Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Expresii PT Compuneri
Expresii PT Compuneri
Am renunţat la ghilimele.
Nu sunt neapărat epitete, comparaţii, personificări, dar ele pot schimba frumuseţea unei
compuneri. Copiii sunt atraşi să lectureze pentru a găsi cele mai frumoase şi neobişnuite
alăturări de cuvinte şi vor căuta singuri (fără îndemnul nostru) astfel de expresii pentru a le
folosi în textele lor. Colegii lor trebuie să vadă că au cele mai reuşite compuneri!
☺IARNA
*Cumplita iarnă
*Acoperământ pufos de omăt gros
*Lungi troiene călătoare
*Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi
*Zale argintie
*Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare
*Întinderea pustie
*Doritul soare
*Oceanul de ninsoare
*Viscolul chiuia
*Lumina cenuşie a serii
*Vântul rece, mişcă uşor crengile goale ale copacilor
*Ce e zăpada? Lacrimi îngheţate
*Steluţe mici şi albe, plutesc în zbor legănat până departe în zări
*Mantie albă
*Cerul e ca leşia
*Viscolul se înteţeşte
*Amurgul serii se întinde ca un zăbranic sur
*Omătul scârţâie sub picioare
*Cerul se oglindeşte în neaua strălucitoare
*Înfăşurat într-o mantie de lumină, fără să-i pese de ger, soarele călătoreşte deasupra
tuturor
*Pulbere de zăpadă
*Fulgi mari ca de vată
*Steluţe argintii
*Săniuţele zboară fără oprire
*Ninge ca-n poveste
*Plapumă albă şi moale
*Zăpada scânteiază
*Întindere lucie de zăpadă
*Copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă
*Iarna-i grădinar vestit....
*S-a aşternut zăpadă nemiluită şi cade, cade puzderie, măruntă şi deasă ca făina la cernut
*Pădurile par cercelate cu flori de zahăr şi de corcoduş
*Ninge cu fulgi mari, care parcă se joacă de-a prinselea prin aer
*Covor moale şi pufos
1
*Pădurea albă, scânteind în mii de luminiţe, seamănă cu un castel din basme
*Întunericul fără fund al nopţilor de iarnă
*Zăpada jucăuşă
*Zăpada încarcă câmpiile în semn de belşug
*Colnicele dorm sub zăpada de trei palme
*Zăpada jucăuşă
*Din coşurile caselor se înalţă leneş fumul
*Vânt iute şi rece
*Din norii albi săgetează ace de ghaţă
*Fulgi uşori şi albi ca florile de cireş
*Pământ somnoros
*Suflarea duşmănoasă a crivăţului
☺PRIMĂVARA
2
*Soare dulce
*Ploaie de miresme
☺VARA
☺TOAMNA
*Mireasmă îmbătătoare
*Pâclă albăstrie
*Cădeau frunzele nucilor c-un fel de grabă
*Razele palide ale soarelui
*Brumă argintie
*Podoabă zdrenţuită
*Frunza cădea, legănându-se în aer ca o aripă de fluture
*Miresme de toamnă blândă
*Aer curat şi răcoros
*Viforniţă păgână
*Frunzele îngălbenite cad legănându-se
*Ciorchini cu boabe mari şi lungi
3
*Frunzele cădeau strecurându-se ca o şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se într-un
lăvicer pe deasupra căruia vântul aleargă grăbit
*Frunzele cad legănându-se ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor
*Gutui amărui cu puf galben ca de pui
*Toamna mână păsările călătoare spre ţările calde
*Stoluri dese
*Văl de btumă argintie mi-a împodobit grădina
*Norii suri îşi poartă plumbul
*Porumbul tremură pe câmp
*Câmpia se culcă sub ploi şi zloată
*Arborii îşi dezbracă frunzişul şi aşteptă goi, dârdâind de frig, hainele noi ale primăverii
viitoare
*Ploaia rece şi subţire
*Ceaţa lăptoasă
*Dealuri zgribulite
*Toamna împrăştie arome dulci şi amărui
*Ţarini zdrenţuite
*Merele încovoiau crenguţele ca cerceii cu grele nestemate
*Toamna cea întunecată
*Codrul a prins a-şi lepăda frunza
*Toamnă mohorâtă cu vânturi mari, tânguitoare
*Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns
*Ceaţa umedă şi deasă
*Toamnă aspră ca un bici
*Cer de plumb
*Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,/Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri.
*....rândunelele se duc,/Se scutur frunzele de nuc,/S-aşază bruma peste vii...
*Frunza tânjea, se îngălbenea
*Iazurile s-au acoperit cu o pânză subţire de verdeaţă
*Ierburile ascunse se clatină blând
*Nuci lemnoase, îmbrăcate în cămăşi zdrenţuite
*Zimţii de gheaţă ai Luceafărului de seară
☺ANIMALELE
4
*Sălbatic, ager armăsar
*Cocorii vâslesc cu aripile lor mari şi obosite
*Aripi cu foşnet de mătase veche
*Ochii lupului strălucesc lacomi
*Albina-cel mai mare inginer de sub cer
*Veveriţa-un ghem de blăniţă de culoarea flăcării cu coada stufoasă adusă pe spinare, cu
un căpşor minuscul în care licăreau ochişorii, ca două boabe de ploaie sau de lacrimi
*Se furişă pe o creangă subţire
*Face o săritură pe o creangă joasă în înălţime ca şi cum puful ei de flacără s-ar desprinde
şi ar pluti în sus
*Inimioara ei de puişor al fagului, al pădurii şi al primăverii
*Gândăcel cu mustăţile de aţă
*Cărăbuş cu barbă în hăinuţă aurie
*Încep a răsuna mii şi mii de glasuri, de ciripiri, de triluri şi de ecouri
*Bondari catifelaţi
*Libelule cu aripi străvezii
*Siluete fugare ale caprelor negre
*Boturile catifelate ale turmelor
*Capul cu botul mic, catifelat şi umed
*Blana moale, mătăsoasă
*Căprioara îşi azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe, se avântă ca o
săgeată
*Boii sunt mici, aproape nişte viţei şi merg încet, suflând aburi groşi pe nări
*Iepurii săreau ca lăcustele
*Boii îl privec duios, suflete mute, poate-i înţelegeau vorbele şi îl iertau pentru loviturile
pe care le dăduse până atunci
*Mieii negri şi creţi bigăie subţirel
*Un pui de câine lup, frumuşel, dar nevolnic încă cu una dintre urechi ascuţită în sus, cu
cealaltă pleoştită
*Privighetoarea, cântăreaţa nopţilor
*Ciocârlia, câtăreaţa luminii şi a muncii
*Ciocârlia îşi porni cântecul în puzderia de aur
*Pui mic şi fricos
* Muget înăbuşit de durere
*Zbieret adânc, sfâşietor
*Lupul poposeşte pe labe, în hăţişuri şi priveşte nemişcat
*Veveriţa hoinăreşte ca o deşucheată, pădurea întreagă
*Rândunica tăie văzduhul ca o săgeată
☺ŞCOALA
5
*Şcoala, grădină înfloritoare
*În clasă e linişte deplină
*Poarta şcolii devine neîncăpătoare pentru mulţimea de copii şi părinţi
*Culoare strălucind de curăţenie
*Geografia, joc minunat, cel mai frumos dintre toate
*Cartea pe care mă necăjeam, urmărind cu degetul şi cu priviri mirate, buchii mari,
întortocheate şi cârligate ca nişte gângănii, era abecedarul
*Ceas al luminii şi al înţelegerii celei mari
*Pe foile albe se zăresc stilourile ca nişte arme părăsite
*Că nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor
☺PATRIA
6
*Carpaţii cu fruntea de zăpezi
*Păduri nesfârşite se înalţă între cer şi pământ
*Arborii sunt drepţi ca nişte lumânări care ard cu flacără verde
*Magazinele cu vitrinele lor largi se scaldă în zeci de culori
*Imaginea gălăgioasă a unui oraş tânăr
*Sporeşte frumuseţea ţării
*Vuietul molcom al vântului prin crengi
*Popor harnic, cutezător şi curat
*Trebuie să fim mândri de frumuseţea nemărginită a pământului nostru
*Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci cu muncă cinstită şi la nevoie cu jertfă.
Munca cinstită, viaţa curată, iubirea de semeni, împlinirea datoriilor pe care le avem-adică
faptele-acestea înseamnă patriotism, nu vorbele deşarte
*Leagăn românesc
*Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
*Tainice şi minunate glasuri măiestre
*Patria este cel dintâi şi cel din urmă cuvânt al omului.
*Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile şi dumbrăvile spânzurate de coastele
dealurilor, limpede şi senin e cerul! Munţii se înalţă trufaşi în văzduh, nopţile încântă auzul şi
ziua farmecă văzul.
7
*Ochii surâdeau de fericire
*Picuri mari, lacrimi de fericire, izvorau în neştire din ochii lui
*Ca toate făpturile apăsate de necazuri, s-a închis în sine
*Îngăduitor şi tăcut
*Răscolit de amărăciune
*Şi-a scos focul de la inimă
*Erau veseli şi lucrau cu însufleţire
*Scârbit de fapta cea rea
*Picături de nelinişte
*Tăcerea tainică
8
*Duşmani amestecaţi cu pământul
*Pierderi înspăimântătoare
*Duşmanii se aruncă unii spre alţii, puştile bubuie, spăngile se-nroşesc. Pe luciul de oţel al
puştii se prelinge sângele
☺ELEMENTE DE PORTRET
9
*Obraji pârliţi de soare
*Obrajii se aprind şi din ochi parcă le ies scântei
*Mâinile ei harnice trebăluiesc de zor cu mişcări largi şi fine
*Mâinile mamei m-au vrăjit
*Mama, fiinţa care ţi-a dat viaţă, te-a învăţat să mergi, să râzi, să vorbeşti
*Tânăr plăpând şi înalt, cu părul bogat şi ondulat, visător, hotărât
*Tânc bălănel, cu capul mare şi privirea sfioasă
*Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe
*Ochi blânzi şi mângâietori
*Domn cărunt, cam posomorât la înfăţişare
*Bărbat gras, deşi tânăr, foarte vorbăreţ şi foarte vesel
*Om în floarea vârstei
*Umeri laţi şi puternici
*Mâini puternice cu degete prelungi şi pline de nerăbdare
*Femeie subţire, puţin încruntată, cu mâinile micuţe, atârnând stinghere
*Mic şi îndesat
*Privire senină
*Naltă, uscăţivă
*Părul alb şi creţ
10
*Vântul nu mai clătina nici o frunză
*Norii se îngroşau, mâncând albastrul cerului
*Ploaia curgea tot mai densă
*Din depărtări izvorau săgeţi lungi de aur, fulgerând în sus, în nori, şi în jos în oglinzile de
apă. Răpăitul ploii a încetat
*Undeva, pe un colţ de aur a apărut curcubeul
*Cea dintâi rază străpunse văzduhul
*Negurile se lasă predeluind zările
*Noapte lucie pe o lume ca din poveşti
*Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată
sală de danţ
*Lumina se cerne din ce în ce mai densă
*Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa, ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de
fericirea unei asemenea atingeri
*Norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi
*Cerul era greoi ca de bumbac
11