnete- ristid gntpate pe
regiuni, ca reprezintă un ansamblu înecând și fiincțional. Arest ansamblu nu. are forma unei ceteam d’egv
ci •< : refere mrereti care fer-re-
neaua compnsându-se între eie. In plan sagtol și frontal curburi determinate de cousidcreHte fimetionafe,
(fîg, 8)

a b c t! e
Fig. 8, Apariția cuiburilor crioanei vertebrate la ora (După .Afeonereu ș,a.) a - Coloana vertebrală a embrionului

uman:. b,,c. AA - Dezreltarea cuiburilor coloanei vertebrale ih copil: b - apariția curburii lordotice cervicale: c -
consolidarea curburii lorfotice cervicale; d- consolidarea curburii dfofce dresate; e - apariția cui hurii lordotice
lombare.

x Ctirbtoite dio plan sablai. în plan sagital coloana verttibrelă are 4 cumm: două cu wmexitatea
anterioară mmiite lordoze (de la cuvântul grecesc Mos^jfMX reprezentate prin lordoza cervicală și cea
lombară și două ca conexitatea posterimră, numite dfoze (de la grecescul kifos-înccwoiat, îndoit înainte,
co» coșat), reprezentate prin dwa dorsală și cea sacrococeigiană.
Aceste curtmri alternează, conipensându-se reciproc. In. regiunea cervicală există a aifonră lowfotica
având o săgeată de circa 3 cm; în cea dorsală o curbură cîfotică ■ cu valoare de 20°, în cea lombară o
curbură. lordteică cu o săgeată tot de 3 cm. ansamblul îndieindu-se prin curbura cifotică din zona
sacroreoccigiauă. Dacă, primele 3 curburi simt mobile, ultima este fixa sau aproape fixă, fiind constituită
din. oasele sacra și coccis. cane participă la alcătuirea baziimhâ. Ccwgefe prezintă o oauxam mobi litate,
dar foarte redusa, m;ând o iwrportanță fiziologică practică doar în imxxsul nașterii, când contribuie prin
deplasarea sa la marima strârniorii ntferkwe a tomului,
Aceste curburi, simt fiaologi.ee. adică normale și apar din motive de ordin fowțfi anal în momente!. în
care coloana trebuie să susțină greutatea segmentelor sqiraiacente (de deasupra zonei resjrectto)-
în timpul vieții intrauterine a omului coloana vertebrală prezintă, o singură ana bură pe toată
lungimea, ei, cu convexitate orientată jtesteriDi, datorită poziției gira multe a fătuhri în ulend înMeni
Această situație-, cu o singură curbură a coloanei se menține până în luna a 3-a după naștere, când apare
lorfoza. cervicală ca urmare a ridicării capului, de către copil din poziția culcat ventral. Când copil.nl învață
să .șadă- (la vârsta de șase luni.) se consolidează curbura cifotică dorsală, Din momentul în ca re copilul se
ridică și începe să umble, adică după hma a. 9-a de ia naștere, apare cur- bum lardotică lombară, fiind

64
cauzată de stațiunea verticală și locomoție.
Așadar, cuiburile coloanei vertebrale din plan sagiial sunt dobândite în timpul vieții exirauterine și
sunt determinate - așa cum am spus - din necesități funcționale A mecanice. ;
CiirtMirile sagifcde, împreună, cu. discurile ntfenrerttoafe și ligamentele favorizează transmiterea
gradată a foițelor de presiune și tracțiune aplicate la. extremitățile coloanei vertebrate în timpul săriturilor,
atâniărilor și purtării de greutăți pe cap, pe umeri sau în mâini. ■ '
Prin urmare, aufrurife fiziologice din plan frontal corespund unor necesități de ordin mecanic și.
foncționte, având, rolul de a mări rezistența coloanei la presiuni și tracțiuni; de a contribui la amortizarea
greutăților și șocurilor și de a ușura, menținerea edtilibnilui, având în vedere ca șa reprezintă rm ax solid,
care susține capul trunchiul și membrele aiperioare. a căror greutate o transmit apoi la pehris și membrele-
inferioare.
Experimental s-a dovedit că rezistența unei coloane articulate care prezintă cur» hun, este
proporțională cu. pătratul curburilor plus L fiind exprimată prin formula: tetei, m care c reprezinte număra!
curburilor. Potrivit acestei formule coloana verte* brală Ia om are un indice de 17 (adică Art-fo 17), față de
o coloană cn o singura cura bură, care ar avea un indice de numai. 2, adică I~4-l~2. Grație curburilor
sagitale rezistența coloanei vertebrale este de 8 ori șl jumătate mai mare decât cea a unei coloane rectilinii.

65
 k Curburile dm plan. frootaL în marea majoritate a cazurilor coloana vertebrală a omulai su are curburi
în plan frontal. Totuși pot exista în mod fiziologic și astfel de curburi, având convexatatea spre dreapta sau
spre stânga.
Culturile din plan frontal file coloanei vertebrale se numesc scolioze, de la grecescul scolioz-sinuos.
Când există, curburile fiziologice scoliotice sunt foarte discrete, mult mai puțin pronunțate decât cele dm
plan sagital. în mod obișnuit există (tară a fi obligatorii), o curbură cervicală ai convexitatea spre stânga, o
curburâ dorsală cu convexitatea spre dreapta și una lombară cu convexitatea spre stânga. Curbura toracală
este cea primară și este detenuinată de tracțiunea mușchilor mai dezvoltați la membrul superior drept, știut
fiind că majoritatea indivizilor sunt, dreptaci, adică, cu abilitate mai mare la acest membru. Celelalte două
curburi (cervicalii și lombara) sunt secundare, compensatorii, scopul lor fiind acda de a restabili ecbilibnd
txxpu- lui. La stângaci curburile din plan frontal sunt orientate invers.
Există unii autori care consideră că orice curbură a coloanei vertebrale în. plan frontal este patologică,
părere pe care o împărtășim și noi.
Trecerea de Ia o curbura la alta se tace în niod gradat, cu excepția joncțiunii lonibosacrate. (fig. 9) La
acest .nivel, sclumbarea curburii din plan rtagi.tal este marcată de proeminența anterioară a unghiului
format între ultima vertebră lombară (Ls) §i. prima sacrata (Sfr. Valoarea acestui unghi variază intre
120t;'440° (fig. 9 b). lucii- narea platoului superior al vertebrei Si fața, de orizontală, numit unghiul sacrat
variază între 30° și 40°-50°. (fig. 9 a) ladinarea sacrului în pian sagital, ca și poziția sa în plan frontal simt
detenninante pentru atitudinea coloanei vertebrale, pentru formarea și menținerea curburilor fiziologice
sagitale în limite nonmte, pentru accentuarea sau reducerea acestora, precum și pentru, apariția celor
anonnale (atipice), pentru apariția unor curburi. în plan frontal (scoliotice), motiv pentru care sacrul este
considerat (dieia) atiimlimi corecte a coloanei vertebrale și respectiv a corpului.

rea
*

Fig. 9. înclinarea platoului superior al vertebrei S. (a); Unghiul format între L; și Si (b).

66
 Lungimea (înălțimea) coloanei wtdxtefe variază în decursul miei zile, fiind mar reduse seara datorită
intervenției a doi factori: iurtitea discurilor intervertebrale și i ■cboseîila. psihomotarie.
Turtirea discurilor vertebrale se produce ca urmare a solicitărilor de presiune din timpul zilei, care
determină pierderea apei de către nucleul puipos. Aceasta provoacă t apariția unei, presiuni de nnfoibiție. a
cărei mărime este proporțională cu cantitatea de i'
apă pierdută, putând atinge 250 mm Hg (Chariey). Când este neîncărcat, nucleul ab- 1
soarbe ap% discul înăriudu-și înălțimea. De aceea în timpul nopții nucleul se îmbiba 2 cu apa, ceea ce face
ca dimineața coloana vertebrală să atingă maximum de înălțime. Scăderea ei în înălțime în timpul zilei, din
cauza presiunii care duce 'la pierderea apei din nucleu, poate ajunge până Ia 2 ca
Oboseala psihonwtorie determină cedarea musculaturii tonice de postam a trunchiului (mucculalwa
exiensoare a coloanei vertebrale), ceea ce prcxtuce o accentuare ■ a curburilor fiziologice, cu scăderea
înălțimii corpului.
înălțimea coloanei vertebrale variază și cu vârsta, fiind mai redusă ia bătrâni cu 5-6 cm decât ia tineri,
datorita scăderii înălțimii discurilor intervertebraie prin prove- a se de deriiidratme și scleroză, precum și
datorită accentuării, cuiburilor fiziologice și în special a celei toracice. ■
' /,
3.14, Mișcările și mobilitatea catimtei vertebrale '
■■■ i
Mobilitatea coloanei vertebrale reprezintă posibilitatea sa de a se deplasa activ sau pasta îxitr-a armadă
direcție și cu o anumită amplitudine, întimm segment mai .’■■/
mult sau. mai puțin întins al său. în mod nonnal la solicitările mecanice nu se mobta ■■
i
lizează strici numai o anumită mgitme, ci mișcarea se transmite mai mult sau mai ; puțm și zonelor
învecinate ■■ superioas și inferioară. Cea mai mare libertate din acest ■ ț punct de vedere o axe coloara
cemicaiă, care poate efectua, mișcări Iară a. interesa și alte regiuni. 2
a, Mișcărite cofoaari vertebitafe
Mobilitatea coloanei vertebrale constituie unul din criteriile imptatante de apreci- . ■; ere a fimcțîei
sale motorii. Ea are următoarele mișcări: fiexia, extensia, înclinările sau îndoirile laterale, rotările (numite
și răsuciri sau torsiuni) și circumducția.
Toate niiscările vertebrale se execută, pe nucleul puipos ca pe o bilă mecanică (ndment). Pe o astfel de
bilă sunt posibile absolut toate .mișcările, (fig. 10)

Fig. 10. Două vertebre cu discul intervetebral dintre ele 1 - Corp

vertebral; 2 -- apatice temsveme, 3 = apofiză sptaoasă; 4 - fețișoara
feuisversocostală; 5 - fețișoara costală rtiperioata, 6 ~ fețișoara costală
superioara; 7 ■■■ discul mtervertebral; 8 - nivelul nbios; 9 ~ nucleul pul-
pos situat Ia unirea 2/3 anterioare cu 1/3 postefioară a corpului vertebral,
dai* la egală disumț® mire marginea teiteiitwă a vertebrei și lamele
vertebnde.
f's&da
Este uupmm de refer re înainte. Tu rente ei ten?ri1.-. -re ferate •
tete o apăsare cu reetereo în putea anterfeafe. în riu:p re. în tarife pteeriote se wnlța. ateeri pulpe?: al
discului -fiind rate re înspre hapri. T.igterete neteter ra ralaucaaa prin aprojiicreo -rergurifer vetetec în

67
putea anterioara, ra Pmp ce toate celelalte liga- morte -rara îensionric s remarc a radqrirridi rrararaika
vrarihrak îrire de și 3 patrii posterioare a corpurilor cerebrale.
Jiterte (retro deraia) osie uyprama prin emu coloana vertebrauri se apleacă tete. în țirnpiel ri disauih?
interare-tete sura presari: și luriife pteerkm în timp re în rare ra teericte m hirip tefete pripo? d tecului cric
deplasat anterior. Ligamente wtete anterior crac tete prin îudepâterca în această parte a ooiptelor vertebrate
te terip se ioara tetehe ligamente; ale coloanei sunt teaxte prin aprepre rama antelor vteterie și a porții
peterfoare a crepnrite retetec
Atât retetfeiă tet și firu-ris se fac î.n plan șapte și în a., fte rari
ftetereu MrarfM spre dreapta sau spira sânge se :' te gira tronul și ara tegfcd. pir Hr'tirara disteiri în.
aceeași parc m tetearea. cu risptesrate nudc'.rifoi pntes și ten tema disenhu spre :rarks rpraă
.âtetepra re craoarta fete dreapta ra; spre stânga iu jn;id nuni o X voriiefe re traco prin renuri discurifor.
rteretete este reiterare rare ren rid fe creretrere temute ă a tuturor ora brtete mișun auritele d se produce
te mai mute are și planuri.
Mișcările coloanei vertebrale depind m general de grosimea discuhu tecrreitete și de rabd tetelapilnr
prorescloi (aptetecn tetebre ale 'vertebre- for. Cu cât discul irienrartehte csk; mai înalt qi tei mte amplă ete
mișcarea podite ba acel nite Arttebjite procurekra te Cratere rai ral prininfoîal te direcționarea mișcărilor
catete vertebrate..
feteite mciațrai celor (kt Iteori re refera mcbteraire. teoanfe diferă în raport cu reiterare. tfetedate
Ea.tec nttete în regiunea c.refera?. mai tere în reghuica fetevite și imrit mai redute în rea turtește. Se admite
te raiștelrils din regiunea to- racică sunt nut puțin ample din carafe te înălțimea discurilor este mai mică și
câ c.rite o tepraponere marc a hmnJor referite vertebrale și a proceselor articulare. De ■fept. orraastri
riliuțio corespunde periere nre/terițDor teiprei de spryri pe care o îndeplinește retem vertebrală îertete
renriu stea tniacife, prin antoiarea coastete.
Mișfenlc coloanei verttete nuri limitate și ctentte de diferitele conformații și P'tedțri trio aptetere
tetebrre -te teretete eterate și do rereotuț ei muscular.
Dacă nfechreil pripas teM miri de ternte m ntearile refoanri și pri’i ekrehc ;- țjțca sa feratele dăutetoare
sic gresiurelor și șreurte suferite do rtes sunt arriulâtc sau dirn intere tete 'te?- putere Ufep etern oferi te tte
impoteri al discului ritenretete. care testă fotelor ds rempteiuuc și de teompîtemre.

68
 (tataire rerere nretata- rentata ;v.: re șî reita retafer.
pi Mtataa rare se pretare în reta oretataa este nun re-ta dt?cfe ere
■re. prefere te reta crereitata tata te ragta^ rervicta șl tafeta re- reni '-re re retausis decât tata iar în mgiuncv
dorsală fteta este nta mare tata mamita
Respirația Enspirauș și reptata) jxmtc deataucni bifriența tabilteure cotare vertebrate: reîdtaa tw tatata
de inspirația iar firea de reputat?. Apneea în in- spirape ptauta uratata Asia, iar revere în expirație profiitaa
litateta extensia. Inditata tarata și tauctete reit mu puțin mtarețrac de inspirație Starea de crereqte a
mușchifev restanta.. părere sg presiunea ireatataraî.nta și inttaoramte itataznta ren dtareticreză mișcreriTe.
tairerâta? si implici; vie re- Irenci re,tataie. Cvtarare. reacta se cnrepoted caw aratare re ren ier re ta tevrr
breare ca re reiorttar hitauta
Cea reni mică mtefefere a cotarea vratebrta se reretaa. te Creqre taală.
tareta cte mutare'fitahiltara retata este mai mare decât te prefere. după cum te general ren rei rame hi
fere Creat te : revx
Cteretatante cmrftaî tarere o mobukre retez atât te re- tare’ saț și antero-posierior
r
țtate mișterite retata retata se ccmfcmte cn ale trechitai, Ele re: Atare ta cte rreșshiî preprij ai vrerev; >
re- rec te: și ta reilalp ireprhi te teretafei
fetarere reteuhăte cotata vtadrele permite aprecierea ci hite-re menire? dat. premia A referire evoluției
re - te tap. pe parcursul iniei perioade urni crete, sau mai îndelungate. condiție absolut obligaiorie
tetaitata'apte
Este bine te sc teregteirere atei antaifedire mișcărilor pășire „te f s tare active. știvl teta re mtaUteta
pastea rec mai rere tata cca reiita rente din nnta Cred rendițireta Vi>. buna măatei și de forța arestata
b. Evaluarea mtaiJiiăui cufoata retadrede
Fretare mtatapi cotata renehrta ni tata remreatai. tare : tecre re grade țitan pdc mtarare rfireamțeior
tatadtatak ci repere aratenta, -re ta- tre diferite :cp. retetare și re're - ta regata tacrejuteta
hre tastarea ar ajtanta pretate
Mtanare mtaHteții în grade se tace cn vintreul rrerex--te' (ea Pe rete a tarei mtatapi.br reqtanî)- pe
mginfe sre în tatata.
Iu tarata I este redată ntatatate cotata rettaak te gtac tapa tamjki citat ta CI Batal
Tab. 1 - iv'Rte.d:g.;;;.; retarei retabnuc în sado
Etaita Indiireira j tataia
 Zaharia C. da unuatoarde a-aiari pentru mobilitatea regională a rahisului:
Regiunea eersnaRă:
» awffî sagltA; 13° în Cr-Cg 21R 3& în C-rCg; 17°, 30’ în C^C?; în total 58°, Din aceasta, valoare
flexiei îi revine 33 %. Iar extensiei 66 %;
- mfiexitim kaer&le -aceleași valori, cu mențiunea ca acestea sunt însoțite întotdeauna de rotație.
Regiunea torserdă:
- excursii sagtale: 70" (66 % pentru, flexie, 33 % pentru extensie);
- înclinații, laterale: 20°“25'';
- rotația este slabă.
Regiunea lombară:
» mișcări sagitate: 70", din cam 75 % pentru, extensie și 25 % pentru flexie;
- nrișcări de lateralitate: 30°;
- rotația slabă.
Evaluarea mobilității entoanci vertebrale prin măsurarea distanței dintre diverse repere
Pentru evaluarea mobilității coloanei vertebrate prin măsurarea distanței dintre diverse repem, există o
serie de procedee pe care le expunem mai jos.
txXL Pmtru coloana cervicală;
- distama bărbie - stern în flexia capului, care în mod normal este egală cu zero;
- dîstamai oecip&aî - perete în ortostatism, cu. călcâiele, fesele și spatele lipite de perete, este
deasemeni egală cu zero.
- distanța dintre umăr fi ureche îs îndinarca laterală a capului (nu prin ridicarea uniatului! este toî
zero în mod normal.
bXl Peatra coloana toracică:
- Semnul hd Ott: pacientul fiind în ortostatism se măsoară în jos, de la apofiza spinoasă Ti o distanța
de 30 cm. In flexia maximă a truncliiului această distanță crește la 33-33.5 cm.
bJ-3, Pentru cofeteaa lombară:
» Semnul Schober: se reperează uri punct situat la mijlocul distanței dintre spi- ■ nete iliace postero-
superioare (de obicei coincide cu. apofiza spinoasă Lfi Se măsoară apoi în sens cramal (spre cap) la o
distanță de 10 cm, subiectul fiind în ortostatism. în flexia maximă a tamcliiului, cu genunchii întinși,
această distanță devine la normali 14,5-15 cm. Dacă de Ia apofiza spinoasa L< măsurăm în sus o distanță
de 15 cm, ea se va mări la 21 cm în .flexia maximă a trunchiului.
»■ Semnul Seh&ber modificai de Macre fi Wright
Autorii procedeului, notează sub L$ o distanță de 5 cm. Această distanță se lungește în mod normal în
flexia maximă a tninduului la 6-7 cm. Semnul este considerat de autori mai sensibil decât cel al lui.
Schober.
b. 2.4. Pentru coloana dor^4ombară în ansamblu: . =
- Semnul lai Stibor constă din măsurarea distanței dintre apofiza spinoasă C7-S1.
care în flexia maximă truncliiului devine mai mare cu 10 cin. )
- Distanța deget - suprafața de sprijin a plantelor dă posibilitatea aprecierii mobilității de ansamblu a
coloanei vertebrale toraco-lombare, la care se adaugă și mobilitatea articulațiilor șoldurilor. Constă din
măsurarea distanței dintre degetele medii de Ia mâini și suprafața de sprijin, în flexia maximă a
trunchiului, subiectul stând pe o platformă ridicată cu 20=30 cm de Ia sol. în mod normal distanța este
egală cu zero. Dacă suprafața de sprijin nu poate fi atinsă., distanța respectivă se notează cu semnul

70
minus, iar dacă este depășită, se notează cu plus.
- Distanța deget mediaș - lima interarticulară a genunchiului indică amplitudi
nea înclinației laterale a coloanei vertebrale dorso-lombară. Din stând, subiectul se înclină lateral, strict. în
plan frontal și se măsoară distanța dintre degetul niedius și interlinia articulației genunchiului, notând cu
minus distanța de deasupra acestei linii, dacă linia nu este atinsa, și, cu plus dacă linia este depășită
(Duma). ;
-Distanța dintre apofiza spinoasă f foseta jugulară dă posibilitatea aprecie
rii rotației trunchiului (deci a coloanei dorso-lombare) fiind imaginată de Pavlenka.
c. Amplitudinea mișcărilor active și pasive ale coloanei vertebrale
Mișcările pasive ale coloanei vertebrale (ca în general la toate articulațiile corpului uman) sunt mai
ample decât cele active. Diferența rezultă din învingerea mecanică de către o forță externă a rezistenței
(elasticității) musculare și mai puțin prin distensia capsulo-ligamentară.
Plin utilizarea excesivă a unor exerciții fizice pasive, ca mobilizarea manuală sau (, cu diferite aparate
mecanice, ori folosind gravitatea exclusiv în sensul mobilității, în special la copiii, se produce o discrepanță
intre mobilitatea prea mare a coloanei vertebrale și forța redusă a mușchilor autohtoni și a celor sateliți, cu
diferite atitudini vicioase - lordoze. cifoze, scolioze. In aceste cazuri apare necesitatea dezvoltării forței și
tonusului musculaturii în vederea armonizării proporției dintre cele două valori: mobilitatea articulară și
forța musculara. De fapt întreaga gimnastica medicală de combatere a deficiențelor și deformațiilor
coloanei vertebrale se bazează pe cultivarea celor doi factori amintiți; muscular și articular. Tonusul și forța
mușchilor din partea convexității unei curburi trebuiesc crescute, iar lungimea lor micșorată. Musculatura
'c din partea concavității va trebui însă să o tonifiem în regim de alungire. Asupra articulațiilor trebuie
acționat în scopul creșterii mobdității lor îito-im sens și a reducerii ; 3 ei în. celălalt sens.
Deci, trebuie menținut un echilibru, un anumit raport între forța musculară și M
mobilitatea articulară, motiv pentru care corectarea deficiențelor coloanei vertebrale â va avea eficiență
numai dacă se vor folosi exerciții active, după tehnica amintită. Suplețea coloanei vertebrale trebuie
cultivată dar nu este voie sa fie confundată cu ; îaxitatca articulară, care trebuie ccvabătată. ■:
d- Mobilitatea, vertebrale diferențiat^. ttepS vârsta și sex
în procesul creșterii și. dezvoltării, mdfetatea coloanei, vertebrate este și ea de- terminată de pozițiile
și mișcărife tnm.dfefm și corpului în întregime și de rolul ei anatomo-fiziotogic pe regiuni
în perioada pwnhenfe mobilitatea owei este mai mure decât în cea posfeiteertairi, când se patetice
pufefe tte're zt: mnifesUcctumte a aparatului teatmotor și deci șt a coloanei vertebrate.
La femei mobilitatea coloanei vertebrale efe nnai marc decât in bărbați, ceea ce dfefeM o rezistente și
0 forte nrimtă la ridfeco do greutăți. Dacă din acest temei de vedere fereife sute handicapate fe ite feritei fo
fecfeaife nmmfe preferii sau sp'teren fete de foiță), urni în fefeh te jvmtecmca altern în m.rc mte
zis-
creufo " sfefe mfe a oafefe “.ztefecîk - fonte, greutelifo. fort fefe tec.
Verste fofefe mfelrerfe te Ia fereim vertebrele procese fe tefere re: rnobili- iaurt se ndeșmefe.
afeifefefelcvfe se. acccnfeaife. sfeeim sepfete, mișfefe .refec -p g;vfoc ai dud aproape ev, .-o nfe tefere arte
pinderes cfofefeH țesfe- fer. Funfokrenl. mai nfov'v" uuv feriferifo de fente și femure și nuri o-n
c. ofefefe dintre irefeere
re fefepmfefe fefefer regionale are cferenfo referente
Pe lângă refec;;.? globale ale șolcrencî vertebrei" fefe și pozibf Hi roca focalizării •fe- mrii zife fee a
reunită regiune ceea ce fete o nrere șarez corectării eforiei- orfefefenmfe vertebrate prin șșî;•- •v.n.- ;

71
ufemfe. cirtreioreia nrefe. din acest rzmte dc 1 criere o are referea curtenite >a cnre s-s pot febre, feferi cu
mppHtufe .ne vrere independent "te ...o teri re regâmi.
In Tcgi-trere ferrelă și lombarii se pot ui.iferi repamtn dar de
cnirfeudirm mai mică. Dacă mișcarea se fee cn sfedimfere ren. saw maxima, feșefeifc celor două re,gin ni
nu pot fi separate.
feMfen efeofe v^rfe&mfcfe aferim referxfe mg»uzre foonre-
fert a mfefefeînvfcii^ife, pertfriî jbcey^ erefev șnrare
Realizarea mișcărilor indeixmdenfo (aitfeife rqfe'rele voluntare, prefețe din pafet snhtecferi o bună
coordonare și o mobilitate refere normală a efeoano refemfoz
£ Tomfe m^sriifer și mfefefea feumfe vertebrate
Tonusul mușchilor scheletici orie o staze de comracnr vv.u șgv de refern ne pmrnancfe a mfechfem
fepfe și se pare mm prfer-m -nnu^v: -murm reflex medular.
"Tn-n’tegiti d^t^Tn^ '
~ plastica (rfeiefiil corpului);
- stabilitatea articulam:
- Tvo'țsete țfefomfe. -tefere îr. mcdiVR mzfofefefei hrefe (ife refere fete și în annfete tafețri
(feempefefe, u referite și prefere afecrffefe;
mfeirefefe fefefeî feriftefe.

72
 fi Aprecierea obiectiva. a torinsubi museiiiar se efectuează fie prin palpare. fie cu tonometru
Tonometria exprimă tensiunea sub care se găsește muscidatura în relaxare și contracție. Aceasta este o
valoare complexă, ce exprimă homeostazia proceselor metabolice, tonusul sau gradul de excitabilitate al
sistemului nervos, starea de oboseală sau capacitatea de contracție, dezvoltarea normală, hipo sau
hipertrofia musculară. Condiția pentru detemiinarea tonusului muscular de repaus este ca mușchiul să fie
relaxat și sa se iacă de fiecare dată la același nivel (în același punct), de obicei pe relieful cel mai mare.
Valoarea tonusului muscular în relaxare este de 50-60 U.Z. ■
în condiții de oboseală acută sau cronică, tonusul muscular de repaus (relaxare) axe valori mai mari:
60-90 U.Z. Când se menține între 80-90 sau chiar 100 U.Z. indică o stare de oboseală cronică. Același
lucru se- întâmplă și în. condiții patologice: diferite miopatiț pareze și paralizii spastice etc. In alte situații
patologice însă, scade sub valori normale. în pareze și paralizii de neuron motor periferic(flasce).
în stare de contracție musculară, tonusul crește mult, atingând valori de: 110-120 U.Z. la femei și 120-
130 U.Z. la bărbați, în relație direct proporțională cu capacitatea de contracție a mușchiului.
Valorile tonusului muscular sunt deci un indiciu concret al stării de oboseală și al stării de antrenament
sportiv. Cu cât diferența dintre tonusul muscular de repaus și cel de contracție este mai mare (desigur însă
că în limitele unor valori normale, mai ales în stare de relaxare musculară), cu atât indică o stare de
antrenament mai bună și invers. Când diferența este de 20-30 U.Z. indică o stare de oboseală, iar când se
menține peste 80 U.Z. reflectă o bună formă sportivă.
£2. Factorii de care depinde tonusul muscular'
Tonusul muscular depinde de o serie întreagă de factori, dintre care amintim:
- excitabilitatea neuro-musculară, dovedită de faptul că în timpul somnului tonusul este mai scăzut,
iar în timpul unor activități corticale este mai crescut:
- vârsta - la copii tonusul muscular fiind mai scăzut decât la adulți;
- sexul - !a femei tonusul, muscular este mai scăzut decât la bărbați. La femei mai variază și în
legătură cu funcțiile for biologice specifice: în perioada pxepubertară și premenstruală mușchii sunt mai
hipenonici, în timpul menstruație, după nașteri și în timpul lactației sunt mai hipotonici. La femeile care
practică cu regularitate exercițiile fizice, tonusul muscular prezintă variații relativ mai mici;
- caracterul profesiei - munca fizică sau intelectuală - influențează deasemeni tonusul muscular, la cei
cu muncă fizică fiind mai ridicat;
- activitatea de educație fizică și sport, iar în cadrul acesteia, ramura sportivă practicată, au influențe
favorabile asupra tonusului muscular, la sportivi fiind mai ridicat decât la nesportivi.
Toți acești factori influențează tonusul muscular în limite fiziologice. Influența lor poate avea caracter
general - când interesează toți mușchii (de exemplu înotul) - sau un caracter regional - când influențează
mai mult mușchii unei anumite regiuni.
ca de exemplu la tenismeni, la care tonusul muscular este mai. crescut Ia membrul superior activ.
De obicei hipertoniafizud^ică este asociată cu hipertrofia (mărirea de volum) fiziologică a mușchilor și
invers, hipotonia este însoțită de liipotrofie (mușclii mai reduși ca volum). De exemplu. Ia un membru
inactiv prin imobilizare după o fractură sau din alte motive, scade atât tonusul muscular cât și volumul său.
Este hipotrofîa de inactivitate.
Când cauza fiziologică încetează sa mai acționeze - individul nu mai face sport imobilizarea a fost
înlăturată etc. - tonusul și volumul mușchiului revin la normal.
Prin antrenament fizic, calitățile mușchiului - tonicitatea, elasticitatea. forța, volumul și troficitatea în
general - se ameliorează, fapt important pentru kineto- terapie și sjxirt.
Există însă și variații patologice ale tonusului muscular, în sensul creșterii sau scăderii acestuia. De
exemplu, un tonus scăzut (hipotonie) poate apare în afecțiuni ale sistemului nervos, cum simt paraliziile
flasce, diverse psihopatii (tulburări psihi- ce) cu^predommanța proceselor de inhibiție, sau în tulburări
musculare', diverse mio palii. In alte afecțiuni în schimb, tonusul muscular crește peste normai, instalându-
se un hipertonus. Așa este în. paraliziile spastice de neuroni motorî centrali și în anumite miopatfr mai ales
acute.
Scăderea sau creșterea patologică & tonusului muscular, spre deosebire de variați ile iui fiziologice,
poate determina deviații și defomiații ale coloanei vertebrale, mai ales dacă variațule de tonus sunt
ashiKririce, Aceste deviații se combat prin exerciții .fizice, care sa irorectezn în mod corespunzător tonusul
și troficitatea musculaturii interesate.
f’J. Tonusul musculaturii trunchiului
In deviațiile și defbrmațiile coloanei vertebrale apar și modificări asimetrice de tonus și troncitate ale
musculaturii. Ia deviațiile din plan frontal (scolioze), apar modificări asimetrice în tonusul musculaturii
pereților laterali ai toracelui; în cele din plan sagital. (cifoze și lordoze), apar dezediilibre ale musculaturii
pereților anterior și posterior ai toracelui.
Când deviațiile coloanei vertebrale sunt cauzale de însăși modificarea tonusului și troficității
musculare, modificările tonusului sunt primare (ele apar întâi), modificările coloanei fiind secundare, adică
apar după modificările de tonus muscular.
Când deviația coloanei are o altă cauză decât cea musculara (de exemplu osoasa: modificarea anormală
a fonnei unor vertebre prin cauze congenitale sau dobândite prin, boală oii traumatism, hernie de disc,
pleurezii etc.), modificarea tonusului și frofîcității musculare este secundară, adică a apărut. ca unitare a
modificărilor coloanei vertebrale, care, în acest caz sunt primare.
Se considera în general că musculatura din partea convexității este întinsă și cu tonus scăzut, iar cea
din partea coiicavității este scurtată și cu tonus crescut. Deniski afirmă că a constat pe baza unor
determinări, electrice tonus crescut la musculatura din convexitate și scăzut la cea din concavitate.
In generat sfcfemefe tfe wzWimâî c&reawă urmăresc m^terw to
nusului și scurtarea musculcduru din &mvexttatea curburii, alungirea muscutafa- rii din partea
cancavitâții și creșterea ■■ tonusului d. Deci, în deviațiile din plan frontal (scolioze) trebuie alungită
musculatura din partea dreaptă dacă scolioza are convexitaiea spre stânga, și invers în caz de scolioză cu
convexitate spre dreapta. în deviațiile ci&tice se urmărește creșterea tonusului și scurtama musculaturii
peretelui posterior, concomitent cu alungim musculaturii peretelui anterior al toracelui.
3 Je Tipurile deviațiilor coloanei vertebrale
La vârsta de 7 ani coloana vertebrală a copilului devine asemănătoare cu cea a adultului.

74
e f g h.
Fig. 11. Deviațiile coloaaei vertebrale în plan sagit.al (după. Aitarescu și colăb.) a - spate normal; b - ciîbză
doreală, c - lordmă lombară kmga; d - citbdoidoză; e ~ dlbza. totală; f- cifbza lombară cu inversiunea curburilor
sagitale, g - spate plan; h - iordoză totală.

La nivelul fiecărei articulații inteivertebrale acțiunea verticală a forței de gravita ție este descompusă
într-o forță de apăsare perpendiculară și o forță orizontală care determină alunecarea vertebrei superioare
pe cea inferioară. Pentru fiecare vertebră

75
această foiță are tendința de a accentua curbura fiziologică. Crahurile coloanei vertebrale își
păstrează însă fonna și întinderea grație jocului tonidtățn musculare, elasticității și rezistenței
liganientelor și discurilor intervertebrale. precum și îmbinării anatomice a vertebrelor.
în anumite situații însă curburile fiziologice ale coloanei vertebrale se modifică, accentuându-
se ori diminuându-se. întinzându-se adesea la zonele din vecinătate. sau chiar cuprinzând coloana
în întregime, iar uneori se inversează și apar cuiburi de un anumit aspect în regiuni. în care ele nu
se găsesc în mod normal.
Curburile anormale ale coloanei vertebrale se pot produce fie în plan sagital, fie în plan
frontal, 'fie și intr-un plan și în celălalt.
Deviațiile din plan sagital (auteroposterior) pot avea anburile cu convexitatea orientată fie
posterior, situație în care se numesc cifoze, fie orientate anterior, în care caz se numesc lordoze.
Alte ori există o combinație între cele doua forme, situație în care- se numesc cifolordoze (fîg.
11).
Deviațiile din plan frontal (stânga - dreapta) se numesc scolioze, ele putând avea
convexitatea îndreptată fie în dreapta., fie în stânga. Orientarea convexității dă numele scoliozei
de dreapta sau stânga. Și în camd scoliozelor pot. exista combinații dacă sunt două sau mai multe
cuiburi. în cazul coexistenței a două cuiburi. scolioza se numește “în S”, dar pot exista și scolioze
triple (cu trei cwburi) sau chiar cvadruple (cu patra cuiburi) (fîg 1.2),

a - deviație ar o singură curbura dextrocoiivexă: b ~ deviație cu 2 curburi: superioara

dextroconvexă, irfericara siiustrocouvexa; c-deviație cu 3 curburi: în mijloc dexb'oconvexă,
superi.oară și inferioară sinistroconvexe; d - deviație cu 4'curtai: două nrijlocîi mai lungi, câte
una supmcMă și inferioară scurte.
Uneori există o combinație intre citeze și scolioze, numindu-se de data aceasta cifo-scolioze.
Indiferent de aspectul lor. deviațiile coloanei vertebrale pot să aibă sau nu modificări
stracturale ale substratului osos. Primele se numesc deficiențe stnicturale sau

76
patologice, ultimele se numesc deficiențe âincționafe. Unii te consideră adevărate deficiențe doar
pe cete structurale, Noi considerăm că împărțirea în fimqioîiale și Wofogice.. bazată doar pe
criteriul modificărilor structurale este artificiala și neadecvată. Credem că orice deviație a
coloanei vertebrale depășește cadrul normalului (de aceea i se și spune deviație), indiferent dacă
este determinată de mcwfîcări funcționale sau de- modificări de formă și structură,, motiv pentru
care te considerăm pe toate anormale, adică patologice. Prezența sau absența modificărilor
structurate decide însă gravitatea prognosticului, evoluția afecțiunii |i alegerea mijloacelor și
metodelor terapeutice.
In privința gravității, stabilite pe criterii clinice, deficiențele coloanei vertebrale se împart în
4 grade: deficiențe de gradul I simt cetea care Itipercorectează, adică cele a căror curbură poate fi
transforniată întrm embură de sens invers, printre înclinare â tnmchiului înspre conexitatea
deviației: deficientele de gradul H sunt cele, care prin manevra amintită, se corectează total, dar
nu se lupercorectează. adică coloana verte-- brală sc poate înctepta dar nu se poate încovoia întreo
curbură de sens invers deficte oiței existente: deficiențele de gradul III sunt cele în care coloana,
nu se poate în» drepte total, adică, nu ccumează total:, deficiențele de gradul IV suni cele în care
cm Ioana vertebrală nu se poate corecta, având o- mobilitate foarte redusă sau aproape inexistentă
și. în plus sunt acompaniate de gibozități și alte modificări ale toracelui, care pot lua im aspect de
adevărate monstmozîtăți..
Gradul gravitații se apreciază, mai exact prin măsurarea unghiului curbw.fi (ș.i a rotației
vertebrale în cazul scoliozelor). Aprecierea este variabilă, în funcție de forma, deficienței: cifoză.
scolioză sau lordoză.
Din punct de vedere 3.1 mecanismului de producere și a timpului de apariție, deviațiile
(deficiențele) coloanei vertebrale se împart' în primare și secundare. Deviația, primară este cea
are apare prima, în virtutea unor cauze proprii și. are evoluție de sine stătătoare. Ea tulbură statica
și dinamica întregii coloane vertebrale, care se dezechilibrează. Pentru a ajunge la o formulă de
echilibru, coloana vertebrate se va încuiba în sens contrar, cu scop compensator. Curburile care
apar în acest, fel se nu- mese secundare sau compensatorii.
De obicei o curbură primară este structurală, prezentând modificări de fonrte și stnidiuă a
vertebrelor, la scolioze existând și rotații vertebrale.
Criteriile pe care ne bazăm pentru a stabili dacă o curbură este primara sau. se cundară sunt
de natura radiologică și clinică.
Examenul radiologie evidențiază modificările de forma și stwdufo ale vertebrelor, precum și
rotațiile vertebrale. Anoste modificări structurale și rotațiile, pot apare însă și la curburile
secundare, motiv pentru care criteriul radiologie este relativ. în aceste cazuri primează criteriul
dune.
Examenul clinic evidențiază - în cazul unei curburi primare - persistența ei și. a rotației
vertebrale chiar și în timpul manevrelor de reducere a curburii: fiexia coloanei vertebrale,
efinostatismuț suspendările și încercările de înclinare în sens opus.
 Elemente care ne mai pot furniza indicii în legatară cu o curbură primară suni, și următoare:
- în cazul existenței a trei cuiburi, cea din HIIJIGG- este primară; ....
» curbura care prezintă gibozitatea cea mai persistentă în flexie și se corectează cri mai puțin,
este primară; ■ ■■
- curbura cea mai lungă (în cazul existenței mai multor cioburi) este primară.
Antonescu folosește temienul de curbură majoră, pe care o definește ca fiind curbura cu
angulația cea mai importantă și cu cele mai marcate modificări structu rale ale corpilor vertebrali,
De obicei ea este primară.
Cuiburile secundare sau compensatorii sunt supra'și subiacente celei (sau celor) primare, cu
orientare ia sens opus acesteia, scopul tor fiind acela de reechilibrare a corpului și de aliniere a
capului la verticala privisulifi sub efectul reflexelor de orientare a capului (reflexele urechii
mterne), cu redresarea ochilor la orizontală.
înaubărite iordotice se compen.sează cu mctnbări. cifotice, cele cifofce se compensează. cu.
încurbăn lord.oti.ce, cele semiotice spre stânga se compensează cu scolioze spre dreapta și invers.
Există și. cazuri când aceste curburi combinate (citolordoze, scolioze duble) se produc și. se
cfezvoltă de Ia început împreună. Așa sunt unele citolordoze și scolioze în “S“'’ primare.
Suma unghiurilor curburilor compensatorii trebuie să fie egală cu unghiul curburii primare,
în caz contrar coloana rămânând dezechilibrată.
în scoliozele combinate (scolioze cu două cuiburi primare), curburile compensatorii sunt
mai scurte și; situate Ia extremități.. Mica lai întindere se explică prin compensarea parțială
reciprocă a celor două curburi primare.
Cuiburile compensatorii nu duc la formarea de giboznăți.
După, gradul lor de întindere, deviațiile coloanei vertebrale pot fi parțiale, când cuprind
numai o porțiune a coloanei, sau totale, când cuprind coloana vertebrală în întregime.
Când deviațiile coloanei vertebrale angrenează în încufbare și celelalte elemente ale
spatelui, vorbim de aeformații ale spatelui. Acestea sunt fie simple, ca spatele cifotire rotund,
lordotic sau scoliotic, fie compensate, ca spatele cifblordotic și scoliozele cu mai multe curburi.
Din punct de vedere ai prognosticului, deficiențele coloanei vertebrale sunt fie vtopnfl&w
sau neevolutive, fie progresive sau evolutive. Tendința de evoluție (progresare) sau stabilizare a
unei drficieuțe se stabilește prin control periodic al un- ginului ei și a semnelor clinice. Trebuie să
menționăm că există deficiențe ale coloanei vertebrale a căror tendință este evolutivă duai sub un
tratament corect prin gimnastică medicală, fără să te putem preciza cauza. In aceste cazuri se
impune aplicarea tratamentului ortopedic sau chiar clunirgical, după caz.

78
 3.3. Parametrii caracteristici ăi deviațiilor coloanei vertebrale
O curbură normală a coloanei vertebrale poate fi mai mult sau mai puțin accentuată, în
funcție de săgeata arcului său de cerc, de vârful și unghiul ei, având și o anumită întindere,
delimitată în sus și în jos de vertebrele limita sau exireme. Toate aceste noțiuni, constituind
parametri airacteristici ai unei deviații vertebrale, vor fi detaliate în cele ce urmează.
a. Vârful una curburi este reprezentat de punctul cel mai proeminent al curburii, respectiv
cel mai îndepărtat de linia verticală coborâtă din C-.
b. Săgeata curburii - constituie distanța dintre vârful curburii și verticala coborâtă din CȚ.
Ea se măsoară cu ajutorul firului cu plumb în cadrul examenului clinic.
Există însă cazuri de scolioze (de obicei Reechilibrate), în care bazinul este transalatat într-o
parte iar toracele în cealaltă , astfel încât verticala coborâtă din C? este deviată fiiță de șanțul
imerfesier și respectiv și față de vârful scoliozei, astfel încât săgeata scoliozei nu mai. este egală
cu săgeata reală a arcului de cerc reprezentat de curbura respectivă, ci este mai mică, ceea ce rie-
ar putea induce în eroare în privința aprecierii amplorii scoliozei și a evoluției ei în timp.
e. Vertebra de vârf sau vertebra apicală este vertebra situată în vârful curburii, adică Ia
unirea liniilor' celor doi versanți ai curburii, sau în punctul de intersecție a axelor celor doi
versanți. Este 'vertebra cea mai deviata față de axul normal al păci- entului, iar în cazul
scoliozelor este cea mai rotată. La nivelul acestei vertebre axa coloanei vertebrale își schimbă
direcția. Vertebra de vârf este cea mal turtită înspre concaritatea curburii, în cazul în care sunt
deja modificări structurale vertebrale, luând aspect trapezoid sau cuneiform, platourile corpului
ei făcând un unghi deschis înspre convexitatea cufiturii.
dL Extremitățile curburii reprezintă punctele superior și inferior de pe coloană, în care se
termină o curbură.
e Vertebrele extreme ale miei, curburii vertebrale sunt vertebrele care marchea- ză punctele
în. care se termină. Ele tind să ia aspect normal, având discurile mtervetrebrale neutre, adică egale
ca înălțime în. toate sensurile. Se știe că discurile interx'ertebrale din componența unei cuiburi
sunt mai reduse ca înălțime înspre con- cavitatea curburii și mai înalte înspre convexitatea
acesteia. (Zaharia)
f. Vertebrele limita reprezintă în opinia lui Ântonescu:
- vertebra superioară a unei cuiburi. al cărui platou superior este cel mai înclinat spre
concavitatea curburii și
- vertebra inferioară a unei curburi, al cărui platou inferior este cel mai înclinat spre
concavitaiea curburii.
g. Vertebra neutră este vertebra care marchează trecerea de la o curbură la cealaltă. Se
subînțelege că ea există numai. în cazul curburilor multiple: duble, triple sau cvadruple. Ea se-
recunoaște ușor prin faptul că discurile intervertebrale - superior și inferior - sunt deschise -
(lateral în cazul scoliozelor și antero-posterior în cazul
dfolordozelor) în sensuri opuse. Această vertebră este -considerată ca extremă inferioară pentru
curbura superioară și extremă superioară pentni wrhura inferioară.. In consecință, 'vertebra neutră
este indusă în măsurarea unghiurilor ambelor cuiburi.
h. Ungtiisl curbura - reprezintă unghiul curs $e formează prin intersecția axelor segmentelor
de coloană vertebrală care constituie versanți (superior și. inferior) ai curierii Unghiul constituie
elementul primordial. în aprecierea gravității unei cai” buri, a evoluției sale și a stabilirii conduitei
terapeutice (numai prin gimnastică medicală, prin mijloace ortopedice sau chinirgicate). ■
Unghiul cuiburi! se măsoară pe radiografii, după mai mufe metode, dintre care cete mai
cunosafe și rnai uzitate sunt cea. a Iui I ippman și Colb și cea a toi Ferguson.
hi IR. Cohb este de dată mai recentă (1943), mai simplă, mai fidelă și mai practică.
Ea constă din localizarea -rerirforelor extreme (superioaiă și inferioara) ale curburii și trasarea
unor linii care prelungesc spre concavitate platoul superior al vertebrei superioare și platoul
inferior al vertebrei inferioare. IM locul de întâlnire a acestor linii se măsoară unghiul curburii cn
un raportor. Dacă aceste linii nu. se întâlnesc pe clișeul radiografie, se trasează câte o
perpendiculară pe ele și unde se întâlnesc aceste perpendiculare se măsoară unghiul corespondent,
(fig. 13)
Metoda Im AH. F&guson - constă din localizarea vertebrelor
extreme ale auburii și vertebrei de vârf. Se determina centrul
acestor vertebre prin diagonale duse din unghiurile pat.rto3tmel.or
reprezentate de corpurile vertebrelor respective. Punctul de
intersecție al diagonalelor reprezintă centrul vertebrei. Se unesc
aceste puncte și se măsoară unghiul complemenîrre celui dinspre
con- cavitatea curburii, (fig. 13)
Un lucru, foarte important, care nu trebuie uitat sau neglijat,
este ca de fiecare dată când, se măsoară ungliiul unei curburi
Fig. 13. Măsurarea uughi-- pentru a-i urmări evoluția. să folosim aceleași vertebre. Valoarea
nlui omlwii coloanei ver- unghiului, metoda și vertebrele folosite vor fi înscrise pe clișeul
tebrale după metoda lui Cobb radiografiei respective.
(c) și Ferguson (F)
Folosind mereu aceleași vertebre pentru măsurarea unghiului, nu
vor apare erori de interpretare chiar dacă vertebrele respective nu simt strict extreme și respectiv
strict de vârf.
L Gîtmsul •' este ddbrmația toracică ce apare în scolioze pe fața posterioaiă a toracelui, de
partea convexității. Ea este determinată de arcul costal superior, care este tras posterior și
accentuat de către vertebrate care sunt rotate cu corpul spre convexi- tate iar apofiza spinoasă spre
concavitate.
Deseori apare un gibus pe fața anterioară a toracelui, condro-cost.al, de partea concavității.

80
 ț
Fig. 14 Măsurarea unghiului
gibozi tații unui scolioze. Acest,
imghi corespunde destul de
exact cu grada rotației
vertebrale
Fig. 15 Schema- liniilor după care Saidman determină gradul
îndurării și rotației vertebrale. a--a" -distanța dintre linia
bazelor proceselor articulare; b-b1-distanța dintre linia
proceselor articulare și linia pedicdilor vertebrali; c-c’-distanța
dintre linia pediculilor vertebrali și linia proceselor transverse,

Rotația vertebrală se apreciază după gibozitate (fig. 14) și pe- radiografii prin metoda
Saidman (fig. 15).
3.4. Indicații terapeutice ale deviațiilor coloanei vertebrate
O mare parte din deviațiile coloanei vertebrale au un potențial evolutiv, indifersh de cauza
care Ie-a generat, mai ales daca au depășit un anumit prag de gravitate. Evoluția lor este
guvernată de legi biomecanice. uneori independente de cauza primată și se menține pe toată
perioada de creșteri și uneori, în cazuri grave, pe tot parcursul vieții. Ajunse la un anumit grad de
gravitate, deviațiile vertebrale antrenează tulburări ale funcției respiratorii (insuficiențe
respiratorii de tip restrictiv) și în final, ale celei cardiace.
Diagnosticul unei deviații vertebrale trebuie să precizeze felul ei, localizarea, eti ologia
(cauza), gravitatea și potențialul evolutiv.
Indicațiile terapeutice și realizarea programului terapeutic vor trebui să țină sea ma de toate
aceste elemente ale diagnosticului. Subordonat acestor elemente, tratamentul deviațiilor
vertebrale beneficiază de trei mijloace terapeutice: kinetoterapia (terapia prin mișcare),
tratamentul ortopedic și tratamentul diirurgical. .
Întrucât terapia acestor deficiențe fizice trebuie să se întindă pe o perioadă de timp foarte
îndelungată (până la terminarea creșterii sau chiar pentru toată viața), are nenumărate
dezavantaje. Principalul dezavantaj este că devine constrângătoare prin durată și pennaaență,
predispunând Ia abaridouarea ei după o anumită perioadă, motiv caro impuse extrem de multa
perseverență și tenacitate din partea pacientului, precum și strictă supraveghere din partea familiei
și examen medical de specialitate, periodic. Pe lângă aceasta, programul tempeutic trebuie mereu
adaptat rezultatelor dăinuie și ewkitiei deviația Din axastă arcă sunt obligatorii ștafete maliade
repetate din. 6 în 6 luni pe toată perioada creșterii copilului, și anual după tenninarea creșterii.
Deomece terapia unei deviații vertebrate este- complexă și de mare responsabili- tale, ea

81
trebuie realizată în echipă: medic ortoped, medic de cultură fizică, medicală, medic chirurg (când
e cazul), radiolog, kinetoterapeut, protezist, .medicul de explorări foncționale.
Indicația terapeutică va ține seama nu. numai de specificul cazului da, ci și de medioil
feuilial al pacientului și posfinlitaților urmăririi terapiei în familie. Așadar, indicațiile terapeutice
trie deviațiilor vertebrale vor ține seamă de toate aspectele subliniate mai sus. încercăm rii ie
expunem în cete ce urmează.
3,41 Criteriile mdieațiiior terapeutice
. a. Gradul (le gravitate prognostic^
Experiența a arătat, ca există anumite praguri de gravitate pipgiiostică, în funcție de care se
aleg mijtoxele terapeutice în perioada de creștere. Itorucât există -diferență între pragul de
gravitate al unei seduse față (te o ci&ză, le vom trata separat. Lordo- zele nu impun în mod
diîșaui mijloace ortopedice și dururgicale de tratament.
£t l în scolioze - pragurile de gravitate s-au stabilit mai ales pentru cele idiopati™ ce, adică
pentru cele în care cauza nu este încă bine amoscută, dar ele au valoare in- drâativă și pentru
atitudinea terațteutică din cele de altă, etiologic.
Scoliozele sub 30° sunt puțin etrolutive atât m perioada de creștere, cât și după terminarea,
ei. In tratamentul tor se preconizează numai kinetoterapia, dar numai sub rezerva controlului
periodic atent din 6 m 6 luni, care să ateste necvolutivitatea lor.
Peste 30° aproape toate scoliozele suni evolutive în perioada de creștere. Dacă nu au. depășit
50° (cel de al 2-tea prag de gravitate) Ii se poate aplica un tratament orto pedic. Redresări cu
aparate gipsate de diferite tipuri și menținerea în aparate ortopedice a corecției obținute, reușesc
să elimine riscul de agravare, reprezentat de puseul puberlar al creșterii, și să oprească astfel
evoluția scoliozei. Pe toată perioada tratamentului ortopedic se asociază obligatoriu și o
kinetoterapie susținută.
Peste 50° potențialul evolutiv al scoliozelor este atât de mare, atât în perioada creșterii, cât și
după teraninarea ei (adică la vârsta adultă), încât evoluția lor nu mai poate fi oprită prin mijloace
ortopedice, d numai prin procedee cltinirgicale. Tratamentul dnrurgical singurul eficient în aceste
cazuri, își propune să foca o redresare și stabilizare a deficienței. In cazurile grave intervenția
chirurgicală este pregătită cu mijloace ortopedice. Dacă copilul este prea mic, intervenția se
amână,

82
evoluția ftfcqinnii înceicâMu-se a fi împiedicată tot cu imjioace ortopedice. Oricum, și in aceste
cazuri kinetatcrapia va însoți, etapele tra(.ameta:tauî. '■
aJ îs deviMiiSe din plan sngiita (dfiw) criteriile de rtatament au fost stabilite pentru cifozele
din boala Schenemum care sunt cele mai frecvente, dar ele sunt folosite și pontat instituirea
planului tempeuiic al deviațiilor cifbtice de alte cauze.
Cifozele toracale sub 40°-50° sunt tratate de obicei numai prin gimnastică.
Cifozele de 40c"50°? pană la cete de-70°"80°se tratează prin nujloace ortopedice (redresări cu
aparate gipsate și menținerea corecției cu corset ortopedic), la care se asociază totdeamia și
kindoterapia.
Cifozele grave, de peste 80a, nu pot fi corectate și stabilizate decât mimai prin mijloace
chirmgicaie ta cmc se adaugă trafânientul prin gimnastică medicală prs și postoperator.
b» Evoluția deviației repiczhită un criteriu, important în stabilirea plănuită său terapeutic.
Există, deviații a (tarar evoluție nu poate fi oprită prin gimnastica medicala, chiar dacă ea este
corect aplicată, și chiar daca unghiul deficienței nu este mare. în această situație se apelează la
traiamenml ortopedic. Uneori itici tratamentul ortopedic nu poate opri evoluția, deviația
agravându.-se amunuu, situație care impune tratamentul diirurgical,
te Suplețea vertebrală, adică gradul de mobilitate, raspectiv posMitafea de redresare a
curburii,, este un. alt. criteriu de stabilire a tratainentulm.
O coloană, suplă, reductibilă, necesită numai. un tratament prin gimnastică medi cală.
Dimpotrivă, o lipsa de redresare, sau o redresare parțială impune un tratament cu aparatele gipsate
și corsete ortopedice, plus Idnetoierapie.
d. Gradul leziunilor structurate vertebrale constituie un criteriu major în selecționarea
mijloacelor teraiteiiti.ee. Leziunile grave, extinse la mai multe vertebre, impun un tratament,
ortopedic chiar dacă gradul, respectiv unghiul ctfozei este relativ mic. Dimpotrivă, o cifoză relativ
imțtortaffiă (30°). dar suplă și cu leziwti structurale miri, va. răspunde tta'orabfi la kinetoterapte.
e. Localizarea. leziunilor constituie de asemenea un. criteriu important în adaptarea planului
terapeutic. De exemplu, localizările cifozei. lombare și toraco-lombare ■desființează în primul
rând lotdoza, după cate conduc 1a apariția cifeei. Persistența cifozei. lombare si în ortostatisnț
provoacă proiecția tninchinlui înainte și antrenează o jenă progresivă. In. aceste cazuri este nevoie
de un tratament ortopedic corectiv la un grad, mai ntic al curburii.
Cete trei ntijloace de tratainent ale deviațiilor vertebrale își au fiecme ratai și im portanța log
dai ele vor fi eficiente numai daca, sunt aplicate la timp și în funcție de criteriile enunțate mai
înainte. Fiecare dintre aceste mijloace au. și virtuți, dar și neajunsuri., cam trebuie bine cântărite
când se stabilește planta terapeutic.
 34,Z Mijloacele terapeutice ale deviațiilor coloanei vertebrale
%u &eMerapia
al Considerații generale asupra Itinetxîterapiei deviațiilor coloanei vertebrale
Gimnastica medicală (kinetoterapia sau terapia prin mișcare) este mijlocul care intră m toate
programele terapeutice ale deviațiilor vertebrale, fie singură, fie asociată cu tratamentul ortopedic
sau chirurgical. Ea va însoți în mod obligatoriu pacientul cu o deficiență a coloanei vertebrale pe
toată durata tratamentului. Ideal ar fi ca fostul pacient să păstreze obiceiul de a face gimnastică
medicală zilnic. pe toată durata vieții. Din păcate acest ideal este greu de realizat întrucât puțin
sunt cei care au răbdarea și perseverența necesară pentru o activitate atât de îndelungată, chiar
dacă ea este deosebit de necesara și utilă.. în același timp însă, trebuie să subliniem un lu mi
extrem de important: nici o metodă de gimnastică medicală nu poate opri procesul de progresare
(agravare) al unei deviații vertebrale de formă evolutivă.
Este o greșeală de a atribui kinetoterapiei virtutea magică de a îndrepta o deviație vertebrală
evolutivă. De aceea, aplicarea kinetoterapiei singură în corectarea unei astfel de deviații este o
mare eroare.
Gimnastica medicală poate influența favorabil deviațiile nestructurale și neevolutive, floarea
ei crescând în special în combaterea tulburărilor funcționale care apar intr-o măsură mai mica sau
mai mare în toate deviațiile coloanei vertebrale.
Asupra deficiențelor structurale, care întotdeauna sunt ireversibile, gimnastica medicală
acționează prin producerea de compensări complexe, care concură la oprirea procesului
deformam și. în același timp realizează o capacitate ftmețională generală a organismului cât mal
apropiata de normal.
De-a lungul timpului au apărut o serie de sisteme de gimnastică medicală în legătura cu
tratamentul deviațiilor coloanei vertebrale, unele dintre ele axându-se greșit în special pe
tratamentul morfologic corectiv și mai puțin pe cel funcțional.
Unii autori, plecând de la ideea că. deficiențele coloanei vertebrale sunt un produs al acțiunii
gravitației asupra corpului uman în condițiile stațiunii bipede, au creat o gimnastică medicală
constând din exerciții efectuate din poziții joase, în special din culcat și derivatele acesteia, pe
toată durata tratamentului, cu scopul de a lucra în condițiile scoaterii coloanei de sub incidența
gravitației. Aceștia se bazează pe argumentul că animalele patrupede nu fac niciodată, sau
aproape niciodată scolioză. Unul dintre cei mai cunoscuți adepți ai acestei idei este Klapp. Acesta
a creat un sistem de gimnastică adică gimnastica pe patra labe.
/Alții au imaginat o gimnastica medicală caracterizată prin mișcările animalelor târâtoare,
numită “gimnastică de târâre”.
Bazați pe același considerent, alții pun accent în special pe “gimnastica din atârnat, sperând
de data aceasta în efectul corectiv al grav Stației, ca urmare a acțiunii favorabile a greutății
corpului asupra deficienței coloanei în poziția suspendat
Adepții acestor teorii, care m cadrul lecțiilor de gimnastica medicală, se orientea» ■&. asupra
unui mod unilateral de activitate fizica (numai cvadmpedie. numai târâm sau numai atârnat),
neglijează Captai cȘ cont este o ființă bipedă, care xșl petrece o mare parte din timp în condiții de
oitostatism fi astfel, efectul acestui tip de tratament nu are transfer în condițiile reale ale vieții
cotidiene. O curbură a coloanei vertebrale.. chiar daca se reduce aparent în. atârnat (simetric sau
asimetric). în. patru, lata sau în târât va nvapare imediat în onosafe ar atât mai mult cu cât. aceste
sisteme neglijează pregătirea fizică multilaterală și. respectiv dezvoltarea imei musculaturi,

84
capabile sa mențină coloana vertebrală în poziție corectă,
Alți autori au imaginat o gimnastică bazată pe elemente împrumutate din unele profesii
umane caracterizate prin purtatul de greut&ți pe cap. cate par a preveni ta ■stMarea. deri^:iilar
orloanti vertebrale prin timitea palmii asta© a tmnchiuhfe solicitând arntribuția activă a
musculaturii care menține coloana vertebrală în itailiMtine.
Curentai cel mai putenuc, cu mulți adopți hi trecut și în prestat este cel al gim- n-târticii
ntedlc&le constând în exerciții orientate exclusiv spre sensul
converifâții cuiburilor coloanei. Ideea se bazează pe teoria, lui. Dâpech, cam susține că dacă -
extremitățile oaselor care intră uitate articulație simt supuse întrm parte a lor irnei presiuni
anormale, puternice și continue, își micșorează volumul în acel. log. în timp ce în locul unde sunt
supuse o perioadă îndelungată unei presiuni mai mici decât cetei obișnuite. își măresc vohumiL
Unit bazați pe teoria miopatică. a etiologici sorfiozelm; conform căreia se produce încurbare
scoliotică a coloanei vertebrate cu. coimexitatea orientată spre musculatura Iripotonă, susțin cu
exclusivitate exersarea unilaterală a miisctaatimi din parte cctovexității (atât in scolioze cât și hi
cifbze sau lordoze). aceasta provocând o creștere a tonicității acestor mușclfe care vor fi astfel
capabili să redreseze curbura deviată, chiar dacă este structurală.
Toate aceste teorii nu țin seama. de realitățile staticii și diwnicii corpului ome nesc, adică al
umeî ființe bipede, a cărei coloană vertebrală, suportă o acțiune prelungită a gravitației
anifiaanztaid ntaamental prin gimnastica medicală și acordând o mioare exagerată efectelor
morfogenetice ale exercițiului fizic.
Dacă metodele clasice de kinetoterapie se bazează aproape în exclusivitate pe utilizarea
contracției musculatuni paxavertebrale m deficiențele coloanei vertebrale, medicul Von
Nietierhdffer a imaginat o metodă. nouă, care îi țxtartă ■manele, prin care urmărește dezvoltarea
musculatuni transversale a trunchiului: trapez, marete dorsal, romboizii, transversali abdominal,
pătratei lombelor, psoasul Acești mușchi se insera cu extremitatea proximall pe coloana
vertebrală., iar cu cea dîstală pe centura scapulară sau pelviana (humenB și. femur). Dacă el își
iau punct fix pe extremitatea distală. vor acționa asupra coloanei vertebrale pe care o vor trage
spre punctul fix. Metoda Niederhdffer preconizează identificarea și contractarea. statică a
mușchiului (sau mușchilor) care se înseta cu-o extremitate pe vârful culturii coloanei vertebrale.
în coiicavifâlea acestei cianuri, iar cu cealaltă extremitate pe una din. centurile amintite, Punând
mușchii respectivi în situația de tuși lua. punct fix pe extremitatea disială și de a se contracta
scitic împotriva mzistenței opusă manual de către kmeiotgrapeut,' mușchii vw trage vârful
curburii spre linia mediană, redresând coloana. Se lucrează din pozițiile fundamentale de culcat
ventral sau lateral, sau șezând lângă spalier.
Fără a exagera efectele gimnasticii medicale, fără a acorda o atenție exclusivistă urnii sistem
sau altul. luând din fixam partea bună, susținem ideea că exercițiul fizic are o mare 'valoare
terapeutică în toate formele deviațiilor vertebrale, cu condiția respectării indicațiilor metodice
care să4 facă aplicabil fiecărui caz în parte. Eficiența lui va fi cu atât mai mare ai cât va fi aplicat
mai timpuriu,
a. 2» Indicații metodice- ÎK Idnetoterșpia deviațiilor coloanei vertebrale
Redării. în cele ce onnează, unele indicații metodice, care ni se par obligatorii în aplEtotea
kinetoterapiei deviațiilor vertebrale.
» Tratamenti.il deviațiilor coloanei 'vertebrale prin exercițiul fizic trebuie să țină seama de
felul deviației, gravitatea localizarea și evoluția ei, precum și de consecm» țefe fimcționale pe

85
care Ie are asupra organismului.
- Kinetoterapia oncarei deviații vertebrale va trebui să înceapă prin educarea ținutei corecte,
respectiv redresarea pastorală.. în deviațiile structurale însă redresarea postwrală va trebui sâ fie
precedată de asuplizarea coloanei întrucât aceasta împiedică, redresarea.
~ în cazul asocierii cu tt'atamemm ortopedic și/sau. cel chirurgical, obiectivele kinetoierapiei
trebuie să sc CQToicze cu ale celorlalți factori terapeutici și cu locul pe care îl ocupă în cadrai
planului de tratament. De exemplu intervenția clururgicală își propune să. imobilizeze definitiv un
segment mai mult sau mai puțin întins ai coloanei vertebrale. In acest caz, după intervenția
chirurgicala kinctoterapia nu-și propune să mobilizeze coloana în acel sectei; ci va urmări alte
efecte funcționale: tomfierea musculaturii, îmbunătățirea fimqieî respiratorii, circulatorii, de
nutriție etc. Sau. înaintea, operației ori a tratamentului ortopedic exercițiul fizic își propune să
aseptizeze coloana vertebrală, spre a putea fi mai bine redresată prin mijloacele amintite. Deci,
kinetoterapia trebuie sa concura, să colaboreze cu celelalte mijloace terapeutice asociate și mi să
le combată.
- Exercițiul fizic trebuie să tonifice și să scurteze musculatura din. partea conve- xității miei
curburi, și sa o alungească pe am din partea concavității.
- Exercițiul fizic trebuie sa corespunda tratamentului deviației im numai în for-' mă, cî și în
conținui. Exemplu: înclinarea trunchiului din ortostatism înspre conve- xitatea unei scolioze
corespunde ca formă, fiindcă redresează coloana, cu efect efemer, dar nu corespunde îa conținui,
fiindcă va pune în acțiune doar musculatura pa- ravertebraiă dm partea concavității (prin lucru!,
de cedare, excentric, în faza de înclinare spre corivexitate și prin lucrul de învingere, concentric,
în faza de revenim) în timp ce musculatura paravertcbrală din partea couvexității care ar trebui
să fie tonificată îfl regim de samare, nu depune răci un efort. . ■

“ Exercițiul fizic trebuie ga mărească mobilitatea cefoaiMă vertebrale în sensul ajuvexitații și

să o micșoreze în sensul concavității.
- Exercițiul fizic trebuie să fie aplicat asupra anburii primare., care o deteruiină pe cea
secundara (de compensare). Dacă va acționa asupra celor compensatorii, va provoca tulburări ale
staticii și dinamicii coloanei vertebrale, care prin aceste curburi a căutat să-ți redreseze echilibrul,
sau în cd mai bun caz nu va avea. rezultat.
- Exercițiul fizic trebuie să acționeze asupra cauzei care a provocat deficiența, căci altfel nu
va avea efect sau poate deveni citiar dăunător. De exemplu, degeaba voin încerca să acționăm,
pentru reducerea unei lordoze dacă nu vom încerca să redresăm bazinul, care este înclinat în față
și a provocat lordoza.
•Palate de plecare trebuie să fie corecte și fixate, - Orice mușchi se inseră pe două segmente
osoase, trecând peste una sau mai multe articulații. Când unul din aceste segmente este fix,
contracția musculară îl va imobiliza pe celălalt. Dai; punctul fix - reprezentat de segmentul fixat -
trebuie sa ofere un sprijin corespunzător pentru mobilizarea segmentului liber. Pentru, aceasta
este necesar ca toate segmentele osoase care leagă segmentul fix de baza de sprijin a corpului
(solul sau suprafața pe care stă) să fie și ele imobilizate prin contracția statică a unei întregi serii
de grupe musculare. Aceasta asigură o poziție corectă a diferitelor segmente corporale în tim pul
exercițiului, cu tonifierea mușchilor care asigură corectitudinea poziției respective. In caz coritmr
se va modifica poziția' cometă a segmentelor corporale, prin contracții musculare compensatorii,
mișcarea se va face incorect și efectele ei vor fi viciate, putând fi chiar contrarii celor pe care le
urmărim. De exemplu anteducția brațului se efectuează în principal de către deltoid și biceps, care
86
își iau punctul fix pe omoplat. Penau realizarea punctului fix. însă omoplatul trebuie să fie fixat,
pe terace prin contracția trapezului și marelui dințat, pentru a nu bascula. în același timp, tora cele
și coloana trebuiesc fixate m poziție verticală, prin contracția statică a mușclulor paravsrtebrali și
mai. ales din partea opusă, spre a nu se flecta și a nu se înclina spre partea brațului antedus,
precum și prin cordrari'ia mușchilor aMominali spre a evita hiperlordoza în regiunea lombară-
Concomitent, bazinul trebuie fixat în poziție corectă (ușoară, anteversie în plan sagital și
orizontal în plan fî-ontai)-, prin contracția unui mare număr de mușchi, iar membrele inferioare
întinse prin acțiunea mușchilor triplei extensii (fesieri, quadriceps, triceps, stiral). Dacă forța
mușchiului deltoid și a mușchilor care fixează poziția corectă nu este satisfăcătoare, mai ales daca
în mână este ținută o greutate, se vor produce o serie de contracții nmscul.are compensatorii, cu
modificarca poziției corecte și a efectului urmărit.
- Pentru asigurarea corectitudimi mișcării și a poziției corpului, în timpul exercițiului fizic,
nun ales la subiecții ai tonus și foiță musculafo, scăzute, este nevoie să se înceapă cu poziții cate
oferâ bază marc de sprijin; întâi cita, apoi șezând, pe genunciti și călcâie șezând, poziția în 4 Iw §i
raurtai după acestea se va trece la poziția stând,
- în cazul existenței unei deviații vertebrale cu două (sau inai multe) curburi, trebuie fixată 0
cwbuîă pentru a putea acționa asupra celeilalte.
- Patiîia aiSnu«i filă autocontrol corelează alburite anormale dacă ele sunt suple, prin
tacțiunea exercitată de propria greutate corporală. în același timp se produce o adevărată dislocare
a umerilor, cu ridicarea și basculanta teafete. a omoplaților, și ridicarea claviculelor, care vor
forma un "V’f Fentni ca atanrarea să fie corectă, trebuie ca umerii să fie fixați și claviculele să fie
ținute la orizontală prin contracția energică a mușchilor adductori ai omoplaților. De aceea,
atentarea nu trebuie să fie prelungită, întrucât duce la oboseală rapidă. Atâniarea este
contraindicată la pacien- ții cu lașitate ligamentanl
- Educarea simțului poziției comete a nrtreguhri corp și a fiecărui segment în parte este un
obiectiv important în dmațiile coloanei vertebrate. In acest scop, pacientei trebuie conștientizat
asupra deviației pe care o are și asupra poziției corecte a corpiihri, către cam trebuie sa tindă. In
acest scop, în fața oglinzii, va adopta te mod voluntar, conștient, poziția, corectă, eventual cu
ajutor din partea kinetotsTupeutuiw. Prin repetări multiple, menținerea poziției corecte va deveni
un gest automat, pacientul adoptând spontan o atitudine corectă m ari.ee împrejurare.
» Se vor mita exercițiile care accentuează deviația, vertebrală, având m vedere că o curbtîă
vertebrală este- mai suplă în mișcarea care o accentuează decât în cea care o corectează.
- Au eficiență corectîvă persistenta doar exercițiile efectuate activ, prin contracția
concentrică a musculaturii din. partea convexității curburii, fiindcă ele dezvoltă acea
Ktesculatura, care trebuie să mențină, coloana te. poziție redresată.
- Deratările wtebrale din scolioze se var exercita prin răsuciri alternative de tninchi și de
bazin înspre concsnztatea ciubnrii.
- Se vor evita exercițiile și efecte ambigui, care ar putea avea efecte negative, chiar contrarii
asupra curburilor, folosindnde doar pe cete pe crare suntem siguri că au efectele pe care le dori m.
■'
- Este preferabil să nu se folosească. un număr prea mare de exerciții, greu de în vățat și
reținut de către pacient, ci un număr mai restrâns, dar cu acțiime dară, care să se repete de mai
multe ori., putând fi efectuate și acasă de către pacient.
- în deviațiile vertebrale se va lucra individrari. lucrul. în. grup trebuind evitat, întrucât

87
kinetoterapeutul trebuie să poată.controla efectuarea corectă a exercîțiilor,
- Freevenfs șe&ipdor de kimd&ter&pk:
Exercițiile de gimnastică medicală se vor desfășura sub două forme: lecții de gimnastică
medicala sub conducerea kinetoterapeutului, și, exerciții efectuate înde- pendent de către pacient
la dormdhu.
~ Lecțiile de gmath? wdwzÂ? an a durată, de 30-45 de minute, de 2-3 ori pe săptămână, în
funcție de pregătirea fizica (posibilitățile de efori) ale pacientului. Exercițiile de gimnastică vor fi
învățate de pacient obligatoriu sub conducerea,

88
 îndrumarea, supravegherea și corectarea
kinetoterapeutului. Ele nu pot fi învățate și
mai ales executate corect, numai din cărți. în
perioada de învățare, lecțiile se pot face și
de 4-5 ori pe săptămână, având o durată ceva
mai scurtă.
- Lucrul independent Cele 2-3 lecții săptămânale de kinetoterapie. fără nici o preocupare în
restul timpului pentru corectarea deficiențelor vertebrale, sunt absolut insuficiente și nu pot avea
rezultat. De aceea, după ce pacientul a învățat redresarea posturală și unele exerciții stabilite de
către kinetoterapeut.. le -va repete acasă zilnic. Redresarea posturală va fi repetată de mai multe
zeci de ori pe zi, iar exercițiile esențiale, hotărâte de către kinetoterapeut, vor fi executate de 2-3
ori/zi.
- Pe lângă ședințele de kinetoterapie propriu zisa, efectuată atât în lecții conduse de
kinetoterapeut. cât și în mod independent (Ia domiciliu). trebuie să se realizeze și integrarea
atitudinii corecte a corpului în viața cotidiană. în acest scop mobilierul și mai ales masa de lucru
și scaunul de Ia această masă trebuie adaptate pentru a permite menținerea poziției corecte,
înălțimea și forma scaunului și a spătarului, precum și nivelul și înclinarea planului mesei de
lucru trebuiesc indrddualizate după talia pacientului și deformația sa (fîg. 16).
»In cadrul kiuetoterapiei trebuie practicate acele sporturi în care se poate integra ținuta
corectă și care pot. asigura dezvoltarea fizică, generală armonioasă. Acestea au avamajul, față de
ședințele de gimnastică medicală, că .sunt mai atractive și nepîictisîtoare pentru pacient.
Recomandări pentru activitatea cotidiană
Tratamentul prin gimnastică medicală și prin mijloace ortopedice nu vor fi eficiente dacă
pacientul n.u va respecta anumite cerințe pentru activitatea zilnică. Acestea constau din:
- eliminarea deprinderilor care favorizează deviația vertebrală, ca de exemplu atitudinea
șoldie (spijinul pe un picior);
- ghiozdanul va fi purtat pe spate, iar în cazul în care este purtat intr-o mână, se va alterna
dintr-o mână în cealaltă;
- menținerea poziției corecte
la masa de lucru la școală și la
douuciliu. cu aplicarea la nevoie a
unui pupitru pe ea. cu suprafața
înclinată și a unei rezemăton
bombate (șa) pe speteaza
scaunului în dreptul deficienței,
care îl vor ajuta pe școlar sa
K
î “•.« yVți Î.Wf.dvtli mențină o poziție corectă în.
CSF®ÎEÎ kiViurs.

Fig. 16. Adaptarea mesei de lucra a școlarului pentm timpul studiului (fig. 16);
menținerea poziției corecte, sau corectate (a;b,c,d). (după D.
Aritouescu ș.a.

89
 ’■ este mxHWidabil ca școlarul iui stea timp prea îndelungat Ia masa de lucru.. pentru că
oboseala bai' putea determina să ia o poziție incorectă, ci va face pauze mai dese. în timpul cărora
va executa câteva exerciții sau se va întinde pe un pai;
- se vor ooinbate podțHte vicioase din timpul, soinxiulifo ca de exemplu'o.flexie accentuată,
sau mereu un decublt unilateral; adesea este necesara montarea unui plan dur în pat și menținerea
unui corset ortopedic și în sonut.
b. Tratamentul ortopedie - are ca obiective corectarea deviației vertebrale și mreițiiierea
corecției pent.ni a neutraliza riscul de agravare reprezentat de creștere și mai ales de puseul de
creștem putertar TrarawteHtuI ortopedic poate fi apreciat ca eficient dacă Ia sfârșitul creșterii a
reușii să mențină deviația vertebrala la o valoare egală cu aceea, de fâ începutul tratamentului,
respectiv dacă a reușit să împiedice agravarea ev Dacă a reușit, să micșoreze deviația, rezultatul
se consideră foarte bun sau chiar excepțional.. Aceiași lucru se poate afirma și despre gimnastica
mediciteț deși fbnnsfe de deviații în care ea se poate intnxlixv ca unic mijloc terapeutic sum doar
cele ușoare și iieevolutive. Cefe afirmate duc Ia concluzia, logică dealtfel ca defonrațule
vertebrale odată declanșate - și în special cele evolutive - nu pot fi cm recitite total și (A trebuie să
ne dcdafoni. mulțmniți. daca Imam oprit evoluția. a.dică dacă, le-am stabilizat, și dacă, reușim să
îmbunătățim âmetiite organismului: mobili-' lalea coloanei vertebrale, respirația fe cireulația.
Excepție foc doar deriatiile fimețio- reale produse prin deprinderea greșită a pantei.
Trtearttottfoi ortopedic se realizează prin dotei feluri de aprate corectoare: pasiva și active.
kl Aparatele ortopedice pasive realizează corecția utilizând o forță de presiune care se aplică
de obicei la nivelul părții convexe a curburii și o forță, de tracțiune care tinde să dongheze
coloana pentru, ari împiedica curbura.
_o & Corecția curburii se realizează în general prin aparate
gîpsate succesive, confecționate în funcție de necesitățile
ev impure de colecția obținută la fiecare etapă. Când a fost
dfeinirîă corecția maximă, se va încerca. meigiiierea ei prin
O corsete ortopedice.
-ț
e*
<ri. La scolioze corecția se obține cu ajutorul unui cadru

•K orizontal în care se realizează atât elongarea cât și derotaiea

vertebrală și presiunea pe convexitate. (fî& n)
-.C- Cadrele suin de mai multe feluri - Abbott. Risser. Coirel

'£
etc., dar principiul este comun. In cadru, după ce s-a obținui corecția
posibilă, sc aplică, aparatul gipsat. După o perioadă de 1-2 luni,
aparatul gipsat se sdumba. aplicarea noului aparat fâcandu-se după ce s
Fig.«-A
17. Cadru izolai pentru -a obținut o urară corecție.
■corecția scoliozei (tip Abboi)

90
 Uneori aparatul gipsM este construit în așa
fel încât să realizeze o dongație continuă. Așa
este aparatul de elongațîe tip Siagnara. (fîg. 18)
Pentru cifoze corecția se obține cu un
aparat gipsat care se aplică în doi timpi. Prințul
timp desființează lordoza lamlra- că, iar al
doilea, realizat după 24 de ore. corectează
cifoza toracică, (fig. 19)
Corecția ddbnnațid coloană se narați- ne
cu ajutorul aparatelor ortrtpedrâe atât m
raofoze (fig. 20) cât șl în dfote. (fig. 21) Fig. 18. Aparat gipsat de elongație tip
Stagiwa

Fig. 2(1 Corset ortopedie tip lyonez pentru Fig. 21. Coiset ortopedic pentru cifozâ
scolioză
b.Z Aparatele ortopedice active încearcă să obțină corecția deficienței printr-o ;iutorediesaie
activă a coloanei.
Dintre aceste aparate, corsetul Mîhvaukce a devenii clasic. Aparatul a primit de- rraamea
după localitatea din. statul Wisconsin din SUA, unde ortopedul Blow.it și inginerul Sdwudt Fac
imaginai. Corsetul este format dintrra parte care îmbracă bazinul (pdvîsul), de Ia care pleacă o
bară anterioară ce se termina cu un sprijin submentonier și două bare posterioare care se termină
cu doua pernițe subootipitale.

91
Autodongarea coloanei, vertebrale se realizează prin încercarea pacientului de a se îndepărta de
sprijinul menionier și occipital Corsetul mai am o pelotă pasivă care caută să. reducă rotația în
scolioze (fig. 22) iar în cifoze sa exercite o presiune pe
vârful curburii. (fig. 23)

big. 22.a. Corset.Milwukee pentru scolioză (schemă), (după
Antoncscu ș.a.)
Fig. 23. Corset Milvvnikee
pentru cifoză
Fig. 22.b. Corset Mihvaukee pentru
scolioză vgzrn. din spate, (șinele
posterioare reglabile execută
extensia progresivă longitudinală,
iar pelota comprimă gibozitatea
costală

Un alt tip de corset este cel tyonez. care se aplică în scolioze.

(fig. 20) în dfoze se mai confecționează niște corsete cu un punct
de presiune pe convexitatea cifozei (feța posterioară a toracelui) și
2 puncte pe fața anterioară - unul în partea superioară a pieptului și
înnâ pe abdomen - bazin, (fig. 21)
■ Corsetul ortopedic se poartă permanent sau intermitent. în
funcție de gravitatea curburii. In deviațiile mici
(scolioze sub 30°) da.r care la controale
repetate dovedesc tendință de evoluti- Utate.
atitudinea actuală este de a aplica corsetul
Mihvaukee pe timpul nopții.
Un alt tip de aparat activ este corsetul cu
3 pirncle de sprijin, care încearcă sa redreseze
^aliozele lombare. (fig. 24) El este
confecționat din pânză elastică densă și se
Fig. 24. Corset cu trei puncte de sprijin pentru aplică în scoliozele lombare minore (sub 30°).
scolioză lombară (după Artonescu ș.a.) darea tendință evolutivă.

92
 Tratamentul ortopedic mai
folosește tracțiunea continuă în
timpul nopții (Cotei sau Stagnam)
(fig. 18) ori etongațic cu balon
cranian și gips sau cerc pdvin (fig.
25) și stimularea electrică a
musculaturii din convexîtate cu
aparate special construite: Aceste
metode se adresează deviațiilor
vertebrale de gravitate
medie și se asociază pro- Fig. 25.
Aparat de cu halo-și gips pelvin (a); Aparat,
gramului terapeutic de facțiune cu halo și cerc, pelvm (b) (după Antonsscu. ș.a,)
Programului terapeutic ortopedic i se asociază și kinetoterapia. In acest caz obi ectivele ei diferă m
funcție de momentul aplicării. înainte de corecția gtpsată ea tinde să asuplizeze coloana vertebrală
pentru a ușura obținerea redresării. în timpul imobilizării gipsate scopul ei este de a întreține o
trofîcitate globală șr mai ales o musculatură bună, trofidtâte pusă in primejdie de însăși, imobilizarea
idealizată de corset. în aceiași timp, va mări corecția prin îndepărtarea de punctele de sprijin ale
aparatului gipsat.
In corsetul ortopedic, kinetoterapia va urmări în continuare îmbunătățirea trofi- citații musculare
și a redresării. în perioada suprimării corsetului, care nu trebuie să fie bniscă ci progresivă, obiectivele
kinetoterapiei sunt: tonifierea. musculatiini. redresarea posmrală, integrarea posturii redresate în
activitățile concrete ale vieții obișnuite și orientarea pacientului spre practicarea regulată a unei
activități sportive adecvate.
re Tratamentul chirurgical - se aplică deviațiilor vertebrale grave, evolutive, ca» re se
agravează lent dar continuu și după terminarea creșterii. Obiectivele lui sunt re dresarea șî stabilizarea
deviației. obiective ce se ating prin rigidizarea unui segment important al coloanei vertebrale.
Rigidizarea se efectuează fie prin montaj metalic (tije Harrington. Laque, Cotrel. Dubonsset.
instrumente Zielk etc.). fie prin artrodeze vertebrale (anchilozare artificială prin suprimarea
suprafețelor articulare sau prin grefon osos, care provoacă formarea unui calus osos ce cuprinde și
articulația). In cazurile grave intervenția chimrgicală trebuie precedată de o pregătire prin dongație
progresivă a coloanei vertebrale cu aparate gipsate (fig. 17) sau cu halou cranian și gips ori cerc pekin
(fi.g.24).
Intervenția chirurgicala este urmată de o imobilizare gipsată, apoi un corset ortopedic timp de 18-
24 luni pentru consolidarea arirodezei.
Intervenția clururgicală va fi asociată cu tratamentul prin gimnastică medicală preoperator. în
timpul imobilizării și după înlăturarea corectului. Obiectivele kinetoterapiei asociată intervenție
chirurgicale sunt:

93
 - în feza preoperatorie: areptaarea coloanei vertebrale;
- în timpi.il inmbilizarii.: tunifierca niuscteata generala,
- după înlăturarea corsetului: comcție potarală p integrarea ei în viața tataata.
în toate împrejurările,, fîc ca este utinzată taigita Ge ca este asottaă uietodelor ortopedice și.
chirurgical tataoterapia trebuie să urniămască și. dezvolfârea funcția respiratoriu grav afectai de
evoluția unei deviații votebrale.
Subliniem, cu imperioasă insistență., că observarea, unei cât de mici deviații vere tebrale de către
părute,, anturaj, eductami., medici impune un. constat ds specialitate și instituirea unui program
terapeutic mtetataipUnar, cu contați, periodic atent dm 6 în 6 luni al rezuitiitolui teaiainentulun
respectiv al evoliiției deviațM adaptarea individuală permaneufâ a tratamentului în. funcție de-
mediate.
programul de untaneni ÎH deviațiile vertebrale este întotdeauna ta hnigă durată, dificil de tolerat și
grevate, pentru copil. Do aceea, ixtani reușita ttaanteiitulni factorul psihologic are o importantă
primordială, tacă de Ia primul contact (prima consultație) cu pacientul $.i aparținătorii, trebuie atrasa
atenția asupra necesității miei colaborări de lungă durată între pacient și. echipa care îl tratează. Orice
deviație vertebrală are consecințe extrem de importante asupra "ținutei și aspectului întregului corp, a
fimchonaiității și stării de sănătate a mganismidm, ca un mipact psihologic extrem de mare asupra
pacientului și apapinăloiuor. De aceea., câștigarea încredern și a voinței de colaborare atât a
pacientului cât și a. familiei, suni tot atât de necesare și de importante ca. și calitatea programului
terapeutic și a felului în care el este aplicat pentru obținerea unui rezultai bun.
3.5 Cifozde
(tarate,;. sun? tatagii, respecta tratata <dc cotata rtetam iu girai regita (jitare-țtosteikta ni
rereretatem mtalta p tarta.
Surd cele WH frecvente tacita tec colozita vertebrale., având, aspecte și caractere tarare tar- „ m.
cracita ravrata și uratarorta ta producere,, ta forera, uitiadzo- șî tatatara kx fe rarata rj^xi rratata, dc
ratata ri po^Giltata de cotaiuc.
3.5.1 Cita&mra și ratafctari etata
Citata re clasifică date onora. criterii, uta difere acesm. uita onmuie num ror dcfktetaeloT fizice,
tatek țiuăta însă de carateeristicifetepxtax fee dmiatai vertebrale. Clasa re raz re tata; re tita rerar. în
special de ionua oii uita, iirarm tainul de prtatara, feraptarade rarataratao >i utautaul re st. imprere.
3.5,11 Bupă tatatare, ctanta . tagta în tata și tafeta.
a. €&ta lipire, fere rentate cefe raigtari ale curburii normări a cotata rarareh ..L .regimta tarata,
rare re rata ramul este de 20'c
b. Ciitaek tapta rarei ceri ta:tarata în npdtaea lombara șl cta'tata unde în mod mtatai ctata. ratata
hm-oticra otic tatazaic în zoueri ta uv,rero dintre citam ta ftata.-gire tarta;.- -tarata tarta iniibarta pure
re și cefe n-n,:. cuprind întreaga, coloană vertebrală.
 Cteite x întâlnesc La testa școbte mai aks k< băieți fiind detente-
ide canarul stetei.,iî șuteiie. de precede adte ale mește și dezvoltării fi zice. pnxuiii ..■= de lipsa
auteoiifiorite ixapra tetete coipului.
33.1,2. îhjyă Iimgkuea segmentkd tete
Dcsiapne cteficc pot raza kuigfiiietteriiă; .■
a, scurtă - And K localizează & tec va vra'ribro.
b. rocte - tewl cuprind un i utef mai arac dc ■; irite ■- ciad <te mal teverac
m lunga - cmc cupnud un muirai maro de vtetee;
A tete toiak- - care cuprind iiitremzi coloană vertebrală.
^bidi m: coudițimjte 1-tecxbi ne întriteiea cutei. Cele scurte au im aspmt oraște cate
ayteii wi o tete rofi.nyM. im cete lungi iau un aspect ■avatar,
O/teD ibp&di dai mai ales atee erate d era ratete se caiqmnxazâ de obicei ;•’m tetete tertete de
teriiuc și gute, ra. .'V-xte-x. sfiuaie fie deasupra, fie ’.C'dcmbml ritera ix cam v imi-m-mază- hi: ■
- ,ra razuri dftek. sunt deviapi primam iar btezte craii dm iaci teuntec.
Dtefi.te tete w pot raotera pivgite. tecâud de la o ci&ză de grad redus, te ■ c cu o citete acum
ciumă mu texte rateimD.
In rarofi teugri tei spic .mx-te,. rnubcirile fitelogice ragite și cu atei mai mJt cete pAtegUe
Catetei! m ;ira.tera;te progresiv, mergând spre artroza, teurim. terate tete -rai iqefi rigida, in Carp ce
lortezo Imtete și cervicală își ,f :.;xr> ;.te mult s.tete
■'teri1 citeicter dcpHzie de mte'; care h;-w piaites. de fiuiitera. localizare, teidiute de fixam sau de
teuprarara, <1 i teaurate km După menopauză curte nle și futedkânte stnatefic se teteaete. Uneori.
alterările morfofuncțianale mg ouiteera și dm aspect te Ab^rabom ■■ tete te ciute combinata cu
scolioza.
33. LI. După j.teodUtea te^te
fii fimete te ramau te agerite tetee sc împart în:
£. (bluze prnmnx - „ ■... :ipi :-te fiind dterntemm de cauze proprii și având evtete te rine
telăfoare.
b. Citeze secutetex - caro sunt tern muiate te cele primare. apărând deci după mesLcw și uterul ral
compensator, te rectetebraie.
33. Lt Itepil wtl.ffiterte motetetetete
R.ăteteted mteiul ateoratefitegU- a 1 itetetete fmiqiontee sau slruclu- tee gr io tete afecte miri y :>
■■„•■/ ■•. și immtetefik ci teite A, kmescu a făcut cea completă ratecra- tepra ■ te tel rate m
fiincțioTialo p patologice.
x Cifrate fimcțivoftle rac te Ap ripte ușoare, cu început gren de precizai, ca racArte- Icmâ. lungă
și cu pn?gitel; teotete. Ulc s.te provocate și Întreținute de tebterik teomtenute te texte tete te. cte grote
o scădere a capacității de sprijin ?>. RATE Îte nratera.fi fie fete ș tetete a oteci... m m < Ura v și
muștelor.
Netratate la timp, cîfozde foncționale creează un stereotip neuro-motor defectuos. care, contribuie
la. accentuarea modificărilor funcționale și morfologice ale coloanei vertebrale.
Cifozele funcționale sunt cele mai frecvente deviații ale coloanei vertebrale din toată perioada de
creștere.
Autorul descrie 3 forme în această grupa: atitudinea cifotică, cifoză lobilnală și cea.
compensatorie.
aX Atitudinea cifotică - constituie o- exagerare a curburii fiziologice toracale. care se poate
prelungi în regiunea lombara superioară, cerneală inferioară, sau pe întreaga coloană vertebrală.

95
 Principala cauză a acestei deviații este tulburarea capacității de sprijin a coloanei vertebrale,
detenniuate de o insuficiență a musculaturii spatelui (extensorii coloanei vertebrate), 0 mobilitate
articulară exagerată (Invitate capsnlo-ligamentară) și un control nervos insuficient.
Uneori poate fi. expresia unei poziții relaxatoare, care este mai economicoasă din punctul de
vedere al efortului muscular și nervos, întrucât se realizează doar pe sea ma rezistenței pasive a
ligamentelor și a elasticității musculaturii întinse.
Insuficiența controlului muscular este evidentă la cifotidî cu debilitate mintală. în cazurile de
oboseală fizică și psihica acceuntete, Ia copiii comozi și cu.' tenwraineut apatic, la hoinara, și.
convalescenți.
Condițiile rele de muncă și de viață - masa de lucni preajoasă, scaunul prea înalt față de roasa de
lucru, activitatea statică prelungită și necompensată prin exerciți fizice, munca fizica obositoare și
lipsa de educație a unei ținute corecte - contribuie la apariția și menținerea atitudinii cifotice.
In cifozele lungi, dorsolombare. capul și gâtul sunt înclinate înainte, umerii aduși în față,
omoplații depărtați de coloană și desprinși de pe torace, membrele superioare și inferioare ușor
flectate, abdomenul proeminent și deseori ptozat. Curbura cifotică se exagerează în poziția șezând și
se îndreaptă în poziția stând.
Cifozele de întindere medie, dorsale și cervico-dorsale se compensează în sus prin ducerea
capului înainte, iar în jos prin lordoza. lombară, cu ridicarea și înclinarea înainte a bazinului.
Trunchiul este in ffexie, toracele anterior se înfundă. umerii cad, producându-se spatele cifotic.
Mușchii lungi ai spatelui sunt întinși prea mult, obosesc și se atrofiază, iar cei anteriori, în special
abdominali, se strâng și se scurtează. Regiunea, fesieră apare ștearsă, deoarece mușchii devin atoni și
atrofiei.
Coloana vertebrală Ișî păstrează multă ueme mobilitatea, ea putându-se corecta și hipercorecta
activ sau prin manevre de redresare (sunt deci de gradul I).
Deficienții nu au acuze dureroase sau jenă, ei simțindu-se mai bine în această poziție cifozaîă.
Unii autori desemnează sub titlul de atitudine cifotică doar cifozele funcționale (de gradul I)
lungi, care cuprind coloana dorso-tombară în întregime. Celelalte cifoze funcționale, de întindere mai
mică, sunt denumite ca cifoze ale regiunii în cauză (dorsală, lombară, cervicală. dorso-lombară)
indicându-se și gradul (I sau II),
Evoluția atitudinii cifotice (ca dealtfel a tuturor cifozelor funcționale). este în general buna,
Curbura se poate corecta în unna tonifierii musculaturii spatelui, a îmbunătățirii stării generale și a
unui tratament susținut care dezvoltă simțul atitudinii corecte și autocontrolul. Neglijată ump
îndelungat însă, se poate transforma prin modificări structurale de adaptare, intr-o cifoză adevărată
(patologică).
a. 2. Cifoza habituală și cea profesională sunt rezultatul unor atitudini cifotice netrarate la timp,
produse printr-o îndelungată obișnuință a celui în cauză, de a lua și menține o poziție cifotică în
situații obișnuite, zilnice (liabituale). sau profesionale. In felul acesta, în timp, apar modificări de
structură la nivelul elementelor ce compun aparatul de sprijin,
a„3. Cifoza. compensatorie este o deviație secundară, care apare ca o compensare și echilibrare a
unei curburi lordotice primare ajunsă la an anumit stadiu de dezvoltare. Este localizată mai ales în
regiunea dorsală inferioară, dar poale apare și în alte zone. Ea rămâne multă vreme suplă și
reversibilă, dar corectarea ei depinde în principal de tratamentul curburii primare - lordoza care a
provocat-o.
Există și cazuri în care cifozele de compensație pot evolua ia u.n moment dat in dependent,
ac^xntaândmsc în continuare și antrenând modificări, ale celorlalte etaje ale coloanei, sau ale capului,
96
umerilor, omoplaților și toracelui.
b, Cifozele structurale (patologice)
Sunt deviații ale coloanei vertebrale având cauze și mecanisme de producere bine cunoscute.
Sunt mai accentuate și mai grave decât cele funcționale, prezentând modificări. profunde în forma,
structura și funcțiile coloanei vertebrale. Au o diversitate mare de forme, necesitând un tratament
complex, susținut și individualizat.
După cauzele de producere se împart în congenitale și căpătate.
b. l. Cifozele congenitale
Sunt determinate de malformații congenitale diverse: la nivelul corpurilor vertebrale
(hemivertebre, vertebre emeifomie, aplazie, vertebre turtite, biconcave). a articulațiilor intervertebrale,
agenezi.a discurilor intervertebrale cu sinostoză intervertebrală (sudare de vertebre) parțială etc., sau
Ia nivelul coastelor.
Aceste defonuații sunt de obicei, scurte, angulare, localizate î.n regiunea toraco- lombară, fiind
fixe și neduieroase; talia copilului în general este scurtată. Diagnosticul de certitudine se pune pe baza
examenului radiologie. ■
b. 2. Cifozele dobândite
Sunt cu mult mai dureroase decât cele congenitale. După, tipul afecțiunii care Ie cauzează se
împart în: cifoze distrofice; cifoze infecțioase; cifoze traumatice: cifoze tumorale și cifoze sechele
după poliomielită: paralizie cerebrală infantilă, miopatie etc. l-e vom aminti pe cele mai importante.
b,ZL Cifoza rahitică - Este ușor de diagnosticat deoarece se însoțește de alte senine de rahitism
ale capului. toracelui, alx.tomen.ului sau ale membrelor inferioare. Apare la copiii riăscuți prematur.
Ia gemeni, debili și la cei care au suferit în primul an de viață tulburări grave digestive și de nutriție.
Cifoza apare de îndată după ce copilul a început să șadă, având forma unei deviații lungi' și accentuate
a întregului spate, cu maximum de curbură la nivelul vertebrelor sau L3-L4. Localizarea ei cea mai
frecventă este în regiunea lombara, unde pielea de la nivelul apofizelor spinoase se pigmentează,
devine aspră și rugoasă. Curbura rămâne multă vreme simplă, îndreptându-se când copilul se ridică și
începe .să meargă. Menținerea îndelungată a poziției cifotice în timpul școlii provoacă fixarea ei. Este
o cifoza nedureroasă. mobilă. se accentuează în poziția șezând și dispare în poziția stând. Cauza ei
este o insuficiență musculară și articulară a coloanei vertebrale și a spatelui.
Radiologie vertebrele sunt decalcifiate (osteoporotice) ■ și cu tendință de cuneifonnizare la copiii
mm mari; tardiv apar aspecte de discartroză.
Tratamentul acestor ci.foze trebuie început precoce, cu caracter profilactic, pentru a preîntâmpina
evoluția rapidă a deviației și deformarea vertebrelor. El constă din uiiobilizarea pe pat: tare,
gimnastică medicală, medicație reniineralizantă, inasnri de călite a organismului, cu evitarea
exercițiilor fizice intense, obositoare.
b.2.2. Cifoza din osteixxmdroza vertebrală infantilă (Calve). Este o formă de cifoza. mai rar
întâlnită, întrucât însăși osteocondroza vertebrală Calve este mai rară. Deviația apare ai o scurtă cifoza
dorsală, unghiulară, relativ suplă și puțin dureroasă. Ratiiografîc se caracterizează printi-o singură
vertebra turtită și condensată, cu contur neregulat și cu discuri normale (vertebra ;'în sandviș"),
b.2.3. Cifoza din osteocondroza vertebrală juvenilă (epifmta vertebrală Seheuermann) sau cifoza
adolescenților,
A fost descrisă prima dată de către Poncet. Se caracterizează printr-o tulburare metabolică a
epifizelor vertebrale. cu fragiiizarea epifizelor afectate, care cedează la presiunea nucleului pulpos.
Astfel nucleul pulpos hemiaza în substanța spongioasă a corpilor v-aicbrali (hernie intraspongioasă)
sub forma nodulilor Schmori. Aceste leziuni dau tiilbuiări de creștere ale vertebrelor. care Ia rândul

97
lor produc cifoze și scolioze.
Este mai amplă, mai rigidă, și mai dureroasă, plasându-se cu predilecție în zona dorsal inferioară.
Are o frecvență foarte mare (după Stagnare) cuprinzând 20-40 % din populația școlară în formă
ușoară, ca denivelări ale platourilor epifizare. Sun ine de obicei Ia adolescenți și evoluează pe toată
perioada creșterii. Formele severe însă, care necesită tratament, nu depășesc un procent de 0 r5~2 %
din populația școlară.
Semnele clinice ale epifizîtei se rezumă la un spate rotund, dureros, fâră redoare la început.
Aceste semne clinice ne atrag doar atenția, examenul radiologie fiind acela care permite stabilirea
diagnosticului și gravitatea afecțiunii vertebrale.
Radiologie curbura apare formată din vertebre ameiformizate sau aplatizate, cu platouri,
neregulate și cu hernii intraspongioase situate mai ales retromarginal anterior.

98
 jA-
Spațiile mmrverteh'ale sunt diminuate în zona curburii maxime în perioada de staifem fi a bolii. în
faza de debut apare doar o neregularitate a platourilor vertebrale, un aspect f'ț s de strMificaxe a
cartilajului, și henrii îMraspongioase sub forma nodulilor luz ' | Scmnorl. In evoluție, apar doar în med
excepțional complicații neurologice, prin z ț.. temierea uniri disc inieivertebral toracic.
Patogenfa, încă discutată, atribuie aceasta distrofic de creștere a platouri- lor i^rtebrale, unei
alterări genetice în metabolismul nmcopoHzaharidelor. Ditențierea față de spondilita tubemu- .foasa și
.față de sindromul algic hiteisQjpuîar al tinerelor feniri este grea.
Doi .feciori, contribuie fa agravarea Im zămilor: puseurile de creștem pdxsfară și atitudinea
babituală în cifoză.
TrtâameHtiil ~ este obligatoriu ortopedic: corsete gipsate de corecție a lordozei de compensație
și a cifozei, efectuate în 2 timpi, ifâitru descărcarea de. pmsîuitea zonetoi patologice, până ia nalmea
scudurilor anatomice ale zonelor antericcse ale vertebrelor.
Tnriarneifaferi ortopedic i se asociază îtisefcMerapfa.
Evaluarea, evoluției terapeutice s& face cu ajutorul ■Qfi'
radiografiei de profil, standard sau prin
tomografie, pe care se măsoară unghiul cifozei
(fig. 26 b). iar clinic cu ajutorul firului de
/li
plumb, (fîg. 26 a) k I fi
b,2.4. Cifoza petică sau spondilita [l

tuberculoasă m morbul Percival- Pott este

determinată de o infecție tuberculoasă, prin
localizarea socxmdară a barilului. Kocli la Z"\
nivelul corpilor

o
CA
5/‘
CA
O

J
Fig. 26. Evaluarea gravitații și evoluției unei
cifoze după schema lui Stagnaru;
a - prin firul cu Pb
b - prin radiografie

vertebrali. Reprezintă cea mai gravă tuberculoză osteoarticulaiă. în trecut boala afecta, cu
precădere copiii, cu frecvența maximă la 3-5 ani, secundar unei prioioinfecp. TEC dintr-un focar
ganglicmar pulmonar. Actual, datorită vaccinării ; BCG. boala este mai rară la copii și mai
frecventă Ia adulți după 20-30 de mii și chiar la vârstnici cu antecedeiite bacilare.

99
 Cifoza pottkă rezultă din distrugerea a 1-3 corpi
vertebrali, care se turtesc și se prăbușesc anterior, în timp ce
arcurile vemforale rămân intacte și sunt împinse posterior,
dând naștere unei cîfoze, nu localizare predilectă în regim nea
toracală sau în zona de trecere toraco- lombară,
Cifoza este scurtă, angulară, sub forma, unei “cocoașe”.
dureroasă și fixată prin con- tractură musculară. (fig. 27) In
tabloul bolii sunt prezente sextinele clinice și de laborator ale
infecției ba.cila.re.
Durerea de la nivelul cifozei este un semn
Fig. 27. Cifoza orsală superioară pnn pișcate dar fiind
difuză se confundă, ai ne- tuberculoză (Morbui. b.u Pott;
vralgii intercostele. Durerea te însoțește totdeauna de-
rigiditatea coloanei venebrale. Bolnavii încep sa meargă rigid, țepeni, evitând aplecările și ridicarea
unor greutăți oricât de mici. Când se ridică din aplecare caută un ajutor cu mâinile. Copii se mișca fără
suplețe, evitând eforturile fizice și chiar jocurile.
b.2.5. Cifoza reumatică - se întâlnește, sub forma ei cea mai gravă, în spondilita. anchilopoetică
(Bechterew). Este întinsă., rotundă și fixă, cu simptomatologia clinică și radiologică cunoscută a
spondilitci în regiunea lombară cifoza “șterge” lordoza fiziologică.
Evoluția ei este progresivă și ireversibilă datorită osificării ligamentelor și formării unor punți
osoase între vertebre. Menținerea unui grad de fimcționalitate articula- îă se poate realiza prin,
cultivarea unei bune mobilități a articulațiilor mari (umăr, șold).
b.2.6. Cifoza traumatică - survine frecvent după a fractură vertebrală vicios consolidată, cu
vertebre tasate și cimeiformizate. Poate să apară și în urma unui accident mic sau foarte mic, la nivelul
coloanei vertebrale, care duce, după un anumit interval de timp, la un proces de rarefiere osoasă, cu
turtirea vertebrelor prin scăderea rezistenței lor și odată cu acesta la apariția deformației. Curbura este
scurtă, angulară, fixă, însoțită de dureri și eventuale tulburați motorii și senzitive.
Pe un fond psihonevrotic poate să apară așa zisa dfoză htâertâraumatial sau camptocormia, în
mod reflex, în unna unui traumatism. Apare ca o deviație întinsă și accentuată, cu trunchiul aplecat
mult înainte. Radiografia nu decelează modificări structurale. Afecțiunea comportă tratament
psihoneurologic.
La unele femei tinere, cu tulburări sexuale, poate să sun-ână o cifoză dorsală moderată, prin
contractară musculara psihogenă, în cadrul unei cencstopatii, cu dorsalgie de origine prihonevrotică;
este Sindromul tibidoceuesfapatic Atlas.
h.2.7. Cifozefe paralitice - sunt deviații foarte periculoase ale coto.anei vertebrale. deoarece au o
evoluție rapidă și o tendință continuă spre accentuarea curburii. Aceste cifoze nu au un sediu șt o
formă tipică, ele variind în funcție de grupele mus- ailare afectate. Curbura rămâne multa vreme
mobilă., și se accentuează sub acțiunea forței gravitaționale și a contracturi! grapelor musculare
antagoniste
în majoritatea cazurilor, cifoza paralitică se complică cu o încurbare saliotică a coloanei, formând
o cifoscolioză gravă. deformațiile paralitice putând ajunge la diformități monstruoase, sau chiar la
prăbușirea coloanei. Fixarea curburii se t ace fie prin prăbușirea coloanei vertebrale, fie prin
contractarea mușchi tor sau prin refracția țesuturilor. Aceste cifoze se însoțesc de importante tulbmăn
fimcționale, în special motorii, care Ie grăbesc evoluția spre forme monstruoase.
Cele mai frecvente cifoze paralitice sunt date de poliomielită, dar pot fi provocate și de alte
100
neuropatii, ca de exemplu paralizia cerebrală infantilă. siringomielie. r.ieu- rofilmomafoză și.
miopatii.
Dată fiind evoluția gravă, tratamentul trebuie sa fie precoce, cu scopul de a pre veni accentuarea
încurbărilor coloanei vertebrale și a deformațiilor trunchiului și membrelor. EI constă din exerciții
analitice. Iară rezistență sau îngreuierc, masaj șl foarte adesea și tratament ortopedic.
3.5,15. După aspectul clinic - există două forme, particulare ale cifozelor. spatele cifotic și
spatele rotund,
a. Spatele cifotic
Dacă deviația cifotică a coloanei vertebrale antrenează în încurbarea ei într-o mă- suiă apreciabilă
și celelalte elemente anatomice ale spatelui (omoplați. umeri, coaste, mușchi) și unde părți ale
corpului, sau când mcuibarea cifotică a spatelui este mai accentuată decât cea a coloanei vertebrate, se
vorbește despre un spate cifotic (Adrian louescu). într-o măsură mai mică sau mai mare, elementele
amintite sunt cointeresate în toate dfozele. In cazul spatelui cifotic însă, modificările lor, ca și ale
spatelui în întregime, le depășesc pe cete ale coloanei vertebrale propriu zise.
Spatele cifotic corespunde de obicei cifozelor totale ale coloanei vertebrale și mai rar cifozcfor
joase (lombare). In această deformare spatele capătă o formă aproape exală ; trancltiul este flexat în
întregime, umerii sunt aduși în față, omoplații sunt depărtați de coloana vertebrală. Gibozitatea este
mai mult de origine costală decât vertebrală, ungltiurile posterioare ale coastelor fiind mult
accentuate. Curburile spatelui rămâne multă vreme mobilă. Ea se accentuează în flexia trunchiului
prin mărirea curburii coloanei și a unghiurilor costale și se atenuează, corectândn-se parțial. în
extensie. Tncnrbării cifotice a spatelui (a zonei posterioare a tninchifoui) îi corespunde. pe fața
anterioară, o îngustare șî înfondare a toracelui, cu atoma și ptoza (căderea) abdomenului.
Spatele cifotic se compensează prin ducerea capului și gâtului înainte și în jos și a bazinului
înainte și în sus. (fîg.. 28)

10
1
 Fig. 28. Spate cifotic văzut
din lateral stânga (a);
Spate cifotic văzut din
oblic anterior (bj-

a b
Spatele ciJo-te se corectei te pi m cedași fel de extacfei ca și dfbzele lungi. Ia caoateJpfepfer.
ve EC mai adaugă exerciții pentru cometei ca deviațiilor umerilor, capului. gâtului și
ptecmn ,p penun ifezvoltana toracelui și tonifierea abdomenului.

Este o feiteia pariicularte a spteeîuî ctfbuc. constând din cifozarea accentuată a coloanei
vertebrale dorsale superioare, 'iau cervico-dorsate, având o .formă foarte re- giih/ci. aproape rotundă,
cu maximum de curbură Ia nivelul omoplaților. Acestui ,.. im tec de tete?., dtspte-. pe ve âcală. i se
mai asociază o încurbare f un alt arc de cerc in. pl:u.; .te-e-.om:.te ddennmt de exagerarea unghiului
posterior al coastelor la acest teici. Jț depăuarea și desprinderea omoplaților. cmc basculează, de
căderea și ducerea îi.Uîli.he a te.nc-nim. Aixsîe z arcuri (vertical și orizontal) ale spatelui formează o
glbczluite rofurgiiă. ca ui? segineni de. sferă - adevăratul spate rotund.
Spatele roteud orie Ifteoțâ întotdeauna de o lotdoză lungă compensatorie a coloanei lombare și a
regiunii respective și de un lorace îngust, alungii și uneori înfundat la bază. (lig. 29)
Cauza produc,cm spraciui loimîd este insuficiența mușchilor planului dorsal și ai tenorii
svupukire, tu prcdoadiieuta tonusului mușchilor planului anterior.
Spatele atetefe se întâlnește desfel de frecvent ia felele înalte trecute de pubertate, pitemiii șl te.
liiicm și udoiteteciiții care lucrează în poziții cifozante, adesea din cauza >. ■> zwii, și tem piirife
nfemfeiri ale riernnlm și toracelui.

102
 Fig. 29, Spate
rotund

a b
Deficiența se tratează asemănător cu cifelordozele, prin exerciții care exercită extensia părții
superioare a umicmului, din poziții cu o bază largă de sprijin, prin care se imobilizează. în poziție
corectă regiunea lombară.
3.5. X Tratamentul cifozelor
Tratamentul cifozelor trebuie să fie diferențial în funcție de tipul forma, localiza- rea. modificările
stnictaxale și tendința evolutivă a curburii vertebrale.
Ca toate celelalte deficiențe, respectiv deviații vertebrale, cifozele dispun de trei factori
terapeutici principali: kinetoterapia, tratamentul ortopedic și tratamentul chirurgical. acestora va trebui
să li se adauge ui mod obligatoriu un tratament medicamentos, roborant de întărire a organisnmlui,
fiicferi de călim în vederea ridicării rezistenței generale a organismului și factorii igienici, făta de care
otice tratament este iluzoriu.
a. Tratamentul pm gimnastica medicală
Gimnastica medicală a cifozelor, tratament prin excelență funcțional. va urmări realizarea
următoarelor obiective:
- corectarea curburii deviate a coloanei vertebrale;
- corectarea modificărilor de porciție tac altor segmente corporale ca: umeri, omoplați, cap, gât
bazixu torace. care, în funcție de forma cifozei. pot fi modificate întru-* un fel sau altul;
- educarea reflexului corect de postură atât în condiții statice cât și dinamice. care întotdeauna
este deficitar, constituie im rfoiectiv de bază al kinetoierapiei. cifozelor;
- ameliorarea funcției respiratorii, afectate prin defonuațiile cutiei toracice, trebuie urmărită în
fiecare caz de cifoză;
- tonifierea în condiții speciale a. musculaturii responsabile de menținerea în poziție corectă a
coloanei vertebrale și a celorlalte segmente corporale, deci a tnuscida- tuni care asigură postiră corectă
a corpului. în acest scop se va tomfia în regim de scurtare musculatura oaravsrtebraK din zona
cifozafă în regim de alungirc musculatura de pe fața anterioară a triunghiului. (care accentuează
cifoza). în regim de alungirc musculatura paravertebrală din zonele eventualelor lordoze
compensatorii, în regim de scurtare musculatura din partea convexă a lordozelor respective
(abdominală. cea de pe față anterioară a gâtului) și în sfârșit, se va tonifia în regim de scurtare

10
3
musculatura care trebuie să readucă în jioziție corectă umerii, omoplații și bazinul:
- evitarea tendinței natu rale de compensare prin curburi lordotice a cifozei Ia cele două
extremități ale ei, lucru |X)sibil prin fixarea regiunilor respective în poziție corectă;
- mobilizarea (asuplizaiva, respectiv ameliorarea mobilității) coloanei vertebrale este un obiectiv
obligatoriu în cifozele nereductibile. structurale, în care există redoare vertebrala, ei trebuind să
preceadă toate celelalte obiective fiindcă redoarea împiedică redresarea poziției coloanei vertebrale. în
formele funcționale, respectiv reductibile ale cifozelor, în care există de obicei o hipotonie musculară
și o hipenncbilitate (laxitate) articulară, exercițiile fizice nu trebuie să aibe un caracter strict, corectiv
local ci. mai mult un caracter de fortificare și tonifiere generală.
b. Tratamentul ortopedic
Tratamentul ortopedic se realizează prin, aplicarea unor corsete care vor contribui la
împiedicarea agravării deficienței și corectarea ei prin realizarea a cel puțin 3 puncte de sprijin: unul la
nivelul iribozității și câte unul pe feța opusă a tiimchiulm, la cele 2 capete ale curburii. Tratamentul
ortopedic se indică în următoarele cazuri:
- când deviația, vertebrală este deosebit de accentuată ■- peste 4O Q-5O°;
- când redoarea coloanei vertebrale este strânsă și nu permite o suficientă corecție adu- vă sau
pasivă pentru, a putea, obține rezultate mulțumitoare numai prin kinetoterapie:
- când cifoza are modificări strocturale importante și multiple ale corpilor vertebrali;
- când defbrmația prezintă un caracter evolutiv accentuat.
Tratamentului ortopedic i se asociază obligatoriu și tratament funcțional prin gimnastica
medicală, singurul în măsmiă să mențină tonusul muscular, să mențină și să normalizeze marile
funcțiuni ale organismului: respirația, circulația, nutriția. Făta aportul gimnasticii, medicale prin
tratamentul ortopedic se \a produce o slăbire extremă a rtaficitățîi și tonusului muscular, astfel încât la
îndepărtarea corsetului musculatura nu va mai putea susține coloana vertebrală, ale cărei deficiențe se
vor agrava brusc.
Aplicarea corsetului se fe.ee în 2 timpi: ta. început se fixează curbura lombară mir- o poziție
corectiv! apoi regiunea dorsală tot în poziție corecthă. Corsetul se schimbă succesiv până la obținerea
corecției dorite.
Când corecția optimă a fost ■obținută, corsetul corector va fi înlocuit cu unul care să ajute la
păstrarea și consolidarea rezultatelor. Corsetul se va mai păstra încă mult timp, de obicei până, la
definitivarea creșterii, îndepărtarea lui făcându-se cu multă pnidență, în mod. treptat.

104
 în timpul purtării corsetului gimnastica medicală se va efectua sub foniiă de redresare activă și de
stimulare a foncției respiratorii,, cu corsetul aplicat, plus lecții în timpul cărora corsetul se dă jos și
apoi se reaplica.
După abandonarea corsetului, se va. continua gimnastica medicală pentru cel pm țin încă 6 luni,
în scopul consolidării rezultatelor.
c. Tratamentul chirurgical
Intervenția cltirurgicală în cifoze este indicată numai când disinc-ițiile osoase vertebrale
provoacă deviații enorme. cu prognostic vital grav.
Intervenția se amână până spre sfârșitul perioadei de creștere și va fi precedată și urmată de
tratament prin gimnastică medicală.
Indiferent de forma tratamentului, respectarea unor reguli de igienă si. viață este foarte
importantă și obligatorie.
In cete ce urmează vom reda tratamentul prin gimnastică medicală a cifozelor după forma și
localizarea lor.
3,5.3. Gimnastica medicală m dfoza dorsală
~ Tonifierea generala;
“ Asuplizarea coloanei dorsale în cazul cifozelor structurate;
- Formarea unui reflex stabil de atitudine corectă a corpului (redresare posturală). statică și
dinamică;

Cifoza dorsală, reprezintă o deviație a coloanei vertebrale în plan sagital ai convexhm tea
postcrioară, constând dintr-o accentuare a curburii fiziologice dorsale, (fig. 29 bis)
a, Scopul exerchiilor
- Tonifierea în regim de corective
scurtare a (obiective)
grupelor musculare ale spatelui dm regiunea dorsală;
- Tonifierea în condiții de alungim a grupelor musculare anterioare ale toracelui;

- Tonifierea în regim de scurtare a musculaturii

abdominale, a marilor fesieri și a ischiogambierilor;
- Prevenirea creării unei curburi compensatorii
lordotice;
- Corectarea atitudinilor deficiente ale umerilor,
omoplaților, ale toracelui, bazinului și membrelor
inferioare care însoțesc ci- foza. De fapt realizarea
acestui obiectiv în-
b. Mijloacele fatosite
b-t. Exerciții statice
Exercițiile statice constau din:
- redresări posturaie cu control și autocontrol;
- poziții fundamentale și mai ales derivate, cu o
structură corectă, corectivă sau lupercoreciivă, în cate
trunchiul se află în extensie în regiunea dorsală,
înclinat înainte sau aplecat din regiunea lombară, încât
să prevină în permanență crearea unei cuiburi lordotice
hig. 29bis. Cîfoză dorsală
compensatorii lombare.
cepe odată cu redresarea posturală din cadrul educării reflexului de atitudine corectă. -
Dezvoltarea funcției respiratorii.

10
5
 Se va lucra din următoarele poziții:
- stând, cu trunchiul înclinai, cu mâinile la ceafa sau brațele lateral sus;
- stând, cu trunchiul vertical, cu membrele inferioare îndoite (ghemuit);
- șez&id - este una din cele mai. bune poziții, deoarece permite o localizare foarte bună a
născării în regiunea dorsală și în același timp fixează coloana vertebrală lombară în poziție corectă,
fără lordozare;
- pe genunchi - pe călcâie șezând, sau cu un picior întins, ori îndoit în plan anterior;
- pe genunchi, cu sprijin pe palme, cu mmchiul sub orizontală;
- aficai dorsal cu gentmdtii îndoiți,
culcat ventnd, cu un sul sau șa sub abdomen;
-• atârnat activ (cu poziția umerilor controlată) ~ la. inele, scară fixă etc., ai geamă citii îndoiți
pentru a evita lordozarea lombară;
b,2. Exerciții dinamice
Exercițiile dinamice se fac sub formă de mișcări active libere sau îngreuiate, care să redreseze
coloana vertebrală și celelalte deficiențe secundare ale cifozei. Le redăm grupate după segmentele pe
care le pun în mișcare.
- Exerciții de trunclii reprezentate prin: mișcări de extensie în regiunea dorsală, mișcări de
îndoire laterală și. răsucire spre stânga sau spre dreapta, întindere în axul vertical al coloanei
vertebrale, circumduqii în plan în plan posterior în regiunea toracală.
- Exerciții de membre superioare ca: duceri și mențineri în plan posterior ale brațelor, fie ia
nivelul umerilor fie deasupra lor, cercuri sau rotații externe din articulația scapulo-humerală.
Exercițiile se pot executa liber sau cu diferite obiecte por- tative din gimnastică: bastoane, mingi
medicinale,, gantere. măciuci etc.« aceste exerciții corectează în special poziția umerilor aduși în față.
- Exerciții de membre inferioare - executate în plan anterior sub formă de forfe cări, abducție-
adducție, întinderi, flexii și drcumducții. Aceste exerciții redresează poziția bazinului și tonifică
peretele abdominal, prevenind lordozarea compensatorie a cufbiirii lombare.
- Exerciții pentru dezvoltarea mușchilor mari fesieri - cu rol în redresarea bazinului. Se voi face
sub formă de genuflexiuni cu trunchiul ușor înclinat în față și ridicarea pana la orizontală a membrelor
inferioare întinse, din poziția culcat ventral pe lada de gimnastică cu picioarele înafara suprafeței de
sprijin.
- Exerciții de respirație - folosite m scop corectiv pentru toracele înfundai și pen tru mărirea
mobilității cutiei toracice. Ele se pol executa sub formă de respirații. libe re. dar mai ales amplificate
de mișcări corective ale tmncltiului și membrelor superioare.
- Exerciții aplicative - cu stiuctură corectivă și lupercorectivă ca: mers, mers pe vârfuri, târâre
din pozițiile: pe genunchi cu sprijin pe palme, șezând și culcat, echilibru și suspensii.
c. Redresarea posturala în cifoze și lordoze tipice
Programul de kmetoterapie corectivă a deviațiilor vertebrale va începe prin redresarea posturală,
dacă mobilitatea coloanei vertebrale o va permite. în caz contrai; redresarea posturală și educarea
simțului ținutei corecte vor fi precedate de asuplizarea coloanei. Educarea ținutei, corecte pernițe
efectuarea exercițiilor din poziții corecte, condiție esențială și obligatorie.
De Ia început trebuie să-l facem pe pacient să înțeleagă în ce constă atitudinea sa vicioasă, de
care nu este conștient. pentru că de obicei nu-i atrage atenția prin, durere sau prin alte simptome, mai
ales în cazul dfozelor funcționale. II vom sensibiliza în privința impactului nociv al deficienței asupra
stării sale de sănătate și a capacității de efort, dar și asupra aspectelor estetice, care vor dauna bunei
impresii pe care pacientul dorește să o facă in societate. Aproape toți copiii și adolescenții sunt

106
preocupați pentru prezentarea lor în societate și aceasta le poate trezi interesul pentru a întreprinde
efortul de corectare a atitudinii vicioase. Aceste premize sunt valabile pentru, toate tipurile de
deficiențe ale coloanei vertebrale.
Corectarea voluntară a atitudinii în cifozele dorsale, ca și în lordozele lombare și ctfolordozelor
tipice, respectiv redresarea posturală se face întrei-patru timpi:
- In timpul 1 se fixează bazinul în poziție corectă prin contracția statică a muș- cîiilor fesieri și
abdominali, care vor produce o basculare a bazinului înspre înapoi (retreversie), adică o reducere a
mcliuării anterioare a acestuia. Acest timp este necesar deoarece poziția bazinului în plan sagital
determină curburile coloanei din același plan și pentru că de cele mai multe oii o crfoză' dorsală se
asociază cu o lordoză lombară, respectiv cu o înclinare a bazinului înainte.
- In al doilea timp se va executa o întindere activă în sus a coloanei vertebrale prin contracția
mușchilor paravertebrali, ca și când subiectul ar vrea să se înalțe. Acest efort poate fi localizat și
dirijat mai bine dacă se va pune pe cap o mică greutate (săculeț cai nisip, o carte etc.}.
- în timpul al treilea vor fi .fixați umerii, prin tragerea lor înapoi și prin fixarea omoplaților.
- In al patrulea timp gâtul și capul vor fi dispuse pe verticală, cu bărbia trasă în spre piept,
privirea fiind îndreptată înainte.
Această redresare forțată a ținutei va fi menținută, prin contracții musculare izo- nretrice, timp de
6-12 secunde, în funcție de posibilitățile subiectului, după oare ui- urează o relaxare treptata, cu
încercarea de menținere hi contiiiuaie a controlului
'f

votanta' al ținutei prmtr-un efort ușor, care să nu producă oboseală- După o astfel de pauză, cu durata
de 30-40 secunde, se repetă redresarea postuxalâ forțată Se vor executa. 3-5 astfel de exerciții. -Se
recomandă ca. exercițiile pastorale să fie făcute mai întâi. ta feța ogjtazil sub oontaoî vizual, eventual
și. -cu ajutor din partea ki.netoterapeuttata ; umiând ca treptat sa se renunțe Ia controlul ta oglindă și
ajutorul din aferă.
Redresarea voluntară a. ținutei are două scopuri:
~ dezvoltarea simțului ținutei corecte;
»tonifierea grupelor musculare care mențin ținuta corectă. .
După ce redresarea postarală a fost învățată corect sub controlul kineto- terapeutului, exercițiul
va fi repetat de zeci de ori pe zi. în diferite împrejurări: în timpul orelor de clasă, în timpul orelor de
stadiu acasă, în pauzele de la învăța tata în autobuz, în mers etc.
Toată gimnastica medicală de corectare a. deviației vertebrale, prin exerciții statice sau
dinamice, va urmări lonifierea grupelor musculare care mențin poziția corecta a corpului. Este absolut
necesar ca tonifferea să se facă din poziții corective, în condi ții de scurtare a musadatarii
prcavertdtrale. a musculaturii centurii scapulare și a musculaturii abdominale (prin exerciții
concentrice, îivruntrul segmentata de contracție). Exercițiile vor trebui sa fie orientate și spre
dezvoltarea funcției respiratorii și wtadkvvarcrilare, care trdtae să se bucure de mare atenție, mai ales
în perioada de creștere.
■ Redăm în cele ce urmează o modalitate concretă de redresare posturală după Antonescn,
Obrașcu., și Oveza.
Orice redresare posturală va începe pin instruirea pacientului asupra defectelor sale de ținută.
Pentru a le putea sesiza și înțelege, defectele îi vor fi arătate subiectului în trei situații intuitive ale
acestuia:
- în fața unei oglinzi, care c de preferat să aibă trei fețe articulate, care îi permite să-și vadă

10
7
profilul în ansamblu, Iară a fi nevoit a-și rota capul și tnmchiul:
- ai spatele lipit pe un plan de referința în stând (de un perete, un paravan etc.);
- ta culcat dorsal.
în faza următoare va'.fi învățat să-și facă, în aceleași poziții, corecțiile necesare., amintite mai
sus: redresarea bazinului, întinderea coloanei, redresarea umerilor, omoplaților, gâtahii și capului.
Pentru localizarea corecției pastorale, exercițiile de mai jos sunt tipice:
1. Din poziția culcai dorsal cu genunchii fiectați, cu picioarele ridicate și sprijinite pe perete:
- bascularea bazinului înapoi, cu redresarea lordozd lombare, controlabilă prin lipirea regiunii
lombare de suprafața pe care subiectul este culcat:
- extensia coloanei cervicale cu Mrbia în piept pentru redresarea lordozei cervicale.
2. Din șezând pe sol cu spatele la perele, cu genunchii flectați. cu tălpile pe sol: redresarea
coloanei lombare prin lipirea ei de perete, apoi extensia în sus a capului și gâtului, cu bărbia în piept
și lipirea umerilor de perete.

108
 _________

3. Din aceiași poziție, dar șezând liber (nelipit de perete). se va face același exercițiu
4. Același exercițiu șezând pe un taburet mic sau pe banca de gimnastică.
5. Din stând cu spatele lipit de perele., cu călcâiele depărtate 15-20 cm de perete:
- retroversia bazinului ai redresarea lordozei lombare. Tendința de Hectare a genunchilor la
început, pentru a putea lipi tembele de perete, trebuie diminată treptat;
- extensia m sus a capului cu bărbia în piept, cu încercarea de redresare a lordozei cervicale și
tragerea umerilor înapoi;
- același exercițiu cu ridicarea unui braț, apoi a ambelor brațe;
- treptat distanța dintre călcâie și perete se micșorează;
- executarea aceluiași exercițiu liber, fără sprijin la perete;
- după însușirea corectă, exercițiul anterior va fi executat și în mers cu o carte sau un. săculeț ai
nisip pe cap. apoi m mers pe vârfuri, mers pe călcâie, în. stând sau în mers cu brațele ridicate liber sau
cu mici haltere în mâini.
La început tonifierea musculaturii se va face mimai corectiv, localizată în funcție de specificul
deviației, încercând scurtarea mușchilor care au fost alungiți prin deviere. Ulterior. în mod treptat.,
tonifierea va fi extinsă și asupra mușcltilor bazinului și membrelor inferioare, membrelor superioare și
centurii scapulare.
d. Mobilizarea (asuplizarea) coloanei vertebrale în cîfoza dorsală
în dfezde structurale (ca și în toate celelalte deviații structurale) ale coloanei vertebrale,
mobilitatea coloanei este redusă, deviația neputând fi corectată decât eventual parțial prin eforturile
voluntare ale pacientului, prin clinostatisra sau prin încercarea de transformare a curburii întruna de
sens invers printr-o mișcare în sensul convexității. In aceste cazuri se va acorda o importanță prioritară
mobilizării corective a coloanei în cadrul kinetoterapiei, pentru, ari îmbunătăți suplețea. Aceasta este
absolut necesară pentru a putea efectua redresare posturală indispensabilă oricărui tratament corectiv
al deviației, indiferent dacă acesta se face prin exercițiul fizic, mijloace ortopedice sau chirurgicale.
De aceea asuplizarea coloanei vertebrale trebuie .să preceadă oricare altă măsură terapeutică.
Mobilizarea trebuie efectuată însă, numai în sens corectiv, motiv pentru care mo bilizarea unui
segment al coloanei trebuie efectuată numai după mobilizarea celui îm’ecînat, spre a putea localiza
mișcarea Ia segmentul dorii în cazai dfozei dorsale se va imobiliza regiunea lombară.
Mobilizarea corectiv?; a coloanei dorsale se face- prin diverse exerciții, dintre care câteva au
devenit tipice. Pe acestea le redăm mai jos, după autorii amintiți la redresarea postorală.
- Din poziția pe- genunchi cu coapsele la verticală, palmele în sprijin pe sol cu brațele întinse pe
verticală, capul menținui între brațe; tensiuni active repetate către sol ale coloanei vertebrale.
Tensiunile pot fi amplificate și localizate mai bine prin presiuni potrivite efectuate cu mâna de către
un ajutor, la nivelul zonei cifozate. Acțiunea este maximă.. în această poziție, la nivelul vertebrelor
Dg-Dg.
Dacă vrem să localizăm acțiunea maximă mai sus, la nivelul vertebrelor D 44M coatele
pacientului vor fi flatate, cu antebrațele la. verticală.
în cazul în care dorim, ca acțiunea maximă să o localizăm. pe vertebrele D- -Ds- pacientul va
trebui sa împingă mâinile puțin mai înainte, cu antebrațele oblice și coatele flectate.
în situația în care coloana vertebrală este foarte rigidă, mobilizarea se va ajuta prin aplicarea unei
109
pelote (șa) rigide, de dimensiuni potrivite, la nivelul curburii maxime,. în diferite poziții corective,
după cum minează:
- Culcat doreai cu genunchii fiectați. picioarele ridicate și sprijinite pe un perete, cu o pelotă sub
cifoza dorsală, la nivelul cuiburi! maxime.
- Atârnai. ia spaliere cu picioarele în sprijin pe sol la 15-20 cm de spalier, cu genunchii Hectați
moderat, pelota aplicată pe spalier la I cm deasupra curburii cifotice maxime, cu bazinul retroveraat,
bărbia în piept: împingeri ușoare cu picioarele în timpul expirației libere.
Pentru mobilizarea corectivă a lordozei lombare dispunem de unnătoarele exerciții tipice:
- Culcat pe spate, cu picioarele ridicate spre piept cu genuncliii întinși sau fleaați. Mișcarea
poale fi amplificată prin tragerea membrelor inferioare cu mâinile spre piept, precum și ducerea
picioarelor până peste cap și rulare în aceste poziții.
» Atârnat pe plan înclinat, mâinile apucat, de o șipcă Ia scara fixa sau de planul înclinat deasupra
capului: ridicarea picioarelor cu genuncliii întinși sau flectap. până peste cap.
- Același exercițiu, din atârnat Ia scara fixă.
Ultimele două exerciții suni foarte grele (în special uhimul) și nu pot fi executate decât după o
bună prelucrare a musculaturii anterioare a corpului, mai ales a celei abdominale, Ele au însă un efect
deosebit de bun, întrucât tonifică musculatura abdominală (cu rol antilordozant al coloanei lombare)
în regim de scurtare (contracție amcentrică. înăuntrul segmentului de contracție).
e. Exemple de exerciții corective pentru cifoza dorsală
- Redresările postmale și exercițiile de asupfizare expuse mai sus (punctele c. și d.);
- Mers obișnuit, cu mâinile Ia ceată, coatele presate mult înapoi, fimdare în față la 3 pași;
- Mers obișnuit, cu brațele întinse lateral, făcând cercuri mici cât mai în spate posibil,
- Mers pe vârfuri, cu mâinile încleștate pe cap cu palmele întoarse în sus, coatele trase înapoi;
- Mers pe vârfuri, cu ridicarea brațdoi prin lateral - înapoi ~ sus cu inspirație. revenire cu
coborârea brațelor prin lateral - înapoi - jos cu expirație;
- Stând, pas înainte cu ridicare brațelor prin înainte - sus și extensia trunchiului cu arcuire finală,
piciorul de dinapoi rămânând in sprijin pe vârf; idem, păs cu piciorul celălalt;
- Mers cu prinderea alternativă a unui genunchi la piept și înclinarea ușoară a trunchiului înapoi,
cu împingerea pieptului înainte;
- Mers pe vârfuri cu trunchiul înclinat ușor înainte, mâinile susținând o minge medicinală pe
cap;
- Mers cu mâinile la ceala: la trei pași îndoirea genunchilor și menținerea num chiulul pe
verticală, cu coatele trase cât mai mult înapoi;
- Stând cu spatele lipit Ia scara fixa (perete), mâinile pe cap cu coatele lipite se spalier: întinderi
în axul lung al corpului;
- Stând cu mâinile la spate: săritura în depărtat ai ducerea brațelor lateral, săritură cu apropierea
picioarelor și ducerea mâinilor la spate;
- Stând cu fața spre scara fixă, un picior agățat la șipca a 5-a, mâinile îndoite la piept: extensia
trunchiului cu durerea brațelor lateral și mspirație, revenire cu expirație;
- Stând cu mâinile Ia ceafă: trecere în ghemuit cu spatele drept, simultan cu ducerea brațelor
lateral și inspirație, revenire cu expirație;
- Stând depărtat, cu un cordon elastic în mâini: aplecarea trunchiului cu ducerea brațelor peste
cap oblic înapoi și lateral, ai întinderea cordonului,
- Stând depănat cu fața spre spaliere, apucarea șipcii Ia nivelul umerilor: înclina” rea trunchiului
înainte (cu brațele întinse) cu arcuire;

110
 - Stând: fandare înainte pe un picior, cu ducerea brațelor diagonal - sus și extensia trunchiului cu
inspirație, revenirea cu expirație;
- Stând: funciare laterală pe un picior cu ducerea brațelor lateral înapoi cu palmele în sus, cu
inspirație (privirea urmărind palma din partea piciorului fandat), retrăirea cu expirație. Idem cu
fandate în partea opusă;
» Stând a spatele sprijinit la spalier, picioarele oblic - înainte la 30-40 cm de spalier, mâinile
apucat depărtat deasupra capului: împingerea pieptului înainte - sus cu ridicarea pe vârfuri și inspirație
toracică (ai abdomenul supt), revenire cu expirație:
- Stând cu mingea medicinală pe cap, susținută prin lateral cu ambele mâini, coatele cât mai
mult trase în spate: genuflexiuni:
- Stând cu fața la oglindă, mâinile pe șold cu coatele trase cât mai mult înapoi: bombarea
toracelui (scoaterea pieptului), cu inspirație, revenire cu expirație;
- Pe genunchi - pe călcâie șezând, cu un baston apucat de capete și fixat peste omoplați: ducerea
bastonului în sus, cu brațele oblic - sus și înapoi, cu inspirație, revenire cu expirație;
- Pe genunchi cu sprijin pe palme: îndoirea și întinderea coaielor, menținând coapsele vertical și
trunchiul în extensie:
- Pe genunclu cu sprijin pe palme. Wnchid sub orizontală: târâre prin alunecarea mâinilor pe sol,
- Pe genunclu - pe călcâie șezând, cu mâinile la ceaS: ducerea brațelor în sus cu inspirație,
revenire cu expirație;
~ Șezând cu picioarele întinse înainte, cu u.11 baston ținut între coate la spate: târâre prin
mutarea alternativă a picioarelor;
- Șezând turcește cu spatele Ia spalier, mâinile depărtate apucat deasupra capului- împingerea
pieptului înainte cu inspirație toracică (abdomenul supt), revenire cu expirație:
- Șezând spate în spate, ai im parâaiat brațele întinse- oblic m sus - apucat ai mâinile
pirtenemlui: îndoirea și întineierea soațelor, păstrând spatele lipit de al partenerului;
- Șezând călare pe un scaun, kinctoterapeutul în spatele pacientului, apucat reciproc palmă în
palmă: întinderea brațelor în sus c.u opunerea de rezistență, de către kinetoterapeut;
- Șezând călare pe un scaun, cu o bară de haltere mici la ceafă: întinderea și îndoirea brațelor;
~ Șezând călare pe un scaun mâinile la ceafă.: kinetoterapeuml se opune ducerii coatelor înapoi;
' - Aceeași poziție ținând un exrânsor în față cu coatele întinse la orizontală: duce» rea. brațelor
spre înapoi întinzând extensorul;
~ Culcat pe spate cu genunchii aduși la. abdomen., brațele întinse pe lângă corp: târâre cu
ajutorte umerilor;
- Culcat ventral călare pe banca de gimnastică, cu câte o panteră în fiecare mână: ducerea
brațelor lateral, întinse din coate;
»Culcat dorsal picioarele sprijinite la a 3ra, 4ra. șipcă de ta scara fixă, brațele pe lângă, corp:
extensia toracelui cn dezlipire de pe sol cu ducerea brațelor lateral și inspirație, revenire cu expirație;
- Culcat dorsal, cu mâinile la. ceafă: forfecări ale membrelor inferioare întinse și ridicate la
3()M0°;
- Culcat dorsal cu mâinile ps lângă corp: ridicarea în șezând cu spatele în extensie (pieptul
împins mult înainte), trăgând umerii înapoi, cu inspirație, revenire cu expirație; idem cu mâinile la
ceafă, presând mult coatele înapoi;
- Aceeași poziție: târâre prin. împingerea alternativă cu tălpile;
- Culcat ventral cu un sul sub abdomen: extensii de trunchi cu brațele lateral:
- Culcat ventral cu pieptul atârnat înafâra suprafeței de sprijin: extensii de trunchi, până Ia

11
1
orizontală, sau ușor peste orizontală, cu brațele lateral;
« Atârnat la scara fixă cu genunchii îndoiți: ducerea lor lateral dreapta - stânga, cu spatele în
extensiei
- Atârnat pe plan oblic 2O°-3O°? mâinile apucat Ia o șipcă de la spalier cât mai jos: forfecări de
picioare, cercuri cu picioarele fie simetric, fie cu ambele picioare în același sens, apoi în sens invers,
fie alternativ cu câte un picior.
3.5,4, Gimnastica medicală în cifoza lombară (cifoza joasă)
Cifoza lombară sau. cifcza joasă este o deviație vertebrală penmnenta caractern rată prin
inversarea curburii fombare: în locul lordozei fiziologice apare o cifoză.
Cifoza lombara este detcnxunată de verticalizarea sacrului care oferă vertebrei L ;. o baza de
sprijin orizontală. Bazinul este în retroversie, coloana lombară, mai ales în. porțiunea ei inferioară. își
pierde curbura fiziologică lombară, în locul căreia se instalează o cifoză. Suplețea obișnuită a coloanei
lombare în sensul extensiei este aproape dispărută.
Etiologia, variată, este reprezentată mai ales prin cauze ereditare și malformații congenitale.
Există autori (Lesur) care consideră că poziția șezând, menținută mult timp, ar fi un factor favorizam
al producerii cifozei lombare. Această poziție produce o basculare posterioară a bazinului, care
determină o distensie a mușchilor paraver- tebrali lombari, astfel încât aceștia nu vor mai fi în stare să
se scurteze suficient în ortostaiism pentru a reconstitui lordoza lombară. Ei cred că o înclinare a
bazinului înainte sau înapoi poate fi determinată și de o hipotonie sau hipertonie asimetrică a
musculaturii antagoniste (retroversoare sau anteversoare) a acestuia. L-a un individ sănătos însă este
îndoielnic ca se produc diferențe tensionale musculare atât de ac™ centuate încât să determine
modificări pennanente ale bazinului în retroversie și ale coloanei lombare în flexie. La cel mai
sedentar copil care este normal dezvoltat și sănătos. poziția șezând, oricât de prelungită ar fi, nu
credem că ar putea determina o cifoză permanentă lombară, cu atât mai mult cu cât în ortostatism
tendința poziției bazinului este de anteversie, prin acțiunea gravitației. Bascularea bazinului înapoi,
prin cauze musculare este posibilă, credem, numai în cazul insuficiențelor musculare patologice
(afecțiuni nemo-musculare). Cifoza joasă însă presupune o inversare cu caracter permanent a curburii
vertebrale lombare, cu o turtire a corpilor vertebrali în partea lor anterioară. Ea este gravă din cauza
dezechilibrelor mecanice șî a simptomelor clinice care o însoțesc. în etajele superioare ale coloanei
vor apare modificări compensatorii, cu tendință la ștergerea curburii fiziologice cifofi.ee din regiunea
dorsală, sau chiar o inversare a acesteia sub forma unei lordoze dorsale.
a. Scopul gimnasticii medicale în cifoza lombară
- Redresarea poziției bazinului și a coloanei lombare;
- Formarea cifozei dorsale dacă, a fost ștearsă sau inversată;
- Tonifîerea musculaturii sacro-lombare în regim de scurtare;
~ Tonifîerea în regim de alungire a musculaturii abdominale;
- Prevenirea tendinței de creare a unei curburi lordotice compensatorii în regiunea dorsală;
- Corectarea celorlalte poziții deficiente ale bazinului, abdomenului și membrelor inferioare;
- Formarea, unui nou reflex neuromuscular de postură corectă a trunchiului, bazinului și
membrelor, aiât in activități statice (poziții), cât și dmamioe (mers, alergare etc.)
b, Mijloace
b.l. - Exerciții statice sub forma pozițiilor inițiale fundamentale, dar mai ales a celor derivate,
care să favorizeze lordozarea coloanei lombare și înclinarea poziției bazinului înainte față de planul
său orizontal și să prevină în același timp tendința formării unei curburi lordotice compensatorii în
regiunea dorsală. In acest sens, poziția șezând este contraindicată, deoarece ea orizontalizează

112
bazinului și șterge astfel curbura fordotică a coloanei lombare, In general poziția șezând este
arrtitordorcmiă și cifozantă, mai ale pentru coloana tombară.
Se folosesc pozițiite derivate ale pozițiiKH' stând, pe geruincbț culcai șî atârnat, cum ar fr.
- poziția stând pe vârfuri - fandat înainte, cu uniși din membrele inferioare fixat posterior,
»poziția pe genunchi, cu un membra inferior întins lateral sau înapoi, cn sprijin pe palme, cu
trunchiul sub orizontală;
»poziția culcat: înainte țvemral), înapoi (dorsal) și lateral;
~ poziția atârnat: la inele, bârnă, sau cu fața la spaliere.
Ini Exerciții dinamice, In general sunt exerciții asemănătoare cefei folosite pentru crvcctarea
cifozei dorsale, dar cu modifitriri ale sensului și localizării mișcă-- rilor de trunchi și membre. Cefe
mai importante exerciții, sunt:
- exerciții de trunchi sub formă de mișcări cu externate în regiunea, tombală, simple sau asociate
ai mișcări de îndoire laterală, răsucire stânga-^dreapta și sub formă de cerc în plan posterior.
- exerciții de membre inferioare cme sa încline bazinul înainte, să ainptifsx extensia wloanei
rertsforale. In acest sens sanf. cele efectuate cu prcioarele în plan, posterior.
- exerciții de bazin sub forma mișcărilor de înclinare și proiecție a bazinului înainte. precum și.
de refere în plan anterior.
»exerciții de membre superioare esxratate în. plan anterior, și sub nivelul umeri- lor pmrtni a.
localiza extensia tninchiului în. segmentul lombar și a preveni astfel tendința de inversare a. cuibuni
dorsale, sau pentru a o corecta îs caz că deja s-a produs. Se folosesc mișcări de ducere a brațelor
înainte. lateral și ratarea tor dinapoi înainte.
■' exerciții de respirație,, simple sau legate de mișcările tnmdmitai și ale mem- ferelor aiperioare.
- exerciții aplicative ca stmetură eor^cthă: mers cmectiv, târâre, echilibni
suspensimiL ' . .. .. ■
- exerciții de redresare pasivă și activa cu autocontrol în oglindă.
c MobOfearo. coreetivi. (asîipfeamt) a coloana vertebrate în dfbzâ lombară
întrucât cifoza lombară este o deviație pennanentă, cu modificări structurale, suplețea ei este
foarte redusă, mai ales în sensul extensiei, sens în care este aproape dispărută. De aceea se impune ca
exercițiile de redresare posturală să fie precedate de o mobilizare corectivă în scopul măririi supleței
acestui, sector al coloanei.
Exercițiile de mobilizare coreclhă.. trebuiesc să fie localizate în partea inferioară a coloanei
lombare, cu. acțiune în sens lonfczant și să fie asociate cu înclinarea anterioară (anteversia) a
bazinului.
. localizarea exercițiilor Ia nivel lombar impune fixarea prealabilă a coloanei dorsale în poziție
cifotică ce trebuie să coboare până la nivelul superior al coloanei lom» bare, întrucât în cifoza louteă
este ștearsă cifoza. fiziologică dorsală sau clw imvrsată.. Mobilizarea în brduzare a vclozna kjmMrc
UJerioare se va tace prin ulilizarca uranAreM infesârerc ca brațe ne pârgrcv xUGîiaâ; în extensii
pasive Dani câteva remMiii caMâie imue în acest rea.
L - Cutei venind cu .mâinile san c rxdo'tă sub piept' kineioterapsutul va duce memhxek itericrere
are prejauMz în extensii puiencioe ai arcuire;
2. - Cutei tete pc lada M gutau-stiră. w o petasă sub- gât și una sub regiunea lom- Ara. Ugde
încn jdșaie ■ -.• piept uetete wteterc atârnate kteăra suprafeței dc spiijm. bre 7rcrep-a(A re presa în jos
ca arcuire membrele âteksrc ale pacientului.'
3. - Șrcriud pe ui;, semm triali, ai brațele încrucișate Ia piept; mlarea iscli.ionu.lui p: pianul de
'îpHJi*-1- urcând horite în atevcite.

11
3
 4. -’ Stând ai sporire lipit de perete, bărbia sus. brațele hrciteșatc pe piept: aateversii repet ale
mc basmului, cu deziipiire coloanei lombare de la perele. In timp ce călcâiele, fesele, spatele și ceafit
ire rari contelui.
k. Sedrmxa pnstete în tere; îuteara
in altegte (ktete) teretera pteuite ia trenări:
■* bascularea Lariimlm baimr
- iteoziraa .rerc .' l-ka mai ;feb pațiaiea ei superiomâ,
- ...-iiozarea regiunii dcmmk;
-- aducerea umerilor îu față;
- voreriaren pariuri. mpuhii și gânduri
Tu acest scop se vortes dîrerrc grugu de mcrdțH:
l. Secând pe uu sreuu moli cn sjralrfe rercwaide ponta
=■■ ra rare rersia btetere, cu tedîptea lemnelor de la perele;
- tetearca cteiri rcritete cu dezlipite ei de perete, în iîiup co fesele și re- gUĂiiixi dorsala rămân
în r cu peretele:
»tetrerea miarHor în Cri co-bovârea coptei arbăibia rneighiaă sus, în scopul cultivării Wfozei
cervicale.
2. Culcai amiral, cu o pelota sub piept în scopul cifozării regiunii dorsale, cu o altă pelota sub
rădăcte coapselor în scopul provocării lordozei lombare, cu bărbia înainte sprijinită pe sol și având
drept, scop realizarea lordozei cervicale.
3. Stând cu. spatele la perete; se menține contactul cu peretele la nivelul călcâielor, feseloi;
regiunii dorsale și, al ixxipitaluM coloana lombara și cervicală fiind desprinse de perete prin lorfozare,
bărbia în .fețâ ~ sus.
4. Aceiași teresare fArâ sprijin la perete.
e. Exemple de eserciții pentru citea lombară
- Exerciții de redresare poslmală din stând în fața oglinzii, cu bascularea bazinului înainte,
tortezaren coloanei vertebrale lonibare pe cât posibil în zona ei superioara, citearea regiunii dorsale,
ducerea umerilor înainte, corectarea, poziției capului și trunchteiri,
- Mers pe vârfuri cu roiarea brațelor jos - înapoi - sus;
- Mers cu fandare mare înainte, cu mâinile pe șold. împingând bazinul înainte;
- Alergare, încercând să fie Imită șezuta cu călcâiele, mâinile Ia ceafă;
«Mers pe sol. sau pe partea îngustă a băncii de gimnastică, cu extensia allemati- vă a piciorului
din spate, simultan ca. ducerea brațelor prin înainte oblic în sus:
- Stând cu mâinile pe șolduri, presând bazinul înainte: sărituri ca mingea cu. forfecarea
picioarelor înainte - înapoi:
- Stând cu un picior sprijinit. înainte pe vârf: înclinare tnmchmîui înapoi în prelungirea
piciorului sprijinit înainte, cu mâinile pe șolduri presând bazinul înainte, cu încercarea de Hectare a
coloanei vertebrale dorsale și a capului. Se face când cu un picior în față, când cu celălalt;
- Stând depărtat extensie lombara și răsucirea tranchiului stânga - dreapta, în cercând să. se
atingă călcâiul cu mâna opusă;
- Stând depărtat: extensia mmcltiului cu ducerea brațelor prin înainte - sus - oblic înapoi, cu
inspirație; revenire ai respirație. Acest tip de respirație se intercalează după 2-3 exerciții, sau după
fiecare exercițiu mai solicitant;
- Pe genunchi, brațele lateral ducerea alternativă a unui picior întins înapoi,, cu ușoară extensie a
trunchiului:

114
 - Același exercițiu cu răsucirea trunchiului stânga - dreapta, cu încercarea de a atinge călcâiul
piciorului din spate cu mâna opusă;
»Pe genunchi sprijinit pe palme: accentuarea lordozei cu inspirație, revenire ai respirație;
- Pe genunchi, sprijinit pe palme; ridicarea unui picior în extensie cu inspirație profimda.
revenire cu respirațieprofimdă;
- înainte culcat. mâinile sub piept: ridicarea unui picior întins înapoi și răsucirea bazinului ai
încrucișarea piciorului ridicat peste cel râmas pe sol;
- Culcat înainte, mâinile pe lângă corp cu palmele pe sol: ridicarea picioarelor cât mai mult, cu
extensie mare în regiunea lombară, cu ajutorul palmelor care presează solul:
- Culcat înainte, palmele lângă piept aplicate pe sol: extensia amplă a trunchiului în regiunea
lombară. împingând ai mâinile solul;
- Pe spate culcat, mâinile pe- lângă, corp: ridicarea minimă a picioarelor, ai depărtarea și
apropierea lor, aproape ștergând soh.il;
- Idem, făcând cerailețe mici în ambele sensuri cu picioarele depărtate și întinse;
- Pe spate culcat brațele lateral: extensia trunchiului cu ridicarea bazinului, cu sprijin pe călcâie
și spate:
-Pe spate ailcat, cu o șea sub regiunea, lombară, brațele pe lângă corp sau lateral: ridicarea și
coborârea repetată a membrelor inferiome până Ia un unghi de maxim 10°;
- Pe spate ailcat. pe banca de gimnastică, mâinile apucă banca deasupra capului cu brațele
întinse, picioarele ridicate până la 5°-6D: târâre pe bancă prin tracțiuni în brațe;

11
5
 - Șezând pe un scaun înalt cu spatele lipit de perete: rulări p& ischioane înainte și înapoi, cu
dezlipirea bazinului și Jambelor de perete, în timp ce se menține contactul cu peretele la nivelul
umerilor și capului (occipital);
- Atârnat activ- cu fața la scara fixă' ducerea picioarelor în extensie, simultan sau alternativ;
- Atârnat la inele, cu sprijin pe vârful picioarelor: efectuarea de cercuri cu bazi nul, în ambele
sensuri;
- Idem numai în atârnat, tară sprijin Ia picioare,
- Atârnat cu spatele la scara fixă, ca o minge sub regiunea lombară: ridicarea picioarelor întinse
până la 45° și revenire:
~lecția se va încheia cu plimbări și mișcări de inspirație cu ducerea brațelor sus și extensia
trunchiului, expirație cu revenirea brațelor jos.
3,5.5. Gimnastica medicală în cifeza totală (dorso4oinbară)
Cifoza totală este o încurbare lungă a coloanei vertebrale, cu convexitatea orientată posterior,
cupri.nzând regiunea dorsală și lombară și chiar și pe cea cervicală. în această formă a cifozei bazinul
este orizontalizaț în cadrul căruia sacrul este situat pe verticală, pierzându-și înclinarea sa normală
anterioara (înclinarea bazei sacrului față de orizontală ~ 30°). (fig. 9) în felul acesta baza sacrului se
orizontalizează, schimbând implantarea coloanei lombare pe sacru. care de la înclinarea anterioară de
30°45°, se verticalizează. Aceasta va modifica în plan sagital curburile fiziologice ale coloanei
vertebrale: ștergerea sau inversarea lordozei lombare și accentuarea cifozei dorsale. Rezultatul va fi
apariția unei cifoze lungi dorso-lombare, cu toate manifestările secundare care o însoțesc: cap și gât
înclinate înainte, atitudinerr în flexie a toracelui, umerii aduși, omoplații depărtați de coloana
vertebrală.
a. Scopul gmmasticn corective
- Tonifierea în regim de scurtare a tuturor grupelor musculare ale spatelui:
- Tonifierea în condiții de alungire a musculaturii anterioare a toracelui și abdomenului;
- Corectarea ori zontalizării bazinului, respectiv verticalizarea sacrului:
»Corectarea toracelui în flexie, a umerilor aduși, a capului și gâtului mdinaîc în față;
- Formarea unui reflex corect de atitudine statică și dinamică a corpului.
b. Mijloace
b.l. Exerciții statice sub formă de poziții fundamentale și derivate, corective și hipercorective.
menținute sau inițiale. în cadrul acestora, un rol extrem de important revine poziției bazinului, care
determină cuiburile coloanei vertebrale în plan sagital (ca și în cel frontal), apoi, poziției membrelor
superioare și inferioare, care amplifică redresarea coloanei vertebrale la extremități.
b.2. Exerciții dinamice sub formă de mișcări corective ale trunchiului, toracelui, bazinului,
membrelor superioare și inferioare, efectuate în sensul redresării în atitudine corectă a coloanei
vertebrale. Exercițiile se vor executa activ; liber, cn ajutor și cu rezistență. Le redăm pe segmente:

11>
 »exadții pentru cap și/gst sub formă de extensii în plan posterior; rasachi stânga. - dreapta rotari,
stânga - dreapta și circi.imdu.Gdii. stânga - dreapta. în plan posterior;
- mișcări ale membrelor superioare sub formă de extensii executate peste nivelul ■orizontalei,
umerilor (este principala mișcare de membre supenoare în cifoze), numiri laterale peste nivelul
umerilor, circumdurții în plan posterior, rotații externe din arin culația umerilor;
- exerciții de tranchi sub formă de extensii totale, înclinări laterale, răsuciri spre stânga - dreapta,
circumducții în plan posterior, întinderi în axul lung al coloanei vertebrale;
- exerciții de bazin sub formă de înclinări și presări anterioare, combinate cu nl- suciii și
drcimiducții spre dreapta și spre stânga ia plan posieri®".
- exerciții pentru membrele inferioare sub formă de extensii, circumducții și forffo cări numai în
plan posterior, care vor corecta poziția bazinului și a coloanei vertebrale;
- exerciții de respirație executate fie liber, fie legate de niișcările corective ale membrelor și
tamchiului;
- exerciții aplicative sub formă de mers și alergam corectivă, suspensii., târâre șî echilibru
corectiv;
~ exerciții de redresare, pasive (ca ajutorul kinetoterapeutolui sau a taior obiecte portative) și
active.
Asuplizama (mobilizarea) corectivi a coloanei dorsale se rei :face ca ia cifoza dorsală, a celei
lombare ca în cifoza lombară, iar redresarea postirrală ca în cifoza lonv barâ, trăgând însă umerii în
spate.
ev Exemple de exerciții pentru cifoza totală
Din p&zîția stâ^d
= Mers pe toată talpa sau pe vârfuri cu pași mici și mijlocii, cu mâinile pe umeri, la ceafa sau pe
creștet, ori cu brațele întinse lateral, oblic sus sau în sus.
= Mers pe toată talpa sau pe vârfuri,, cu pași mici - mijlocii, cu rotirea brațelor înainte - sus la
fiecare pas. - ■
- Mas pe vârfuri cu o mixige medicinala pe cap, susținuta cu ambele mâini, cu extensia
trunchiului la fiecare pas. concomitent cu extensia membrului inferior din spate.
- Mers pe vârfuri cu un baston la spate,, susținut cu coatele îndoite, sau pe umeri apucat, de
capete, extensia tnmchiului la fiecare pas.
•= Mers pe vârfuri cu im săculeț de nisip pe frunte, capul în extensie și brațele u> tinse oblic în
sus.
- Mers fandat cn brațele întinse lateral sau oblic m sus, cu extensia amplă a trrnr- cliinlui și
arcuire la fiecare pas.
- Mers pe vârfuri, ținând în mâini un baston de capete, cu ducerea brațelor prin înainte sus, cu
arcuire, simultan cu extensia și arcuirea alternativă a membrelor inferioare la fiecare pas.
- Mers înapoi cu trunchiul în extensie și mâinile f)e șolduri, sau Ia ceată, pășind prin alunecarea
picioarelor pe sol. ..
- Mers pe banca de gimnastică, cu brațele lateral cu extensia alternativă a picioarelor la fiecare
pas.
- Stând depărtai, cu mâinile pe șolduri, ducerea brațelor oblic în sus, cu ridicarea pe vârfuri și
inspirație profundă, revenire cu expirație,
- Stând, ducerea alternativă a câte unui picior înapoi în sprijin pe vârf, simultan cu ducerea
brațelor înainte oblic sus și extensia trunchiului cu inspirație profundă, revenirea ai expirație.
- Stând depărtat, mâinile la ceafă, ducerea coaielor înapoi odată cu extensia ca pului, trundiiului
118
și. a urnii picior - inspirație amplă, revenirea cu expirație. Se repeta ai celălalt picior.
- Cumpăna alternativ pe un picior, brațele lateral, capul și tnmchiul în extensie,
~ Stând depărtat cu o minge ținută cu ambele mâini în fața bazinului, ducerea feratelor prin
înainte sus, simultan cu extensia trunchiului și inspirație profundă, re- venire cu expirație profundă.
- Stând ai feța la. scara fixă, mâinile apucă o șipcă sus, extensia alternativă a unui picior cu
arcuire, simultan cu extensia capului și inspirație profundă, revenire cu expirație. Idem cu piciorul
opus,
- Stând, cu. fața la scara fixă, mâinile apucat ia nivelul pieptului cu brațele extinse, cumpănă
corectă pe uu picior; alternativ.
- Cu spatele la scara fixă, cu o șa așezată la spate în dreptul curburii maxime, extensia
trmichidui, umerilor și capului, în timp ce mâinile se duc prin înainte sus, apucând cât mai sus posibil
o șipcă; revenire.
- Cu spatele lipit, de scara fixă, brațele în sus, îndoirea genunchilor păstrând spatele în contact cu
șaua fixă; revenire în stând.
- Cu spatele la scara fixă. apucat sus, extensie cu ducere bazinului cât mai înain te, mutând
succesiv mâinile pe șipci. tot. mai jos și revenire.
Pa genunchi
- Depărtat, extensia alternativă a picioarelor întinse înapoi în spnjin pe vârf, si multan cu ducerea
brațelor oblic sus ai inspirație; revenire,
- Idem cu un baston apucat de capete.
- Depărtat. în extensie cu brațele oblic sus, îndoirea și. răsucirea trunchiului spre dreapta,
atingând călcâiul ai mâna dreaptă.
- Idem spre stânga.
- Sprijin pe palme, ca brațele verticale și întinse, ducerea alternativă a umil picior nitiirs înapoi
și cât mai sus, concomitent cu flectarea brațelor, menținând trunchiul hi extensie.
- Sprijinit pe palme cu brațele întinse la verticală, ducerea alternativă a unui braț și picior opus
sus întinse, cu. trunchiul în. extensie.
Cidcat înainte
- Brațele întinse oblic pe lângă cap, extensia alternativă a brațelor și tnmchinhn; apoi a
tninchiului și picioarelor; extensia simultană a brațelor, trunchiului și membrelor inferioare.
- Cu brațele întinse oblic - sus, rularea pe abdomen a coipuiui în extensie, liber sau cu ajutor.
- Cu mâinile apucat la spate, capul și trunchiul în extensie, târâre înainte cu ajutorul picioarelor
și umerilor.
- Cu trunchiul înafara suprafeței de sprijin, sprijinit la picioare, extensia trunchiului cu brațele
înainte - sus sau oblic înainte - sus.
- Idem ar răsucirea trunchiului Ia dreapta și stânga în extensie.
■■ Târâre înainte cu un braț și picior opus.
Culcat pe spate
- Ridicarea în pod. în sprijin pe călcâie și mâini.
- Ridicarea membrelor inferioare la. 5 c-10° de suprafața de sprijin întinse, depărtarea și
apropierea picioarelor (exercițiuî tonifică, mușchiul psoas, care înclină bazinul în față).
- Culcat transversal pe banca de gimnastică cu bazinul și trunchiul în extensie, umerii sprijiniți
pe sol., brațele întinse sus sau pe lângă corp, picioarele sprijinite Ia scara fixa: ridicări de trandti până
la orizontală fia nivelul băncii) și revenire, de 3-4 ori.; exercițiul tonifică musculatura abdominală
(drepți și oblici) în condiții de alungi- re, psoasul și musculatura fiexoare a coapsei pe abdomen.

119
 Șezândpe banca de gimnastică
- Cu feța la. spalier, sprijinit cu picioarele la șipca de jos,., mâinile la ceafă, coatele înaferâ:
lăsarea trunchiului spre spate până când umerii ating solul. Exercițiul tonifi că musculatura abdominală
și o alungește. întrucât mișcarea se face prin efort de cedare, deci excentric, în prima parte înăuntrul
segmentului de contracție, apoi înafara segmentului de contracție. Revenirea în șezând se face cu
ajutorul kinetoterapeutului, sau prin apucarea unei sfori prinsă la spalier, tocmai pentru a nu solicita
prea mult musculatura abdominală prin contracție concentrica.
Atârnat pe plan &Mic - cu fața în sus și o șa sub spate Ia nivelul curburii ma?dme a cifozei;
lăsarea picioarelor lateral jos sub planul de sprijin, cu arcuire, apoi menținerea picioarelor întinse 8'?-
10”; revenire cu picioarele pe planul se sprijin.
- cu feța în jos: urcare și coborâre cu ajuton.il brațelor.
Atârnat:
- la inele sau bară: extensia capului, tninchtehii și membrelor interioare, simultan. ai ducerea
umerilor înapoi;
- idem cu tracțiuni în brațe;
- idem cu menținerea unei mingi medicinale între glezne;
- cu fața spre scara fixă: extensie altemathă, apoi simultană a membrelor interioare;
- ai spatele la scara fixă, cu o șa sub spate, balansarea corpului spre dreapta și spre stânga;
- cu spatele Ia scara fixă, cu o șa sub spate, balansări de picioare înainte (până la un unghi de
15°-20° față de verticală) și înapoi.
3.5.6. Gimnastica medicală din cifaze în timpul tratamentului ortopedic
Tratamentul ortopedic în cifoze se aplică în următoarele situații:
- când curbura cifotică atinge un anumit grad de gravitate, a cărei limită inferioară variază între
40°-50°. iar cea superioară între ÎOMOL
»când există defonnații foarte importante și extinse ale corpilor vertebrali și sistemului
ligamentar,
- când redoarca coloanei - vertebrale este atât, de accentuată încât nu poate fi rezol vată prin
gimnastică medicală ; ■
- când deformația are caracter evolutiv (se agravează de la un control medical la altul) și mai
ales dacă., în această situație, încă nu este încheiat procesul de creștere.
Tratamentul ortopedic constă din aplicarea, succesh’ă a 2-3 corsete gipsate, urmate de aplicarea
unui corset amovibil.
Scopul tratamentului ortopedic este de a împiedica agravarea deficienței, (prin punctele de sprijin
pe care le oferă coloanei vertebrale) și de a produce o asuplizare și corecția acesteia (prin
confecționarea și aplicarea corsetului numai după ce coloana a fost pusă într-o poziție cât mai corecta
posibil). De aceea este de dorit ca începerea tratamentului ortopedic să fie precedat de o gimnastică de
asuplizare a coloanei, care să permită o reducere cât mai mare posibil a deformației în momentul
aplicării corsetului. Acțiunea de asuplizare exercitată de corset este facilitată de practicarea unor
exerciții fizice în timpul purtării lui, corsetul permițând asuplizarea numai în sens corectiv, adică
numai în sensul în care mobilitatea coloanei este mai redusă.
Corsetul gipsul - se confecționează pe pacientul pus într-o poziție cât mai corecta. El își exercită
acțiunea prin. 3 puncte de sprijin: unul la nivelul maximului de curbură și două de contrasprijin Ia
extremitățile curburii. Pentru corectarea simultană a două curburi opuse (cifolordoză) sunt suficiente 4
puncte de sprijin.
La puțin timp după aplicarea corsetului se obține o mobilizare corectivă a coloanei, astfel încât

120
corsetul trebuie reajustat pentru a-i mări efectul. Aceasta se face prin introducerea unor plăci de pâslă
la nivelul punctelor de sprijin. Primele plăci se pot aplica de obicei după 5-6 zile, iar următoarele după
8-10 zile, astfel încât în decurs de 1.5-2 luni se vor introduce 4-5 rânduri de astfel de plăci. După acest
timp corsetul gipsat va fi înlocuit cu imul nou. confecționat după măsura corecției maxime Ia care s-a
ajuns.
Sub al 2-lea gips se obțin de obicei corecțiile posibile în decurs de 1-2 luni, după care el va fi
înlocuit cu un corset amovibil (mobil) din piele și metal, sau din material plastic, care va menține
corecțiile obținute sub gips. Corsetul .mobil păstrează aceleași puncte de sprijin ca și cel din gips, dar
nu este atât de ferm ca și acesta, încât nu

121
poate decât sa mențină corecțiile obținute deja. Corsetul mobil va fi purtat și el tot fiuipwl mdusiv
noaptea, fiind scos doar pentru efectuarea toaletei, pentru scurte băl de aer și de soare, sau pentru înot.
Corsetul amovfoil va fi purtat între 6 luni și 2 ani. în funcție de comprrtana subiectului, creșterea
osoasă și particularitățile deviației sale.
în ultima perioadă se confecționează corsete din material plastic rezistent, plexidur, care j.x)t
realiza corecția și menținerea ei, fiind cu sisteme de legare și strângere care permit adaptarea în
funcție de corecția obținută. De obicei însă la aproximativ 6 ium și aceste corsete din plastic trebuie
înlocuite cu altele noi, corifee*- ționate după noua situație sau trebuie doar adaptate la nova situație.
Timpul total de purtare a acestor corsete este egal cu. acela al corsetelor din gips plus a celor mobile,
în funcție de aceleași criterii.
Bmnmțarm Ia corset se va face «regresiv, întâi, ziua, apoi noaptea, în. felul următor:
■ - mai. întâi se trece îa suspendarea corsetului. în timpul ședințelor de gimnastică, medicala și în
perioadele de relaxare după acestea, în. poziție culcată, cu controlul ținutei corecte;
apoi se suspendă corsetul ora cu oră, în mod progresiv, începând cu orele de dintineață, când
pacientul este odilmit și xși poate controla mai ușor ținuta. în ultima parte a zilei, când subiectul, este
obosit, corsehil.se va menține pentru o anumită, perioadă de timp, până când, pacientul va reuși steri.
n'oițină ținuta corectă. Acest lucru sc va constata prin efectuarea, unei radiografii a coloanei în
ortosfâtism, după renunțarea la corset pentru 3-4 ore. Dacă, după acest timp deficiența nu re
accentuează, se va renunța definitiv Ia corset. în. caz contrar el va. fi reluat.
- rencințarea completa la corset se va face de obicei după 3-4 luni de Ia primele încercări de
cumulare a Iui.
în toată perioada -de eliberare a corsetului, ca și după aceasta, pacientul va. conti nua să fere
gininastkă medicala sub siipmregherea kinetoterapeutului și a medicului
a. Scopul gimnasticii medicrite în timpul tratamentului ortopedic constă în:
- întreținerea trofîcitații și tonusului musculaturii în general, dar mai des a musculaturii spatelui,
știut fund că acestea scad în absența exeicițiiloi fizice. întrucât corsetul preia sarcina menținerii
poziției, trunchiului - respectiv a coloanei vertebrale - astfel încât digri. îndepărtarea corsetului
coloana se. va prăbuși;
- întreținerea marilor funcții - .respirația și circulația * având în vedere câ ele sunt diminuate în
timpul tratamentului ortopedic atât prin diminuarea amplitudinii mișcărilor respiratorii, împiedicate
(te corset, cât și prin lipsa & mișcare, reqsectiv de efort fizic, datorită cănii fapt și consmrml energetic
va fi mai redus;
“ asuptizarea coloanei vertebrale, care, vizată de tratamentul ortopedic, este aju tată prin
practicarea coiiconntenla a unor exerciții fizice.
Gimnastica medicală din timpul tratamentului ortopedic se poate efectua fie cu corsetul aplicat pe
pacient, fie cu corsetul eliminat pe durata ședinței de gimnastică.
 b.s Gimnastica medicală cu corsetul aplicat- constă din minătoarele exerciții (radioase):
- redresare posturală și mobilizam corectnu;
“ exerciții, generale sub formă de deplasări, mișcări de membre și trunchi;
- pedalam pe bicicleta ergometrică;
“ exerciții de respirație.
b.L Redresarea posiurală șt mobilizarea corectară îs corset se realizează prin, încercarea
subiectului de a se îndepărta de punctele de sprijin ale corsetului, prin întinderea îxi sus, cu. corectarea
emburifor, ca și când ar vrea să se facă mai înalt. Odată cu redresarea ppsturală, adică, odată cu
încercarea de eliberare de punctele de sprijin, sc obține și un. efect de asuplizare (mobilizare) a
coloanei vertebrate și de corectare a emburilor. Prezența corsetului permite mobilizarea coloanei
numai în sens corectiv.
Odată cu relaxarea subiectului, menținerea, poziției corective este preluată și asi gurată de către
corset.
Rond cel mai importam al redresărilor posturale în corset este acela, de a asigura un tonus
muscular care să poată menține, după îndepărtarea corsetului, poziția corectă obținută Pentru a realiza
acest deziderat, redresările posturale trebuie să se facă sistematic, cu un. număr corespunzător de
încercări, cu menținerea lor pe o anumită durată de timp, prin contracții izometrice ale mușchilor
posturali și cu un anumit număr de ședințe pe parcursul miei zile. Toate acestea se vor face în funcție
de particularitățile și posibilitățile pacientului (forță. rezistență., capacitate de mobilizare și
concentrare etc.), Se va începe cu redresări posturale care vor fi menținute tbxip & 5~rtT, unnate de o
pauză de 15”-20’\ Numărul de repetări se va ridica la 8- 10/ședință, iar nuuriiul de ședințe/zi va fi de
4-5. Durate contracțiilor (redresărilor), a numărului lor și a numărului de ședințe va crește progresiv,
în funcție de posibilitățile padeiituM în așa fel încât în decurs de 3-4 săptămâni să se ajungă Ia
contracții musculare de redresare de KT42Ț cu.un. număr de 1045/ședmță și 15-20 de ședințe pe zi.
Redresările se vor fiice în toate situațiile cotidiene: acasă, la școală, în mijloa cele de locomoție «te.
Este foarte important să se efectueze mai ales în perioadele de pregătire a. lecțiilor acasă sau la școala,
pentru a întrerupe pozițiile obositoare din timpul învățatului.
De fapt. perioadele de activitate intensă a celor cu. deficiențe de coloană verte brala trebuiesc
întrerupte și de ședințe de odilmă în cllnostatism, .'
b.2. Exercițiile de gimnastică medicală generală vor urmări în special îmbunătățirea și întrețineiea
condiției fizice generale, a respirației, a circulației §i nutriției, deficitare prin, deviația vertebrală și
imobilizarea în corset.
Ele constau, cuni. spuneam, din:
- deplasări sub forma de mers variat, echilibru, genuflexiuni, purtarea pe cap a unor ușoare
greutăți (săculeț cu nisip, mingi medicinale ușoare etc.). și chiar ușoare alergări;

123
 - mișcări de membre superioare și centură scapalară;
- mișcări ale membrelor inferioare;
- înclinări de trunchi;
- pedalam pe bicicleta ergometrică - mai ales dacă deplasările sunt stânjenite de corset.
Intensitatea încărcării și durata pedalării se vor stabili după posibilitățile subiectului și var crește
progresiv.
Toate aceste exerciții se vor face în funcție de posibilitățile oferite de tipul de cor set și de
pregătirea pacientului.
b3. Exercițiile de respirație - au rolul de a îmbunătăți oxigenarea țesuturilor, cu atât mai mult cu
cât funcția respiratorie este stânjenită atât prin deficiența însăși, cât. și prin corset. Ele vor fi
efectuate în măsura în care permite corsetul. Se va avea grijă însă să. nu se ajungă la hipocapnie
(eliminarea excesivă a CO 2 din plămâni) care va ptwcca neajunsuri pacientului (amețeli). De aceea.
nu se vor face consecutiv mai mult de 3-4 mișcări de respirație.
Dăm în cele ce urmează exemple de exerciții de gimnastică medicală cu corsetul aplicat,
indiferent de tipul corsetului, urinând ca kinetoterapeutul să le aleagă pe cele accesibile cazului dat
și respectiv tipului de corset purtat.
k4. Exemple de exerciții de gimnastică medicala pentru cifoze în corset
1. Redresări postura! e (așa cum au fost deja expuse),
2. Mers normal, apoi mers cu ducerea brațelor prin lateral - sus cu inspirație și lateral - jos w
expirație.
3. Mers pc vârfuri cu brațele întinse diagonal - sus.
4. Mers pe călcâie cu mâinile pe șolduri, apoi cu mâinile Ia ceafă și coatele trase înapoi.
5. Mers cu fondare în față, alternativ cu piciorul drept și cu cel stâng, mâinile pe șolduri sau
întinse oblic în sus.
6. Stând depărtat fondare lateral, ai ducerea brațelor întinse oblic - sus. revenirea în stând,
depărtat cu ducerea brațelor jos cu expirație. Se va race alternativ dreptul și stângul.
7. Stând, fandate înainte cu ducerea brațelor întinse oblic sus și inspirație, revenirea cu
expirație. Se va face în dr. și stg. alternativ.
8. Stând depărtat brațele la piept ai palmele în jos, coatele la orizontală: 2 tracțiuni cu arcuire
în spate cu coatele flectate, apoi arcuire cu brațele întinse la orizontală și răsucirea palmelor în sus.
9. Stând, ridicarea brațelor oblic sus și ducerea alternativă a genunchilor la piept cu întinderea
corpului cât mai mult pe verticală.
10. Stând, ridicarea brațelor prin lateral sus, cu îndepărtarea punctelor de sprijin . ale
corsetului - menținut 4"-57\
11. Idem cu ridicarea pe vârfuri.
12. Atârnam pasivă (relaxată) cu fața la spaliere, alternând ai atâmarea activă (umerii coborâți
și trași în spate).

■ 124
 13. Stând cu fața la spalier, la. 6 distanță corespunzătoare, mâinile întinse apuca o șipcă în
dreptul pieptului: geiniflexîuni.
14.Stând depărtat cu fața la spalier, mâinile întinse apuca, Q șipcă în dreptul pieptului,
aplecarea truncliiului cu arcuire Ia umeri și revenire. .
15.Stând cu spatele- lipit de spalier, picioarele avansate: ridicarea alternativă a câte imui
genunchi ta piept.
16. Idem,, atârnat: ridicarea ambilor genunchi la piept.
17.Șczând în călare pe banca de gimnastisp ducereti brațelor sus, ai întinderea trun chiului pe
verticală, cu mcercarea de dezlipire de punctele de sprijin ale corsetului.
18. Șezând in călare pe banca de gimnastică, mâinile sprijinite Ia spate, ridicare alternativa a
câte unui picior întins m timp ce trunchiul se extinde
19. Șezând călare pe banca de gimnastică ținând în mâini haltere mici, ridicarea brațelor prin
lateral cu inspirație, revenire cu expirație.
20.Aceeași poziție, menținând un baston de capete. înclinarea trunchiului în. față ai ducerea
bastonului înainte - sus, cu antoîntindcrea și. menținerea poziției 4"-T; revenire.
21.Pe genunchi. și.palme, cu coatele întinse, ridicarea mteniativă a câte unui pi- dor (membru
inferior) întins înapoi sus.
22. Idem, îndoirea brațelor cu ridicarea alternativă a câte unui picior (membru inferior) întins
sus - înapoi; spatele extins.
23.Pe genunchi și pe călcâie șezând,, mâinile fa. ceafa cu coatele trase mult în sp?afe, ridicarea
șezutului și înclinarea truncliiului în față cu menținere 3M’; apoi iwenire,
24.Culcat pe spate, genunchii flectați, mâinile sub ceafa, întinderea alternativă a câte unui
genunchi fa 45° și revenire.
25. Idem cu întinderea simultană a genunchilor Ia 45°.
26.Culcat pe spate, mâinile întinse pe lângă cap. ținând im baston de capete, genunchii îndoiți:
ducerea genunchilor la piept, a bastonului la ceafa, apoi întinderea genuncltilor la orizontală și a
brațelor pe lângă cap.
27.Turcește șezând. cu mâinile la piept,, coatele sus: arcuire Literală a coaielor îndoite apoi
arcuire cu coatele întinse.
28.Turcește șezând, mâinile pe sol sau pe genunchi: împingerea pieptului înainte cu autoînălțare
și inspirație, relaxare cu expirație.
29.Șezând cu palmele sprijinite- pe sol la spate, cu trunchiul înclinat înapoi: ridicarea bazinului
cu toracele și capul în extensie și inspirație; menire, ai expirație.
30. Șezând ca. trauduul înclinat înapoi, sprijinit pe coate: ridicarea membrelor inferioare întinse
și forfecări, pe verticală și. orizontală cu picioarele.
31.înainte culcat; înmiea pe sol: ridicarea umerilor, ai mâinile în dtfente poziții: pe lângă corp
în supinație și extensie: la umeri cu coatele sus: lateral sus în supinație; pe ceafa cu coatele sus.
32.înainte culcat, cu picioarele depărtate, brațele întinse in prelungirea trunchiului, ținând, un
baston de capete: ridicarea bastonului de pe sol cu brațele întinse și inspirație/menținând poziția 4-5
secunde; retnnirecu expirație.
33. Ideui OH ridicarea 5-iO cm a câte unui picior alternativ sau a ambelor picioare (întinse).
34. Pe spate culcai, ai un baston ținut de capete peste abdomen: ridicarea în. lut» oeșle șezâM
cu bastonul sus.
35. înainte culcat, cu palmele în sprijin pe sol în dreptul umerilor, cu coatele sus: împingerea
în palme ajungând în poziția pe un genunchi și sprijin, pe palme, simultan ou presarea piqitului
înainte - jos și. ridicarea unui picior înapoi - sus în prelungirea nimcfoului. Idem cu celălalt picior.

125
 36. Pe genunchi cu sprijin pe palme: ducerea brațelor înaintea alunecând cu palmele p-e sol.,
trunchiul sub orizontală, capul și gâtul în extensie, apoi deplasarea înainte pe grewmchi.
37. Mers iu echilibru pe banca de gimnastică cu un săculeț de nisip pe cap și. cu .mâinile în
diferite poziții: ia ceafă, lateral, pe umeri, oblic sus - înapoi.
38. Mers liniștit cu respirație ritmică: inspirație accentuată, ducerea brațelor înainte sus;,
expirație cu revenirea brațelor prin înapoi jos.
39. Mers Imiștn cu respirație ritmica, obișnuită, cu redresare posturală.
c, Gimnastica medicală cu corsetul eliminat-
1.. Așa cum spimcanț kinetoterapia asociată tratamentului ortopedic se poate face și cu cornetul
abandonat. In acest scop, corsetul va fi eliminat pe durata lecției de gimnastică medicală, urnfend ca
imediat după terminarea gimnasticii și respectiv a dușului sau băii, corectul sa fie pus din nou pe
pacient. Acest lucru este foarte important deoarece după ședința de gimnastică pacientul este obosit
și nu-și va. mai putea conirela și. mre ales ninși va mai putea menține poziția corectă a corpului,
ceea ce va avea consecințe negativ,
. 2. Irecția de gunriastica în această situație, cu corsetul eliminat, va respecta și sg va ghida, după
toate canoanele gimnasticii medicale din deficiențele coloanei verte- ' brale (fată corset), în cazul
acesta cu ale celor din cifoze. '
3Ă Irerdtetefe
M.1 DefMîie
Lordozele sute, deviații în plan sagital ale coloanei vertebrale, cu. convexitatea îndreptată
anterior. Există în mod normal două curburi lordotice (fiziologice): una în regiunea cervicală și una
în regiunea lombară. Când spunem însă că cineva are o lordoză nu ne referim ia curburile
fiziologi.ee, ci Ia dexmațiile de la normal ale acestor cuiburi,. fie ca grad de încurbare, fie ca
întindere, fie ca localizare.
3 A A,. Etfotogie
Lordozde pot fî produse ds următoarele cauze:
- cauzele interne și externe comune tuturor deviațiilor coloanei vertebrale;
- cauze specifice sau predispozante: tipul morfologic infantil, sexul feminin, poziția prea.
înclinată a bazinului, abdomenul proeminent, de fapt în lordoze înclinarea bazinului și respectiv
tendința de orizontalizare a sacrului este prezentă în marea

126
 - majoritate a cazurilor. în scop compensator
curbura lordotică lombară sc accentuează,
putând lua unul din următoarele două aspecte:
fie o hipeilordoză întinsă pe întreaga regiune
lombara ai punctul maxim în L4f fie o exagerare
a ei strict în articulația lombo-sacrală, cu
punctul maxim Î11L5, restul coloanei lombare
supraiacentă lui L$ păstrând o oarecare
rectitudine.
- - cauze fevorizante: creșterea exagerată în înălțime, debilitatea fizică și obezitatea.
- In general deviațiile lordotice ale coloanei vertebrale îndeosebi curburile lordotice lungi,
influențează într-o măsură mai mică sau mai mare și celelalte elemente mia- tomice ale spatelui.
Există însă cazuri în care deviația lordotică interesează numai coloana vertebrală, după cum exista
cazuri în care angrenarea fonnațiunilor spatelui și toracelui în întregime este foarte pregnantă. în cazul
în care deviația lordotică. sc limitează la coloana vertebrală, fără a modifica prea mult poziția și forma
celorlalte elemente ale spatelui, vorbim de ’lordoză propriu, zisă’î Dacă însă deviația, mai ales cea de
formă lungă sau totală, angrenează spatele întreg, vorbim de "spate lordotic”.
- De regulă lordozde sunt deviații primare ale coloanei vertebrale și mai rar deviații
secundare sau compensatorii ale cirozelor sau ale altor defonnații ale corpului.
3.6.3. Evoluție
- Evoluția lordozelor este în majoritatea absolută a cazurilor favorabilă, acestea rămânând
multă vreme mobile, deoarece nu ajung la un grad mare de ddbrmare. O mare parte din ele însă pot să
se fixeze parțial prin modificările structurale, care se
instalează în timp.
- 3X4. Clasificare
- 3.6.4.1. După localizare lordozde se împart
în tipice și atipice.
a) Lordozele tipice sunt considerate a o cele care
prezintă o exagerare a curburii fiziologice din regiunea
lombară, (fig. 30)
b) Lordozde atipice sunt curburile lordc* tice
situate la alt nivel adică cele din regiunea dorsală și cele
din zona de trecere dorsolombară.
- L o r d o z e l
încurbare și își păstrează mobilitatea normală, nu
îngreunează pozițiile și mișcările . Cele care au cuiburi
fixe, foarte accentuate, sau cele cu localizare atipică
tulbură funcția statică și dinamică a coloanei vertebrale
și produc în decursul evoluției lor cuiburi oi sens
contrar fie deasupra, fie dedesubtul lor cu rol, compen-
rări funcțioiiale, cât și dureri lombare. ^g- 30. Lordoză lombară

127
sator și de echilibrare. Acestea dau atât tulbu
- 3 După întindere tordozele pot fit
a) tordaze scurte sau parțiale, care se limitează Ia. un număr redus de vertebre:
b) lordoze lungi sau totale, care se întind și în regiunea dorsală, cuprinzând din aceasta un sector
mai mic sari mai mare în. primul caz, respectiv întreaga regiune dorsală. în. ai doilea, caz.
3.64.3. După modificările substratului anatomic,
- Cea mai bună și cuprinzătoare clasificare a lordozelor este cca care se bazează pe
modificările substratului lor anatomic, întrucât acest criteriu are în considerare încă mulți aJți feciori:
mecanism de producere, manifestări forma clinică, pognostic, tratament. în fimcție de acest criteriu
lordozele se împart mfunctiotutte p sfrMcluraĂ?,
- a) Lordozele funcționale Aceste deviații sunt de regulă ușoare. fără modificări stracturafe
sau cu astfel de modificări minore și se pot trata prin exerciții fizice cu re zultate foarte bune. Ele au wi
început greu de precizat și o evoluție lentă., păstrându- și. mobilitatea și redresându-se prin mișcări
pasive și active, precum și în poziție șe- zând sau culcat dorsal ai genunchii ușor ffexați sau culcat
lateral. Produc rareori dureri sau contracturi musculare, iar fimcția motorie este stânjenită iwai în
cazul ac- centuăîii sau fixării deviației
- Dacă fordozefe limcționale nu suni tratate se acccntoeaza și, după un oarecare timp se
produc modificări structurale ale wtebreior, articulațiilor și muchilor, ai reducerea mo- Mității, astfel
încât stereotipul, dinamic al ținutei defectuoase- devine stabil
- Lordozvle foncționafe au aceleași forme clinice ca și cifozete și anume: atitudini, tordotice.
iprdozeleprm deprimare fotfoituale și pefesfonate) și lordozde conwisatorii.
- a.1 Atitudinea lordotică
- Este o accentuare a curburii tordotice lombare fiziologice, care se hipercorecteaza la
mișcarea de flexie a trunchiului. Este mai. frecventă Ia preșcolari și școlari mici. la. cei grași și obezi,
la cei cu abdomen mare, precum și la fete în perioadele pubertății. Ea este favorizată sau determinată
de următorii factori':
- înclinarea mare a bazinului înainte:
- insuficiența musculaturii peretelui alvdominal și a marilor fesieri :
- tonusul crescut al musculaturii sacro-lombare;
- greutatea mare a trunchiului și mai ales a abdomenului;
- Atitudinea tordotică este acompaniată de proeminarea anterioară a abdomenului în
întregime sau numai subombilicală, de accentuarea reliefului fesier. înclinarea bazinului înainte,
hiperextensia membrelor inferioare și uneori de o ușoara curbură cifotică dorsal superioară, cu
înclinarea capului și gâtului înainte m scop compensator
- Curbura lordotică se exagerează în poziția stând. mat ales cu brațele duse în sus sau la ceafa
și ai picioarele depărtat. în poziția pe genunchi, mai ales cu genunchi depărtați, în. poziția culcat cu
fața în jos și se corectează în pozițiile șezând, pe genunchi șezând, culcat dorsal sau lateral ai
genunchii îndoiți, preaim și atârnat.
- Mobilitatea, coloană vertebrale se păstrevsă timp îndelungat în atitudinea lordotică.
- ^,2. lsord&zele prin dcprinders Șfejtofe p pnfeiretek)
- Dacă crirfeium loterikâ este nrefeimfe înnp mâdmupc fc
Date îwpfenrimre, fari d o corscti prin mifeam ader mic des PK? fefea. ritesferefederee în așa zisă
îordoză habitnala. Mecanismul immial da uvedmiare uemmue-kKm a pozițiilor CGTpuhn, a atitndfei
corecte se modifică în teiste feișteifei Oprime. iar feuturife aparatului de susține-re vor suferi
nmribnten OP inircpe și adfed kndote Curbura lordcrife seva accentua, p va întindeîn ws m regiunea

128
dorsală ri își m reduce mobilitatea... astfel nvcoj în pmba ds dcxic a trunchifete ea se perie teifea Cu
nu se poate hiperoorecri AcfeA bicre o hnânuM și cn fedozefe pmferiomM, în care încurbarea referiri
tec grefe iri fe: pMM fepfe ce ccteidrecrte pmferimMz (balet, patinaj artfec și alieri). Dc m.ecs re
imprec mrifrima cumijnm/rivam prin cxerdpu fele a nmnmlamrii rixterifee.. Mm și btedote.nfete-, mm
va coreefe poziția bazinului și a lordmfe p•.■•-•... .php;-: tere-retem încnnritefe în pnrimmma
- MrfozcJcfe printre ferite, podite ptefe a feretev î>- fepmcu poteri, cu ■..uapsfee și gambete
ffexate. cam favorizează terimea mmCAm fetei. rimmm extetefere articulație șolcteim și ai coloanei
umfeb fefea șezând feb cifozafe penriu coloana lombari}, astfel fete te n .■•. • m m oriosfeiism bfetel
re ■:•• murim și 11 ac» cente lordom lombari. Nn cmdem însă cri acest încni cric mdmbil în cazul
nari rnusrudvari ca un tams mute cî pori? bum în camî unei musmtetnri hifemte care oricum nu osie in
tem te tererite m potepe nonctfeă bfeite ș ccîremz tefere ri în OTîOteriism. înclinarea MMri șî
cvmtecn tefereă friid fefemte de îreriși condițiile bîcinccmdcc ari ortefemfete
- Excesul ponderal prin îngrășate. cu aMcumfe mare., pioeminent și balouat fa- ’xmccază
antetefsfe Ixteinuîui. pferetete și evfețfe femmrea) d-feaitei imfefe Curbura iordotică se poate
cumpteim în cm prin acceriamte) citeze doreari. depărta- rea omoplaților, ducerea uufefe In fetei.
înfeînmmi referi și fefe ritefe. ter m jos prin accentuarea fefeia feter.
- Inceputid rifeoxri habbnfe. ca și a fefefe feletire ren. greu de pifefe în timp. începe din
priite copilărie. Arpa ram teobmfe fenc fere. câtri Li fefefe cânți creșterea accelerată în înălțime.
ferim? capfeofegiunerferă și ionusul muscular redus accentuează curburile coloanei mfefee. Oferi cu
mfefeâțirea poslpubertară a tonusului muscular. a stabili tații ai viu» fere precum și a coordonării
nenromusculare curbura hrdotied se pom? corecta.
- Lordozde. accentuam fente lurecfetenre sfere Ofeli fefefed bojfeea tem» temi zbdtfefe.
deplasatei fefere reurerifz re- -p scăderea nifeici respiratorii P lugrcutefe sunica. fecând-m fe cfteteun
prfe?mgim. muze sen niimmiee. să apari dureri lombare mofetei fere m cel? remnteje?
- a.3. irerdoxu'ri cnwpematont
- Sunt ctrfeiri Irefefe secundrez mre iteomz tel P crexpcmcre o reuburi feriri tac tecîferm
refeiefe prea remz alfefete și M rerebferere mtfel sferre coloanri rotata. Eiiiredc lipise vor deterrubia
curburi lordotice tipice. De exemplu o dfo“ ză dciiail eu drtrenfecî o lordoza lombarii. Dacă cifoza
este scurtă și e stata în re- tanre tasta repertoare, sau este o taza foarte accentuată, sau o tata taiga
dtretaomtaîta <■ taretaua o ^unoză ccmpreisatorie cervicală.
- Cifozele ațipire vor determina lordozc atipice De exemplu o cifoză lombară va ferenre a
mofeta tasta. Aresta fordoza va avea unele caractere particulare și nreme: ărerereta curbura refere.
dorsală normală. provoacă o tmtire antero- țtatarel a urereku este puțin accentuată ta foarte rigidă și re
corartează greu Orin și. depi disorepa cifoze) foitare care a provocat-o.
- T .retata produce prin incitarea wre a batanta sunt scurte și adânci., cu lo- rtifox re . •:.!-
htareta, urând renta în Ly. Ele își pasmsta ita zrefe rerere ?irebdrere <• suni ușor rentabile priit
taresaire haziitaui. Trata- renta itacrefo 1 .?rererefere o? l/v b.-vreri re sau după imlmncntui deviației'
care a provocatre,
- mrehifoi .1 preretafe i-tancta rempensatopli. ca în toate deviațiile compun- ,-rerej :.
mre.vunri ret teta A mia nepeTideuXe de eficacitatea ttaiaraenmlni deviației pire Preta mire reren în
cmc, re mi moment dat. după fixarea curburii primare, bmrei re^regreretac își mrete mreinua evoluția
pe corii propriu.
- b.. Ireteta ntatagta
- fere forerec rre’rec de .1 “mări ere- fomiej și srtixtaii elementelor nrelondre ere erem
rertcbmk- re re., reutafere Spre dmsebire de cele fnncțiorrele. fordozek paLJegire' recreuirta) au a

129
renta și. vn începui bre precizate, m manifestări ca- reirimireiore b- fimețio de cauză și evoluție.
Prognosticul lor depinde de asemeni de tare renta, pimrem și de ritatanta reitaxl Tratamente.! lor
trebuie sa uriua- creta în miri rând ciurJ narea cauzei și a mecaflismului de producere.
- I.reiotae parolngice sunt rare. Intre de se disting următoarele forme clinice: cretavvvta. -
taita-.. pitatare mrepta.ee, traumatice. reuniad.ee. prin modificări în tare ș; tata --re intere curetareta și
de membrelor inferioare și lordoz? divei re
- b,.L tatazete coagestale
- Sunt toniozde produse pnn malformații congenitale ale vertebrelor, mai ales
prin .sacralizări și lombalizări ale vertebrelor.
- Sac.raliz.area este tendința de asnnilare șl sudare a vertebrei L 5 la. sacru. In această, situație
contul vertebrei IA se turtește și se lățește, discul interverfâbral se subțiază până la dispanție, iar
apofizele tansverse au aspect de aripioare sacrale. Regiunea lointaă se lățește și se scurtează, iar
lonfoza lombară se accentuează.
- Lninhalizarea constă în separarea, ele osul sacru a primei vertebre sacrale, care va lua un
aspect de renebfe lombară. Este o anomalie mai ușoara. în cadrul ei regiunea lombară se alungește,
£ar curbura forfota se adâncește.
- tontele coiigenifâle sunt scurte și adânci, cu localizare în regiunea lombară inferioară și au
tendința de a se compensa printr-o curbură tata lungă lombară jaiperioaxă și dorsală. Barimd este inuli
înainte. ÎH iliță. tar rdieS.il .fesier accentuai Mobilitatea odoaitei fondare se păstrează și nu apar orasu
sau contracturi musculare.
- băl. Lordozele rahitice.
- .Apar ca anuare a modificărilor rahitice, originea rahitica a lordozci fiind sriabilîfâ nu din
semitele pmprii ci din celelalte modificări de rahitism Au localizare în legi unea lombară sau toraco
lombară și se compensează devreme ai o cifbza dorsală de aceeași natură, realizând, o cifololordoză
echilibrată și stabilizată, care uneori evoluează în toată perioada de creștere. Lorfozaiua este
favorizată de lașitatea, capsulo- ligamentară și hipotonia musculamrii abdoniinale, simptonie în cadrul
bolii genera- fe. Posibililaiea.de agravam a acestor lordoze se menține pe toată durata creșterii, dar se
menține în același timp și posibilitatea de corectare printr-ua tratament adecvat (anîirahitic. plus cel
fimctional prin mișcăm). In. cadrul tratamentului se recomandă și mutarea eforturilor intense și
obosîtoam, de foiță sau pmlu.ngite: mai ales în ortostatism și alte poziții lonfozaute. .
- bJ. L-ordozele panditice
- Sunt o consecință a unei pareze sau paraliziei, mai ales a musculaturii, abdomi nale, cu
deosebire de origine pdiomielidcă. .A.u o evoluție rapidă și. gimti.. prin tulburarea pronunțată a
staticii și dinan.vi.cii coloanei vertebrale. Abdomenul acestei păci- eaîi este moale,, atom îățindu-se în
poziția, culcat, și proeimiiând înainte și în jos în oriosfâtism.
- Tratamentul acestor deficiențe trebuie sa fie timpuriu și complet. Se impune a se combate
contractările musculaturii antagoniste celei abdominale (sacmlombari, iliopsoas și fexori ai coapsei),
cam contribuie la exagerarea lordozeî lombare.
- boL Djrdozde mfopatice
- Suini lordozde produse prim miițmtie, o afecțiune foarte gravă a mușchilor, de origine
necmioscuiă, care apare mai frecvent ta fete, începând de ia 7-14 ani și evoluând până în preajma
inaturitații. Procesul patologic prinde mai ales inusculatura regiunii lombare și a membrelor
inferioare, care prin contractară însoțita de atrofie, detemiină o lordoză caracteristică.
- Tratamentul este medicamentos (neurologic). Ia care se asociază masajul și unele exerciții
fizice cu scop mlaxator. Suui contraindicate exercițiile cine provoacă oboseală musculară.

130
 - b,5. Lordozefe traumatice
- Această categorie de fordeze este rară. Se produce prin micKrtraummisme repetate, care
alterează discul intervcrtebral și erodează pedicuiii vertebrali (spondiloliză), cu. distrugerea for, ta
nivelul vcxtebrelor fe, Ls și Sb Darii pedictdii. se mp, corpii vertebrali, alunecă înainte, puxes numit
spondiMistofe pnxtaâiid o lonfoză scurtă, joasă, tasofeă. de coitiiactură musculară lombară, dorsala și
jena fimcțională.
- Lordozele se pat instala și după un traumatism acut puternic, cu finclnrarea corn pului
vertebral.
- Tratamentul este ortreredic sau ctenirgteaț la care se asociază și cel funcțional prin exercițiu
fizic,
- b„6, Irefetri' ufe-re re.fi/
- Apar ca gn rireutem re r/re-fe hrib re
--•-■■•■■ rerereteim,? te rentemturile
- musculare și durerile din faza, acwtfi 3 reun.wtmm.Hui. Dispare odată, ai mecaflismul și
cauza care fe-a produs. Se poate institui și un tratament prin masaj sedativ al spatelui și. gimnastică în
scop retaxator.
- ■ K7. Iwnfozeie prin modificări ale formei și fonețhmitor sr&ufoțfflor coxo- fiwwte și
Hiesibrelor Inferioare, ■
- ' Sunt deviațiile l(>rdoti.ce lombare care se produc în caret! Inxației congenitale a
șoldurilor,. wxavang comită tuberculoasa., sau ca urmare a ritor procese mfecțioase ale articulațiilor
șoldului. 'Toate aceste se îmefere de o înclinare anterioară a bazinin hfe careva mrea fente mosm mfe
o recotenre z remfe/fe tembam ai caracter com- pensăor. Se tratează prin, eliminarea reuzeg ca fire
rireurfek. cnrereresmoni. plus traiaHierti.fiufofinte mm re referim feri/
- b..8, Lwnfoze diverse
- Suni exagerări ale fonfezei lombare din diferite alic -cauza înafora acelor arnire- file mai
înainte. Printre acestea anuntnm urtația înafară sau abdacția meirferdor mfe- /-/-fete - ;
:i nade a re:/!' ;re:
? -- te. ■■■vre/ri/. parebfe vreri® sau flasce ale murealaîurii membrefor mferioare.. desriapile fii valg
ale picioarelor. Totite acestea produc o mclinare înainte a teireHuț cu Mândrea irentpensatorie a
lordozei lombare.
- Membrele inferioare foarte scurta dispurporțiouate 'foța de trunchiul lung, determină o
accentuare a lordozm fondare. în acest sens este-edificator exemplu piticilor dispreporționați,
acondroplazici, care prezintă o lordoza caracteristică.
- Amputația irsernbrelor inferioare produce de asemeni și lotdozare a coloanei vertebrate.
- Tratamente! lirturor acestor lordoze este cauzal însoțit la nevoie de cel prin exercițiu fizic și
masaj.
- Asocierea lordozelor fondare cu scolioza, mai ales cea idiopadcă, întuneca, prog nosticuri p-
mând pMfexre trepte: ren:- sfere rite-r Cu cât lordoza nrcă mai sus în nre ghurea toracală, cu atât este
mai. gravă. Dacă interesează este deja patologică, dacă ajunge h T 3 (plaioreondihu nriopafo eto.), este
foarte graM ea afectând organele din medistin, în mreia’ vrertă p reu/te zreri. Trterevcrend ac .■;../
lordoze se tiv- dude iri ;vfianiV; teremrefec. De /rete-c/re
- te Spatele fordoite
- In cazul în care cretefefe teMfete An retenrere fe-.-- q- -.- i/g-. ■- î r SUEj cuprim sfori §i
xegiurere ''.fortAte tefere:-fere ■-• rteterefe 'Ăremite remtonuce ale spatelui. Murgind și lărgind -

131
derirtio fofo-firt vrefere .-fe pvfefe temvire van Mgcuarea spatehfo"

132
- (A. lortetei) în azmsA m-i'O Om ■tembate și
tteofo) - și mrcmuote. servi cedons-dă mpericam.
ca cptetecx narea, inaie a bazmtdul. Pmpte
Atecte apkrtteea/A nmoplteii se desprind Jc t
nași înapoi, capei '-ste :g" rwIscat în iouK’tee
sakteitetete sau ceînnte'te A

133
- zefor de șold, sau (mtupensează cif de natură petica ftdteraîloasă) sau >whna
- Asemenea iordanelor accentuate, spade lordotic mica trunchiului, și membrelor inferioare,
niatefestate j ortostatismul prelungit, eforturile de torță și rezistențe
- Corectarea spatelui lomfotic se realizează prin ofolo? lordozete.

■fr-

Fia. 31 fpa'le btemi:

vtete db. nblic ptea-fo- (a);
spate mdrtk Arte cfc
Sl'KlfC

Spatele lordotic se întâlnește m ca și miopatial.

în. înclinările exagerate afe neie ?

ît
.u
3.6. A. TrafoMienteiI hrctaxefor

134
 - Lorfozete fiind în generai deviații vertebrate benigne, baiefîciază în principal de tratament
nmcțwnal prin gumiastcri medicali I'ratarucHtul ortojiedic are indicații mai restrânse, fiind necesar
foarte rar. doar în formele foarte accentuate, cu bazinul foarte înclinat în fată. Trataiiteaiul chirurgical
este de emcpție în lordoze, rnfoid aplicație apmape mimai în terdozele posttraumaticc grave.
- 3fo.5,E Corectarea tarfosefor pris exercițiu fizic .
a) Obiective
- ~ asuplizarea coloanei vertebrale lombare în sensul cocvexității curburii, dacă mobilitatea
ei este scăzută; .
- redresarea coloanei rafoebrale lombare prm tonifietea în condiții, de scurtare a mușchilor
abdominali, care sunt slăbiți și alungiți, conamiitefo cu decoifoaclaraa și ionifierea în condiții de
ahin.gi.re a mușchilor fombo-sacndi;
- ~ retroversama bazinului prin tonifierea în condiții de scurtarea a inușcliilor abdominali,
fesieri și ishfocnirah.
- creșterea mobilității amculațiifor coxoferaurale în sensul extensiei coapsei.
- formarea sau reeducarea reflexului corect și stabil al atitudinii corpului (cu ba» ziiinl §i
coloana vertebrală redresate), atât în situații statice, cât p dina.mice;
- »prevenirea compensării iordozei pnntr-o cifoză dorsală,
- redresarea celorlalte segmente ale coloanei vertebrale și a celorlalte formațiuni ale spatelui,
dacă postura lor este tulburată;
- îmbunătățirea funcției respiratorii, mai ales a expirației, care este tulburată în spadal în
lordozete hmgi;
- “ tonifierea generală a muscniaiunc care de obicei este hipoionă în lordoze.
- 1.4 toate cele menționate se, va. mai adăuga și scăderea sarcinilor coloanei vertebrale. care
sunt crescute în caz de obezitate și balonare a abdomenului.
b) Mijloacele
- b.L Exerciții statice sub forma pozițiilor corecte, corective și lii|ycicoie.cth re - inițiale sau
menținute - după cuin urmează:
- »poziția șezând: cu genunchii îndoiți; călare; cu picioarele depărtate ete.
- poziția pe geimndii: pe fofcâie șezând, cu sprijin ps palme (ca trunchiul deasupra
orizmtifoEi); cu un picior înims înainte, cu un genunchi îndoit înainte foi treapta);
- poziția culcat înapoi: cu genundiii îndoiți (cu sau fără sprijinul tălpilor pe sol); cu picioarele
sprijinite la șîpca a. două - a treia a scării fixe,
- »culcai înainte cu o șa sub abdomen, cu tn.mc.hiul înafara suprafeței de sprijin și coborât
site nivelul sprijinului;
- culcat lateral cu genunchi îndoiți;
- poziția atârnai cu genunchii îndoiți;
- Pozițiile stând și pe gândii se vot Iblcsi raai puțin și nunul sub untiătoarele forme:
- stând cu picioarele apropiate și trunchiul înclinat, sau aplecat (îndoit) înainte;
- ■“ pe genunchi cu trunchiul îndicat sau aplecat (îndoit) înainte.
- b X Exerciții dimmiee - folosite în spațial sub foram exercițiilor în regim de scurtare, prin
contracții concentrice înmmtml segnoitaluî de contracție pentru mușchii abdominali, niuscufatura
fesieră șrisGhfo-ganfoiera. Se va avea grijă ca exerciți- ile dinamice să corecteze lordoza lombară.
iară însă a crea compensator o curbură cifbtică. Redăm câteva grupe din cefe mal indisite exerciții
dinamice.
- b.2.1. Exerciții de trunchi sub formă de:
- înclinări și aplecări din diferite poziții, fiind atexiți să localizăm mișcările la ni velul regiunii

135
lombare, fără sa accentuăm cifoza fiziologică dorsală;
- “ extensii cu localizare strictă în regiunea dorsală;
- extensii la nivelul coloanei vertebrale lombare dar numai efectuate înafara segmentului de
contracție, situație în care au efect de alungite a musculaturii lombosacrate; extensiile coloanei
lombare Iu interiorul segmentului de contracție sunt total contraindicate, întrucât au. efect de scurtare
a musculaturii para- vertebrale lombare;
- îndoiri laterale și răsuciri efectuate unmai în situații de menținere a unui oare- care grad de
Serie în articulațiile coxoferaurale, indiferent din ce poziție se lucrează, spre a. evita, lofoozarea
coloanei lombare.
- hJ,X Exerciții de membre ulterioare efectuate numai în plan anterior, pentru a redresa
bazinul, indiferent din ce poziție fundamentală sau derivată st lucrează.
- bJ.3s Exerciții ptmtra membrele superioare efectuate în plan posterior, cu scopul de a
menține centura scapulaiă în poziție corectă și de a preveni accentuarea cifozei dorsale, ori de a o
corecta în cazul în care tste necesar.
- b.2.4. Exerciții aplicative sub forma de:
- mers ghemuit (mersul piticului);
- mers apucând gleznele ai mâiaife (mersul șlefuitului),
- ~ mers cu răsucirea huiiduului și aplecarea lui îuamte (ca mersul în timpul cositului);
- exerciții de târâre din diverse poziții (pe gpnuirelu-pe călcâie șezând. culcat înapoi cu.
genunchii îndoiți);
- exerciții de echilibru din poziții corective ca: mers cu trunchiul înclinat pe partea îngustă a
unei bănci, de gimnastică, șezîuid cu. picioarele la 45° și mâinile apucând gleznele (echerul) etc.,
- atâmări pe plan înclinat, mai ales cu gemmehii îndoiți, utile pentru înlăturarea contractării
musculaturii lombare.
- b.2A Respirații. diafeagm.ia.tfee dhi poziții corectare, msistându~se în special asupra
expirației.
- bJX Exerciții de redresare cn meuțiirerea unor poziții corective și liipercorecthre.
- b.2,7. Exerciții pentru asuplizarea coloanei vertebrale
- Asuplizarea coloanei și redresarea posturafe în lordoze se vor &Q& așa- cum au fost expuse
în imtaxiiefoul cifozei forsale.

136
- ma w'rf mm fă râcd.Kjnale dea curm comuni;
- .,:v-r- re.-hidre: ’ m-m .•-=. --.-■■ p.ț:: ■■mărit- șl
măritile p& șolduri;
- mm ai un baston wre ai rate rate In fiița coapselor, cu trecerea teteniativă a

C, Exemple de exercttsi
Sxxrebu aln porția ztâwx șl fhnvaixx
« mers cu tnnichhiî înclnml la 30° în feță, tnâi.n dle ridicate pe lângă urechi, te
umeri, la ceafî sau pe șolduri,, cu coatele trase înapoi;
- mers aplecat, cu mâinile atârnând în fața;
-- mere obișnuit cn ridicarea iatentatite a câte unt ti genunchi la piept, cu prinde-
rea lui între brate și aplecarea capului., toi te te treilea pas.
--■ mere pe călcâie și .mâinile px șoltiiro;
- mere în patni. labe, cu picioarele și utenilș întin ,&s, spatele cât mai rotund. în
re-
gmnea bn«;
pe vârfuri, bretele teferal. lunuri sau. la. cedă; idem cu ține-

- « re-retii ■-.:■■ -’ _>•■. ■■'■■<-.. ren g?popri,

dcp’a$are remnte prin sărituri
- (săritam broaștei):
- re ■•--■-' <rf ■ ■. ■■ r.u tem. mteuri-'t c permite-terei
- ■;•. ■■■'■■..■ ..;■ ■rooș ■ ■ prote?--- te
tete hrrfri? b arimuîrfți ohm înafate: Iovi-
- mc T- tente ecm <■ \ -p-s-m-o te-re 7
revern u -,-■,< . ■ piciorul stâng;
- '■;■'■- codri cp testere a riște teiste corfe tete înaintedos: răsm ciri ariematroe de trunchi, spre
drearfa și spre stânga, cu. balansarea brațelor în sensul teSHcirii, WToariiiduris cu privirea;
- .-ripmp ■.■!■■:; a- or Kail gni> orizontala, brațele lateral; răsuciri al»
- rimnmjri. rorolriwl CH otem te.;■:.--
- lipit cu spatele de perete: încercarea de înălțare nirodniă, fără ridicare pe vârfuri șt reentitete
teteris ni conmcf cn pemrete
- « cu teta spre oglinda, inpwrfte cu redresarea bazinului ti menținerea poziției
- corecte prin ungerea - ■ ti? reuptetere tesleri mari și tragerea
mxfomunului cor -urne-
- rilre în spate;
- - cu un baston, ținut paste - ; trunchiul ușor înclinat în fața:
omoplați
- nativă a genunchilor spre ridicarea
- alter-
.tema trunchiului înspre genunchiul
piept- cu rasi
- cu un picior sprijinit întins ridicat;
- iute la C;O teri mi tențcle ,^5 în
îna tamchhjlur aplecări cu arcuiri până Iaprelungirea
-- atingerea granmchiului cu pieptul; idem cu
-
- pȚmîtiri’? re râu. re1 - hî
rere
- . -.-. . - ște călcâie țteâM
!:
- ; . terori: de re - 0 m terf cu expirație,
bugete sus revenire
- cu inspiratic; -
- - pe călcâie șezând, - îndoiri laterale de trunchi cu inspirație,
brațele sus: revenire
- cu eqtiratis (clteniMiv - și spre stângă);
-spre
cudreapis
sprijin pe palme, spatele- rotund: deplasare înainte si lateral spre dreapta și spre stânga;

137
.
 - mâinile sprijinite la scara fixă în dreptul umerilor tranchhil hdmat în față: du cerea alternativ a
genunchilor Ia piept cu arcuire;
- Exerciții din poziția șezând și dezbate:
- ~ călare pe banca de gnnnastkă. sprijinit cu palmele la spate; ridicarea alternativă și
simultană a picioarelor până la 45° sus, întinse din genunchi;
- pe sal picioarele depărtate. brațele sus: aplecarea, pieptului spre piciorul stâng, spre cel drept
și în față cu expirație: revenire cu inspirație;
- ’ pe sol cu picioarele apropiate, brațele lateral: aplecare în fața ax apucarea gleznelor, ai
tracțiune și expirație, revenire cu inspirați©;
- pe sol ai picioarele depănat© brațele lateral: aplecarea și răsucirea alternativă a trunchiului,
spre dreapta și spre stânga, cu ducerea paterei la piciorul opus, cu arcuire și expirație în doi timpi,
revenire cu inspiratie;
- pe sol ai un baston ținut peste omoplați: dqrfa&are înainte și lateral dreapta, apoi stânga cu
acțiune numai la nivelul bazinului:
- idem cu mâinile pe șolduri;
- pe sol, at sprijin pe p-teme rem pe coate înapoi: ridicarea alternativă a picioarelor întinse pitea.
Ia. 90°;
- »aceeași poziție: ridicarea motoarelor până la 45° întinse și forfecări pe verticală și
orizontală;
- aceeași poziție: ridicarea; simultens a picioarelor până la 45° ai genunchii în» tinșh urmată de
îndoirea genunchilor, spni întinderea genuncltilar. ducând călcâiele razant cu solul dar fora a se
sprijini pe d;
- pe sol sprijinit înapoi pe palme: ducerea genuxichilor la piept cu prinderea lor în brațe și
expirație, revenire cu inspirație;
- pe sol cu picioarele depărtate, brațele- sus: rteări de trunchi (dreuniducții) în plan anterior.
spre dreapta și spre stânga.
- Exerciții din porția culcat:
- Pe spate, cu picioarele în sprijin pe șipca a treia de Ia scara fixă:
- ducerea alternativă și simultana a genunchilor la piept și. revenire,
- “ ducerea alternativă și simultană a picioarelor la verticală și revenire;
- ducerea genunchilor spre piept, simultan cu ridicarea tnnichiului, prinderea genunchilor în
brațe, rularea pe spate, revenirea cu picioarele în poziția inițiala;
- idem cu picioarele întinse (echer);
- ~ ai brațele lateral, ducerea genunchilor până îa verticală, urmată de înclinarea lor lateral
până la soț alternativ spre dreapta și spre stânga;
- aceeași mișcare cu picioarele întinse.
- Pe spate, cu vârfurile picioarelor agățate sub șipca a treia:
- mâinile pe lângă corp, la caria, sau întinse pe lângă cap. ridicarea trunchiului până. Ia
verticală, continuată cu aplecarea te față până Ia picioare;

138
 - -mm.pi ;■■ .iferere prima dqriririre ridicarea tamduului până la 450 cu.
- ZJ. . i J. /, .?: .ș. f.:S, j\;Z.X Z <{.j te j. ire Ll V iS te- C te Zilț.} Ui Și ,3. pi f S kl.UgtZ

- ri . -, z/O-'p- ure.bfem;re (feite fe piept re dreaipra capului, după posfeUifâți;

- Cukai înainte m sprys.n. pe palmer cu bazinul deasupra orizoteatei:
- târâre (mere) înainte cir braț și picior opus; ■
- ribîz •.. mare; ■'■ fibrei cri; amp parte na ren:?.- ri
- .-■ -'bmferen ’: ren re oue dure fia fi spre sreuigre.
- =» apropiem, sirenhană a mânulor de picioare, prin pășire succesivă cu mâinile și ,,n., ; .,re-
- un gS-re? 'rigorii '•• '. ' '■ . ț.reițre uddumte'.’î feireuițiiă a picioarelor
- in săriturii
- dwrerca tdmdtreia a picmareloc în ghereauf larma beate prin săritură și reremre

- fî"

- ;s.:Hena;ii..rea j'. reinuiinire. a prenrereioj purei sun orizontala

- ■re eu rerefeincre p. feofimare pe verticala, pe orizontala și rotari de picioare (în
■<..re.j fe .■■■ utere/ p.uudrife rea remiste grefeu tkmuM mnșdre fesre ■feote^mrieri. ret
roi în urireșaraa bazinului).

- fixă, cu sprijinul picioarelor pe sol la 30 cm, de la grefiere: sufere a

gcmmchilor până Ia orireMaiă sau până la piept

- mim acream pozițm durerea pa uarelOi până la orizontală, menținere și forfecăn

- .:. /. tfereblte. pâre la 45° și votări diferite de picioare

- mm, un Mitre șr
- 'rizMumz-re ido o ren,re:le nd?fe o zclorem revtebmfe in plan «agitai, constând ’
- '.rixz-n fez -renanmo referin fiziologice ale acesteia - curbura cifbtică dorsală și curixira
ioraoută lontbafi (flg. H d și fig. 31 bis). Localizarea poate fi însă și atu pică, în Cizm Mjid u.u.s dni
curtnn. se întinde și în zona îuvecHiată, în care un se gă-= .......re.,. ,ă.. t :
~
- VUKXK
-Acoeniinrea rereurifei fitereogire se poate Ace fie simultan., realizând !. '-' '
■ ri fin re .in' .fi- -,? epuizarea priulm curbura imună a unei
- aure pnnure sau a una lonînre pruna re mrirafâie la tînip și îu mod corespunzător. Atât
Hi.trmn caz cât și m altul, dar mai ales în ultimul, deviația complexă (■j-friz, fi fi sg fiz/Azire Au
‘.•••" .fi. re, de reedulibrare a coloană vertebrale, re'refinrere _ ?rerez-re;rfe re; revină după ce zurbura
primara (fie cifoză fie lordo- za) a remis mir-xm. sttidiu avansat de evoluție.
- - 1.38
-

-
- c d
- - Vig. 3î bis. Cifeîorfoză lio cunsdic (a); Cifolordoza tu curecUc în crab utvjpeaur
(vedere din spele) (b); Ci(bka.do/d cu eai'edk în cartel arkgMkc {valen du iaterai)
-
- (c); Cîlbkv’do/ă cu corecție în corset ariopedic din pkxnbK ! vădan d;ii i.ața) (al
--
-
B9
 - 'După compensare curburile își pot opri sau încetini evoluția, întinderea și amploarea.
cnrburiî secundare sini determinate de întinderea, amploarea, și evoluția curburii primare. Este
posibil însă ca, în unele cazuri, curbura secundară să~și continue evoliția pe cont prqrriu, să
capete o întindem mai mare și să se dezvolte mai departe chiar după ce curtmra primară ma feat.
adică și dnpa w outaa priinară și-a oprii cvdnția
- 3.7.2. Clwffcaîte
- După localizare și întindere, cifoîordozele șe împart în tipice și ciipiec.
- Cifolordszelc tipice sunt reprezentate prin accentuarea curburilor fiziologice ale
coloanei vertebrale (cifbxă dorsală și lordoză lonibmă).
- Cifolordozele atipice sunt ode în care una. din curburi, fie cifoza. dorsală,, fie lor-
doza lombanl este mai. scurtă sau mai lungă decât cmtara fiziologică respectivă, distribuția lor în
lungul wlogns vretebnife fiind diferită fită de a anhuilor fiziologice.
- în funcție de absența sau prezența modificărilor fracturate ale curburilor, dfolordozde
se împart Tcifuncțifntale și
- Cifolordozele foncțfenate sau atitudinile cifbîordotice nu sunt însoțite de modificări
structurale, corectând și Mpereoreriând la proba funcțională de inversare a curburii printr-o
mișcare în sens invers comvxhăți
- Cifolordozele structurate sau patologice, sau ctfoiordozete propriuzise, au modifi cări
stnrelnrate, astfel încât ia preta fiincfiotaa una sau ambele cuiburi nu hipercorectea2ă, putând
doar să corecteze tofâl. parțial sau chiar deloc, în funcție de amploarea și gradul, modificărilor
structurale. Proba fiutaionala evidențiază și care este curbura primară, aceasta fiind cea caro
corectează mai puțin.
- 3.7J. Tratamentul cifolordozelor
- Corectarea acestor deficiențe beneficiază, ca. toate deficiențele coloanei vertebrate, ds
tratament prin exerciții fizice, tratament ortopedic și chirurgical, în funcție de gravitatea și
evtadtivtartea lor, așa cum sre. arătat la dfoze .§!'lordoze,
- 3.7.3.1. Corectarea cifotonteelor prin exerciții fizice,
- a. Obiective:
- tonffiereâ în regim de scurtare a musculaturii spatehti din regiunea dorsală (de la nivelul
cifozei) și în regim de alungite a celei din regiunea lombară sacrală. Grupele musculare din
regiunea dorsală vor lucra concentric și pe cât posibil înăuntrul segmentului de contracție, în
timp ce grapele nreteuîare lombo-sacrale vor lucra prin contracții preponderent excentrice și
obligatoriu îw afara segmentului de contracție;
- tonifîerea în condiții de alungim a nrasematum de pe fața anterioară' a toracelui, prin
exerciții excentrice și tafara segmeundui de contracție;
- toîtifîerea în regim de scurtare a musculaturii abdominale prin luciu concentric și
înăuntrul segmentului de contracție (contracții complete);
- tonifi&rea în regim de sciutare a mușchilor fesieri mari și iscliiogambieri care
retroversează bazinul;
- •= corectarea atitudinii do fierde a toractiui și de înclinare anterioară a. bazinului;

140
 - formarea reflexnlfo sie atitudine corectă a coloanei venebrate șî a carpatin nt întregind,
- fo Pmdpiti
- ••• folosirea
SM exemiiv care confofori o fote; & — ■• țe ;yfofo.
- fo acest scop este tecornmfofe ti vama mm tifon rmtinrt m pfoțfo mmfo f sau
hipercorefovă. fo timp ce se fonvfo pefom tetefezte efofofo. Te fofe vfo ss poale localiza mtik
mai fote mofofo corectiv
- seva fom mai tifoi pentru omcbm fofo pmrem < m fote tip rfor fe-fo esieniai accentuată
eifovra tecnfofo
- pentru corfomra mimirti mapiihm foafo fofonfo cmmfop) m m '••■■:•■ cu membrele
superioare;
- -pentru comctmea pfofoi bafofofe m T-v fon m mforfo tir 1 .■■ •■.
- Cn Mijloace:
- cri. Kzerdpt statice fofonfo de;
- -fixare în poziție
comctn sac tiipemmecd .■; mfo or timp • ••■ • m- ti.:'- ;fo:' '•■
- Pitea de a lucra cmefov. static și dfofoc psfom cnfofo mfomfo
- “ poziții inițiale corective și hipemufoteo cais; te ofere mfofomcx foirfoi unor efecte
pnn exercițiul cmc urmefo fo: ixfoffo efecte tiorsti esm >■■:•/ Dacă din această poziție 'vom
ridica vetitife iforfom foim-r m re jscefeaz Im- doza m prima foite a mișcării, prin mfemer
nm.ișchhrhri itiopmm. primipfefo femur al coapsei pe bazin, care prin tibmk fon® pe covmrile
zmforefof Imfexm m vage anterior coloana lombară m prime parte a fofofo. mvonfofo timfom
kfofo. Dacă vom începe mișcuca fon ocritia culmi dormi cu gcminrhti fojfei .. picioarele
sprijinite pe un mpoit fo-lt de fofocm. kfoazarm se te / ti;
- în alegerea pozițifor potrivire un rfe foarte inipofom nfom mfofofex' mfe> re și
inferioare.
- Redăm câteva exemple fo tfore a fofofoxBfofo.
- Poziții pirite/km'&j cwfofo qpfom foxfo. mm pmfo mofofotea mxfoi a coloanei
lombare:
- stand -cu brațele htefo, latefotem m m.
- -- ar mâinile la ceafă;
- ținând cu mâinile un bafom. petic omoplati.
- cu tifode și umerii v.piți de perete.
- ■■ șezânti" cu mâinile latente sus, fomfoup pe crfod, te mfe h tex.
- cu iui baston peste tmfofo:
- pe gcmmch} - cu tmnbfoe supmtGam tio pozițiile expuse '■• .fonti z ..vria
- - cu sprijin pe pfone, inmdiiul sub onzmrmite
- culcat domul un mi săculeț cu nisip. SKQ minge mfofchrfo sfo foxm forfoti
- atârnat - cu o șa sm imnge ufok-fofo sub rcgniuoa fomfo.

- 14.1
 - /ferigi Ac/rame $ ferfevk Arefomra rare permit iirfei!i:râ;ra cijnarâă a cifozei dorsale:
- foind - oi; Vi«rabini fo.ikfe v; aplecai;
- - cu iv priim uW în pîâi totofo; pâ ac arp-mi;
- “ ghemuit;
- fofofe - ou geiivackL bakfo,
- - vi mcnibiev UUCHVIVC REFERE
- re geniuK;hi - pe oakâk șefeiiaL
- - pe vival - mkmi cu un picior înrcra înamk ore OH un genunchi îndoit în
treapta,
- culcat dorsal - cu genunchii flectati (îndoiți)
- »ai iwrfcrde iiderioarc ridicate !a 3G45”.
- cE. ExesdțO {Owâx Acest tip dc exerciții se vor adresa tnarchiulia și. membrelor. Ic redăm pe
grupe în cele ce urmează.
- Exerciții de irunclii sub forma de extensie în regiunea dorsală; flexii lombare, îndoiri laterale spre
dreapta și spre stânga; fo.sua.ri spre dreapta §i spre stânga; circumdiicții feMin) m plan antawț ffltmderi ale
coloanei în axul. său.. Exercițiile de tmndu suitf amplifiaite prin arcderea ai mișcările membrelor surioare și
mferioaie;
- Exerciții de membre sujrerioare efectuate deasupra niveiuhri umerilor și în plan posterior: duceri
laterale, oblic-sus și înapoi sus și înapoi drcamdaqii prin înainte- sus și înapoi, fixări ale mâimior pe -umeri
ceafă, creștet. Mișcările membrelor superioare aii drept scop amplificarea mișcărilor de extensie ale
coloanei vertebrale dorsale și redresarea umerilor și. omoplaților.
- Exerciții pereni, membrele, inferioare în plan anterior sub fonna de; ficșii pe ba
- zin din articulația șoldului cu
genunchii întinși sau fleaațț .flexii (îndoiri) și extensii (întinderi) în articulațiile genunchilor șî șoldurilor,
simultan sau alternativ; extensii ale membrelor inferioare ca oontrarezisteujă, plecând din poziția de fiexfe
a membrelor inferioare pe bazin (exerciții din culcai pe lada de gimnastică, ai membrele inferioare atârnând
înafca suprafeței de sprijin). ■.
- Scopul mișcărilor de membre inferioare este acela de a amplifica flexiile coloanei vertebrale
lombare și de a redresa poziția bazinului (de a redresa bazinul).
- Exerciții, pentru abdomen și bazin, sub formă de contracții izometrice și izatonice, concentrice și
îuăimtrul rcgmeiitalui de contracție ale imisculaturii abdominale, precum și mișcări de proiecție înapoi
(retroversfe) abazinuiui;
- «Exerciții dc respirație libere, sau legate de mișcările corective ale trundmilui și nrenfordor, care
vor awa atât efect de îmbunătățire a âmqiei respiratorii, cai și. de a contribui la cmectarea deficienței,
coloanei vertebrale;
- Exerciții ai obiecte portative;
- Exerciții aplicative sub formă de mers, echilibru, târâri și atâraări (suspensii.) corective;

142
 - Exerciții. de redresare,, pasive și active, cu control și autocontrol,
- Asuplizarea și redresarea postureîă în crfoloiiloze se fiice ca în ciroza dorsală și tordoza
lombară..
d. Exemple de exerciții
- Exerciții din pttâția âTmW și derivate
- ■- mers cu mâinile la umeri sau la ceafă, cu coatele trase înapoi și ridicarea alter nativă a uimi
genunchi la piept. Idem dar cu mers pe călcâie.
- mers cu trunchiul înclinat Ia 1045°, cu brațele lateral, Ia nivelul.umerilor sau deasupra acestora
și arcuirea brațelor spre îiiapci la fiecare pas;
- mers ai mmcbity ușor înclinat înainte, cu im baston ținut. îtoipoi peste omoplați;
- ~ mers cu trunchiul și bazinul în poziție corecte, cu o minge medicinală pe cap, ținută din
lateral cu mâinile, cu coatele trase înapoi;
- “ mers în ghemuit pe vârful picioarelor, mâinile deasupra capului, încleștate în pronație, cu
coatele trase mult înapoi;
- stând cu un picior sprijinit în față pe uu suport la 45°, cu două gautere mici în mâini; cu palmele
în supinație ândoirea genunchiului piciorului din față. cu ridicarea prin lateral a brațelor până Ia
verticală; Idem cu piciorul opus;
- stand cu un picior în sprijin pe im suport înalt de 30-40 cm, mâiiiile pe cap în pronație. capul în.
extensie, coatele trase înapoi: ridicare în stând pe piciorul sprnimt pe suport, cu ducerea piciorului opus
înainte cu genunchiul Ia piept cu inspirație; re» venire cu expirație; idem pe piciorul opus;
- " stând rezemat cu spatele la UH perete, cn regiunea lombara și umerii în contact cu peretele;
genuflexiuni &ă a dezlipi zona lombară și umerii de perete,
- stând rezemat cu spatele de perete, inclusiv- cu regiunea lombară și umerii: încercări de
antoînălțare fără desprinderea tălpilor de pe sol,
- stând, cu uri baston la spate peste umeri, tnindiiul ușor înclmat în fată: circuniducții de traaclu.
în plan anterior (to fepi verticalei. care trece prin bazin);
- »stând depărtat, cu un baston, peste umeri, truncbiul închinat la 45°; răsuciri de trundii
alternativ spre dreapta și spre stânga;
- stând depărtat cu &ța spre spaliere, mâinile apucând o șipcă la nivelul umerilor: în clinări de
trunchi în iată cu arcuire la nivelul umerilor, cu tmncluul și capul în extensie;
- stând cu spatele spre scara fixă, mâinile apuca o șipcă sus, cu o șa sub- regiunea dorsală :
ridicarea alternativă a câte unui genunchi la piept.
- Exerciții din poziția pe genunchi și derivate
- pe genunchi, cu un baston la spate, peste omoplați: înclinarea tnmduului în față și răsuciri
dreapttostâiiga;
- pe genunchi, ducerea biifieior lateral concomitent cu înclinarea tnmcliiului în față și trecerea pe
călcâie șezârid;
- » pe călcâie șezând, mâinile întinse înainte și sprijinite pe palme: mers târâș ai alunecarea
palmelor pe sol;
- ■■ pe câkâic șc/and. temchkd înclin# în față, palmele în sprijin pe sol lângă
gaiieudd: ;=:■■■:- sa riteutelnri a bfațuor î/aîcT'al și w; irăgândurie cât mi m spate:
- pe driade seMnu brațeă. trmuhiw în cumnate și înclinat în fața: răsiv- cin spre dr muu țt pne tem

143
unrteriite ca puteoa bopiî de «ne.
- rix-meriri rimvteri jerihte p eferinde
- umbri pc s■■a gcrneehij ușor fbtegi. brapteriwd c:u tnmdiid în extensie în „v:-- " • Șh-rdă: ndiri
de luute incinte și înapoi (ternmdiKțn) în plan posterior:
- « șteriri cv sprijin înapoi pe pnkng bumbul m Pensie în
regiunea dorsală: târâre briote și mm prin mișcări de Mzk. corteteiiteri cu irâinile și picioarele;
- =■ șczâud - mite’;.: kpit ;k '£100 d?.< gmuaddi mdoîp. rnâbrile apucând o șipcă sus: riimt
țnepudvi dorim tev:;
- prid rima? m km de jrirmmriș ni riorion dmr do capete deasupra ca- mm m rifflțtec dteo. hmo
ririmms cât mai soc pe veiricală iară a ridica •m.:.;. de "■;' rim • •" :/ <zorite::- ' g .0 :. âc kinetorimpuit
asupra bastonului;
- Pateri periam- d,:’ c?--c -crin și prindem aJtematîcă a câte unui gc-
- te:< b prim, te- rimatem mamite a riemehibui m spat? și extensia sa în regiu-
- m dorsală rupte peșterii tap. rumm se m fm ră cu ambii genunchi simultan;
- ’ pu.teb pe ml, eu pd'atek 'k'- v,v. măriile sprijinite pe sol în dreptul șezu- îulnr fektev tevnrivriri
- o mrivria sa k "egiumm duioab. ajuîândir-se prin gm mm ■ -rite p, y:’ mmm mmetete mmm dr
nrerirtempteri la umeri ric sus:
- ■■■■ mmuri pe mg ■Mm-djbu; -,u păluuîc b muie, numlrim după umerii trași înapoi: ndum'u
ntenmihu și siiviritenă, a genunriri’m h pripi: sau ridicarea aHcreativa și rinitemb a mciriteboz b&iuam
hiiiușe'
- din mvoș poziție: ridicarea picioarelor piuă k 45 r\ îndoirea genunchilor, urmat? te ; te-,-’ o-.:-
pbiterdor. alcâtok mergând razarg cu solul. dar fâră a se spri jini pe ri. 'Mișcarea poate fi ofecbteh dc mai
multe ori fără îrritef apere. m funcție dc pori te J hă ri k.. \; c i crrtt’h g;
- țc'-riri ikm.lnm pe soț. tnmcbiri drept și înclinat în fața, ținând în mâini o minge: rudiemari Mosupra
capiuri. inundând și îndoirea brațelor:
- »șea' te ge sol cu spatele la scara fkă apucat de sus cu o șa sub regiunea dorsală: duceam rfemrivs
și sinniltanâ a genunchilor la piept și revenire.
- Etez-teȘ pzurib Ciikai M rimktete
- pe spate cu a minge medicinali sub regiune? dorsala și genunchii flectați. menținând blpik-pe uri
buindcw riterrulivo și rinndteb 3 picioarelor la 45°. revenire;
- -deferi ; t ' mânămrimriUte apicimuriov ia 45te cu menținerea poziției șj duttete Mteniatiri și
rinuriter? a v’urigȚ h piept, teterima tu genunchii îru ?:;p h -tete apmtrcctete fc pozări tetev
- aceeași poziție' ' v -d w mr-brim pute? la 45 c. cu menținerea poziției și fericeai cz picioarelor pe
verticala și orizontala; revenirea la poziția inițială;
- tevj puripr. ririite ri îmvsri -m ugriten dorsala pc mingea medicinală;
- -pe spate cu picioarele agățate Ia șipca a 3-a a scării fixe, sau Ia un alt suport de aceeași înălțime;
mâinile Ia umeri, întinse în continuarea trunchiului, sau ținând un baston la spate peste omoplați, tronchiul
drept: ridicarea tnmchiuhii până la verticală, menținând capul în poziție corectă, revenire;
- aceeași poziție: ridicarea trunchiului la 45° cu menținerea poziției și răsucirea alternativă a
trunchiului spre stânga și spre dreapta; revenire;
- ■■ idem, răsucirea trunchiului lacându-se concomitent cu ridicarea lui;
- pe spate pe banca de gimnastică cu o șa sub regiunea dorsală, ai genunchii flectați. cu tălpile

144
sprijinite pe suprafața băncii, cu mâinile sprijinite pe sol: ridicarea genunchilor spre piept, urmată de
răsucirea alternativă a bazinului spre dreapta și spre stânga, revenire;
- pe spate cu genunchii fltxdați.. coapsele atingând abdomenul , târâre ai ajutorul umerilor;
- pe spate cu o șa sub regiunea dorsală, genunchii flectați, tălpile pe sol. ai o minge medicinală între
glezne. întinderea genunchilor la 45° (ținând mingea între glezne), revenire;
- pe spate pe banca de gimnastică, cu genunchii ia piept, sau cu picioarele întinse la 45°, mâinile
apucând banca deasupra capului cu coatele întinse: târâre pe bancă prin tracțiune în brațe.
- Cu fața tn j&s (culcat înainte):
- -.cu o minge medicinală sau șa sub abdomen, brațele lateral sau oblic sus: ridica rea tninchiului
până 1a. orizontala bazinului. presând brațele cât mai în spate;
- transversal pe banca de gimnastică cu palmele sprijinite pe- sol: ridicarea brațe lor lateral sau oblic
sus, menținând câteva secunde mmchiul drept sub orizontală sau cel mult la orizontală;
- călare pe banca de gimnastică, cu o șa sub abdomen, cu trunchiul atârnat înafara suprafeței de
sprijin: ridicarea trunchiului până la orizontală, cu spatele drept, mâinile lateral, revenire;
- pe banca de gimnastică cu sprijin Ia picioare și trunchiul atârnând înafara suprafeței de spijin:
ridicarea trunchiului până la orizontală, cu brațele lateral, cu inspirație și menținerea poziției câteva
secunde, revenirea cu expirație;
- pe- banca de gimnastică cu membrele inferioare atârnând înafara suprafeței de sprijin: ridicarea
picioarelor până aproape de orizontala, cu inspirație și menținerea poziției câteva secunde, revenire cu
expirație;
- idem cu forfecarea picioarelor pe orizontală și verticală;
- aceeași poziție: rotiri de membre inferioare în plan anterior.
- Exerciții din poziția atârnat și derivate
- ca spatde Ia scara fixă cu o șa sub cifoză: ridicarea alternativă a genunchilor la piept;
- idem ai ridicarea simultană a genunchilor la piept și ducerea lor alternativă spre dreapta și spre
stânga;
- idem cu ridicarea picioarelor întinse până peste orizontală;
- »• idem cu o minge între glezne: ridicarea genunclulor la piept' și ducerea lor al ternativă .spre
dreapta și spre stânga,
- la inele, cu genunchi la piept: balansarea trunchiului înainte și înapoi.
- Exerciții pasturate
- 3.8. Spatele pfan
- Spatele plan este o deficiență care constă din diminuarea, până aproape de dispariție a reliefului
spatelui., astfel încât acesta are un aspect plan.
- Deficiența rezultă în principal din insuficienta dezvoltare a curburilor fiziologice ale coloanei
vertebrale, care produce apoi modificări ale celorlalte formațiuni ale spatelui (coaste omoplați) și ale
diametrelor (în special anteroposterior) ale toracelui.
- Cuiburile fiziologice ale coloanei vertebrale din regiunea dorsală și lombară, sunt sleise sau
chiar' dispărute, acestea având tuwi chiar tendința de inversare, curbura cervicală fiind șî ea redusă, coloana
în întregime având aspect de rectitudine. Modificările curburilor xagitale sunt consecința. .reîroversiei.
sacralul, care se verticalizează, oferind vertebrei. L 5 o bază de inserție orizontala, care induce modificările
ante.ro- posteiioare ale tuturor zonelor vertebrale supraiacente.
- Lipsa curburilor coloanei sau inversarea lor sdiimbă poziția șî forma coastelor, a căror unghi și
145
arc posterior se reduc. Aplatizarea arcului costal posterior micșorează diametrul aniereposterior al toracelui,
pe cel transversal ÎI mărește, dând toracelui o foniră aplatizată, iar omoplații se lipesc de grilajul costal,
estompândmși relieful. Abdomenul este sipt sau taibiț bazinul orizontalizat
- Membrele superioare și cele inferioare sunt lungi, subțiri și drepte.
- Datorită lipsei curburilor, coloana vertebrală își pierde suplețea, devenind rigidă și mai puțin
rezistentă la șocuri, tensiuni, presiuni și. tracțiuni, întreg corpul fiind mai rigid în mișcări, mersul și
alergarea pieramdu-și suplețea coordonarea lor fiind greoaie.
- Capacitatea vitală este micșorată atât din cauza reducerii vohunului toracelui, cât șî a mobilității
coastelor,
- Coloam vertebrală devine dureroasă ca urmare a rigidizării sale
- 3.8.1 Etiologic
- Spatele plan se poate produce la orice vârstă, dar are frecvență mai mare la adolescenții și tinerii
care cresc prea repede.
- Există trei feluri de cauze care determină această defecțiune:
- congenitale, reprezentate prin malformații vertebrale;
- constituționale, interesând în special tipul longilin;
- dșugme, reprezentate în special prin rahitism.
- 3, .8.2. Forme
- Spatele pian se poate prezenta sub două fornie:
- spatele plan tipic, ușor lordotic;
- ■■ spatele plan atipic, cu inversarea emburilor.
- 3.83. Tratament
- Singurul tratament al spatelui, plan, este cd âstoțkaiâl prm exercițiu fizic,
- ÎL Obiectivei
- crearea cmbimtoi aonnale ale coloanei, vertebrale,
- dezvoltarea, mobilității coloanei vertebrale,
- dezvoltarea coordonării supleței și abilității întregului corp;
- mărirea, elasticității toracelui și capacității nonnale pulmonare.
- b. Mijloace
- bX Exerciții Estice: poziții derivate din pozițiile foud&mentale stând, pe genunchi și culcat.
- Se vor selecționa pozițiile care favorizează mobilizarea coloanei vertebrale și lucrai membrelor
superioare îu plan anteriori iar a celor inferioare în plan posterior.
- K2. Exerciții dinaimce^constând din:
- mișcări ample de trcrnchi sub formă de: ficșii în regiunea cervicoxforsală și extensii în regiunea
lombară în vederea realizării curburilor normale ale coloanei vertebrale; îndoin laterale; răsuciri și
drcuinducții care vor contribui la îmbunătățirea mobilității coloanei vertebrale;
- mișcări de membre superioare sub forma de duceri. înainte, încrucișări, rircuraducții întinderi și
îndoiri, toate executate în plan anterior, astfel încât să amplifice mișcările de fiexfe cereico-darsale și să
dezvolte în regim de scurtare musculatura anterioară a toracelui, toate având drept scop favorizarea
formării curburii cifotfoe dorsale;
- exerciții de membre inferioare executate în plan posterior, sub formă de extensii. abducții, adducții,
îndoiri. întinderi, forfecări, pendulări, rotăîfo cu scopul de a contribui la fonnarea curburii lordotice

146
lombare;
- exerciții de respirație cu structură corectivă.
- exerciții aplicative (mers, alergări, sărituri, târâri, rostogoliri, aruncări, prinderi), care suiri, foarte
utile pentru ameliorarea coordonării și abilității, tuturor segmentelor corpului,
- exerciții la aparate fixe și. obiecte portative, efectuate cu. stnictară corecuvă, care vor facilita
fonnarea arborilor coloanei vertebrale și vor îmbunătăți aiordonarea.
- c Asoplfearea specială, a coloanei vertebrate și redresările posiurale se vor efectua după,
metodologia și tehnica descrise la cifoza lombară.
- ci Exemple de exerciții
- Din P&ziția stând și derivate:
- mers pe vârfuri cu brațele oblic înainte jos, oblic înainte sus,, sau încrucișate la piept;
- mers pe vârfuri cu brațele întinse oblic înainte jos, ținând în mâini un baston sau a minge
medicinală;
- mers cu fardare înainte Ia fiecare pas, cu arcuire, mâinile pe genunchiul fandat;
- mers fandat și răsucirea trunchiului spre partea piciorului fandat, cu arcuire; idem cu înclinarea
trunchiului spre partea piciorului fandat brațul dinspre partea înclinării ținut oblic înainte, celălalt sus pe
lângă ureche;
- mers înapoi cu balansarea piciorului cât mai sus și extensia trunchiului din regiunea lombara, ai
brațele încrucișate la piept, bărbia în piept;
- mers pe vârfuri cu un baston ținut Ia spate în regiunea lombară, cu presarea bastonului înainte, capul
și gâtul aplecate, umerii aduși cât mai în față;
- alergare pe loc sau cu deplasare, ducând călcâiele până ia șezut, ai brațele încrucișate în față;
- gamba flectată pe coapsă, piciorul apucat de gleznă, celălalt braț întins oblic înainte-jos: sărituri pe
loc sau cu deplasare; idem pe celălalt picior;
- depărtat, mâinile șolduri presând bazinul înainte: ciraimducții de bazin în plan anterior;
- cumpăna pe un picior, mâinile oblic înamte-jos; idem pe piciorul opus;
- fandate laterală.: răsucirea tnmcliiului ai ducerea brațelor lateral oblic jos spre piciorul întins; idem
în partea opusă (privirea spre mâini);
- depărtat, mâinile pe șolduri presând bazinul înainte: ridicarea pe vârfuri simultan cu ducerea forțată
a coaielor înainte;
- ■ - un. picior întins înapoi în sprijin pe un suport înalt de 25-30 cm, mâinile pe. șol duri: extensia
trunchiului simultan cu ridicarea pe 'vârful piciorului din față, cu duce rea forțată a coaielor înainte; idem în
partea apusă;
- ghemuit: rostogoliri înainte.. înapoi, lateral spre dreapta și spre stânga.
- Din poziția pe genunchi:
- ~ mâinile oblic înainte jos: ducerea unui picior întins înapoi cu sprijin pe vârf cu extensia
trunchiului în regiunea lombară și inspirație, prrrirea spre mâini; revenire cu expirație, idem cu piciorul
opus;
- brațele înainte jos: așezarea alternativă pe o coapsă și pe cealaltă;
- alunecarea alternativă a unui picior întins înapoi, oi așezarea pe celălalt călcâi, simultan ai ducerea
brațelor înainte;
- cu sprijin pe palme (în patru labe): accentuarea lordozei lombare simultan cu rotunjirea spatelui;

147
 - ai sprijin pe palme, spatele rotunjit în regiunea dorsală: balansarea energică a unui picior întins
înapoi-sus, simultan cu ducerea bărbiei în piept; idem ai piciorul opus;
- ai sprijin pe palme, capul și gâtul aplecate, spatele rotunjit în regiunea dorsală, cu lordoză lombară
accentuată: îndoirea brațelor cu balansarea energică a unui picior întins înapoi-sus și revenire; idem în
partea opusa;
- oi brațele încrucișate la piept: răsuciri și îndoiri laterale (alternative) de tnmchi, ținând capul și gâtul
înclinate în față;

148
 - I)in p&ziția culcat
- Culcat înmiite: '
- «cu brațele încrucișate sub piept: extensia trunchiului la nivelul regiuni lombare,, ai regiunea
dorsală rotunjită;
- aceeași poziție: ridicarea alternativă și simultană a picioarelor,
- ou un sul sub piept, palmele pe sol lângă umeri, fruntea pe sol: trecerea în spri jin pe mâini (prin
întinderea brațelor) și pe un genunchi, concomitent ai ducerea celuilalt picior întins înapoi-sus: idem pe
genunchiul celălalt;
- ai un sul sub piept, fruntea pe sol. brațele întinse pe lângă corp, cu palmele în supinație pe sol:
ridicarea simultană a ambelor picioare întinse înapoi-sus;
- cu sprijin pe mâini (coatele întinse), picioarele sprijinite pe un suport înalt 40- 50 cm, cu bazinul
sub orizontală, regiunea dorsală rotunjită,. bărtna în piept: îndoirea brațelor, ducând un picior înapoi-
sus, în extensie, menținând regiunea lombară în hiperiordoză și regiunea dorsală rotunjită; idem cu
ridicarea celuilalt picior;
- cu tnincluul înafara suprafeței de sprijin., brațele încrucișate la piept, băibia în piept: ridicarea
trunchiului până peste orizontală cu hiperextensie în regiunea lombară, menținând regiunea dorsală
rotunjită;
- idem oi menținerea trunchiului în poziția cea mai înaltă și tăsudnea lui alternativă spre dreapta și
spre stânga, apoi cu înclinarea alternativă spre dreapta și spre stânga;
- cu sprijin pe coate, bătbia în piept: târâre înainte cu picior și cot opus;
- cu brațele încrucișate sub piept, capul flexat rostogolire alternativă spre dreapta și spre stânga.
- Culcat pe spate:
- cu palmele încleștate sub ceafa și coatele aduse în fața: ridicarea amplă a. bazi nului, cu sprijin pe
omoplați și călcâie; idem ai trecerea bazinului peste o minge medicinală spre dreapta și spre stânga, prin
pășire laterală cu picioarele;
- cu mâinile pe lângă corp: ridicare în lumânare sprijinind spatele cu mâinile, cu. regiunea
lombară. în hiperextensie:
- ■ •> cu o șa sub regiunea lombară, brațele încnxâșate pe piept capul flectat: ridicarea. pi-
cioarelor pâiiă la 10-20°, forfecarea lor pe verticală și pe orizontală, rotirea lor simultană spre interior și
spre exterior, rotirea lor simultan spre dreapta, apoi spre stânga;
- cu o șa sub lombe, cu mâinile încleștate sub ceafă, ai coatele trase în față: ridica rea trunchiului
până la 15-20° deasupra orizontalei, apoi ridicarea până la același nivel și răsucirea spre dreapta și spre
stânga, apoi cu înclinare spre dreapta și spre stânga:
- cu picioarele atârnând înafara bazei de sprijin, mâinile apucând o șipcă deasupra capului:
ridicarea picioarelor până la orizontală cu forfecare pe orizontală și verticală, apoi cu rotirea for
simultană înăuntru, și înafară;
- ~ cu trunchiul atârnând înafara st^prafeței de sprijin, mâinile încleștate sub ceafă, ridicarea
tnmchiuhn până la 10-15° peste orizontală, apoi ai ridicarea și răsucirea alternativă spre dreapta și spre
stânga, apoi cu ridicarea și înclinarea spre dreapta și spre stânga;

149
 - Exervițu pentru SiUptepr p îmkinânare,
- •- sărituri peste diferite obstacole mici, pe două picioare și pe un picior;
- sărituri în adâncime de Ia înălțimi arici; . '
-din gîienmit sărituri cu picioarele în extensie, mâniile oblic înainte, cu aterizare suplă; apoi foniiiră
cu div'eire forfecări de picioare; ■
- diverse uMaiwn de pe loc șt din deplasare;
- “ diverse jocuri, dinamice de abilitare etc.
- 3 J, Scolioza
- Scolioza este o boală caracieri.zaiă primire deviație complexă a coloanei vertebrale, cu evoluție
progresivă. antrenând multiple tulburări morfologice și funcționale.
- Problemele terapeutice ale acestei afecțiuni de temut prin frecvență și gravitate, nu au fost
rezolvate satisfăcător nici pairi. în prezent.
- Una din definițiile cele sai complecte are scoliozei, cuprinzând majoritatea ele- montelor ei
esențiale - aspect, momfesiare, evoluție - a datre C. Zaharia. După aresta, scolioza este o boală evohitivă.
caracterizași prin mia sau mai multe cuiburi laterale ale cokwiei vertebrate, vizibile în plan frântei însoțite
de rotația vemforelor. cu tendință de rempensme tewioară și inferioară a anburitop dar &a tendință de riwe
completa a acestora prin, suspendare sau decfeât și cu. lăsunet asupra morfologiei tmnduului.
- fri esență, scolioza este o deviere în. plan frontal a coloanei vertebrale, antrenând multiple
modificări ale cdorialte coinponenie ale toracelui (umeri, oi.xiopiaț'L coaste), ■ precum și ale organelor
intratorarire și chiar ale celor abdominale, deviație a cărei svolfete este foarte greu de stăpânit.
- Scoliozele pot avea una sau mai multe cuiburi. (2~3 sau chiar 4). De obicei există o curbură
primară (care apare la început)., care se poate compensa re o curbură secundară {curbura care apare după
rea pnmara. având rol compensator, de echilibrare a. corpului) superioara sau inferioară, sau cu 2 curburi
secundare - una superioară și ana inferioara. Ifot exista 2 curburi primare concomitent, de la început
(scolioza combmaiă, sau dubla) și care; se echilibrează reciproc. Ele se pot însoți însă de alte 2 curburi
secundare., compensatorii, scurte, uua deasupra și una dedesubtul celor .2 curburi primare, situație în care
coloana va avea 4 refbim sculiotlce. De obicei cuiburile vximdare sunt &n.qiomde. tară uvKtifîcări
suncuirale. Tratarea și vindecarea curburii primare -duce la dispariția curburilor secundare. Dacă scolioza
nu este tratată lâ timp și curbura secundară are o dnraiă aidshmgafâ, aceasta poate hia o evoluție pe cont
pwnu, independent de evoluția curburii, primare. Acest Incm se poate întâmpla cu orice curbură
foncțioruilă.
- X9X Clasificare
- Clasificarea scoliozei, re bazează în principal pe criteriu etiologic (a cauzei care a produs-o).
Majoritatea specialiștilor au adopta însă clasificarea Societății americane pentru cercetări în domeniul
scoliozei. Mcoliosis Research Sodețr. Potrivit aceste clasificări, scoliozele re împart în doua categorii:
fimcționale si structurale.

1.5
0
 - 3.9.1.1 Scoliozele funcționale
sunt deviații moderate ale coloanei vertebrale, ca~ re rm au modificări de sirucluiă ale acesteia și suni
i’ediictibile spontan prin decubit ventral, prin suspendări, prin aplecarea trunchiului în față și. prin redresări
active sau pasive. Ele au un început greu de prizat o evoluție lentă, cu. păstrarea supleței ■ (mobilității)
coloanei vertebrale un timp îndelungat și de obicei dispar odată cu cauza care le-a provocat. Li se mai
spune și atitudini. ' '|
- Scoliozele
furiqionale pot avea următoarele cauze: ■ L
- posturi defectuoase adoptate în oitostatism din comoditate, în special de câte jfi
- cei cu tonus muscular scăzut, cu constituție astenică (poziție
șoldie), posturi deloc- tuoase m șezând în bancă la școală sau acasă la masa de studiu, poziții incorecte în .
fi timpul somnului (deci în dinostatism) și diferite țxtefiii incorecte în timpul activității. te profesionale; "
fi
- »post
uri vicioase provocate prin. iiKxffic;irea poziției bazinului în plan frontal fie fi din cauze proprii (vicii de
formă congenitale sau câștigate), fie din. cauza inegalității c lungimii membrelor inferioare (congeidtale,
inclusiv luvații cougemtale de șold, te- fi ziuni traumatice, anchiloze de șold în. poziții vicioase etc .); .fi
- . -
contracturi muscula.re paravertebrale ca.de exemplu în hernia de disc; ș
- ' - contracturi reflexe asimetrice ale musculaturii abdominale, a' pătratului p
- lomb
dor, sau a imișchiului psoas (psoita din cursul apendicitei); fi
-■« poziții antalgice în afecțiuni toracice ca de exemplu. în pleurezii sau. în infecții ■ ■■ perineftetice;
-fi.
- cauze inflamatorii (tobemulozăfi miozite, osteonrielite; fi
- isterie; . • i;
- deviații compensatorii deasupra și dedesubtul curburilor scoliotice primare. fi
- Adrian lonescu descrie 3 forme de scolioze fiiacționale la copii: atitudini
- scoli
otice. scolioze prin deprindere sau. liabituale și scoliozele statice. Diferențele fi
- dintr
e ele nu ni se par însă esențiale, ^racterate lor fiind cete comune ale scoliozelor (
funcționale.
De fapt, după definiția scoliozei dată de Zaliaria, cefe funcționale nici nu pot fi fi introduse în
nozologia de scolioze. ■ . . fit
3.9,1.2, Scoliozele structurale, numite și patologice, simt adevăratele scolioze, fi care ridică probleme
de tratament. Ele prezintă ramificări de ax și stmetură care se ( accentuează indiferent de etiologic, în.
perioada creșterii (sunt evolutiv©). Sunt rigide ■ ■ și ireductibile. Se însoțesc totdeauna de rotații
vertebrale car© vor cauza fonnarea gi- bozității costate. Marginea anterioară a corpilor vertebrali se va roti
către convexita- a te, iar apofiza spinoasă către concavitatea cufovnii.
Din punct de vedere etiologic scoliozele structurale se împart în. ' ■(
a. Scolioze congenitale (neogeneti.ee) determinate de o deficiența de dezvoltare ( neurovertebrală, sau

151
a imor formațiuni eforavertwrafe. Deficiențele pot fi: fi
a.l. Oi defect rahidian posterior ca: spina bifida oculta, sau manifestă și mfelomeningocehil;
a. 2. Fără defect rahidian posterior cum ar fi: diasteniotomielia, deformații vertebrale asimetrice,
(vertebre cuneiforme, hetnivertebre, bară vertebrală nesegmentată, laterală) și fiiziunea vertebrală
completă. Intre deficiențele extravertebrale menționăm fuziunea costală.
Toate aceste scolioze, de origine congenitală, au un prognostic destul de sever
b. Scolioze sunt determinate de un dezechilibru al musculatu
rii paravertebrale prin diferite afecțiuni neurologice ca: poliomielită, paralizia cerebrală, siringoinielia.
c Scoliozele miopaîice. m care scolioza este secundara unei boli musculare care afectează și
musculatiira coloanei vertebrale. Așa se întâmplă în distrofia musculară progresivă, amiotonia
congenitală, heredoataxia Friedreich;
«L Scoliozele din mirul ucarofibromatozei. ReeWiaghwzea, o boală ereditara care interesează
dezvoltarea țesutului nervos și a celui de susținere:
e. Scoliozele positraiimarice. sumnite după fracturi, operații (laminectonnii), distrugerea plăcilor
cartilaginoase ale vertebrelor după, iradierea vertebrală ca de exemplu în neuroblaștomul Wihns, leziuni
extravertebrale cum ar fi toraooplastia (în ■care se produce o deviație cu convexitatea spre rezecția
costala) și. arsurile, iu care deviație este cauzată de cicatricile retractile:
fi Scoliozele din perturbările mezenclumate: ggetice (boala Marquio, boala Marfa) sau eăp&^te
(poliattrita reumatoidâ, boala StilI, boala Scheueniian, osteo- geneza imperfectă);
g. Scoliozele prin tumori vertebrate;
h. Scoliozele idiopatice, de origine necunoscută, reprezintă majoritatea scoliozelor structurale
(aproximativ 75 %), interesând cu precădere sexul feminin, raportul față de bărbați fiind de 6/1, și sunt
observate în junii vârstei de 10-15 ani. Acestea simt, urmate ca frecvență de cele congenitale și
neuronlusculare.
Dacă celelalte scolioze structurale, cu origine cunoscută, își pot găsi rezolvarea într-o măsură mai
mică sau mai mare, în funcție de posibilitățile de tratament ale afecțiunii care le-a determinat, scoliozele
idiopatice, a căror cauză și mecanism patologic sunt încă obscure, ridică probleme terapeutice deosebit
de grele, evoluția lor neputând fi stăpânită, aceasta putându-se agrava în oricare moment al perioadei de
creștere a copilului, dar mai ales în perioadele de accelerare a creșterii, putându-se continua chiar și la
vârsta adultă.
Vom reda totuși în cde ce urmează diferitele ipoteze apărate în timp în legătură cu etiopatogenia
scoliozelor idiopatice.
kt Etiologia scoliozelor idiopatice
hXl Ereditatea este unul din factorii care pot fi aduși în discuție, legată însă de condițiile de mediu
în 90 % din cazuri. Sra observat o incidență nvri. mare a scoliozelor

152
idfetece înfitehiie ar scnriotici (Wynk-DmmR m krați f;eim?psi.1 dr; k ten- poncnp b= feteteteteu debili
tei te rp.) Bomy a demonorit m imul Rte mo- Giteri nKtebgEsnk .aomcwmului 5 k tekte temute și Iwto
Mite; mfetete ce-poate fi cauzată de o anomalie metabolică teelMffi Ia tetei frrfterefe.
Sf prevede M o mmnâ ite ateii poate Ai xsM 1 copl scol toii o din â.
h,L2; Crteițite de merite și rele fizkdopke par a H delemuimnto in tete. Am-Mca de kad și Africa
exista xpinni în cerc scolioza iriimcHică poite im 'Ac conosnUp în timp o în Europa Ccntmld și în
?
;:;:rix, de Nord -o o • ' m “ ;: Ei.- iasca adesea forme g’.m’e
h,LX Vărrta do delte este de feerteng POT nu pete mfe agravant ;ri vmtei ptetite tete '.tentei acestor
oteite si ete Med te ^cte pa WKÎ Stelicte este cu atât ufe ștea ot Ml apare h o feteri ife texte. VA-x poate fi
incriminate cel pvpn ca uo tester feonteu.
fi.Ld Ctezc tefecrite am?1 a? G disfiiocțriR htenteitei mtefete- J • teoidiene p altele sec box ktekte
mim .teteze Mîopnifce Diferite feri m- docrirp fetotefee om riben-e ptetetfe fe fente pot fi incomimte ir
teferi •' mai ario teferi xter - t.- .. De excmpîu. foliculincmia creștea din pteoate pufecttete m un te
teiÂgadte în pamgfea tezfeiiiifetor m-fete: te tevanri vteterfe. perioaddt. de merite și uiăptmn au tete
agravam, asupra teferilor tefioticc: ri Di te Dteteri tec fe-otefe m cu cât o pnmipară te: uiai iu tete -r... te
mai fetete tec o scolioza kk»ite r. feteafențitor atestei.a o fete pfejpte
hrife Ateîcteți& deferite. alternate feificife in genemu poate u mi iadm care înlesnește manifefeca
clinică m preccte a unei seteze. Dtemn teferi din rahitism te i corn ni nat în prfetete scoliozei idiote ce.
deienitendmte t-> calizarca ateow Ia nivelul ctette teebrak dorsale apteri p mtonoax feriteA și Spitfe
tedctea însă 'w a pitei preste apariția scmmzci ;?n i (1r ntemteri aplicat intens și precoce la copii nuri tivi.
De tenicM ri'obb. kte r ri .fete nete legătura diafe scolioza idiopatică și rahiite.
klfe mtek.atiOe. cmte afonentote .• teamte tenteri De tetelE■ mteî Otecțxfeteridter prin
innferate ;de-tei enzimek ne mtevm în fiu tem profeneloi din cartilajul de creșten. demnnmte. emitente și
uteten de cicștcre care, antrenează texte ca scoliozei. Așa suni latrina, atentenUi și utek. texte sau
tetetewte - un alcakrid provte din amnnite leguminoase - texte teînsumi o bote noimmxtete xfveDta prite-
ui; consmn temute. mi; te.tem cu leguminoase; ^fetesrte se fete. îv topic în anmwîe țâri în animte; oteteto
ale ateul, puteri tefere imbferi de cmșxn? .ferit-x fete u m Etern fe g gv- vfe nvnnwte din diferite boli
țrilai'feo Mărite
te. 7. Epntanii de paratei dfetete b Mume grorm Kutev
Risser și topi tezete ztetetofeifefefefe m scolteete Âiriopuite tetetc
 sphiaîh iutavoscdi, p.vobabil de etiologic polioniielilica.. Va grupări în- bcgi de
ofemmui cu scfekfe Afejfe consideră că poale S vorba Je feefefee epi- feăi de polioniiemă imsfe cn
mn.ujdfefeari subciinkx și afinitatea speciw peifeu awnfe ufemn car; mtev.înde -nuenoare ari
nfednvei spinării.
EZ Ffefegeiw. Ncnanzxlwr Miops.tice rdniâne înfe obscuri și Uicerfe Sc nmmfe a fî p!kafâ
prin HAU. umJte ipoteze ce pot fi grupate & două teorii: niusculo'- UgteHCteteâ și ea i/SlStepaUrii.
hfet lemfe - inurhmnează uii dezechilibru ai inuscdte
terii o'itebtete și o idpedaxitete capsutefigaiucnlain.
Dmechdfeid mutefeamriî vofebiale poate fi cauza:.
’ & da o lupte ten;: muotelajri arimelrife. de origine cougenuafâ sau câștigată țfefefec g afecte.
bipmtGîea iiteSPutetete scufe (sisteinul de-
d. u?pte?c o iutepe icife-ifea și tekăa cu ateiste o deviație xxiiolică ifferteste
- fi* de o bipmoife m Lisei dmă pifehife de o pfeofeehtă anterioafe Eapareniâ fefeep;. feofebic
Jmr ?/te dmimntiogmfe (E.Mfe). fimsoul alura hipoiona., ic mhuiteiri \te ce mv igu. te tei gr tei g
dup cam mi uicînte cete ?au;i și bazinul spre pai tea ion
- ..-.. da hipteiteteatete copai U digu .rtetem caraacnsiife pubertății fetuekn; oaie mie ttefe <fe
mfefefefe eudm'nm feipmfolfedineimc) aparate ic precum șl îu fegfe ; -te: mm- bonuri
lepcifeutetezivorizefe tfeechiHnrde feoafe mnfenik.
htefe feozfe iteteopsfitej ■■ siisțme ;u ticuagi e produsa de o osieocondmză de ctegitec (Grife,
ifefemfe ■-.;.) Punsfe.; mvofe o perturbare a colagenului plăcii cai- biaguioasn ufefee (ipoteză
ditend abulicii} cu efecte asupra creșterii.
bwriij cri temmife du producem mo mteupfe diferiți feciori aqioufeid onteurtetwr. aia
infiuefesndu-sc rmiproc.
Tndi'fercm de fecund u-mo cufeerea somutife contribuie la agravarea dezculu- fenfei, In
conconfimia cu tegea. Iui Eoif-Deipech: eteșierea epifefe este oprită de .ute." amiteoKâțu. fi-, feuy
ce omștema de partea comeMtății rămâne normală. Amatea teferi de ce ufenrimea mofiozeior
rtruferrak evfeueafe in perioada dc creștem $1 se agitevcrrfe la pubertate.
i>’ altfel Hitei.er atrage atenția încă din. anul 1862 asupra tulburărilor dc creștere îo pteolofei
molkoakte. itefe el. ;»o;rm\o axiaia normală pe epifizele vertebrale va btecnuina maliția febifenfe -
de creștere atenei când exista o salută de curbură •& ifeomfe i cmc-te cmc ev (fem feri -re Hmrin
scolioze. Iiviiferem de cauza care a produs opteiua unei fetrimiafe a. cukfefe dacă aceasta a depășit,
anumite limite Pm - bicmecmic coaliibum mfefefeii Ia agravarea ei. La nivelul vertebrelor pre-
siwmi se m mofetei în mrfe ciegfe în ccitem Mate va exista o liiperpresiune. cmc va îmfeîm
mofetei. ■■. randîn convenitei o.rcsiunea va S micșorată, fevorifead acce- fe’te. crfefei . c
feimizmu progrfefe a fefonufeiei.
h X Clarificarea scoteefor idiepa&s
k3 J., IMspă vârsta la care '.apar
în. funcție de vârsta debutului curburii primare, scolioza ideatică se împarte du pă cum umiează:
uifantilăs juvenilă, amtolesceuiilor și a adultului.
113XL Scolioza infantilă - este cea care survine în. primii, tei am de viața (0-3 aX). Este foarte gravă,
având o evoluție lungă. Excepție face scolioza sugarelup care se poate redresa spanian. Se localizează de
obicei în regiunea dorx^-hmb^râ stângă, de preferință la băieți..

154
 Scolioza infantila are o mXuțfe relativ iiaracleristiX hnbrâcând două forme:
a. forma reversibilă spontan sau. scolioza sugarilor (Keini). cate dispare dtiar fora tratament.
fa, fornu irtreersibUă, îndelung rvolutivă și agravată X criza pi.foerm.iiL repre- .rentând după James
majoritatea scoliozelor idiopatice infantile. Unele curburi dorsale depășesc la sfârșitei creșterii 100° și sunt
foarte rigide (Cotei). Vârsta osoasă este întârziată față de cea cronologică în scolioze, Xr mai ales în cea
uifontilă, fapt ce explică evoluția ei inexorabila spre agravare.
Ii.3, L2. Scolioza jwesiM - apare îwe 3 auî și primele senine ale pubertății, mai precoce la fete <10-
11 ani). Curbura primară este dispusă de obicei în regiunea dorsală, cu coteexitafea spre dreapta și are o
evoluție gravă. Cotrel subîmparte scolioza juvenilă în. 3 subgrupe:
- grupa l-a între 4-7 ani, fiind cea mai gravă, având caractere asemănătome cu cea infantilă,
- gmpa a Il-a. între 8-10 mii, fiind o fonia intermediate ca evoluție;
«grupa a I/J-c între 11 “12 ani, cu o evoluție mai atenuată, similară cu a scoliozei adolescenților.
hXlX Scotea adofesc.eHțtfor apare după primele semne de pubertate, fiind cea mai frecventă scolioză
idiopatică. Are în general o curbură dorsală, dextroconvexă, sau dublă cmbuiă, în gerreted ■ moderată șî m
are suficient timp de evoluție până la sfârșitul creșterii.
h.3.1.4. Scotea adultului - Scolioza idîopatică poate sa evolueze și după termi narea creșterii, contra
concepției clasice, agravâudrese cu 1-2° armai. Scolioza adultului evoluează în general Ia cei cu o
mtercăturâ mare genetică, cu musculatura slabă, având curburi toracice, toraco-lombare sau lombare
dezechilibrate (Keim). La femei în perioada gravidității și a alăptării se accentuează cu 5-8° anual.
Apariția primară a scoliozei idiopatice Ia adult este ereepțicariă (remes).
hJX Ihipă forma anatemmdiâeă (fig. 32)
In raport cu focalizarea, gradai, suplețea și data apariției cuiburi! primare, Ponseti și Friedrntm.
descriu 5 categorii de scolioze kliopatice. Ele pot avea mia sau doua curburi .majore.

155
■ a. Scolioza dmală (sgn toracaM) - este cea aiai uiesteticâ și mai gravă prin consecințele cnrdk>pultwwe
pe o ie te poate avea. Are Q
curbură de ebied cu conexitatea
Ia dreapta cuprinsa mire
vtettebmle și D-- /-Dr> și o
anbîiîj de compensație baterii
tetecră .Arc uri potențiai
evobuv seva, cu atât mri grav
ai cât apteri ia o vârstă mai ' •
os- di op 3? bis)

a b
Fig. 32 bis. ScohteS dwteîă. dreapta ra bmehib fe flexie (a); Scolioză dorsală cu conwensare
torni tern stângă privită din spate în oriababn
 ix Se&ifoza dorscfoombarl (tomcorionibarâ) - are 0 curbură, primară lungă, întinzândiuse în regiunea
dorsală și lanibară, între vertebrele Datata și cu GGwexitaiea toi spre dreapta. Prezintă ctouâ curtau
adiacente de compensare. Ea are deasemeni im prognostic grav
cc Ședicw femtara, prezintă o cutaură. cu convexitatea predominant spre stânga, mai nicderată, având
vertebre Urnită între și Lta;- Are o cufouni de
compensație dorsală și o uvolufe niai puțin feță de cea. toracaM și toraco- lombară, dar cu. discartroză
severă..
ti Scolioza certamdorsală, de obicei cu convexitatea. la. stânga, întinzândivse între vertebrele Citata,
cn o curbură de couipeusație toracală sau tomcouombarâ. Este mai puțin frecveirtă, chiar excepțională, ai
prognostic bun, cu o evoluție mai puțin gravă, decât cele toracice. Este însă foarte inestetică din cauza
dezechilibrării umerilor.
eu Scolioza CM densă curburi majore (primare), sau wafrfosta - are kvalizare mai frecvent temeai și
lombar, de obicei curtară dorsală fiind mai importantă și cu. convexitatea spre dreapta, iar cea lombară cu
cowctaatea spre staga. Vertebrele limită pentru curbura dorsală suntDg-Dn, iar pentru cea lombară DirLz
Mai rar se întâmplă ca ambele cufouri majore să aibă localizare dorsală (una. dorsal superioară stângă între
Di și De și una dorsal inferioară dreaptă între D< și Dl2) sau toraco™ lombară mai înalta (foraca!. aiperioară
dreaptă între Ih ta și toraurdombam inferioară frângă mire D~ta). Cuiburile au. tendință de echilibrare
rtapreo și un prognostic satisfăcător, dar pot avea și două curburi de compensare (una superioară, alta
inferioară). La valori unghiulare identice gratatatea evoluției este mai mare la cele dorsale și dorsolombare.
h. 3 J„ După valoarea unghiului curburii
în mneție de gradul augulației, Stagnara a intadus o clasificare evolutivă și orientam1, terapeut^ a
scoliozei idiopatice:
■■ â. scolioza ușoară - sub 30c'
b. scolioza medie - sub 50°
c. scolioza gravă - sub 90°
d. scolioza foarte gravă peste 90°, gravitate ce rezidă din fttaurările cardio-- mmtaare și respiratorii
secundare.
Indiferent însă de fonta scoliozei, idioparita există uneori un prtențial evolutiv imprevizibil,
hl4. Bopă suplețea curta rii
In funcție de acta parametru Zațepin te împarte în:
- scolioza mobilă (gradul I);
- scolioza parțial mobilă (gradul Ii);
- scolioza nxată(gradn.î III).
Clasic, o scolioza înfe'a.că 4 grade în funcție de suplețe:
a. scoîwl de gradul I - are o ctifbuTă suplă, arecfibilă în flexia anterioară a coloanei;
!/. xxrirera d< gradui li ■ urc o arbori piimari cu wtipc vrtiebra'îă. ireductibilă •■. : a HI ifcck dai
reCiCtibiC în suspensie. Apm și cele 2 curburi coinpcHSHorii.. Ia ou se uhsenri și un îuespra de i jlifoe
vcrrebrriâ;
c. vaPriva: ele gradări HI - rac o ndcxiime laterală imite u curbură primare, cu mogcj anirarâ și BP
ireducubuă. foaie ..r... 3 (.aburi (inclusiv ode compensatorii) sunt disiakttn luteie și din ce în ce mal greu
icducljbile:
A sedusa. do gr&dfo IV - este scolioza teudaia', ireductibila Ia orice încercare. V.. irigi incercarea de
reduceie m acev stadiu este liiuiiiă și periculoasă, cu excepția udcuiermAn rtriebtrae. Ui aceusri larii apar
alccpimi însofouare ale aparatului io- co?rav pmubite pmnnj Irrinm (artroze defomiante dureroase).. ale
aparatului respirator și d-fcdalor viispiiee de efor(,. iifoorcfooza pulmonari. bionșiecdizii. cord pul- tetei. și
de sisîemukii aenos OwvralgH. pareze eic.)
Apraramd aceiași puraraeira - supkpm cuiburilor pe oare însă o courtoliiiii priii-j - i; bMmare bâcnuă
pasMwArra a tninchiriui - noi hiirarțim scoliozele toi. în 4 grade ac gravitate, după ain urmează:
- aMuza ric grtuhd / - deiiimule și atiiudhn, suni cele arc: au o curbură ușoară, arc pumn-o înclinare
laterala a coloanei în censul corn'exilapi cuibării se transformă 2,:...-... cufbjră de sens Avere, adică
mpcrecractează:
■ sa^lhze de ujraăM lî - anii cete în care eufonia primara păstrează un grad de raiibilicate, curiwra
îndreprându-se prin manevra amintită. dar nu se transformă mlr- a curburi de sens invers, adică se
corccrează dar nu se hipercoreciează. Ele pot fi în- apte de ușoare deformări ale loracdui >i pot prezeraa
cuiburi de compensare.
- de ^radid Al - eu cuiburi ărt.xarâ’.ate, cu mobilitate redusă. corectând paqăii prin înclinare laterală.
prezente nd dririn rații toracice corespunzătoare
riuccnriaLc). Poi fi Însoțire de tulburări organice.
- arin V :-'■ preziuiă arbora foarte accemuate, fixe, ireductibile, cu nâhfirtiri romciec aiuLisiiuoasc și
juodifririri reganke.
3M2, ArzMwfoi și ftzkrpiriologia stmramrate (inclusiv idfopatice)
Salkrea este o diformitate complexă., cu alterări osteoaiticulare. musculara
i te;.uiiKiare d afo oiguneira’ de vecinătate
Deformata Jc baza îu scolioză este deviația in plan numai. însoțită de rotația wrtwrală. ■
Cuibul primari mv modificări siraiăraM caraUcrisikx. vertebre cmieifonnc și dup-reride. cu
mriirtate ,:.:v aracaritete și anteriul. Vertebrele de la exire-
zid -neborii de in rem boieri le, apjopifodu re? reorfclogic de cete normale. Morii- Mlrifo sum dotenriiirie
de presiurile grenriîiatate și urmările lor.
Robite 'te/tebnri. al doilea eteimn importate. .-•re mai accentuări spre apexul v'.c- : d p. dricuri nă
gibreri o.MV hitiri re.ractcririic. Maiignca anterioara a capilor vertebrali se va mii. spre convexitatea
scoliozei iar apofîza spinoasă către carim-ita." te, Apofîza transsrersă din partea coinrexității se va rod spic
posterior, anteoând în rotație și coastele din pansa convexitățil cu angularea puteniică a arcului posterior al
acestora. care va proeniina, determinând apariția gibusului. .Coastele dinspre corn vexitate, angulare, se
depărtează și se verticalizsază, se îngroașă și devin mai solide, căutând să se opună rotație vertebrale. în
același timp, arcurile anterioare ale acestor coaste se aplatizează, putând determina chiar o depresiune pe
fața anterioară a hemitoracehii respectiv.
Coastele din partea caicavitățu se turtesc, se apropie unele de altele, se lățesc și se orizontalizează,
Deseori pe fața anterioară a henutoracelui din partea concaviiății apare o gibozitate coadroeostală însoțita
de oblicizarea sternului. Se produce astfel o torsiune a toracelui, care ia o fonnă oblică, iar omoplații,
umerii și membrele superioare capătă o poziție asimetrică. Denivelarea consecutivă a sânilor este un semn
revelator al rotației vertebrale.
In regiunea lombară rotația vertebrală deteniiiuă un gibus moderai, produs de proeminența apofîzelor
temsverse. De regulă rotația vertebrală apare mar precoce și evoluează mai rapid în regiunea lombară decât
în cea toracală, deoarece b aceasta din urmă axul rotației se găsește aproape de ligamentul vertebral
posterior, pe când în regiunea lombara este mult mai excentric, în dreptei vârfurilor apofizeior spinoase.
 Lamele, pedîculii și acuzele vertebrei sunt rotate spre concavitate și devin ine gale: pedicuiii și lamele
dinspre coucaviiaie se subțiază și se. scurtează.
Canalul medular se oblicizează, iar găurite intervertebrale dinspre concavitate se strâmtează.
Platoul superior al corpului tvrtebrai suferă leziuni, iar uneori apar smostoze în» fre corpii vertebrali de
partea concavă.
Cartilajele de creștere ide vertebrelor evoluează diferit: cel al platoului superior suferă o deraryare a
scrierii, iar cel al pediculului de partea convexă se închide mai devreme.
Procesele (apofizele) transverse de partea convexă tind să se sagitrdizeze, trăgând după ele arcurile
posterioare ale coastelor, care vor forma gibusul.
. Discurile intervertebrale se îngustează de partea concavă și se lărgesc de partea convexă, iar nucleul
pulpos al discului se deplasează spre convexitate,
Ligamentele își modifica structura. suferind osificări. artroze, sinostoze.
Conținutul canalului rn.ed.ular (neural) va fi și el modificat, prezentând aderențe meningicne,
compresiuni Jenă la nivelul găurilor inteiVEXtebrale.
Musculatura jgheaburilor rertebrafe de parte convexității se hiperttofîază și are un tonus crescut .(fapte
demonstrate electroiitiografîc de Demisia), ceea, ce denotă efortul spontan de twclHlibrare a coloanei.
Asimetria tonusului muscular, ca și li- pertonia musculaturii scurte și rotatorii favorizează rotația,
Consecutiv taxi scolioze apare și o ksrdoză companrodorie, cu prognostic âusțioiM mexliocm Aceasta va
suprasolicita
articulațiile dintre vertebre (în special pe cele posterioare), determinând tulburări de creștere, urmate de
devieri ale coloanei vertebrale p, mai târziu, de artroze dureroase, agravante și ele ale scoliozei chiar și
la vârsta adultă.
în scdiozde dorsodonibare avansate, idîopatice sau pofiomiefitice, atunci ten- ■ dințâ la prăbușirea
coloanei vertebrale, cu deformatii toracice, starea generală și viscerele toraco-aMoffiinale se vor
resimți. Compreshinite exercitate vor împiedica dezvoltai® noniială a riscerelor și te va modifica
poziția. Pot apărea leziuni cardiacei insuficiențe cardkvrespiratarii, colapsuri pulmotvire, malformații
ale viscerelor abdominale (modificări cairifo-tifoerazitare gastrice, henrii transdiafragmatice, malpoziții
duodenale etc).
3A3. WgROSticitf dioie (examenrf dinte) A scolimtfor .
Diagnosticul pozitiv și diferențial, stabilirea formei clinice și a conduitei terapeu tice sunt deseori
dificile. cu. tot ajutând examenului radiologie și al altor examinări paradim®.
Senmde clinice pot furniza date mai importante și mai prețioase decât orice ah. examen. De aceea
diagnosticul clinic reprezintă o etapă deosebit de importantă pentru bolnav și aparținători, neutra a-i
praveni asupra duratei și eficienței tratamentului.
Bolnavii cu scolioze simt pacienți care se află în observația medicului curam, ani și chiar zeci de
ani, motiv pentru care este recomandabilă păstrarea unei evidențe cât mai complete și mai concise,
cuprinzând toate datele, începând cu anamneza, semnele clinice obiective, rezultatele examenelor
radiologice și diferite alte date paraclinice.
In acest scop se va alcătui o fișă medicală ®re va urmări evoluția bolnavului din momentul luării în
evidență (sau chiar mai dinainte, prin investigațiile anamitezi.ee), până în montentul scoaterii din.
evidența (uneori, trebuie unnărit toată viața), cu efectuarea regulată a examenelor imnodice cel puțin, o
dată Ia 6 tam sau. mai frecvent, în funcție de necesități.
 3A3X Anaatseza - va culege date care să ne informeze asupra următoarelor aspecte:
a. - Data apariției scoliozei. Dacă apare foarte precoce ne poate atrage atenția asupra unei, cauze
congenitale; dacă a apărut imediat, după o poliomielită, encefalită, febră, posrtteccinală, stare febrilă
prelungită, cu tulburări, digestive nediagnosticate ne face să ne gândim la o scolioză paralitică; dacă
apare în jurai pubertății poate fi o scolioză idiopatică etc.
k - Perioadele de agravare a curboritor. Aceste perioade coincid cu cete de creștem mai acccntuaS.
De aceea, vârsta prepubertară și pfetertariț, cu explozia activității endocrine și. a creșterii în nrilțime,
mai. ales la fete, care în această perioadă cresc uneori mai brusc decât Valeții. și au o secreție
foliculmica foarte mare. cu efect de biperlaxitate ligamentară și hipotonie musculară, reprezintă, a
perioadă de favorizare a. agravării defonuărifor coloanei.
 c. - Astenia - este relativ constantă, cu scăderea capacității de efort, fizic și intelectual.
musculatura otasește repede. mai ales în anumite posturi; obiectiv se coro stată prin faptul că copilul
ninși poate menține poziția dreaptă mult timp,
d. - Durerea este localizată înlerscapular sau lombar sub forma unei oboseli din reroase și se
explică prin relaxarea musculaturii și a ligamentelor, survenită în perioada de creștere accelerată. Ea
coincide cu etapele evolutive ale scoliozei. Instalarea primei perioade dureroase este considerată ca un
semnal, al "perioadei profilactice” din tratamentul scoliozelor.
e. - Dispneea apare când trundmd jenează funcțiile viscerale, prin lurtirea sa, dezaxând,
viscerele toracice și abdominale.
f. - Tratamentele efectuate până în momentul prezentării Ia consultație și eficacitatea lor ne pot.
evidenția, unele greșeli terapeutice sau lipsa lor de eficiență, hicniri care trebuiesc evitate pe viitor. De
exemplu o gimnastică dirijată neadecvat poate agrava o scolioză, cum se poate întâmpla în cazul în care
unii kinetoterajreuți încercând să obțină mai rapid, curburi de compensație, obțin un efect contrar -
agravarea scoliozei prin dezechilibrare; tot efect negativ se poate obțme când, lucrând asupra unei curburi
secundare, compensatorii, care a echilibrat scolioza, se produce o accentuare a curburii primare și
dezechilibrarea staticii; sau. daca un tratament ortopedic bine condus, să zicem cu un corset Mihvaukee, nu
a reușit sa împiedice agravarea unei cuîburi, nu. mai are sens să4 reluăm.
g, - Datele despre comportamentul copilului ne informează asupra conformați- :fi ei psihice și timpul
constituțional al acestuia. De obicei sunt mai predispuși la scoto- A ze idiopatice evolutive copiii
hipodinamid, timizi, excesiv de silitori, sdiizotimi, ' timicolimfatici. cei blonzi. ■■ ' ''
fi.;
k » Antecedentele toredmc.ol.ater.ale - informații despre ascetoenți (pănnți, ' bunici), sau colaterali
(frați,, surori) - pot evidenția uneori existența altor cazuri de scolioză în familie, sau diferite malformații
congenitale, fim însă ca acestea să fia --i obligatorii. Când există. ne pot indica existența unei predispoziții
familiale, genetice. fi
i. - Bolile infecțioase din antecedentele copilului, ne pot îndrepta atenția spre est- fi
uza scoliozei. Dintre acestea, prezintă importanță: bolile eruptive wotice (rgieola, fi creionul, varicela) care
pot da complicații meningoencefalitice și ontice: meningite, ■ j: encefalite, meningoencefalite de diferite
cauze; tuberculoza. pieureziilc. pencardtole, .: i? peritonitele. apendicitele retrocecale (ai miozitde
consecutive ale mușchiului ' iliopsoas și pătratul lonibelar), traumatismele regiunii rahidiene, intmvențiife
chi.ru.r- 'fi gioale pe tonice (costotomie, toracoplastie) sau pe coloana vertebrală.. . fii
j. ” Antecedentele fiziologice pot evidenția coincidența agravării evoluției scoli- -i
ozei cu diferitele perioade fiziologice din. viața copilului (mai ales a fetelor): puber- p
tatea, respectiv ni.ena.rha. sarcina, alăptarea, apariția caracterelor secundare sexuale. fi
k. - Distrofîile, pot fi consecințele unor eventuale carențe trofice (alimentare) de fi
aport absorbție sau metabolice încă din perioada alăptării, precum și a diferitelor to~ ■!
xiinfefeii alimentare severe sau intoxicații de orice fel. -j
 X9..3X Examenul difoc fefedre va pune în evifefeă prin feenriedim inspecțieț relpației, pratfeia.
auscfefeeț soruatosaipiei și anmgximctiiei atât ifcfornrațiile pw cate ci; cuibărite scohatke, cât și
eventualele îfeferan n.mqiGiiate. corisechite ale scdioai
înaintea examinăm curburilor coloana, vertebrate este nevoie să explorăm ateul celelalte aparate
ale orgamsirarlui: cardkferafeW (malformații fedimi valvulaxe). respirator (plămâni pleura, diafragmă,
pefei toracici), sistemul nervos (tuniorete subcutanate, pete oiianate de aspecml cafelei cu lapte în
neurofibmmatora), aparatul locomotor (inegalități ale membrelor inferioare, asimetrii, de bazin,
iorticolis, boala SprengeL sindromul Klippel-Feil dîverae paralizii), aparatul misisticoraestfoular
(hipocenai), acuitatea vizuala.
La inspecție se re remarca în general un copil slăbuț, palid, liipodinamic.. emotiv.
3J,3 Js Smnatoscopsa - sau examenul “âfeuomctric” al pacientului se va fiice penând, sifoiedul
statua în onosfâssra. de la o distanță de 2--3 m, din față. pioni și spate, în dniostaiisni ventral g dinamic
în diferite mișcări.
Este bine să marcăm cu aman dennaiogntf diferite repere ca spincle ilîace anim ra-cuperioam și
posteuresuperioare, crestele ife.ce. spinde scapufee, referirile oină plăților, coastele a. 10™a și a 12™a,
concisul apofizele spinoase ale vertebrelor.
a. La exameml tfe față m va aprecia înclinarea capului și gâtului în plan fron- tal înspre
concavfetea cmbunn gradai de asîmetne și denh’dare fee claviculelor, rexfe șl reale:; ;fefe\.fec re . -..
■■.iov-}, mwHiiatele gîbozitați. condrocostale anterioare (situate în putea concavi tații curburii
principale), triunghiurile taliei (mai mare cel dinspre concavfete), situația bazinului în plan frontal
(înclinat lateral în caz de inegalitate a membrelor inferioare).
IK Exanremd din profil ne va atrage atenția asupra gibozitățiior și dislorsiuiufor ceaiurilor
membrelor (scapulara și pelvină).
ta La siwori din spate vom aprecia: poziția capului 51 gâtului., axa umerilar, poziția omoplaților,
triunghiurile taliei, poziția nrembxektf superioare, poziția bazinului în plan frontal direcția șanțului
interfesier. pliurile subfesiere. înctubările coloanei și gibozfețite existente.
■Capul șj gâtul pot fi înclinate înspre concavitatea curburii principale, sau poate avea o poziție
compensatoare - înclinare în. sens opus.
Umerii sunt asimetrici: înclinați înspre concmitatea curburii principale, dar în cele aimpensate pot
sa nu ne înclmați.
Scapula din parte convexUații curburii este mai. ridicată, cu vârfe.l proemiuesi (dezlipit de torace).
Triuiighionte taliei (spațiile brahioioracice) sunt asimefrice și inegale. De partea concavă spațiul
este mai urare,, cu uiigluul dintre bazin și torace mai ascuțit. Uneori acest UTiinglu (din partea
concavfețiij este deschis în jos. brațul atârnând liber, pe lângă șfel Triunghiul din partea cowexfețîi va
fi mai redus, membrul superior fiind lipit de bazin. In srelkaele compensate aceste diferențe sml «rai
mici sau i.nexisfârfe.

162-
 $a.nțul faieifcsfei este îndreptat cu. extremitatea proxinudă. (crainala) spre conve- Etatea
curburii lombare.
rtetete -teferi.re cfe. teetee. ret jartea reia-ferigi feoufe lombare fiind mai coliorât.
Urmâried linia apofîzeto' spinoase, prinse între degetul afataior șt medius, putenu constata,
existența efebufii sau curburilor laterale (dm plan ftmfel).
Bazinul este înclinai intr-o parte în cazul mini Hiembrei inferior mai scurt, șoldul și fesa
dinspre cxim-afetate sunt mai șterse, cele opuse mai proemineiăe.
Gibozitetea costala este situată panwertebred, do partea cairrerităui. curburii dorsale (toracice).
Bureletul lombat, detenninai de proeminarea apaticelor iiansvens lombare jmu masa muscuiara
a jgheabuniur vcitwraie, apare sub fbnna. uitet piucmiueiițe pare- vertebrate de partea comunității
curburii krfearc.
ti Examenul, din dmosiatisai retezai ne da posibilitatea să observăm dacă o curbură se
corectează sau nu. Curtiurile funcționale corectează în această poziție, pe când cefe structurale nu
corectează.
Contruhl ertfeorifor coteam se face și din poziție de afaniat (suspendat), fie prin apucarea
copilului de cap do către un ajutor, care u suspenda, fie prin suspendare întraui căpăstru Glison. în
aceasta situație scoliozele nmeționafe se corsc- teaza, iar cete structurale nu se coredcafe.
3,9,3,4, Examenul foacțtottal al coloanei vertebrate
Examenul static al coloanei vertebrate trebuie completat în. mod obligatoriu cm examemd
fimcțional, întrucât acesta are o mare redoare diagnostica și prognostică.
Examenul funcțional al coloanei vertebrale în scolioze constă din examinarea pa- deniului în.
timp ce acesta face diferite mișcări, de trunchi florii ventrale ale trunchi- ulm cât niai ample posibil,
cu membrele superioare și capul atârnând și înclinări laterale atât, din ortostatlsm cât și din flexia
trunchiului la 90°, cu nrenibnil Sitperioi din partea coucmirății întins în coatirraarea axei tninduulm..
In fiexia coloanei scoliozele funcționale se corectează. Persistența exuburii în Serie indica o
scolioză structurală, corecția fiind împiedicată de rotația rmtebralâ. Gibusfe (dacă existe), re
accreituează în fierte, fiind, indiciu sigur de scolioza siiuctundă.
Dacă la floria coloanei vertebrale adăugăm și înclinarea laterală în sensul conve- .xltății cn
trunchiul în florie la 90° șl brațul dinspre coucavitafâ ridicat, sau din ortostatism cu brațul ridicat,
putem aprecia și mai bine reducerea curfrurii scoliofee și a rotației vertebrelor curburii.
Adesea se observă o deviație laterala a trunduului în ilexia. ventrală, care ne ajută sa depistăm
scolioze minore, uneori abia observabile, și care este un indiciu de rotație vertebrata.
Este bine ca examenul &.ncțfenal să' ne completai cu cel radiografie, pentru, că uneori
curburile laterale aura perceptibile ascreid rotații, vertebrale destul dc accentuate, care prevestesc
evoluții, ulterioare rapide și severe.
în scoliozele vechi sunt fixate atât curburile primitive (principale sau majore). cât și. cele
secundau;- (compessatorti). De aceea aceste curburi vechi nu se reduc complet chiar dacă sunt
compensatorii. In aceste cazun examenul clinic se repetă după 2-3 săptămâni de gimnastică
medicală simetrică, to plan orizontal și elongații x ?ertebrale. După acest timp de tratament prin
gimnastică medicala curburile compensatorii devin mai suple și se reduc mai rapid și în grad
mai mare decât o curbură primara.
La acest examen, fimcțional se pot adăuga celelalte probe de mobilitate articulară ale
coloanei vertebrale prezentate în capitolul ‘Morfoli ziologia coloanei vertebrale".

163
 Examinările clinice fimqionale amintite ne ajută să stabilim 2 elemente importante de diagnostic:
1. - curbura laterală a coloanei vertebrale este o scolioză propriu zisă (structurală) son w viciu
de postură., o curbură foncționall o așa zisă atitudine scoliotică?
2. » o airbura este primară sau secundară, în cazul existenței a 2 sau mai multe airfard ?
Răspunsul, derivând din cele spuse anterior. îl siutetizam în cele ce minează.
O curbură nwtâficari structurale ore următoarele caraOerisiid:
- este reductibilă în mare măsuță prin, flexia anterioară a tnmdtiului, în dinostatîsni ventral sau
prin suspendarea de cap a pacientului;
-mx prezintă modificări secundare rotației vertebrale: diformități toracice (glbus). distorsiuni
între jumătățile superioară și inferioară ale corpului.
Curbura primară se caracterizează prin următoarele:
« nu se reduce în flexia anterioafe. a tmuchiduț în din.oste.tism ventral sau prin suspendare de
cap;
- se reduce mai greu și în mai mică măsură decât o curbură, secundară după un anumit timp de
gimnastica, medicala;
- în cazul existenței a 3 curburi, cea din mijloc este primară ;
- în cazul unei scolioze cu 4 cuiburi, cele din mijloc sunt primare;
- se însoțește de rotari vertebrale și consecințele respective;
- curbura primară este cea mai întinsă, cn itisvmetul cel mai mare asupra tnmclfo ului
(diformități, distorsiuni eto.);
- curbura, primară este cea mai puțin, flexibilă și cu cea mai mică reductibi- litate a rotației.
Studiul supleței și corectibilității curburii este foarte important deoarece permite aprecierea
gradului curburii, cu implicații asupra alegerii metodelor de tratament.
Cobh consideră că scolioza devine o problemă de patologie foarte serioasă când bolnavul nu foc
mai poate reduce singicf.
3A3A Proba Imitai co. plumb
Este o probă simplă, care ne dă posibilitatea rii stabilim dacă o scolioză este echilibrată sa nu, să
măsurăm săgețile ciuturilor - mijloc obiectiv de apreciere a evoluției curburii pe parcursul
tratamentului ■- și să apreciem obiertiv gradul de torsiune a. tmucHuhn.

164
 Pentru a stabili dacă scolioza este echilibrată sau nu și pentru au raăsura săgețile se procedează
astfel: firul cu plumb se fixează în dreptul vârfului apofizei spinoase a vertebrei Cri șui tinuărim poziția
la nivelul cwburihx a apofizei spinoase S; și a șanțului iuterfesier.
Dacă firul cade în dreptul procesului spinos și respectiv al șanțului, interfesier, scolioza este
echilibrată. Dacă va cădea lateral de aceste repere (se va măsura distanța de la ele la fir' pentru aprecierea
evoluției în timp) scolioza este dezechilibrată m acea, parte. Aceasta înseamnă că 'în timp se vor produce
modificări ale curburii principale sau ale celor compensatorii în sensul reechilibrări i ^unchiului.
Săgețile curburilor se determină măsurând distanța dintre firul cu plumb și apofi- za spinoasa a
vertebrei de vârf.
Dacă există torsiune de trunchi,, adică planul frontal trecut prin artî.culațxuGt acromio-claviculare și
cel frontal trecut prin șpinele iliace anterosuj^rioare mi sunt paralele,, vom stabili gradul de
torsiune folosind 2 fire ai phwnb plasate la marginea anterioară a articulațiilor
acroirdo'râaviculare. Gradul de torsiune se aprereazâ în funcție de distanța dintre aceste fire și
spinele flia.ee antero-sujierioare. Este posibil ca scolioza sa fie echilibrata din punct, de vedere,
al airburii vertebrale, dar să nu existe paralelism între planurile frontale ale celor- 2 centuri,
adică minciuni este torsionat, m. aceste cazuri la. corecția ortopedică preoperatorfe se va acorda
o atenție deosebită restabilirii, paralelismului planurilor .frontale ale celor 2 centuri.
19.3.6. Antropornetria - este un mijloc obiectiv de apreciere a dezvoltării fizice. Ea este
foarte importantă în examinarea deficientului fizic pentru. ca ne da posiMfr fetea aprecierii
dezvoltării safe, fizice actuale și în evoluție, în funcție d.e tratamentul, pe care ÎI. urmează.
Se va măsura:
*■ înălțimea în ortostatism;
~ greutatea;
- înălțimea bustului, prin care apreciem și lungimea, membrelor inferioare, scăpând bustul
din înălțime;
- perimetrul toracic în cursul respirației obișnuite, în inspirație forțată și în expfo rație
forțată, ultimele două dimensiuni dându-rw indicații (prin diferența dintre inspirație și expirație)
asupra elasticității toracice șl capacității vitale;
- perimetrul abdominal ;
- diametrul biacromial și bitrohanterian;
- spirometna (capacitatea vitală) și eventual VEMS frohnnrâ expira tor maxim ! sec.) și
VIMS (volumul inspirator maxim / sec.).
A9J.7 Examenul radiologie - completează foarte eficient: dalele clinice legate de
diagnosticul pozitiv si diferențial aprecierea gravității deficienței, și stabilirea indicațiilor
terapeutice.
O cercetare radiologică corectă consta, atât din. exammarea radioscopică a deficientului, cât
și din examinarea radiografiat
a, IMdioSitopra va uniiăn. două ■oMectire;
I, ~ examinarea generală a toracelui și abdomeuuku, care va preciza cadrul gene ral al
deficienței: forma toracelui., poziția și excursiile coastelor., forma generala a cuiburi fiu
coloanei vertebrale, situația și fimeția. anumitor viscere (trahee, plămâni. Inima, aorta, cupola
diafragmatică). Posibilitatea explorării în diferite incidențe a zonelor cercetam, permite
precizarea rnadificănlor observate.

165
 ■ 2. >■ examinarea dinamică a coloanei vertebrale este cel de al 24ea obiectiv ai ra- diuscopieu cu o
i.ntportrtfiță deosebită. Efectuată din față și profil, cerând, bolnavului să. foca diferite mișcări ale
coloarici, se poate observa tendința la corectarea și dedarea vertebrelor la nivelul urturor cufounfor. In
acest scop se poate utiliza radio- râneoMografia, adică filmarea rapida (40-100 cadre/sec.) a mișcărilor
coloanei vertebrale de la nivelul cuburilor sxandnaic, din feța și profil apoi redarea mișcării cu un
aparat de proiecție cu ritm iioznzaJ sau redus al desfășurării fotagrametor (22-15/ secimdăl
b. Radiografia teinân.e exanteuul radiologie de etecție, sau de bază, oferind unica posibilitate de
păstrare a unei documontații .foarte obiectrre în. privința evoluției unei defonnații.
.Ea. permite aprecierea obiectiva a gravității unei deficiențe prin măsurarea un» ghiuh.fi cmtani și
a rotației vertebrale, Hxrtteția corpilor reitebraii. se obiecturează prin măsurarea în imn. a distanței
dintre pediculi și marginea laterală a corpului vertebral rotat la maxiinum (Mae). Se mai măsoafe și ai
ajutorul gibozifălii rxrttole. măsurând uio jgliiul dintre orizontală și Hnia re unește vârful apufirelor
spinoase ai vâxfiil găxiziiățiî.
Se ver executa urmâtoaretc radiografii;
b.l. “ din rață potent scoHozs. din profil pentru dfoze, atât în. ortostaiism cât și în decubii
(clinostaiism) doreai, dan Ia iievcie se pot fiice din ambele poziții pentru ambele deficiențe.
b,2. - radiografii tun rața HI oftosiatism, ai înclinații maxime laterale în sensul conrexiiății. curburii
primare (iestul Scfimidt). Cobb este de părere că dacă la înclinații laterale suina curbiinlor srexmdare
reziduale este Iri, atenei curbura se poate recta Ioane uruit.
b.3. - radiografii din feții ale cininini primare, cu .fiexie de 90" a coloanei verte brale pentru
scolioze, pe caseta radiologica coitri. (Zaîraria), oferind avantajul că ofe- ra o imagine desfășurata, a
vertebrelor curburii, eliminând suprapunerile de imagini obținute cu proiecția plana de fiiță; de
asemeni se poate observa gradul de derutam vertdiraiă în fieroc (fig,33).
b.4. - radiografii .speciale cănd. este necesar (oblice cav pentru, aprecierea rimei

Radiografiile pentru, coloana vertebrală trebme să fie cât mai nrari. Sc vor face cu ffime d.e 90/15
cm,, pentru întreaga coloana vertebrală, iar pentru regiunea toracică, se fac pe filme de 50/40, care fe
cuprindă și coastele, claviculele și scapulele.

166
 Cuaslri pol Girrac? CIIHAJ pemru rilogfi auriri: coastele alânrixd pledează ra:.?, ? n ;rii- ri pirahucă;
coateelc in evmri peiilin mia idiupriri
cele rarite pentru iwa oingciurifi iar
uoas» iele rezecate sau vicios cmrira
date diipa un li-atmiausm pledează
perii. o scolioza rite.;-mri ecc.
IH unele țări se fac radiografii care
ra?,o:fi kiu'cg

Se pri. face riiagri ale eres- raft.

irică pateu, firi' fi;;. fi. rri ufi nara ri
acordă fiinc- ancă ;Jo Za&nsa firida)
rifiogradri de bazin rac pfi.
crirari :■ • disnicrGsru ncgiofud, au
Fie. 33. fisa rirarifi rari. Ararafi.; acera rifi in uu-uu V,
(riediilriu. de cauză rararapshfiwă.. fiauur ca curbura fixă, (pe ®e o jxeaaxSmîn ima- gl.'fi p ?
wrale an un fiii de crop ere aI-2 fiara;;; firaerifi ? crigri e riri van- abra. (bufii C. firifi
apofizclca' ilfix.
Xriri VâcsP-i rari - confilfid r rara
u nășiți practicieni nu exrauer de nâiyâ. <..ra. Ie permite aprauien în lefirifi ra; yribififide evohfih'e ale
deficienței. Se uliii- zrrază in aceri scop driri x-.;. <v p-rafi .•? ra iele am urilor care 1 .'-rai propus, fifijo-
iritea cari.; firii:? difirițikra nuri de cădkare §i exultgla pr^erii-fi de asm- care acarufielor de cicștum,
iriric a ...fibra' crifigriri xcnriak. Dacă osilfi Urarea nu "ra.; teraimiaL rara.-;.; mtefiG.
Se fac Visă și teste erarirari.dogitra- ic -.;■ fiara
a, » Grenricri fiPrfc firi) au întocmit un. adas al vârstelor h trase apa? înfiera do osificase de Ia ifiri
pramriuL
b= ~ Fteiy apreciază fi-ra osusri fi furie de ori riaiora toSrioiddor mfiri
fi ~ Jeamierari c:o rara? firi; xafififi nrink de '.crin ale cpriri"
pumnului, colului și .niâimi;
<1 - Glh^A - Bfi^ipere (1970) curiri fi mărite? curara firi multe iqmfi fie wamnite ; ' ;ra ra) ÎH
deraieri raofifi: riQarifior rariufi variri șl muîîfi
-= murata, osoasa după mura fi;. Grafi fit - firi;
' arifii.i dhri rafi:..: șt murite.fiăiii'' rrafiA/ra fi:me.ri.,fi ririfi fi
această priviri fi cotam (Trieri;
- auriri firi o îriptec și rifi . ■• .1
= ccriafia. vrii: ■.;.; ik 'rat-ra. râi A m-rafi zorii ei este rits cu 642 terari râiaric de pubermis foraj.?;. -
A-te/A el iri.fi ic;fica dorim unei agrarii a deficienței; '
-evdri curaj ari-..' .4 t ■; al ^ ra- Dhțce (ritulfiri;.fi

16 !
 e. Tretal Risser - este foarte practic si uf iii zar pe scară larfo și astăzi. EI unta- mrâ "testate
teteltefoz s-te-'ta.-" -te xtire.râ te rvxp; ?■recreare fi zac;
sudatea sa ta ilire firere /prer gfep remfi re 15 anj fo fere și 16 a.ni ta
Mitei, se osifică rapid fi în 6-12 luni se sudnasi la tifon. Se consideră că moinentul
F' X r
andinii cninddș cu oprirea creșterii vertebrefo ntaiv pe.ta.ru care este bine să se in- terfină ortopedic:
sau clii.nirgi.cai pentni corectarea coloanei pâ.nâ în acest moment. Otireui prad. iu. care se fiice
sudura, reiclaifoi este- în apropierea articulație sareoiliace. acesta fiind de 'rata moHiontul care
marchează terminarea creșteni de- trenȘrară gnu restm Rfoser După cum ani mai spus, Janres,
Zaoussis, Zaharia nu .reonȚ prez-- rame taporraM .?■ ratai r-m
prestam■■>; renta se m fe pț sm ta fete și la 19 ani la băieți
(Afwteitecu.). De multe ori în Kxufozefe esențiale exista, o mtâraere a miitanzării crease, altfel spus,
vârstei: osoasă este mai mita decât cea cnredofrică.
XZ4, Fzâăfi ferita t ț? mure,'ten :x-fo> refec
foxe re:. X; htarc ta p . •' - iz .;.■-••'■• fi • : •.. i1? gtafo-jre afe
■ re rece ream:? rec d. tare- • re rareori'-. -refera-fi
Unii anton, ca de czargiln Roedreer și Ledezrt. vorbesc despre așa zisa ■'tatacrex-tari care consta
fotar-o curtata mite î-râmta. dxmri tare în anumite nuzitil rârereriiă reifoental s: care este greu de
fiiferentrâ dc atihtainca reofiratiefi ■c re'-■ "'' f
-' " 1
, ~...................ta
'
In gcttafi sa disting 3 etape ireportante în evoluția unei srefioze:
fe-lxta-re în tare, x forei este ere uree a re-00. ioficrerta iarefea. dar la care forep'2 gg. re fosvitezc
rrefife refirevre tereremrc ■grerâ'feo mn perea rarerevrfifi- îneci? sa. s® orienteze veutraL
:-■ tare xx rereta fi- .-rcug 1 x?-.- ;"rere?râvfi;c re;;re ratare;
forâvfi , fii feefo: -g urâta? /tacuri rrepreta în xrâirâ irâpa rei v daca scolioza a debutat la un.
copil ireal nuc (9-11 .ani), reitetirele tatuate spre vârftfi curburii primare încep $6 cc crefe'forffuzeze.
.Supa a fflre -■ In această etapa sunt instalate cefe 3 curburi (cea primata și doua de compensare),
cu redoctibilitate din cc în ce mai redusă și apar diformitățile secun- fote (gitas, disiorctani fi
■■ ■<;..) ■-.' fi- reforefira torreutapre (ura. ar fi:
ștergerea șanțului paravertebral din concavilatea auturilor^ proentinarea posterioaTă a întregului grilaj
costal din corrcexitatea curtrenh translatarea toracelui lateral de pehâs în partea comrâtităfii curând
primare omoplatul din partea corrvexitătfi te basculează ca vârfw lateral și doreai etc.
Clasic, în funcțiile de stadiile difere tariimvo,. o scolioza are paîni g.ra?fc.. expuse la
aibcapitolulh,3..4.
Mta Preraritarâ rererefi fi . . . p7 șe-ritore
pretau râd A "re otadteî.x > .-..•'- dny xfeioză ca dealtfel m toate ddlcre rețeta coloanei wtebra.fi,
esre foarte reportând cunoașterea istoriei naturale a acesteia, adică evoluția sa rara iratmuent. și chiar
după instituirea tratamentului, pe- toata rârioada creșterii și la vârsta adulta.

168
 In general cvnhițîa■ unei redare fi mrereoto iterf vreri'Ăă x ir;,4-" Creșterea tendinței de
evoluție a imei. scolioze pleznită ca însăși nn element de prognostic nefererabil. Dar
emhitivitatep unei curburi un imofite în mo! rehgZorin o intervenție chirurgicală. Evoluția unei
cuiburi poate duce la un rezultai bun uneori, așa cum se întâmplă în curbirile idiopatîce
combinate, toracodombarc. care se cont-' peiiseaza rapid. In aceste cazuri, chiar dară evoluția
este accelerată, este vifident. să dinjărti prin tratament ortopedic echilibrarea coloanei
vertebrale, pentru ca tezufiatut să fie de cele mai multe ori bun

Potetetî și Friedman, Janies, Cotrel, Clarisre, Duricz, Dmcilritaiaptev și alții, au Scut

atnoscufi, pnn iuaărife tor. tendința dfe ewțuțje mrerană a referate’ FEretem sfebmnd fi șfitemto
de a crestei:.. IZ g; .ore le udăm iu rate n
a. •’ Vârsta de apariție a. scoliozei este IM dement prognostic de valoare Cu cât varsla la
care apare este mai mică, cu atât evoluția ei este mai grasă. De exemplu. o scolioză apărută Ja
u.ti băiat de 3 ani, va avea o perioadă, de evoluție de circa 15 ani considerând că maivniatea
osoasa a băieților sc instalează la. IS ani, Aceeași. școfio- ză, daca, se instalează la 13 ani, va
avea o perioadă de evoluție doar de 5 ani. Cu alte cuvinte, cu cât scolioza prinde mai multe
puseuri de creștere, cu atât are mai multe
șanse să se agraveze. La aprecierea evoluției se va tine însă seama atât de vâ' noîogică, cât. și de
cea ;,:osoasă'I'
■Agravarea se face în nredie re v!-2°pehma (fig. 34).ferate rf&reri
Scolioza sugandiH fiice excepție de la această regulă, îf-Jatedâ
eu mrând în general, o rrealuție
bunii, dispărând îa 2-3 ani. Evoluție bună au șl unele scolioze mfe.ntl.fe. care pot înregistra
regresiuni spontane,
Duvab’Beaupere a studiat relația dintre
iz
agravarea curburii ■scoHoticg creșterea și
zl
/
inatiuiraire osoasa (sfârșitul creșterii). El s. arătat că exista două perioade oro» hrtrve ale
scoliozei despărțite de apariția p-nuieior sernue ale pubertății (fig. 35). In perioada inițială
agravarea scolkv zei dric rare tente. Ffeo ;--șC prez?.; vrem .5 puterefe •. re fete. ;? 13 ani la
băieți) agravarea este de 2-8 ori mai rapidă. Perioada evolutivă se tennină odată cu. te.miina.rea
creșterii f 17 are Ia fere 1.849 ani Ia băieți). Apariția menarife se situează ....,,1....,......................
ta mijlocul perioadei
V’ lî . ® 1? a
de agravare rapidă. începutul perioadei, de agravare rapidă coincide cu accelerarea preixibcrtata
Viute eres»..
a creșterii coloanei vertdtrafe. Perioada de creștere accelerată a coloanei wrtebrate sc termină Ia
34. Evoluția scoliozei iu funcție de data opări țj.ai
15 ani la fete, iar la băieți Ia Fig.
A (dopa P. Sta carete pubertății (fig. 35). fn perioada inițială
agrav crimelor seinoe ale pubertății (AL
38 ori «uu rapidă. Perioada ere d Ia
feț

169
 17 am. da; agravazm curbare g- :
”’
: mohoiice se re*dinte m oretnși

piqxrețte pâte E mahtetnite osoasă.,

teica până la ternii narea mnipfek a
creștem.
Boala tipică du creștere, scolioza
/< ' teste
își ierminâ evdqte odată cu
insiakrrea .mkunVipx osoase. Oi
toate atete. anii cazuri în care ea
sfir evohaam și In adult, agravaiidu-se în
4..
53
tem .V retetr i\ medi^ m E- m mi (Dorice. litetel).
*
< ?e:reu eciter & pry: tetei Pmm pite/ete că te uduh
\ \.cîî>/a--; ■ Sixt'iiozeîn h mumie și loiubiuo se
■■■■ ~" ^S"-’’"- ’" \ agmrete mai umil decât mm lombaiz
,.re \
kr.i ; X reci tete majore (texte 1 kteire).
'- ■’ - iîl. f-
u-;:.T. ■ < “tete Ș” Agravarea re predam la scoli
Vl'iCix
IC ozcle care k te..ui-mren
Fte. ^5, rteqk stetem ui uimde decreșterea
uddd l-tete Iteqkre),
■■■■. '. M-, ?1 ' ■. datoic^Li dcknumilîoj. arhuzte 6 Jîdaaidm kireite
padra ■ a mibiffăam de sklxâ vertebrate Scoliozele coiigeuirele a rete tereqtete (pareteS ?a
oguvaaza și Ia mmmkte hulifercuî de grad.
h - Grtek credrmk - are bnpm'mqă mare în evoluda tekteni niioparere. Sere Ikmk zb • • au a
re utere nud tetei. iar cele de peste >0 L? nu un mai uite Esc de agnr . .■ DreL evotețte scoliozei
idkpaiice sub 30° nu este mductabda țuici chim în pmkxvk de creștem tetetelă temomte vemd?
rale Pnn wm pnuml dopa cin? m mteHtek teul -ki...< zn-tepre mre m situeazăÎH jurul a 301
va-ax. ■ Școala .lyonete a iui
...d.E.EJEl.JEitete5„.lte.tete....._. Stagnam a elaborat o
schema k progitetic a
scotetem k? tetem.' tehenk -
•/ p'■:>;.•- u catâ încă de k
1?
p te pkak exactei (hg. 36). Ea -
<5- fsiHtwsuA

k
ktelm h
£ î.«: poțiuJ u.'
psa^raU - tefetee .re au. curburi
% c a? «iriM/hhikî. ■';!!
litfîab sub 3 Op nu temi evolutive
pi îg na^maUi In propagic de 3!>60 % te
r<u. te îcteld pcrkrka •?■?
tepte
Fig. ?u. mcteiutetet tetete •rereițiate In teuge de vâtte și
gtem î'ukj.iiku ukipti k Stagnata)

I "?A
1/V
 “ sconozcfe asti a.u corirmi de peste 30° se agravează aproape în procent de 100 % în perioada rfe
creștere. Doar 1-2 % din aceste curbări se stabilizează spontan sau chiar' .regresează;
■” scoliozele sub 50& rămân stabile după tenninarea creșterii;
’ scoliozele de peste 50° se agniveaza lent aproape constant și la vârsta adultă (90 % dîn. cazuri).
înainte de udtertate aproape toate scoliozele de peste 30' ; sunt evolutive. După pubertate scoliozele de safe
30” nu. suni aproape mciodată evolutive. Nachensoa dă publicității un tabel cu riscul evoluției în procente ale
scoliozelor teracote la fete în finioție de gradul curburii și. de vârstă (tab. K),

Curburile rretreire la Cri sta rekdta -rerestiliăe uu grad de risc pentni suferințe vere ’ferete (zriroze.
discopatii etc.).
c. - Sexul fvnynla favorizează agiareica reoderete a scoliozei.. mai ales în pe- orevb revpubenteă. prin
Tfeclnl re Riscul fe; cvfeutivittec te mfeiomlqr Uaacate te fete (dygă Nachtireun.)
Risc de evolutivitate % la vârsta
Gnteul curburii scheletică de
1042 axti 13--.IS ani ~............ ---
. "-'life'l?''. w........’........... --

60 40
90 70
90
100 .'
fereferea cori tente reqrerife■tigamculare Q<1- HlHliUC U ■ ’ ipreu dkufere re.î ei ti ziologire.
- &dml curburii primare ire dă indicii destui de precise în legătură cu evc-lre- tiz d Dm feretea
teu tiu Preireti. si Friudmăii rezulte că rediaca de grorilatc ca-
• re de redialreirbreij re ti vreteire.
■" reodrezfe iurarefe suni te uite gmvc. Fie debutează înjure! vârstei di 10 trei, după •. - ore să
siagrerere grei re -vere;.s/ti brusc h vârste pubertății, mai akz darii re însoțește de un puseu brusc tic
creștere;
- reâlferefe kij'reo-fenătere (cu o ringuri cudreiu), care real bmgi. uitiireâite re-re ni cete 2
regiuni:
•- moliorefe re.::-re,.;i v.:z .. wrerea ifeiremhrizd și cri mm inerente asprea, al.
• " • fetite: -■ Criterii; ".--fedem că aceste reuHuzo au evoluția cea uri nzfevcrabilă. .<-fetifere re pe
refere; kre din acri peute. de vedere;
- reoifeztec duble riucrekjnriire • <..:• dublă curouiă majoră) care ou tendințe sa se rerepcureZ’Z
Jar u-;; rem n;oieu echilibrare;
- ■rfere.fe.. teu fere-. - sure -rele mai. benigne. Aceste scolioze sunt descoperite de- voiri
acculcuud. cinai dreri îucnrbarea a afeuz la 90°. elementul care atrage atefefe .tufe 'fe-re-re. care este
pjreremri de artroze.

1.71
 fi, ■ ferec 0 Cg.O'fora Vife rfefe'fe C-te ȘCfefiaoto L.i rapfefe-te fe-fe cnrfwfH Cn cât întărea rete
mai rnare si nfe precoce., cu atât agravarea reohre rei va n orei reni cofe
£ - feirfo^a reo&Hei mărci xară cu pvgnaniă evoluția pregtfâsticui unei reoîiore:
- scoHo;re congenitală de ferfes osteoo^tică are o evoluție nrffeorabifo șt un. repprez; .•■• re Are
re grifei ■ ■-:■■ refec' tefe. fe Ia gfefene - âcccuama™ za regi p- : mhofe; ----- v --v fefe retegrid A;
rereghcațiî neurologice și direre treză secundară .
•» re-.A;re< are-rerererere feream vrfe'fi. .re-Areș ma j severa și mai
fere de ren ren. cred Audi ore grrefev rerered. >re ce pre n rererere puc rafeife vertAraie, afe tnnwhiuffli,
bazinului rncrebrclor pfeiuel cu deviații atât vertebrale cil: și ate IrecHuluș
- Hnptefei reprezinte redre ren Jir- fee trei ,,- a- : reolirere atât prut forereuto șt fe și otic
potefeaho sac evohfiv incert șt rezervat.
■■■■ -re.;i.:--■•• renfetererares rtrcfeutowvra ren. - după Vereren - Hiat fere vreirt. ctecâi se crede.
Această fonfe. al cânii diagnostic este ușurat prin prezența ere rare re- c; a pretor unuvrâ Ac fecvere
refeci cu fofe ara rafefe rigide, rare își continua dozwRarea și după oprirea creșterii osoase, antrenând
tulbinâri rwurokfere cu răsunet grei-.
g, - Bofife Mrteranxmte anergfentg avii sunt unele boli crafeve, hepatita virala, grifeka reprezintă
factori agravând ai unei scolioze idiopatire.
h, - Tîpoî coHSîitaîimfe al copilului poate reprezenta im factor adjuvant de agravare a evoluției
unei scolioze.. Din acest prefe de vedere simt mai expuși coi debili, rahitici, adinainici, felnăvicioși,
anemici miopi sfe
1 = Modul de vrâțfo profesia, alimentația riccorespanzătoare, feieferile de forță ala vrârefe o-g
jrafepfo. refeiz rfe -
(oimwlicațiiîeseolfozd
Scolioza poate feerfena, în. faifee fe gradul ei de gravitate, o serie întreagă tte complicații caro vor
dare în forai ia scurtarea duratei, de viață. Se sile ca purtătorii unei scolioze grave rar ating vârsta a treia.
Ccoplicațifle sunt, consecințele tulbură- rife urarfologice și ffeefenate pe care le pnxiu.ee scolioza.
as ComplkMifle cardfempiratorii refen în formele grave, de peste 50-60°. ai focalizare toracică și
trrcacofefeafe prin deplasarea, conipreswnre, tracțiunea și drfbnumaa nrganekrr toracice, în special a
infera marilor vase și plăniânolui, care ninși vor mat putea realiza fiifeiile normal, șl arar fi sura isc ia
diferite îmbolnăvi ri. Bolnavii. au o recfehrtate crescofo Ia fofeepi respiratorii, cu. inriferea în final a
rere fefe pufeonar.
b. CompIkMiife digestiv^ cu inapetefe fo tranzit încetinit, sunt facilitate de ridicare d ifengredui.
re Afectarea creșterii, și deci 7oftăril cn alterarea stării generale, manifestare prin adinaniic,
paliditate, anemie, scăderea capacității de efort fizic și chiar intelectual sunt consecifee ale complicațiilor
can&cespiratorii. digestive și reducerii funcției de mișcare a coloanei vertebrale.
ds ConipIfcMnfe nenmase apar într-uu procent de 2 % din cazuri și. constau din dureri, parestezii și
pareze - cum ar n parapareza spastică. Ele sunt produse prin modificările mecanice lente și progresive de
tracțiune, torsiune și amipresfiiHe, dar mai cu seamă prin modificările ischemice ale nmsculaturn
spisale. Leziumte nervoase vor apare în special la nivelul sediului domni.
g. Complicațiile psihice constau din tulburări de caracter, cu. timiditate și insta- tarea «.KW complex

172
de iuferforiteie.
3X7, TrMOifâtiital scoliozelor
Cu toate progresele înregistrate până. îu prezent, tratamenn.il scoliozelor Imâi-npri-- și azi mari
d.iHcult-ățL. este incert îndelungat și grevat: de riscuri.,, datorită fiipi.uh.H că o mare parte din deviațiile
vertebrale q în special cele scolirâice. indiferent de cauza care le-a generat, au un potențial evolutive mai
ales dacă au dqrâșu. im annnut grad de gravitate, care ai greu poate fi stăpânii:. Evoluția este guvenmta
de fegî biomeoanice care acționează independent de cauza inițială șt se menține pe țoală pe rioada de
creștere, iar uneori în cazuri grave. se continuă pe toi prcin-sui vieții, deci și după terminarea creșterii.
Agravarea continuă a deviației vertebrale antrenează tulburări restrictive ale fimeției ventilatorii și în
final tulburări ale fo.nq.iei caTdiocircd.atorii. cu cele mai mari riscuri pentru sănătate și viață.
3A7J.. Obiectivele terapeutice ale Mreliortetor
- corectarea deviație vertebrale și a defonnațiilor toracafe.
»menținerea corecției obținute până la stabilizarea bolii;
»neuU'alizarea efectului nociv ai crizei pubertate de creștere;
~ menținerea și / sau îmlmuatațirea mobilității coloanei vertebrale;
~ menținerea și unbuuăîățirea capacității respiratorii;
’■■ prevenirea tulburărilor .fimqiei cradio-circutatorii sau îmbnnătâțirea acestei fini- qii dacă a fota
afectată.
3A-7.2. Metode terapeutice. Scolioza fiind o deviație venwraiă complexă, phinfactorială. cu
evoluție greu de stăpânit și cu consecințe grave, se impune să in- fo.ti.rim i.m arsenal teiapeutic compfcx
și adecvat. Intre metodele tarapeulice amintim kinetoterapia. traiareentul ortopedic, tratamentul
chirurgical, fefoerapia, tehvre di»ote.rapta :. nrastaut și tratamentul inedicamentos roborant.
Metodele principale de tratament râmau însă primele trei: kinetoterapia,. trata- meforâ ortopedic și
tratamentul dtimrgicak Lor trebuie insă să fi se asocieze hainea- fizioterapia și tratamentul
medicamentos roborant (de întărire a organismului.), care pot. contribui la creșterea eficienței
terapeutice a primelor trei metode.
3.9.7J rifofeiteă țfoiufori fofofofofo recptefo alegerea ndjlaacdor de trata- zurei re fiuc în fouene de
ifrefoforil forten: gradul de gravitate, suplețea certe- dudă fofoatorere fe-jimilar iarucuirak veaebrak,
localizarea teziu ctitor. ten- di ața ere'fi a fon a ;w;i . re precizat Li capitalul 'Indicațiile terapeutice ale
de- vfoLi.te cod^el tefofoulfo.
Le RIIU.U.IUU.UĂ. ăIK,Uliii..
d. focfouirtfofo ..: aptifo de fo Licqfo îu toate foșnete scoliozelor și la. toate ' iJ... • . : 3 p h n.fo.x
'fosgifo se va aplica doar în formele ușoare, sub 30° și puțlu ;- --foteu A.z- eilcuiga foarte buna dacă este
aplicata coreei Io deviațiile reufoiire. hafoutefo fo cele structurale eficiența este mai redusă și adesea nu
le poate ..fi mfoupi Oricum. ki;foaterapia va însoți toate etapele țiatiuncnlulm scoli-
k tu? orgora fo :v^<s;b.; imiamenuduî ortopedic sau chirurgical.
kiQ.2i0torj{kxili^ constau din. gimnastică medicala. diferite sporturi tohpfeto ir nan
core-dn și regurefofo fofotomfo lot hi sensul corecriliii. deviației și fealităm. Hianior nmețimn,
CH;nxJu.â urefofofi sc \a apltoi digfo principiile enunțate la bteanxiiiul devia- udei re-Afofoc z z
giauiastka medkfoă. Ta general se voi face: redresări acthc și pășire. nfocfo fie uurehi șl de meuilre;
superioare și inferioare clin poziții corecte s:a.î ziztetete Afon rerefofi a e cGhibhnp suspreifo, cxeiviții de
respirație. La acestea se mm iforefo -rerefon cu aparate punatîve de gimnastică medicală. masajul și

173
relihm .: z;. :j; corective sau Itiprerenolive.
Șponnrik". retoreu fiecărei ere în narticulap au avanlajuî că sunt mai antrenante. c-tezr ,n i ■ ■ p
plictisesc mai pfein Dimie acestea amintini: înotul, gimnastica. Apteri- -fi diferite jerem. sportive ca
volei, baschet, tenis. Sporturile solicită orga- ijfe.nc zzfo reinonfos și multilateral, având efect bun mai
ales în fazele de debut șl ei’ ;fo! i’uai mult dării sunt aplicate în scop preventiv. Dintre sporturi se indică
mai ". - •' fonte tete înuimește o .serie de califoji cu valoare deosebită în terapia sco- z-tetei / te . re
- z fe- îu cmidgu de 'foeteâzteifo a coloanei vertebrate prin faptul că poziția ■rerfofo te fote LA
ifotenifol Iar upa are efect de dislocare a unei părți din. greutatea ote'purafo poirifo priadpmn lui
Arhintede;
- ccrefofo o excdrefo giumafocă respiratorie;
- fozreÂă sz vctete imiichiultti și centurilor prin solicitare egala;
- pteLvfo ușuteTea foșcăfoor zu.fi reni. efectuate icni.
- preteL îngireferes nușfoufof global mu doar te anumite segmente., ian auriâi •■z zteeirtz-, fi/,u..
io frerege de reteza for fo execuție;
~ ;.... zft.fe lotec .generai și de că lire a organismului. foarte important.
Iu rerefo ere o. zztezAz im fol de înot simciiic (bras, spate, delfin). for se poate iolresi z!Oza
asimetric. în fimebe de forma deficienței și necesității.
irere -za a. kz se tace sub conducerea urmi kinefolerapeui.
b. Tratamentul ortopedic se va adresa scoliozelor mai grave, între 30-50°. și. celor care au
caracter evolutiv, ce nu poate fi stăpânii: numai prin Idxtetaterapie. Tratamentul ortopedic își propune să
corecteze defonnația, sa dirijeze creșterea și să ne- utralizeze puseul evolutiv pubertar, stabilind deviația
la un niiglu acceptabil sub 45°, fM prejudiciu funcțional și estetic.
în formele severe, peste 50°, tratamentul ortopedic va realiza o redresare a. coloa nei, fapt care va
pregăti și va ușura viitoarea intervenție cltiiurgicală.
Tratamentul ortopedic poate fi apreciat ca eficient daca reușește ca la sfârșitul creșterii să mențină
deviația vertebrală egală cu cea de Ia începutul tratainentuhti, cu alte cuvinte, dacă reușește să oprească
evoluția și să stabilizeze deviația la nivelul pe care îl avea Ia începutul tratamentului.
Dacă tratamentul ortopedic este bine condus, poate realiza o corecție niaxiniă a curburilor, cu.
minimum de riscuri. Asociația ortopezilor americani .reconiawlă încă din amil 1941 instituirea unui
tratament ortopedic cât mai precoce. în vederea reducerii sau stabilizării evoluției curburii primare.
Tratamentul ortopedic dispune de următoarele mijloace:
- repausul relativ h pal tare, cu tracțiune craniană, de preferat pe plan oblic;
- posturi de autocontrol
- pat gipsat pentru copiii iniei;
- diverse corsete gipsate sau ortopedice de corecție si irieiițmere a rezultatelor până la maturația
scheletică.
Modul de acțiune a redresării ortopedice se bazează pe trei principii: redresarea pasivă, redresarea
dinamică sau activă și reducerea rotației vertebrale.
b.L Redresarea pasivă, se face prin realizarea a trei puncte de spijin: două ia extremitățile curburii și
'imul la vâr&l acesteia. Aceste puncte pot fi solicitate fie prin presiune, fie prin tracțiuBfi. Presiunea pe
gibozități trebuie să se exercite cât mai aproape de coloana vertebrală și de procesele transverse,
deoarece apăsarea pe coaste accentuează împingerea lor în jos. diminuând capacitatea toracică.
b.2. Redresarea dinamică sau activă ~ are ca. scop tonifierea musculaturii posturale a coloanei

174
vertebrale șî se realizează prin auworecție din partea, bolnavului, care caută să se depărteze de punctele
de spijin ale corsetului, ca și când ar încerca să iasă din aparat, redresândmși coloana vertebrală.
b.3. Reducerea rotației vertebrale se realizează cu ajutorai unor dispozitive, aparate sau corsete de
tracțiune, rotație, compresiune laterală, la. care se asociază și rechemarea planurilor penisului și
umerilor. '''
Tu funcție de modul în care acționează, activ sau. pășire aparatele ortopedice suni pasive (Stagnara,
Schmidt, Winter, Blount) și active (Milwaiikcc, hakHixlicm).
Cele- mai utile aparate si metode, care îndeplinesc toate cele 3 deziderate de acți une (redresarea
pasivă, redresarea activă și derotarea vertebrală), simt corsetul Milwaukee. localizenil și turnbudde-ul
Risser. corsetul dirtractor Stagnara și iSEDF'ralCmreL
Ftem teterte'fe tecate-io v: tete o efiriccțâ rente, trebuie să n rem'' rrte'tete- pritepfe
-să ■’< tern fef tei greute.
■tete suferite. h; creai fe .xhcodch rit. creștere actetete;
-‘ să tete ■:■■ •' '■ te tente g si Re ccere scpucrgh&h:
- să. V oprite yt;fidepj de muh timp, spre ari puica aprecia tevlvte;
- să difeeo; crearea unor curburi de terexateie echilibrare;
- să fie rrmplette tetep^nzălor și h momenhd mute etelteo ivtemcte Cicrr ce rp>; ; -.-step dUHlîgicală);
™ sa tenteze rtehicnl bolnav-ifei și "J tetei ife -■-' îr veden lunga perioade tel :"C; ' rhen; pecțn cne
Perine.hpnuS tepeteea actetet
c„ Tte.tetete rihM’gkrf - se eh in tetetear nrș au depășii m teirte gnu de grtetee (peste 50°) sau crier a cto
stenpc fagrremte un poate fi tepfe uită cu tetete tetere •/• h. tev. ț; tratamentul cdăpșdk.). Eteri nnri rare nu pot n
• ui nhp diin cu on teriteh • —terii bine aplicai șl texte, o-'d l- poten mire ritervente ririningoafe nu treburi
atente iutei.
Tîtetennr drirumnl cnihă din rtefente iste inpoteiri segmem ri colea nei teretete vnrin urinari). prin snndcz?
vtetete sau montai metalic: tije te r< . : :i.g;o te ș OubonmL te;nm!ațre Zidh Pe. scopul uceslei riște
diteri fiiiri teterev și hahiumm tente rteate Fș cm hva m* efe:1 tete- nai negări v iu au a s teste
Tmnnnuri teutete nn pregăti* și note de bontei prin kfetetete șl ennnrijp. în mutele ni o gntetee tem.
mau. interetea chirurgicala va u grece- Pată ce o p tete prin tengtee prpgrerite a teonni vontete cu
mijtere QUG-
petece pranic tex-te de dowție. san telou cranian, și gips mi cerc pelvin) și te ■teteawie o- fi nrrote te o
tedteterre ppteri. apte în aorte onopedic fenp de IZ tel dc teri pentru ca terodeza sa se pairi consolida
Kineteerapip va asupliza te kcua preteetevr, va realiza o tntecre irmtete generări hi tepte imobiJi;rini șt
va dezvolt? capacitatea respiraîarie. atât în timpul imohiliterii ortopedice. (în măsura .:. utehri-p cât maî
ales după fedepătete imobilizării.
i Fîteferapfe, - poate fi. aplicata în teltea avană luteterele obiecte:
- reducere;! seteig jlte și cuntecjiiter... prin pntefec dc rină ivire profundă și siv- octete a tetete
teltescnte erecte diadteanuo. bfe de tetete, intente). vterotșrapie;
“ asupfcarea nmsculamrii și Hganrentetor retractate și sclerozate, prin iotezări cu iodură de K 4-5
Of?. uiLoisuiietc cni ordrocot devii 1. /o sau. le?.iu.ou.u.izinri.
- limitarea efectelor dureroase sau calcifierilor anchilozate secundare ale aitretezelon prin
tentgeiterapie;
- combaterea hipotaniilor musculare prin algitoniflux (airenți aperiodici de joasă fiecvenfâg anunți
fteidicc galvanici și tenteerapte
175
 re 'BahtediBtfemtoraph.
■» Balaeoterapia caic mai rar utniaafă tingreă în l-miaroailHl SWIKV,O. tic poate ■y-tebî mai curând
de baîncotdnctotcrapie, confetind în proceduri tic tete.tecfe.fe aplicate în bazine cn apă dulce sau
nuiteafo.
*• CBnateterapia este HKUcatâ în Hașura în care poate asigura coudHu de; iomfite mfetetefex
fetete parae-teora 1 ra;.raoteifere-itetoa.gura-o ra mvdfe da medul testele durase 4-teimre ora ti frofeefee
-te terrarâd -A : ' re "
sau mare, cn aer ozonizat. ronteem al te? ocup-o:ud p :-tim,rati-'.. tem-
' € Masajul - se va aplica în foncție de nteteăți ; ia.' nivelul sptefe. cradranra; o? n te ara și peteiaM
puiându-se efectua g -w .masai general Scote sân va te
- retearea gn.ipdor musculara crentteate,
- creșterea feroate și stimularea wficitsțu nrascMaum ateuce ș tiatera; calmarea (Mentor provreate
do procesefe teenerative osteoarticuiare. remize.
droartroze, tulbura ri de osiâcnre.
Se w fete; arate procedee, msrarara și rncrtxfcîcgfe care fe. araespundă scopu.hr! propus.
g. Iterereretete meteceracteuș ir’ rofeCvc m \-;.. a te.tegte ofe. a v • '' și
ridicarea rezidenței generale a organismohM. Eteri, va n un tratanteut efelogra (tefere orarei
pmduteltere) a. utecrate (anutemv; vitaminkr. tente, .minerale tec.).
IR uidteerea acestui capitol, despre sefetozâ atragem din nou eterat asujim wx- ■■tefei te;o:upotei
rora-te tefev rate cât rare -rotind potera te- cpro ■ -:"
■mtioTO. orHmira rate amteretire efecte rara feteg.re ' ■ - mufei te uitară și înteire a acestor breton.
Observarea unei deviații vertebrale... crete de mici, tinpnne un control eradicai de spscialtiare și
aplicarea unui, program terapeutic inttefeciplinar corespunzător; ai urmărirea atentă, din 6 în 6 luni a
rezultatelor și a mteției tfeficiefeep cu adfetiarea. permanenta și individualizată a tratanm.feu.hti. Sortii
de izbândă ai tratarnestulra su.ni ra fetit moi ' cu fet rac.ro .mu refera rare ■■ropote, fee ferâuis -:. ■ ■ .
fe șl u fete-te -umtim.-fe .i terate ‘^fefero-i grai; determina inodiferin teobirato alo acest da. prin
afeiunea foeforiha mșcanîch tiretii este neglijată mult timp.
tetere sctelotim imfeicrate și fetim urre.tirafe 4' rererate-.? Mo- ti ivi te referă tepr robite pui
b -rate: ptiu Itiiterâ-ratro. ram n ti ■ • • oferea,
otefedfecte teninurare1- (te •-..-.- tefetitii tetere a ști-';. -‘ ofetetil. Vtewsa khteteropM nu poate fi
contestată în astfel de cazon ? date mtc fel fete din tiTfe. arate și teri tefe.ro. tist- fo-temt re o rotete tecfe :
m” v -te remite șt spontan, dar iot fetit de adevărat cefe că ea se poate pcrmaawtira. ți urato da rateteti
femrawfe-.. ra mefec "- .4 ■ ;
cratere ur-ro rera ne
glijată timp îndelungat. Așadar, tratând prin, eteap.nl fizic o scolioză m.nqkv nalm se poate spune ca
fonem și profil ard a scoliozei, patere ra împiedică KÎ îtefefo tetea cratere în uc- -V. fe-'- im.
Redăm în cete ce urmează tratamentul funcțional al scoliozelor prin, ghnnastică medicală, exemple
de exerciții pentru diferite forme clinice (în funcție mai ales de RxrtJizare), exerciții care vor îl aplicate
ca număr, ritm și repetări în funcție de ca- ^acteristicile subiectului în cauză.
3.9.74. Tratamentul funcțional prin gimnastica medicală al scoliozelor
Obiectivele, metodica și tehnica tratamentului scoliozelor prin gimnastica medicală depinde în mare
măsuță de prezența sau absența modificărilor structurale, ca de altfel, al. tuturor deficiențelor de
dezvoltare fizică.

176
 Scoliozele funcpoiiale, respectiv atitudinile scoliotice sunt datorate într-un procent important
tulburărilor de statică prin modificarea poziției sau formei bazinului, a morfologiei și funcției. articulațisi
coxofemurate (anchiloze unilaterale, luxații cam genitale, nmlaterate), diferențe de lungime ale
membrelor inferioare, picior plat uni- lateral, ge.mi.ncin reilg sau var unilateral Toate acestea nu pot fi
corectate decât prin înlăturarea cauzei care Ie-a produs. Altele sunt: secundare unei curburi scoliotice
primare structurate, având rol compensator. Ele pot fi rezolvate numai în măsura în care se jczclvă
scotioza primară.
O altă categorie de scolioze fimqionale sunt determiiiate de adoptarea unor poziții comode, cum. ar
fi atitudinea șoldie de către copii și adolescenți (mai ales de către cei. cu tonus muscular mai scăzut), a
unor poziții incorecte (scoliotice) în bancă la școală sau la masa de studiu, sau în. cadrai unor profesii.
Toate aceste situații duc cu. timpul la un itezechitilmi asimetric al tonusului șî lungimii musculaturii
paraverte*- brafe, responsabile de menținerea poziției. corecte a coloanei vertebrale. Se produce o
alungite tonică a musculaturii dm partea conexității (care se opune tendinței de, că dere ă tninduulm
înspre concm-itate și de accentuare a curburii) și o scurtare- liipoto- nică a musculaturii din partea
concavității (care este subsolicitată) Dezechilibrul muscular face ca atitudinea scoliotică (încurbarea
coloanei) să persiste și după repartizarea egala a sp.ryini.uui corpului, pe- ambele picioare, sau după
eliminarea poziției Incorecte profesionale, școlare etc.
Menționăm că modificarea lungimii și tonusului musculaturii care menține coloana vertebrala și.
bazinul în poziție corectă este consecința și nu cauza înclinării acestora. Este adevărat că o modificare de
tonus muscular poate să producă o scolioză. dar numai în cazul când modificarea este asimetrică, mai
mică sau mai mare într-o parte a coloanei vertebrale față de cealaltă, lucra care însă au se produce în
condiții fiziologice ci numai patologice. In acest caz însă cauza o reprezintă afecțiunea în. cauză.
In general atitudinile swtioti.ee mi evoluează spre scolioze structurate (deși exiști! și excepții),
cxâoaua vertebrală rămânând suplă (mobilă). Sră rotație vertebrală și fără modificări substraciurale ale
corpilor vertebrali. De aceea scoliozele funcționale răspund bine la tratamentul prin exerciții fizice, fără
a fi necesar- tratamentul ortopedic și cu atât mai puțin cel chirurgical.

177
 In opoziție cu scoliozele fniiqfonaie, cefe structurale sau patologice prezintă mo dificări de
structură ale corpilor vertebrali din curbura, cate diminuează mobilitatea coloanei vertebrale, făcând
ca aceasta sa devină nun mult sau mai puțin .rigida, colectarea scoliozei necesitând adesea asocierea
tratamentului prin exercițiu fizic cu cel ortopedic sau chiar dnrurgical. De aceea și obiectivele
tratamentului scoliozelor structurale prezintă diferențe față de al celor funcționale, la cele structurale
impu nându-se în primul rând îmbunătățirea mobilității coloanei vertebrale, care condiționează
realizarea aproape a tuturor celorlalte obiective.
înaintea expunerii obiectivelor și metodologiei tratamentului scoliozelor prin gimnastica
medicală, vom. reaminti, câteva din principiile generale ale acestuia, care se impun a fi respectate cu
strictețe mai ales în cazul scoliozelor.
a. Principiile generale ale Idnetoterapid scoliozelor
aX - Atragerea interesului pacientului. Pentru ca tratamentul prin exercițiu fizic să aibă
eficiență trebuie sa fie executat corect, cu migală, o.perioadă foarte înde^ lungaiă, de ani de zile, cel
puțin până Ia ternii.na.rca procesului de creștere. Aceasta necesită, din partea pacientului mi urare
efort fizic și. psiliic, multă paciență, disciplină și perseverență. ‘Toate aceste condiții fee ca această,
activitate să mi fie atrăgătoare pentru copil sau adolescent. De aceea medicul, kinetoterapeutul și
părinții copilului trebuie să procedeze cu mult tact, pentru a-1 face pe micul pacient să înțeleagă
necesitatea și conținutul tratamentului, pentru ari capta interesul și a-1 determina să accepte
depunerea efortului necesar și a se implica în mod. activ în realizarea integrala a trataxxientului. în
caz contrar se va înregistra un eșec.
aX - Lecțiile de gimnastică medicală trebuie să fie de regulă, mdmduale. întrucât fiecare
scolioză își are particularitățile sale, corectarea ei trebuie să se focă în principiu individual. Pacientul
trebuie observat în timpul fiecărui exercițiu, pentru ai urmării modificarea curburilor și rotației
vertebrale la fiecare mișcare și pentru a-i dirija și. corecta execuția exercițiului. Or acestea nu. sunt
posibile în lecțiile colective. In grup se pot efectua doar o parte din exercițiile simetrice.
aX - Efectul corectiv optim poate fi obținut numai dacă sunt concepute și analizate corect cele 5
etape succesive ale unui exercițiu: poziția iunda.tnen.tala, atitudinea premergătoare pentru mișcare,
executarea propriu zisă a exercițiului, atitudinea finală, repausul și recuperarea capacității de efort
între repetările exercițiului.
a3.L - Poziția fundamentală, adică poziția pe care o adopta pacientul. înaintea începerii
exercițiului', stând, șezând, pe genunchi, culcai, atârnai, trebuie să fie bine aleasă și bine precizată. La
începutul tratamentului este indicat ca exercițiile să fie efectuate dîn pozițiile cu bază mare de sprijin
~ culcai și pe patru labe ■■ care facilitează corectarea curburilor scoliotice și implică un efort mai
mic.
aj.2. ~ Atitudinea pregătitoare trebuie să fixeze diferite segmente corporale și articulații în
anumite poziții, care să dea posibilitatea focalizării mișcării ce urmează și pentru a-i oferi sprijinul
necesar, astfel încât să se emis mișcările compensatorii cere uteu altera tetele ctefehte. tete? ferei se
fac prin orauraclii rmisteare c' (PriWrfTîeț)
K JA ~ Tfe&tetete p-irapte z-fei K utetefefefi re fee? prin contracții tefente.. CK umdfefetete
lungimii mu^feinhit, rara ceva precara depUsarte corpului sau a virai mmnenfe fee acerariș fe cpfefe.
Catete te cran pmfeuc renrtete mușchiului mefe - terate mnemufe. denumi prefera Cele prin cam
mușchiul se alungește mecfec mi tevate cxc-cmtHc ra.-i negativ, raroterarfe fe se opună ahmgîrii. dai

178
la m \ ratete In femfee fe segnmmfe spfeife iu -re m reterarafe teșra-te v.msm ii mefe mferaferi
mnsefeafe se pot efectua înăuntriri sau uiafara seg- imfen de contmcțfe Fiecare tip din aceste contracții
are mmmite efecte ccntracța
v-mmmurn fefed in principal ferța fe reduc elasticitatea mușchiului, cele ox- mu;.., m ;•••.•'mi
tefiriinte mratete ca-gracțiile «wate înăuntrul sem mmm de mmrafete m fete de semum a mușebiute. cete
efectuare tetara sera mmtfe-d 'ta retem'fe' m. efect dc fere mira a umșcfefeui.
In fem/fe de driri'fe.'nnfeni re ••'> cum mfe xm .d-.r.. dîn mmm dpuri de contracție musculară.
teri - .tefetete fefeâ reortefeg tetei! fenp fe nfefete. teca pofefe re teferi sm a reșătetelre sale din am
mteraițl cm? trebuie fe fie inentttetă câteva reramfe ;.pm a acretevi ••■■■■•fe mmciiv sau liipammmriv
fe ei
sfex -■ fem-mmc Pnfe feteimm rateferete se patetem im repsire oarerare cu momi de a rtece
empaurinten locală și generala dc efori; în vederea continuării mumma;râ;i fe rtetefera tetenm
nrnfetonfen exercițiu se va race numai dopa integrală a fertdoi. pefera ca iraette fe poafe fi executat
corect.
Jn tește pai-zd m w fece Utere respirate amplu mm ales dacă tetețiui a fem fetete ctekterra.
rmnirației.. luciu care de opt trebuiește cvitm.
șefe ”■ Tterete tetete poate fi referată prin rateica -feete de ramefeie a tecfedte a numărate de
repctel 3 rarmeriufei racrfeite și a muteiute lor. Do- rerra m va fyi£ ÎC femție de terate •urmărim.
teJ, - fetea fe. mfe? a rare re iilor tateîc să fie în pm<; mirii pontei ra rarefete ritete fi mracteaî.
corafe cu cocote rama atenției asupra cmlracțfei mm mitra gsvpc musculare șl asupra deplasării
segmentelor ÎHÎ erau rara mit plan, cu un munte rara p cu o rantea aagiBradice.
<4.1- -■ tepeterex Un cretețiu treburi repete dc mai tete ori atât din nuce- litera -<.re' rate coitec cal
și Un cea -.■ teram i: sfetete durii. terate repetă- fete șl . tr-praraferi dhare sie depind de ■ teUitățile paria-
Jului fefetefera de fete).
miri ■ firacraitetete ctetfemoi te țme sranra. a fii r în cadrul unei lecții oâî și do la o Ifeie te aha. de
nritetelc pedagogice și rara- re-Ș respecte fee dificultatea e.rap- feri-ra crac deriva b rândul fe din
complexitate lor și tetei firi? pe care îl nuce- silă. Seva priva de Ia simpla spre- aompex. de la ușra spre
greu
a, 6. - Nosiânsl de exerciții în cadrul unei lecții număral exercițiilor (nu ne referim la. numănd
de repetări) efectuate depinde de capacitatea de efort a pad.eutoh.ii și de ușurința. de însușire (învățare) a
for.,
aJ.- Durata unei lecții variază între 20’- 45’, în funcție de posibilitățile de efort' ale subiectului,
. - frecventa ledifor săptămânale executate sub coxdimea kinetoterapeutului
este impusă de necesitatea învățării programului de gimnastică și de disponibilitatea de timp a
pacientului. Ea variază între 2-5 lecții pe săptămână r lecțiile trebuind să fie mai dese la începutul
programului recuperator, urmând să se rărească pe măsura însușirii corecte a exercițiilor de către pacient
și a ixrsibilităților acestuia de a efectua o bună parte din ele Ia domiciliu. Ședințele de kinetoterapie
exmtfate singur de către pacient la domiciliu vor avea o durată de Lv- 20; de două ori pe zi., dar
rexlresarea
pastorală trebuie să fie practicată de zeci de ori pe zi.
k Obiectivele, kinetoterapiei swfcefor
Tratamentul scoliozelor prin exercițiu, fizic urmărește îndeplinirea următoarelor obiective:

179
 - ameliorarea mobilității, coloanei vertebrale,
- redresarea posturală;
- tonifierea selectivă a musculaturii spatelui și abdomenului:
- modificarea, selectivă a lungimii musculaturii paravertebrale;
- ameliorarea funcției respiratorii;
- antrenarea generală a organismului.
fol Ameliorarea mobilității coteand, vertebrâîfe
Acest obiectiv are .prioritate în scoliozele structurale, în care coloana și-a pierdut mobilitatea parțial
sau chiar total întrucât redresarea posturală și tonifierea musculară în. regim selectiv de scurtare sau
alungim este condiționată de posibilitatea de mo- Mizare și corectare a poziției deficiente a coloanei
vertebrale. In scoliozele funcționale ameliorarea mobilității nu constituie un obiectiv major, deoarece
această funcție nu este afectată decât eventual într-o măsură mică. . : ■
îmbunătățirea mobilității coloanei vertebrale beneficiază de următoarele proce-, des: întinderea în
lungime, înclinarea laterală,, derotarea., presiunea directă asupra giborității
MX lotiaderm în hmgjme are efecte corective atât asupra deviației laterale a coloanei vertebrale, cât
și asupra rotației vertebrale
Ea poate fi realizată atât prin procedee pasive cât și active.
întinderea pasivă se obține în două moduri:
- prin acțiunea greutății propriului corp în atâmări în brațe la bară sau spaliere, sau prin atârnări de
cap la căpăstru fie pe verticală, fie pe plan înclinat și alunecos,
- prin traqiuiti simultane de șolduri și de cap sau umeri, cu disțxMuve speciale.
.tara-tau.; ra.râLn >. ..n.-;.. A prin tairan-Utarau sub araimita cotamuliei moș-
iihrâvi piÎĂâvCiuxh'hH.
j_.n.;■ ? :. pnv;euo..; ta tacitarc dotata să tatamta; im. dnip tuai îndelungat pcnln.: a tauira dccaă.
doiHL Durata va fi mai mita in cazt.il tataiănlor în brațe, ura ămi sud una damnăm.
M2 tactamras. hricrtaz. u? îce înspre nuexilate, înlmcat mobilitatea coloa- n .i au rd-in in epata! m
<?.-■; sens.
ta ■. : mubmdm cn c rangruă cutau- -(scolioza în Q cuntamca prin inflexiu-
-.- Itarata ■-.fin UȘGÂ ta rata tara în situația ceta ca dublă cmbura acest luciu este mai
•. u curau eh? commmc a unei. curburi se va transmite și curburii vecine ;?'? r: ra
nnsmmu ceea ce trebuie evitat. ’Dc aceea în astiei de situații trebuie d petri;' •mvlabăimă ric de a ecpuiia
simultan asupra ambelor curburi în sens curara bv radta ci mm îmvrs mtpnmmeia față de cealaltă). fie
acționând numai asupra mc ctanoi - = . o:...? pt ■.nano o fixam în poziție cumnată sau nipomorectată.
O o tarata ■kmma ra mm ?■<• în poziție rarataita rau bpeiwmtata ia douâfoluii.
- bmj'.iriii.d m mul mrpvici ura-./-w , - o? menibml supenoi dinspre pariea

-:-. •: • ■? cotata;.
C ■ ■;■ 1 ■ ■■ d ta n ta s pumn GAZ îiârao adlcl de țxmițiu prin trei uiodahtăți.
- ' 'ta -. • • ra tai mv.p ■•wurnăra; u poziții șezâta, iiiiruducaid sub ca nu ... _. ta pudra o tta< un
pian de cp:tan dtainra
■■ tarata pe n.. .ta a coranul din putau convcmtății.
- nphm h\ ; kmgiindiml ta corpului a membrului itataku din partea rara

180
 LA J 1 onrâmi ■■rarieinrabd Se șuc că în stwlîoze se produce o rotație a vertebrata ’ !
- ratam
ratata ta agravanl atâi asupra dimimiarîi mobilității coloanei
raritak, sta p asupra rac urau ura cnortaugm pnu formarea gibusulm costal, cu tara,-- mrabj mmm
fimraira orcanelor hitratorrarace p chira tadon'tutae. hi cadrul .. ' ncm-! ;-,ta ■,- tapa..-?; u înspic
coiivetatatea curburii, iar apofizaspinoasă i.jraravitara Li imita tata aramu-ta și coastele, acestea fim
urma provo-
2 menita :tau •ira-u m do,ra urata din purta, convexității.
tanctaas au rabata w m tar ta sens invers rotației Aceasta se matadiză în tarta nta-râtau' tarata priit
deplasarea tataie a umărului din partea cotivctalății, tar a ■■ .- din îwtaa ■::-rau/tata prm deplasare
înapoi Ia scoliozele lontam decolarea se mtai.c.uri ":■ - - u -<ta un. în această sîtaație deplasând înainte
ștadta din '.raita g Virajul tai. du’î. pâîtta COlltaVfolții )taC '.ta.lipili UC mțclcS ta
ratam a pura tantap fotarata cric absoluta nevoie ta fixăm coieci în plan frontal cotata s. tataia) tata
acpoiriai asupra celei scxpulare (umeri) șt invers, ta u.tara stata A? ra furata arratua scăpătata când
acționăm asupra celei pelvme. tara rata rara nurâ tarataraa ratata toracice se poate realiza șt prin acțiune

181
asupra bazinului (în maniera amintita), iar a celei lombare prin acțiune asupra, umerilor. .grație
transmiterii mișcării de la o regiune a coloanei Ia cea învociuaia.
Localizarea derulării la nivelul curburii dorite este mai ușoara în căzui scoliozelor cu o singură
curbură, dar este extrem de grea în cazul scoliozelor cu două asirian. In acest ultim caz deroiarea. la
nivelul curburii toracice nu se poate realiza decât pun acțiune ia nivelul umerilor (fixând în același timp
bazinul). Dacă, am încerca demtarea prin acțiunea bazinului ani accentua rotarea la nivelul curburii
lombare. Tot așa, derotaiea vertebrală la nivelul curburii lombare. în. cazul scoliozelor duble, se va.
realiza doar prin acțiune la nivelul bazinului, căci acționând asupra comuni scapulare am accentua
rotația la nivelul curburii toracice..
b. 1.4. Presiunea directă asupra gibozititțiî trebuie să acționere pe fața posterioară a
hemitoracelui cu gibozitate, în direcție oblică dinapoi - mafiile. Presiunea favorizează atât j'educerea
curburii, cât și derularea vertebrală. Ea se realizează fie manual, fie cu ajutorul unei pelote aplicate sub
gibozitate, pe cam presează greu- fetea corpului în poziția culcat sau atârnai la scara fixă.
bX Redresarea, posturaîă. In scolioze redresarea posturală este iimomparabil. mal grea decât cea din
deviațiile situate în plan sagital. Pentru a o facilita și pentru a dezvolta, simțul ținutei corecte globale și
segmentele, Wietoterapeulnl sau o altă persoană va ajute pacientul prin, contact manual cn segmentele
pe care acesta trebuie să Ie redreseze. Contentul manual în sine, precum și imprimarea pnn. presiuni
corespunzătoare a im.or deplasări în sensul necesar; va atrage atenția scolioticuhii asupra segmentelor
spre care trebuie sărai dilueze efortul corector și declanșa senzații și reacții proprioccptive absolut
indispensabile localizării efortului muscular, ușurând însușirea simțului ținutei corecte.
Asocierea dirijării prin contact manual, cu privirea în. oglinda a hnngiiiii de feță a siluetei propriului
corp, ușurează mult redresarea.
Un rol important în redresarea pastorală a scolioticiloi îl JIU bazinul și centura scapulară.
In scoliozele ai o singură curbură bazând este de obicei înclinai în plan frontal, înspre convexitatea
curburii scoliotice, fiind și translatei înspre partea, concavității. Toracele este deplasat în scop
compensator înspre partea opusă, coloana 'incovoindu- se spre partea deplasării bazinului. Axa umerilor
(a centurii scapulare) va fi înclinate în. sens invers față de bazin, adică spre, concavitalea scoliozei. Dacă
există rotație vertebrală, umerii vor fi deviați asimetric și în sens cratero-praterior fața de planul frontal
al bazinului, umărul dinspre cwivexitatea se&ti&zei fiind deplasat mai în spate în comparație cu cel
opus, astfel. încât planul frontal al bazinului si; va. intersecta cu cel al umerilor. In astfel de cazuri
redresarea se va fiice în. felul următor;
- pacientul este postat în ortostatisui în fața unei oglinzi, care e bme să. fie articulată, spre a permite
pacientului să-și privească imaginea simultan. din față și profil, fără a-și întoarce capul;

1.8
3
 - kinetoterapeutul, postat în spatele pacientului, își va aplica, mâinile pe șoldurile acestuia,
cerândttâ să-și îndrepte bazinul în. plan frontal (pe verticala) și să. și-l deplaseze spre partea convexitățik
prin contracția imișchifor abductori ai coapsei și para- vertebrali lombari, astfel încât verticala
ombilicului și a sinfizei pubiene să cada la distanță egală față de cde doua maleole interne.. Mâinile
ki.iietoterapeuti.ilHi. vor ajuta și corecta deplasarea bazinului în. direcția și sensul dorite, în timp ce
pacientul își umărește imaginea în oglindă,. După realizarea unei poziții corecte a bazinului,
Idnetoterapeutul își va aplica mâinile pe umerii pacientului. ajutându-i să șiu redreseze în planul frontal
al bfizinului (deci în sens antero-posterior) și la același nivel pe verticală. Dacă între timp pacientul și-a
deteriorat poziția bazinului, scăpând-o de sub control, redresarea va fi rduată. de la început,
kinetoterapeutul menținând cu mâinile poziția cometă a bazinului, în. timp ce un alt ajutor, postat tot în
spatele pacientului, va ajuta îa redresarea umerilor. Când poziționarea bazinului și. a umerilor este
finită., se va cere pacientului să-și îndrepte coloana prin încercarea de a se întin de cât mai mult, faxă a se
ridica pe vârfuri, ca și când ar dori, să se înalțe. Ajutorul al 24ea (sau primul ajutor - Iduetoterapeutul -
dacă tm a fost nevoie de al 2-lea) va pro tea dirija îndreptarea, coloanei, aplicândii-și o mână pe
hemitoracele din partea con-- vexitații, în. dreptul vârfului mfourii scolioti.ee. Poziția redresată va fi
menținută liber de către pacient (fată ajutor) 8-40 secunde, prin contracția tonică a mușchilor irostaraiî.
după care se va relaxa pentru. 30-40 secunde. Redresarea va fi repetată de mai multe ori în fiecare lecție,
până se însușește și se perfecționează simțul ținutei corecte (reflexul neuro-mu.teular).
în scoliozele duble bazinul este înclinat de obicei spre awe.vitatea curburii inferioare și deplasat
spre partea concavă a acesteia. Axa umerilor poate fi la onzontela, dacă scolioza este total compensată și
ecliihbiată, sau poate fi. înclinată în același sens cu îndurarea bazinului. Poate însă avea și o altă poziție.
In plan antero-posterior umerii pot fi în acest caz denivelați mai mult sau mai puțin, sau pot să se <tfle în
același plan frontal cu bazinul. Redresarea va începe și în. acest caz cu bazinul, va conti nua cu umerii,
după care se trece la înălțarea (alungirea) coloanei vertebrale, prin efortul propriu al pacientului, ajutorul
aplicându-și în acest timp câte o mână pe con- vexitatea fiecărei curburi.
Atât în cursul acțiunii de redresarea a bazinului pe verticală și pe orizontală, cât și a celor de
îndreptare (alungite) a coloanei, contracția musculaturii abdominale și fesiere au un mare rol, fiind
indispensabile fixării bazinului în plan sagital.
Redresarea posturală poate fi efectuată și în clinostatism dorsal, pe an plan dur., după aceeași
metodologie și succesiune ca în ortostatisni. Oinosiatismid oferă, avantajul posibilității controlului tactil
și kinestezic al tuturor segmentelor corpului pacientului, prin contactul cu suprafața de sprijin.
b. 3. Tomfierea selectivă a musculaturii. întrucât în scolioze se produc modificări asmretrice de
tonus și lungime a mușchilor paimrertebrali, susținători ai coloanei, și chiar și a altor grupe musculare,
ionifiesea musculară trebuie făcută selectiv. Mușchii, paravertebrali din partea concavității sul scurtați și.
cu tonus scăzut deoarece nu. depun efort de susținere a coloanei, care are tendința să se încline spre,
concavitate, în timp ce mușchii paravertebrali din partea convexității sunt alungiți și cu tonus crescut.
întrucât se opun tendinței de cădere (înclinare) a coloanei în partea opusă. In consecință, gimnastica
medicală va trebui să restabilească echilibrul mușchilor paravertebrali din cele două părți ale coloanei
vertebrale: sa-i scurteze pe cei din convo- xitate (în regim de tonifîcare). să-i tonifice și să -i alungească
pe cei din concav tone. Aceste lucruri sunt realizabile punând mușchii din partea convexității să lucreze
înăuntrul segmentului de contracție (alungite incompletă) prin contracții concentrice, iar pe cei din
partea concavitâțn să lucreze înafara segmentului, de remtraiție (alungire completă) fie prin amtracții

184
excentrice, fie concentrice.
Au valoare corectivă doar mișcările active înspre convexitate ale tnindtiuhn, adică, cete realizate
prin contracțiile mușchilor pawvertdffali din convexitatea ramurii
Punerea musculaturii în condițiile de lucru amintite este posibilă numai, prin rea lizarea unor poziții
corective sau hîpercorective, care la rândul lor sunt posibile are- mai după recâștigarea, cel puțin
parțială, a mobilității coloanei vertebrale.
întrucât este posibil ca și musculatura abdominală să sufere mMificăn foncțîo- nafe și chiar
structurale în cursul scoliozelor, din cauza modificărilor scheletice, este nevoie ca și tonifierea acestei
musculaturi să se facă în poziții corecte ale curburilor scoliotice.
b.4. Ameliorarea funcției respiratorii. In scolioze se impune ameliorarea funcției respiratorii printr-o
gimnastică respiratorie adecvată, din două considerente: existența pe de o parte a deficiențelor mecanicii
respiratorii la mulți dintre scohoticț cu o insuficiență respiratorie restrictivă, iar pe de altă parte pentru
efectele corective benefice asupra curburilor scoliotice, pe care le poale avea, o respirație ampla, etreciv
tată din poziții potrivite acestui scop.
K5. Antrenarea generală a organismului urmărește creșterea capacității de efort a scolioticului,
întrucât aceasta este scăzută prin influențele negative exercitate de deviația vertebrală asupra funcției
respiratorii, circulatorii și chiar a organelor digestive.
Mijloacele cele mai potrivite și eficiente pentru, antrenarea orgamsinulm acestor deficienți sunt
constituite din elemente alese din diferite sporturi, practicate nisă nu în complexitatea lor și cu caracter
competitiv, ci pentru tomfierea arnramoasă a întregii musculaturi, îmbunătățirea marilor funcții și
corectarea deficiențelor coloanei vertebrale și ale celorlalte segmente corporale. Dintre toate acestea cel
mai indicat este înotul, urmat de volei și baschet, din aceste jocuri sperme sdecfioriâHdu-se acele
elemente care favorizează extensia coloanei vertebrale.
Concretizăm în cele ce urmează kinetoterapia scoliozelor, cu obiective, mijloace și exemple de
exerciții derivate din forma și. localizarea scoliozei
în prealabil ținem să menționăm că în tratamentul corectiv al atitudinilor scoliotice sunt de regula
suficiente și eficiente exercițiile simetrice, urmărind echilibrarea musculaturii paravenebrale și a
musculaturii bazinului (abductorii și aductorii coapsei, pătratul lombelor, precum și mușchii
paravertebrali lombari), vizând să-i creeze pacientului simțul ținutei corecte și în special a bazinului).
Lungimea și tonu- sul mușchilor care asigură poziția corectă a bazinului și a coloanei vertebrale fiind
modificate prin însăși modificarea poziției acestor segmente, este necesar ca prin gimnastica medicală să
se reechilibreze atât lungimea cât și tonusul acestor mușchi.
Pentru mobilizarea coloanei vertebrale în atitudinile scoliotice se recurge de obicei la întinderea ei
pasivă prin suspensii la spalier. în general simetrice, și la exerciții active de automtindere din poziții de
culcat dorsal, șezând și stând. Aceste exerciții trebuiesc completate cu exerciții de tonifîere simetrică a
musculaturii spatelui, abdomenului și membrelor, ca și cu exerciții pentru ridicarea capacității generale
de efort a organismului.
c, Gimnastica medicală în scolioza în “C” (domdombară) stângă
Scolioza dorso-lombară. sau scolioza în Xfi este o încuibare în plan frontal a coloanei, cu
convexitatea îndreptată fie spre dreapta, fie spre stânga, cuprinzând atât regiunea dorsală cât și cea
lombară. Pentru exemplificarea kinetoterapiei acestui tip de scolioză o luam în discuție pe cea cu
convexilatea îndreptată spre stânga.

18
5
 cL Obiectivul. Corectarea prin exerciții fizice a scoliozei dorsolombare stângi, adică a scoliozei
stângă în "C" urmărește realizarea următoarelor obiective:
- asuplizarea coloanei vertebrale în sensul convexității;
- redresarea posturală în scopul educării ținutei corecte a corpului;
- derotația vertebrală.
»tonifieiea în condiții de scurtare a musculaturii paravertebrale dorsolombare stângi;
- tonifierea musculaturii paravertebrale din partea concavității în condiții de alungire:
- corectarea atitudinilor deficiente ale umerilor, omoplaților și bazinului;
- dezvoltarea toracelui cu accent, pe redobândirea formei sale simetrice.
c. 2. Mijloace
€.2.1. Exerciții statice:
- poziții asimetrice ale corpului, derivate din pozițiile fundamentale stând, pe genunchi, șezând.
culcat și atârnat, care urmăresc corectarea curburii anormale a coloanei vertebrale, condiție esențială
pentru efectuarea exercițiilor corective dinamice conform cerințelor. Poziționarea corectă a coloanei
vertebrale poate fi realizată prin adoptarea unor poziții asimetrice ale trunchiului. brațelor, picioarelor.
- redresau posturale. având rolul formării reflexului posturii corecte și tonifierii musculaturii care
menține aceasta postură.
c.2,2. Exerciții dinamice constând din mișcări ale trunchiului și membrelor, efectuate în sensul
corectării poziției coloanei vertebrale și a celorlalte segmente corporale și anume:
- mișcări 4? trunchi sub formă de îndoiri laterale înspre convexitate. extensii, râ- suciri înspre
concavitate cu trunchiul în extensie, circumducții în plan posterior și în jumătatea convexității.
întinderea trunchiului în axul coloanei vertebrale: astfel se corectează poziția umerilor și se amplifică
mișcările trunchiului;
- exerciții de brațe după o structura asimetrică, brațul dm partea concaviiății lucrând deasupra
nivelului umerilor, iar cel din partea convexității sub nivelul umerilor și în plan posterior;
- exerciții eu membrele inferioare efixhialQ tot cu structură asimetrică, piciorul din partea
convexității făcând fixări și duceri în flexie, iar cel din partea concavității realizând mișcări de extensie;
- exerciții de respirație având dublul scop: ameliorarea aprovizionării organismului cu oxigen și
corectarea atitudinii toracelui; de aceea exercițiile de respirație se fac din poziții corecte ale coloanei
vertebrale și ale trunchiului, legate de exercițiile dinamice corective ale trunchiului și membrelor;
- exerciții ca obiecte portative și la aparate fixe;
- exerciții aplicative cw conținut corectiv: mers, echilibru, suspensii, târâri și cațărari.
c.3. Exemple de exerciții
Exerciții din poziția stând și derivate:
“ mers obișnuit cu trunchiul drept, brațul drept sus, cel stâng ținut la spate.
- mers cu trunchiul drept, mâna stângă jos înapoi, cea dreaptă sus oblic îuafată, ținând o lialteră
mică.
- mers cu ducerea brațului drept sus în extensie cu arcuire, concomitent cu duce- rea celui stâng și
a piciorului drept înapoi în extensie cu arcuire la fiecare pas al piciorului stâng.
- mers pe vârfuri cu ridicarea genuncliiului stâng sus, simultan cu ducerea brațului drept sus în
extensie, iar a celui stâng jos în extensie, cu arcuire la fiecare pas.
- mers cu fundare înainte pe piciorul stâng, cu trunchiul înclinat înainte, coloana în extensie,

186
simultan cu ridicarea brațului drept sus, iar a celui stâng înapoi jos.
- stând cu latura stângă spre spaliere, cu piciorul stâng pe prima șipcă a spalierelor. mâna dreapta
apucând o șipcă peste cap, cea stângă o șipcâ în dreptul șoldului, piciorul drept atârnând întins:
depărtarea cât mai mult de spalier, cu înclinarea trunchiului spre stânga și inspirație, revenirea cu
expirație.
- stând pe piciorul drept, stângul depărtat lateral în spijin pe vârf, brațul drept sus. cel stâng cu
palma aplicată pe partea laterala a hemitoracelui stâng, cât mai aproape de axila: înclinare laterală spre
stânga, presând cu palma stângă cât mai mult pe coaste, cu inspirație, revenire cu expirație.
- mers pe vârfuri, cu o minge medicinală pe cap ținută din lateral ai mâna dreaptă, cea stângă ținută
la spate.
- mers cu piciorul stâng pe o bancă de gimnastică, dreptul pe sol, ținând mâna dreapta sus peste
cap, iar cea stângă pe șold.
- stând, pe piciond drept stângul întins lateral pe im suport cât mai înalt, brațul drcrf- sus, stângul la
spate: îndoirea laterală spre stânga cu inspirație, ow? ar expirație.
cumpănă pe piciorul stâng, ar brațul drept întins în prelungirea, corpului, cel stâng îndoit fâ spate.
- cunipănă laterala pe piciorul drept, trunchiul ținte deasupra orizontalei, brațul drept întins î.n
prehmgirea tnmchiulte, mâna stângă îndoită Ia spate.
- stând depărtat cu im baston ținut în diagonală la spate, niâna. dreaptă, apucând de sus, stânga de
jos: îndoirea tn.mchiuhii spre stânga și răsucire spre dreapta.
~ stând depărtat cn. 'piciorul stâng? în sprijin. pe vârf, cu un baston în diagonală Ia spate, temi cu
mâna dreaptă de sus, csa stângă de jbs: înclinaute tmuteliiului în față și revenire.
itecmp din patidn pe genunchi și derivate
- cu piciorul stâng întins lateral .mâna dreaptă întinsă în. prelungirea tnmchiului, stânga îndoită la
spate: înclinarea trunchiului în față, păstrându-1 deasupra orizontalei, ® coloana în extensie, cu lăsarea
șezutei puțin înspre călcâiul drept și inspirație;
re expirație.
~ aceeași, poziție: îndoirea tnm.ch.iuiui spre stânga, ținând coloana în extensie, cu inspreție,
revenire cu expirație.
- aceeași poziție: răsucirea trunchiului spre dreapta, menținând coloana în extensie, cu inspirație,
revenire ai aqte'ație.
- piciorul stâng lateral, trunchiul înclinai înainte, brațele întinse în față ai palmele pe sol, coloana în
extensie sub orizontală: îndoirea laterală a tninchîului spre stânga, prin pași mărunți cu palmele pe sol;
revenire în poziție inițială tot prin pășire ai palmele.
- genunchiul stâng sprijinit lateral pe un suport, cu. un baston la spate în diagonală, mâna stângă
apucă de jos dreapta de sus: înclinare laterală a tninchhilui spre stânga, alternând cu răsucirea lui. spre
dreapta, cu inspirație, revenire cu expirație.
- cu sprijin pe palme: ridicarea mâinii drepte și a piciorului stâng cu trecerea lor în extensie.
» cu sprijin pe palme, coatele întinse, trunchiul sub orizontală: înaintare prin pă șire nuniai ai mâna
dreapta și piciorul stâng, cu menținerea pentru câteva momente a poziției din momentul pășirii.
Exerciții din poziția șezând și derivate
- călare pe banca de gimnastică, având sub fesa stângă un săculeț cu nisip, mâna dreaptă la ceafe.
stânga, pe șold: înclinarea tmachiului spre stânga, alternând cu te- sucire spre dreapta, cu inspirație,

18
7
revenire cu expirație.
- călare pc banca de gimnastică, brațele lateral în. diagonală, dreptul sus, stângul jos, fesa stângă
înălțată: translatarea tnmcluului spre dreapta cu inspirație, menținând brațele- în aceeași poziție, revenire
cu expirație.
- aceeași poziție, înclinarea tnmchmhri în' față, cu coloana în. extensie, cu inspi rate,. revenire cu
expirație. .
- călare pe banca de gimnastică, fesa stângă înălțat! menținând. deasupra capului cu mâinile o
minge medicinală: translatarea tnmcliiului spre dreapta, menținând, mingea sus pe verticala bazinului cu
inspirație, revenire cu expirație.
- aceeași poziție, înclinarea truncliiului în față cu inspirație, revenire cu expirație.
Exerciții din poziția culcat ți derivate
Culcat ventral:
- brațul drept întins în prelungirea trunchiului, cel stâng la spate, picmn.il stâng flectat cu
genunchiul lateral: extensia trunchiului cu inspirație, revenire ni expirație.
- idem cu trunchiul inafara suprafeței de sprijin.
- brațul drept întins pe lângă ureche, stângul jos pe lângă corp: extensia tninchiului. membrului
superior drept și a celui inferior drept ai inspirație, revenire as expirație
- brațul drept întins pe. lângă cap. stângul la spate: extensia trunchiului și înclinarea lui maximă
spre stânga, urmată de revenire în poziție inițială.
" pe o bancă, mâna dreaptă întinsă prinde banca înainte, cea stângă o prinde la nivelul umărului:
ridicarea minimă a picioarelor și ducerea lor spre stânga, urmată de revenire în poziție inițială.
Culcat dorsal
- brațul drept întins pe lângă cap, cel stâng îndoit pe abdomen: îndoirea tnmchv ului spre stânga,
brațul drept urmărind mișcarea trunchiului simultan cu abducția maximă a membrului inferior stâng.
» aceeași poziție cu sprijin la picioare: înclinarea truncliiului spre stânga, simultan cu răsucirea hii
spre dreapta.
- brațul drept întins pe lângă cap, cel stâng jos pe lângă corp, piciorul stâng îndoit la maxim în
sprijin pe talpă: arcuirea coloanei în extensie (pod) în sprijin pe ceata și pe bazin.
- cu palmele pe sol deasupra umerilor, picioarele îndoite în depărtat cu călcâiele la șezută:
ridicarea progresivă în pod.
Culcat lateral:
»pt partea dreaptă, brațul drept flectal cu cotul sub cap sau întins î.n prelungirea trunchiului, cel
stâng îndoit cu palma pe sol în fața abdomenului: îndoirea tnmchru- lui spre stânga, împingând cu
mâinile pe sol pentru a ajuta îndoirea trunchiului concomitent cu abducția membrului inferior stâng.
- aceeași mișcare, cu ridicarea de pe sol și a membrului superior drept. Se poate ajuta de către
kinetoterapeut.
- pe latura stângă cu o șa sub vârful curburii: încercarea de desprindere a toracelui de pe șa.
menținând sprijinul trunchiului pe bazin, umăr și cap.
- pe latura stângă în sprijin pe palma mâinii stângi (cu brațul întins) și pe [«cierul stâng, brațul
drept întins pe lângă corp: menținerea poziției; îndoirea coloanei vertebrale spre stânga în scopul
Iiipercorecției scoliozei. La nevoie kinetolerapeutul ajută mișcarea, ridicând trunchiul cu mâinile
introduse sub latura stângă a toracelui.

188
 Enn poziția și derivate:
- ca spatele la scara fixă, mâna dreaptă apucat mai sus decât cea stângă: ridicarea prin abducțîe a
picionilui stâng cât mai sus; ridicarea spre stânga a ambelor picioare, cate trebuie să rămână în contact:
ai spalierul.
- aceeași țwițte: balansări ample spre stânga cu ambele picioare, cu menținerea poziției finale spre
stânga,
- cu laluxa stângă spre spalier, ai o șa la vârful curburii, picioarele în sprijin pe o șipdl mâna
dreaptă apucă o șipcă deasupra capului, cea stângă o șipcă mai de jos: traxre în atârnat prin coborârea
picioarelor de pe șipcă.
- cu spatele la spalier, atârnat activ, apucat asimetric, cu. mâna dreaptă mai sus: ^sucirea bazinului
spre dreapta, cu genunchii flectați, sau întinși oblic.
Pentru scolioza în '"C" dreaptă se vor efectua aceleași exerciții, dar în sens opus.
fi. Gifflaastica medicală în scolioza dorsală dreapta
Scolioza dorsală este o mcurbare a coloanei vertebrale dorsale, având convexita- tea îndreptată spre
dreapta sau spre stânga. Cea mai frecventată este cea dreaptă.
fii Obiective:
- asuplizarea coloanei 'vertebrale dorsale în sensul convexității; ' ■
- redresarea postura!;! prin corectarea încovoierii scoiiotice a coloanei dorsale;
- (feretarea vertebrală,
»tomferea în regim de scurtare a musculaturii paravertebrale dorsale drepte și. în regim de atangire
a cetei stângi;
- corectarea atitudinii deficitare a omoplaților, umerilor și toracelui. .
“ ameliorarea funcției respiratorii.
(IZ Mijtoace
fi 2,1. Exerciții statice: poziții asimetrice corective și liipercorective pentru coloana dorsală,
fiii Exvrdpi dinamice sub forma mișcărilor de trunchi și membre orientate în sensul corectării.
deviației vertebrale dorsale și a eventualelor poziții incorecte ale celorlalte segineme corporale.
Membrul superior stâng va lucra la un nivel ridicat, deasupra umărului, iar cel drept sul) acest nivel.
Membrele inferioare uu au o importanță atât de mare în gimnastica scoliozei dor sale ca în. cva a
scoliozelor dorsolombare îu "C” și cu atât mai puțin față de cea a scoliozelor lombare, în funcție de
situație, ele vor lucra fie din poziții simetrice, fie pe svrufiffid scoliozei lontoare stângi, pentru a preveni
instalarea unei eventuale scolioze lombare stângi de compexisație.
fiX Exemple de exerciții
Exerciții din poziția Atătofi și derivate:
«mers cu brațul stâng întins sus pe lângă cap, cel drept oblic jos. întins pe lângă corn sau. îndoit la
spate.
“ idem cu o greutate în mâna stângă. ■' ■
■* mers cu o minge medicinală pe cap, susținută din lateral cu mâna stângă.
- stând cu brațul stâng sus pe lângă cap, dreptul presând cu palma sub axdă: îndoirea laterală spre
dreapta cu arcuire.'
- mers pe vârfuri cu un baston ținut de capete cu mâna stângă sus, dreapta oblic jos. Exerciții din
poziția pe genunchi și derivate:

18
9
 - pe patru labe, cu trunchiul sub orizontală, brațele întinse pe lângă cap: înclinări laterale spre
dreapta prin pășire cu palmele.
- pe genunchi depărtat- șezând, brațul stâng sus, dreptul la spate: răsucirea trunchiului spre stânga
cu inspirație, privirea urmărind brațul stâng; revenire cu expirație.
- pe genunchi depărtat - șezând, brațul stâng sus, dreptul lateral: mcUnaroa tnuv- cinului în față
(coloana în extensie) cu inspirație, revenire cu expirație.
- pe genunchiul drept, piciorul stâng îndoit înainte. brațul stâng întins sus, mâna, dreaptă pe șold:
îndoiri laterale spre dreapta cu arcuire.
- pe patru labe, ai coatele întinse: răsucirea tamcliiului spre stânga oi ducerea brațului stâng lateral-
sus, privirea spre mâna stângă, cu inspirație; revenire cu expirație.
- pe genunchi cu sprijin pe palme, tnmchiul sub orizontală: deplasare înainte și în cerc spre
dreapta, cu alunecare pe palma stângă.
Exerciții din poziția șezând și derivate:
- călare pe banca de gimnastică, mâna stângă sus, dreapta pe șold: translatarea trunchiului spre
stânga cu îndoirea sa spre dreapta,
- turcește șezând. cu brațele lateral: translatarea trunchiului spre stânga, brațele tămânând lateral.
- turcește șezând, mâinile la piept, cu palmele în jos, cu coatele lateral sus: răsucirea trunchiului
spre stânga cu inspirație, revenire cu expirație.
- călare pe banca de gimnastică, brațul stâng sus, dreptul lateral: înclinarea în fața cu coloana în
extensie, cu inspirație, revenire cu expirație.
- cu spatele la spaliere, mâna stângă apuca o șipcă sus, cea dreaptă lateral apucă o șipcă Ia
înălțimea umărului: desprinderea liuncliiului cu extensie și inspirație, revenire cu expirație.
Exerciții din poziția culcat
Culcat ventral:
- cu capul spre spaliere, brațele depărtate și întinse apucă la șipca a 3-a sau a 4-a. capul în
extensie: menținerea poziției cu respirație ritmică.
- cu un sul sub abdomen, brațul stâng întins pe lângă cap, cel drept în jos pe lângă corp: extensia
tnmduului in partea superioară, cu inspirație, revenire cu expirație.
- aceeași poziție: extensia trunchiului cu răsucire spre stânga și respirație, revenire cu expirație.
- aceeași poziție: extensia tnmchiului în partea superioară (oi desprinderea capului și pieptului de
pe suprafața de sprijin), cu înclinarea sa spre dreapta și <:u inspirație; revenire cu expirație.
Culcat dorsal*
- cu brațul stâng întins în prelungirea trunchiului, cel drept lateral, picioarele în sprijin la șipca a 5-
a a spalierelor. ridicarea pieptului, ai extensia tnmchiului, apăsând cu mâinile pe sol, astfel încât sprijinul
trandiiului să rămână, doar pe bariu, cap și mâini, cu inspirație, revenirea cu expirație.
- aceeași poziție: ridicarea trunchiului până la 45°, cu extensie în regiunea dorsală și inspirație,
revenire cu expirație.
- cu genunchii flectați, tălpile pe sol, brațul stâng sus pe lângă ureche, cei drept în lateral la 90°:
ducerea genunchilor la abdomen și apoi răsucire bazinului lateral spre stânga până genunchii ating
solul,, cu inspirație, revenirea cu expirație.
- cu brațul stâng întins pe. lângă ureche, apucând șipca întâia a spalierului, cel drept jos pe lângă
corp: împingerea ca. brațul, stâng, cu încercarea de întindere a coloanei vertebrale.
Culcat pe partea stângă: .

190
 - brațul stâng întins în prelungirea trunchiului, cel drept jos pe bazin și coapsă: flectarea
trunchiului spre dreapta prin ridicarea în sprijin pe- palma stângă.
Culcat pe partea dreapta:
- cu un sul sub vârful scoliozei. brațul drept în fața pieptului. cel stâng întins în prelungirea
tranchiului, apucat la șipca de jos a spalierelor: împingerea în spaliere cu mâna stângă, cu încercarea de
întindere a coloanei vertebrale.
” brațele în aceeași poziție, dar oi genunchii și coapsele ușor flectate: răsucirea umărului drept spre
stânga, ducând și bărbia pe sub brațul stâng spre axila stângă.
Exerciții din poziția atârnat și derivate:
cu spatele la spaliere, mâna stângă apucat mai sus cu o șipca decât cea dreaptă : redresarea poziției
umerilor în atârnat activ, cu menținerea poziției câteva secunde.
- atârnat activ cu spatele la spaliere, cu mâna stângă apucat mai sus: ducerea ge nunchilor flectați la
abdomen apoi ratarea lor spre stânga până ating spalierul.
- atârnat activ cu fața spre spalier, mâna stângă apucat cu o șipca mai sus: balansări de picioare
spre dreapta și spre stânga.
Pentru scolioza dorsală stângă exercițiile expuse se-vor face în sens invers.
Gimnastica medicala în scolioza lombara stângă
Scolioza lombară este deviația în plan frontal a coloanei vertebrale lombare, putând avea
convexitatea orientată atât înspre dreapta, cât și înspre stânga. De regulă scolioza lombară este stângă.
eX Obiective:
- ameliorarea mobilității coloanei lombare în .cazul adsteniei unei redori;
»redresarea bazinului și a încurbării în plan frontal a coloanei lombare;
- redresarea posturii integrale a corpului,
- tonifierea în regim de scurtare a musculaturii lombare din ptrtea coiTvexilății (paravertebrale și
pătratul krnibdor), și în regim de alungim a celei din partea conexității.

19
1
 e. X Mijloace
e. 2.L Exerciții statice sub forma pozițiilor corectiv și hipercorective. precum și sub fauna,
redresărilor posturale cu control și autocontrol în fala, oglinzii... așa cum. s-a arătat mai înainte.
e,X2, Exerciții dinamice constând din:
»mișcări de trunchi și de bazin sub forma înclinărilor spre stânga și răsucirilor spre dreapta,
flexiilor sau extensiilor (în funcție de situația curburii. coloanei lombare în plan sagital). Toate
mișcările de trunchi sau de bazin se vor face din poziții corective sau Iiipercorective.
- mișcări de membre inferioare structurate în scopul corectării poziției bazinului și a încuibării
scoliotice lombare, cu membra! inferior stâng în flexie sau aMncție, Iar a celui drept întins în
continuarea trunchiului. "
- mișcările membrelor superioare an mai mică importanță în scolioza lombară, rolul lor în
corectarea poziție bazinului și a deviație vertebrale frontale lombare fii ml minor sau inexistent,
e J, Exemple de exerciții
Exerciții din poziția stând și derivate:
- în fața oglmzii, cu mâinile pe șolduri: redresarea, bazinului în plan frontal și încercarea de
înălțare prin întinderea maximă a coloanei. .
- în fața oglinzii. cu mâinile ridicate în continuarea trunchiului: încărcări de re dresări și întindere
maximă a 'Coloanei vertebrale.
«în fața oglinzii: redresare postuxala a tuturor segmentelor corpului.
- mers pe vârfuri cu brațele întinse în sus, cu încercarea de întinden: nmxlub a coloanei
vertebrale.
« mers cu brațele sus, la ceafa, pe șolduri, cu ridicarea genunchiului stâng la fiecare pas. menținut
2-3 secunde.
- mers cu fandam pe piciorul stâng, cu menținerea poziție 2-3 secunde.
- cu partea stângă la spaliere, mâna stângă apucat la o șipca din dreptul șoldului, iar cea dreaptă
apucă o șipcă deasupra capului: înclinarea trunchiului spre stânga prin depărtarea bazinului de spalier.
- cu fața la spaliere, brațele apucând o șipcă în dreptul pieptului.: abducția maxi mă a piciorului
stâng cu menținere 2-3 secunde.
- aceeași poziție: ridicarea șoldului stâng, cu menține 2-3 secunde.
- pe o platformă rotativă, cu mâinile apucat o șipcă la spaliere în dreptul pieptului: răsucirea
bazinului spre dreapta.
- cu pictond stâng sprijinit întins lateral pe banca de ginmastică,. mâinile pe șol duri : îndoirea
maximă a tnin.chi.ului spre stânga, cu alunecarea mâinii stângi în jos pe coapsă, cu inspirație; revenire
cu expirație.
Ex:erciții din poriți& șezând și derivate:
- în calare pe banca de gimnastică, cu un săculeț cu nisip sub fesa stângă, mâinile la spate:
înclinarea anterioară a trunchiului, cu coloana în extensie și inspirație, revenire cu expirație,
- turcește șezând, cu un sul sub fesa stângă, cu câte o ganteiă în fiecare mână: ducerea mâinilor
întinse înapoi, trunchiul în extensie.
»șezând la sol pe coapsa dreaptă (cu genunchiul îndoit și talpa lipită de coapsa stângă), piciorul
stâng întins oblic înafară. trunchiul în extensie, mâinile pe șolduri, înclinarea trunchiului spre stânga,

192
cu ducerea mâinii stângi la glezna stângă.
- șezând pe sol cu genunchiul drept îndoit, cu călcâiul lipit de coapsa stângă. pi ciorul stâng întins
oblic înafară. mâinile pe șolduri: trecerea greutății pe fesa și coapsa dreaptă (dezlipind fesa stângă de pe
sol), cu trunchiul în extensie și ducerea brațelor prin lateral sus. cu inspirație, revenire cu expirație.
Exerciții din poziția pe genunchi și derivate:
- pe genunchiul drept piciorul stâng întins lateral, mâinile pe .șolduri, cu coatele trase înapoi,
trtmchiul în extensie: înclinări laterale rnaxiine ale tiwchiiilui spre stânga.
“ cu brațele întinse îiuiiiite la orizontală: trecerea în șezând pe coapsa dreaptă, cu’ ducerea brațelor
sus. trunchiul în extensie, cu expirație, revenire cu expirație.
»cu sprijin pe palme (patru labe): întinderea piciorului drept înapoi. sus, cu îndoi rea coaielor
menținând trunchiul în extensie.
- cu latura dreaptă spre spaliere, mâna dreaptă apucat în dreptul umărului: ridicarea. laterală a
coapsei drepte cu genunchiul îndoit și înclinarea trunchiului spre stânga.
Exerciții din poziția culcat și derivate:
-ventral, cu capul spre spaliere, mâinile întinse pe lângă cap apucat la prima șip- că: deplasarea
progresivă a picioarelor spre stânga prin pași itiărunți și revenire în același fel.
- aceeași poziție: ridicarea minimă a picioarelor de pe sol și ducerea lor lateral, spre stânga;
revenire.
- ventral, mâinile sub bărbie, cu piciorul stâng flectat lateral, cu sprijin Ia piciorul drept: extensii de
trunclu cu inspirație, revenire cu expirație.
- ventral, mâinile apucat întinse la șipca de jos a spalierelor: tragerea șoldului stâng spre axila
stângă contra rezistenței opuse de kinetoterapeut prin apucarea de glezna stângă.
- aceeași poziție: abducția maximă a piciorului stâng contra rezistenței adecvate opuse de
kinetoterapeut.
- dorsal, ai mâinile apucat întinse la prima șipca a spalierelor, piciorul stâng în doit cu planta pe soi:
întinderea forțată a piciorului drept în. prelungirea trunchiului, cu împingerea mâinilor în spalier.
~ pe partea dreaptă, cu sprijin pe cotul drept: abducția maximă a piciorului stâng.
»pe partea stângă cu a șa snb vârfbi scoliozei: abducția până la 15° a piciorului drept (exercițiul
tonifică musculatura lombară din concavitatea scoliozei în condiții, ■de aiungire). ■■
Exerciții din poziția atârnat și derivate:
-cu fața Ia spaliere: ducerea piciorului stâng întins lateral spre stânga, cât mai sus, iar a. celui drept
înapoi, cu menținerea poziție 2-3 secunde.
- aceeași poziție: ducerea ambelor picioare simultan spre stânga, cu menținerea poziției 2-3
secunde.
- la inele: ducerea piciorului stâng înainte cât mai sus. cu menținerea poziției câteva secunde.
- la inele. cu picioarele în sprijin pe sol. înălțimea inelelor fiind cu ceva mai mică decât cea la care
ajunge pacientul cu mâniile: dezechilibrarea bazinului spre dreapta, cu ducerea piciorului lateral cât mai
sus. piciorul drept rămânând aplicat oblic în sprijin pe sol.
Pentru scolioza lombară dreaptă se vor face aceleași exerciții dar în sens invers.
f, Gimnastica medicală a scoliozelor în 4i,S”
Scolioza în "S” este o deviație vertebrală combinată. dispusă în plan frontal, având o curbură intr-un

19
3
sens, situată în regiunea dorsală și o curbură în sens opus, situată în regiunea lombară. De obicei una din
curburi este primară. cealaltă fiind secundară. cu scop compensator, apărută în timp după cea primară.
Exista însă cazuri în care ambele curburi suni primare. coexistând împreună de la început, întrucât apar
concomitent, compensându-se reciproc.
Uneori cele două curburi ale scoliozei în “S” mai au una sau două curburi compensatorii, în primul
caz coloana prezentând 3 curburi scoliotice, iar în al doilea caz având. 4 astfel de curburi. In situația
existenței a 4 curburi, cea. superioară și cea inferioară sunt: secundare, cu întindere țuica.
fii. Obiectivele gimnasticii medicale a scoliozei în “S”
Exercițiile corective ale scoliozei. în "S” au drept scop:
- asuplizarea coloanei vertebrale;
- redresarea curburilor scoliotice;
- redresarea elementelor centurii scapulare (omoplați, umeri, clavicuie) și ale celei pelviene
(bazinul și șoldurile);
- tonifîerea în regim de scurtare a grupelor musculare din partea convexităților,
-* tonifieraa în condiții de lungire a grupelor musculare din partea conaudtăților,
- dezvoltarea normală a toracelui,
- formarea reflexului stabil de postură corectă a coloanei vertebrale și a corpului în întregime;
- ameliorarea funcției, respiratorii.
fX Mijloace
Pentru corectarea scoliozei. în “S?1 prin exerciții fizice este obligatoriu să fixăm o cmbiim HI poziție
cometă sau hipefwrecti în timp ce lucrăm pentru cealaltă curbura.
Mijloacele folosite sunt, ca în cazul nituror deficiențelor coloanei vertebrale, exercițiile fizice
statice și dinamice.
' 12.1, Exercițiile statice se folosesc sub forma pozițiilor inițiale sau menținute, în cadrul cărora o
curbură este fixată în poziție corectă sau hipercorectă, ceea ce dă posibilitatea mobilizării celeilalte
curburi Pentru obținerea pozițiilor dorite hi corectarea scoliozelor cu dubla, curbură. un rol important
revine membrelor superioare și. inferioare. Ele vor adopta poziții asimetrice derivate din pozițiile
fundamentale stând, pe genunchi, șezând. culcat și atârnat,
Bedresările posturale, ca exerciții statice, vor contribui atât: la touifierea musculaturii cate trebuie să
mențină poziția corectă, cât și la formarea, reflexului stabil de poziție corecta.
fXl Exercițiile dinamice constau din mișcări de trunchi și membre, executate în scopul corectării și
fopercorectării curburilor scoliotice și a derulărilor vertebrale după cum urmează:
~ tnindtiul va fiice mișcări de îndoiri laterale pe segmentul dorsal și lombar în. sensul
corrt’exităiifor, înclinări laterale globale spre couvexitatea unei curburi după ce ani pus-o pe cealaltă în
poziție corectă, răsuciri ale centurii scapulare înspre conca- vîtatea scoliozei dorsale și răsuciri ale
centurii pehine înspre concavitatea scoliozei lombare, precum și extensn globale ale coloanei vertebrale
din poziții corecte sau hi- percorecte ale acesteia;
- exerciții de brațe cu 0 structură asimetrică, ceea ce va ajuta. Ia corectarea sau hîpercorectarea
coloanei vertebrale la extremitatea cranială și la amplificarea mișcărilor trunchiului: brațul dinspre
convexitatea. curburii toracice va fi fixat, sau dus sub nivelul umerilor, iar cel dinspre concavitate peste
nivelul umerilor;

194
 - exerciții cu membrele inferioare tot după 0 structură asimetrică, având rol în corectarea. sau
hîpercorectarea. coloanei vertebrale Ia eiuremitatea candală (inferioară) și a amplificării mișcărilor
tnincltiului Ia acest, nivel: piciorul, din partea convexitații scoliozei lombare va fi poziționat sau dus
înainte, lateral și în sus, iar cel din partea, concavității va fi poziționat sau dus înapoi și în jos.
- exerciții de respirație legate de mișcările corective ale trunchiului și membrelor, ele coforibuind.
atât la ameliorarea aprovizionării organismului cu. oxigen,- cât și la corectarea deformațiilor toracice;
- exerciții aplicative sub fonnă de mers, echilibru, suspensii și târâie; exercițiile de târâre se vor
face din pozițiile pe genunchi cu sprijin pe palme (în patra labe), culcat. ventral și culcat dorsal, prm
deplasări ale brațului din partea concavitătii curburii dorsale și ale pi.ciomli.ri din partea cemvexității
curburii lombare (în buestm).
£3, Exemple de exerdții pentru scolioza în “S” domlă dneapfâ lombară stângă
Exerciții din poziția stând și derivate:
- redresări postarale cu control și autocontrol în fața oglinzii, la perete sau pe- sol.
- mers pe vârfuri, cu brațul stâng sus, mâna dreaptă pe șold, ai autoelongare.
- mers pe vârfuri ca brațele în diagonală - stângul sus, dreptul jos. ai extensie energică (arcuire spre
spate) a brațului stâng și a piciorului drept la 4 pași, menținând bazinul în plan frontal.
- mers fandat pe piciorul stâng cu arcuire, mâna stângă sus. cea dreaptă pe șold.
- mers cu o minge medicinală pe cap, susținută prin lateral cu mâna stângă.
- - ai piciorul stâng lateral pe. un suport, cu un baston la spate, ținut cu mâna stângă sus, cu dreapta
jos: înclinarea trunchiului în față cu inspirație, revenire cu expira- ție; îndoirea trunchiului spre dreapta,
cn expirație, revenire cu inspirație; răsucirea tnindiiului spre stânga cu expirație, revenirea cu inspirație.
- cu latura dreaptă spre spaliere, mâna stângă sus. cea dreaptă apucă o șipcă sub nivelul umărului:
abducția maximă a piciorului stâng; ridicare genunchiului stâng.
~ cu latura dreapta spre spaliere, mâna stângă apucă o șipcă sus deasupra ca pului. cea dreaptă cu
cotul îndoit apucă o șipcă în dreptul umărului, genunchiul stâng ridicat: împingeri puternice cu mâna
dreaptă în spalier (trunchiul se menține în plan frontal).
- cu piciorul stâng pe banca de gimnastică, mâna stângă sus. dreapta aplicata pe torace cât mai sub
axilă: îndoirea trunchiului spre dreapta cu arcuire, mâna dreaptă împingând în torace.
- pe o platformă rotativă, cu fața la spaliere, mâinile apucă o șipcă în dreptul pieptului: răsucirea
șoldului stâng prin față spre dreapta, menținând pieptul în. plan frontal.
- cumpăna pe piciorul stâng, mâna stânga întinsă în continuarea trunchiului, dreapta pe lângă corp.
Exerciții din poziția șezând și derivate:
- pe tui taburet ca spatele lipit de un perete, brațele în diagonal, stângul sus dreptul jos menținând
un baston: autoînălțare cu întinderea coloanei, menținând tot timpul spatele în contact cu peretele.
- în călare pe banca de gimnastică, sub fesa stângă un săculeț cu nisip, mâna stângă sus, dreapta pe
torace: îndoiri spre dreapta cu inspirație., menținând coloana în extensie., revenire cu expirație, răsucirea
trunchiului și capului spre stânga, cu inspirație, revenire cu expirație.
- în călare pe banca de gimnastica, ai fesa stânga înălțată, ținând la spate un baston în diagonal cu
mâna stângă sus, dreapta jos: înclinarea trunchiuhn în față cu inspirație, revenire ai expirație; răsucirea
trunchiului spre stânga, cu inspirație, revenire cu expirație: combinarea mișcării de înclinare a
trunchiului spre dreapta ai cea de răsucire a lui spre stânga.
- în călare pe banca cte gimnastică, fesa stângă înălțată., brațul stâng sus cu a gauterâ mica în

19
5
mână, cel drept întins în fațâ: brațul sbing împinge în sus, iar cel drept împinge umărul drept înapoi.
~ în călare pe banca de gimnastică, cu latura dreaptă spre spaliere, fesa stân gă înălțată, mâna stângă
apucă, o spalieră deasupra capului, mâna dreaptă îndoită. din coi în fața abdomenului: răsucirea
trunchiului spre stânga, presând uină- nil drept spre înainte,
- pe coapsa dreaptă cu. câte o gantcră în fiecare mână: ridicarea brațului stâng prin lateral sus în
prelungirea tnincliiului, ducerea celui drept la spate, cu extensia coloanei și inspirație, revenire cu
expirație.
Exerciții &i /wtffe pe genunchi și derivate:
~ cu un baston ținut m diagonal la spate, mâna dreapta jos, stânga sus: ducerea piciorului stâng
înainte îndoit din genunchi, sprijinit pe talpă, cu rotația tni.nchiu.lui spre stânga și respirație, revenirea
cu expirație.
■■■ aceeași ireziție: ducerea piciorulin stâng întins lateral în sprijin pe ■feiri cu rota ția tnschrahn
spre stânga șt inspirație, revenire cu expirație; ducerea piciorului stâng întins lateral, îndoirea ircnduului
spre diwta cu inspirație, revenire cu expirație.
- cu sprijin pe palme, brațele vertical, trunchiul în extensie; ducerea simultana a brațului stâng și a
piciorului drept întinse în sus, cu inspirație; mers în patru labe prin deplasarea mâinii stângi și a
piciomîui stâng (cu marcarea poziției).
*■ cu brațul stâng sus. mâna dreapta pe șold: trecerea lentă în șezând pe coapsa dreaptă cu
menținerea trunchiului în extensie, autoinălțarea coloanei și presarea cotului drept înapoi., revenire.
Exerciții dbt poziția culcat șî derivate:
Culcat. ventral:
“ ai brațul stâng întins pe lângă cap, apucând prima șipcă a splierelon cel drept pe lângă arp:
ckpbsarea membrelor inferioare spre stânga prin pași înănmți și revenire.
- cu brațele întinse în continuarea tnmcliiului, genunchiul stâng îndoit lateral: deplasarea brațelor
spre, dreapta prin pășire din aproape în aproape până la un unghi de 25° față de axa corpului.
*’ brațul stâng întins pe lângă ureche, dreptul lateral, piciorul stâng în abducție maximă: arcuirea,
corpului cu inspirație și menținerea poziției: revenire cu expirație;
“ pe banca de gmmastică. mâna stângă întinsă pe lângă ureche, apucând marginea băncii, cotul
drept îndoit, lângă corp, mâna dreaptă apucând marginea băncii la nhtehti umaratai: extensie minimă a
membrelor inferioare și ducerea lor lateral spre stânga, cu menținerea poziției.
- cu membrul inferior stâng în abducție maximă sau cu genunchiul îndoit lateral,
nraiiiile întinse pe lângă cap cu un baston apucat de capete: despiinderea minimă a mâinilor, capului și
pieptului de pe sol. cu înclinarea brațelor și trunchiului superior lateral dreapta, ■ ■

196
 - aceeași poziție: ușoară extensie a tnmchiului. și râsucirea Iui spre stânga cu 111* nirc cu expirație.
«s-

spirație (brațul stâng și capătul respectiv al bastonului se ridică de pe sol in timp ci brațul drept și
capătul respectiv al bastonului râmau pe sol),, menținând poziția; reve
rc-
fe
- brațul stâng întins în prelungirea truncMului, dreptul lateral: ducerea gemui ehilor Ia abdomen sau
a membrelor inferioare întinse la verticală și răsucirea baz» & nuhu W stânga până când picioarele
ating solul; revenire „ând at^i tah

Culcat dorsal:

în sens invers. L
- brațul stâng întins pe lângă cap. dreptul pe lângă corp, ungerea șoldului stâng, spre axilă, cu
înclinarea bazinului spin- dreapta contra .rezistenței opuse de kineto- terapeut prin, apucarea gleznei
stângi a pacientului.
- cu o șa. sub regiunea hemitoracelui drept, cu genunchii îndoiți, tălpile pe sol, brațul stâng întins
în prelungirea truncitiului, mâna dreaptă pe umăr, cu cotul lipit de tiundii: presarea umărului drept spre
sol concomitent cu întinderea, brațului, stâng cât mai mult m prelungirea tniiichiului.
Culcat pe latura dreaptă:
-cu un sul sub scolioza dorsală, brațul, stâng întins în prelungirea trunchiului, cel drept înainte
îa .fața pieptului: abducția maxima, a membrului inferior stâng.
- aceeași poziție: ducerea lateral spre stânga a ambelor picioare.
- sprijin lateral pe mâna dreaptă și piciorul drept, mâna stângă întinsă în prehm- girea tnmchiului:
ridicarea pidorului stâng cu menținerea, poziției.
Cidcat pe latura .stângă:
- cu un sul sub coloana lombară, mâna stângă întinsa pe sub cap în prelungirea tninchiului, dreapta
pe lângă corp: ridicarea tamchiului prin îndoirea sa spre dreapta; la nevoie pacientul se poate ajuta prin
apăsare cu mâna stângă sau cotul stâng pe sol,
- același exercițiu se poate încerca cu partea superioară a trunchiului atârnând în afara suprafeței de
sprijin.
- cu un sul sub scolioza. lombară, cu membrele inferioare și cu bazinul în aida suprafeței de sprijin,
mâna dreaptă pe torace, ki_netoierapeun.il apăsând toracele superior: ridicarea piciorului drept până
aproape de orizontală (exercițiul tonifică mușchii paravertebrali lombari, din dreapta pătratul lombelor
din dreapta și abductorii coapsei drepte în condiții de alungire, prin contracții concentrice în afera
segmentului de contracție.
Exerciții din poziția atârnat și derivate:
- €u spatele la scara fixă, cu mâna stângă apucând o șipcă mai sus decât cea dreaptă: ducerea
piciorului stâng sau a ambelor picioare simultan spre stânga, cât mai sus posibiL menținând tot timpul
contactul ai spalierele, ai fixarea poziției finale.
- cu spatele Ia spaliere, mâna stângă apucat mai sus decât dreapta, călcâiul stâng lipit de coapsa

19
7
dreaptă sau genunchiul drept: balansarea picioarelor spre stânga cu arcuire menținândutie în contact cu
spalierul
: - cu spatele Ia secara fixă, mâna stângă apucat mai sus: ridicarea genunchilor spre
abdomen cu răsucirea simultană a bazinului spre stânga până când genunchii ating spalierele.
~ cu feța. la spaliere, mâna stângă apucat mai sus: extensia trunchiului simultan cu ducerea
piciorului stâng lateral.
- la frânghie sau prăjină, mâna stângă apucat mai sus. urcare cu ajutorul picioarelor. păstrând de
fiecare dată mâna stângă înaintea mâinii drepte și piciorul stâng deasupra celui drept.
- același exercițiu, urcarea Scându-se însă numai cu ajutorul mâinilor.
- la inele atârnat activ; răsucirea simultană a trunchiului spre stânga și a bazinului spre dreapta.
gț Gimnastica medicală a scoliozelor m timpul tratamentalai ortopedie
Tratamentul ortopedic al scoliozelor constă din corsete gipsaie și corsete din piele sau plexidnr
armate cu tije metalice. Tratamentului ortopedic i. se asociază întotdeauna și tratamentul prin gimnastica
medicală pentru considerentele expuse deja. Obiectivele și metodologia gimnasticii medicale simt
impuse, în această situație, de specificul tratamentului ortopedic și momentul de aplicare a ei în raport cu
acesta: în perioada de pregătire pentru aplicarea corsetului, sau în perioada purtării lui. în ultimul caz
gimnastica putându-se face fie cu corsetul aplicat, fie cu el eliminat
g. l. Gimnastica medicală m corsetul gipsat
Confecționarea și aplicarea cornetului gipsat. se tace numai după ce coloana vertebrală a fost
elongată și derotată cât mai mult posibil intr-un. cadru de tip Abbott sau de alt. tip, destinat special
acestui scop. (fig. 17)
Aparatul gipsat confecționat după această redresare a coloanei, va fi purtat timp de două luni, după
care se aplică un altul, confecționat după o nouă corecție a coloanei în cadrul de elongație.
g.1.1. Gimnastica medicală în perioada de pregătire a aparatului gipsat
Confecționarea și aplicarea corsetului gipsat trebuie să fie precedate de o perioadă pregătitoare prin
gimnastică. Kinetoterapia din această perioada va urmări realizarea a două obiective: asuplizarea
coloanei vertebrale și educarea respirației.
Asuplizarea coloanei vertebrale, respectiv ameliorarea mobilității ei este necesară pentru a mări
gradul de reductibilitate a curburilor, gibozităților și defonnațiilor toracice, astfel încât în momentul
suspendării subiectului in cadrul Abbott sa se obțină o corecție maximă. pentru ca aparatul .gipsat să
poată fi confecționat și aplicat pe un torace cu maximum de suplețe și corecție posibile.
Mobilitatea coloanei trebuie îmbunătățită prin kinetoterapia din această perioadă, în toate sensurile,
nefiind obligatorie o strictă localizare a exerciț iilor, putându-se lucra chiar și în sensul accentuării
curburilor. întrucât aplicarea ulterioară a corsetului va imobiliza coloana într-o poziție cât mai corectă
posibil și va asigura o evoluție a deviației în sens corectiv.
Asuplizarea se va face prin următoarele procedee:
- posturi lupereorective forțate, menținute timp îndelungat;
- presiuni exercitate cu mâinile de către kinetoterapeut asupra gibozității în sensul derotăni costo-
vertebrale, asociate cu respirații ample. Presiunea modelatoare se va aplica în. mod dozat fie in timpul
inspirației forțate a pacientului, fie în timpul expirației, încheind cu o presare mai puternică la sfârșitul
expirației;
- autoelongarea activă, ce se poate face în poziție culcai dorsal fie prin menține rea prelungită timp

198
de 3-5 minute a întinderii coloanei, realizate de către musculatura paravertebrală. fie prin întinderea și
relaxarea ritmica a membrelor inferioare, asociată cu întinderea și relaxarea coloanei vertebrale;
~ exersarea posturii corective prin extensie și derotare în cadrul Abbott în perioada de pregătire
pentru aplicarea aparatului gipsat ceea ce constituie atât o repetiție pentru aplicarea aparatului gipsat cât
și o mobilizare a coloanei vertebrate a cutiei toracice, ftecorizând realizarea unor rezultate cât mai bune
m momentul aplicării gipsului
Gbnrtastka respirk&rk din anteperioadâ tratamentului ortopedic are rolul de ari învăța pe pacient să
respire cât mai eficient, folosind cât mai util posibil mișcările respiratorii costale și diafragmatice, care
vor n stânjenite mtr-o oarecare măsuță de corsetul gipsat.
gXl Gimnastica medicală în timpul purtării corsetului gipsat
Exercițiile fizice terapeutice din această perioadă vor viza următoarele obiective: wsțineora
trofcității musculare, mobilizarea colectivă și modelarea asimetrie! toracice.
întreținerea trqfidiării musculare globale. Purtarea corsetului gipsat reduce mult posibilitățile
motrice ale pacientului, având efecte negative asupra lonicității musculare și troficitățîi. generale. De
aceea se impune ca în perioada purtării aparatului gipsat subiectul să facă exerciții fizice cu caracter
general. în funcție de posibilitățile sale în această situație, având drept scop menținerea troficitățiî
generale a or- ganismuhit care, în această perioadă, are o importanță mai mare decât tonifierea corectivă
selectivă.
Mobilizarea corectiv#. Posibilitățile de mobilizare corectivă sunt foarte reduse în. aparatul gipsat.
Ea poate fi totuși exersată prin acționare în zona ferestrelor din apa ratul gipsat, prm exerciții în poziție
patrupedă sau prin tracțiuni ale membrelor superioare și inferioare.
Corectarea deformațiilor toracice. Cutia toracică este deformată asimetric în cazul scoliozelor, prin
prezența pe fața posterioară a gipsului în dreptul convexității și a zonei depresionate din dreptul
concavitățil în timp ce pe fața anterioară situația este inversată. Modelarea acestor defonnații este
posibilă prin exerciții de respirație. Inspirația forțată va produce o micșorare a gibozitățifor, la nivelul
cărora expansiunea toracelui este împiedicată, ceea ce- determină o derulare a vertebrelor și coastelor în
condițiile contcnției în corsetul gipsat.. Aparatul gipsat este astfel confecționat încât mobilizarea
toracelui sub el. este posibilă numai în sens corectiv: în dreptul conca^’i^ăților aparat este prevăzut cu
câte o fereastră care permite expansiunea zonelor dcpresionate. în timp ce la nirtelul gibozitații din
convexitate, exercită a presiune care nu permite expansiunea
Inspirațiile și expirațiile forțate pot fi efectuate fie voluntar, fie prin, activități fizi ce ai consum
energetic mare, cu. necesități crescute de oxigen/care vor mari amplitudinea mișcărilor respiratorii.
g. 2. Gimnastica medicală îs corsetul ortopedic
După purtarea succesivă a două corsete de gips, fiecare pentru, câte o perioadă de o lună, se va
aplica un corset amovibil (mobil.) din plexidur și bare de diiraluminiu, confecționat după corecția
obținută prin corsetele ortopedice. El va avea rolul de a menține în continuare această corecție. întrucât
corsetul amovibil minează să fie purtat până la terminarea. creșterii, va trebui să Oe schimbat periodic
pentru, a corespunde noilor dimensiuni corporale modificate prin creștere.
în cazul în care corsetul ortopedic se aplică de la începutul tratamentului, va. fi căptușit și adaptat
continuu, corecțiilor oiiținute în timp.
fit timpul purtării corsetului din. plexidur se vor efectua exerciții de extensie a «coloanei prin
autoîntindere și exerciții. de respirație.

19
9
 Automtinderile se vor fiice pnn încercarea pacientului de a se desprinde de punctele de presiune
exercitate de corset.. Ele vor atrca efect de tonifiere a musculatm iii spatelui și în special a cetei
paravertebraî.e, dar și dc asnplizare a coloanei. în. sensul Gonvexităților și de redresare a curburilor
scolîotice.
Mișcările de respirație vor avea efect, modelator asupra tuturor defbnnațiiior toracelui, așa cum s-a
arătat anterior, și de ameliorare a funcției respiratorii, cu mărirea aportului de oxigen la țesuturi.
Exercițiile de tomfiere a musculaturii sub corsetul ortopedic trebuie intensificate mult față de
perioada din timpul purtării, aparatului de gips, peirt.ni ca în momentul îndepărtării corsetului
musculatura să poată susține coloana vertebrală în poziția co-. rentată realizată de tratamentul ortopedic.
In toată această perioadă rolul exercițiilor fizice este și acela de a-1 învăța pe pa cient să HU
considere corsetul ca pe un element pasiv de menținere a poziției corecte, ci ca pe un element care îl
atenționează că trebuie să-și mențină singur poziția pe care i-o impune corsetul, sau mai bine zis, o
corecție mai bună decât aceea menținută de corset.
g.3, Gimnastica medicală în corsetul Milwaukee
Uneori este preferabil să se utilizeze de la începutul tratamentului ortopedic cor-, setul activ tip
Mihvaiikee., renun|âudrese ia corsetul gipsat sau din plexidur. care sunt aparate ortopedice pasive și care
mențin coloana în poziție redresată fără nici o contribuție din partea pacientului.
Corsetul Mihvaukee stimulează pacientul să. se îndepărteze, prin autoelongare de sprijiiml
mentonier și occipital oferite de corset, astfel încât se realizează extensia și redresarea coloanei prin
contracția mușchilor paravertebralf Prin pelota de la nivelul gibazității corsetul sdmuleazâ derotarea
vertebrala și reducerea deviației prin Încercarea pacientului de a se îndepărta prin mișcări de tnmsuaie de
punctele de sprijin ale corsetului pe gibozitate.
.Pacientul trebuie să exrerute uirtcrelongaitei și translația, pentiu a se îndepărta de punctele de
sprijin ale corsetului de cât tnai multe oii pe zi. Aceasta se poate face fie printre-o contracție musoilari
intensă (60-75% din posibilitățile de contracție maximă), pe care o va menține 6-12 secunde, fie printreo
contracție moderată pe care o va menține nai. multe minute, după posibilități.
întrucât în corsetul Milwaukee coloana vertebrală are tendință de ștergere (aplatizare) a curburii
cifoti.ee dorsale fiziologice, .re impune ca după eliminarea corsetului. să se facă exerciții cifozante
pentru a. contracara această tendință..
Momentul renunțării la corset va fi stabilit prin radiografii efectuate după un anumit număr de ore
cu corsetul elnniriat în timpul zilei. Dacă radiografia fără, corset mi înregistrează nici o areeiituare a
curburilor scoliotice, renunțarea Ia corset pentru mimând resirecriv de ore va fi autorizată.
încă din timpul tratamentului ortopedic, dar mai ale după renunțarea la acesta, tonusul și rezistența
imisculatorii. posturale trebuiesc crescute print.ro kinetoterapie adecvată. astfel încât să fie capabila a
menține postura la nivelul de corecție obținut prin trafâmemul ortopedic. Totodată trebuiesc cultivate
calitățile motrice (viteză, forță, coordonare, îndemânare. echilibru) pentru a se asigura pacientului o
activitate motrică normală.
Este necesar a se găsi poziții de cruțare a coloanei în diferite activități profesio nale sau cotidiene,
pentru a re evita recidivele.
Scopul, mijloacele si metodele kinetoterapiei. pentru scolioze în corset gipsat sau ortopedic simt,
siiioniiue cu cele expuse pentin tifoze în astfel de sitoații.
In cele ce urmează vom reda câteva exemple de exerciții pentru scolioze în corset gipsat și

200
ortopedic, cu mențiunea. că exercițiile nu au specificitate legată de natura corsetului, ci suni detenuinate
de gradul de lilierteie pe care acesta îl oferă și de posi bilitățile motiice ale pacieniulm. rin minare, aceste
exerciții pot fi folosite fie între un tip de corset fie în altul. în funcție de posibilitățile pacientului, și cu
condiția de a nu deteriora corsetul, mai ales iu cazul cehii de gips.
gA Exemple de exerciții pentru scolioze în corsetul gipsat
Exerciții dbr p&ritia stând $1 derivate'.
■■ mera pa vârfuri cu brațele ridicate Ia verticală, cu intenția de a se întinde cât mai mult în sus.
elongând coloana 'vertebrală; :
- mers cu ridicarea 'brațelor prin, lateral sus cu inspirație, coborârea brațelor jos cu expirație.
- depănat urnit, brațele lateral: fandat lateral pe piciorul drept cu inspirație, revenirea cu expirare;
idem fo partea opusă..
- în "fața oglinzii: redresări posftirale. prin încercarea de întindere a. coloanei ver tebrale și de
desprindere de punctele de presiune ale corsetului.
- depărtat: genuflexiuni cu ducerea brațelor în sus oblic prin lateral ai inspirație, revenire ai
expirație;
»cu fața spre scara fixă. cu mâinile întinse; apucai o șipcă Ia înălțimea pieptului: îndoirea coaielor
cu înclinarea anterioară, a tmitehiutai și diicerea unui picior înapoi - sus întins și. inspirație, revenirea cu
expirație, idem cu piciorul opus;
Exerciții din poziția șezândși derivate:
- pe lada de gimnastică, mâinile în sprijin Ia spate, gambele atârnând în unghi drept în afara
suprafeței de sprijin: întinderea genunchilor liber și cu rezistență;
“ pe sol, cu picioarele întinse și mâinile în sprijini îa spate: ducerea atenurth’ă a câte unui genunchi
îndoit spre piept; idem cu genunchiul întins;
»aceeași poziție: ridicarea picioarelor întinse până la StfesOfi forfecarea pe verticală și pe
orizontală, cercuri simultane spre interior și spre exterior cu picioarele întinse,
- aceeași poziție: ducerea simultană a ambilor genunchi. la piept, urmată de întin derea tor spre în
sus și lăsarea picioatelor întinse pe sol; ridicarea simultană a picioarelor întinse până la 45°, flecterea
genunchilor și întinderea picioarelor, ducând, călcâiele razant cu solul.
- pe un scaun,, cu picioarele depărtate și sprijinite p& sol mâinile pe umeri-, trăgând mult coatele
Înapoi: înclinarea tmnchtohu înainte cu inspin^fe revenirea cu expirație.'
- pe scaun. cu palmele sprijinite pe suprafața de sprijin: înălțarea coloanei cm împingerea mâinilor
pe scaun și inspirație, menținând câteva secunde redresarea; relaxare cu expirație.
- șezând la masa cu palmele pe masă: antoîntinderea coloanei, cu presarea palmelor pe masă, cu
inspirație, relaxare cu expirație.
Din poziția pe genunchi și derivate:
- cu sprijin, pe palme: ridicarea alternativă în. extensie a unui membru superior dintrre parte și a
unui membru inferior din partea opusă (întinse în diagonală), cu respirații ritmate,
« aceeași poziție: îndoirea brațelor cu ridicarea unui picior întins în extensie, cn inspirație; revenire
cu expirație; idem cu piciorul opus;
.Dfe poziția culcat șl derivate:
- ventral cu brațele întinse pe lângă cap: ridicarea alternativă a. câte unui picior sus în extensie, cu
respirații ritmate;

20
1
 »aceeași poziție: ridicarea alternativă în extensie a câte unui braț dintr-o parte și a urmi picior din
partea opusă, cu respirații ritmate:
-■ aceeași poziție: ridicarea de pe soi a brațelor și picioarelor în extensie, cu inspi rație; revenire cu
expirație;
-■ ventral cu brațele pe lângă corp: abduqia brațelor până, lângă cap (razant cu solul), simultan cu
depărtarea picioarelor și inspirație; revenire cu expirație;
- dorsal mâinile întinse pe lângă corp: ridicarea alternativă până la verticală a pîcîOfirelor întinse,
ai inspirație; revenire cu expirație;
«aceeași poziție; ridicarea alternativă a câte unui genunchi spre- abdomen;
-- dorsal cu picioarele sprijinite Ia șipca a 3 -4-a a spalierelor: ridicarea simultană până la verticală
a. picioarelor întinse, cu inspirație; revenire cu expirație;
- aceeași poziție: ridicarea simultană până la 45" a picioarelor întinse, cu fixarea poziției, forfecări
la orizontală și verticali cercuri simultane cu ambele picioare spre interior sau. spre exterior;
- aceeași poziție: ridicarea picioarelor întinse până ia 45°, urmate de înclinarea lor alternativă spre
dreapta și spre stânga;
- dorsal genunchii îndoiți cu picioarele sprijinite pe sol. brațele întinse pe lângă eoni, cu câte o
gameră mică în fiecare mână: ducerea mâinilor întinse prin lateral, apoi prin înainte - sus până lângă, cap
cu inspirație, revenire pe același traseu cu ex- ■ pirație;
- lateral, cu. brațul dinspre sol îndoit sub cap. celălalt întins pe lângă corp: abduc- ția maximă a
piciorului de deasupra: idem pe partea opusă;
- aceeași poziție: balansarea piciorului de deasupra înainte și înapoi; idem pe parte opusă.
g.5. Exemple de exerciții pentru scolioze în corset ortopedic
Se pot face oricare din exercițiile expuse la punctul g.4, Ia care se pot adăuga exercițiile pe care te
redăm, mai jos, selecționând din toate pe- cele de cuviință., după caz.
Exerciții din stând șî derivate:
- depărtat în fața oglinzii, ținând un baston de capete cu brațele întinse sus în prelungirea corpului:
exerciții de autoîntindere a coloanei vertebrale.
- aceeași poziție: aplecări în față cât permite corsetul
- în fața oglinzii cu câte o ganteră potrivită în fiecare mână: ridicarea brațelor până la verticală prin
lateral prin. înainte, rotarea (circumducția) lor amplă în plan lateral spre înainte și spre înapoi.
- aceeași poziție (cu gaaterâ în mâini): genuflexiuni.
Exerciții din șezând:
- pe nu scaun, cu un baston ținut de capete, genunchii depărtați: aplecarea trunchiului cu ducerea
brațelor în prelungirea trunchiului și inspirație: revenire cu expirație.
- aceeași poziție. cu același baston: ridicarea brațelor întinse în prelungirea tnm- chiulul cu
autoeîongarea coloanei vertebrale, îndoirea coaielor cu ducerea bastonului peste omoplați; revenire pe
același traseu.
- pe un scaun cu cate o ganteră potrivită în fiecare mână, turnată de întinderea brațelor pe verticală
în prelungirea trunchiului, cu autoelongarea coloanei vertebrale rinenținut câteva secunde), revenire pe
același traseu.
aceeași poziție, cu gantereîe în mâini: ducerea brațelor întinse sus prin lateral și mjtoelorigarea
coloanei vertebrate (menținut câteva secunde).

202
 aceeași poziție, cu gantere în mâini: .cercuri ample mr.dxife și înapoi în plan lateral cu brațele
întinse,
dw poziția culcat și derivate;
- ventral cu mâinile întinse pe lângă cap, ținând un baston de capete ridicarea bastonului și capului
cu inspirație, revenire cu expirație; ridicarea altenuttivă a unui. capăt al bastonului.
- ventral cu brațele întinse lateral, ținând în fiecare mână câte o ganterâ: ridicarea ganterelor și
capului cu inspirație, revenire cu expirație.
“ ventral, pe. Iada de gimnastică, brațele întinse în prelungirea truncltiului, cu mâinile apucat
marginile lăzii, membrele inferioare atârnând maiăra suprafeței de sprijin: ridicarea simultană până Ia
orizontală a membrelor inferioare întinse, oi inspirație. revenire cu expirație.
- ventral cu mâinile întinse pe lângă cap: întinderea alternativă a mâinilor, .îmi* tând târârea sau.
chiar cu târâre.
«lateral cu. cotul dinspre sol sub cap, palmele mâinii de deasupra în sprijin pe sol în fața pieptului,
cu o greutate atârnată de piciorul de deasupra: abducții ample pe verticală a piciorului cu încărcătură.
... ■ ,
»pe spate: depărtarea sînmltana amplă a picioarelor și brațelor, cm inspirație; revenire cu. expirație.
- Pe spate cu. picioarele ridicate la 45°: imitarea 'mersului pe bicicletă înainte și înapoi, cu.
respirații ritmice.
- Pe spate cu picioarele sprijinite la șipca a 3-4ra a spalierelor: ridicări din tnmdti (Ia nevoie cu
ajutor din partea kinetoterapeutului). ■
h. Gimnastica medicală a scoliozelor în timpul tratamentului chirurgical
Când scoliozele depășesc un anumit grad de gravitate (50°) se impune trata» meiitid chirurgical,
singurul în măsura să oprească evoluția unei astfel de scolioze șî sa o coiccteze. Aceste obiective se
ating însă cu prețul afectării funcției coloanei vertebrale (rigidizarea sectorului asupra, căruia s-a
intervenit.) și chiar a (relei respiratorii.
Tratamentului chirurgical trebuie în mod obligatoriu să i se asocieze kinetoterapia atât în perioada
preoțteratorie, pentru pregătirea pacientului în vederea obținerii unor rezultate operatorii cât mai bune,
cât și în perioada care urmează operației, în so3p.il recuperării funcționate și glorificării, optime a
iziteivenți.e chinngicale.
h 1 Perioada preoperatorie
In perioada preoperatorie kirietoterapia asociata are două, obiective: asuplizarea. coloanei
vertebrale și ameliGrarea .fimeției respiratorii.
Asuplizarea cabanei respectiv îmburâiățirea. mobilității acesteia în toate sensurile, inclusiv a rotației
este absolut necesara pentru ca în .momentul operației curbura scoîioiică să poată fi corectată și fixată în
această poziție. De aceea, gimnastica medicală preoperatorie va mobiliza atîoana .în. toate sensurile, Iară
a nniiati o strictă localizare a mișcărilor și chim* cu riscul agravării unor curtam scoliotice, întrucât în
momentul îritervențid cliirargicale și ulterior prin tmtamental ortopedic acestea pat fi corijate ușor pe o
coloană suplă.
Uneori este nevoie de o reducere preoperatorie prin metode ortopedice a scoliozei (îndreptarea și
derotarea). Dar chiar și în aceste cazuri, kmetoterapia asociată trebuie să concure Ia asuplizarea coloanei.
Mobilizarea coloanei se va face atât prim exemiții active, cât și prin întinderi pasive h spalier și prin
compresiuni manuale exercitate de către kinetoterapeut asupra gibozităților, sau prin presiuni exercitate

20
3
de greutatea corpului în clinostatism cu o șa sub gibozitate,
Ameliorarea funcție respiratorii se impune cu stringență deoarece îxi scoliozele grave, în cane este
nevoie de tratament chirurgical, âmqia respiratorie este perturbată întrx) foarte mare măsura. Gimnastica
respira tone în această perioadă va. urinări să-l învețe pe pacient să-și localizeze actul respiratoriu Ia
diferite nivele, în funcție de ne- cesitate: diafragmatic, toracic, costo-diafragmatic. .Iu aceiași timp va
trebui să-1 îiivețe să respire lent și amplu pe nas și să expire lent și profund pe gură. Educarea respirației
se va fiice și In cazurile care necesită aplicarea preoperatorie a aparatelor ortopedice
In toată perioada preoperatorie nu se vor fiice exerciții de tonifiere musculară (care ar putea deranja
redresarea scoliozei în timpul operației), ci doar exerciții de asuplizare și îmbuivltățire a. funcției
respiratorii.
h.2. Perioada imediat postoperatorie (circa 15 zile)
Imediat după operație pacientul este culcat pe spate într-un pat din gips, confecționat după mulajul
corpului sau. Sub coapse și sub brațe i se pun perne pentru a evita compresiuni pe nervi.
Kmetoterapia postoperatorie începe în după masa zilei următoare operației. Soli- citarea va fi
redusă, din. poziția culcat pe patul gipsat. Exercițiile vor consta din:
- respirație abdominală și toracică;
-contracții izometrice ale cvadricepsului;'
»flexii, extensii și circumducții ale picioarelor.
Din ziua a treia de la operație pacientul va fi ridicat progresiv pe verticală cu ajutorul unei mese
construite special ^ntru acest scop.
' înspre ziua a 12-a după operație, când pacientul se poate menține aproximativ 30 de minute la
verticală pe această masă, i se va confecționa un aparat gipsat cu o ușoară suspensie cerneală și strâns
mulat pe corp, în așa fel încât să peniiilă doar o amplitudine inspiratori strict necesară
ln3, Perioada postoperatorie în aparat gipsat (8-12 luni)
După aplicarea corsetului gipsat se va trece progresiv la o kinetoierapie mai in tensă și mai
complexă, având următoarele obiective: ameliorarea respirației, reeducarea echilibrului, reeducarea
mersului, tamfîerca musculaturii, inclusiv cea a coloanei vertebrale.
Gimnastica respiratorie în corset va contribui atât la îmbunătățirea aprovizionării organismului cu
oxigen, cât și la modelarea gibozităților și depresiunilor costale.
Tonifierea' musculară va urmării ameliorarea toxicității și rezistenței întregii musculaturi, dar mai
ales a. celei abdominale; paravertebrale și a membrelor inferioare, Se vor evita acele exerciții care pot
forța artrodeza (rigidi.za.rea corectivă a airburii scoliotice) și. compromite rezultatul operator.
Redăm în cele ce urmează programul kinoierapeutic al acestei perioade, după Antonescm Obrașcu,
Oveza.
Tonifierea musculaturii abdominale sc realizează din poziția culcat dorsal, cu picioarele ridicate în
sprijin pe un scăunel la o înălțime adecvată pentru ștergerea lor- dozei lombare. Picioarele se ridică ușor
de pe sprijin, și vor fi. menținute în această poziție progresiv de la 2-3 secunde, până la 10 secunde.
Picioarele trebuiesc ridicate simultan, căci în caz contrar vor modifica poziția bazinului în plan -frontal
și w forța artrodeza.
Tonifierea musculaturii cenăco-dorsale și scapulare se va face prin, unnătonil exercițiu: șezând pe
un taburet, ținând în mâini haltere de 0,5 kg. cu coatele îndoite (halterele la nivelul umerilor), umerii
trași cât mai înapoi. înclinarea bustului înainte la 25° și revenire. Poziția înclinată a bustului se va.

204
menține câteva secunde, în funcție de posibilități (până Ia. 10 secunde). Greutatea, halterelor va crește de
asemenea în mod progresiv până la 2-3 kg.
Pentru tonifierea musculaturii paravertebrale lombare și a marilor fesieri este eficient următorul
exercițiu: pacientul va lua poziția culcat ventral pc lada de gimnaste că, ai membrele inferioare înafara
suprafeței de susținere. cu picioarele sprijirdte pe w suport sub nivelul orizontalei : picioarele vor fi apoi
desprinse de pe sprijin pentru o durată de timp crescând progresiv de ia 2-3 secunde până la 10 secunde:
ai timpul picioarele vor fi ridicate progresiv până spre orizontală.
Pentru tonifierea generală și reeducarea echilibrului se recomandă mersul cu o greutate mică pe cap,
cu încercarea de împingere a acestei cât mai sus posibil (elongarea activă a coloanei vertebrale).
Pentru tonifierea musculaturii membrelor inferioare și stimularea marilor funcții (respirația,
circulația, metabolismul) se vor face genuflexiuni. începând cu un număr redus (5-10). careva crește
progresiv până la 30. cu un ritm adecvat. Se va ex ila mobilizarea bazinului și a coloanei vertebrale,
pentru a nu forța artrodeza.
In mod gradat kinetoterapia va fi completată cu exerciții de membre superioare, libere și cu diferite
obiecte, joc de glezne și alergare ușoară pe Ioc sau cu pași mici.
Treptat pacientul va. fi pregătit pentru activitatea școlară, profesională sau casnică în condițiile pe
care i Ie oferă corsetul gipsaî.
La 4-6 săptămâni de Ia operație pacientul va fi externat, conunuându-și la domi ciliu programul
kinetoterapeutic.
După 8-12 urni. de la operație corsetul giprat va fi înlocuit cu unul de plexidur pentru o perioadă de
6-12 luni. în .această perioadă gama exercițiilor kineto» terapeutice va. crește progresiv, inchizândutie
pe ede expuse la kmetoterapia scoliozelor în corset ortopedic.
Renunțarea. Ia corsetul ortopedic se va face progresiv, la indicația chirurgului.
3.10. Cîfoscaiioza
Cifoscolioza este o deficiență combinată a coloanei vertebrale, rezultând din asocierea, la nivelul
aceluiași segment de coloană, a unei încurbăn în plan frontal (scolioză) cu una in plan sagital cu
convexitatea orientată posterior (ctfoză).(fig. 37) Asocierea scoliozei cu dfoza dă naștere unei deviații
noi, prezentă atât în plan frontal, cu orientarea convexilății posterior, cât și în plan sagital cu orientarea.
conve- xității spre dreapta sau spre stânga, având o evoluție și UH prognostic defiworabile. Cele două
cuiburi se agravează reciproc. Cifoza accentuează și agravează gibezitatea scdiotică prin două
mecanisme, pe de o pane prin existența curburii, cu convexitatea țxasterioară, care augmentează
gibozitaiea de origine vertebrala, iar pe de altă parte prin favorizarea rotației vertebrale, rare accentuează
în special gibozilalea costală. în același timp scolioza agravează cifoza prin asimetria funcțională a
mușchilor spatelui.
De notat ca unii confundă scolioza simplă cu cifoscolioza, considerând gibozita- tea costală din
scolioza drept o meufoare în cifoza a coloanei vertebrale. Greșeala este evitabilă dacă se urmărește ai
atenție deviația vertebrală.
Cifoscoliozele pot fi primare în cazul în care apar de la începu! sub această for» mă, provocate de
aceeași cauză și evoluând împreună, sau pot fi secundare, în cazul că asocierea, se produce mai târziu, pe
parcursul evoluției uneia dintre curbun.
In. funcție de lipsa on prezența modificărilor stnxturate cifoscoliozele pot fi fim» cționale sau
patologice.

20
5
 Cifoscoliozele funcționale se întâlnesc la copiii rare prin deprindere adoptă și păstrează poziții
defectuoase în ftexie și arimetrice. Evoluția lor este de obicei fovorabilă.
Cifoscoliozele patologice sunt grave, având o evoluție nefavorabilă și. un prognostic rezervat.
După localizare cifoscolfozele sunt tipice și atipice. Cele cu localizare dorsală și cu. convexitatea
orientată spre dreapta sunt considerate tipice, iar cete cu o altă localizare, sau ai convexitatea orientată
spre stânga sunt considerate atipice.
Cifoscoliozele patologice sunt, provocate prin: malformații congenitale vertebro- costale, rahitism,
paralizii, osteocondrită sau epifizită vertebrală.
Cifoscoliozele rahitice au o localizare și orientare tipică., fiind detennlnate de re» ristența scăzută a
coloanei vertebrate la solicitări.
Cifoscoliozele paralitice sunt provocate în general de paralizia infantilă, având întotdeauna o
localizare atipică, și o evoluție rapidă, ceea ce impune instituirea precoce a masurilor terapeutice pentru
a preîntâmpina sau opri defonnațiilc și complicațiile grave pe care te poale determina.

206
 Kig;. 57, Cnosc<jho'ză.(fc > V-’ ’i ’
C.'-- :dre.re (b)p'- -:,i <7'-
Cifoscdioza (G) pdvh i’G ’.ib ' reiH>

■
2

CiforeoUozâ (ci) în poziție c re z a ere sj;,. o A;

(ne evjdcfiiRtză ojbozilalea dorsală dreapta)
Cifoscoliozete prin ostocondrila sau qfelziiă vertebrală sunt pwocate prin tul- burăiile de osificate
ale cocilor vertebrali, cu implicații asuma creșterii diferite a acestora în funcție de locurile cu presiune
mai mare. Simptomatologia și evoluția lor este deasemeni alarmantă, necesitând aplicarea din timp a
unui tratament adecvat, de obicei complex.

207
Având în 'vedere modificarea pregnantă a tuturor elememetor ■ gpîrteiui m cifoscolioze. A. lonescu
vorbește despre spatele cifoscolmtic (fig. 38). Ele sunt însă

c
Fig. 38. Spate cifixcolfetic (duî.pa Mrescu și Moțat)
Trtfiametitid cifosc&liozelor
Tratamentul dfoscoliozelor funcționale este diferit de al celor patologice.
Cifoscoliozele fîmqionale pot fi. corectate prin kînetoterapie.
Cifoscoliozde patologice, având evoluție și prognostic ntifevorabife, impun mi tratament prin,
mijloace ortopedice sau chirurgicale, cărora li se asociază cel prin exercițiul fizic.
Gimnastica medicali ?reto cmreîarea ci&cuo-udnr r< ta.reaM exerciții executate ai trunchiul în
metișiiși dhi pozițti reim read mreinile teuicc afe- colorerei vertebrale, precum și pe exerciții de
respirație.
Structura ;;xerefiiik}i im o... inc m afoscofioze treburi te re.;mo.remite, a mureau fii teteutițrifor din
citeze și uxtecre.. iremiirimi redurere? Ore baie afin in fean sagiuil. cât și î.n plan frontal premiu și
derotarea vertebrală. m acest snop VJ. fi tonificară musculatura, pansvetebrală din mnvreiUAr în. regim
dc scuriare. cea din concavi- tete în regim de alungim. Porfeu derolare se vor rime ramcid de temei», și
dre. bazin înspre rememiiatea curburii xvntetice. Așadar, se vor fripte. punte-o ucirecffi.i adecvată,
exercițiile prezentate la corectarea dfeelor și scoliozelor.
4S Itotetepte im '" '

Torateerate npirezcniat te caviteea forate din steni, cmsî& p. ctemareteteă.

Forma sa este asemănătoare cu cea. a. umi tratei de con cu baza m sus, prezem- tanc pmmcumntap
m riinvpe w v<n cm, sex, tete (xmtensnorte si tmutecarte exercv Pilor fizice, fote-' - : u..c • <':p oTpafov-
te.? ra tec ;>k- raroi-lte tete drame tnfl anterapeterior ceva mai nuc decât cel transversal La nou! râsete
toracele arc o formă cilindrică El se modifica în paralel ai creșterea și dezvoltate generală a core puhri,
ntemdafoi mult dimensiunile în primul an de viață (printe pusew de creștere), apoi crește lent pană ia
pubetete, aerând în penoada ntembertairâ un aspect de forare îngust La tete tecrefo terân --te p-ra tendă
uxrâtefii apte In bătrâni dte- iie te general hipottec (astenifo-rârtorite irteatenii tebe și totece, fiind și

20
8
rigid di.n Qîite.osificăriiterâțgrâm crete șt prieteni ztefotei tufo.- ictereFtete,
La "m tente ;■•-;•/ urai '•••-•: fo-u. .tevemț cu umeri largi, tete o respo tete~te'ă foite Frate y
tetbitete-fo în - r-v te tere nuc -te fi/fo
tetete m eterii -.te tereL. și re ra grafic ratei '-"-.te 1- ';-
Tipul constituțional și prterârea. san ^vreretete ovareȚilm fizim au o te - ență detemiinania asupra
formai toraare.
La cei cu ■ utere o.-, -re. : 'i teu: șț rara tec teri p o- u-te :teuteb exercițiu fizic, toracele este bine
dterâte sub formă troncordcă cn baza în sus. cu umerii largi și viguroși. Ira obezi și lordoticl apare o
Lăsa robustețe a îoracehii.
La indivizii longilini, astenici, tomate este cilindric, lung șt îngust, cn coastele mrât oHicizate, cii
irerimetrefe și dîamtete reduse.
La. cei cu constituție pitite, hipoioni și brevfiini (cu ten.chhfl urai scurt) toracele ia un aspect
globulos, scurt și bote.fi cu peri uratele și drâmetefe mărite, coaste fiind oriztetalizafo.
Se mai poate întâlni și torarefe plat sau tetii dinainte înapoi, ai drantenri eterate ■■ foto. șs ml
uteztetetofor te-urafi forate fote).
în cavitatea toracică sunt Piuate o scrie de organe ct impotenții vitală irente organism: plămâni,
iramă, vase marț nervi, cam sunt protejate de tete peretele toracic. Intre acte argate și cute toracica tete o
strânfo înterdqrandste. anatanikă și fiinqio- naK, ceea re presupune ram,!îs narate ra respecte.reto,.;"
raite din aceste 2 componente (organele intetomete și rada toracică) re tefiânge și asupra celeilalte.
Forma și dimensiunile toracelui,, care prezintă o variație foarte marc în Urnite fiziologice, așa. cum
am. atestat mai înainte, pui prezenta o serie de modificări, detenții și dafonnații patologice, cu influență
negativă aratpra. nușctelor respfoatenn asupra dezvoltării și fteției normale a organelor întratoraclce.
Defomrațiite cutiei toracice prâ modifica fbnua toracelui în totalitate sau mimai parțial, putând
îmbracă o itetitudfoe de aspecte. Ele pol fi de nafite congenitală, sau pot fi căpătate pe parcursul vieții,
ca urmare a unor îmbolnăvin (rahitism,

20
9
 dhiw tratete cete nun cks înifoffite este ■■ -'. J ■...'■ : i „1:: ' - lf, ■: e = b ■• '< .-- _i ..!
1 s
ÎV.Î dSKit' l i’XS ),l U.C. s, -f; Ș ifeUiZa i U i.M cZp -. ■ jC.î.ț
G 1K&.’• ;J.U.i!. i ■■ tonicete plai. o crac-ure n, cauzate de teteon congenitali sau cașn- ii KU. vs. n-
iKtotruatu rorerau tete suni nun rare,, iarrerarara rarem ;a care se rara teuratedtfl depHEănd te
tratenoBtul lor co: ugă Kinuiasucn resptratonc,
etersra de urare TE K; ÎOr<X<U--Ă pQKhlGl Itete. UHteU
cteirața in măsură de teologie.
: a. 'l vreraiE s tetei'. td-H DX^-V^Ol ' i' - .'■- -

.teie o raitele ptKologtei te ucraina Atente;

xdte șt fftecănte respmftont, cât p fimqia ■'( .r?
terare rate-rea reaJ tw
ipH7- e'h: teiiH■ J.U.îf;■■?■?<:--fo:'O(i- tete
organetor .tenteraerce, dar iu specral c uceteH n.p
teteu oî apte ia erecte.!, (tentele, coteteoi
de tonice se tfatoreite tetest șt articulteHtor

\
wndroteteafe -tete i.s.wte
te l. dtete'ptedn .rateteuC -fi - K?( t.lte nou
itemis coatele, deteistepite pfUteteui existai ncatetu® tete
fiecvente Kterite.0 sute re-
naxltfiGănie stcrniteu, cu cele (tente, 'te palme'' sau
Șj ștegut rlanisorc ter cete rnm grave șt r tete,
iitendfotefonit.
fonte inajorei sternul în 'carete șt
. '-, ■'( eden ratetete ntete pmttemte, . .- . -.- te ia Mptetefia
a,. Matătete aste suni nfos teu (te -o (tește te
ateteteitor ixiucte > •; tectec te " -C; te.mtetec unei aîunc
u telte teate p SC ." cxiS&iv- Bte țxx 3\teG
tete m. te ȘÎ pc cea intenia,
rf.u.'ncnstHBi ?
a teteretete? tetefote aml m/C /u.tetetete (.tec mte • ' tetetete
.-fic nct dczi-OM n nc îzrfx cxfen'te u CMKfcl
și
sa fflteifeîâ fie sub fonte 'unor Iteindări ra baza reraedui, mai accentuate în partea dmaptl fie sub foram unor
preratentea ale îtectenkn costal (exteiuitețile anterioa- re ale teistelor false și flotante). Aheon aztec dote fciun de
defoniațu se combină.
Ș, Otepd fotefitel tec 0 •.•.•■•••• ■ -. ■; ~,fo (tete V1 pite dlSpUS
in centură steraraiure', A rmteul insefireî diafiraițiteui, fiind mai accentuată la joncțiunea coastelor ;KKUW:MC ou
cere taste Acestea dm urare sura inipHise înșfacă do
mure orgarîtco aud.uuu.?ia.u; sn urnixu resimtctei, m tîiup te co<tM.&t.c- <KK
trasa înăunte iu ■m teiunea elatekfo a pil hteiute.. in cteseiteță, tonice- ic se «tara
icaza deasupra ! Se IdîteKÎO SUb Stetet ȘțsrnsOF' rflp (pi
și fiu
(1 tem.te -•-' in pâhîte sau "tehtehbi foforte san 'foteter (fig.. fo bis) tete o
dufontețic o as pred de uiiUEKts.rc a uhu, mai ales în foteunea sa \ îfoldiana
steni si
(te
nicdiș. precum A a condor wudutetefi ie retetptezătoars este dc ite
'rahitică
în reere din uram era tte ițe cresta u bndâ lînreasă. ca un ' ■.-
te/Wlte ,T> :_:J. _t ,^-X :: î t-v ■< ■'re.E:,
Ute’Utei
rfo te.rafora tete tete
Ufo 'teĂ'tedUfo 'tefoforaH -:te--te:-tete ite.fotep.te m < >Z
• •?•
uni nu AO kpl(teînm.te,îifoiiifoa i peretele costal se tetele prin oi fi w
ponte c •X x.ci tKj- ten
ă sternul
sa, KK înfondare raineate dând, dura (HipHsm c
deplasează te.fotnnus. :tC: uuCfo se
roase
■C înapoi în foterafo foă . se înfoite)- Emtenfo mirai fib;
înspr
na tntemenifo Wnugtel în (tetei fonn 3 XteW napi-
c,
 Fig. 39. Șjni ikiikaoîj: u u>oaaut. bem m'uiUa; văzui, dhi kță ml Șum cu nioderat sieni

a b
îiiăiiKkn văzut din ridic arii en-x (b;,
c. Slmml dresai" sau ':în carmE" sau 'galuiaceum . .
Este o dctbniuțic cmmtmid din proieimnarea iuiteriomâ a
stsnmui și a zunsior condromostale în» \einc, dând nimerim un
aspeed de oarsua. sau de piqri de pasam de unde i sc unge și
munelc. Partea miUn'odmcmm n coastelor cel mc adesea
prezintă uarveare num dam. astfel Eicat piegini este îngustai în
sens Jatero-luferai. Diametru! antem-posterior esi.o mărit fua du cei
Eonul Eiink)gu poate fi ralii- licii sau congendufe
■LlX liuianieurtu teumduî rasâtfe
Trate iu..'.,....i-... modificări din cadrai toracelui ra~ hinc ; ca și z
c-rim ;i..:. xmfe înfixi măsmă mai niioa sort mai iiure., îu funcție de
amploarea defor- mafiei la dimimums liuncțiui respiratorii și
cinai' a cdk cardiomimiilaicnl cu răsune! asupra inorfolo-- giri mnmîui.
bmqimmntefii mgamsmu.bu. a stării psihice și a stării de
sănătate. De aceea ele uwuie totate din timp, & niod adecvat.
Unul din mijloacele terapeutice este cel prin exercițiul fizic.
Pemni a putea obține rezultate finmrafaikș tratameium toracelui
Fig. 39 bis. i urm-? kfiiudm rahitic trebuie să fie precoce, cauzal, individualizat și continuat
în ( sb':ni. îa g'abiiik). toată perioada de creștere. El urmărește atât corectarea
defonnațnlon cât și unbunătâțiiea funcției, respiratorn.

214
 Darii se aplică din timp, am atât efecte nofegenetîce, cât și funcționale. Dacă se aplică mai târziu, va
avea numai efecte fimcțiomne.
4X.2.L Mijloacele feroparffce
a. Kinetoterapia
Factorul terapeutic de bază al acestor ttefbnuații este luridoferapia.
a,l. Scopul kmeteâerapiri.
- Dezvoltarea musculaturii inspiratorii și expiratorii;
- Dezvoltarea dasticilățfi toracice;
- Mărirea capacității vitale,
- Corectarea deficieiiiefor de dezvoltam ale toracelui;
- Corectarea deficieifelor centurii scapuiare și ale coloanei vertebrale, care pot însoți toracele
rahitic.
Mijloacele lunettrterapfei
aXl Gimnastica medicală respiratorie. Este un mijloc kmetoterapeutic foarte iinporiaxit. Ea
beneficiază de exerciții fizice statice și dinamice.
£xm?<rife Wfce vor fi sub fonua pozițiilor derivate din pozițiile fimdameHtale: stând, pe gemincbr,
șezâiid și culcat.
Cele mai folosite poziții gură cete care favorizează actul inspirator din punte de vedere biomecamc:
- stând»rezemat;
“ stând - rezemat cu teinicmul ușor aplecat;
•= stând - sprijinit î.n față cu palmele pe un perete, spalier, 1:, Ia de gimnastică, masa ele.;
- șezând - rezemat;
»pe genunchi, cu sprijin pe palme;
- pe genunchi - pe călcâie șezând și cu sprijin, pe palme înapoi;
- culcat înainte sau înapoi.
Exerciț& dinamîix utilizate în gimnastica R?5piratori.e sunt variate și vor căuta să. exerseze
mișcările respiratorii, după cum minează:
~ exerciții libere de respirație, ar acoentiiaDra în special a inspirației;
- exerciții libere de respirație, cu localizare pe segmente;
- exerciții & wspiizfiJe cu. tezistenfe manuală aplicată pe coaste pe steni pe abdomen,
“ exerciții de respiraț» cu razistexpă prin bandă elastică aplicată pe toracs la diferite nivele,
- toccorciții de respirație cu rezistență prin minge uifidicniaJă. sau alte greutăți;
- exerciții de respirație amplificate de mișcări ale membrelor superioare, trunchiului și membrelor
inferioare, prin care mișcările respiratorii se pot localiza mai bine la diferite niwle (cosim superior,
mediu, inferior sau abdominal);
- exerciții pentru tonifierea mușchilor abdominali, mușchi ce pot facilita respirația, tn special în
faza expiratorie la nivel costal inferior;
- exerciții aplicatisn: mers, toergare. sărituri, cățărate, târâm și altele;
- exerciții cu obiecte portative ca: bastoane, măciuci, mingi, medicinale, cordoane elastice,
exteusoare;
a.2.1 Folosirea unor aparate și procedee, cum ar fi spirometrul, umflarea ba- toanelor și mingilor,
suflarea printmm feb înteun van cu apă, apneea voluntară ctc. exersează foarte bine funcția respiratoriu
a.2.3. Isoftd este im alt mijloc, cu marc eficiență în kinetoterapia respiratorie.

215
 a,2A Alergările îo ritm râu cura -hai.- an nrâtoc eficient de gimnastica respv ratorie întrucât măresc
arterite și smpefite mprarife respiratorii
a,3, Contramdfcații, Singurele cxerci.țn kinritoerapeutice cxartraindicate șutit poziția atârnat și
exerdpile mostra rtrâtirarara respirația.
Exercițiile de respirație au un important rol m dezvoltarea normală a toracelui și în cotectaraa
deficiențelor safe morfologice și fimctionale.
Funcția respiratorie normate redresează coloana vertebrală, poziția capului, a tninchmhri, a renturii
scapuiare, immnraate dezvoltarea musaiteturii întregului corp, procesele de metabclism, respectiv
nutriția organisinmm și prin aceasta creșterea și dezvoltarea, precum și starea, de sănătate.
Exercițiile de respirație au eficacitate crescută dacă sunt precedate do exerciții pregătitoare, care
măresc consumul energetic și prin aceasta cresc nevoia de oxigen, impunând o respirație adâncă. Așa
sunt mersul în ritm, alert, alergările pe distanțe scurte, săriturile pe loc, genuflexiunile etc. Pozițiile ceîe
mai fevorabile pentru respirație sunt: stând cu picioarele depărtate și mai ales stând cu trunchiul ușor
înclinat, și cu spniumî palmelor pe un suport. Din atârnat și culcat se respiră cu amplitudine mai mică.
aA Exemple de exerciții pentru corectarea deficiențelor toracelui rahitic.
Exercițiile pol fi efectuate din. deplasare sau de pe loc.
Exerciții £r^ dephs<are
1. Mers normal sau pe vârfuri, cu mâinile pe șolduri, pe umeri, la ceaS sau pe creștet, cu. tragerea
ceratelor spre înapoi.
2. Mers cu. circumduciia brațelor prin înainte sus și inspirație, cotoârea prin înapoi - jos cu
epârație.
3. Alergare pe loc și. ai deplasare, cu mâinile la umeri sau la ceafa, cu coatele tra se înapoi și
ridicarea flternativă a câte unui genunchi la piept;
4. Săritura, ca mingea pe ioc, cu mâinile ne șolduri, cu ridicarea ahernath’ă și simultană a
geramchilor la piept; .

216
 5. Alergare cu pas săltat (pasul ștrengarului);
6. Alergare ai pas sărit;
7. Mers cu fondare înainta cu balansarea brațelor lateral și Marea trunchiului spre partea piciorului
din fața, cu arcuire și expirație. urmate de inspirație în momentul pășirii cu piciorul din spate,
8. Săritură cu depărtarea picioarelor lateral cu aducerea brațelor prin laferal-sus și Imirea palmelor
deasupra capului, cu inspirație; revenire cu. expirație.
9. Stând cu un picior pe o treaptă: ducerea brațelor lateral, cu răsucirea tiundu- ului alternativ spre
dreapta și stânga, ar inspirație, menire cu expirație; exercițiul se repetă cu celălalt'picior pe treaptă;
rtând - depărtai ■
10. Brațele întinse paralel w feță la orizontală: arcuirea brațelor în. diagonală (unul sus - înapoi,
celălalt jos - înapoi) cu inspirație. Menire lentă cu expirație, idem cu brațele im^rs;
11. Ridicarea brațelor sismblicdnaforă cu. inspirație, capul și gâtul în extensie; revenire cu
expirație;
12. Cu mâinile la ceafa, coatele trase înapoi sau cu brațele lateral ratarea trunchiului alternativ spre
dmapta și spre stânga, cu inspirație, revenirea cu. expirație; înclinarea altenuHiva spre stânga și. dreapta
cn inspirație, revenirea ai expirație; aplecarea trunchiului în feță cu inspirație (spatele drept), revenirea
cu expirație; drcimiduqii de trunchi dreapta - stânga ai inspirație și expirație:
13. Sprijinit cu. palmele pe lada de gimnastică, corpul înclinat în. față: îndoirea brațelor ai
inspirație. Menirea cu expirație; idem cu ridicarea alternativă a unui ge- nnnehi la piept și inspirație,
revenirea cu expirație;.
14. Cu latura dreaptă spre spalier Ia distanță de un pas. brațul, drept apucă o șipcă îa uiveiui
șoîdnhii, brațul stâng întins lateral la orizontală: înclinarea truncltiuini spre dreapta, cu ridicarea pe
vârful pkâorukii stâng, mâna stângă apucând o șipcă deasupra capului, cu inspirație, Menire cu expirație;
idem, cu latura stângă spre spalier:
15. Cu toracele înfășat în treimea costal superioată. cu o banda elastică sau o fașă elastică, brațele
pe lângă corp, pe- șolduri. sub axile. pe umeri, la ceafa sau oblic sus: inspirație profunda., revenire cu
expirație; se mută banda elastică în partea inferioară a toracelui și se face aceeași mișcare de respirație;
16. Exerciții de respirație la spîro-nwtRi, balon, minge efc.,
Exardffi &■ p&dția pe gsm^whi derivate
VL Depărtag cu un baston ținut de capete, în fața. coapselor: ridicarea bastonului deasupra capului,
cu extensia, răsucirea sau .înclinarea trunclriuluî lateral cu inspirație, revenire cu expirație;
ÎS. Cu sprijin pe patine, ducerea tninchiulni înainte și în jos, prin flectarea coaielor,. cu inspirație,
revenire cu expirației
19. Cu sprijin pe palmer lăsarea tnmduului în jos sub orizontala (în extensie) cu brațele întinse și
inspirație, revenire cu expirație: tninchiul poate tince până peste orizcHiiaiă (cocoșat) pe timpul
egrirator;
20.. Cu sprijin pe palme. cu trunchiul sub orizontală, și brațele îndoite: deplasarea iniei mingi de
tenis de masă sau. a tmw. balon luuflat, siiflând puternic asupra lui (inspirația prealabilă va fi profundă,
iar expirația cât mai prelungită);
21. Cu sprijin pe palme, răsucirea trunchiului alteniativ stânga - dreapta, cu ducerea în sus a
brațului dinspre .răsucire și. inspirație; revenirea cu expirație;
 22. Cu sprijin pe palme, ai toracele înfășat într-o banda elastică (la diferite nive le) în expirație
profundă: lăsarea trunchiului sub anznntală cu inspirație profunda, cu menținerea poziției finale; revenire
cu expirație;
23. Cu sprijin pe palme sau antebrațe: târâre înainte cu braț și. picior opus, sau braț și picior de
aceeași parte, cu iospirațfe profundă și expirație la fîarare cidu de târâre.
Exerciții din p&zițitâ șezând și denvtâe
24. Ducerea, brațelor oblic sus, cu extensia capului și tniimhrâhrâ cu râspirațrâ: revenire cu
expirație;
25. Cu mânute pe șolduri, Ia tirâte, umeri sau cerârâ aplecarea, uicrâiaiea laterală sau răsucirea
laterală dreapta - stânga a himdiîurât oi inspirație; revenirea ai expirație;
26. Cu sprijin, pe palme înapoi: înclinarea tnindiiuiui înapoi sinmltau cu îndoirea, genunchilor la
piept cu inspirație; ^revenire cu. expirație;
27. Cu srsnjm pe palme hiaiioi și picioarele depărtate: ridicarea șezutului cn ex tensia mare a.
capului, tmndimlui și baziimlui cu inspirație; revenire cu expirație:
28. Idem: ridicarea bazinului cu răsucirea tmiiduulrâ alternativ stânga - dreapta, ci■ sprijin pe un
braț, capul trunchiul și bazinul în extensie, celalalt braț ridicai în prelungirea corpului pe lângă cap și
inspirație; revenire cu expirație;
29. Cu picioarele încrucișate, cu un extensiei ținui la spate: întinderea. brațelor lateral cu inspirație;
revenire cu expirație.
30. Călare pe o bancă de gimnastica, tninduul îmășat cu o bandă elastică la diferite nivele: ducerea
brațelor oblic sus cu inspirație profimdă și mențdierea. poziției finale, revenire cu expirație;
Exerciții din poziția culcat șî derivate
Culcat înapoi
31. Mâinile sub cap, genunchii flecrâți. cu tălpile pe sol: ridicarea bazinului cu sprijin pe tălpi și
umeri, cu inspirație; revenire cu expirație;
32. Genunchii îndoiți, tălpile pe sul: ridicarea bazinului și. sprijinirea lui cu mâinile, târâre înapoi
prin împingere în tălpi; revenire în culcat cu mâinile pe lângă corp:'
33. Cu o minge pe abdomen susținută cu mâinile: inspirație profunda. cu. dilatarea voluntară a
abdomenului; expirație profundă; Rezistența se poate opuse la abdomen cu rnârn de către
Idnetoterajxmt;

21'
8
 34. Cu o «doge medicinală sau șa sub torace: ducesa brațelor lateral sus, sinsfo fân cu flectarea
genunchilor Ia piept și inspirație, revenire cu expirație;
Culcat maînie
35. Cu sprijin Ia picioare: extensia fomcltiulni cu ducerea brațelor lateral»oblic ~ sus, sau la spate.,
cu inspirație profimdă; revenire ai expirație;
36. Idem cu extensia și răsuciiea truiidnului stânga apoi dreapta.
37. Apucarea gleznelor cn mâinile: extensia trunchiului pria tracțiune din mâini cu. inspirație;
revenire cu expirație;
38. Idem - cu extensia iraucbiulm și legănare înainte = înapoi (barca);
39. Brațele lateral, pidoarefe depărtate: ridicarea piciorului drept în extensie și a bazinului cu
răsucirea sa spre dreapta., cu inspirație; rarenire cu expirație: idem. în partea cealaltă;
Culcat pe o laP&ă
40. Cu gemmdui îndoiți, brațele întinse sus: inspirație profunda cu rezistență manuală pe torace din
partea, kirteoterapanului, icvenire cu expirație;
41c Idem cu ridicarea piciorului de deasupra;
42. Cn o minge medicinală sau. șa sub forare, brațele întinse iu sus: ridicarea pi= doniliH de
deasupra ai inspirație; reveiiire cu. expirație;
43. Cn picioarele fixate, inâimle la. ceafă sau pe lângă corp: ridicarea trunchiului cu inspirație
profundă: revenire cu expirație:.
Exercițiile se vor foce alternativ de pe ambele laturi.
h Trat&mental ortopedie ai toracelui rahitic
Acest mijloc terapeutic arc indicație restrânsă în toracele rahitic. El este aplicabil doar la sternul în
careuă și alte modificări asemănătoare, sub formă de proeminențe costale.
Aparatul ortopedic în creste uareai tontei dinte un. arc ai două brațe ■ uimi arâe- râte și urmi
posterior Andree brațe mut prevăzute cu câte o pelote Arcul va prinde toracele dîo kicrak ca măre pate
brațvlte antenei; confccgiraată râ mărime și forate în ctmcorânnță cu ĂfidcD.fo temute., aplirârrttere pe
proenunenpa steatea, iar cea a brațului posteifot . c. txtema ; eriebi ari, fo aceiași prin orizontal cu cea
am tericarâ. Aparai ui mai arc re aram tem teigfo de fixare pentru a uu aluneca din fo cul său.. Brațul
ulterior va cămara Q preriure continuă la nivelul, proeminenței sta- teilc, -raz.. nii se m mai putea
rezcoifâ, ui timp ce rcsh.il toracelui sc va dezvolta liber. Areterâ • ..■... c rta.t arare dacă va fi aplicat Ia
un pacient a cănii creștere mi s-a 'rarârâte, umrența nuri ai atât rate irere cu cât se aplică Ja o vâirtă mai
tracă.
;.c.. teu te r.:u: ireaiarel va li atengraiurâ de gimnastica mediate corespunzătoare.
c Tratassenrâl chirurgical. In rarele situații cu drfonnații toracale rahitice im- portante (ereraphi în
steniul carenat. tora.ee în pâlnie și alte modificări importante) se impune corecția clrâurgicală plastică. în
toracele în paliile existe uneori brkfe care leaga sternul de coloana vețtebaaM ce trebuie secționate
chirurgical Acestea însă nu. fac obiectul stndmhu nostru..
4X Toracele plat
4X1 Definiție și patogenie
Toracele plat, este o abatere de la forma normală a toracdul constând din aplatizarea acestuia în sens
antero-posterim. Ea este adesea determinată de o înfimd.a.re congenitală sau rahitică a. sternului și. a
zonei condro-reostale (stern în pâlnie), uneori toracele în totalitate fiind în ușoară fierbe. Diametrul

219
antero» posterior al toracelui, este diminuat, elasticitatea redusă, musculatura toracică hipotrofică.
Umerii surd aduși înainte, iar curbura fiziologică a coloanei dorsale este redusă sau total dispăruta. Toate
aceste modificări au reperaisiuni negative, mai mici sau mai mari, asupra respirației.
42.2. Tratameatol. toracelui plat
Unicul mijloc terapeutic al acestei deformații este reprezentat de exercițiul fizic, folosit mai ales sub
forma gimnasticii respiratorii. Aceasta își propune în primul rând, înibiwtățhea și. întreținerea funcție
respiratorii și numai în al doilea rând corectarea aspectului morfologic, creșterea. diametrului antero-
pcrierlor al toracelui, care este posibil numai in cazul în care kmetoterapia este instituita foarte timpuriu.
Aspectul morfologic paats fi îmbunătățit înteo oarecare măsură și prin dmdtarea nntsculaiurii to» radco -
în special perioadă - care însă nu are aproape mei un nd benefic asupra respirația,
42.2.1 Obiectivele kwtoterapiei
■= creșterea elasticității toracice și a capacității vrtafe;
- creșterea dîametnilui antero-posterior al toracelui;
- corectarea deficiențetor centurii scapulare (umeri, -omoplați) și ale coloanei vere lebrale
(refacerea cuiburii cifotice dorsale fiziologice);
- dezvoltarea musculaturii toracice și în special a mușchilor pectorali.
4.2.2.2. Mijloacele kinetoterapiei
a, Gimnastica medicală
aXExereîții fizice statice
Se vor folosi diverse poziții inițiale dșrivaie din. pozițiile fiindamentale, care oferă o bază mare de
sprijin, favorizează respirația și. perenii o bună localizare a mișcărilor respiratorii și anume:
- poziția stând: depărtat, fondat, cu. trunchiul în extensie, înclinat înainte cu pal mele sprijinite în
fața;
- poziția șezâud: rezemat, cu sprijin la scara fixă;
- poziția pe genunchi, cu rarire fo p’fonc, pe fohrelc ?rem±.
»poziția culcat înainte, înapoi, lateral
&2. Exerriții fizice dinamice:
- exercițiile de respirație, executate, liber și activ cu rezistență cant principalele ■exerciții
dinamice folosite;

220
 ~ mișcări de menfore superioare, imnchi și membe inferioare executate conco- ■mito’it cu
mișcările respiratorii pentru a le înări amplimdinea;
- exerciții aplicative sub fcrw de târâre și echiHini;
- exerciții ca obiecte jxrtative: bastoane., mingi, medicinale, cordoane elastice, extensoare:
Exercițiile de respirație vor urmări mărirea diametrului anterouxisterior al toracelui și vor favoriza
în special timpul inspirator.
Pentru favorizarea măririi diametrului antero-posterior se poate .folosi rezistența pe părțile laterale
ale toracelui în timpul inspirațiilor profunde.
Pentru localizarea mișcărilor respiratorii la anumite nivele ak cutiei toracice (superior sau
inferior), putem, folosi, concomitent cu mișcările aspiratorii, diferite poziții sau mișcări ale inembmîor
și tatncfihilui, sau diferite rezistențe cu palmele, greutăți, benzi elastice, șei., care vor împiedica
mișcarea respiratorie la .nivelul de aplicare, trebuind astfel să se efectueze la nivelele rămase libere.
b. îaotul este im alt mijloc cu mare eficiența în idnetoterapia respiratorie.
&. Alergările constituie deasemenea un mijloc eficient de gimnastică respiratorie, întrucât măresc
arderile și' amplifică mișcările respiratorii.
d. Exemple de exerciții pentru corectarea (toracelui plat
Deși pentru corectarea toracelui plat se pot folosi exercițiile expuse Ia corectarea toracelui rahitic,
vani da totuși exemple de exerciții în. special din cele care ui se par cu specificitate mai mare.
Din
L Mers pe toată, talpa sau pe vârfuri, cu drciimducția brațelor prin înainte -.sus cu inspirație, ■V
h'r
înapoi '•jos cu expirație;
2. Palmele aplicate pe părțile laterale afe.toracdni: mers cu. fandam înamte, cu inspirație profundă
în timpul pășirii, expirație în timpul fardării; exercițiul se execută lent; ■ lai

3. bfcrs în glteiimiț cu mâinile la spate, brațele presând cât mai mult pe părțile laterale ale
grilajului costate
4. Stânci depărtat, kin.et.oter3peuti.rt postat: în spatele pacientului exercită presiuni cu palmele pe
părțile laterale ale toracelui, acestuia: ducerea brațelor oblic sus și înapoi cu capul, gâtul și toracele în
extensie,, cu inspirație profundă; revenire cu expirație;
5. Mâinile pe șolduri: gemiflextom cu ducerea brațelor oblic - sus cu inspirație profundă; revenire
ai expirație;
6. Depărtat, cu. latura stângă spre scara fixă, mâna stângă apucă. întinsa o șipcă sub înălțimea
umărului: ducerea, mâinii drepte lateral sus apucând o șipcă deasupra capuhrâ îndoirea brațului stâng și
înclinarea trunchiului spre stânga cu inspirație profundă; revenirea cu expirație profundă; idem în partea
opusa;
U:W-
î)m poziția -i

1. Călare pe banca de gimnastică sau șezând turcește, palmele pe șolduri IdMioierapmtul din ■
fi- p
spate exercită presiuie continuă cu palmele pe părțile laterale ale toitecelui pacientului: ducerea brațelor
oblic sus, capul în extensie, cu inspirație profundă, revenire cu expirație;
.:'-X
2. Călare pe banca de gimnastica, patina stângă aplicată pe partea laterala a hemitoracelui stâng
îWI-
exerată presiune, brațul drept sas întins: înclinare laterală spre siâriga cu inspirație profunda; revenire
feb
cu expirație; Idem în sens opus;
221
 3. Cu fața la scara fisă, picioarele sprijinite sub șipca de jos, palmele presând pe părțile laterale ale
toracelui: înclinarea tmnchiulw. spre spate până ia 45 Q cu inspirație piofondă, revenire cu expirație.
Di» poziția p-& g&unehi:
1. Cu sprijin pe țxtime, kinetoterapeutul executând presam pe părțile laterale iile
toracelui pacientului: alunecarea palmelor oblic înainte - în afară cu inspirație pro- fundă; revenire cu
expirație; ' .
2. Pe călcâie șezând, aplecat în :fâța cu spatele rotunjit. Puntea pe sol. patinele pe sol în dreptul
umerilor, kiiietotera|xwil exercitând presiune cu palmele pe fețele laterale ale toracelui padeiitului:
ridicarea pe genunchi, cu brațele oblic sus, capul pe spate în extensie, cu inspirație; revenire cu expirație;
3. Cu sprijin pe patine: îndoirea coaielor, cu ridicarea în extensie a piciorului drept, cu. inspirație
profundă: :revenire cu expirație; idem ai ridicarea piciorului stâng;
titi? poziția culap:
1. Pe spate, brațele întinse pe lângă cap în continuarea trundiiuluî: ridicare în șezând ghemuit cu
prinderea genunchilor în brațe, capul pe genunchi, cu expirație; revenire cu inspirație profundă;
2. Pe spate, cu picioarele sprijinite la scara fixă - ultima șipca, mâinile întinse MS pe lângă. cap:
ridicarea trunchiului și aplecarea, sa spre picioare, mâinile apucând gleznele cu tracțiune și expirație;
revenire cu inspirație profundă;
3. Pe partea dreaptă, cotul drept sub tonice, cu o minge medicinală aplicată pe hemitoracele stâng:
inspirație profundă și expirație; Idem pe partea stângă;
4. Pe partea dreaptă., cu o minge medicinală sau șa sub toracele drept, brațele întinse în sus pe
lângă cap: înclinarea laterală spre stânga (ridicarea ttuncliiului spre stânga) cu inspirație profundă;
revenire cu expirație, Idem pe partea stângă:
5. Pe partea dreaptă, mâna dreaptă întinsă în continuarea trunchiului, mâna stângă în jos pe coapsa
stângă: îmbinarea trundiiuhti spre stânga, cu ducerea mâinii stângi sub axilă, cu ridicarea piciorului
stâng (abducția sa), cu inspirație proftmdă; revenire cu expirație; Idem pe partea opusă.
% Deficiențele abdomemihii

Forma și. diniensiunite aMomenului variază în ftiicțri de vârstă, .sex și practicarea exercițiului fizic.
La copiii mici abdomenul este aurit ca urmare a unor necesități fiziologice și a conformației
corpului -la această vârstă. Factorii care determină dimensiunile mărite ale abdomenului copiilor nuci, în
comparație cu restul corpului sunt:
- marea dezvoltare a organelor din cavitatea abdominală;
- tonusul redus al mușchilor centurii abdominale,
- înclinarea mare înainte și în jos a bazinului;
curbura lordotioă lombară mai accerauată.
Odată cu creșterea rapidă din perioada pfertmă și postpubertem, cu redresarea bazinului și a
coloanei vertebrale, dai' mai ales prin dezvoltarea tonusului musculaturii abdominale, întreaga atitudine
a corpului se corectează, trunchiul se îndreaptă, iar abdomenul scade în volum, devine mai lung, mai
îngust și mai. suplu.
După pubertate apar diferențe între fauna și mărimea abdomenului în funcție de sex: la. fete este
mai lung, mai subțire la mijloc și mai larg la. nivelul bazinului, cu tonusul musculaturii abdominale mai.
scăzut decât la băieți.
222
 La vârstnici este mai aton și mai flasc.
Viciile de formă și volum pot. să cuprintlă abdomenul în întregime sau. numai parțial. (fig. 40)

A B C B E
Fig. 40, Schița fonneloi de alriomvn:
& ~ Atxiaro. prcviiriieat de la ațxaidîixle xifoidian la sinifea pubiană; b - Abdomen țsoemiiiait sub(KnbDkvl
(ptozat), c - Abdomai supaombilol; d - abdomen p.winnent deasupra și
. (feMMuAâ ombilkulm (bilububV); e - AWar«n suri, (după A. lonescu și D, Mriet).
5.1 Defiefesțete globale
Formele patologice globale ale formei și whmmtai fodcniemilui, destul de rare ■de altfel sunt
produse m special prm exagerarea formelor normate.
5,1,1. Abdomenul insuficient și pn^minent
Deficiențele abdominale globale an anumite trăsături comune (mai puțin abdomenul supt), cum ar
fk
- proeminența globală a abdomenului;
- tonusul muscular scăzut,
- insuficiența musculaturii centurii abdominale, care nu mai este capabilă să mențină o presă
abdominală corespunzătoare, cu consecințe negathn asupra poziției normale a organelor intra
abdominale (rifodfo beat, uter, stomac foc) ri asupra fon™ cției respiratorii.
Aceste trăsături comune ate denciențdor globale abdominale ne permit să le mr nim sub noțiunea
unică, comună, de “tib&mem-it ,p Afec
țiunea este destul de frecventă la ambele sexe și se poate evidenția atât, prin inspecție cât și prin probe
obiective: palpam, măsurarea perimatelor și diametrelor abdominale în clinostatism și ortostatism și
pri.xi tonometrie. La palpam se constată tonusul muscular redus. Ia masurarsa perimetrului și
dia.nietrel.or vom înregistra cifre mărite semnificative în ortostatîsm față de eli.nostati.sm, iar mi
iononretnil vom constata ci™ fric valoarea redusă a tomisuhH musailar.
Abdomenul insuficient are mai multe forme clinice după cum urmează:
a. Abdomenul balonat - este un abdomen mărit mult de volum, fie în toate sen- surite, când sunt
mărite atât perimetrele cât și diametrele (sagital traxwers și vertical) realizând, abdomenul mărit global,

223
fie numai în sens anterior sau lateral.
b. Abdomenul gras este mării: mai mult sau mai puțin în volum atât prin, deponente adipoase din
pereți și din cavitatea. abdominală, cât și din caim tonusului muscular scăzut, Depunerile de grăsime din
peretele abdominal (subcutanate) pot să se repartizeze unifonn sau să se situeze ai. prapondere^ă. fie
s.foombilica.L fie supmGnibtliGal, fie pe flancuri, fie sub forma diferitelor combinații dintre aceste
forme.
c. Abdomenul asimetric - apare ca uniune a unei insuficiențe de tonus muscular întrec singură
parte a abdomenului, instalată după, o paralizie de neuron motor periferic (după poliomielită).
5.1.1 Abdomenul scobit sau wpt este- redus ca volum și scobit, având un tonus muscular de
regate crescut. El se obsente ia persoanele înalte, astenice sau debile, cu spatele plan, și toracele plat cu
cifoză lombară sau loială, sau care an suferii diferite afecțiuni digestive. De obicei uu creează probleme.
5.2, Deficiente parțiale
Dintre deficiențele parțiale ale abdomenului' cele mai importante simt herniile .și eventrațiile.
a„ Herniile sunt întreruperi ale continuității peretelui abdominal pe porțiuni mici,, la nivelul unor
puncte de minimă rezistență a abdomenului prin însăși constituția anatomică a acestuia (ombilic, canalul
inghinal etc.). Pnn aceste întreruperi un organ intraabdominal (epiplon, ansă intestinală etc.) iese din
abdomen până sub tegument, fiind învelit de peritoneu ca intr-un deget de mânușă. Se manifestă sub
forma mior umflaturi de dimensiuni variabile (de la mărimea unei alune până la cea a unei por tocale sau
chiar mai mari) subtegumentare, permanente sau intermitente (apar în ortostatism și mai ales la efort și
dispar în clinostatism). Ele se produc fie printrmn traumatism (căzătură, contuzie puternica) fia prin
creșterea presiunii abdominale in urma ridicării unor greutăți mari. Sunt favorizate de existența unei
centuri abdominale slabe, cu tonus muscular scăzut.
k Eventrațiile sunt Întreruperi ale continuității peretelui abdominal pe o porțiune mare. la nivelul
unor zone anatomice cu rezistență slaba (exemplu linia albă abdominală). sau pe linia unor incizii
chirurgicale postoperatorii. Au aceeași cauză ca și herniile. în aceste cazuri însă organele abdomiriale
amintite ies dm aMomen până sub tegument în masă. sub forma mior umflături mari cu delimitare mai
puțin exactă.
■ e( Tratamentul deficiențelor abdominale parțiale este întotdeauna clururgical, la. care se asociază
kinetoterapia pre și postoperatorie sub forma gimnasticii medicale abdominale de tonifiere a
musculaturii.
5,3. Tratamentul prin gimnastică raedîcaH. al dendeMefor gMmwtai insuficient
Abdomenul insuficient are un singur mijloc terapeutic eficient: kinetoterapia, căreia i se poate
adăuga cu bune rezultate masajul tonifiant.
a. Scopul gimnasticii medicale:
- tonifierea musculaturii abdominale în regim de scurtare;
- corijarea înclinării bazinului și a lordozei lombare exagerate;
- tonifierea mușchiului diafcigm;
- formarea reflexului de atitudine corectă a abdomenului.
k Mijloace
bX Exerciții statice - sub formă de poziții inițiale derivând, din pozițiile fundamentale: stând, pe
genunchi, șezând, culcat și atârnat.
b. 2. Exerciții dinamice:

224
 - mișcări de trunchi sub formă de flexie - extensie (pentru mușchii drepți abdominali), îndoiri
laterale, râsucin și arcuniduqii (pentru mușchi oblici și. mmsvers). în. cadrul acestor mișcări mușchii
abdominali se contractă izotomc, cu scurtarea și alungîrea lor în funcție de felul mișcării trunchiului;
»mișcări de picioare (flexie-extensie. forfecări, pendulări) executate în plan anterior. în timpul
acestor mișcări musculatura abdominală lucrează rzometric pentru a fixa bazinul ferm și a asigura punct
fix pentru contracția musculaturii membrelor inferioare;
- exerciții pentru bazin, sub forma mișcărilor de ridicare a acestuia;
- exerciții specifice de respirație sau legate de mișcările trunchiului și membrelor, localizate
aMominodiafragmatic;
- exerciții cu obiecte portative: mingi medicinale, bastoane, cordoane elastice, extensoare. haltere
etc.;
- exerciții la aparate fixe: scară fixă. plan înclinat inele, banca, banchete, bată fixă;
- exerciții aplicative sub formă de mers, târâre, suspensiuni și cățărăn.
c Exemple de exmiții
Exerciții din poziția stând:
mers cu trunchiul înclinat înainte sau aplecat. cu brațele întinse lateral;
- mers cu trunchiul înclinat, brațele lateral, cu ducerea alternativă a cât e unui genunchi la piept,
- mers cu fondare înainte, cu brațele lateral și răsucirea tninchiului cu arcuire spre piciorul de
fandate;
- idem cu ducerea la vârful piciorului fandat a brațului din partea opusă;
- mers ghemuit cu brațele ridicate. întinse în continuarea trunchiului;
»alergare cu picioarele întinse și truncliiul ușor înclinat spre spate;
■“ alergare pe loc cu ridicarea alteniatiră la trei pași a câte unui genunchi la piept;
“ săritură pe loc cu ducerea genunchilor la piept;
- depărtat, ducerea brațelor sus - oblic cu inspirație profundă, revenire, cu înclina rea ușoară a
trunchiului, cu expirație profunda,
- depărtat, trunchiul aplecat în, față, brațele lateral: răsuciri de trunchi spre stânga cu ducerea
mâinii drepte la picioml stâng; idem spre dreapta.
- depărtat cu brațele la orizontală - oblic înainte: ducerea piciorului drept la pal ma stângă; apoi a
piciorului stâng Ia palma dreaptă:
- cu trunchiul ușor înclinat în față, mâinile pe șolduri genuflexiuni: idem - ge nuflexiuni cu săritură
și ducerea brațelor întinse oblic - sus în timpul săriturii;
- cu fața Ia spalier, mâinile întinse apucă șipca din dreptul umerilor: aplecări în față cu arcuire la
umeri, cu expirație profundă în doi timpi; revenire ai inspirație profundă;
Exerciții de control a posturii corecte în fața oglinzii, pasivo-activ și activ.
Exerciții din poziția șezând
- depărtat, brațele lateral întinse: aplecarea și răsucirea trunchiului, cu ducerea palmei drepte la
piciorul stâng, ai arcuire și expirație profundă în. doi timpi; menire cu inspirație profundă; idem în partea
opusă;
•• cu sprijin înapoi pe coate: ridicarea picioarelor la 30°, forfecare pe 'verticală, forfecare pe
orizontală, rotari mici cu picioarele;
- sprijinit înapoi pe coate cu o minge medicinală ținuta între glezne: ridicarea picioarelor întinse

225
până la 45°, cu inspirație, ducerea picioarelor lateral stânga ~ dreapta; revenire cu expirație profundă;
- sprijinit pe palme înapoi, cu brațele întinse, bazinul ridicat la orizontală cu o minge medicinala pe
abdomen: deplasare înainte și înapoi pe mâini și pe picioare;
- sprijinit înapoi pe palme,, cu coatele întinse, picioarele întinse, sprijinite la călcâie pe iui suport
(bancă, spalier, lădiță etc.) la 30-40°: ridicarea bazinului până aproape de orizontală cu inspirație,
revenire cu expirație, idem cu o minge medicinală pe abdomen. (.Exercițiul este foarte bim mai ales
pentru mușchii fesieri și iscliio- gambieri, dar și pentru mușdiii abdominali).
Exerciții dbt poziția pe genunchi:
- depărtat, brațele lateral: răsucirea bunchiului spre stânga și așezarea pe călcâie cu expirație
adâncă.; revenirea cu inspirație adâncă, idem în partea opusă; idem cu o minge medicinală ținută cu
mâinile întinse în fața pieptului;
- depărtat, cu o minge medicinală ținută în mâini deasupra capului: aplecări' în față cu expirație
profundă, revenire cu inspirație profundă; idem cu înclinare laterală; idem cu aplecare în față și răsucire
stânga. - dreapta;
- cu o minge medicinala ținută în mâini deasupra capului: trecerea în șezând pe călcâie cu
aplecarea trunchiului mult în față și expirație profundă; revenire cu inspirație profunda,
- cu sprijin pe palme, cu coatele întinse: ducerea alternativă a câte unui genunchi J.a piept cu
arcuire și expirație profunda în doi timpi, revenire cu. inspirație profundă;
- cu sprijin pe palme, cu coatele întinse, trunchiul în extensie sub orizontală: ridi carea trunchiului
până la maxim peste orizontală, cu spatele rotunjit și expirație profundă; revenire cu inspirație profundă.
Exerciții din culcat:
- pe spate, cu picioarele sprijinite Ia spalier la 30°: ducerea alternativă a câte unui genunchi la piept
cu expirație profundă și revenire; idem cu ambii genunchi și cu picioarele întinse;
- pe spate, cu picioarele sprijinite la șipca a 2-a la spalier, brațele lateral: ridicarea tfuiidiiului până
la verticală, apoi aplecarea trunchiului pe coapse, mâinile apucând gleznele și traqiouând, cu expirație
profundă; revenire cu inspirație profundă;
- pe spate, cu picioarele depănate și sprijinite la șipca a 2-a a spalierelor: repera rea exercițiului
anterior, cu aplecarea alternativă a trunchiului spre un picior apoi spre celălalt;
- ultimele doua exerciții, se pot face și cu o minge medicinală ținută în mâini dea- supra capului;
- pe spate, cu mâinile întinse, apucat îa prima șipca a spalierului: ducerea genunchilor până la cap
cu expirație adâncă, revenire cu inspirație; idem cu picioarele întinse; idem cu ducerea genuadulor
flectați sau cu picioarele întinse oblic - lateral spre dreapta apoi spre stânga; Exercițiul se poate face, sub
toate formele expuse, ținând o minge medicinală între genunchi sau între glezne.
-pe spate, cu mâinile întinse pe lângă cap: ridicarea în șezând cu ducerea genunchilor Ia piept șî
apucarea gambelor în. brațe ai expirație: revenire cu inspirație; idem cu picioarele întinse;
- pe spate, mâinile întinse apucat la șipca de jos a scării fixe: ridicarea până la 90° a genunchilor
sau a membrelor inferioare întinse, ducerea tor lateral până pe sol, twnire la verticală, și apoi revenire
în poziție inițială. Exercițiul se feoe alternativ stânga - dreapta; se poate face și cu o minge maiidnală
între genunchi sau între glezne;
~ pe spate pe o banchetă, de gimnastică,. cu sprijin la. picioare, cu trunchiul în afara suprafeței de
sprijin, cu palmele la ceafă sau mâinile întinse pe lângă cap: ridicarea tnmchiului până la verticală și în
continuare aplecarea până la picioare cu expirație profunda; revenire cu inspirație; idem cu răsucirea

226
tnmchiului alternativ dreapta - stânga în timpul ridicării. și aplecării lux;
- pe spate, cu genunchii la piept cuprinși în brațe: rulare înainte și înapoi, cu ridicarea în stând
ghemuit la 2~3 rulări, fără ajutorai mâinilor;
- culcat lateral ai sprijin Ia picioare, palmele la cea.fi: înclinări laterale împotriva gravitației cu
expirație profundă: revenire cu inspirație; se face alternativ din culcat pe dreapta și pe stânga; idem cu
trunchiul în afina, suprafeței de spijin;
- culcat în sprijin. înainte pe palme: târâre înainte cu braț și picior opus, cu trun chiul peste
orizontală (abdomenul supt, spatele cocoșat); idem cu susținerea picioarelor de către 0 altă persoana
(roaba);
- culcat în sprijin înainte pe palme sau antebrațe, cu trunchiul deasupra orizontalei: trecerea
alternativă în șezând pe o «Misă, fiul deplasarea palmelor sau antebrațelor
- culcat înainte pe lada de gimnastică sau pe o masă, cu membrele inferioare atârnând în afara
bazei de sprijin, brațele apucând lateral marginile lăzii sau mesei: ridicarea membrelor inferioare întinse
pâifi aproape de orizontala. Exercițiul este foarte bun. și în exclusivitate pentru mușchii fesieri mari și
ischio-gambieri.
Exerciții din poziția atârnat:
Cu spatele pe un plan oblic, co mâinite apucat deasupra capului:
- ducerea genunchilor î.a piept;'
- ducerea picioarelor întinse până peste cap;
- ducerea genunchilor alternativ spre umărul drept și spre cel stâng, cu răsucirea cât mai mare a
bazinului în afara bazei de sprijin.
La inele sau bară fixa:
- balansarea picioarelor înainte ~ înapoi;
- balansarea picioarelor lateral:
- ducerea picioarelor înainte, oblic lateral spre stânga și spic dreapta.;
- ducerea alternativă a genunchilor ia piept;
»ducerea simultană a. genunchilor la piept.'
Cu spatele la. scara fi.xă:
- răsucirea, bazinul oi și. a picioarelor alternativ, stânga - dreapta;

227
 - ducerea alternativa a genunchilor la piept;
- ducerea simultană a genunchilor la piept;
- circuinduqia (notarea) membrelor inferioare în plan anterior;
- ridicarea genunchilor la piept și răsucirea alternativ stânga - dreapta,
- ridicarea picioarelor până Ia orizontală și forfecarea pe verticală, pe orizontală, răsucirea lor
apropiate spre stânga și spre dreapta:
- ridicarea picioarelor întinse până la verticală: în dreptul apucării, în stânga și în dreapta apucării.

6. Deficiențele bazmnlri

Bazinul este piesa intermediară. prin care trunchiul se sprijină pe membrele inferioare Ia nivelul
articulațiilor coxo-feinurale.
Ultima parte a coloanei vertebrale - sacrul și coccigele - participă, la formarea bazinului în partea sa.
posterioare. Aid sacrul se interpune ca o pană între cele două oase mari ale bazinului - oasele iliace. - cu.
care se îmbină prin articulații semimobile. (fîg. 41).

a. - Bazinul (pelvisul) văzut anterior. b- Bazinul (pelvisul) văzut posterior.

1. Creasta iligca; - 2. Spina iliacă antero- 1, Spina iliacă postmvsuperioaiă; - 2. Sirina iii-
superioară; - 3. Spina iliacă antero- hifcrioară; - 4. sâi postaxr-htferioară; - 3. Creasta iliadp '"ă.
Spina ischiadică; - 5. Gaura obturată; - 6. Unghiul Spina iliacă antero-posterioară; - 5. Tuberozita-
subpubian, limitat de arcul pubeluț - 7. Cavitatea, tea ischidiacă; - 6. Unghiul subpubian, limitat de
cotîlotidiană; - USinifiza pubiană. and pubian; - 7. Spina. ridiidiacă; - R. Simfiza
pubiană
Fîg. 41. Baz-uivd (pelvisul) osos.

Sacrul, ca și bazinul în întregime, are o ușoara înclinare anterioară în plan sagital, astfel încât
platoul superior al sacrului, pe care se inseră coloana vertebrală mobila (lombo-dorso-cendcală). are o
înclinație anterioara față, de orizontală, de la 35° până la 40-45°. Acesta este unghiul prin care se
apreciază înclinarea bazinului în
plan sagîtal adică în sens antere-posterfor. El este detenidnmit pentru gradul de dezvoltare al curburii
col.oan.ei rejrbdreale în pte.n sagital. Eu cai înclinarea anterioară a. bazinului, respectiv a planului
superior al sacrului este niai mare, cu atât mai. ample vor fî curburile sagitale ale coloanei și invers, cu
câi înclinarea va fi o itacă, cu atât mai diminuate vor fi aceste curburi.
în plăti frontal adică văzui din față sau spate, bazinul este orizontal Orice îndri nare a sa în acest
plan va determina apariția unor curburi scoiiotice (în plan frontal) la nivehil coloanei vertebrale.
Rolul deternmwit al bazinului asupra formării curburilor coloanei vertebrale a făcui ca el să fie
considerat: tehein riiiudinii corecte” a coloanei vertebrale și a corpului. în întregime.
Mlriniea. și forma bazinului re schimbă cu vârsta. Este :foarts îngust și înclinai la copiii n'ncL
indiferent, de sex, dar se dezvoltă repede în preajma pubertății (mai ales la fete) și își reduce mdinarea.
Inclinănlp răsucirile și translațiile bazinului prezintă importanță nu numai pen tru. coloana
vertebrală ci și pentru membrele superioare. Pozițiile sale defectuoase mrelifică în același timp și forma
regiunii sacrale, fesiere și abdominale.
AslnuOria bazinului este deiernunată de cele mai multe ori de inegalitatea reală sau firticțională a
lungimii incnibrelor inferioare, de poziția lor defectuoasă, de o coiitractură. musculară, sau de defecte
articulare. Ea poate fi dală însă și de cauze intrinseci ale bazinului, fie de natură congenitală, fie de
îmbolnăviri postnalale , mai ale de natufe infecțioasă, care ser tulbura creșterea normală a bazinului.
Defectele bazinului treburi corectate cât mai timpuriu posibil din momentul di- agnosticării lor,
întrucât au răsunet major asupra poziției coloanei vertebrale. Posibi» Etățile de corectare prin
kmetoterapie se rezumă la viciile fimcționale de atitudine, ede organice mirând sub incidența
tratamentului ortopedic și chirurgical.
Cele mai frecvente vicii de poziție ale bazinului, de natură funcțională, sunt fe» eîîmtrile ai&'lMe
(anteversie), urmate ca Secvența de bazmidui
în cadrul căreia înclinarea fiziologică anterioară a. bazinului este mai redusă sau timar
dispărută, hteîmănle ka&ale sunt întâlnite frecvent în. adoptarea poziției șoldie. mai ales la fete, care
poate fi corectată prin redresări posturale și tra- tanreitf foncțioaal în general Foarte fes înclinările
laterale sunt date de inegalitățile de lungime ale membrelor inferioare și de afecțiunile articulare, care de
obicei se tratează prin mijloace ortopedice sau chireo^icafe.
6,1 Airteverria bazhndui (bazinul înclinat înainte)
Poziția normală a bazinului în plan sagiial este menținută prin jocul echilibrai a celor două grupe
musculare antagoniste - una cu acțiune de anteversie (drqrtul anterior al coapsei, croitorul și tensonil
fasciei late) și una cu efect de retroversie asupra bazinului (marele fesier, fibrele posterioare din fesierul
mijlociu, porțiunea. lungă a bicepsulm croraț semitendinosul semimeutaanosul dreptul abdominal.,
oblicul ex- tern și oblicul intern ai abdomenului).
în deficiența de poziție înclinată (peste limite normale) în față a bazinului, tonusul mușchilor
retroversiei este diminuat față de cel a mușchilor anteversiei. Deficiența acompaniază aproape toate
viciile de atitudine ÎH plan, sagital ale coloanei vertebrale, în multe dintre ele fiind factor etiologic și
patogenetic.
6.1. L Tratamentul anteversiei bazinului, înclinările m față ale bazinului, de natură funcțională,
se tratează prin exercițiul fizic, bicliuările de natura structurală fac obiectul ortopedici și chirurgiei.
a, Obiectivele kinetoterapiei
-tonifierea în regim de scurtate a musculaturii fesiere, isdiogiarfeieie și abdomitade;

230
 - tonifierea în regim de fdungire a musculaturii sacretiombare (care menține și accentuează
lordoza lombară);
- formarea reflexului de atitudine corectă a bazinului, atât în situații statice cât și dinamice.
b. Mijloace
bre. Exerciții statice constând din poziții corective și hipercorectiw, derivate din pozițiile stând, pe
genunchi, șezând și culcat.
b, 2. Exerciții dinamice constând. din:
~ mișcări de trundu snb fbnuă de fl.erdl îndăriri laterale și răsuciri pornite din poziția inițiala de
flexie a bazinului pe trutidii sau a trunchiului pe bariu;
- rtitări (circumducții) de tnmcbi în pian anterior;
- exerciții pentru bazin sub foxTna protecției bazimdw. înapoi (retroversie), reali zată atât prin
mișcări independente de baziu cât mai ales prin imerniediui mișcărilor picioarelor și imnchiului;
«• exerciții pentru picioare sub fonna mișcărilor de flexie, forfecări, circumducții executate din
poziția inițială de flexie a membrelor inferioare pe bazin, cu bazinul redresat (retroversat),
- extensii incomplete de membre inferioare contra rezistenței, în plan anterior - deci cu plecare din
poziția de flexie accentuată a membrelor inferioare pe- bazin;
- diverse genuflexiuni cu trunchiul înclinat în fața;
- exerciții de respirație:
“ exerciții aplicative sub formă de mers, echilibru și. târâre colectivă;
exerciții cu aparate portative sau !.a apamte fixe, în slnretura expusă mai înainte.
c. Exemple de exerciții
Exerciții în deplasare:
- mers pe călcâie cu mâinile pe șolduri;
- mers cu ducerea alteniathă a genuncltifor Ia piept și eventual cu. arcuire;
- mers cu brațele la onzoniala, oblic - înafară, cu ducerea vârfului piciorului la palma opusă tot la
4 pașigapoi la fiecare pas;
«mers cu genunchii flectați, trunchiul îndoit și mâinile pe genunchi:
- mers prin sărituri pe aratele picioare, cu trunchiul înclinat înainte. având mâinile înainte»sus până
la 45° peste orizontală;
- mers ținând un baston Ia capete înainte - jos, trecând alternativ câte un picior peste baston printre
brațe;
- mers cu trecerea printr-un cerc cu diametrul de 80 cm, trecând capul concomi tent cu primul
picior.
Exerciții din stând:
- depărtat, cu mâinile la orizontală, oblic înafară: lovirea alternativă a palmei ai vârful piciorului
opus;
cn brațele înainte Ia orizontala, cu tnmdu.nî înclinat. înainte: genufiertiuni, apoi genuflexiuni cu
săritură;
- iertarea tnmchiuhii în. plan, anterior,
- lipit cu spatele, fesele și. călcâiele de perete: contracția fesierilor cu proiectarea bazinului. înspre
înapoi, cu lipirea coloanei lombare de penrie;
- depărtat, cu mâinile pe șold, trunchiul ușor înclinat în față: ducerea alternativă a genunchilor la
piept;
231
 - cu fața Ia scara fixă, brațele întinse sus, apucând o șipcă; proiecția bazinului înapoi, concomitent
cu ducerea alternativă a picioarelor pe șip-ca a 2-a, a 3-a și. înclinarea trunchiului înainte;
- ghemuit, cuprinzând genunchii cu brațele: mlare înapoi pe spate și revenire în ghemuit.
Din poziție mâniat pe plart înclinat;
- cu genunchii îndoiți: ducerea genunchilor simultan la. piept, apoi a picioarelor întinse peste cap;
- cu genunchii îndoiți: întinderea genunchilor la 45°, forfecări de picioare pe verticală și
orizontala și rotari de picioare (fiecare în sens invers) înaforâ și înăuntru.
JDin poziție șezând: ■
- cu palmele pe sol, regiunea lombară cifozată, picioarele întinse: ghemuire cu apucarea
genunchilor în brațe, rulare spre spate și revenire în șezând ai tălpile pe sol, genunchii cuprinși oi
brațele;
- cu trunchiul înclinat înapoi, sprijinit pe coate, genunchii flectați: întinderea genunchilor la 45° și
rotari simultane dreapta - stânga cu picioarele, apoi cu fiecare picior în sens opus;
- cu fața ta spalier, cu trunchiul înclinat înapoi, sprijinit pe palme, picioarele ușor flectate și
sprijinite la șipca a 3-a: ridicarea bazinului, cu. proiectarea a îitapoi, cu bărbia 1a piept și coloana
lombară cifozată;
- cu genunchii flectați, tălpile depărtate de sol, sprijinit pe palme înapoi: ridicarea ușoară a
bazinului, bărbia în piept: deplasarea înainte, înapoi, lateral și în cerc spre dreapta și spre stânga.
Dm poziția pe genunchi:
- cu sprijin pe pâlnie, trimchiul drept la orizontală : ducerea alternativă a. genun chilor la piept cu
arcuire, trecerea în șezând pe călcâie ținând mereu contactul palmelor cu solul;
- ai sprijin pe palme, mâinile cât mai aproape de genunchi, spatele cocoșai (deasupra orizontalei):
deplasare înainte, înapoi, lateral spre stânga și spre dreapta, în cerc spre stânga și spre dreapta;
- cu sprijin pe palme, trunchiul peste orizontală: ridicarea bazinului, în sprijin pe vârful picioarelor
și pe palme, bărbia în piept.
IHn poziția culcat:
~ cu fața. în jos pe lada de gininasti.că,. picioarele atârnând, în afara suprafeței de sprijin, mâinile
prind marginile lăzii, bă Aia în piept, eventual cu o șa sub abdomen: extensia picioarelor din articulația
șoldului până aproape de orizontală.
-ventral cu trunchiul atârnând în afara suprafeței de sprijin, brațele la piept: extensia trunchiului
până aproape de orizontală fără lordozare;
- pe o latură: ducerea genunchilor la piept simultan cu îndoirea tnincluwui și expirație, revenire cu
inspirație; Idem pe latura opusă;
■» pe spate, genunchii flectați: întinderea genunchilor la 45°, forfecări de picioare și cercuri cu
picioarele în același sens și în sensuri opuse;
- pe spate, apucat de prima șipcă Ia scara fixa, cu genunchii flectați. ducerea, genunchilor apoi, a
picioarelor întinse, până peste cap;
- pe spate, ducerea picioarelor și a trunchiului la verticală (lumânarea): îndoirea și întinderea
genunchilor, alternam și simultan;
- pe spate, cu sprijinul călcâielor pe un suport înalt de 30-40 cm și genunchii ușor flectați: ridicarea
bazinului până la orizontala călcâielor, în sprijin pe omoplați și călcâie. Mișcarea este executată prin
contracția marilor fesieri și ischioganibieri, cu. acțiune de retroversie a baânuluf Tocmai spre a nu intra
232
în acțiune și mușchii iombO’Sacrați, care lontozează coloana lombară. bazinul se va ridica doar până la
orizontala călcâielor.
6.2- Retroversia bazinului
Este un viciu de poziție a bazinului mai puțin frecvent decât bazinul înclinat an terior. Constă din
proiectarea bazinului înapoi, cu tendința de a se verticalrza. Platoul superior al sacrului, respectiv
suprafața de inserție a coloanei lombare. va avea tendința sa se orizontahzeze. Consecința va fi
"ștergerea'’ curbura torfoti.ee fiziologice lombare sau chiar inversarea ei, cu instalarea unei cifbze
lombare. în mod compensator, dfoza fiziologică dorsală se va. șterge și ea. având tendință la refeuduie
sau clfiar să-și inverseze curbura, sub forma unei lordoze dorsale. Capul și gâtul se pot păstra pe
verticală, sau se vor apleca în față tot în scop compensator, cu apanția unei cifoze scurte cervical
inferioară - dorsal superioară. în funcție de amploarea modificărilor, se produce fie o dispariție totală a
cuiburilor fifefogice ale calaanei vertebrale. aceasta luând aspectul unui băț drept (coloană rectilinie),
care se poate asocia cu un spate plan, fie se va produce o inversare totală a curburilor fiziologice
(lordoză dor- sală - cifoză lombară). Și intr-un caz și în celălalt coloana vertebrală iși va pierde mult
suplețea. Există și posibilitatea instalării unei ciroze totale lungi, cuprinzând întreaga coloană lombarii,
dorsală și cliiar cerneală.
Defecțiunea poate avea origine congenitală, sau se produce în timpul rieții prin diferite îmbolnăviri,
mai ales de natură reumatică și traumatică, putând fi și de natură. funcțională.
6.2,1. Tratamentul bazinului retroversat
Singurul mijloc terapeutic al acestei deficiențe de postură este de ordin funcțional, prin gimnastică
medicală, care poate fi însă acompaniată de un tratament roborant.
a, Obiectivele gimnasticii medicale corective
- redresarea bazinului (înclinarea anterioară), prin exerciții de tonifiere în regim de scurtare a
musculaturii sacro-lombare (paravertebralii lombari);
- tonifierea în regim de scurtare a musculaturii de pe fața anterolaterală a coapsei, cu inserție pe
bazin (dreptul anterior, croitor, tensoml fasciei late);
- tonifierea în regim de scurtare a mușchiului psoas care, mai ales prin contracție bilaterala, are
acțiune de lordozare a coloanei lombare;
- tonifierea în regim de alungite a musculaturii abdominale;
- corectorea deficiențelor coloanei vertebrale și ale spatelui, care eventual însoțesc retroversia
bazinului;
formarea reflexului neuro-muscular de poziție corectă a bazinului.
b. Mijloacele gimnasticii medicale corective
bX Exerciții statice sub forma pozițiilor fundamentale sau derivate, corective ca: stând. pe
genunchi, șezând. culcat și atârnat.
bX Exerciții dinamice constând din;
- exerciții de trunchi sub formă de extensii din regiunea lombară și circtunducții în plan posterior;
- exerciții de membre inferioare executate în plan posterior, sub formă de extensii maxime pentru a
amplifica extensia coloanei lombare și a înclina bazinul înainte;
- exerciții de membre inferioare în plan anterior din culcat și atârnat, sub forma unor flexfi de
maxim 10° în articulația coxofemurală cu genunchii întinși;
233
 - exerciții pentru bazin sub forma mișcărilor de înclinare (proiecție înainte) a bazinului;
- exerciții de respirație legate de mișcările efectuate în sens corectiv de către celelalte segmente,
- exerciții de redresare pasivă și activă a bazinului.
c Exemple de exerciții
Exercițiile din această deficiență suni identice cu cele efectuate în sensul redresării bazinului din
cifoza lombară. Vom expune totuși câteva exerciții cu mare specificitate în redresarea bazinului.
Exerciții t&t deplasare:
- mers pe vârfim ai mâinile pe șolduri, presând bazinul în sensul înclinării anterioare;
- mers pe vârfuri, cu mâinile la cedă și ducerea alternativă a câte unui picior înapoi în extensie
amplă, cu arcuire;
- mers cu fandare mare înainte, mâinile pe șolduri, presând bazinul în sensul înclinării;
- mers cu fandare înapoi prin alunecarea tălpilor pe sol;
- alergare cu mâinile la ceafă, lovind șezutul cu călcâiele.
Exerciții din stând:
-depărtat, mâinile pe șold, presând bazinul înainte: ridicare pe vârfuri, extensia tnxnchiului din
regiunea lombară, cu inspirație, revenire cu expirație,
- depărtat, ducerea unui picior înapoi, în extensie amplă, simultan cu extensia trunchiului și
ducerea brațelor înainte sus;
- depărtat, mâinile pe șolduri presând bazinul în înclinare anterioară: rotări (circumducții) de bazin
în plan anterior;
>■ idem - rotari (circumducții) de trunchi îu plan posterior;
- depărtat ai fața la spaliere. Ia un pas depărtare, mâinile apucă șipca din dreptul umerilor: ducerea
bazinului înainte până la atingerea spalierelor, simultan cu extensia tnmchiului până Ia întinderea
completă a brațelor, cu inspirație,
- stând depărtat, extensie tombală și lăsucirea . trunchiului stânga - dreapta,'cu ducerea brațului
dinspre direcția răsucirii spre călcâiul opus;
- cu spatele la scara fixa, un picior sprijinit înapoi la șipca 23 sau 4, mâniile pe șolduri: extensia
amplă a trunchiului din regiunea lombară, presând bazinul în înclinație anterioara cu inspirație; revenire
cu. expirație.
Exerciții din poziția pe genunchi:
- brațele lateral: ducerea alternativă a picioarelor întinse înapoi, ai extensia trun- cliiului, și
ducerea brațelor sus cu inspirație: revenire cu expirație;
- înclinarea trunchiului înapoi cu arcuire, cu sprijinul mâinilor pe călcâie;
- în sprijin pe palme: extensia alternativă a membrelor inferioare cu arcuire;
- depărtat, brațele lateral: ducerea alternativă a mâinilor înapoi până la piciorul opus, cu inspirație:
roreiiire cu expirație.
Din șezând:
- pe un scaun înalt, în călare, cu spatele la perete: bascularea bazinului înainte, cu lordozare
lombară, desprinzând coloana lombară de perete. în timp ce coloana dorsală și fesele mențin contactul cu
peretele.
D& cidcat înainte:
“ brațele întinse lateral, cn palmele în jos: ridicarea picioarelor întinse înapoi, cu arcuire și inspirație
234
în 2 ti.nj.pi.; revenire cu expirație;
* apucat ai mâinile de glezne, extensia trunchiului. din regiunea lombară și încer carea de a
desprinde coapsele de pe sol (pentni a anteversa bazinul cât mai mult); idem cu rulare pe abdomen;
»> cu mâinile sub bărbie: ridicarea piciorului sus și râsucirea bazinului cu încrucișarea piciomlui
ridicat peste cel. rămas pe. sol cu inspirație; revenire cu expirație;
- cu sprijinul picioarelor la prima șipcl mâinile întinse pe lângă coapse sau încrucișate la spate sau
sub bărbie: ridicarea trunchinliu cu extensie din coloana lombară cn inspirație; revenire ai expirație;
- pe banca de gimnastică, cu mâinile apucând banca. în dreptul umerilor.' ridicarea în extensie cal.
mai mare a arabelor picioare;:
- cu mâinile la spate sau sub piept (după necesitățile impuse de coloana dorsală), cu picioarele
sprijinite Ia prima fijxâ a spalierelor: extensia cât mai mare a trunchi- ului la nivelul coloanei lombare,
cu inspirație; revenire cu expirație.
Din culcai înapoi (pe spate):
- picioarele întinse: ridicarea bazinului cu extensie în regiunea lombara, în sprijin pe călcâie și
omoplați. Idem cu încercarea de trecere a unei mingi nuci pe sub regiunea lombara;
- picioarele depărtate, ridicate 5 cm de pe șoi: apropierea și îndepărtarea picioa relor; idem cu o șa
mica sub regiunea lombară;
- cu picioarele îuafăra bazei, de sprijin, întinse, cât mai mult sub orizontală: de- părtarar-apropietea
picioarelor, forfecarea lor pe orizontală și pe verticală, ratarea lor în același sens, sau în sens invers;
în ultimele 2 exerciții poziția este lordozantă cu bazinul în anteflexie, musculatu ra abdominală este
întinsă aproape complet în primul caz, complet în al 2-lea caz, lucrând în condiții, de întindere completă
(sau aproape completă) și. contracție incompletă, cu efect, de tonifere în regim de alungire;
Dir: aiârttttâ;
- cu spatele la spaliere, cu o șa sub regiunea lombară, picioarele distanțate la 10- 15 cm de spaliere:
apropierea și depărtarea picioarelor, forfecarea și ratarea lor;
- cu fața, atârnat activ (trăgând umerii cât mai jos și înapoi; capul în extensie): extensia puternică a
picioarelor.

7. DefîcfeMele membrelor Merioare

Funcția de sprijin a corpului și de asigurare a locomoției acestuia în poziție bipedă, conferă

membrelor inferioare o formă și o structură total deosebită de cea a membrelor superioare. Tot datorită
funcțiilor amintite răsunetul lor asupra atitudinii și ținutei corpului este de o importanță capitală,
detennmanîă. incomparabil mai mare decât a celor superioare, De aceea deficiențele lor trebuie
descoperite și tratate din. timp și în niod airespunzător, în caz contrar consecințele acestora asupra unora
din funcțiunile cele mai importante ale corpului - stațiunea și locomoția -precum și asu pra ținutei globale
a corpului și a psihicului subiectului vor ft pe măsura trecerii timpului. din ce în ce mai greu de tratat.
Deficiențele membrelor inferioare pol afecta forma, dimensiunile (lungimm. grosimea.), proporțiile
față de restul corpului, precum și poziția lor. Ele sunt multiple și ‘variate, provocate de cauze
congenitale sau câștigate în urma diverselor îmbolnăviri sau traumatisme. Cele mai des întâlnite sunt
însă cele de la nivelul genunchilor și al picioarelor, care în final vor constitui entități morfologice de sine
stătătoare indiferent de etiologia lor,, cu mijloace specifice de tratament, între care gimnastica medicală

235
este poate cel mai important. Din aceste motive vom prezenta în cele ce urmează doar deviațiile și
deformațiile genunchilor și picioarelor. Celelalte deficiențe sunt foarte adesea doar simplome în cadrul
diferitelor afecțiunii (paralizii, infecții, traumatisme ele.), tratamentul lor încadiându-se în planul
terapeutic al afecțiunii cauzatoare.
La nivelul genunchilor se întâlnesc poziții deficiente atât în plan frontal (genunchi var și valg când
deviațiile sunt simetrice, în *'K" sau în "ghilimele" când deviațiile sunt asimetrice), cât și în plan antero-
posterior (genunchi flexum și genunchi recurbați). Deviațiile și deformațiile de Ia nivelul piciorului se
sistematizează după orientarea axului lung al labei piciorului și după sprijinul tălpilor. în funcție de
orientarea axei se întâlnesc picioare abduse sau adduse, iar în funcție de sprijinul tăL pilor se disting:
picior echin sau ecvin (cu sprijin pe vârf), picior talus (ai sprijin pe călcâi). picior varas (cu sprijin pe
partea externă a plantei), picior valgus (ai sprijin pe partea internă a plantei), picior plat (cu sprijin pe
toată talpa), picior scobit cu sprijin pe vârf și pe călcâi). Cel mai des se întâlnesc însă Ia picior formele
combinate între diferitele deficiențe: picior abdns - valg - plat pidor addus - varus - echin sau scobit.
Le vom prezenta. pe rând în cele ce urmează.
7.1. Genunchi în valgum (gemi valgum sau în X)
Această deficiență se caracterizează prin apropierea genunchilor pe fața internă, în timp ce axa
gambelor are o orientare în jos și înafară. în așa fel încât maleolele interne vor fi depărtate una de alta,
intre axa coapsei și cea a gambei apare ia nivelul genunchiului un unghi evident, cu deschidere înafaiă,
cu proeminarea genunchilor Inăuntm. (fig. 42)
In mod normal linia care unește capul femural cu mijlocul articulației gleznei trece pnn mijlocul
genunchiului, iar axa mediană a femurului formează cu cea a tibi ei un unghi deschis înafară, care
începând cu vârsta adolescenței are o valoare de 170°. în genu valgum acest unghi este mai mic,

Fig. 42. Genu valgum și

măsurarea distanței dintre ;
maleolele interne (a); Gen
valgum combinat cu picior
scobit (b).

a b
situându-se între valorile de 150°- 100”, iar linia care unește capul femunilui cu mijlocul articulației
gleznei trece înafara genunchiului, acesta proeminând înăuntru.
7.1. L EtiopatogenU Deviația în valg a genunchilor poate fi de origine congenitala sau câștigată.
Cea câștigată se produce în perioada de creștere, ca urmare a unei dezvoltări asi metrice a
cartilajului de conjugare (de creștere). Creșterea asimetrică poate fi determinată de leziuni limitate la

236
segmentul extern al cartilajului de conjugare femural sau iibial prin traumatisme, inflamații
(osteoniielită de vecinătate, poliomielită), osteodisti’ofii (boala ostegemică. discondroplazia Ollier).
La copiii mici (2-3 ani) genu valgum este provocat aproape întotdeauna de rahi tism, situație în care
imaginea radiologia! ars un aspect caracteristic: libia are o angulare accentuată în vecinătatea epifizei, cu
vârful intern, iar pe marginea internă a tibiei se remarcă o proeminență osoasă provocată prin
tracțiunea ligamentului colateral intern al genunchiului la nivelul inserției sale iibiale asupra osului
distrofic. constituind spitta lui Mac Ewen. La nivelul ei există o curbură cu concavitatea internă, cu
metaliza deformată transversal "în pagodă".
La tineri se poate produce un gen valgum compensator prin toate atitudinile vicioase în adducție ale
coapsei (luxația congenitală a șoldului, coxavara. coxartroza, tuberculoza șoldului).
Tot un gen valgum secundar se 'poate produce prin deviațiile în varus ale piciorului. (picior strâmb
congenital, picior paralitic, astragalectomii) consecutiv efortului continuu în abducție efectuat de bolnav,
care se forțează sa sprijine piciorul pe sol cu toata, talpa. împotriva mersului pe care îl prezintă.
La adolescenții între 12-17 arii există un gen valgum primar asemănător prin condițiile de apariție,
cu coxmstoa. Se întâlnește mai frecvent Ia fete și persoane înalte, cu tonus și forță musculară reduse, dar
$1 la cei ai aspect de sindrom adîpozogenilah la cei cu scolioză și cu picior plat.
La fele se produce, din cauze fiziologice și mecanice, o dezvoltare mai mare a coudililto femurali
interni, realizăm genunchii în valgum. Mecamsmul este următorul: bxtzinul fetelor fiind mai larg, cu.
distanță mare între cele două cavități cotiloide. respectiv între capul femural drept și stâng, axa diafizelor
femurale va avea un traiect descendent și înspre intern, dispoziție care va crea presiuni mai mici asupra
condilului femural intern în articulația genuncliiului, față de condilul femural extern, cu. favorizarea
dezvoltării celui intern. Această situație de la nivelul articulației genunchiului va crea condiții
mecanice de dispunere a axei gambei pe o direcție des- cendentă oblic înafară.
Deviația se întâlnește des și la oamenii, care stau mult timp în picioare (brutari). De foarte multe
ori însă cauzele producerii genrmcliilor în valg sunt obscure.
7,1.2. Simptomatologie
Indiferent de cauza care a produs deviația, genunchii în valgum. au o simtomatologie comună.
în ortostatism genunchii sunt în contact prin fețele lor interne, iar picioarele simt depărtate . Pentru
a diminua depărtarea picioarelor, genundtii se încrucișează unul înaintea celuilalt.
Din cauza oblicitâții gambei înafară piciord deviază în valgus. sau se va produce un picior varus
compensator,, care poate deveni în timp ireductibil.
Dacă deviația genunchilor este bilaterală, 'membrele inferioare au forma, de X. Există însă și cazuri
rare de deviație asimetrică, cu genundu în forma literei K, atunci când numai un genundu este valgum,
sau genunchi în glulini.de (,l), când un genunchi este deviat în valgum iar celălalt în vâram.
Poziția, stând și mersul devin dificile. în relație directă cu gradul deficienței. In timpul mersului
bolnavul își freacă genunchii iar în ortostatism. genunchi se încrucișează. Pentru a evita încrucișarea
genunchilor. membrele inferioare se dispun în ab- ducție, accentuând poziția de valgus a piciorului. Tot
pentra evitarea frecării și încrucișării genunchilor în timpul mersului, membrele inferioare vor fi rotate,
intern, în felul acesta condiții femurali depărtându-se de axa mediană, pacientul mergând cu picioarele
înăuntru (adduse).
în fiexia genunchiului genul valgum dispare, călcâiul postându-se în dreptul is- chionului,
explicând mersul, pacienților cu genunchii flectați, atitudine care este obositoare, dar care permite să nu

237
se. meargă cu coapsele depărtate, ori cu membrele inferioare în rotație internă sau externa.
în genu valgum unilateral membrei inferior respectiv va fi scurtat, ceea ce va produce o înclinare a
bazinului spre parte respectivă și o scolioză de postură compensatorie, cu convexitatea în aceiași parte.
Aprecierea gradului genului valgum se poate fiice fie prin măsurarea săgeții, fie a distanței dintre
maleolele peroniene, pacientul fiind în clinostatism, sau mai bine în ortostatism dorsal cu genunchii în
contact dar neîiicrucișați.
Săgeata genului valgum este perpendiculara dusă de Ia marginea externă a genunchiului Ia
dreapta care unește marele trolianter cu maleola externă (peronieră).
Simptomele obiective se manifestă prin dureri variabile ca intensitate după caz și importanța
deviației. în. perioada dezvoltării distrofici osoase durerile sunt de origine osoasă. Mai târziu, când,
leziunile sunt stabilizate durerile sunt provocate de distensia capKulo-ligamentarâ sau de oboseala
cvadricepsuliii. La adult durerile sunt cauzate de condițiile statice vicioase ale articulației genunchiului
sau de artroza deformată .
7.1.3. Tratament
în funcție de etiologic și evoluție, genunchii în vaigum beneficiază de tratament medicamentos,
tratament prin exercițiu fizic, ortopedic și chirurgical.
Tratamentul medicamentos va avea o adresabilitate etiologică, vizând, eliminarea cauzei. De
exemplu, în genii vaigum rahitic seva indica un tratament antirahitic și păstrarea decubitului pentru
evitarea consecințelor presiunii asupra unor condili femurali distrofici.
Kinetoterapia va avea efect doar în cazurile mi puțin grave și doar în perioada de creștere, având ca
scop realizarea prin exercițiul fizic a unor încărcări (presiuni) mărite pe condilul femural infern, cu
scoaterea de sub presiune a celui extern, tonifierea în regim de scurtare a. musculaturii de pe fața internă
a coapsei și a gambei și în regim de alungite a celei de pe fața, externă a acestor segmente., precum și
formarea deprinderii de a merge corect.
Tratamentul ortopedic recurge Ia mijloace de redresare și dirijare a creșterii în cazurile mai
accentuate, prin diferite mijloace ortopedice, cum ar fi:
- aplicarea unei perne între genunchi în timp ce gambele și coapsele sunt menținute apropiate prin
chingi;
- purtarea unor ghete a căror margine internă este înălțată;
- aplicarea unei ațele rezistente, bine capitonată pe fața externă a membrului infe rior. înspre care
genunchiul va fi tracționat printrro chingă;
- în cazul în care deformația este foarte accentuată, este nevoie să se recurgă Ia redresări succesive
în gips, sau la aparate gipsate cu cameră liberă în care se face compresiunea gambei pe fața externă.
Tratamentul chirurgical se va aplica în cazurile inveterate cu mare deformare a genunchilor. EI va
viza, în funcție de vârsta pacientului, fie o încetinire a creșterii porțiunii interne a cartilajului de
conjugtre prin epifiziodeză (în perioada de creștere), fie o corijare a formei membrului prin osteotomia
femuralui după diferite metode.
7.13,1. Tratamentul genunchilor în vaigum prin exerciții fizice
Vom dezvolta în cele ce urmează tratamentul genunchilor valgi prin exerciții fizice. Ținem să
reamintim că acest mijloc terapeutic va avea eficiență în această deviație doar în formele ușoare și
numai în perioada de creștere a pacientului.

238
 a. Obiectivele kinetoterapiei
- Exercitarea unor presiuni mărite asupra condilului femural intern și scoaterea de sub presiune a
condilului femural extern.
» Tonifierea în condiții de scurtare a grupelor musculare de pe fața internă a coapsei și
gambei prin contracții musculare concentrice;
- Tonifierea în condiții de alungire a musculaturii de pe feța externă a coapsei și gambei prin
exerciții excentrice.
- Formarea unei bune stabilității a articulației genunchiului.
- Formarea deprinderii de a merge corect.
b. Mijloacele kinetoterapiei
b.L Exercițiile statice sub formă de poziții corective derivate din pozițiile fundamentale: stând
pe vârfuri, stând pe parte externă a plantei, șezând călare, șezând cu gambele încrucișate
(turcește), culcat lateral fără încrucișarea genunchilor și cu eventuale presiunii pe fața externă a
gambei și gleznei.
b. l. Exercițiile dinamice sub formă de:
- mișcări de abducție-adducție a membrelor inferioare în articulația coxofemurală,
combinate cu mișcări de pronație a labelor picioarelor din articulația gleznei;
*• mișcări din articulația genunchilor;
- exerciții aplicative cu caracter corectiv: mers, târâre, echilibru:
- exerciții de redresare pashra și activă
c. Exemple de exerciții
Din poziția stând și derivate;
- mers- pe vârfuri;
- mers cu pași mici pe marginea externă a picioarelor și ducerea vârfului picioarelor
înăuntru;
-mers lateral, cu încrucișarea picioarelor (spre stânga și spre dreapta);
- mers lateral, pe marginea externă a picioarelor ai pași adăugați. în ambele direcții;
- mers peste o bancă de gimnastică încrucișând picioarele Ia fiecare pas:
- mers cu pași mici, târâiți, ținând o minge medicinală între glezne, călcând mai mult pe
marginea externă a plantelor;
- cu picioarele lipite: ridicarea pe marginea externă a tălpilor și pe vârfuri;
- cu picioarele încrucișate: genuflexiuni presând cu mâinile genuncliii mafară:
- cu o latură Ia scara fixă, mâna dinspre scară apucă o șipcă la nivelul umărului, piciorul
dinafară în sprijin pe șipca a 3-a: îndoirea amplă a trunchiului spre scara fixă cu arcuire;
■■ stând cu picioarele încrucișate pe prima șipcă. cu fața spre scara fixa, mâinile apucând o
șipcă din fața pieptului: genuflexiuni;
- depărtat cu o minge medicinală în mâini: aruncarea mingii medicinale printre genunchi
înapoi;
- m fața oglinzii, în poziție corectată: ridicarea pe vârfuri cu poziția genunchilor corectată;
Din șezftnd:
- cu genunchi îndoiți și depărtați tălpile apropiate: mâinile se așează pe fața nn tentă a genunchilor

239
și se opun la încercarea de apropiere a lor;
- cu gambete încrucișate, genunchii înafară (șezând turcește), mâinile pe șdd: târâre înainte. înapoi
și lateral, cu mutarea feselor dm aproape în apmape:
«cu o minge medicinală ținută între glezne: îndoirea și întinderea genunchilor;
- cu sprijin pe coate îa spate, picioarele întinse Ia. 45". îndoirea și ducerea gemui- chite înafară, cu
așezarea picioarelor talpă în talpă;
- cu sprijinul coatelor la spate, fecioarele întinse la ăO-te. forfecarea picioaielor în plan orizontal ai
amplitudine mare, cu tălpile orientate spre interior
Din poziția culcat:
pe spate, picioarele la 30° - dqiărterea și apropierea lor încercând să apropiem maleolele interne
între ele:
»pe spate,. lipind tălpile una de alta: flectarea gmnmcfeîor și depărtarea Im. presândim spre sol.;
întinderea getmitehite, încercând să se nieifeud contactul tălpilor înde ele;
- pe spate, genunchii îndoiți, gambele încrucișate, apucarea gleznelor cu mâinile și rularea pe spate
înainte și înapoi;
- înainte, îndoirea geni.iiichiJ.or cu tălpile apropiate, fe alunecarea genunchilor în lateral,
întinderea genunchilor or apropierea picioarelor (mișcarea picioarelor de la înot bras);
- referite. în sprijin pe palme săritură în gliemuit cu încrucișarea gambete, al- teniativ când cu un
picior în fețâ, când cu celalalt.
Din aiârtud en spatele la scara fixă:
alipirea plantelor (tălpilor) și. ridicare genuncltikn pâuă la orizontală cu depărtarea și presarea lor
în lateral;
- cu o .minge medicinală intre geiiundu: balansări laterale dreapta - stânga:
In cazul gemuteute în K, se va efecttia programul mai sus amintii: în sens corectiv numai pentru un
genunciti. în cazul genunchilor în gluln.ne.le se va lucra în. sens corectiv Ia un genunchi pentru valgum,
iar la celălalt pentru rănim.
7.2. Genunchii în vâram (genii vâram s.au genunchi în paranteză ’X)”)
Genunchii în varom constituie o defonnație cu încurbarea axei membrelor inferioare având
convexitatea îndreptată înafarfe astfel încât genunchii rămân depărtați între ei chiar și când, călcâiele sau
gleznele simt apropiate. Gtenundtei este deplasat în afara axei membrului, proeniinând pe titra externă a
membnj.hu petvm. (iig. 43)
7JX Etiopategeme
Genunchii în naram pot avea o origine congenitală sau pot să. ne produși prin. caute care iiitevin în
cursul creșterii copilului.
Dintre cauzele care intervin în decursul vieții extrauterine cel mai dos se întâlnește rahitismul
Rareori deviația re produce îs cursul unei, tulburări de dezvoltare

240
 9 UWV; bd; yildocnur, Difonimția pO!H£ fi tofinvăroto >.- de ;munuro poziții piofesferofe '
•. ar fi de
roroemfi; obk.>!?iui miOi popoare itoiaiîro de ași
COpifi st ■.ai;jSi..d;. Și Si n-eai-
pi mai HHIIT eăkife foarte de finwwk:
f me<fo product o .idrororo rude a rondihikii.
feroanl i.aiero pî a ropemiuilii nipciiaaro a fibrei.
pliu 'pro creării ii ronilajuhii de aroropro. în poiihjea
sa hileniă.
Afeqhnroă se bă?ireșto ;h;;: /rofe la băieți.
7. X 7. S nupi mmifofegfe
Când roiurofanro roltroroaro rop segmentul
firororol foi și cel fiîfife. uroiro
l:;ro ro-Vro prot'-' c nronbaro uu-ii .ro.ro. „. .... „ . .. .
‘ . ro .. . t.i£. 4.x
oro.ro varum si rnasurarea distanței
roi; ihai refim ana cu cororo naiea re- ■ r. ' ..
J
-; , dintre geiiuiidn.
roroă. Dacă roro roro. roi-rorod irororo uiuro
diroro cele dros rogroeniro se prndua-c> angulare
mideufe h nivelul reactiv.
Iu fororek bihuroait membrele inferioare suni defonnate în paranteză sau în rorom limfe O. ro
ponfema distila a libiei se produce o torsionare internă.
Pentru a efeu supropimroro pidorodoi în timpul mersului, bolnavul își ține elipsele în abducțro.
Urorojhro'ro pro afini vro.ro dctoni fină prodirororot unor deformați! compensatorii: dospii acrea în
âfeuqie a ronproi ire a piciorului în rodg.
hi poziție d. ironic ronui roi se mrodm.ro.
fefefeijfe st ubsroro o dmbmrore imronri genului valguin. respectiv încuibata cu coruvxfiaim t-
rome a nretfeizelos și torsiunea internă a tibiei, care maschează fofetoția pferefem.
Grefeu de ireuibare șl cvolqia defornației se apreciază prin măsurarea săgeții și a fostrefe din-ro
coifem femurali înteiuL
7.2,3. TrotomaH ca rp în rereu germhti rolg, în datarea genului varurn se folo- mro nfeîitoro ro-.ro
- .rom - .m. m mtogfeicre dunugicule și gimnastica medicala.
7fe3J, ' f ram fisiuni mcdfeameifeK se adresează cauzei în cazul în care este ‘■■roirouifi mto-
rorore. .vrem tulburării endocrine etc.).
7.2.3.2. Icatamental ortopedic uiilfecază redresări succesive în aparate gîpsate cu vrerem liberii, și
stole mtopedice pe lata internă a membrului inferior, cu strângere m chingă ia nrfeul curburii, sau prin
simple dungi trecute peste ambele membre hfefoure la ferefei Incurbfe:. mzvfee.
7.23.3. Tratamentul chirurgical se impune în deformațiile severe și constă din osteotomii Ia
nivelul tibiei sau chiar a femurului. Cu ocazia osteotomiei tibiei se corectează și rotația internă a
acesteia.
7.2.3.4, Tratamentul prin exercițiu fizic al genunchiului în varum
Terapia prin gimnastică medicală va avea efect destul de redus și numai în cazul în care este
aplicată în plină perioadă de creștere.

241
 a. Obiective
în kinetoterapia genului varum obiectivele sunt asemănătoare cu cele din genul valgtim și anume:
- exercitarea unei presiuni pe condilul femural și platoul tibial mai dezvoltate, în paralel cu
scoaterea, de sub presiune a formațiunilor similare opuse;
- tonifierea în regim de scurtare a musculaturii de pe părțile laterale ale coapselor și gambelor
(abductorii);
~ tonifierea în condiții de alungite a musculaturii de pe fața internă a coapselor și gambelor
(adductorii);
- dezvoltarea mobilității articulare a genunchilor;
- formarea deprinderii de a merge corect.
b. Mijloace
b.l. Exerciții statice sub forma pozițiilor corective derivate din pozițiile fundamentale. cum ar ft:
- stând și vârfurile picioarelor îndreptate în afară; depărtat pe marginea internă a plantei cu
genunchii îndoiți;
- șezând cu genunchii îndoiți;
- pe genunchi depărtat, pe călcâie șezând;
- culcat;
- atârnat.
b. 2. Exercițiile dinamice:
- exerciții de membre inferioare sub forma mișcărilor de lateralitate din articulațiile gleznelor și
de forțare a genunchilor în valg, precum și de adducție în articulația coxoferaurală;
- exerciții aplicative cu caracter corectiv sub formă de mers, târâre, echilibru;
- exerciții de redresare pasivă și activă a genunchilor.
c. Exemple de exerciții
Exerciții din deplasare
-mers pe marginea internă a plantelor, cu vârfurile îndreptate înafară și genunchii apropiați (și ușor
flectați dacă altfel nu se poate);
- mers pe vârfuri ai pași mici, vârfurile îndreptate înafară, iar călcâiele înăuntru:
- mers cu o minge medicinală ținută între glezne și genunchii apropiați:
- mers cu picioarele depărtate, în lungul unei bănci de gimnastica, presând genunchii înăuntru;

242
 - mers cu balansarea laterală a picioarelor (alternativ) la. 2-3 pași;
- mers pe marginea internă a tălpilor, cu genunchii apropiați, legați cu o bandă elastică, cu
gambele depărtate înafară-
Dm poziția stând:
- depărtat. fondare lateral spre stânga ținând vârful piciorului fondat îndreptat înafară,
brațele lateral; idem spre partea dreaptă:
-depărtat mâinile pe șolduri: îndoirea trunchiului lateral, simultan cu ridicarea, piciorului
opus în lateral cu arcuire; se va lucra alternativ înspre ambele părți;
- depărtat, brațele lateral oblic în jos: ducerea alternativă a picioarelor la mâna de aceeași
parte, cu arcuire;
- cu. fața la scara fixă; călcâiul piciorului stâng lipit în scobitura de pe fața internă a
piciorului drept vârfurile picioarelor îndreptate înafară, mâinile apucând o șipcă la nivelul
bazinului: genuflexiuni cu presarea genunchilor mult în afara (eventual kinetoterapeutul. din
spatele pacientului, trage genunchii acestuia înafarâ. în timp ce îi presează bazinul în față cu
genunchiul); idem în partea opusă:
- cu fața la scara fixă, depărtat, mâinile apucând o șipcă la nivelul bazinului: alu necarea în
sfoară laterală atât cât permite mobilitatea din articulația șoldurilor presând mult genunchii spre
sol;
- în fața oglinzii cu vârfurile depărtate, călcâiele apropiate: încercarea de redresa re a
genunchilor; idem cu ridicarea pe vârfuri și pe călcâie;
- cu o latură spre scara fixă, cu mâna din aceeași parte apucat de o șipcă în dreptul șoldului,
brațul opus sus: depărtarea bazinului de scara fixă cât mai mult. în timp ce trunchiul se îndoaie cu
arcuire spre scara fixă. iar piciorul opus este dus lateral- sus: idem în partea opusă:
- cu piciorul drept sprijinit lateral cu marginea internă a plantei pe un suport de 30-40 cm
înălțime, mâna dreaptă aplicată pe fața laterală a genunchiului drept, mâna stângă sus: îndoirea
amplă a trunchiului spre dreapta, cu arcuire, presând genunchiul drept spre sol prin greutatea
trunchiului și a.păsându-1 cu mâna dreaptă, menținând picionil stâng cu genunchiul orientat spre
interior;
Din șezând:
- depărtarea și apropierea gambelor, prin alunecarea tălpilor pe sol, menținând genunchii
apropiați:
- cu genunchii apropiați, gambele depănate, tălpile sprijinite pe sol pe marginea, lor internă:
încercarea de apropiere a gambelor. presând mult tălpile pe sol (pentru a opune rezistență),
menținând genunchii apropiați;
- sprijinit la spate., ai genunchii, apropiați. ținând o minge medicinală între glezne: ridicarea
gambelor întinzând genunchii și menținându-i apropiați.
Din poziția pe genunchi:
- ducerea piciorului drept lateral în sprijin pe marginea internă a plantei, simultan cu
ducerea mâinii drepte pe fața externă a genunchiului, iar a brațului stâng sus: îndoirea
trunchiuhii spre dreapta, presând genunchiul drept spre sol; idem in partea opusă;
 c Exemple de exerciții
SrmĂii din depltisare:
- mers pe vârfuri cu genunchii întinși, brațele la spate, lateral, la ceafă sau întinse îs sus;
- mers pe călcâie cu genunchii întinși, brațele pe șolduri, lateral, la ceafă sau în- tinse în sus,
“ alergare cu picioarele întinse înainte, brațele lateral;
- mers cu brațele lateral: balansarea alternativă a picioarelor întinse, cât mai sus, cu lovirea
palmelor sub coapsă, la fiecare pas sau la 3 pași:
- mers cu brațele în sus și extensia alternativă a picioarelor și ridicarea pe vârful piciorului de
sprijin cu genunchiul întins, tot la al 3-lea pas; idem cu ducerea unui picior lateral,
Din poziția stând ■
- la un pas distanță, cu fața la spaliere sau la un șeaua cu brațele lateral: ridicarea piciorului
întins până la orizontală și sprijinirea lui pe șipca corespunzătoare, sau pe scaun, aplecarea
truncliiului în față cu arcuire, cu sprijinirea mâinilor pe genunchiul piciorului ridicat și presiunea în
jos pe genunchi;
- cu o latură spre scara fixă, mâna dinspre spalier apucă o șipcă la înălțimea umărului, cealaltă
întinsă în față: ducerea în extensie a piciorului dinspre spaliere cu ge- nuncluul întins, ridicarea pe
vârful piciorului opus întins din genunchi cu extensia brațului și revenire (de mai multe ori): idem și
în partea cealaltă;
- cu feța spre spalier, mâinile apucând o șipcă în dreptul bazinului: balansarea alternativă a
picioarelor lateral cât mai sus cu genunchiul întins, cu ridicare pe vârful piciorului opus întins din
genunchi.;
- în fața unei oglinzi, cu o latură spre oglinda: aplecarea trunchiului în față cu mâinile aplicate
pe genunchii întinși, cu contracția statică puternică a musculaturii de pe fața anterioară a coapsei, în
intenția de a întinde cât mai mult genuncliii, presând concomitent cu mâinile genunchii înspre înapoi,
cu controlul vizual în oglindă: idem cu latura opusă spre oglindă;
- cu fața, cu o latură, sau oblic la 45° spre o oglindă: control postural ai contracția puternică a
musculaturii anterioare a coapsei;
- cu mâinile pe șold: săritură dreaptă, genunchii întinși, apropiați, depărtați lateral sau mainte-
înapoi. cu ducerea mâinilor oblic sus; aterizare elastică pe vârfuri.
Din poziția șezând*
- cu genunchii întinși, mușchii cvadricepși contractați puternic, mâinile apăsând pe coapse:
târâre înainte. înapoi și lateral, ridicând alternativ șoldurile;
- sprijinit cu mâinile înapoi: ridicarea picioarelor întinse la 45°, cu forfecări pe verticală și
orizontală.,
- sprijinit cu mâinile la spate, ridicarea alternativă cât mai sus a picioarelor întinse din
articulația genunchiului; idem cu ambele picioare simultan;

248
 " sprijinit cu mâinile la spate, cu o minge medicinală între gambe: ridicarea pi- 3 cioaretor la 45°,
cu genunchii întinși perfect;
- pe o banchetă, cu genunchii. îndoiți, cu o minge medicinală între glezne; întin- iț derea
genuncliilor ai menținerea poziției finale;
- pe banca de gimnastică. sprijinit cu picioarele la prima șipca de la spaliere, mâinile la ceafă,
picioarele perfect întinse: înclinarea trunchiului înapoi cu inspirație, revenire cu expirație;
Poziția pe genunchi:
- sprijinit pe palme, cu coatele întinse, cu latura spre oglindă: ridicarea alternati
vă a câte unui picior în sus, înapoi și lateral, controlând în oglindă ca genunchiul să . i fie întins la
maximum; .1
Din poziția culcat ■ j.
- pe spate, sprijinit cu picioarele Ia a 3-a șipcă a spalierelor, genunchii perfect în- ■ '■
tinși, mâinile la ceafă: ridicarea și aplecarea trunchiului înainte cu expirație, revenire ■ 4
cu inspirație;
■> pe spate., cu picioarele apropiate, mâinile întinse pe lângă cap: ridicarea trunchiului și a
picioarelor cu genunchii perfect întinși, apucarea coapselor sau gambelor cu mâinile (briceag), cu
expirație, revenire cu inspirație; ■ -
- pe spate: ridicarea picioarelor până Ia verticală în sprijin pe omoplați (lumânarea), cu expirație,
controlând întinderea perfectă a genunclulor; revenire cu inspirație;
- lateral cu brațul de jos sub cap, celălalt sprijinit cu palma pe sol în față sau Ia spate: balansarea
piciorului de sus în lateral, controlând vizual întinderea maxima a 1 genunchiului;
- cu fața în jos, cu o latură spre oglindă: ridicarea alternativă a picioarelor întinse, controlând
poziția genunchiului în oglindă (să fie întins).
Din poziția atârnat: ■ î

- cu spatele la scara fixa: ridicarea alternativă apoi simultană. până la orizontală a picioarelor
întinse;
- cu spatele la scara fixa, ținând o minge medicinală între glezne: ridicarea pi- ' vioarelor cu
genunchii întinși.'
7.4. Genunchii în hiperextensie sau recurbai! (genu recurvatum)
Această deficiență se caracterizează prin recurbarea genunclulor înapoi ca o expresie a
modificărilor structurilor osoase ale articulației genunchiului precum și a țesuturilor moi poliarticulare
Ea poate fi de origine congenitală sau câștigată (fig. 45).
7.4.1. Genu recurvatum congenital
Este o malformație congenitală care se pune în evidență ușor încă de la naștere, gamba aflându-se
în hiperextensie de coapsă. Poate fi unilateral sau bilateral, prezentându-se fie ca singura manifestare a
unei malformații, fie în asociație cu alte

249
 Fig. 45. Geuu
recumtum a -
congenital: b -
de creștere
(dobândit)

malformații ale membrului inferior (picior strâmb congenital, hixație congenitală de șold) sau cu
malformații Ia distanță (buză de iepure, spina bifida, artrogripoză etc.).
Interesează mai des sexul feminin
Afecțiunea constituie manifestarea clinică a. unei luxați! congenitale de genunchi, în care tibia
este luxată anterior. Poate avea forme de gravitate variabilă, mergând de la o simplă hiperextensie a
gambei, până la dislocarea marcată a tibiei de femur.
în cazurile ușoare suprafețele articulare rămân în contact aproape complet, ca în cazurile
genului recurvaturn dobândit.
în cazurile grave tibia este dislocată total înainte și în sus. în așa fel încât numai fața
posterioare a platoului tibial mai vine în contact cu trocleea femurală, condilii femurali proeminând
posterior și deformând spațiul popliteu.
De obicei cvadricepsul este slab dezvoltat și retractat, constituind principala cauză care se
opune reducerii luxației.
Capsula articulară este îngroșată, iar ligamentele sunt alungite sau retractate.
Deseori rotula lipsește.
Se presupune că malformația este cauzată fie de o poziție defectuoasă a mem brului inferior în
viața intrauterină, fie de un dezechilibru muscular, fie de o aplazie regională care interesează în
special mușchiul cvadriceps, a cărui retracție ar determina luxația secundară a tibiei.. Faptul că
ahmgirea cvadricepsului permite reducerea Fixației pledează în favoarea cauzei musculare.
7,44,1, Simptomatologie
încă de Ia naștere gamba formează cu coapsa un unghi obtuz deschis anterior. In cazurile
extreme gamba poate fi adusă în contact ai fața anterioară a coapsei, (fig. 45.a).
Tegumentele formează pliuri pe fața anterioară a genunchiului, încât par a fi în exces.

250
 Destul de des rotula lipsește.
Spațiul popliteu este deformat prin proeminarea posterioară a condililor femurali.
Micuțul pacient nu își poate mișca gamba. reușind cel mult săn mărească puțin liiperextensia. în
mod pasiv hiperextensia poate fi redusă parțial. dar în momentul când i se da drumul. gamba revine la
Ioc ca un resort pnn aqiuuca cvadricepsului care a fost pus în tensiune ca o coardă întinsă pnn
manevra pasivă. Pot coexiste cu genul recurvatum și alte malformații congenitale.
7.4.1.2. Tratament
Genunchiul recurbat congenital poate fi tratat, cu rezultate variabile, prin metode ortopedice,
chirurgicale și m foarte mică măsura prin exercițiu fizic.
a. Tratamentul ortopedic
în formele ușoare poziția tecioasă poale fi corectată prin manevre externe, până la situația de
rectitudine, care apoi trebuie menținută în diverse aparate ortopedice pentru o perioadă determinată de
situația locală. Ulterior gamba mai poate fi. flecteta încă puțin.
In formele mai severe este necesară reducerea luxației. Ea trebuie începută prin exagerarea
extensiei în prima fază, până când platoul tibial vme in contact cu fața anterioară a femurului. în
faza a doua platoul tibial este împins în jos. Trecerea acestuia sub condili se face printr-o mișcare de
flexie a gambei. simultan cu împingerea condililor femurali înainte. Toate manevrele trebuie efectuate
cu blândețe, pentru a evita dezlipiri epifizare sau fracturi. Dacă tentativa de reducere a reușit, genunchiul
va fi imobilizai în poziție de ușoară flexie. care apoi va fi mărită progresiv, odată cu schimbarea
câtorva aparate gipsate.
b. Tratamentul chirurgical
In formele grave de gpn recurvatum se impune tratamentul chirurgical Aceste constă din
alungirea mușchiului cvadriceps retractat, principalul obstacol ce se opune reducerii luxației.
Alungirea se face prin diverse procedee: secționarea in "V" a ten- donului cvadriciptal dedublarea
tcndonului terminal sau prin dezinserția cvadricepsulut
Rezultatele tratamentului ortopedic și clumrgical sunt variate, alături de recuperări putând
persista diferite grade de instabilitate articulate, consecință a insuficienței mai mici sau mai mari a
cvadricepsului.
c. Tratamentul funcționai prin exercițiu fizic are o eficiență mică în genu recurvatum
congenital el urmărind consolidarea rezultatelor tratamentului ortopedic și chimrgical. conform
indicațiilor ortopedului și respectiv operatorului.
7.4.2. Genu recurvatum câștigat (sau de creștere)
în genunchii, recurbați câștigați agenții cauzali acționează după nașterea copilului. în perioada
de creștere.
Aspectul de încuibate posterioate a genunchiului, caracteri.su ca pentru germ recurvatum. se
produce prin. întârzierea în dezvoltarea porțiunii anterioare a cartilajului de
creștere a epifizei ffemiirafe sau tibiale, ca unitare a. acțiunii diferiților factori rrfavo-” rabiii. Consecința
va. fi o dezvoltare hițiertrofică a poițiimii posterioare a condiliior femurali. în contrast cu porțiunea
anterioară.
Când deficiența interesează condilii femurali. suprafața articulară și cartilajul de creștere sunt
înclinate înainte și în. sus în raport cu axul longitudinal al coapsei.
Dacă este interesată tibia. suprafața articulară și cartilajul de creștere au o încli nate înainte și în
jos. ■ '
Mai este descrisă și posibilitatea producerii genunchilor recurbați printr-o laxitate capsulo-
ligamentară. Dar Sin modificările conformației osoase amintite, o simplă laxitate capsulo-
ligamemară nu poate realiza decât o formă foarte ușoară de genu recurvatum (fig. 45.b.). Această
formă se însoțește adesea. în scop compensator, cu o lordoză exagerată. Dacă fordoza coexista cu
genunchii în hiperextensie și cuprinde întreaga coloana dorsolombară. realizează atitudinea global
lordotică.
7.4.2.1. Etiologic
L,a copiii mici defomiația poate li dată de rahitism. Im. adolescenți se poate im stala un germ
recurvatum esențial, (de cauză necunoscută).
Atitudinea defectuoasa a șoldului (în hiperexteusie). sau a piciorului (în ecliiu). poate cauza
instalarea genuini recurvatum ca o atitudine de compensare funcțională produsă și amplificată prin
efectul asupra cartilajului de creștere.
Un dezechilibru muscular, apărut de exemplu printr-o poliomielită, poate determina
deasemenea apariția dewației.
74. Z 2, Simptomatologie
Simptomatologia este dominată de existența unei hiperexiensii mai mult sau mai puțin
pronunțate Ia anul sau la ambii genunchi, coapse și gambe, descriind im unghi cu deschidere
anterioară.
în formele mai accentuate se formează în dreptul rotulei pliuri cutanate transversale.
Spațiul popliteu este dispărut sau deformat prin prezența la acest nișei a condililor femurali.
74.Z3. Tratament
La copiii predispuși sa facă genunchi recurbați, instalarea și agravarea deformați- ei poate fi
prevenită prin imobilizarea genunchiului. pentru o perioadă oarecare. în poziție de semiflexie. care
va degaja cartilajul de creștere în partea sa anterioară. De asemeni nu va fi admis mersul precoce la
acești copii.
In formele avansate de gen recureaimn. la adolescenți, se intervine chirurgical pentru
corectarea deformației osoase prin osteoioirda epifizei proximale a tibiei, cu înălțarea pârtii
anterioare a platoului tibial după procedeul lui Brett.
Un aii xmjlac terapeutic al acestei deformați! este gimnastica medicală pe care o dezvoltăm în
ede ce urmează. Ea poate fi aplicată ca unic tratament în formele ușoare, sau asociată cu
tratamentul ortopedic sau chirurgical, situație în care rolul său este acela de consolidare a
rezultatelor obținute pnn celelalte mijloace terapeutice.
7A23.1. Tratamentul prin. gimnastică medicală a genunchilor recurbați ÎL Obiective;
- Realizarea unei presiuni, dominante la nivelul porțiunii posterioare a cartilajului de creștere a

252
femurului șl tibiei, cu degajarea porțiunii anterioare a acestora.
- Tonifierea în condiții de scurtare a musculaturii de pe fața posterioare a coapsei și gambei;
“ Tonifierea în condiții de lungire a musculaturii de pe fiița anterioară a coapsei (cvadricepsul);
- Mărirea stabilității articulațiilor genunchilor;
-Formarea reflexului de atitudine corectă a articulației genunchiuhu.
b. Mijloace:
kl, Exerciții statice sub forma unor poziții corective și hipercorective derivate din pozițiile
fundamentale, după cum urmează:
- stând cu genunchii îndoiți și stând fandat;
- pe geînmdu - pe călcâie șezând, cu sprijin pe palme,
- șczând cu genunchii îndoiți;
- culcat. înainte și înapoi;
- atârnat.
K2. Exerciții dinamice constând din;
- mișcării de flexie a gambei, mișcări active șl împotriva unor rezistențe externe, cu contracții
concentrice și mai ales înăuntrul segmentului de contracție;
- mișcări de extensie a genunchilor, mișcări active cu rezistență, înafara segmentului de contracție,
concentrice și excentrice;
- mișcări de flexie din articulația coxofemurală și a gleznei;
- exerciții aplicative cu caracter corectiv ca: mers cu genunchii îndoiți, mers as censional (urcatul
unei pante, urcatul scărilor), târâre;
“ redresare pasivă și. activă, (menținerea poziției corecte a. genunchilor în culcat și în stând în fața
oglinzii).
c. Exerciții. din deplasare:
- mers cu genunchii îndoiți și semiîndoiți, cu mâinile la ceafa, la spate sau pe coapse,
- mers fandat, menținând genunchii îndoiți, cu arcuire la fiecare pas;
- mers cu ducerea genunchilor îndoiți la piept la fiecare pas, cu arcuire;
- mers ghemuri cu brațele lateral (mersul piticului);
- mers pe patra labe cu genunchii îndoiți;
alergare cu geimnddi la piept, mâinile lateral;
■■ alergare lovind șezuta cu călcâiele;
- mers cu fandate înainte la fiecare pas, cu arcuire;
- cu genuncldi îndoiți, mâinile pe genunchi: mers prin sărituri cu ambele picioare (săritura
broaștei);
Din poziția stând:
- genuflexiune, cu ducerea brațelor lateral, ai: inspirație, revenire cu expirație:
- depărtat: ridicarea brațelor și a unui picior lateral, cu inspirație, fandare laterală cu ducerea,
mâinilor pe genunchi și expirație; revenire în sprijin pe un picior, cu bra țele în lateral și inspirație,
ducerea brațelor și a picioralui din lateral jos în stând, cu expirație; idem în partea opusă;
- cu brațele lateral: alergare, pe Ioc cu ducerea genunchilor până la piept

253
 - în fața banchetei de gimnastică: săritură pe banchetă, pe ambele picioare, săritură jos cu
aterizare elastică;
- ghemuit cu mâinile în sprijin pe sol un picior îndoit, celălalt întins înapoi: schimbarea
picioarelor prin săritură; idem cu ambele picioare; idem cu un picior lateral;
- cu fața la scara frxă: urcare si coborâre în ghemuit Ia. scara fixă;
Din poziția pe genunchi:
- cu mâinile pe șolduri sau lateral: trecerea, pe călcâie șezând, cu expirație; reve nire cu
inspirație;
~ cu brațele lateral trecerea în șezând pe o coapsă, ai expirație și revenire pe genunchi cu
inspirație; idem pe partea opusă;
- cu sprijin pe palme: flexia amplă a gambelor până Ia atingerea șezutei cu. călcâiele. urmata de
trecerea în poziția pe genunchi, pe călcâie șezând, apoi în poziția pe genunchi;
Dispoziția șezând:
- cu mâinile pe șolduri: trecerea în turcește șezând, cu ducerea brațelor în lateral și inspirație;
revenire cu expirație;
-- idem din poziția șezând în căhire pe banca de gimnastică,;
Dispoziția culcat:
- pe spate: îndoirea și ducerea genunchilor la piept, alternativ și simultan;
~ pe spate cu brațele lateral: îndoirea genunchilor până la abdomen, urmată de ra» sucirea
bazinului spre dreapta, și spre stânga:
- cu fața în jos: flexia ampla alternativă și simultană a gambelor pe coapse, liberă șl cu
rezistență;
- cu fața în jos pe lada de gimnastică sau pe masă, ai picioarele atârnând la verticală înafara
suprafeței de sprijin, ai o minge medicinală între glezne: flexia amplă a gambelor, menținând mingea
între glezne;
- aceeași poziție; flexia gambelor, alternativ sau simultan, cu o greutate atârnată de călcâie;
Din poziția atârnat:
- cu fața la scara fixă: flexia gambelor pe coapse, până la atingerea, feselor cu călcâiele,
alternativ și simultan;
- idem cu o greutate atârnată la călcâie.

254
 7.5. Piciorul plat
în biomecanica piciorului bolta plautad asigură elementul primordial peni ni statica și mersul
suplu, neobosiîor. Ea este mai înaltă pe partea internă a piciorului, sprijinul lăcându-se pe călcâi,
capetele celor două metatarsiene extreme și marginea externă a piciorului. după cum se vede pe
plantogramă. pe care însă apar imprimate și unnele degetelor, (fig. 46).

Fig. 46. Picior plat.

Sus: Plantograma: a - picior
normal; b - picior plat gr. I; c
- picior plat gr. H; d - picior
plat gr. IU (plat valgus).
Jos: Picior plat valgus: a
- axul gambei face cu axul
piciorului un unghi obtuz
deschis înafadr. b
- pe fața internă, înaintea și
dedesubtul maleolei se
reliefează cupm asîragalului,
iar în cazuri mai grave tuber-
culul scafoidului.
Planta piciorului are o
formă scobită atât în sens
anteroposterior, cât și în sens transversal (în plan frontal). constituind două bolți: una anteroposterioară,.
de la
caica.neu până la extremitatea dislală a. metatarsienelor și una transversala» situată în partai
anterioară a piciorului. la capătul distal al metatarsienelor, între capul meta» torsianului T și a

255
 metatorsianului V. '.
Existența bolților face piciorul suplu, elastic, murindul rezistența la acțiunea greutăți proprii a
corpului și a eventualelor greutăți purtate de subiect precum și Ia acțiunea șocurilor (aterizărilor din
sărituri și propulsiilor).
Cuiburile bolților sunt menținute de către o serie întreagă de capsule» ligamente și aponmToza
plantară (ca elemente pasive), de mușchii și tendoanele piciorului și gambei (ca elemente active).
Când rezistența acestor formațiuni moi cedează, bolțile cad, se reduc, cădere ce poate merge până la
prăbușire, adică până la dispariția lor. constituind ceea ce numim "picior plat". Cea mai des întâlnită
este căderea bolții an- teroposterioare. realizând piciorul plat în sens longitudinal (anteroposterior).
Când cade bolta trmrsversala (anterioară) vorbim de picior transversoplat. Cele două forme pot
coexista.
In vorbirea curentă prin noțiunea de picior plat se înțelege căderea bolții longitu dinale, aceasta
fiind incomparabil mai frecventă. De aceea în acest subcapitol ("picio.ni! plat") ne referim la căderea
bolții longitudinale.
Piciorul plat este deficiența cea mai des întâlnită a piciorului și unul dintre x iciile de dezvoltare
fizică cele mai des întâlnite ale întregului corp.
7.5,1 Etiologic
Piciorul plat poate fi determinat de cauze congenitale sau câștigat prin: eforturi profesioivile
îndelungate, supraîncărcare ponderală, paralizie, traumatisme neiratate la timp și în mod
corespunzător, slăbirea elementelor de susținere prin boli anergizante (rahitism, anemie, boli,
metabolice ete.) sau priti factori funcționali (laxitate capsulo-iigamentară și tonus muscular redus), așa
cum se întâmplă mai ales în perioada prepubertară și pubertară.
In cazul piciorului plat congenital dezvoltarea arcului bolții plantare se oprește în timpul'vieții
intrauterine, talpa continuând să rămână plată și după naștere.
Copiii care au suferit de rahitism (boală a primei copilării), ca și copiii obezi, fac picior plat în.
copilăria medie.
Piciorul plat de origine paralitică este foarte accentuat și se asociază cu alte de» formații de natură
ralutică ale membrelor inferioare sau ale altor segmente corporale.
In penoada prepubertaiă și pubertară, între 12-16 ani, piciorul plat este cel mai frecvent, fie ca
deficiență izolată, fie asociat cu alte deficiențe ale membrelor inferioare și ale coloanei vertebrale. în
aceste perioade el este cauzat de laxitatea capsule- figauietară și tonusul muscular redus, apărute, mai
ales Ia fete, ca minare a liiperfohculmemiei fiziologice care însoțește explozia endocrină pubertară.
Defor- mația apare mai ales la subiecții care cresc repede în înălțime.
Trebuie să se facă distincție între piciorul plat funcțional și cel patologic. în primul caz bolta
plantară cedează și se turtește doar în stând și în timpiil efoxturilor fizice
statice și dinamice, menind la nonnal în repaus Iară sprijin pe picioare. în cazul piciorului plai patologic
bolta este căzută atât în timpul efortului fizic, cât și în icpaus. .■
7.5.2. Mecanism de producere ■
■
Baza mecanismului de producere a piciorului plat o constituie laxitatea articula- ? ră, insuficiența
mușchilor care mențin bolta picioarelor și scăderea rezistenței țesuturilor moi care susțin bolta plantară,

256
datorită unor factori endocrini, dismetabolici, to- i xiinfecțioși și traumatici. în aceste condiții arhitectura
piciorului se modifică sub acțiunea greutății corporale, rezultând următoarea situație:
- capul astragalului alunecă în jos și înăuntru, destinzând ligamentul
calcaneoastragalian; 7
- calcaneul se înclină concomitent, devenind aproape orizontal și se răsucește în ■' pronație
(calcaneus valgus).
Modificările arhitectonice de mai sus vor determina aplatizarea și dispariția bolții plantare,
alungirea primei raze a piciorului, denerea în abducție a antepiciorului. cu ; rarefierea metatarsienelor, în
timp ce tendonul ahiliaii se retractă.
După Niederecker anomaliile musculotcndinoase au rolul cel mai important în producerea
piciorului plat.
7.5.3. Evoluție
Un procent de 65 % din piciorul plat al copiilor se vindeca, restul de 35 % din cazuri rămân cu
picior plat dar din acestea numai 5 % au forme dureroase.
Dacă piciorul plat instalat nu este tratat la timp și în mod corespunzător, evoluea ză progresiv,
trecând succesiv prin 3 stadii sau grade: căderea parțială a bolții (gradul I). căderea întregii bolți plantare
(gradul II) și asocierea căderii totale a bolții cu deviația în valg a piciorului, (gradul III).
7.5.4. Investigații
Diagnosticarea și aprecierea piciorului plat se face prin următoarele investigații:
- înregistrarea plantogramei, podoscopiei sau fotoplantogramei, adică a urmei pe care o lasă
pietonii pe o hârtie tapetată cu negru de finn, sau a urmei pe care o Iasă pe o hârtie albă piciorul colorat
cu tuș sau un alt colorant;
- radiografia piciorului pune în evidență orizontalizarea calcaneului, iar în formele avansate
prezența artrozelor,
- examinarea ghete!: în formele simple este tocită partea externă a tocului, iar în cele rigide este
tocită partea internă a acestuia.
Pe plantograma normală urma margine! externe a piciorului nu atinge linia longitudinală mediană a
plantei.
7.5.5. Simptomatologie
a. Piciorul plat de gradul 1 Din punct de vedere subiectiv această formă a piciorului plat se
manifestă prin oboseală și dureri la efort.
Obiectiv: se remarcă prortația călcâiului, axa mediană a gambei formând cu cea a calcaneului un
unghi de peste 10° deschis înafară. Bolta plantară este prăbușită.
venind în contact, cu solul, astfel încât pe plantogramă urma lăsată de marginea ex ternă a piciorului
depășește cu ceva linia mediană a plantei. Pe fața internă a piciorului apar proeminențele maleolei
interne, a capului astragalian și uneori a tuberculului scafoid. Există tulburări vazoniotorii ale
tegumentelor piciorului, manifestate prin răceală, cianozl transpirație.
b. Piciorul plat de gradul II
Subiectiv, Dureri va de partea internă a piciorului și pe plantă, cu iradiere până în. regiunea
lombara, determinate de -contractura mușchilor gambieri.
Obiectiv, Mersul este dificil facându-se pe marginea externă a piciorului. Contractară mușchilor

257
 gambieri se evidențiază prin proeminarea tendoanelor extensoru- lui comun al degetelor și prin
semnul lui Goselin (imobilizarea piciorului când examinatorul încearcă sa-i imprime mișcări
sacadate).
Corectarea piciorului este imposibilă. Pe plantogramă linia medioplantarâ se afla la mijlocul
urmei pe care o lasă planta, marginea internă a acesteia fiind doar ușor scobită sau chiar dreaptă,
întrucât prăbușirea boitei este foarte accentuată.
c. Piciorul plat de gradul III
Subiectiv. Dureri mari în picior, gleznă și gambă Ia mers, încât acesta este penibil pentru
pacient.
Obiectiv. Deformarea este furată, neputând fi redusă. Sprijinul se face pe marginea internă, care
este acoperită de duriloame și bursite, in timp se produce o artroză deformantă cu evoluție spre
blocare articulara. Există contracturi musculare, tulburări musculare și trofice. Bolta plantară este
atât de prăbușită încât calcaneul este mult pronat, deformând marginea internă a piciorului. încât
acesta are formă bombată spre interior, antepiciorul fiind abdus mult. Pe plantogramă linia mediană
a plantei este mai apropiată de marginea externă decât de cea internă, aceasta din ur mă fiind
bombată la mijloc, cu convexitatea spre înăuntru.
7.5.6. Tratament
Prevenirea piciorului plat trebuie să înceapă după vârsta de 2,5 ani sub formă de: igienă,
încălțăminte fiziologică, susținător plantar, mers cu picioarele goale, kinetoterapie, manipulări
corectoare.
In piciorul plat contractat și foarte dureros se aplică sub anestezie un aparat gipsat de
imobilizare și corecție pentru o durată de trei săptămâni.
Tratamentul chirurgical se impune în 2 % din cazuri (osteotomii. alungirea ten- donului alulian,
solirarizarea tendonului tibial anterior cu cel posterior) pentru ridicarea bolții longitudinale.,
asociată eventual cu artrodeza talonaviculară.
73.6.1. Tratamentul piciorului plat prin gimnastică medicală
Tratamentul funcțional al piciorului plat prin exercițiu fizic va avea eficiență numai dacă începe
de timpuriu și se desfișoară în mod sistematic.
a. Obiective:
- tonifierea în regim de scurtare a musculaturii plantare, a extensorilor plantari și a rotatorilor
interni (pronatori ai piciorului);
- combaterea contracturilor musbulare și a redorilor articulare;
- îmbunătățirea circulației sangvine și limfatice ale piciorului;
- formarea reflexului. de așezare corectă a plantelor pe sol în ortostatism și în mere.
Este recomandabil ca exercițiile corective să nu se facă in prima perioadă din ortostatism pentru ca
plantele să nu suporte greutatea corpului în timpul efortului. Pe măsura tonifierii musculaturii plantare și
a celei gambiere se va trece Ia lucrul din ortostatism. Se indică deasemeni ca în cursul activității zilnice
să se evite pe cât posibil ortostatismul.
b. Mijloace
bX Exerciții statice sub forma pozițiilor corective și hipercorective derivate din pozițiile stând, pe
genunchi, șezând și culcat. In prima fază se va evita poziția stând.
k2, Exerciții dinamice sub formă de:

258
 » exerciții pentru membrele inferioare în care vor predomina mișcările de flexie plantară:
- exerciții aplicative cu caracter corectiv ca de exemplu: mers pe vârfuri, mers pe partea externă a
plantei, mers pe teren denivelat natural sau artificial (platforme cu șipci transversale), mers prin nisip,
târâri și cățărări;
- exerciții de redresare pasivă și mai ales activă, cu autocontrol. în care greutatea corpului să fie
repartizată pe marginea externă a plantei.
c. Exemple de exerciții
Din poziția culcat înapoi:
-■ în fața unui perete, cu genunchii ușor flectați. ■vârful piciorului sprijinit pe pere te: desenarea
de cercuri pe perete cu vârful piciorului;
- aceeași poziție dar cu toată talpa piciorului pe perete: Qexia plantarii a picioru lui. alternativ sau
simultan. împingând cu vârful piciorului în perete (joc de glezne);
- cu picioarele talpă în talpă: îndoirea și întinderea genunchilor menținând tălpile apropiate;
> cu genunchii ușor flectați tălpile pe sol: îndoirea și întinderea genunchilor, menținând iot. timpul
talpa pe sol;
- capul ridicat - sprijinit pe un suport, picioarele în sprijin la călcâie pe un alt suport cu un cordon
elastic ținut de mijloc cu halucele (degetul mare de la picior), iar capetele ținute în mâini: întinderea
picioarelor (flexie plantară) și mai ales a degetelor, extinzând cordonul;
- cu tălpile picioarelor pe șipca a 2-3-a. de la scara fixă. cu genunchii ușor îndoiți: plimbarea
tălpilor în lateral pe șipcă și revenire, ținând vârfurile picioarelor perfect întinse în continuarea gambei.
Din poziția culcat înainte:
- în sprijin pe palme (cu coatele întinse) și pe vârful picioarelor; săritmă prin ar cuire în ghemuit pe
vârful picioarelor, cu genunchii între brațe, săritură înapoi în poziția inițială;
- în sprijin pe palme și pe vârful picioarelor: ducerea unui picior înainte între brațe prin
îndoirea genunchiului, cu sprijin pe vârf, urmată de schimbarea picioarelor prin săritură, cu arcuire.
Picioarele se vor sprijini tot timpul pe vârf;
- cu gambele flectate la verticală: flexia plantară a piciorului cu rezistență manu ală opusă de
kinetoterapeut.
Din poziția șezând:
- rezemat la spate, cu genunchii llectați: întinderea alternativă și simultană a genunchilor,
menținând tot timpul talpa în contact cu solul;
- cu sprijin pe palme înapoi, cu o minge medicinală ținută între tălpi: îndoirea și întinderea
genunchilor menținând mingea între tălpi:
- cu sprijin înapoi. genunchii ușor flectați, cu tălpile sprijinite pe o minge medi cinală.
rostogolirea mingii înainte și înapoi, acționând-o cu partea anterioara a tălpii (vârful pictorului);
- cu un cordon elastic ținut de capete în mâini și de mijloc ai rârfarile picioarelor, genunchii
fiind întinși: întinderea cordonului cu vârful picioarelor prin flexie plantară;
- cu picioarele talpă în talpă: îndoirea și întinderea genunchilor, menținând tot timpul tălpile în
contact între ele;
- cu sprijinul mâinilor Ia spate, tălpile în contact una cu alta: ridicarea picioarelor la -to“' și
revenire, păstrând tot timpul contactul tălpilor între ele;

259
 - pe un scaun, cu tălpile așezate pe un baston: rularea bastonului;
- pe un scaun, strângerea unui cearșaf sau a unui prosop cu ajuton.il degetelor. Pentru
îngreunarea mișcării se poate pune o greutate pe cearșaf sau prosop, la capătul opus celui de care se
strânge;
- pe un scaun, cu tălpile pe sol: ridicarea călcâielor cu presare pe vârfuri: cu vârful sprijinit pe
sol călcâiul ridicat, depărtarea și apropierea gambelor, desenarea diferitor figuri pe soi cu vârful
piciorului;
- pc un scaun, cu un baston ținut vertical cu mâinile și cu tălpile: alunecarea tălpilor în sus și
în jos pe baston, ținând tot timpul vârfurile picioarelor întinse.
Din poziția pe genunchi:
- cu sprijinul palmelor pe sol: ridicarea alternativă a picioarelor întinse sus- înapoi, cu forțarea
flcxiei plantare, astfel încât axa labei piciorului să fie cât mai mult posibil în continuarea axei
gambei;
-aceeași poziție: cu pas mare pe un genunchi, trunchiul aplecându-se mult în față prin
alunecarea palmelor pe sol piciorul opus ridicat întins înapoi-sus cu arcuire, forțând flexia plantarii
a labei piciorului;
■“ cu sprijin pe palme: ducerea alternativă a picioarelor întinse înapoi prin alune carea feței
dorsale a piciorului, forțând flexia plantară a piciorului;
- depănat cu fața la spaliere, mâinile apucat la o șipcă în dreptul pieptului: fiectarea
genunchilor cât mai mult pe coapse, forțând flexia plantară a labei piciorului:
- depărtat cu fața la spaliere, mâinile apucând o șipcă sus, picioarele în flexie dorsală
sprijinite pe sol pe vârful mctatarsienelor: ridicare în stând pe vârfuri și revenire;
2)m poziția stând:
- cu fața la scara fixă, apucat de suS: ridicarea simultană și alternativă pe vârful
picioarelor și revenire;
- cu fâța la scara fixă, apucat la nițelul pieptului: ridicarea alternativă pe vârful unui
picior, simultan cu ducerea genuncliiulm opus la piept cu vârful piciorului întins;
- Ia un metru distanță cu fața la spaliere sau la un perete, sprijinit în față la spalier sau
perete, cu corpul înclinat: joc de glezne (ridicarea alternativă pe vârful unui picior);
- între două bare sau mese, sprijinit cu mâinile la înălțimea șoldurilor, stând cu tălpile
pe un baston: rularea bastonului înainte și înapoi păstrând tălpile pe baston, presând cu
vârfurile și călcâiele;
- în fața oglinzii, cu mâinile pe șolduri: ridicarea pe vârfuri și revenire;
~ în fața oglinzii: ridicarea pe vârful unui picior, simultan cu ducerea la abdomen a
genunchiului piciorului opus și prinderea lui în brațe;
- cu fața la spalier, cu tălpile transversal pe partea îngustă a băncii de gimnastică,
mâinile apucat la o șipcă în dreptul pieptului: deplasarea în lateral pe banca de gim nastică, cu
pași adăugați, deplasând succesiv și mâinile în același sens pe spalier;
- mers pe vârfuri simultan cu ridicarea brațelor prin înainte-sus cu inspirație și
coborârea lor prin înapoi-jos cu expirație;
- mers pe vârfuri, cu călcâiele înafarâ, cu mâinile pe șolduri;

260
 - mers încrucișat peste o linie dreaptă, cu brațele lateral;
- idem peste banca de gimnastică;
- mers pe margine externă a piciorului, cu călcâiele înafarâ și vârfurile înăuntru;
- mers descompus, simultan cu ambele picioare, cu mâinile pe șolduri: în primul timp se
flectează forțat degetele simultan cu dezlipirea călcâielor de pe sol și deplasa rea lor înainte;
urmează în timpul al doilea întinderea degetelor (mersul omidei);
- alergare pe vârfuri;
- pe vârful picioarelor, mâinile pe șolduri: sărituri înainte (numai pe vârfuri) si multan
cu ambele picioare;
- mers normal, cu ducerea brațelor înainte-sus ai inspirație, înapoi jos ai expirație.
7.6. Piciorul plat anterior, sau piciorul transverso plat, sau piciorul rotund
Piciorul plat anterior reprezintă o prăbușire a bolții transversale a piciorului, care din
concavă devine dreaptă sau convexă.
7.6.1. Etiopatogenie
Deficiența este provocată prin factori constituționali, inflamatori și degenerativi, la care
se adaugă încărcarea ponderala. Ea este întâlnită destul de frecvent la femei cu exces
ponderal, începând din perioada preclimaxului.
în prezența factorilor cauzatori amintiți aparatul capsulo-ligamentar și muscular
cedează, metatarsienele se îndepărtează progresiv în evantai, cele mijlocii (1LIU și

261
 IV) a?lx)râ.nd. și comprimând țesuturile moi
plantare. La nivelul locurilor de presiune se
constituie bursite cu hipercheratoza consecufel
Prăbușirea metatarsienelor determină un dezechilibru muscular prin care interosoșii și
extensorii retracta, degetele f,în gheara", uneori producând chiar luxațri metatarso-falangiene.
Încâîțămintea nefiziologică. (cu rârf ascuțit și cu tocim înalte) favorizează coborârea bolții
transversale, ar accentuarea degetelor "în ghiară" și deplasarea lialucelui în valgus.
7,6.2 Simptomatologie
Sindromul caracteristic constă în inversarea bolții transversale, cu lățirea piciorului anterior și
prezența bătăturilor plantare sub capelele metatarsienelor II și HI. La început, deformarea este
suplă, dar m timp devine ireductibilă și dureroasă la nivelul

mrâatarsuhii, In repaus durerile cedează re, încălțăminte fiziologică și susținător

Deformarea antepiciorului se
accentuează progresiv, apărând în plus
halux valgus. cu artroze și. deficit
funcțional. Această forma evolutivă este
denumită de către Lelievre antepicior plat
triunghiular. (fig. 46 bis)
7.6.3. Examenul radiologie pune
în evidență răsfirarea metatar- sienclor.
iar în incidență axială consemnează
gradul de prăbușire a capetelor
metatarsienelor.
7.6.4. Tratament
- în formele suple: kineto- terapie,
fizioterapie antiinflainatoa-

plantar cu pelotă anterioară retrocapitală.

Fig. 46 bis' Antepicior plat “triunghiular” cu hallux
valgus și degete ni ciocan bilateral. - în cele cu deformări accentuate,
ireductibile și cu dureri rebele se
impune tratamentul chirurgical, care constă din scurtarea și ridicarea capetelor metatarsienelor.
Kbiefoterapia are ca obiective tonificrea musculaturii deficitare (peronierul lung, mușchii
intrinseci și mai al.es abducton.il transversal al halucelului). Mijloacele și exercițiile specifice simt
cele expuse la. "piciorul plai",
7.7,. Piciorul scobit (caws) esențial sau idiopatk.
Piciorul scobit sau cavus este o deformație diametral opusă piciorului plat, caractenzându-se
printr-o adâncire sau scobire a bolții plantare, ca o boltă de phnița (cavus). Se instalează spre
vârsta adolescenței, fiind uni sau bilateral și predominând la băieți , (fig. 47).
7.7.1. Etiologia nu se cunoaște cu precizie.

262
 7.7.2. Patogenie
Se crede că la baza producerii acestei deformați! ar sta a mielodisplazie frustă sau. status
disrraphicus. Aceasta ar determina un dezechilibru ncuromuscular al piciorului, cu hipertrofia și
hipertonia mușchilor supinatori, a lungului peronier lateral și a > mușchilor plantari scufii
(Hackenbroch). In unele cazuri Medrea și Panait au constatat modificări electromiografice caracteristice
unei poliomielite fruste, pe care o incriminează în producerea dezechilibrului neuromuscular amintii.
7.7.3. Simptomatologia clinică a piciorului scobit este caracteristică: piciorul anterior este căzut
în equin și în pronație, metatarsianul I având tendința să se verticalizeze; piciorul posterior se dispune în
supinație în faza de sprijin, pent.ru. a compensa pronația antepicionilui. Pe fața dorsală apare o
proeminența înspre articulația Lisfrane. la nivelul căreia se produce un proces de bursită care jenează
piciorul sub acțiunea încălțămintei.
Tendoanele exlensoare ale pkforuhti sunt întinse în trecere peste proeminența osoasă amintită,
retractând prima falangă în formă de "ciocan", astfel încât degetele retractate și subluxate nu mai ating
suprafața solului. In felul acesta sprijinul se. realizează numai pe capetele di.sta.fe ale metatarsienelor,
cu supraîncărcarea lor și apariția de dureri. calorități și mers dificil. La început piciorul este suplu. dar
mai târziu devine rigid prin refracția tendoanelor, aprouevTOzei plantare și prin procesul artrozic
secundar.
Aspectul planiogramei și fotogramei confirma sprijinul insuficient al plantei în ortostatism: pe
capătul distal al metatarsienelor, o suprafață redusă a marginii externe și călcâi.
Electromiografic se pot detecta grupele musculare interesate.
7.7.4. Examenul radiologie
Pe radiografia piciorului se poate determina unghiul Iui Hibbs format din axul calcaneului și cel al
primului metatarsian, prin care se poate confirma existența pici- orului scobit, (fig. 47)
în mod. normal acest unghi are valoarea de 135-140°. Unghiul scade până la 80° în piciorul cavus.
Incidența axială indică supinația piciorului, iar incidența de față evidențiază gradul de adducție a
primului metatarsian, care în mod normal este de 17°. (fig, 47)
7.7.5. Diagnosticul diferențial
Piciorul scobit idiopatic (de cauză nanmoscută) trebuie diferențiat de piciorul scobit neurogen din
eredoatoxia Priedreich, amiotrofia Charcot-Marie. polimielihl paralizie cerebrală șt spina bifida
vertebramedulară, cu care este confunda? adesea.
7.7.6. Tratament
Piciorul scobit se tratează în funcție de vârstă și de forma clinică.
La copiii ai forme supte se indică ghete ortopedice cu susținător plantar anterior și mfouearea
musculaturii. în formele avansate, rigide (ireductibile) este necesară

263
intervenția chirurgicală, care constă din dezinserția plantară ftbromusculară tip Steindler
(pentru. copiii sub 12 ani), la care se poate asocia, în funcție de situație, alungirea tendonului
ahiiian sau osteotomia cuneiformă cu baza externă a calcaneu- lui (Dvvyer).. ' . '

Fig. 47. Picior scobit (cavua)

a. - unghiul lui Hibbs; b ~ gradul de adducție al primului metatarsian; c - înainte de operație; d -
după operație

La adolescenții și adulții cu picior retractat se face, în funcție de evoluție, torsectomia

cuneiformă oi baza dorsala (Cole), artrodeza metatarsocuneiformă în verticalizarea razei interne
(McElvenny), ori dubla artrodeza corectoare a piciorului
In general intervențiile chirurgicale au rezultate funcționale satisfăcătoare, dar există
posibilitatea unor recidive sau agravări prin artrozele secundate ce pol apare.
7.8. Piciorul strâmb congenital
Piciorul strâmb congenital constituie una dintre cele mai frecvente malformații la noi în țară,
depășind luxația congenitală de șold din acest punct de vedere.
Acestei defecțiuni malformative i se spune "picior strâmb" din cauza modificări lor de direcție și
formă ale piciorului, care la rândul lor modifica contactul cu solul, astfel că .acesta nu se mai face prin
punctele normale de sprijin plantar.

264
 în funcție de orientarea labei piciorului se disting patru varietăți primitive de picior strâmb
congenital: picior strâmb equinus, picior strâmb talus. picior strâmb va- rus și pictor strâmb valgus.
Piciorul strâmb equinus se caracterizează prin extensia labei piciorului pe gambă, încât axul
piciorului este în prelungirea axului gambei, sprijinul lăcându-se pe antepicior (piciorul anterior) sau pe
degete.
Piciorul strâmb talus are laba în flexie dorsală, sprijinul realizându-se pe călcâi.
Piciorul strâmb varus se prezintă cu laba în adducție și supinație, planta privind înăuntru, sprijinul
facându-se pe marginea externă a piciorului.
Piciorul strâmb valgus are laba în abducție și pronație. planta tinzând să privească înafarâ, iar
sprijinul se face pe marginea internă a piciorului, scobitura plantară fiind înlocuită cu o convexitate.
Aceste tipuri primare se observă rar ca atare, cel mai adesea coexistând forme asociate după cum
urmează:
- vams-ul cu equin-ul, dând forma de picior strâmb congenital varus equinus;
- taius-ul cu valgus-ul, dând forma denumită piciorul strâmb congenital talus valgus.
Potrivit statisticii Clinicii de Chirurgie și Ortopedie Infantilă din București frec vența diferitelor
forme de picior strâmb congenital este următoarea: varus equinus 78.8 %, picior talus valgus 17,5 %,
picior equinus 2,2 %, picior valgus 0.75 %, picior talus varus 0,75 %.
a, Etiopatogeme
După majoritatea statisticilor frecvența piciorului strâmb congenital variază între 1-2 cazuri la 1000
de nou nășeați, constituind aproximativ 1/3 din totalul difonnită" ților congenitale osteoarti calare.
Repartizat pe sexe, piciorul strâmb congenital, se întâlnește la băieți în 65 % din cazuri, iar la fete în
35 %.
Malformația este bilaterală într-un procent de 46 %, dar cu gravitate inegală la cele două picioare,
iar în 10 % din cazuri este asociată cu alte malformații.
Ereditatea directă este rai constatată, malformația putând avea lotuși un caracter familial.
Pentru explicarea eliopatogenie piciorului strâmb congenital au existat numeroase ipoteze, dar mei
una din ele nu a reușit să-i precizeze mecanismul intim de producere. Unele ipoteze se completează
reciproc.
Experimental, prin carențe sau excese vitaminice și administrare de substanțe cu rol malformativ, s-
a putut provoca apariția multor malformații congenitale, între acestea piciorul strâmb ocupând un
important loc.
La embrion și făt piciorul trece printr-o serie de poziții până Ia naștere, inclusiv prin poziția de
equinus, varus equinus și apoi cea de pronație.
După M. Bolm piciorul strâmb s-ar datora unei opriri în dezvoltare sau unui viciu de formare, care îl
menține mtr-un stadiu embrionar sau fetal.
în conformitate cu teoria musculohgamentară elaborată de Bonnet și Guerin, re luată în anul 1950 de
P. Lombard, piciorul strâmb congenital s-ar produce printr-un dezechilibru între mușchii antagoniști:
flexori și extensori. în piciorul varus equinus sunt hipotoni extensorii și peronicrii laterali. în timp ce
tricepsul sura! gambieml posterior și fiexorii degetelor sunt hipertoni. în piciorul talus valgus situația se
prezintă exact invers,

265
 Hipotonia, care generează defecțiunea, s-ar datora unui defect de conexiune între fibrele sistemului
piramidal și neuronul motor periferic. Este vorba despre o întârziere de intrare în acțiune a unor grupe de
neuroni motori de care depinde tonusul mușchilor exlensori-pronatori sau fiexori-supinatori.
b, Evoluție
Netratat mul timp, piciorul strâmb își permanentizează poziția vicioasă, mai întâi prin scleroza-
retraci ia antagoriiștilor, apoi prin leziunile capsulate și osoase care se produce cu timpul, ca in piciorul
pohomielitic. Cum însă în cazul piciorului strâmb congenital nu este vorba de leziuni nervoase ci doar
de întârzierea intrării în acțiune a unor neuroni motori, echilibrul muscular și osteoarticular de Ia nivelul
piciorului poate fi menținut imediat după naștere, prin mijloace ortopedice, până la restabilirea
echilibrului neui’omuscuiar. Reechilibrarea se obține în funcție de gravitatea malformației, într-un timp
care variază de la câteva luni la 1-2 ani.
In piciorul talus valgus, în care prognosticul este mai favorabil, tratamentul ortopedic durează 3-5
luni, în timp ce în piciorul varus equinus, cu prognostic mai grav, tratamentul ortopedic durează fi-18
luni sau mai mult.
Dacă piciorul strâmb congenital nu este tratat, sau este tratat târziu și incomplet devine inveterat și
nu mai are remediu decât prin tratament chirurgical.
7X1. Piciorul strâmb congenital varus equinus
In piciorul strâmb congenital varus equinus există două modificări caracteristice ale piciorului:
schimbarea de orientare și schimbarea de formă. Schimbarea de orientare constă din devierea în jos și
înăuntru a labei piciorului, la care se adaugă o mișcare de răsucire înăuntru (supinație) astfel încât planta
privește spre celălalt picior.
Schimbarea de formă se manifestă prin accentuarea couvexității dosului piciorului. fața dorsală
privind înainte și în afară, în timp ce planta, concavă, având marginea internă angulată la mijloc, privește
înapoi și înăuntru (fig. 48 a și b). Ca urmare a acestor modificări, sprijinul pe sol se face pe partea
anterioară a marginii externe a piciorului.

266
 a) Modificări anatomopaloiogice

Fig. 48. Picior strâmb congenital vanis equmus fdupa D. Veieanu) a -

văzut din față; b - văzut plantai'.
Piciorul deformat prezintă, în raport cu cel sănătos. o hipertrofie 3 gambei și pici" oruhii. interesând
atât scheletul, cât și părțile moi. gamba fiind mai scurtă și mai subțire, iar piciorul mai mic. Hipertrofia
persistă și la adult, fiind cu atât mai marcată cu cât malformația este mai gravă.
Oasele gambei și piciorului suferă în timp o
serie de modificări de poziție, care explică atitudinea anormală și dificultățile de reducere a acesteia,
(fig. 49.)
Oasele gambei sunt torsionate, astfel încât peroneul este proiectai mai înapoi decât în mod normal.
Astragalul este verticahzat și. înclinat
înăuntru, ne mai având raporturi. cu libia decât
prin partea posterioare a. feței articulare.
Calcaneul este îndepărtat oblic în jos și
înăuntru, fiind aproape culcat, pe fața sa
externă, în timp ce fața anterioară îi este mult
addusa.
Scafoidul este turtit datorită îndoirii
piciorului. deplasat intern, putând chiar să
atingă maleola tibială (internă).
Cuboidul rămâne dispus sub scafei d și
Fig. 49. Modificările de formă și poziție ale oaselor în
oasele cuneiforme.
pi ci oral strâmb congenital varos equinus
Cuneiformele și metatarsienele au o
deplasare în adducție. fiind verticalizate într- o
măsură mai mică sau mai mare.

267
 Toate nialificarile amintite se accentuează, progresiv după ce copilul începe să. meargă. Partea
anterioară a. fetei, articulare a astragalului, subluxată, este ieșita de sub scoaba tibio-peronieră, se
dezvoltă mai mult decât normal, în conformitate cu legea lui Delpech. Apar astfel niște modificări
cunoscute sub numele de cala preperonieră Nelaton și bara transversală pretibială Adams, care se vor
opune încercărilor de reducere a astragalului și deci de redresare a piciorului. Adducția și supinația se
accentuează cu timpul, orientarea plantei apropiindu-se de verticală. Piciorul se răsucește până la
răsturnare, ajungând în unele cazuri să se sprijine pe sol cu fața sa dorsală.
Părțile moi suferă și ele modificări morfofuncționale, aducându-și aportul lor la deformarea
piciorului. Ligamentele de pe feța externă a piciorului sunt subțiate și în tinse, iar cele de pe fața internă
sunt scurtate și îngroșate. Mușchii gambieri, flexorii degetelor și tricepsul sural sunt retractați, în vreme
ce mușchii antagoniști (peronierii și extensorii) sânt alungiți și extinși. Moletul gambei este atrofiat
rizibil. Tegumentele de pe marginea externă sau de pe marginea dorsoextemă a piciorului, adică de la
nivelul unde se face sprijinul anormal pe sol, sunt îngroșate, prezentând calozitați și burse setoase.
b. Aspecte clinice
Diagnosticul piciorului strâmb congenital al noului născut nu pune probleme de diagnostic, dar
aprecierea gradului defonnației impune măsurarea elementelor care o compun “ vams-ul și equinus-ul.
iul, Varus-ul rezultă din trei deformări simple: adducția antepiciorulm pe retropicior, supinația
piciorului și adducția retropiciorului pe gambă.
b,LL Adducția antepicioxaiiiu pe retropicior determină apariția pe marginea internă a piciorului a
unui unghi, deschis înăuntru, având vârful Ia nivelul articulației mediotarsiene, Adducția aatepiciorului
se remarcă mai ușor privind piciorul dinspre plantă, Unghiid dintre axul antepiciorului ai cel al
retropiciorului atinge o valoare de 140°- 180° (fig. 50).
b.L2, Supinația piciorului constă din răsucirea acestuia în. jurul axului său longitudinal, în așa fel
încât marginea sa interna se ridică, în timp ce marginea externă coboară, planta ajungând să privească
spre planul mediosagital.

Fig.. 50. Măsurarea addneției antepiciorului pe

retropicior

268
 Fig. 52. Măsurarea adducțîei Fig. 53. Măsurarea
Fig. 51. Măsurarea supi~ retropiciorului pe gambă eqiunus-ului
nației
Planul plantei face cu planul orizontal un unghi ce variază ca valoare între 80°- 180°(fîg. 51).
b.1,3. Adducția retro-piciorului pe gambă provoacă apariția unui unghi între axa
retropiciorului și a gambei cu \nloare de 80°-180°, cu descindere internă (fig. 52).
b.2. Equinus-ul rezultă din extensia piciorului (flexia plantară). El se apreciază după unghiul
pe care axul longitudinal al piciorului îl face cu axul longitudinal al gambei (fîg. 53). Acest unghi
se. măsoară după corectarea prealabilă a adducției piciorului și variază între 90°480°.
încercarea de reducere manuală a piciorului strâmb la noul născut permite aprecierea
posibilităților de corijare a deformațieț în funcție de care deformația se împarte în trei categorii:
- simple atitudini vicioase, care pol fi corectate ușor și complet;
- picioare strâmbe reductibile parțial sau incomplet;
- picioare strâmbe complexe, nereductibile (fixate și rigide).
în majoritatea cazurilor picioarelor strâmbe congenital ale noului născut simt simple atitudini
și mai rar nereductibile, între aceste două categorii putându-se întâlni toate variantele. Dacă nu se
aplică imediat după naștere un tratament corect deformările evoluează progresiv și vor ajunge cu
timpul la piciorul strâmb inveterat.
Capi ral cu picioare .strâmbe netratate își. începe mersul târziu. După începerea mersului, piciorul
strâmb se pune în evidență printno deformare care se mărește progresiv, până ajunge să se fixeze- osos.
Examenul clinic al copilului în. timpul mersului relevă turnătoarele deficiențe funcționale:
- mers nesigur, dizgrațios, lipsit de suplețe;
- sprijinul piciorului pe sol se face pe marginea sa externă, spre partea anterioară a acesteia;
- pentru a nu-și lovi, piciorul deformat (care este addns) de celălalt sănătos, copi lul merge cu

269
gambele abduse (depărtate) și în rotație externă. ceea ce va cauza apariția unui genunchi valgus
compensator;
- când picion.il strâmb este bilateral, tulburările de mers sunt și mai accentuate, picioarele trecând
unul pe deasupra celuilalt, ca. paletele unei roți de moară.
c., Evoluție
Piciorul strâmb congenital netratat progresează continuii, deformările agravându- se în paralel cu
creșterea copilului.
După Ombredanne piciorul strâmb congenital aic trei etape evolutive:
- în prima perioadă, cu o durată de 15 zile de la naștere, piciorul are o reductibL litote completă.
Uneori. însă această perioadă poate fi. mai lunga;
- urmează o a doua perioadă, de reductibilitote relativă, în care picioml strâmb poate fi redus, dar
incomplet, din cauza retracțiilor Iigamentare și tendirioase care produc redoare. Printr-un tratament
adecvat redoarea poate fi suprimată și o dată cu aceasta piciorul devine reductibil. Această perioadă
durează până la doi ani. putându-se însă prelungi până la 3-4 ani;
“ în perioada a 3-a, după vârsta de 4 ani. se instalează o ireductibilitate absolută, datorită
deformărilor osoase care împiedică reducerea.
La copilul care a început să umble, piciorul strâmb se agravează progresiv, până se ajunge la
piciorul strâmb inveterat, în. care mersul este greoi, obositor și în final dureros.
Piciorul strâmb congenital tratat are o tendință de recidivă spontană, motiv pentru care copilul care
a avut o astfel de defecțiune trebuie. supravegheat, vreme îndelungată.
d Tratament
Piciorul strâmb congenital surprins îa faza de atitudine poate fi tratat fără urmări, prin mijloace
ortopedice, kinetoterapie și masaj. Trebuie respectate însă două condiții esențiale:
- atitudinea vicioasă, caracteristică sa fie redusa corect, și să fie menținută pâra când se
îndepărtează pericolul unei recidive;
- tratamentul să fie instituit precoce. Această ultimă condiție, cunoscută de multă vreme. La
determinat pe Sydenluun să ceară ca "obstetricianul să nu părăsească sala de naștere până nu începe
tratamentul piciorului strâmb".
Lipsa cunoașterii necesității traimnentiilui precoce face ca și în prezent să mai existe copii aduși
târziu la tratament. în aceste cazuri deformarea piciorului este fixată. la începui prin părțile moi
(musailoligamentare, capsulate și aponevrotice), iar mai apoi prin modificările osoase, ceea ce
impune intervenția chirurgicală pe părțile moi și pe os. cu compromisuri atât în privința formei. cât și a
funcției piciorului.
Prin aplicarea tratamentului precoce, imediat după naștere, se realizează de fapt profilaxia piciorului
strâmb inveterat. care numai cu foarte mare dificultate se poate trata bine, fără defecte funcționale și de
formă.
d.L Tratamentul ortopedic se realizează prin reducerea poziției vicioase, manevră ușoară, care se
poate face complet în primele zile după naștere, urmată de menținerea reducerii un timp suficient de
lung, până la restabilirea echilibrului neu- romuscular al grupelor antagoniste. Procedând astfel se previn
redacțiile părților moi și deformările osteoarticulare.
Asocierea periodică a mobilizării piciorului și a masajului ajută reluarea funcției musculare și

270
osteoarticulare.
Reducerea piciorului strâmb congenital vartis equinus se face progresiv, cu multă blândețe,
urmărind întâi corectarea varusmlui și. apoi a eqnmus-ului. prmtr-o serie de manevre succesive.
Corecția varus-ului începe prin corecția adducției antcpiciorului, ducându-1 mafară, în timp ce cu
mâna cealaltă se fixează retropiciorul Urmează corecția adducției retropiciorului pe gambă, ducând toi
piciorul înafară, în vreme ce cu mâna îămasă liberă se fixează gamba.
Supinația antepiciorului se reduce ușor, simultan ai corecția adducției sale Foarte importantă este
însă corecția supinației călcâiului, care se realizează prin bascularea sa înafară, apucându-1 între police
și celelalte degete.
După corectarea vanis-ului urmează corectarea eqmnus-ului. La început corectarea equinus-ului se
face mai ușor cu genunchiul în flexie, poziție care relaxează tri- cepsul sural.
Toate manevrele de corecție amintite mobilizează segmentul deviat în sens invers devierii
patologice. în vreme ce mâna opusă fixează segmentul de deasupra.
Menținerea corecției obținute se realizează fie prin benzi de leucoplast, fie prin mici aparate gipsate
puse peste un strat subțire de vată. Leucoplastul are dezavantajul că după 2-3 zile produce iritații
tegumentare.
Dacă tratamentul corectiv începe mai târziu, la 2-3 săptămâni de la naștere, re ducerea este mai grea,
trebuind să se facă progresiv, prin corectăn succesive, menținute în cizme gipsate pentru perioade scurte
de 34 zile. După câteva astfel de aparate gipsate purtate succesiv, când se obține o reducere
satisfăcătoare se poate prelungi menținerea unui aparat gipsat până la 2-3 săptămâni.
Când copilul ajunge Ia vârsta de 4-5 luni, piciorul se poate lăsa liber câteva zile pentru masaj și
mobilizare. Perioadele de masaj și mobilizare alternează cu perioade de imobilizare gipsată. raportul
dintre ele crescând în mod progresiv în fovoarea mo» Mizării. în funcție de gravitatea
malformației. forma sa și rezultatele obținute.
După ce s-a obținui o corectare suficientă prin aplicarea câtorva aparate gipsate succesive, se
poate trece Ia menținerea corecției printr-o atelă Denis Brown. Âtela are avantajul că menține
reducerea deformației. permițând în același timp și mobilizarea gambei.
In situațiile în care supinația și equinus-ul cedează greu, aparatul gipsat se aplică peste
genunchiul dispus în .flexie de 100°. pentru relaxarea tricepsului sural. Dacă totuși și după aceasta
rămâne un oarecare grad de equinus. este necesară alungirea chirurgicală a tendonului hii Aliile,
Operația se va face la vârsta de 5-6 luni. Uneori este necesară și o artrotomie posterioare
tibioastragaliană. După operație se va aplica o cizmă gipsată pentru 3-4 săptămâni, urmată de
reluarea mobilizării și masajului.
il,2. Tratamentul chirurgical
Copiii aduși târziu la tratament. în perioada reduciibilității relative a deformației congenitale
a piciorului, sau cei cu sechele după tratamentul ortopedic, vor fi supuși unor diferite intervenții
chirurgicale pe părțile moi ale piciorului.
După vârsta de 7-8 ani piciorul strâmb congenital prezintă modificări osoase atât de
accentuate încât reducerea deformației nu se mai poate face decât prin operație pe os..
De obicei însă. cazurile care necesită intervenții chirurgicale, mai ales cele pe os. au
deformații atât de mari încât vor fi grevate de vicii morfofiincțioiiale ale piciorului pentni toată

271
viața.
Tehnica tratamentului chirurgical nu foce obiectul studiului nostru.
d. 3. Tratamentul funcționai prin gimnastică medicală ai piciorului strâmb congenital
Tratamentul prin gimnastică medicală are eficiența funcțională cea mai bună și în
tratamentul piciorului strâmb congenital, mai ales dacă este aplicat în timp util. El nu va fi aplicai
ca mijloc unic, ci obligatoriu în asociere cu tratamentul ortopedic, iar în cazurile avansate. în
asociere cu tratamentul chirurgical.
In asociere cu tratamentul ortopedic gimnastica medicală se aplică în 4 ipostaze diferite: în
momentul schimbării aparatelor gipsate succesive, în perioadele când piciorul este lăsat, liber
pentru o perioadă de câteva zile între 2 aparate succesive, în perioada menținerii reducerii prin
atelă și după terminarea tratamentului ortopedic.
In momentul sclunibării aparatelor gipsate din prima parte a tratamentului ortopedic. când
cizma gipsată trebuie schimbată la 3-4 zile, se vor face câteva mobilizări pasive de către
kinctoterapeut sau medic. în axele, planurile și sensurile mișcărilor fiziologice din articulațiile
tibiotarsiane. tarsometatarsiene. metatarsofalangiene. interfalangiene și a genunchiului. Se va
insista în special pe flexia dorsală și pronația piciorului. Toate aceste mișcări au scopul de a
îmbunătăți troficitatea locală și a menține mobilitatea articulară, respectiv de a preveni redările
articulare.

272
 în perioadele de lăsare a pîdonilui iără hnobilizare gipsată, în fele mai avan- sate ate feîiamentutei
ortopedic, gimnastica medicală va consta tot din mișcările pa- sive impuse mai sus, având același scop.
Diferența constă în faptul ca în această ipostază, se vor fax mai multe ședințe de kinetoterapie pe zi. cu
o durată mai mare. Bineînțeles că în. această ipostază însăși mișcările spontane ale sugarului eliberat de
imobilizarea gipsată, vor mea efecte benefice asupra trofîcității piciorului și mobili- tații articulare.
îs timpul menținerii reducerii prin, atelă a deformațiilor pictorului se vor âse zil nic mișcările
fiziologice în articulația genunchiului membrului inferior al cărui picior este imobilizai m atelă.
Fmm ședință dc Mctotempto a membrului bfedm Mă fe Mare din naște. M Mari ori. mmmetote ev
grimasM -m-JM a sugarMi.
De Mare dmâ când pictorul va fi ellbem; din MfaMuea gMafe pietonii. Mov șt ,pmb:i mr fi toM
prin stimulative, avfed ca rol pfafaiMfa
ItomjMreu fiMtitefe bxM.
TcfamoM prin MtobnMrim-mMrilfe.are-masiy ca fi pmhmgiț până când capdnl își -va umepe și își
va stabiliza mersul excifemtul fimcțional de importanță capitala pemm MriMriri p MMa fa mei șl
miicM pictorului. De fapt copilul tei uxfeti să fie su- pmmglM tfe ritm specialist dfar și după ce ajunge
să meargă cornel m MucM nor- mvri avfad îii vedere tendința ia iMhvă opritorului rimmb oongaăul.
Dacă în timpul repauMti pi-cicuul mc teidimc de a-șî relua atitudinea de cano, se: va mmmmnda
pmtaiea M ghete ortopedice, cu marginea externă a tălpii mai cifem iar fi; mimul nopții se \or utiliza
aide de comcție.
In sfârșii, după mcetama irarimcmului ortopedic, gimnastica medicală va cufai- rma încă mtot
timp, ani de zik, mând rolul de a consolida corecția realizată ufaerior. de a piemiii recidivele. de a
dczvoM M'qM și ameliora tonusul muscular al. mus- cub Mi piciorului și gambei, de a fbn?o ? MfeM și
perfecționa iiafe normal. Da cc-nstâ, în. această perioadă, diîiimșcări mtalîtice și sînie&e cri piciorului
afectat, din. educarea neuromusailaiă a mersului, piscum §1 din gimnastică de touifcre getierală a
organismului copilului.
Gimnastica medicala în asociere cu. tratamentul diirm'gical al. piciorului strâmb congenital va
avea, rolul de a consolida rezultatele intervenției chirurgicale, de a în- tifeine și anitifaa pe cât este
posibil mobilitatea artiadatirior piciorului și gleznei, de a întreține și ameliom tonusul și trofîcitatea
niuscMmrn picfauM gambei precum și a coapsei merrfbmlui inferior afectat. în această ipostază
gimnastica medicală va consta din exerciții pasive §1 active (în ftoefe de posibilitatea' de înțelegere a
pacientului) atât în timpul imobilizării gipsate postoperatorii, cât mai ales, după eliminarea inmbnizării
gipsate.
 7,8.2. Piciorul strâmb congenital talus valgus
Piciorul talus valgus este mult mai rar
întâlnit decât piciorul varus equinus. având după
statistica Clinicii de Chirurgie Infantilă și
Ortopedie din București, o frecvența de 17.5 %.
In același timp are un prognostic mult mai bun.
Se poale remarca ușor imediat după naștere, prin
poziția exagerată de flexie a piciorului pe gambă,
poziție anormală. Dacă, este vorba de un picior
talus, fața dorsală a piciorului ajunge pe feța
anterioară a gambei, iar dacă este vor
Datorită atrofiei tricepsului sural gamba este
ba de un picior talus valgus, fața dorsală a rig. 54. Picior strâmb congenital talus val-
piciorului ajunge pe fața anteroexternă a gus (după A. Vereanu).
gambei (fig. 54).
mai subțire, iar tendonul lui Abile este mai șters. Planta este plătii sau chiar convexă.
în marea majoritate a. cazurilor reducerea este destul de ușoară.

Fig. 55. Fixarea piciorului în alelă de hipercoreqie

orientată în varus equimis.

Aplicarea tratamentului trebuie să fie

precoce, imediat după naștere. El constă din imobilizarea piciorului în poziție liipercorectată.
adică în varus equinus, printr-o atelă mulată pe feța anteroextemă a gambei și a labei piciorului
(fig. 55). Atela se pune peste un ciorap de bumbac și se fixează printr-un tur de fașă. Ea se va
scoate zii- nic pentru masarea musculaturii membrului respectiv și efectuarea câtorva mișcări de
flexie-extensie a piciorului. Aida seva schimba Ia 3-4 săptămâni.
După un astfel de tratament, cu o durată de 3-5 luni. se obțin rezultate foarte bu ne. Copilul
va trebui însă urmărit mult timp, pentru că poate să facă un picior plat.
Pe tot timpul purtării alelei, copilului i se va face gimnastică medicală pasivă, constând din
flexii și extensii în articulațiile genunchilor și șoldurilor,
7,8.3. Piciorul strâmb congenital valgus convexus
Amploarea modificărilor din piciorul strâmb congenital valgus convexus variază de la o

274
simplă atitudine vicioasă cu piciorul îu valgus. obișnuită, ușor de corectat, pâ nă la deformați!
multiple și grave, care pun probleme grele de tratament.

275
mai accentuată m fața maleolei externei T... .ț., ,
. r / rig. >6. Picior strâmb congenital vamus
a. Aspect clinic olanta apare toane mare m raport cu fața u

După formă piciorul valgus convexus se- ~ x

t convexustduDa D. Vereamrf
aseamănă cu o opincă: planta este convexă.
curbura maximă a sa fiind orientată spre
partea internă a articulației mediotarsiene,
călcâiul este înclinat oblic înafară și ridicat în
equinus, piciorul este abdus și ridicat în sus
spre fața anteroextentă a gambei, fața dorsală
a piciorului este mult mai scurtă față de nor-
mal, ușor concavă și prezintă o adâncitură

dorsală a piciorului, disproporția fimd data

de faptul că gamba pare implantată pe picior mai în față decât nonnal. iar călcâiul, ridicat în
equinus, prelungește mai mult decât de obicei convexitatea plantei îndărătul gambei (fig. 56).
Piciorul valgus convexus este greu și incomplet corectabil încă de la început. în cercării de
coborâre a antepiciorului i se opun extensorii, ale căror tendoane se pun în tensiune, corectării
valgus-ului i se opun peronierif iar reducerii equmus-ulm i se opune tendonul lui Ahile care se
pune în tensiune.
b, Examenul radiologie
Leziunea caracteristică a piciorului valgus convexus congenital apare pe radiografia de
profil. Astragalul se vede verticalizat. având capul intrat ca o pană între calcaneu (situat
posterior), scafoid și cuboid (situate înainte). Modificarea direcției astragalului determină
oblicizarea calcaneului într-un equinus de 3O°-5O° și a meta- tarsieneior într-o flexie dorsală tot
de 3O°-5O° Consecințele tuturor acestor modificări este transfonnai'ea scobiturii plantare
obișnuite, intr-o convexitate destul de accentuată, în al cărei vârf se află dispus capul astragalului.
c Prognostic
Evoluția și prognosticul acestei deformații sunt puțin favorabile, cu excepția cazurilor
ușoare.
d. Tratament
Cazurile ușoare pot fi ameliorate prin kinetoterapie, masaj și tratament ortopedic.
Kinetoterapia constă din mișcări pasive de la naștere, cu încercări de redresare progresivă,
după un traseu invers modificărilor existente. Rezultatul obținut va fi fixat în mici aparate
gipsate, care se vor schimba la 3-4 zile. In momentul schimbării aparatelor gipsate se face
kinetoterapie pasivă și masaj.
Când se consideră că diformitatea a fost amelionteț cizma gipsteă se înlocuiește: cu o alelă
amovibilă, care realizează imobilizarea dar permite și efectuate gimnasta cil medicale pasive și. a
iriasajidul
Când copilul începe să meargă sunt obligatorii ghetele ortopedice, bine mulate pe picior.
Uneori este nevoie de alungirea chirurgicală a iendonultd lui Ahifo pentru a putea reduce
eguinusml.

276
 In cazurile mai grave, nereductibile, se impune intervenția driftirgicală, care îm certă să orienteze
cât nun corect poziția astragaluiui și a celorlalte oase ale tarsului, tu rezultate mulțumitoare.
La o vtetei nari mm. intetengilor chirurgicale pe mușchi, ttedomre, capsule momirea, upcrevrerec,
tretok. te li re asocieze și diverse rereqii osmte abrehK rere ■amare gemui a pulsa inodiom acceptatei
atitudinea picforuhii.
7re.fi Ffefovl tem teig^ priu shostoză
temeri w breteț-te re tom mutei mreuiui te existe diferim tem ••mm ctogrereute. caic reteu' nmluten
ale iteute teterefoto p nUbmuri femeirenale ttea dintre toc te teutere este cea di mm crimucn p reafoid
responsabilă -te m te teama foi- reci aonnaie a hogii piteam m- devine plată.
abate preș pvni renaște nuca osos toriforetri poate să rifoiâte mukă ’rre’ue tetă fofoc teremvc. -
oenteu care m este băgat în seaniA fiind comitete uc. pirite plai mm: fii fo-fore foto atenmu de dureros
spre sGfoșhi.U puberiățu.
Cfoglite ri-tetoricc a tetei forme te pitei plai SC poate coteam urnitei prin îteteim! ; wiarete re
ifofograrie se observă anomalia osoasă sub ibnte existenței tufo to’pfte oare ponreșre dm migfofo
atoewtopenm al cafcanculm și se re bretete mu st unește ce scafoidtl
Ltenucruri piciorului ptepriu siiiestoto se iâce prin nfofofoș attopcdlcc obig- te-ite te prdteiiH plai.
Dacă aceasta mi reușește, se inierriiic ciumigical priiitoo foite itextefo mteOtotete șt subastragaLmw..
m teuton urnire CtegefoisJ
fo. ;te ..:... tete <te o delbnmgie anguimă a pfeionfob rezidite din devfote tetei amopiriundui fod de
cri al retrupicionduț astfel încât se formează intre sic te .redă cu iKtehiriere spre litere
Amtoă dribcmațfe ■: o pane componcmă piciorului vaite equfote care se poato foitei și o
afoepteo ..x.te' .;. foarefoid m mod egal rerexfo sexe. Poare fi telafoală sau hiîritefo Urreorl are caracier
creditau Devierea micimi țvanfo a pa 0101 Uliii sU uCsre vV i-tels U.C Iii. rei-Șlrefc,
fotefoa tec teu p;re re prima rază tetearsodîgfolă decât la cefoate mea re Lire ca fowfoe fotem
cnrc) fo fi. fo regent fiux de degetul ceda..
.Ic r.finav.te m agi ■ coiistmă dispunerea în evantai a metelarsiendor. L? baza v toiteite:.;
ptefofoăj efe rifofoi apropate mu cl.iiax întolccate, foto dlrerg spre extremitatea distală. Priiiiul și
ultimul metalarsian au axul iwnial dar imul. metatarsieueî.or ifflennediate (TL ÎH și. IV) este încuibat
înăuntru și în jos, deformația producându-se odaia cu creșterea. ' .
Leziunile metatarsului varus se acoeutacază în paralel cu creșterea, dar de obicei .nu derapează
mersul deși acesta se face cu vârfurile picioarelor adduse.
Tratament. Corectarea mctatarsuim varus se face prin manevre modelările și uti- Uzarea
intenmtentă a unor aparate gipsate cu redresări progresive, cărora trebuie să li se asocieze masajul și
mobilizările pasrire în intervalele libere.
. Dacă tratamentul amintit este instituit imediat după naștere, poate mua rezultate foarte bune.
Daca este aplicat la o vârelă mai mare, tratamentul ortopedic: mi mai are efect hi ud necesară, în
funcție de situație, intervenția chirurgicală pe articularii, tendoane sau oase. Rezultatefe HU sunt însă
mtotdeawia bune.
7.8.6. Malformațiile congenitale ale degetelor picioarelor
Degetele picioarelor au în general asemănare cu cefe întâlnite la degetele mâini- :km Efe sunt de
bei categorii importante: sindactiiii embrionare sau cicairiciale, anomalii prin lipsă sau prin exces în

277
dezvoltare și anomalii prin exces numeric. Relativ frecvent se întâlnesc același fel de anomalii la mâini
și picioare.
Tralaiîieiitul lor este de ordin cliiruigical, fiind guvernat de conskferente de ordin estetic și
fimcjianal. Aspectul estetic are totuși mai mică importanță la. picioare decât la mâini.
Dacă de exemplu un deget: snpranmnerar trebuie extirpat fiindcă de obicei creea ză neplăceri, (te
ordin estetic și deraryeaza în același timp și încălțarea, o sfridactilie poate fi lăsată ca- atare dacă xm
jenează sprijinul și mersul.
Dintre deviațiile degetelor probleme mai deosebite ridică degetele încălecate și degetul fin ciocani
te Degetele încălecate
Degetele încălecate sunt deviații fecreirt ereditare și cu caracter familial.. Se produc în special, la
nivelul ultimelor 3-4 degete și sunt în general simetrice.
Cei mai frecvent apar sub forma uimi deget care se înalță ieșind din rândul celor- felie, ca și cum
mi ar terea loc să re dezvolte între degetele vecine. Uneori h devierea dm plan vertical se asociază și o
deviere laterală, în plan orizontal, peste degetul alăturat. Așa se întâmpla mai ales cu degetul V, care se
culcă pe feța dorsală a degetului IV.
Tratamentul degetelor încălecate constă din manevre de repozițiorere a degetului deviat, urmata de
fixare prin leucoplast sau fașă.
Manevrele de ducere la foc a degetului deviat se vor repeta de fiecare dată când se schimba
scutecele noului născut. După câteva zile cn astfel de încercări, degetul mpraridicat poate fi dus Ia loc.
mide va fi. fixat cu leucoplast sau cu o fașă îngustă trecută în forma cifrei 8.

278
 în cazul când nu se obține un rezultat satisfăcător prin procedeele amintite. se impune
intervenția chirurgicală Ea constă din alungirea în "V*, "Y" sau "Z" a tegumentului de pe fața
dorsală (care este îngroșat) și din alungirea extensorului respectiv, plus o capsulotomie.
b. Degetul "în ciocan" sau "în ghiart"
Această deformare constă dintr-o flexie dorsală a primei falange, flexie plantară a falangei a
doua, în timp ce falanga distală are o poziție indiferentă, aproape corectă sau în flexie.
Deviația este de natură congenitală, când poate fi observată imediat după naștere, sau se
produce în timp pe parcursul vieții. De obicei se asociază cu alte malformații ale piciorului
anterior ca: halux valgus, picior rotund, degete înălțate.
La copilul mic deviația este ușor reductibilă. Reducerea se menține cu un leucoplast trecut
"în punte" peste fața dorsală a degetului.
întrucât încălțămintea prea scurtă favorizează apariția recidivelor, se va atrage atenția
părinților de a schimba încălțămintea la timp. La copilul mai mare, când tratamentul mi a fost
instituit din timp, se impune tratamentul chirurgical sub forma unei rezecții cuneiforme a
articulației interfalangiene interesate.
Când deformația este câștigată pe parcursul vieții, este determinată de slăbirea aparatului
fibromuscular de susținere a antepiciorului. Se produce un dezechilibru între mușchii extensori,
care flectează dorsal prima falangă și cei flexori, care flectează plantar ultimele două falange,
dezechilibra ce nu mai poale fi controlat de
mușchii intrinseci. Atitudinea vicioasă de flexie dorsală a
primei falange se exagerează prin luxația
acesteia pe metatarsian și prin refracția
capsulomuscularâ secundară (fig. 57).
Capetele metatarsienelor simt apăsate în jos
de falangele luxate, se înclină spre plantă și se
prăbușesc, realizându-se un cerc vicios de
agravare a deformației.
Un factor fâvorizant al deficienței este
încălțămintea prea scurtă și oea cu toc înalt.
Pe lângă deviația "în ciocan" a degetului,
f f devin caracteristice hipercherato- zele pe fața
dorsală a articulației inter» falangiene, de pe
Fig. 57. Deget ”în gheară” eu bursite
fețele plantare ale degetelor și de sub capetele
plantare și dorsală (după Lelievre)
metatarsienelor.
în perioada de început deviația este reductibilă, dar cu timpul se fixează. Pacientul prezintă
dureri în mers, încât nu mai suportă încălțămintea.
Tratament
în formele suple se aplică un tratament conservator constând din: reducere prin mandre
blânde, kinetoterapie pasivă și acthă care să exerseze mișcările fiziologice ale articulațiilor
metataîwfelangiene și interfalangiene, masaj, su^inătoare plantare cu pelotă anterioară. jrotecta
cutanate speciale, încălțăminte cu vârf rotund și toc moderat.

279
 în formele înveterate și dureroase este necesară intervenția clumrgicală pe apa ratul
capsuloligainentar și pe os.

280
 MNETOTERARE
~ Bibliografie -

1. ALBERT A., LAMBERT P. - Plan de traitment des sequdles motrices peiifdiques par la
methode de Kabat, Arm. Med. Phys., Paris, 1965
2. ,AMPÎK)LIX M - Le Lfedkm de Traseul et Ies acddents de Ia maiit Cah. Reeduc.,
2,143450,1967
X ANBtiNESCU D., OBRAȘCU C„ OVEZA A. ~ Corectarea, călcând vertebrale Ed. med.
Buc., 1993.
4. ARLETI, MOLE I ™ TMtaKni pliysique des Rhmiatismes, Ed. Massun, Paris. 1971
5. AJR.SEN1 C. - Tratat de rrturoîogM Ed. med., București, 1979, voi V, cap. 13,
p< 705-794. '
' 6. BALiU CL. <- Programe de gimnastică medicală. Ed. Stadion, Buc., 1966.
"7. BACIU CL. - Reabilitata deudeniilor niotodL Viața medicală, Himoxești, 1976, voi. 79, nr. 1
pag. 303 430.
8. BACIU CL. “ Anatomia forscțiouală și biomecanica apamiuluî IGCOUIOIGL Ed. SyorLTutis.ni
Bwurești, 1977.
9. BACIU' CL. și colab. ~ Kiiisto&mipia pm și postoperatorie, Ed. SporLTurism. Bu curești,
1981.
10. BACIU CL., DOBRE 1~Imtitățlte post imumatke ale genunchiului, Ed. medicală, Bucumști,
1991.
11. BARDOTH A. - M&licmc de Reeducation et Readaptatioa, Academie Medicale EuropMne
de RMdaptalion, 1982.
12. BAROCA I. - Cultarisin, Edil. Stadionul București. 1970.
13. BASMAIIAN' J. V. - Tlsrapeutic Exerd.se, Ed. Williams and Wilkîns.
Baltimore, 1984.
14. BASTIER G.l BOUQIET M. - La Redlucation des dorsalgi.es m piscine. Jouniee de Reeduc.
L’Expans., Paris, 1969,65.
1.5. BERIMSCU EL. - Posibilități ale terapiei ocupaționale în muwatismele mutice.
Volumul Congresuui latin de reumatologie, București, sept. 1976, 76.
16. BICiNFAiT N. ~ Im Reeducation foxictionelfe musculo-atticulaire. Paris, L.C.L.S., 1970.
!,17) BMOLXJN S. - Eimrcițiul fizic și coloana vertebrală, Ed.- Sporim misuț Bucu- nști. 1978.
■
18. BOBATH B. - Hemiplegie de L'adulte, Ed. Klassou, Paris. 1976.
19. BOÎGEY M. - L’Entrenemenț, Masson et Cie, Paris, 1.948.
20. BOLOȘIU H. - Spondilita Anchilopoietică, Ed. Dada, Cluj-Napoca, 1939.

281
 21. BUCHACOURT P. - .La Palyanhriîe Rlamiatoide: Criteres Diagnostiques, La Gazette
Medicale, Nr, 34,1992.
22. BOUILLET R... VINCENT A. - La scoliose idiopathique, Acta. Orthop. Belg, 1970, 2,
103688.
[ 23.VBRATU 1 A. - Gimnastica pentru prevenirea și corectarea deficiențelor fizice, Ed. CNEFS;
București, 1967.
24. BRUNS'TROM. S.»Ctimcal Kinedology: Davls Company, F. A.. Phfiadelpliia, 1970.
25. BRUSSATIS F. ~ Tratiunentid scoliozei la vârsta tânără. Iu: KiaukengymuastÎG.
1969,11,512. .
26. CASH JOHAN - Neut'ology .for Pliysfofo.erapi.gts, Ed. Faber ard Faber, Londra, 1.977.
27. CHEBJT P. -> Goxuutroze, La Gazette Medicale, Nr. 25, 1992.
28. CHIRILĂ L. “ Recuperarea &ncț^ îia^ a vascutopatiilor periferice cronice. Ed. Med.,
București. 1983.
29. CIOBANU V., BOLOS1U H. - Poliartrita reurnatoidre Ed. Academiei, București, 1983.
30. COLSN I. COI1JSON F. - Progressive Exercise Therapy, Wright, Boston., 1983.
31. DEMEIER A. =■ Fiziologia contracțiilor izometrice și izotonice, Edil U.C.F.S.,
■ București, 1996. :

32. DENI.S CH. - Prehabilitation of Patients wiîh Coronare Artere Disease. Heart Disease, E.
Brannwald, Ed. W. B. Saimders, Pluladelphia, 1992.
Ip. DEN1SCH1 A, ANTONESCUD. - Gonartroza, Ed. med., București, 1977. ■
(3A DRĂGAN I. (coorcL) - Cultura fizică medicală, Ed. Sport-Tuiism, București, I98L
35. DRĂGAN I, PETRESCU O. - MisajMuiomasaj, Ed. Editis, Buc., 1993,
36. DUMA E. - Contribuții la studiul atmportării axului hipotalamo- Itijxfezotiroidian. și a.
honnonilor de stres la sportivi, cap. 2 Monismul molecular și bicdtiinismul contracției
musculare. Lucrare de doctorat biblioteca U.M.F., București, 1995.
Sport-Turism, București, 1984.
38. DUMITRU D. Mutidde reeducare foucțională, Ed. S^tt-Turisui,BHc., 1981.
39. DUMITRU G. - Suferințele musculare ale sportivilor Ed. Mondograf Constanța, 1994.
40. DU FOIT M. et colab. - Traitaent chirurgical des scolioses de l.OiF et plus citez Fenfant et
l’adoîescent, Rev. Ciur. Orthop,. 1985, 71, 8, 549-563.
41. DUTU AL., BLOS1U H. D. - Reumatologie clhtică, Ed. Dada, Cluj-Napoca,
DUMITRU D. - Reeducarea fiincționaiă în afecțiunile coloanei vertebrale, Ed.

282
 42. FLETCHER G..r BANI A I, WOLF S. ■■ Rchabilitation. Medicme, Ed. Lea and Febiger.
Philadelphia, 1992,
43. FONDA I - Ma Methode. Senil Tours, 1982.
AUFQZA C, A.» Corectarea deficiențelor fizice ale elevilor, Ed. Ministerului Edm cației și
învățământului, București, 1972.
: 45. POZA C., NICOLAESCU V. - Deficiențele fizice: în: Cultura fizică medicală, coord. Drăgan
I., Ed. Sport-Turism, București, 1981.
46. GHERGULESCU N. •» Tratamentul intraarticular, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982.
47. HAMDORF R, WfEHERS R. ș.a. - Physical Training Effects on the Fitness and
Habitual Activity Pattems of Elderly Women, Arch. Phys. Med. Rehab., 73, 7, 1992. *
48. HEITUVGER. T. - Fit sein - fit bleiden, Georg Thieme, Stuttgart, 1971.
49. HOHMANN G., STtIMPF L. - Orthopădische Gymnastik, Georg Thieme. Veriag, Leipzig,
1933.
50. IONESCU A. - Procedee și. metode de gimnastică medicală, curs, I.C.F.. Bucii" rești, 1954,
51. IONESCU A. -> Gimnastica articulară, Ed. U.C.F.S., București, 1954.
52. IONESCU A. - Aplicațiile profilactice ale CJF.M., Ed. did. si pecl. București, 1957.
53. IONESCU A. - Masajul cu aplicații în sport, Ed. didact. și ped., Bucueișli, 1963.
54. IONESCU A. - Aplicațiile terapeutice ale C.F.M., curs I.C.F., București, 1968.
55. IONESCU A. - Cultura fizica medicală a mamei și copilului mic, Ed. C.N.E.F. S., București,
1968.
56. IONESCU A. - Gimnastica medicală, Edit. A.L.L., București, 1994.
57/TONESCU A. - Masajul (procedee tehnice, metode, efecte, aplicații în spoit). Ed. A.L.L.,
București. 1994.
58. IONESCU A., MOȚET D. - Corectarea deficiențelor fizice Ia elevii de vârsta școlară, Ed.
did. și pedag., București, 1964.
59. IFRIM M. - Antropologie metrică. Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1991.
60. IFRIM M., 1LIESCU D. - Anatomia și biomecanica educației fizice și spoitului, Ed.
didactică și pedagogică, București, 1978.
61. JURISSON M. - Rehabilitation in Rheumatic Diseases. The Western Journal of Medicine,
154., 5,1991.
62. KAGANAS G. - Physictherapie tei degenerath/e-rheumatischen Erkraunkungen der
Virbelsaule, Documenta Geigy, Basci, 1967.
63. KAPLAN P., SZUMSKY A. - The Year Book of Rehabilitation, Year Book Med. Publ Inc.,
Chicago, 1987,
64. KARASSI A. - A trăi după infarctul miocardic, Ed. med., București, 1994.
65. K.ELLER. N. - Scolioza - posibilități de tratament cormvator și chirurgical (cu. referire în
special la valoarea gimnasticii respiratorii). In K.raiikengymnastic 5 1969, ÎL 509-512.
66. KISNER C., COLBY A. - Dterapeutic Exercise, Fomrdations and Techniques, Ed. E A.
Davis, 1990
67/KISS 1 - Recuperarea neuromotorie prin mijloace kinetice. Ed. med., București,
1989.

283
 68. LAPIERRE Â. «• Cinesiologie et dnetotsrapie generale, Paris. Baffler. 1967.
69. LELIEVREI. - Les maladies du pieri, Ed. Masson, Paris, 1970.
70. LESSUR J. - Manuel de gimastique medicale, Paris, Masson. 1960.
71. (DE) LISA I - Rehabilitation Medxcine. Princîples and Practice, Ed. Ij.ppin.cott,
Philadelphia. 1988.
72. MAIGNE R. - Les manipulations vertebrales. L’expantion scientifique, francaise,
Paris, 1960. ' .
73. MARCU V. - C.F.M. - Kinetoterapic. Institutul de îmutamânt superior Oradea. ..„.,,^1979.
7 74. 'MARCU' 'V, =■ Masaj și Jdnetoterapie, Ed. Sport-Turișm, București. 1983.
75. MEDREA CC ANl'ONESCU D. - Partiailaritățile evolutive și. terapeutice ale scoliozei
congenitale. Chirurgia. 1984, 2, 23-105.
■ 76. MELVIN J. - Rheuniatic Disease: Oaipational Therapy and Rehabilitation, Ed. Davis Co.,
Philadelphia, 1977.
77. MOGOS V. T, - Infarctul miocardic și efortul fizic, Ed. militară, București.
1990.
78. NIZARD I DUBOIS C. - Prescrire tine Reeducation en Rhumatologie, în La GazetteMed.
JM. 29,1992.
79. OBRASCU C. ■> Recuperarea bolnavilor cardim’asculari prin exerciții fizice. Ed. Medic. ?
București, 1986.
80. PAPILIAN V. - Anatomia omului, voL I. Ed. didactică și pedagociă. București, ed. V-a,
1974.
81. POPOVICI ALEXANDRA - Dezvoltarea fizică și deficiențele fizice. în Medicina Sportivă,
corni. DrăganL, Ed. Sport-Turism. 1982.
82. PR.OCA E. - Tratat de patologie chirurgicală, voi. HI - Ortopedia, București,
■ 1988.
83. R/^BOURDIN I, RI\ZEYRE J, ș. a. ~ Reeducation en Geriatrie, Ed. Masscm, București
1989.
84. RADOVICI t. SAMMAMNA EL. - sportivilor traumatizați, Ed.
Sport-Turisra, București. 1975.
85. RADOVICI I, STOENESCU G. - Obezitatea și combaterea ei. Ed. U.C.F.S., București.
1966.
86. RĂDULESCU AL.. ARSENI G, BACIU CL. ș. a. - Traumatismele asteoariiculare, Ed.
Academiei R.S.R, București. 1967.. .1968. voi. I, voi II.
§7. R1PPSTEIN L * Le progxiostic de la scoltosm Med. ei HyM 1970. 922, 1O28- 1.030.
88. ROBANESCU N. - Readaptarea copilului handicapat fizic. Ed. modic., București, 1976.
89. .ROBÂNESCU N. ■- Reeducarea aeuiDirmtone, Ed. Med., București, 1.992.
90. ROBĂNESCU N, HOCÎEJNG C. ~ Limitele trattunentului kinetic în boala scoliotiGă.
Con.gr. II european de medicină sportivă. București. 30.094)3.10,1969.
91. ROY CAMILLE, SICHERE K, GARNIER PH. ■ RcMucation de Fappami
■ locomotemț Masscm et Cie. Paris. 1972.
92. RIJSSEK A., HOFK.OSCH J. - Izoxneiric ExetxMes for Fliysical Fitness, Instituie of Medical

284
 Rdiabilitation, New Ybriu 1964.
93. S.BENGHE T, DUMITRESCU S. - Principii și metode de mcuperaie a șoldului
posttramnatic. Îndreptar de balneofizîolerapie și recuperare medicală. Ed. tiied.. București,
1973.
94. SBENGHE T. - Recitperarca. medicală a sechelelor posttrauniati.ee ale membre- ton Ed.
Med.. Bixtureșu, 1981.
95. SBENGHE T. - Recuperarea medicală a tohiavilor respiratori. Ed. med, Buctn rești. 1983.
96. SBENGHE T. - Klnetologic piofitoctică, terapeutica și de recuperam, Ed. med.. Sumeșii 1987.
$7. SBENGHE T.. ~ Prevenirea suferințelor Hmsciiloartfeulare, Ed. Med, București,
1991.
/-■•m
ț 98ț SBENGHE T. - Recuperarea medicală b domiciliul bolnavului, Ed. medic., Biv airești, 1996.
99. SCHEIBE J„ BRINGMANN W, REINHQL.D D. » Spurttiches Training Wahrend der Kur,
Veb, Beriiu, 1986.
100. STÂNCII) C. “ .Araitoirua funcțională.-Ed. Stadion. Biiciwești. 1974.
101. STOLE I. - Reabilitarea bolnavilor mumatici cu deficiențe motorii. Ed. medic.. București,
1966.
102. STROESCU I, NEGOESCU M, STOICESCU M., DRAFTÂ G. - Recuperata funcționaiă în
practica reumatologîcă, Ed. med. București. 1979.
103. STURZA M. ~ Tehnica hidro și balueoterapiei. Tehnica masajului. Ed. de stai nt literatura
medicală. Buc, 1950.
IOT 7URMEODORU ANA ~ Gitimastica de întreținere. Edil. Med, București. 1985.
105. SllTEANU ST, VICTORIA IONESCU-BLAJA, MOANGĂ MARIAN - Cin aira și
tra.iamen.tul bolilor reumatice, Ed. med. București. 1977.
106, TE.LEK1 N. - PiAleiiic aciuate ale nxupeiarii bolnavilor vârstnici, Rcv, BaineoFlziater. și
Recupemrea Medicală, rm 16,1992,
107. TR£ xMLtSLY A.. - Occupaliorial î. Msrapy for Physicai Dcsfoiscton, BdL Williams aud
Wilkins, Baiiimore,. 1983.
108. URSEANUI. - IMuniatisniul Multului tâaiăfiă Ed. îmbiate,. Bmairești, 1978.
109, VOGLER P, - KinosiiMoipie foiicfeadle, Castan Doin, Paris, 1975.
Î10. VOGI-ER P.»Prevention des nmapacites ei reMaptauon. des hatetopes. Raportul Comiteadm
de sxperți OMS, 1981.
HI. VOGIER.P. - World Programe of Action Coucerniag Disabled Persoriu ONU. NeW"Yoi‘k.
1983.
112. Xl'iARDEZ 1 " Vademecum de Kinesrtb.era.pie et RdedncaHon Foncdonelle, Ed. Maloin,
Paris. 1984.
113. Z.AHARIA. C, UUMTERESCu O,, IECIMSCU D. - Scolioza (clinică, terapia, mciroe.nws).
Ed. naidic.. București., 1980.
114. ZDREAGHEA D.? BRAHE AI - Itempemioa. bdmtvdor cardiaci și oculari, Ed. CIustewiL
1995.

285