ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr.

21 din 15 aprilie 2004

privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă

1. Definitii si concepte din domeniul Managementului Situatiilor de Urgenta

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, denumit în
continuare Sistem Naţional, se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pentru
prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, asigurarea şi coordonarea
resurselor umane, materiale, financiare şi de altă natură necesare restabilirii stării
de normalitate.
(2) Sistemul Naţional este organizat de autorităţile administraţiei publice şi se
compune dintr-o reţea de organisme, organe şi structuri abilitate în
managementul situaţiilor de urgenţă, constituite pe niveluri sau domenii de
competenţă, care dispune de infrastructură şi de resursele necesare pentru
îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

ART. 2
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile folosite au
următorul înţeles:
#M2
a) situaţia de urgenţă - evenimente excepţionale, cu caracter nonmilitar, care
ameninţă viaţa sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale şi
culturale, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de
măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse specializate şi managementul unitar
al forţelor şi mijloacelor implicate;
#B
b) amploarea situaţiei de urgenţă - mărimea ariei de manifestare a efectelor
distructive ale acesteia în care sunt ameninţate sau afectate viaţa persoanelor,
funcţionarea instituţiilor statului democratic, valorile şi interesele comunităţii;
c) intensitatea situaţiei de urgenţă - viteza de evoluţie a fenomenelor distructive şi
gradul de perturbare a stării de normalitate;
#M1
d) starea potenţial generatoare de situaţii de urgenţă - complex de factori de risc
care, prin evoluţia lor necontrolată şi iminenţa ameninţării, ar putea aduce
atingere vieţii şi sănătăţii populaţiei, valorilor materiale şi culturale importante şi
factorilor de mediu;
#B
e) iminenţa ameninţării - parametrii de stare şi timp care determină declanşarea
inevitabilă a unei situaţii de urgenţă;
f) starea de alertă - se declară potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi se referă
la punerea de îndată în aplicare a planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire,
avertizare a populaţiei, limitare şi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă;
g) managementul situaţiei de urgenţă - ansamblul activităţilor desfăşurate şi
procedurilor utilizate de factorii de decizie, instituţiile şi serviciile publice abilitate
pentru identificarea şi monitorizarea surselor de risc, evaluarea informaţiilor şi
analiza situaţiei, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acţiune şi
implementarea acestora în scopul restabilirii situaţiei de normalitate;
h) monitorizarea situaţiei de urgenţă - proces de supraveghere necesar evaluării
sistematice a dinamicii parametrilor situaţiei create, cunoaşterii tipului, amplorii şi
intensităţii evenimentului, evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale acestuia, precum şi a
modului de îndeplinire a măsurilor dispuse pentru gestionarea situaţiei de
urgenţă;
i) factor de risc - fenomen, proces sau complex de împrejurări congruente, în
acelaşi timp şi spaţiu, care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de
risc;
#M1
j) tipuri de risc - cazuri de forţă majoră determinate de incendii, cutremure,
inundaţii, accidente, explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri
în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea sau
scufundarea unor nave, căderi de obiecte din atmosferă ori din cosmos, tornade,
avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale, sinistre
grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factori
de risc specifici; grevele nu pot fi considerate tipuri de risc în condiţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă;
#B
k) gestionarea situaţiilor de urgenţă - identificarea, înregistrarea şi evaluarea
tipurilor de risc şi a factorilor determinanţi ai acestora, înştiinţarea factorilor
interesaţi, avertizarea populaţiei, limitarea, înlăturarea sau contracararea
factorilor de risc, precum şi a efectelor negative şi a impactului produs de
evenimentele excepţionale respective;
l) intervenţia operativă - acţiunile desfăşurate, în timp oportun, de către
structurile specializate în scopul prevenirii agravării situaţiei de urgenţă, limitării
sau înlăturării, după caz, a consecinţelor acesteia;
m) evacuarea - măsură de protecţie luată în cazul ameninţării iminente, stării de
alertă ori producerii unei situaţii de urgenţă şi care constă în scoaterea din zonele
afectate sau potenţial a fi afectate, în mod organizat, a unor instituţii publice,
agenţi economici, categorii sau grupuri de populaţie ori bunuri şi dispunerea
acestora în zone şi localităţi care asigură condiţii de protecţie a persoanelor,
bunurilor şi valorilor, de funcţionare a instituţiilor publice şi agenţilor economici.

ART. 3
Principiile managementului situaţiilor de urgenţă sunt:
a) previziunea şi prevenirea;
b) prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor;
c) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
d) asumarea responsabilităţii gestionării situaţiilor de urgenţă de către autorităţile
administraţiei publice;
e) cooperarea la nivel naţional, regional şi internaţional cu organisme şi organizaţii
similare;
f) transparenţa activităţilor desfăşurate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă,
astfel încât acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse;
g) continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă,
de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale până la nivelul autorităţilor
administraţiei publice centrale,
în funcţie de amploarea şi de intensitatea acestora;
h) operativitatea, conlucrarea activă şi subordonarea ierarhică a componentelor
Sistemului Naţional.

ART. 4
(1) Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de situaţii
de urgenţă se întreprind, în condiţiile legii, după caz, acţiuni şi măsuri pentru:
a) avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de pericol;
b) declararea stării de alertă în cazul iminenţei ameninţării sau producerii situaţiei
de urgenţă;
c) punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice tipurilor de
risc şi, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parţial afectată;
d) intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie de
situaţie, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative;
e) acordarea de ajutoare de urgenţă;
f) instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute de art. 93 din
Constituţia României, republicată;
g) solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională;
h) acordarea de despăgubiri persoanelor juridice şi fizice;
i) alte măsuri prevăzute de lege.
#M1
(2) Pe timpul stării de alertă se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru
înlăturarea stării de forţă majoră.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care le-
au determinat şi se aplică cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de lege.
#B
(4) Acţiunile şi măsurile prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) se stabilesc în regulamente,
planuri, programe sau în documente operative aprobate prin decizii, ordine ori
dispoziţii emise conform reglementărilor în vigoare.
#M2
(5) Hotărârea de declarare a stării de alertă cuprinde:
 a) baza legală;
b) perioada de aplicare;
c) măsurile dispuse;
d) obligaţiile cetăţenilor şi ale operatorilor economici în ceea ce priveşte
participarea la activităţi în folosul comunităţilor locale.
(6) În funcţie de evoluţia situaţiei de urgenţă care a determinat declararea stării de
alertă, durata sau aria acesteia se poate prelungi ori extinde sau restrânge, după
caz.
#B

ART. 5
Autorităţile şi organismele din componenţa Sistemului Naţional cooperează, în
exercitarea atribuţiilor specifice, atât între ele, cât şi cu alte instituţii şi organisme
din afara acestuia, din ţară sau din străinătate, guvernamentale sau
neguvernamentale

2. Organizarea Sistemului National pentru Managementul Situatiilor de Urgenta

CAP. 2
Organizarea Sistemului Naţional

ART. 6
Sistemul Naţional are în compunere:
a) comitete pentru situaţii de urgenţă;
b) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;
#M2
c) servicii de urgenţă profesioniste şi servicii de urgenţă voluntare;
d) centre operative şi centre de coordonare şi conducere a intervenţiei;
#B
e) comandantul acţiunii.

ART. 7
(1) Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt:
#M4
a) *** Abrogată
#M2
a^1) Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă;
#B
b) comitetele ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale pentru situaţii de
urgenţă;
c) Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă;
d) comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă;
e) comitetele locale pentru situaţii de urgenţă.
(2) Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt organisme interinstituţionale de
sprijin al managementului şi se întrunesc semestrial şi ori de câte ori situaţia
impune.
#M4
ART. 8 *** Abrogat
#M4

ART. 8^1
(1) În vederea planificării strategice, a monitorizării permanente şi evaluării
factorilor de risc, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor, precum şi pentru coordonarea
gestionării situaţiilor de urgenţă determinate de tipurile de risc stabilite prin
hotărâre a Guvernului, se constituie şi funcţionează Comitetul naţional pentru
situaţii speciale de urgenţă, denumit în continuare Comitetul naţional, sub
conducerea viceprim-ministrului pentru securitate naţională, în calitate de
preşedinte.
#M2
(2) Vicepreşedintele Comitetului naţional pentru situaţii speciale de urgenţă este
ministrul afacerilor interne.
(3) Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă este un organism
interministerial format din miniştri şi conducători ai instituţiilor publice centrale, în
funcţie de tipurile de risc gestionate sau funcţiile de sprijin repartizate în
competenţă în cadrul Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de
Urgenţă.
(4) Suportul decizional al Comitetului naţional pentru situaţii speciale de urgenţă
se asigură prin Centrul operaţional de comandă al Guvernului, care are în
compunere experţi şi specialişti din cadrul componentelor Sistemului Naţional de
Management al Situaţiilor de Urgenţă şi subordonează operaţional toate centrele
operative şi operaţionale constituite la nivel central şi local.
#M4
(5) Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, prin Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă, asigură secretariatul tehnic permanent al Comitetului naţional.
#M4

ART. 8^2
(1) Pentru stabilirea strategiilor şi programelor privind prevenirea şi gestionarea
situaţiilor de urgenţă, Comitetul naţional poate solicita consultarea unor experţi,
specialişti, cadre didactice sau cercetători constituiţi în grupuri de suport tehnico-
ştiinţific.
(2) Comitetul naţional şi grupurile de suport tehnico-ştiinţific, alături de
reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, structurilor asociative ale
autorităţilor administraţiei publice locale, asociaţiilor profesionale, sindicatelor,
unităţilor de învăţământ superior şi institutelor de cercetare, instituţiilor culturale,
ale cultelor şi asociaţiilor religioase recunoscute potrivit legii şi ai mass-mediei,
formează Platforma naţională pentru reducerea riscurilor la dezastre.
#B

ART. 9
(1) La ministere şi la alte instituţii publice centrale cu atribuţii în gestionarea
situaţiilor de urgenţă se constituie şi funcţionează sub conducerea miniştrilor,
respectiv a conducătorilor instituţiilor publice centrale, comitete ministeriale
pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete ministeriale.
(2) Comitetul ministerial se constituie prin ordin al ministrului ori al
conducătorului instituţiei publice centrale, după caz, şi are în componenţă
persoane cu putere de decizie, experţi şi specialişti din aparatul propriu al
ministerului şi din unele instituţii şi unităţi aflate în subordinea acestuia, cu
atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă.
(3) În componenţa comitetului ministerial, la solicitarea ministrului respectiv, pot fi
cooptaţi şi reprezentanţi ai altor ministere şi instituţii cu atribuţii în domeniu.

ART. 10
(1) La nivelul municipiului Bucureşti se constituie, sub conducerea prefectului,
Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă.
(2) Din comitetul prevăzut la alin. (1) fac parte primarul general, primarii de
sectoare, şefi de servicii publice deconcentrate, descentralizate şi de gospodărie
comunală, manageri ai unor instituţii, regii autonome şi societăţi comerciale care
îndeplinesc funcţii de sprijin în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi
manageri ai agenţilor economici care, prin specificul activităţii, constituie factori
de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă.
#M4
(2^1) În cadrul comitetului prevăzut la alin. (1), inspectorul şef al Inspectoratului
pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti este vicepreşedintele cu
atribuţii de coordonare unitară a tuturor componentelor cu responsabilităţi în
realizarea intervenţiei.
#B
(3) Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetului prevăzut la alin. (1) se
stabilesc prin ordin al prefectului.

ART. 11
(1) La nivelul judeţelor se constituie, sub conducerea prefecţilor, comitete
judeţene pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete judeţene.
(2) Din comitetul judeţean fac parte preşedintele consiliului judeţean, şefi de
servicii
deconcentrate, descentralizate şi de gospodărie comunală şi alţi manageri ai unor
instituţii şi societăţi comerciale de interes judeţean care îndeplinesc funcţii de
sprijin în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi manageri ai agenţilor
economici care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial
generatori de situaţii de urgenţă.
#M4
(2^1) În cadrul comitetului judeţean, inspectorul-şef al inspectoratului pentru
situaţii de urgenţă judeţean este vicepreşedintele cu atribuţii de coordonare
unitară a tuturor componentelor cu responsabilităţi în realizarea intervenţiei.
#B
(3) Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor judeţene se stabilesc prin
ordine ale prefecţilor.
#M4
ART. 11^1*)
(1) În municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov, competenţele prevăzute la art. 10 şi 11
se exercită, după caz, de Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de
Urgenţă sau de comitetul judeţean, în funcţie de zona afectată sau potenţial a fi
afectată.
#CIN
*) Conform art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2014 (#M4),
prevederile art. 11^1 intră în vigoare la data de 29 ianuarie 2015 [30 de zile de la
data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2014 (#M4)].
#M1

ART. 12
(1) La nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi
al comunelor se constituie, sub conducerea primarului, comitete locale pentru
situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete locale.
(2) Din comitetul local fac parte un viceprimar, secretarul comunei, oraşului,
sectorului sau municipiului, după caz, şi reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai
principalelor instituţii şi agenţi economici din unitatea administrativ-teritorială
respectivă, precum şi manageri sau conducători ai agenţilor economici, filialelor,
sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care, prin specificul activităţii, constituie
factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă.
(3) Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor locale se stabilesc prin
dispoziţie a primarului.
#M1

ART. 13
(1) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca organ de specialitate din
subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, asigură coordonarea unitară
şi permanentă a activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.
#B
(2) În cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă se organizează
inspecţia de prevenire, centrul operaţional naţional şi alte structuri adecvate
pentru managementul situaţiilor de urgenţă, încadrate cu personal specializat pe
tipuri de riscuri, în comunicaţii, informatică şi relaţii publice.
(3) Centrul operaţional îndeplineşte permanent funcţiile de monitorizare,
evaluare, înştiinţare, avertizare, prealarmare, alertare şi coordonare tehnică
operaţională la nivel naţional a situaţiilor de urgenţă.
#M4
(4) *** Abrogat
#B
(5) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă asigură, potrivit
competenţelor legale, cooperarea şi reprezentarea la nivel naţional în domeniile
protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionării situaţiilor de urgenţă.

ART. 14
(1) Serviciile publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă, denumite
în continuare servicii de urgenţă profesioniste, constituite ca servicii
deconcentrate, care funcţionează ca inspectorate judeţene şi al municipiului
Bucureşti, asigură în zonele de competenţă coordonarea, îndrumarea şi controlul
activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă. (2) În cadrul
serviciilor de urgenţă profesioniste se organizează inspecţii de prevenire, centre
operaţionale şi alte structuri adecvate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă,
încadrate cu personal
specializat pe tipuri de riscuri, în comunicaţii, informatică şi relaţii publice.
(3) Centrele operaţionale prevăzute la alin. (2) îndeplinesc permanent funcţiile
prevăzute la art. 13 alin. (3) la nivelul judeţelor, respectiv al municipiului Bucureşti.
(4) Serviciile de urgenţă profesioniste, prin centrele operaţionale, asigură
secretariatele tehnice permanente ale comitetelor judeţene şi al Comitetului
Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă.
(5) Serviciile publice de urgenţă asigură, potrivit competenţelor legale în unităţile
administrativteritoriale în care funcţionează, cooperarea în domeniile protecţiei
civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionării situaţiilor de urgenţă.
#M1

ART. 15
(1) La nivelul ministerelor, al altor instituţii publice centrale cu atribuţii în
gestionarea situaţiilor de urgenţă, al municipiilor - cu excepţia municipiului
Bucureşti -, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi comunelor se constituie
centre operative pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare centre
operative.
#M4
(2) La ministerele şi instituţiile publice centrale cu atribuţii şi funcţii de sprijin
complexe în prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, stabilite prin hotărâre
a Guvernului, centrele operative se constituie ca structuri cu activitate
permanentă.
#B
(3) Centrele operative prevăzute la alin. (2) îndeplinesc permanent funcţiile
prevăzute la art. 13 alin. (3), în domeniile de competenţă, ale ministerelor şi
instituţiilor publice centrale respective.
(4) Centrele operative prevăzute la alin. (2) se constituie din personalul aparatului
propriu al autorităţii respective, prin ordin al ministrului, conducătorului instituţiei
publice centrale sau prin dispoziţie a primarului.
(5) Centrele operative asigură secretariatele tehnice ale comitetelor constituite la
nivelul autorităţilor publice centrale sau locale prevăzute la alin. (1).
#M2

ART. 15^1
Gestionarea operaţională a situaţiilor de urgenţă la nivel naţional se realizează
prin Centrul naţional de coordonare şi conducere a intervenţiei, constituit la
nivelul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, care asigură permanent
fluxul informaţional pentru Centrul operaţional de comandă al Guvernului.
#M2

ART. 15^2
(1) La nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti se înfiinţează centrele de
coordonare şi conducere a intervenţiei care asigură analiza, evaluarea situaţiei şi
coordonarea acţiunilor de intervenţie şi asigură suportul decizional al comitetelor
judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti.
(2) Centrele judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti de coordonare şi
conducere a intervenţiei pentru situaţii de urgenţă au în compunere personal din
cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, precum şi experţi şi specialişti
din cadrul instituţiilor şi operatorilor economici de interes local care asigură funcţii
de sprijin.
(3) Centrele judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti de coordonare şi
conducere a intervenţiei îşi desfăşoară activitatea în spaţii puse la dispoziţie de
către autorităţile administraţiei publice locale sau de către inspectoratele pentru
situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti.
(4) În funcţie de aria şi complexitatea situaţiei intervenite se pot crea centre de
coordonare şi conducere a intervenţiei la nivel zonal, prin ordin al ministrului
afacerilor interne, la propunerea secretarului de stat, şeful Departamentului
pentru situaţii de urgenţă.
#M4

ART. 15^3
Cheltuielile curente şi de capital ale centrelor prevăzute la art. 15^1 şi art. 15^2 se
asigură din bugetele instituţiilor care administrează spaţiile în care acestea
funcţionează.
#M4

ART. 16
 (1) În situaţii de urgenţă, coordonarea unitară a acţiunii tuturor forţelor implicate
în intervenţie se realizează de către comandantul acţiunii, care este desemnat la
nivel naţional, judeţean sau al municipiului Bucureşti, în funcţie de natura şi
gravitatea evenimentului şi de mărimea categoriilor de forţe concentrate.
(2) Comandantul acţiunii este ajutat în îndeplinirea sarcinilor de unul sau mai mulţi
comandanţi ai intervenţiei aflaţi la locul producerii evenimentului excepţional, de
grupa operativă şi de punctul operativ avansat constituite potrivit reglementărilor
în vigoare.
(3) Desemnarea şi competenţele comandantului acţiunii şi comandantului
intervenţiei se stabilesc prin hotărârea Guvernului privind managementul tipurilor
de risc.
#M2

ART. 17
Structura, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor şi centrelor operative se
stabilesc pe baza regulamentului-cadru aprobat prin hotărâre a Guvernului.
#M2

ART. 18
(1) Sistemul de comunicaţii, de prelucrare automată şi de stocare a datelor
necesare funcţionării Sistemului Naţional se asigură prin mijloace proprii ale
Ministerului Afacerilor Interne, ale celor din dotarea Ministerului pentru
Societatea Informaţională, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi ale altor
componente ale sistemului naţional de apărare şi securitate naţională.
#B
(2) Modalităţile de utilizare a sistemului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin
protocoale de colaborare.
#M4

ART. 19
Principalele funcţii de sprijin pe care le pot îndeplini ministerele, celelalte organe
centrale şi unele organizaţii neguvernamentale, în prevenirea şi gestionarea
situaţiilor de urgenţă, în cadrul managementului tipurilor de risc, se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului.

3. Unitati si structuri specializate aflate in subordinea Inspectoratului General

HOTĂRÂRE nr. 1.490 din 9 septembrie 2004

pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă
CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare
Inspectoratul General, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale,
cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor,
având sediul în Bucureşti.

ART. 2
Inspectoratul General asigură, la nivel naţional, punerea în aplicare într-o
concepţie unitară a legislaţiei în vigoare în domeniile apărării vieţii, bunurilor şi a
mediului împotriva incendiilor şi dezastrelor, precum şi al realizării măsurilor de
protecţie civilă şi gestionarea situaţiilor de urgenţă.
ART. 3
(1) Inspectoratul General participă, în domeniile de competenţă, la îndeplinirea
funcţiilor de strategie, reglementare, control, administrare şi reprezentare, ce
revin, potrivit legii, Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) Inspectoratul General emite, în calitate de autoritate de reglementare în
domeniu, metodologii, norme, regulamente şi proceduri care se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Inspectoratul General asigură coordonarea şi controlul de specialitate al
serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, profesioniste şi
voluntare.

ART. 4
(1) Inspectoratul General este componentă a Sistemului Naţional de Management
al Situaţiilor de Urgenţă, denumit în continuare Sistem Naţional, şi face parte din
forţele de protecţie ale Sistemului de Securitate şi Apărare Naţională.
(2) Inspectoratul General organizează şi asigură funcţionarea Secretariatului tehnic
permanent al Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, ca
structură în cadrul Centrului Operaţional Naţional.
----------
Alin. (2) al art. 4 al anexei 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr.
606 din 29 august 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 1
septembrie 2016.

ART. 5
Inspectoratul General este organul de control abilitat, potrivit legii, pentru
supravegherea pieţei produselor/familiilor de produse cu rol în satisfacerea
cerinţei de securitate la incendiu, precum şi pentru respectarea normelor şi
instrucţiunilor privind adăposturile de protecţie civilă.

ART. 6
 (1) Inspectoratul General asigură planificarea, organizarea şi realizarea activităţilor
specifice, în concordanţă cu cerinţele dreptului umanitar internaţional.
(2) La nivel naţional, Inspectoratul General coordonează instituţiile participante la
managementul situaţiilor de urgenţă, în concordanţă cu principiile existente pe
plan internaţional, specifice O.N.U., N.A.T.O., U.E. şi altor organisme la care
România este parte.
(3) Ca punct naţional de contact, Inspectoratul General asigură relaţiile cu
organismele şi organizaţiile internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale
cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor de urgenţă.

ART. 7
(1) Inspectoratul General are în subordine serviciile de urgenţă profesioniste,
structuri cu personalitate juridică, organizate ca inspectorate pentru situaţii de
urgenţă judeţene şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă «Dealul Spirii»
Bucureşti-Ilfov.
----------
Alin. (1) al art. 7 al anexei 1 a fost modificat de pct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr.
606 din 29 august 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 1
septembrie 2016.
(2) În subordinea directă a Inspectoratului General mai funcţionează instituţii de
învăţământ, de pregătire, de studii şi cercetare ştiinţifică, de comunicaţii şi
informatică, grupuri de prevenire şi intervenţie, subunităţi specializate, baze,
ateliere şi depozite de asigurare tehnică, logistică şi de reparaţii, Muzeul Naţional
al Pompierilor şi alte structuri necesare îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege.

ART. 8
Inspectoratul General asigură planificarea şi mobilizarea resurselor proprii la
instituirea măsurilor excepţionale prevăzute de lege, precum şi la declararea
stărilor de mobilizare şi de război.

ART. 9
Pentru formarea şi încadrarea personalului necesar inspectoratelor şi celorlalte
structuri subordonate, care înlocuieşte eşalonat militarii în termen, Inspectoratul
General elaborează planuri şi programe de învăţământ, precum şi Planul de
profesionalizare.

4. Organizarea, funcționare și principalele atribuții ale inspectoratelor pentru

situații de urgență județene

ART. 17
(1) În cadrul Inspectoratului General se constituie şi funcţionează ca structuri
specializate,pe domenii de competenţă:
a) Centrul Operaţional Naţional, care îndeplineşte permanent funcţiile de
monitorizare, evaluare, înştiinţare, avertizare, prealarmare, alarmare, alertare,
coordonare şi conducere operaţională, la nivel naţional, a situaţiilor de urgenţă;
b) inspecţia de prevenire, care asigură îndeplinirea funcţiilor de reglementare,
avizare, îndrumare, informare publică şi control;
b^1) structura de pregătire pentru intervenţie şi rezilienţa comunităţilor, cu
responsabilităţi în domeniul asigurării cadrului de reglementare a pregătirii
personalului operativ propriu, precum şi a populaţiei privind comportarea în situaţii de
urgenţă;
---------
b^2) structura de planificare exerciţii şi management stări excepţionale care asigură
activităţile de pregătire prin exerciţii de nivel regional, naţional şi internaţional,
respectiv planificarea şi mobilizarea resurselor proprii la instituirea măsurilor
excepţionale prevăzute de lege;
----------
c) structura de management logistic, care organizează, controlează şi realizează
măsurile specifice de asigurare tehnico-materială, de administrare a patrimoniului şi
de altă natură pentru îndeplinirea atribuţiilor;
d) structura financiar-contabilă, care asigură gestionarea fondurilor publice alocate,
aferente Inspectoratului General;
e) alte compartimente adecvate îndeplinirii misiunilor specifice.
(2) Inspectoratul General este organizat pe direcţii, servicii, birouri şi/sau
compartimente.
(3) Statul de organizare (statul de funcţiuni) al Inspectoratului General se aprobă prin
ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

ART. 18
(1) Centrul Operaţional Naţional, denumit în continuare Centrul Operaţional,
organizează şi asigură Secretariatul tehnic permanent al Comitetului Naţional pentru
Situaţii Speciale de Urgenţă, denumit în continuare Comitetul Naţional.
----------
(2) Centrul Operaţional se încadrează cu personal specializat pe tipuri de riscuri,
precum şi cu specialişti în comunicaţii, informatică şi în alte domenii de activitate,
conform cerinţelor operative.
(3) Activitatea Centrului Operaţional se desfăşoară permanent. Personalul execută
serviciul în ture, pe schimburi sau cu program normal.

ART. 19
Centrul Operaţional are următoarele atribuţii principale:
a) desfăşoară activităţi de analiză, evaluare şi sinteză referitoare la situaţiile de
urgenţă;
b) asigură înregistrarea tipurilor de risc şi a factorilor determinanţi ai acestora şi
întocmeşte situaţia generală a riscurilor la nivel naţional;
c) monitorizează evoluţia situaţiilor de urgenţă şi informează operativ, când este
cazul, preşedintele Comitetului Naţional şi celelalte organisme abilitate să întreprindă
măsuri cu caracter preventiv ori de intervenţie;
d) elaborează concepţia generală privind planificarea, pregătirea, organizarea şi
desfăşurarea acţiunilor de răspuns, precum şi concepţia specifică de acţiune în
situaţii de urgenţă, conform reglementărilor interne, emise în baza răspunderilor
privind tipurile de risc gestionate şi funcţiile de sprijin îndeplinite;
e) face propuneri Comitetului Naţional privind activitatea preventivă şi de intervenţie
în situaţii de urgenţă;
f) urmăreşte aplicarea prevederilor regulamentelor privind gestionarea situaţiilor de
urgenţă şi ale planurilor de intervenţie/cooperare specifice tipurilor de riscuri;
g) asigură transmiterea operativă a deciziilor, dispoziţiilor şi ordinelor şi urmăreşte
menţinerea legăturilor de comunicaţii cu centrele operaţionale, centrele operative cu
funcţionare permanentă, cu alte organisme implicate în gestionarea situaţiilor de
urgenţă, precum şi cu forţele proprii aflate în îndeplinirea misiunilor;
h) centralizează, la nivel naţional şi/sau zonal/regional, după caz, solicitările privind
necesarul de resurse pentru îndeplinirea funcţiilor de sprijin, premergător şi în timpul
situaţiilor de urgenţă, şi le înaintează organismelor abilitate să le soluţioneze;
i) asigură transmiterea/retransmiterea mesajelor de atenţionare, alarmare şi vertizare
primite de la instituţiile specializate către serviciile de urgenţă din subordine şi
administraţia publică, după caz;
j) gestionează, la nivel naţional, baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă date
în competenţă;
k) desfăşoară activităţi în domeniile asistenţei internaţionale şi medicinei de urgenţă
a dezastrelor;
-----------
l) îndeplineşte alte atribuţii conform reglementărilor interne.

ART. 20
(1) Pentru îndeplinirea unor atribuţii complexe, misiuni sau sarcini operative, la
nivelul
Inspectoratului General se pot constitui comisii, consilii, comitete, grupuri de lucru
şi/sau grupe operative.
(2) Componenţa şi atribuţiile organismelor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin
ordin al inspectorului general, iar despre aceasta se consemnează în ordinul de zi pe
unitate.

ART. 21
(1) În cadrul Inspectoratului General funcţionează consiliul de conducere, ca organ
consultativ al inspectorului general.
(2) Componenţa şi regulamentul de funcţionare ale consiliului de conducere al
Inspectoratului General se aprobă prin ordin al inspectorului general.

ART. 22
(1) Numărul de posturi pentru Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă se
stabileşte prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.
(2) Numărul de posturi stabilit în condiţiile alin. (1) se asigură cu încadrarea în
numărul maxim de posturi aprobat Ministerului Internelor şi Reformei
administrative şi unităţilor din subordinea sa.
--------------

CAP. II
Principii de organizare şi funcţionare
ART. 3
(1) Organizarea şi funcţionarea inspectoratelor se bazează pe principiile legalităţii,
autonomiei, împărţirii administrativ-teritoriale, deconcentrării şi descentralizării
responsabilităţii, corelării cerinţelor şi resurselor, cooperării şi solidarităţii, în vederea:
a) pregătirii preventive şi protecţiei prioritare a populaţiei;
b) realizării condiţiilor necesare supravieţuirii în situaţii de urgenţă;
c) participării la protecţia valorilor culturale, arhivistice, de patrimoniu şi a bunurilor
materiale, precum şi a mediului;
d) desfăşurării pregătirii profesionale a personalului organismelor specializate şi
serviciilor de urgenţă;
e) organizării şi executării intervenţiei operative pentru limitarea şi înlăturarea
efectelor
situaţiilor de urgenţă;
f) constituirii rezervelor de resurse financiare şi tehnicomateriale specifice.
(2) Aplicarea principiilor prevăzute la alin. (1) vizează următoarele obiective:
a) timpul de răspuns şi operativitatea permanentă;
b) supleţea organizatorică;
c) capacitatea de răspuns credibilă;
d) restructurarea şi modernizarea serviciilor de urgenţă profesioniste;
e) parteneriatul operaţional intensificat;
f) intervenţia graduală;
g) interoperabilitatea la nivel local, zonal, regional şi internaţional;
h) managementul integrat al serviciilor de urgenţă profesioniste;
i) participarea cu resurse a comunităţilor locale.

ART. 4
În cadrul inspectoratelor se constituie şi funcţionează ca structuri specializate:
a) centrul operaţional, care îndeplineşte permanent, la nivelul zonei de competenţă,
atribuţiile privind monitorizarea, evaluarea, înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea,
alertarea şi coordonarea tehnică operaţională a intervenţiilor pentru gestionarea
situaţiilor de urgenţă;
b) inspecţia de prevenire, care îndeplineşte, în zona de competenţă, atribuţiile pe linie
de avizare/autorizare, informare publică preventivă, îndrumare şi control privind
prevenirea situaţiilor de urgenţă;
c) structura de pregătire pentru intervenţie şi rezilienţa comunităţilor, cu
responsabilităţi în domeniul pregătirii personalului operativ propriu, precum şi a
populaţiei privind comportarea în situaţii de urgenţă;
d) subunităţi de intervenţie organizate ca grupuri de prevenire şi intervenţie,
detaşamente speciale, detaşamente, secţii, staţii, pichete de pompieri, de protecţie
civilă şi mixte, având în componenţă un număr variabil de echipe şi echipaje
specializate pe tipuri de intervenţii, precum şi alte structuri necesare îndeplinirii
misiunilor încredinţate;
e) structuri de suport logistic;
f) alte structuri funcţionale.
----------
Art. 4 a fost modificat de pct. 2 al art. II din HOTĂRÂREA nr. 606 din 29 august 2016,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 1 septembrie 2016.

ART. 5
La dimensionarea structurilor specializate şi compartimentelor funcţionale ale
inspectoratelor se au în vedere, cumulativ, următoarele elemente:
a) tipurile de risc gestionate şi frecvenţa lor de manifestare;
b) suprafaţa unităţii/unităţilor administrativ-teritoriale din sfera de competenţă şi
potenţialul economic al acesteia/acestora;
c) densitatea populaţiei;
d) volumul şi complexitatea atribuţiilor stabilite în competenţă;
e) necesarul de înzestrare cu mijloace tehnice şi performanţele acestora, în raport cu
timpii de răspuns;
f) caracterul operativ, tehnic sau administrativ al atribuţiilor şi activităţilor;
g) nivelul de pregătire necesar şi nevoile de specializare ale personalului;
h) necesitatea asigurării operativităţii permanente.
ART. 6
(1) Inspectoratul îşi îndeplineşte misiunile specifice într-o porţiune din teritoriul
naţional, denumită zonă de competenţă, care coincide, de regulă, cu teritoriul
judeţului.
(2) Zonele de competenţă, denumirile inspectoratelor şi sediile acestora sunt
prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
(3) Pentru situaţiile de urgenţă care impun concentrări masive de forţe şi mijloace de
intervenţie, inspectoratele stabilesc din timp nevoile estimate şi solicită în sprijin
grupări operative ori subunităţi specializate, care vor acţiona temporar în afara
zonelor de competenţă.
(4) În situaţii de urgenţă inspectoratul poate acţiona temporar şi în afara zonelor de
competenţă. Compunerea şi valoarea grupărilor operative şi aliniamentele până la
care acestea pot acţiona în afara zonelor de competenţă se stabilesc prin documente
operative aprobate de inspectorul general al Inspectoratului General, denumit în
continuare inspector general.
(5) Abrogat.
----------
Alin. (5) al art. 6 a fost abrogat de pct. 3 al art. II din HOTĂRÂREA nr. 606 din 29 august
2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 1 septembrie 2016.

ART. 7
(1) Inspectoratul este condus de şeful inspectoratului, numit în condiţiile legii, la
propunerea prefectului.
(2) Şeful inspectoratului are calitatea de ordonator terţiar de credite.
(3) În exercitarea atribuţiilor sale şeful inspectoratului emite ordine.
(4) Şeful inspectoratului răspunde de aplicarea legii în domeniul de competenţă şi
asigură executarea dispoziţiilor organelor ierarhice, precum şi a celor date de prefect
în baza prevederilor art. 24 din Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului.

ART. 8
(1) Şeful inspectoratului este ajutat de un prim-adjunct şi un adjunct, numiţi prin ordin
al inspectorului general.
(2) Abrogat.
----------
Alin. (2) al art. 8 a fost abrogat de pct. 4 al art. II din HOTĂRÂREA nr. 606 din 29 august
2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 1 septembrie 2016.
(3) Abrogat.
----------
Alin. (3) al art. 8 a fost abrogat de pct. 4 al art. II din HOTĂRÂREA nr. 606 din 29 august
2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 1 septembrie 2016.
(4) În absenţa şefului inspectoratului conducerea se asigură de prim-adjunctul
prevăzut la alin. (1) ori de altă persoană desemnată de acesta.

ART. 9
(1) Subunitatea de intervenţie de nivel grup se prevede la Inspectoratul pentru Situaţii
de Urgenţă «Dealul Spirii» Bucureşti-Ilfov şi îşi desfăşoară activitatea într-un areal
stabilit şi aprobat de către inspectorul-şef, denumită în continuare zonă de
responsabilitate.
(2) Subunităţile de nivel detaşament special, detaşament, secţie, staţie şi pichet,
constituite în raport cu natura riscurilor şi frecvenţa lor de manifestare, îndeplinesc
misiuni specifice, de regulă, într-o porţiune din zona de competenţă/responsabilitate,
denumită în continuare raion de intervenţie.
(3) Raionul de intervenţie se stabileşte pe principiul timpului de răspuns şi poate
depăşi
limitele zonei de competenţă numai pentru nevoi operative.
(4) Conducerea subunităţilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se asigură de către
comandantul
fiecăreia dintre ele, ajutat de un adjunct, după caz.
(5) Echipajele, echipele şi personalul operativ din componenţa subunităţilor prevăzute
la alin. (2), care execută serviciul permanent în aceeaşi tură, constituie garda de
intervenţie.
(6) Garda de intervenţie este condusă nemijlocit de şeful acesteia.
----------
Art. 9 a fost modificat de pct. 5 al art. II din HOTĂRÂREA nr. 606 din 29 august 2016,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 1 septembrie 2016.
ART. 10
Organigrama, statul de organizare şi regulamentul de organizare ale inspectoratului se
elaborează şi se aprobă conform competenţelor stabilite la nivelul Ministerului
Afacerilor Interne.
----------
Art. 10 a fost modificat de pct. 6 al art. II din HOTĂRÂREA nr. 606 din 29 august 2016,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 1 septembrie 2016

5. Îndatoririle și drepturile cadrelor militare

LEGE nr. 80 din 11 iulie 1995

privind statutul cadrelor militare

CAPITOLUL II
Îndatoririle şi drepturile cadrelor militare

ART. 7
Îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele stabilite de
Constituţia României, de legile tarii şi de prezentul statut. Profesia de ofiţer,
maistru militar sau subofiţer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum
şi interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi, potrivit legii.

SECŢIUNEA 1
Îndatoriri

ART. 8
Cadrele militare au următoarele îndatoriri principale:
a) să fie loiale şi devotate statului român şi forţelor sale armate, să lupte pentru
apărarea României, la nevoie până la sacrificiul vieţii, să respecte şi să apere
valorile
democraţiei constituţionale;
b) să respecte jurământul militar şi prevederile regulamentelor militare, să
execute
întocmai şi la timp ordinele comandanţilor şi ale şefilor, fiind responsabile de
modul în care îndeplinesc misiunile ce le sunt încredinţate. Cadrelor militare nu li
se poate ordona şi le este interzis să execute acte contrare legii, obiceiurilor
războiului şi convenţiilor internaţionale la care România este parte; neexecutarea
ordinelor în aceste condiţii nu atrage răspunderea penală şi civilă a
subordonaţilor;
c) să preţuiască onoarea şi gloria de lupta ale forţelor armate ale României, ale
armei şi unităţii din care fac parte, precum şi demnitatea gradului şi a uniformei
militare pe care le poarta;
d) să-şi perfecţioneze pregătirea profesională, să asigure instruirea temeinică şi
educarea subordonaţilor şi să apere drepturile acestora;
e) să acţioneze pentru întreţinerea regulamentară şi menţinerea în stare de
operativitate a tehnicii şi armamentului şi pentru folosirea şi administrarea
eficienta a bunurilor din dotare;
f) să păstreze cu stricteţe secretul militar, de stat şi de serviciu, precum şi
caracterul
confidenţial al unor activităţi şi documente.
Cadrele militare în activitate au obligaţia să participe la misiuni în afara teritoriului
statului român, în funcţie de cerinţele Ministerului Apărării Naţionale, pentru
îndeplinirea obligaţiilor asumate de România prin convenţii şi tratate
internaţionale. Poate face excepţie, la cerere, de la prevederile alin. 2 cadrul
militar care întâmpină greutăţi familiale deosebite şi se încadrează în una dintre
următoarele situaţii:
a) formează o familie monoparentală;
b) este întreţinător unic de familie, al copilului/fratelui/ părintelui;
c) unul sau ambii părinţi sunt invalizi de gradul I sau II, indiferent de vârstă, şi nu
mai
are alţi fraţi sau surori majori, apţi de muncă, ori mai are fraţi sau surori, dar
aceştia nu pot contribui la întreţinerea părinţilor deoarece sunt elevi sau studenţi,
sunt invalizi de gradul I sau II ori execută o pedeapsă privativă de libertate;
d) soţul este grav bolnav, încadrat în gradul I sau II de invaliditate;
e) ambii soţi sau fraţi ar urma să participe la misiune în aceeaşi perioadă şi nu îşi
exprimă acordul în acest sens;
f) în caz de calamităţi naturale.

SECŢIUNEA a 2-a
Drepturi

ART. 9
Cadrele militare în activitate au dreptul la:
a) solda lunară, compusă din solda de grad, solda de funcţie, gradaţii şi
indemnizaţii,
precum şi la prime, premii, sporuri şi alte drepturi băneşti, ale căror cuantumuri se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului;
b) echipament, hrana, asistenţă medicală, medicamente, locuinţa de serviciu,
gratuite, concedii şi scutiri medicale plătite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a
Guvernului;
c) reduceri sau scutiri de impozit pe venit şi ale cuantumului chiriei, ajutoare şi alte
drepturi, potrivit reglementărilor în vigoare*);
d) transport gratuit, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
e) suportarea de către Ministerul Apărării Naţionale a sumelor necesare pentru
asigurarea asistenţei juridice a cadrelor militare pentru fapte săvârşite de către
acestea în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite
prin ordin al ministrului apărării naţionale.

ART. 9^1
Cadrele militare trecute în rezervă sau direct în retragere au dreptul la pensie
militară de stat, potrivit legii.
ART. 10
Abrogat.
ART. 11
Abrogat.
Abrogat.
Pensionării militari decoraţi cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a şi I
beneficiază de un spor de 10%, 15% şi, respectiv, 20% al cuantumului pensiei.

ART. 12
Cadrele militare în activitate au dreptul să urmeze învăţământul superior militar
sau
civil, postuniversitar, doctoratul sau alte forme de perfecţionare a pregătirii, cu
respectarea normelor legale.

ART. 13
Cadrele militare în activitate pot fi trimise la studii în străinătate, prin concurs, cu
aprobarea ministrului apărării naţionale. Cadrele militare în activitate care au
absolvit şcoli şi academii militare, cursuri sau alte forme de pregătire în străinătate
beneficiază de drepturi depline la încadrarea şi promovarea în funcţii
corespunzătoare studiilor din ţara cu care le-au fost echivalate diplomele
dobândite, în condiţiile legii şi ale reglementărilor militare.

ART. 14
În timp de pace, cadrele militare în activitate au dreptul la concediu de odihnă,
concediu de odihnă suplimentar pentru activitate în locuri de muncă cu condiţii
deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase - şi la concediu de studii.
Regulile privind durata şi acordarea concediului de odihnă, concediului de odihnă
suplimentar şi a concediului de studii, precum şi compensarea în bani a
concediului de odihnă neefectuat se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

ART. 14^1
În timp de pace, cadrele militare în activitate au dreptul la concedii fără plată, pe o
durată de cel mult 4 ani, în următoarele situaţii:
a) solicită să îşi urmeze soţia sau soţul trimis în străinătate de către Ministerul
Afacerilor Externe, de alte ministere, autorităţi administrative autonome, organe
ori alte instituţii de specialitate ale administraţiei publice centrale, pentru
îndeplinirea unei misiuni permanente în străinătate la misiunile diplomatice, la
oficiile consulare sau la alte reprezentanţe naţionale, structuri şi comandamente
din cadrul organizaţiilor internaţionale din care România face parte, pentru o
perioadă mai mare de 6 luni;
b) au fost selectate pentru a ocupa temporar posturi în structurile din cadrul
organizaţiilor internaţionale din care România face parte, în baza aprobării
prealabile a ministrului apărării naţionale. Pentru alte cazuri, temeinic motivate,
cadrele militare în activitate au dreptul la concedii fără plată, pe durată
determinată, de cel mult un an. Concediile fără plată prevăzute la alin. 1 şi 2 se
aprobă de către ministrul apărării naţionale sau de către comandanţii stabiliţi de
acesta. Ministrul apărării naţionale poate prelungi durata concediilor fără plată
prevăzute la alin. 1 şi 2 cu cel mult un an. În Ministerul Afacerilor Interne,
prelungirea concediilor fără plată prevăzute la alin. 1 şi 2 se aprobă potrivit
competenţelor de gestiune a resurselor umane. În perioada concediului fără plată,
acordat potrivit prevederilor alin. 1 sau 2, cadrele militare sunt suspendate din
funcţie şi nu beneficiază de niciun drept din partea Ministerului Apărării Naţionale,
cu excepţia celui privind folosirea locuinţei de serviciu, în cazul când se dispune de
aceasta. Perioada concediului fără plată nu constituie vechime în serviciu pentru
stabilirea pensiei, vechime în activitate pentru acordarea Semnului onorific În
Serviciul Patriei şi/sau pentru acordarea gradaţiei următoare în condiţiile legii.
În situaţia prevăzută la alin. 1 lit. a), la stabilirea stagiului în gradul pe care îl au
cadrele militare se ia în calcul o perioadă egală cu trei pătrimi din durata
concediului fără plată. În situaţia prevăzută la alin. 1 lit. b), la stabilirea stagiului în
gradul pe care îl au cadrele militare se ia în calcul întreaga durată a concediului
fără plată.
În situaţia prevăzută la alin. 2, durata concediului fără plată nu se ia în calcul la
stabilirea stagiului în grad. Conform art. II din LEGEA nr. 101 din 8 mai 2019,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 371 din 13 mai 2019, dispoziţiile art. 14^1
alin. 8^1 nu se aplică în situaţia concediilor fără plată aflate în derulare la data de
16 mai 2019. La încetarea concediului fără plată, instituţia are obligaţia de a numi
cadrul militar pe o funcţie vacantă sau să îl pună la dispoziţie în vederea încadrării.

ART. 14^2
În timp de pace, cadrele militare în activitate confirmate în serviciul medical pot
beneficia, pe lângă drepturile prevăzute la art. 14^1, de concedii fără plată, pe o
durată de cel mult 4 ani, pentru formare profesională. La încetarea concediului
fără plată acordat potrivit alin. 1, instituţia are obligaţia de a reîncadra cadrul
militar, din oficiu, pe funcţia de pe care a fost suspendat, prin rezervarea acesteia,
cu excepţia situaţiei în care unitatea este supusă procesului de reorganizare sau
restructurare, iar postul se desfiinţează. Dispoziţiile art. 14^1 alin. 3, 5, 6 şi 8^1 se
aplică în mod corespunzător în situaţia acordării concediilor fără plată pentru
formarea profesională, prevăzută la alin. 1.

ART. 14^3
Cadrele militare în activitate au dreptul, anual, la un concediu pentru formare
profesională, plătit, de până la 15 zile lucrătoare, cu aprobarea comandantului
unităţii militare, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.
Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata
concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de muncă efectivă în
ceea ce priveşte drepturile cuvenite personalului militar.

ART. 14^4
Cadrele militare în activitate, din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, pe timpul
cât se află în concediu de odihnă, concediu paternal, incapacitate temporară de
muncă şi în permisie beneficiază de solda de funcţie, solda de grad, gradaţii şi,
după caz, solda de comandă, indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile, primele,
majorările şi alte drepturi salariale cu caracter permanent cuvenite pentru
perioada respectivă.

ART. 15
Femeile, cadre militare în activitate, au dreptul la concediu de maternitate şi
beneficiază de pauze pentru alimentarea şi îngrijirea copilului, precum şi de alte
drepturi prevăzute de lege pentru femeile salariate din administraţia publică.
Cadrele militare în activitate au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru
îngrijirea
copilului bolnav, concediu de acomodare, concediu paternal, concediu şi
indemnizaţie pentru creşterea copilului, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile
legale în vigoare. La stabilirea stagiului în gradul pe care îl au cadrele militare se ia
în calcul întreaga durată a concediului prevăzut la alin. 2.

ART. 16
Cadrele militare în activitate care urmează cursurile de zi ale instituţiilor de
învăţământ superior beneficiază, în locul concediilor de odihnă, de vacante,
conform programelor de învăţământ ale instituţiilor respective şi ordinului
ministrului apărării naţionale.

ART. 17
Pentru rezolvarea unor situaţii personale sau familiale deosebite, cadrelor militare
în activitate, precum şi celor în rezervă, pe timpul cât sunt concentrate sau
mobilizate în unităţi militare, li se pot acorda permisii. Durata permisiilor şi
comandanţii care au dreptul să le aprobe se stabilesc prin regulamentele militare.

ART. 18
Timpul acordat pentru permisii, scutiri şi concedii medicale nu se scade din durata
concediului anual de odihnă sau a concediului de odihnă suplimentar.

ART. 19
Pe timpul stării de urgenţă şi de asediu, comandanţii/şefii structurilor militare pot
dispune întreruperea concediilor de odihnă, de odihnă suplimentare, fără plată, de
studii şi pentru formare profesională ale cadrelor militare în activitate din
subordine, în funcţie de nevoile instituţiilor militare. Pe timpul stării de urgenţă,
comandanţii/şefii structurilor militare pot dispune unilateral efectuarea totală sau
parţială a concediilor de odihnă/de odihnă suplimentare pentru cadrele militare în
activitate din subordine. La declararea mobilizării sau a stării de război, concediile
de odihnă, de odihnă suplimentare, fără plată, paternal, de acomodare, pentru
creşterea copilului, de studii, pentru formare profesională, vacanţele şi permisiile
se întrerup, cadrele militare în activitate fiind obligate să se prezinte la unităţile
militare de care aparţin, în cel mai scurt timp posibil. Pe timpul mobilizării şi pe
timp de război, cadrelor militare în activitate şi celor în rezervă, concentrate sau
mobilizate, li se pot acorda permisii şi concedii, potrivit ordinului ministrului
apărării naţionale. Pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp
de război,
comandanţii/şefii stabilesc programul de lucru al cadrelor militare, în funcţie de
evoluţia situaţiei şi misiunile încredinţate. Pe timpul stării de urgenţă, de asediu,
de mobilizare şi pe timp de război, cadrele militare pot efectua deplasări în alte
garnizoane sau unităţi administrativ-teritoriale, altele decât cele din care face
parte unitatea militară în care îşi desfăşoară activitatea, ori pot părăsi teritoriul
naţional, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei.

ART. 20
Abrogat.

ART. 20^1
Cadrele militare în activitate numite în prima funcţie/mutate în interesul
serviciului,
detaşate şi/sau împuternicite într-o altă garnizoană decât cea în care îşi au
domiciliul şi care nu deţin locuinţă proprietate personală în acea garnizoană, nici ei
şi nici soţiile sau soţii acestora, în situaţia în care nu li se poate asigura spaţiu de
locuit corespunzător, au dreptul la o compensaţie lunară pentru chirie de până la
50% din solda lunară. Cadrele militare în activitate numite în prima funcţie,
mutate în interesul serviciului, detaşate şi/sau împuternicite într-o garnizoană în
care îşi au domiciliul, dar care nu deţin locuinţă proprietate personală, nici ei şi nici
soţiile sau soţii acestora, în situaţia în care nu li se poate asigura spaţiu de locuit
corespunzător, pot beneficia, în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei
sociale efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului apărării
naţionale, de compensaţia lunară pentru chirie, prevăzută la alin. 1, la propunerea
comandanţilor sau a şefilor cadrelor militare respective. Cadrele militare care
îndeplinesc condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie potrivit alin.
1 şi 2 şi care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei
locuinţe sau încheie un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei
locuinţe beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu
poate
depăşi durata de derulare a creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu
plata în rate, respectiv pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă
creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate. În această
situaţie, compensaţia lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin.
1, dar nu poate depăşi rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar sau
pentru contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate. În situaţia prevăzută la
alin. 2^1, compensaţia lunară pentru chirie se acordă pentru o singură locuinţă
achiziţionată pe timpul carierei. Compensaţia lunară pentru chirie nu se poate
acorda concomitent pentru situaţia prevăzută la alin. 1 şi 2 şi pentru situaţia
prevăzută la alin. 2^1, caz în care cadrul militar optează pentru una dintre aceste
situaţii. Ministerul Apărării Naţionale nu îi asigură cadrului militar care a optat
pentru situaţia prevăzută la alin. 2^1 un spaţiu de locuit corespunzător în
garnizoana unde acesta a achiziţionat locuinţa pe durata existenţei situaţiei de la
alin. 2^1. Pentru persoanele prevăzute la alin. 2^1, sumele se justifică cu un
contract de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe sau un
contract de vânzare- cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe. Cadrele militare în
activitate, mutate sau detaşate şi/sau împuternicite, prevăzute la alin. 1, pot
beneficia de compensaţie lunară pentru chirie într-o singură garnizoană. Prin rata
lunară prevăzută la alin. 2^1 se înţelege suma tuturor costurilor lunare generate
de contractul de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe sau
de contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe conform
scadenţarului de plată, mai puţin cele legate de rambursările anticipate,
eventualele dobânzi penalizatoare şi alte costuri care nu se regăsesc în
scadenţarul de plată a ratelor lunare. Cuantumul concret al compensaţiei
prevăzute la alin. 1, 2 şi 2^1, precum şi condiţiile de acordare a acesteia se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului apărării naţionale.
Soţiile sau soţii cadrelor militare mutate în interesul serviciului într-o altă
garnizoană, care au fost încadrate în muncă şi au întrerupt activitatea datorită
mutării împreună cu soţii sau soţiile, au dreptul la o indemnizaţie lunară de 50%
din solda lunară a cadrelor militare pe care le-au urmat, până la o nouă angajare
sau până la prestarea unei activităţi autorizate aducătoare de venituri, dar nu mai
mult de 9 luni de la data mutării cadrului militar.
De indemnizaţia lunară prevăzută la alin. 4 beneficiază şi soţii sau soţiile care, la
data mutării cadrelor militare pe care le-au urmat, erau înscrise ca şomeri la
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene sau a municipiului Bucureşti,
dar numai după expirarea, potrivit legii, a termenului de plată a indemnizaţiei de
şomaj.

ART. 21
Ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor în activitate şi celor în rezervă,
concentraţi sau mobilizaţi în unităţile militare, li se acordă despăgubiri pentru
cazurile de invaliditate sau de deces produse ca urmare a unor acţiuni militare,
prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul şi
din cauza serviciului militar sau a unor misiuni în cadrul forţelor internaţionale
destinate menţinerii păcii ori constituite în scopuri umanitare. Cuantumul
despăgubirilor ce se acordă cadrelor devenite invalide, respectiv urmaşilor celor
decedate, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
Abrogat.
La cerere, personalul militar încadrat în gradul III de invaliditate sau clasat apt
limitat
pentru serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară, în timpul
ori în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, poate fi menţinut sau
rechemat în activitate în funcţii militare ori încadrat în funcţii civile fără examen
sau concurs, în instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă
naţională, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei.

ART. 22
Cadrele militare în activitate şi familiile acestora beneficiază, ca măsura de
protecţie
socială, de înlesniri stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale, în folosirea
caselor de odihnă, sanatoriilor, căminelor de garnizoană şi a altor amenajări
recreative şi sportive. Cheltuielile ce decurg din aplicarea acestor măsuri vor fi
suportate din bugetul Ministerului Apărării Naţionale.

ART. 23
Membrii familiilor cadrelor militare în activitate beneficiază gratuit de:
a) asistenţă medicală şi medicamente în cadrul reţelei sanitare a Ministerului
Apărării Naţionale sau în alte reţele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de către
acest minister;
b) transport, atunci când ofiţerii, maiştrii militari sau subofiţerii sunt mutaţi în
interes de serviciu dintr-o garnizoană în alta. Membrii familiilor cadrelor militare în
activitate beneficiază şi de pensie de urmaş, precum şi de alte drepturi în
conformitate cu prevederile legale. La decesul unui cadru militar în activitate,
Ministerul Apărării Naţionale acordă familiei acestuia sau persoanei care a
suportat cheltuielile ocazionate de deces, după caz, un ajutor suplimentar în
cuantum de două solde lunare neimpozabile.
ART. 24
Abrogat.

ART. 25
Copiii cadrelor militare în activitate, decedate în timpul şi din cauza serviciului, ca
urmare a unor acţiuni militare, accidente, catastrofe sau a unor acte de
devotament
excepţional ori a unor misiuni în cadrul forţelor internaţionale destinate menţinerii
păcii ori constituite în scopuri umanitare, pot fi transferaţi la liceele militare sau în
instituţiile militare de învăţământ care formează maiştri militari, subofiţeri ori
ofiţeri, pe baza unui test de aptitudini, a rezultatelor la învăţătură obţinute în
instituţiile civile de învăţământ şi potrivit normelor aprobate de ministrul apărării
naţionale. Copiii personalului militar clasat inapt sau apt limitat pentru serviciul
militar de către comisiile de expertiză medico-militară ori, după caz, decedat, în
timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, pot fi înmatriculaţi, la
cerere, fără examen, în instituţiile de învăţământ ale instituţiilor din sistemul de
apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, dacă îndeplinesc condiţiile legale.
Copiii aflaţi în întreţinerea personalului militar clasat inapt sau apt limitat pentru
serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară ori, după caz,
decedat, în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi
soţul ori soţia acestuia pot fi numiţi în funcţii militare sau încadraţi în funcţiile
civile, fără examen ori concurs, în instituţiile din sistemul de apărare, ordine
publică şi siguranţă naţională, dacă îndeplinesc condiţiile legale. Prin ordin al
conducătorului instituţiei se stabilesc condiţiile şi procedura de aplicare a
prevederilor prezentului articol.

ART. 26
Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în rezervă şi în retragere, pensionari militari,
au dreptul gratuit la asistenţă medicală şi medicamente în condiţiile art. 23 alin. 1
lit. a) şi au acces la cercurile militare, casele de odihnă, sanatoriile, căminele de
garnizoană şi alte amenajări recreative sau sportive, beneficiind de înlesniri
stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale. De aceleaşi drepturi
beneficiază şi ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în rezervă şi în retragere, foşti
pensionari militari de invaliditate datorită unor accidente în serviciu ori unor boli
contractate în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare, care ulterior au
optat
pentru pensia din sistemul asigurărilor sociale de stat. Membrii familiilor cadrelor
militare în rezervă şi în retragere, pensionari militari, beneficiază gratuit de
asistenţă medicală în condiţiile art. 23 alin. 1 lit. a).

ART. 27
La trecerea în rezervă sau direct în retragere, cadrelor militare care au cel puţin 20
de ani de serviciu militar şi s-au distins prin activitatea desfăşurată, precum şi celor
care au adus patriei servicii deosebite, chiar dacă nu au o vechime de 20 de ani de
serviciu militar, li se poate acorda dreptul de a purta uniforma militară.
Criteriile de acordare şi de retragere a acestui drept, precum şi situaţiile în care
cadrele militare prevăzute la alin. 1 pot purta uniforma militară se stabilesc prin
regulamente militare.
 Organizarea, funcționare și principalele atribuții ale inspectoratelor pentru situații de
urgență județene
ART. 17
(1) În cadrul Inspectoratului General se constituie şi funcţionează ca structuri
specializate,pe domenii de competenţă:
a) Centrul Operaţional Naţional, care îndeplineşte permanent funcţiile de
monitorizare, evaluare, înştiinţare, avertizare, prealarmare, alarmare, alertare,
coordonare şi conducere operaţională, la nivel naţional, a situaţiilor de urgenţă;
b) inspecţia de prevenire, care asigură îndeplinirea funcţiilor de reglementare,
avizare, îndrumare, informare publică şi control;
b^1) structura de pregătire pentru intervenţie şi rezilienţa comunităţilor, cu
responsabilităţi în domeniul asigurării cadrului de reglementare a pregătirii
personalului operativ propriu, precum şi a populaţiei privind comportarea în situaţii de
urgenţă;
---------
b^2) structura de planificare exerciţii şi management stări excepţionale care asigură
activităţile de pregătire prin exerciţii de nivel regional, naţional şi internaţional,
respectiv planificarea şi mobilizarea resurselor proprii la instituirea măsurilor
excepţionale prevăzute de lege;
----------
c) structura de management logistic, care organizează, controlează şi realizează
măsurile specifice de asigurare tehnico-materială, de administrare a patrimoniului şi
de altă natură pentru îndeplinirea atribuţiilor;
d) structura financiar-contabilă, care asigură gestionarea fondurilor publice alocate,
aferente Inspectoratului General;
e) alte compartimente adecvate îndeplinirii misiunilor specifice.
(2) Inspectoratul General este organizat pe direcţii, servicii, birouri şi/sau
compartimente.
(3) Statul de organizare (statul de funcţiuni) al Inspectoratului General se aprobă prin
ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

ART. 18
(1) Centrul Operaţional Naţional, denumit în continuare Centrul Operaţional,
organizează şi asigură Secretariatul tehnic permanent al Comitetului Naţional pentru
Situaţii Speciale de Urgenţă, denumit în continuare Comitetul Naţional.
----------
(2) Centrul Operaţional se încadrează cu personal specializat pe tipuri de riscuri,
precum şi cu specialişti în comunicaţii, informatică şi în alte domenii de activitate,
conform cerinţelor operative.
(3) Activitatea Centrului Operaţional se desfăşoară permanent. Personalul execută
serviciul în ture, pe schimburi sau cu program normal.

ART. 19
Centrul Operaţional are următoarele atribuţii principale:
a) desfăşoară activităţi de analiză, evaluare şi sinteză referitoare la situaţiile de
urgenţă;
b) asigură înregistrarea tipurilor de risc şi a factorilor determinanţi ai acestora şi
întocmeşte situaţia generală a riscurilor la nivel naţional;
c) monitorizează evoluţia situaţiilor de urgenţă şi informează operativ, când este
cazul, preşedintele Comitetului Naţional şi celelalte organisme abilitate să întreprindă
măsuri cu caracter preventiv ori de intervenţie;
d) elaborează concepţia generală privind planificarea, pregătirea, organizarea şi
desfăşurarea acţiunilor de răspuns, precum şi concepţia specifică de acţiune în
situaţii de urgenţă, conform reglementărilor interne, emise în baza răspunderilor
privind tipurile de risc gestionate şi funcţiile de sprijin îndeplinite;
e) face propuneri Comitetului Naţional privind activitatea preventivă şi de intervenţie
în situaţii de urgenţă;
f) urmăreşte aplicarea prevederilor regulamentelor privind gestionarea situaţiilor de
urgenţă şi ale planurilor de intervenţie/cooperare specifice tipurilor de riscuri;
g) asigură transmiterea operativă a deciziilor, dispoziţiilor şi ordinelor şi urmăreşte
menţinerea legăturilor de comunicaţii cu centrele operaţionale, centrele operative cu
funcţionare permanentă, cu alte organisme implicate în gestionarea situaţiilor de
urgenţă, precum şi cu forţele proprii aflate în îndeplinirea misiunilor;
h) centralizează, la nivel naţional şi/sau zonal/regional, după caz, solicitările privind
necesarul de resurse pentru îndeplinirea funcţiilor de sprijin, premergător şi în timpul
situaţiilor de urgenţă, şi le înaintează organismelor abilitate să le soluţioneze;
i) asigură transmiterea/retransmiterea mesajelor de atenţionare, alarmare şi vertizare
primite de la instituţiile specializate către serviciile de urgenţă din subordine şi
administraţia publică, după caz;
j) gestionează, la nivel naţional, baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă date
în competenţă;
k) desfăşoară activităţi în domeniile asistenţei internaţionale şi medicinei de urgenţă
a dezastrelor;
-----------
l) îndeplineşte alte atribuţii conform reglementărilor interne.

ART. 20
(1) Pentru îndeplinirea unor atribuţii complexe, misiuni sau sarcini operative, la
nivelul
Inspectoratului General se pot constitui comisii, consilii, comitete, grupuri de lucru
şi/sau grupe operative.
(2) Componenţa şi atribuţiile organismelor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin
ordin al inspectorului general, iar despre aceasta se consemnează în ordinul de zi pe
unitate.

ART. 21
(1) În cadrul Inspectoratului General funcţionează consiliul de conducere, ca organ
consultativ al inspectorului general.
(2) Componenţa şi regulamentul de funcţionare ale consiliului de conducere al
Inspectoratului General se aprobă prin ordin al inspectorului general.

ART. 22
(1) Numărul de posturi pentru Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă se
stabileşte prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.
(2) Numărul de posturi stabilit în condiţiile alin. (1) se asigură cu încadrarea în
numărul maxim de posturi aprobat Ministerului Internelor şi Reformei
administrative şi unităţilor din subordinea sa.