POSIBILE VARIANTE DE ÎNTREBĂRI –PROBA TEORETICĂ

CONCURSUL CU TEMATICĂ DE PROTECŢIE CIVILĂ “CU VIAŢA MEA APĂR

VIAŢA”- ETAPA JUDETEANA
GIMNAZIU/LICEU

Proba teoretică constă în rezolvarea unui chestionar cu 30 de întrebări.

Fiecare întrebare este cotată cu câte 1 punct şi are trei variante de răspuns, una corectă şi două
eronate.

Foile de răspuns se completează numai cu pastă sau cerneală de culoare albastră, prin marcarea
răspunsului considerat corect prin litera „x”.

Pe foaia de răspuns nu sunt admise modificări sau ştersături.

La solicitarea concurenţilor, în cazul în care se impune înlocuirea foii de răspuns, preşedintele

juriului poate dispune anularea acesteia şi distribuirea unui nou tipizat.

Orice neregulă sau nelămurire va fi exprimată cu voce tare, înainte de începerea concursului.

Membrilor echipei le este permis să se consulte între ei, dar cu intensitate scăzută a vocii.

Chestionarul supus rezolvării este tras la sorţi de preşedintele juriului cu 10 minute înainte de
începerea concursului, în prezenţa echipelor, dintr-un set de 3 chestionare tip grilă introduse în
plicuri sigilate.

Timpul de lucru alocat este de 60 minute.

Setul I
1. La ce dată s-a constituit protecţia civilă în România?
a. la 28 februarie 1918;
b. la 28 februarie 1933;
c. la 28 februarie1965.

2. Care este legea care reglementează activitatea Protecţiei civile din România ?
a. Legea 307/2006;
b. Legea 481/2004;
c. Legea 84/1995.

3. Conform Legii nr. 481/2004 modificată şi completată cu Legea nr. 212/2006, activitatea de
protecţie civilă din România este coordonată de:
a. primul – ministru;
b. preşedintele ţării;
c. preşedinţii comitetelor pentru situaţii de urgenţă;

4. Una dintre misiunile stategice ale Protecţiei Civile este :

a. organizarea cursurilor de pregătire în domeniul situaţiilor de urgenţă ;

b. exerciţii practice şi antrenamente ;

 c. instruirea populaţiei neîncadrate, a studenţilor şi elevilor, în vederea însuşirii
regulilor de comportare înainte, pe timpul şi după producerea dezastrelor, precum şi pentru
acordarea autoajutorului sau a primului ajutor, în caz de dificultate.

5. Protecţia civilă este o componentă a :

a. sistemului securităţii internaţionale;
b. sistemului securităţii naţionale;
c. sistemului securităţii civile.

6. Activitatea de protecţie civilă are caracter:

a. permanent;
b. temporar;
c. colectiv.

7. Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul

protecţiei civile, la nivel central, se asigură de către:
a. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;
b. Inspectoratul municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă;
c. Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă.

8. Cine asigură la nivelul serviciilor profesioniste judeţene, secretariatele tehnice

permanente ale comitetelor judeţene:
a. primarii;
b. centrele operaţionale judeţene;
c. Inspectoratele Judeţene de Poliţie.

9. Conform Ordonanţei de Urgenţă nr.21/2004 o situaţie de urgenţă este:

a. un eveniment ce ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul
înconjurător, valorile materiale şi culturale importante;
b. un eveniment ce ameninţă bunurile materiale ale populaţiei;
c. un eveniment care produce degradarea vieţii şi a ecosistemului.

10. În funcţie de amploarea şi intensitatatea situaţiei de urgenţă, măsurile de protecţie civilă

se aplică:
a. continuu;
b. permanent;
c. gradual.

11.Tipurile de risc conform Ordonanţei de Urgenţă nr.21/2004 sunt:

a. incendii, cutremure, inundaţii, tornade, avalanşe, căderi de obiecte din
atmosferă, calamitaţi naturale;
b. accidentele rutiere;
c. accidente nucleare.

12. Alegeţi varianta corectă :

a. salariaţii au următoarele obligaţii şi drepturi : să beneficieze, în mod gratuit, de
echipament de protecţie individuală, de tratament medical şi antidoturi, dacă sunt încadraţi la
agenţi economici sau instituţii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic; să beneficieze de
măsurile de protecţie socială prevăzute prin lege pentru perioadele de întrerupere a activităţii,
impuse de situaţiile de protecţie civilă; să respecte normele, regulile şi măsurile de protecţie civilă
stabilite; să participe la instruiri, exerciţii, aplicaţii şi la alte forme de pregătire specifică;
b. conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii operatorilor economici,
indiferent de forma de proprietate, au numai următoarele obligaţii principale: asigură
identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici, generatori de evenimente
periculoase; stabilesc şi urmăresc îndeplinirea măsurilor şi a acţiunilor de prevenire şi de
pregătire a intervenţiei, în funcţie de încadrarea în clasificarea de protecţie civilă;
c. salariaţii au următoarele obligaţii şi drepturi : să beneficieze, în mod gratuit, de
echipament de protecţie individuală şi să participe la instruiri, exerciţii, aplicaţii şi la alte forme
de pregătire specifică.

13. În cazul în care cetăţeanul a suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale
unui conflict armat ori ca urmare a executării intervenţiei de către serviciile de urgenţă are
dreptul la:
a. plata salariului cât timp acesta a absentat de la locul de muncă ;
b. ajutoare de urgenţă şi la despăgubiri, după caz ;
c. ajutoare de la inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă.

14. Concepţia, organizarea, desfăşurarea şi managementul activităţilor de protecţie civilă se

stabilesc şi se realizează la nivel local şi naţional pe principiile:
a. colaborării, subsidiarităţii, legalităţii, corelării obiectivelor şi resurselor,
cooperării şi solidarităţii ;
b. autonomiei, subsidiarităţii, legalităţii, responsabilităţii, corelării obiectivelor
şi fondurilor băneşti, cooperării şi solidarităţii ;
c. autonomiei, subsidiarităţii, legalităţii, responsabilităţii, corelării obiectivelor
şi resurselor, cooperării şi solidarităţii .

15. Fondurile băneşti pentru situaţii de urgenţă la nivel local se asigură din:
a. bugetul asigurărilor de sănătate;
b. bugetul ministerului internelor şi reformei administrative;
c. bugetul de stat şi/sau din bugetele locale.

16. De căte ori se întruneşte comitetul pentru situaţii de urgenţă :

a. semestrial;
b. semestrial sau la solicitarea cetăţeanului;
c. semestrial şi ori de căte ori situaţia impune.

17. Din comitetul local fac parte:

a. secretarul comunei, oraşului, municipiului ori ai sectoarelor municipiului
Bucureşti, reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai instituţiilor şi agenţilor economici din
unitatea administrativ-teritorială;
b.viceprimarii sectoarelor;
c. şefii de servicii publice deconcentrate;

18. Previziunea, prevenirea, continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare a

situaţiilor de urgenţă constituie:
a. acţiuni şi măsuri ce se întreprind pe durata stărilor potenţial generatoare de
situaţii de urgenţă;
b. principii ale managementului situaţiilor de urgenţă ;
 c. măsuri de constrângere ale managementului situaţiilor de urgenţă.

19. Componentele Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, denumit în

continuare Sistem Naţional sunt:
a. comitetele pentru situaţii de urgenţă, Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă, serviciile publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă, centrele operative
pentru situaţii de urgenţă şi comandantul acţiunii;
b. comitetele pentru situaţii de urgenţă, Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de
Urgenţă şi centrele operative pentru situaţii de urgenţă;
c. comitetele pentru situaţii de urgenţă, serviciile publice voluntare pentru
situaţii de urgenţă, comandantul acţiunii, Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă şi
instituţia prefectului.

20. Prin noţiunea de prim ajutor se înţelege:

a. Transportarea la cea mai apropiată unitate sanitară a unui ranit cu
insuficienţă respiratorie;
b. Oprirea unei hemoragii intense prin aplicarea garoului;
c. Îngrijirea de urgenţă a unui ranit sau contaminat, înainte de a fi posibilă
acordarea unei asistenţe medicale calificate.

21. Cutremurele de pământ sunt:

a. Fenomene meteo periculoase;
b. Calamităţi naturale;
c. Fenomene de origine cosmică.

22. În categoria adăposturilor naturale intră :

a. Peşterile;
b. Subsolurile locuinţelor;
c. Garajele.

23. Sistemul naţional de adăpostire cuprinde:

a. adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Naţional de
Management al Situaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de protecţie civilă aflate în
administrarea consiliilor locale şi fondul public de adăpostire realizat de operatorii economici şi
proprietarii de imobile;
b. adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Naţional de
Management al Situaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de protecţie civilă aflate în
administrarea consiliilor locale şi fondul privat de adăpostire realizat de operatorii economici şi
proprietarii de imobile;
c. adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Naţional de
Management al Situaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de protecţie civilă aflate în
administrarea parlamentarilor şi fondul privat de adăpostire realizat de operatorii economici şi
proprietarii de imobile.

24.Cu ce sunt prevăzute subsolurile amenajate ca adăposturi publice de protecţie civilă?

a. Subsolurile amenajate ca adăposturi publice de protecţie civilă şi celor care au
suprafaţă de adăpostire mai mare de 100 m.p. se prevăd cu:
– sas;
– încăperi de adăpostit;
– grup sanitar;
 – ieşire de salvare.
b. Subsolurile amenajate ca adăposturi publice de protecţie civilă şi celor care au
suprafaţă de adăpostire mai mare de 100 m.p. se prevăd cu:
– grup sanitar;
– ieşire de salvare.
c. Subsolurile amenajate ca adăposturi publice de protecţie civilă şi celor care au
suprafaţă de adăpostire mai mare de 100 m.p. se prevăd cu:
– sas;
– grup sanitar;
– ieşire de salvare.

25. Dezastrul este definit ca fiind:

a. evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau
provocate de om, generator de pierderi umane şi materiale
b. activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre producerea unor
dezastre;
c. măsura specifică de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor
culturale şi de patrimoniu;

26. Alarmarea, conform legii protecţiei civile 481/2004, modificată şi completată cu Legea
212/2006, reprezintă:

a. transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populaţiei despre

iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;
b. aducerea la cunoştinţă a populaţiei a informaţiilor necesare despre
producerea unor dezastre;
c. ansamblul de operaţiuni executate pentru înlăturarea sau distrugerea muniţiei
neexplodate.

27. Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastre se execută numai cu
aprobarea:
a. primarului localităţii;
b. primarului localităţii, a conducatorului instituţiei publice sau a agentului
economic implicat, dupa caz, ori a împuterniciţilor acestora;
c. a conducătorului instituţiei.

28. Câte impulsuri şi ce durată are semnalul “Alarmă la dezastre “ transmis cu sirena
electrică?
a.3 sunete pe durata a 1 minut;
b.5 sunete pe durata a 2 minute;
c.6 sunete pe durata a 2 minute.

29. Semnalul pentru “Alarmă aeriană” se compune din :

a. 15 impulsuri a 4 secunde fiecare cu pauză de 4 secunde între ele ;
b. 5 impulsuri a 4 secunde fiecare cu pauză de 4 secunde între ele ;
c. 10 impulsuri a 4 secunde fiecare cu pauză de 4 secunde între ele ;

30. Semnalul “ Încetarea alarmei” se compune din:

a. semnal continuu ;
b. semnal continuu, de aceeaşi intensitate cu durata de 2 minute ;
c. semnal continuu, de aceeaşi intensitate cu durata de 1 minut
31. Ce mijloace se folosesc pentru alarmarea populaţiei?
a. sirene electrice şi panouri luminoase;
b. sirene electrice şi clansoanele maşinilor;
c. sirenele electrice, sirene electronice ,sirene cu aer compriat,
,motosirene,clopote,toace.

32. Unde se instalează de regulă sirenele electrice?

a. pe coline, locuri dominante, în copaci;
b. pe clădiri dominante dispuse în centrul zonei de alarmat;
c. pe stâlpi metalici de cel puţin 50 metrii înălţime.

33. Durata semnalului de alarmare la sirenele cu aer comprimat este de:

a. două minute;
b. un minut;
c. trei minute.

34. Avertizarea este definită ca:

a. transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populaţiei despre iminenţa
producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;
b. aducerea la cunoştinţă a populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenţa
producerii sau producerea unor dezastre;
c. transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţi despre
probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;

35. Cum se aşează corect pe targă o persoană rănita la torace?

a. pe spate cu capul in sensul de deplasare;
b. cu spatele sprijinit pe suluri de pături;
c. intr-o parte ,cu capul in sensul de deplasare.

36. Masca contra fumului şi gazelor se poartă:

a. Pe şoldul stâng;
b. Pe umăr;
c. La spate.

37. Epicentrul unui cutremur este:

a. Punctul situat la suprafaţa pământului, pe verticala focarului;
b. Punctul teoretic în care se produce ruptura iniţială ;
c. Punctul intermediar pe verticala focarului.

38. În cazul descoperirii unei muniţii neexplodate, respectaţi următoarele reguli:

a. nu le atingeţi, nu le loviţi sau mişcaţi şi nu le introduceţi în foc;
b. transportaţile cel mai repede la un post de poliţie;
c. adapostiţivă lângă cel mai apropiat copac.

39. Neutralizarea şi distrugerea muniţiei neexplodate se execută de către:

a. subunităţi pirotehnice dotate cu aparatură specială ;
b. poliţie ;
c. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
40. Terenurile stabilite pentru distrugerea muniţiei rămase neexplodate din timpul
conflictelor armate se amenajează potrivit instrucţiunilor şi normelor tehnice elaborate de:
a. Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă;
b. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;
c. Ministerul Apărării Naţionale.

41. Care este numărul de telefon la care sunăm în situaţii de urgenţă?

a. 112;
b. 122;
c. 121.

42. Cum procedăm când descoperim că o persoană este căzută la pământ şi este
electrocutată?

a. Îi facem masaj cardiac extern;

b. Decuplăm curentul şi îi facem reanimare cardiorespiratorie;
c. Scot persoana electrocutată din zonă şi îi facem masaj cardiac extern.

43. Primul ajutor în arsuri:

a. aplicarea unui pansament steril uscat pe suprafaţa arsă;
b. respiraţia artificială;
c. administrarea de oxigen sau carbogen.

44. Regulile de comportare şi măsurile de protecţie în caz de cutremur, trebuie să se

realizeze:
a. Înainte de producerea cutremurului;
b. Pe timpul producerii cutremurului şi după ce miscarea seismică a trecut;
c. Înainte de producere, pe timpul producerii cutremurului şi după ce
mişcarea seismică a trecut.

45. După producerea unui cutremur :

a. daca s-a declanşat un incendiu, cautaţi să-l stingeţi prin forţe propii ;
b. nu alergaţi în stradă ;
c. folosiţi scările sau liftul pentru a părăsi clădirea ;

46. Sacul de urgenţă al elevului trebuie să cuprindă:

a. cărţi;
b. hărţi;
c. lanterna cu baterii de rezervă.

47. Care dintre următoarele mijloace intră în categoria mijloacelor de protecţie

individuale?

a. Masca contra gazelor;

b. Aparat de detecţie radiological;
c. Autospecialele.

48. Se consideră că o persoană este în hipotermie atunci când temperatura corpului:

a. Este mai mare de 36 grade celsius;
b. Este mai mica de 36 grade celsius;
 c. Prezintă degerături la nivelul membrelor inferioare.

49. Prin asanare în sensul Legii nr. 481/2004 republicată se înţelege:

a. ansamblul de lucrări şi operaţiuni executate pentru înlăturarea sau distrugerea
muniţiei neexplodate şi dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale structurilor
de apărare, ordine publică şi securitate naţională;
b. ansamblul de lucrări şi operaţiuni executate pentru înlăturarea sau distrugerea
muniţiei explodate şi dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale structurilor
de apărare, ordine publică şi securitate naţională;
c. ansamblul de lucrări şi operaţiuni executate pentru înlăturarea sau păstrarea
muniţiei explodate şi dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale structurilor
de apărare, ordine publică şi securitate naţională.

50. Ce instituţie se ocupă de neutralizarea şi asanarea muniţiei rămase neexplodate?

a. Inspectoratul judeţean de poliţie.;
b. Unităţi militare de geniu;
c. Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă.

51. Garoul nu este permis să stea strâns mai mult de :

a. o oră şi jumătate;
b. 2 ore;
c. 4 ore.

52. Cele mai importante activităţi care trebuie întreprinse într-o şcoală , în cazul producerii
unei situaţii de urgenţă vizează :
a. Întreruperea cu energie electrică a clădirii;
b. închiderea ferestrelor;
c. Evacuarea rapidă a cladirii în condiţii de siguranţă şi verificarea
prezenţei la locul de adunare.

53. Unda de şoc este provocată de :

a. explozia nucleară;
b. pulverizarea din avion a substanţelor toxice de luptă;
c. aruncarea din avion a manifestelor.

54. Targa se ţine pe timpul transportului rănitului în poziţie:

a. orizontală;
b. înclinată în faţă;
c. înclinată 10 grade în spate.

55. Pentru fiecare nivel al instituţiei de învăţământ se vor întocmi:

a. Planul de alarmare;
b. Planul de evacuare a persoanelor şi bunurilor;
c. Planul de desfăşurare a exerciţiilor de evacuare.

56. Poziţia corpului accidentatului în timpul ridicării pe targa trebuie să rămână:

a. puţin îndoită în faţă;
b. puţin îndoită în spate;
c. dreaptă.

57.Accidentatul ,pe timpul transportului cu targa, trebuie supravegheat:

 a. la începutul şi la sfârşitul transportului ;
b. din când în când;
c. permanent.
58.Pulsul normal al unui om este de:
a. 60-80 pulsaţii pe minut;
b. 100-140 pulsaţii pe minut;
c. 120-150 pulsaţii pe minut.

59.După adâncime, cutremurele se clasifică astfel :

a. De suprafaţă, intermediare, de adâncime;
b. De suprafaţă şi de adâncime;
c. Intermediar şi de adâncime.

60.Mijloacele de protecţie individuală pentru prevenirea contaminării sunt :

a. Mijloacele de protecţie individuală a căilor respiratorii şi mijloacele de
protecţie individuală a pielii;
b. Mijloacele de protecţie individuală a căilor respiratorii ,mijloacele de protecţie
individuală a pielii, mijloacele de protecţie individuală improvizate şi
mijloacele de protecţie individuală pentru combaterea contaminării sau
diminuare a efectului de contaminare;
c. Mijloacele de protecţie individuală a căilor respiratorii ,mijloacele de
protecţie individuală a pielii şi mijloacele de protecţie individuală
improvizate.

61. Când apare fenomenul de contaminare se interzice:

a. comercializarea sau utilizarea pentru consum a bunurilor contaminate;
b. utilizarea pentru consum a bunurilor contaminate;
c. comercializarea bunurilor contaminate.

62. La intrarea într-un adăpost de protecţie civilă cui acordaţi prioritate?

a. persoanelor din formaţiile civile , pentru a putea bloca uşa;
b. femeilor, batrânilor,persoanelor ce nu se pot deplasa singure;
c. militarilor ce vor pazi adăpostul;

63.Scara Richter este utilizată pentru :

a. Măsurarea magnitudinii sau cantităţii de energie degajată de un cutremur;
b. Măsurarea cantităţii de energie degajată de o explozie solară;
c. Măsurarea cantităţii de energie degajată de erupţia vulcanică.

64. În cazul alunecărilor de teren se iau următoarele măsuri :

a. evacuarea persoanelor şi bunurilor materiale în locurile desemnate în planurile
de evacuare, fără a lua lucruri inutile şi păstrând calmul ;
b.resuscitarea cardio-respiratorie ;
c. alertarea serviciului de ambulanţă.

65. Evacuarea în cazul dezastrelor se execută :

a. cu ajutoul clopotelor, soneriilor;
b. pe baza planurilor întocmite în acest scop, conform legislaţiei în vigoare;
c. pe baza planurilor de securitate la incendiu.

66. Evacuarea este o măsură de protecţie luată numai în cazul:

 a. unui conflict armat şi incendiu ;
b. răspândirii unei epidemii sau epizootii ;
c. ameninţarii iminente, stării de alertă ori producerii unei situaţii de urgenţă.

67. Care este cea mai corectă definiţie a unui pericol :

a. este un fenomen sau proces cu cauze naturale sau umane, care poate să
producă pagube unui grup de oameni, bunurilor lor şi mediului în care
trăiesc ;
b. este o activitate a pământului ;
c. este blocarea parţială sau totală a unor căi de comunicaţii ;

68. Inundaţiile sunt definite ca fiind :

a. vânturi foarte violente care se deplasează deasupra pamîntului;
b. acumulări de gaze în subteran ;
c. acumularea unor cantităţi mari de apă, cauzată în general de ploi abundente
pe care solul nu este capabil să le absoarbă.

69. Erupţiile vulcanice sunt:

a. explozii sau emisii de lava şi gaze toxice provenite din adâncul
pământului;
b. perioade lungi de timp în care o suprafaţa de pământ suferă de lipsa
ploilor ;
c. mişcări ale suprafeţei pământului ;

70. Secetele sunt definite ca :

a. perioada de timp(luni sau ani) în care o suprafaţă de pământ suferă de
lipsa ploilor, producând mari pagube asupra solului, recoltei,
animalelor şi chiar oamenilor ;
b. catastrofa care afectează o întreaga comunitate, de exemplu provocată
de catre un nor mare, de insecte sau animale care distrug recoltele ;
c. val uriaş, cauzat de un cutremur sau de o erupţie vulcanică, care
provoacă distrugeri mari litoralului.

71. Tornadele sunt:

a. coloane de aer ce se rotesc repede, asociate cu puternice furtuni;
b. parcele organizate de aer cald şi umed;
c. parcele organizate de aer cald.

72. Cauzele care pot determina mari calamităţi şi catastrofe sunt:

a. apa, focul, accidentele industriale, marile calamităţi ale pământului
( cutremure, vulcani, avalanşe, furtuni, cicloane, surpări şi alunecări de teren
etc.) ;
b. accidentele rutiere, accidentele feroviare ;
c. ploile, surpările de teren, accidentele aeronavale.

73. Ce este arma chimică?

a. reprezintă o categorie de arme de distrugere în masă şi cuprind substanţele
toxice şi precursorii acestora, cu excepţia celor destinate unor scopuri neinterzise, muniţiile,
dispozitivele şi echipamentele special concepute pentru întrebuinţarea substanţelor toxice în
scopuri de agresiune împotriva oamenilor, animalelor, contaminarea căilor de comunicaţii,
surselor de apă, culturilor etc.;
 b. reprezintă o categorie de arme de distrugere în masă şi cuprind substanţele
volatile şi precursorii acestora, cu excepţia celor destinate unor scopuri interzise, muniţiile,
dispozitivele şi echipamentele special concepute pentru întrebuinţarea substanţelor toxice în
scopuri de agresiune împotriva oamenilor, animalelor, contaminarea căilor de comunicaţii,
surselor de apă, culturilor etc.;
c. reprezintă o categorie de arme de distrugere în masă şi cuprind substanţele
toxice şi precursorii acestora, cu excepţia celor destinate unor scopuri neinterzise, muniţiile,
dispozitivele şi echipamentele special concepute pentru întrebuinţarea substanţelor netoxice în
scopuri de agresiune împotriva oamenilor, animalelor, contaminarea căilor de comunicaţii,
surselor de apă, culturilor etc..

74. Care sunt agenţii patogeni care pot fi utilizaţi în producerea armei biologice?
a. mediul înconjurător, antrax, febra japoneză;
b. bacterii: antrax, ciumă, holeră, febră tifoidă; viruşi: encefalită, gripă, febra
aftoasă, variola; ricketsii: tifosul exantematic, febra japoneză;
c. virusul HPV, virusul HIV,antrax, ciumă, holeră.

75. Care sunt armele nucleare fără acţiune explozivă?

a. substanţele radioactive de luptă şi bomba cu protoni ;
b. substanţele radioactive de luptă şi bomba cu neutroni ;
c. substanţele radioactive şi bomba cu neutroni.

76. În cazul în care sunteţi surprinşi de căderea unor obiecte căutaţi să vă protejaţi :
a. capul
b. membrele;
c. capul şi membrele;

77. Ce se înţelege prin fuziune nucleară?

a. Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee uşoare se pot contopi
dând naştere unui nucleu de masă mai mare, energia eliberată în timpul procesului fiind
proporţională cu diferenţa între masa nucleelor reactante şi masa noului nucleu (masa nucleului
nou format fiind mai mică decât suma maselor nucleelor intrate în reacţie);
b. Fuziunea nucleară este procesul prin care patru nuclee uşoare se pot contopi
dând naştere unui nucleu de masă mai mică, energia eliberată în timpul procesului fiind
proporţională cu diferenţa între masa nucleelor reactante;
c. Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee uşoare se pot contopi
dând naştere unui nucleu de masă mai mică, energia eliberată în timpul procesului fiind invers
proporţională cu diferenţa între masa nucleelor reactante.

78. Depoluarea constă în:

a. luarea unor măsuri specifice pentru identificarea şi eliminarea surselor
nepoluante, limitarea, îndepărtarea sau neutralizarea agenţilor poluatori ai apei, aerului şi
terenului;
b. luarea unor măsuri specifice pentru identificarea şi eliminarea surselor
poluante, limitarea agenţilor poluatori ai apei, aerului şi terenului;
c. luarea unor măsuri specifice pentru identificarea şi eliminarea surselor
poluante, limitarea, îndepărtarea sau neutralizarea agenţilor poluatori ai apei, aerului şi terenului.

79.Care sunt bolile caracteristice atât epizootiilor cât şi epidemiilor?

a. holera, ciuma, morva, bruceloza, febra aftoasă;
 b. bruceloza, febra tifoidă, holera, gripa, morva;
c. bruceloza, febra aftoasă, gripa aviară, bronşita, morva.
80. Definiţi termenul de epizootie:
a. răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la animale, unele din
ele putând fi transmise şi la oameni, prin contact direct cu animalele bolnave sau prin consumul
de produse de origine animală contaminate;
b. răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la plante, unele din
ele putând fi transmise şi la oameni, prin contact direct cu animalele sau prin consumul de
produse de origine contaminate;
c. răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la plante, unele din
ele putând fi transmise şi la animale, prin contact direct cu oamenii sau prin consumul de
produse de origine contaminate.

81. Care sunt simptomele îmbolnăvirii cu Antrax (bacillus anthracis)?

a. greaţa, bulimia, creşterea poftei de mâncare, dureri abdominale;
b. greaţa, scăderea poftei de mâncare, vomismente, febră, urmate de dureri
abdominale, vomismente sanguinolente şi diaree severă;
c. greaţa, creşterea poftei de mâncare, vomismente, febră, urmate de dureri
abdominale şi vomismente sanguinolente.

82.Ce este arma nucleară?

a. este o armă de nimicire în masă a cărei acţiune distructivă se bazează pe
utilizarea energiei nucleare;
b. este o armă de nimicire în masă a cărei acţiune benefică se bazează pe
utilizarea energiei electrice;
c. este o armă de nimicire în masă a cărei acţiune distructivă se bazează pe
utilizarea iodurii de potasiu.

83.Ce sunt incendiile de masă?

a. Incendiul de masă reprezintă o ardere declanşată natural sau artificial, în urma
căreia se produc pierderi de vieţi umane şi animale, precum şi pagube materiale;
b. Incendiul de masă reprezintă o ardere declanşată artificial, în urma căreia se
produc pierderi de copaci, precum şi beneficii materiale;
c. Incendiul de masă reprezintă o declanşare naturală sau artificială, în urma
căreia se produc pierderi de vieţi omeneşti.

84. De către cine se aprobă evacuarea în situaţii de conflict armat?

a. de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, la propunerea ministrului mediului;
b. de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, la propunerea ministrului apărării;
c. de Consiliul de Apărare a Ţării, la propunerea ministrului apărării.

85. Alarmarea populatiei se face cu ajutorul :

a. sirenelor
b. mass-mediei
c. retelei de telecomunicatii.

86. Cetăţenii au dreptul:

a. să încheie contracte de prestări servicii pentru încadrarea în serviciile de
urgenţă voluntare cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale;
 b. să încheie convenţii pentru încadrarea în serviciile de urgenţă profesioniste cu
reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale;
c. să încheie contracte de voluntariat pentru încadrarea în serviciile de urgenţă
voluntare cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale.

87. În cazul în care cetăţeanul a suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale
unui conflict armat ori ca urmare a executării intervenţiei de către serviciile de urgenţă are
dreptul la:
a. plata salariului cât timp acesta a absentat de la locul de muncă ;
b. ajutoare de urgenţă şi la despăgubiri, după caz;
c. ajutoare de la inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă.

88. Ce se întelege prin izoseisme?

a. curbe care delimitează pe o hartă macroseismică suprafeţe de egală intensitate
seismică;
b. curbe care delimitează pe o hartă microseismică suprafeţe de egală
magnitudine seismică;
c. delimitări pe o hartă a suprafeţelor mari pe care se propagă undele seismice.

89. Lunca inundabilă, volumul viiturii şi unda de vitură reprezintă:

a. caracteristici ale epizootiilor;
b. caracteristici ale inundaţiilor;
c. caracteristici ale cutremurului.

90.Primul ajutor in arsuri:

a. aplicarea unui pansament steril uscat pe suprafata arsa;
b. respiratia artificiala;
c. administrarea de oxigen sau carbogen

91. Care este varianta de comunicare cu cei din afară în cazul producerii unui cutremur
a. ţipaţi după ajutor;
b. încercaţi prin orice metode să luaţi legătura cu cei din afară ;
c. bateţi la intervale regulate cu un obiect tare în conducte sau în pereţi ;

92. Tornadele sunt:

a. coloane de aer ce se rotesc repede, asociate cu puternice furtuni;
b. parcele organizate de aer cald si umed;
c. parcele organizate de aer cald

93.La parasirea locuintei, dupa producerea unui cutremur, fiecare cetatean trebuie să-şi ia :
a. Actele de identitate, un mijloc de iluminat independent de sursa de alimentare,
obiecte personale strict necesare, un aparat radio cu alimentare de la baterii sau cu acumulatori ;
b. Actele casei, obiectele de valoare ;
c. Actele de identitate, obiecte personale strict necesare, un aparat radio cu
alimentare de la baterii sau cu acumulatori.

94. Erupţiile vulcanice sunt definite ca:

a) hazarde endogene datorate energiilor acumulate in rezervoarele subterane care contin lave
si presiuni exercitate de forţele tectonice, care determina ascensiunea materiei incadescente spre
suprafaţa;
 b) eveniment datorat declanşării unui cutremur;
c) hazarde datorate energiilor acumulate la suprafaţa
95. Ştiinţa care cercetează mişcările de pământ se numeşte :
a.Astronomie
b. Seismologie
c.Astrofizica

96. La întoarcerea acasă, după producerea unei inundaţii trebuie să respectaţi următoarele
reguli:
a. Nu atingeti firele electrice, nu consumati apa direct de la sursa, ci numai
dupa ce a fost fiarta, nu folositi instalatiile de alimentare cu apa, gaze, electrice, decat dupa
aprobarea organelor de specialitate ;
b. Evitati suprasolicitarea ;
c. Evitati pe cat posibil, circulatia in vederea vizitarii rudelor sau
cunostiintelor pentru a vedea care este starea lor.

97.Din categoria muniţiei fac parte:

a. pistoale, rachete;
b. artificii, armament;
c. proiectile, mine, grenade, cartuşe;

98. Atelele pentru imobilizarea unei fracturi rezultate în urma unui accident rutier trebuie
sa fie:
a. cumparate din strainatate;
b. foarte grele;
c. suficient de lungi pentru a acoperi zona fracturata atat deasupra, cat si
dedesubt.

99.Primele semne în caz de insolaţie sunt:

a. nu există nici un simptom;
b. ameţeală, slăbiciune, greaţă, dureri de cap, sete puternică şi roşeaţa pielii;
c. creşte pofta de mâncare şi somn.

100.Care este factorul esenţial în propagarea unui incendiu produs în aer liber?
a. vântul;
b. soarele;
c. fumul.
Setul II
Întrebări concursul „Cu Viaţa Mea Apăr Viaţa”
1. Protecţia civilă este:
a) o componentă a sistemului securităţii naţionale;
b) o componentă a sistemului securităţii regionale;
c) o componentă a sistemului securităţii mondiale.
2. Activitatea de protecţie civilă este:
a) de interes regional;
b) de interes naţional;
c) de interes local.
3. Dintre atribuţiile protecţiei civile fac parte următoarele:
 a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi
tehnologice de pe teritoriul României;
b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor în
scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor;
c) organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie
optime a organismelor nespecializate cu atribuţii în domeniu;

4. Ce reprezintă situaţie de protecţie civilă?

a) situaţia generată de iminenţa producerii sau de producerea dezastrelor, a
conflictelor militare şi/sau a altor situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de gravitate,
pune în pericol, dar nu afectează viaţa, mediul, bunurile şi valorile culturale şi de
patrimoniu;
b) situaţia generată de iminenţa producerii sau de producerea dezastrelor, a
conflictelor militare şi/sau a altor situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de gravitate,
pun în pericol sau afectează viaţa, mediul, bunurile şi valorile culturale şi de patrimoniu;
c) situaţia generată de iminenţa producerii sau de producerea dezastrelor, a
conflictelor militare şi/sau a altor situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de gravitate,
nu pune în pericol şi nu afectează viaţa, mediul, bunurile şi valorile culturale şi de
patrimoniu;
5. Ce reprezintă în protecţia civilă înştiinţarea?
a) activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa producerii
sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei
publice centrale sau locale, după caz, în scopul evitării surprinderii şi al realizării
măsurilor de protecţie;
b) activitatea de transmitere a informaţiilor despre producerea dezastrelor şi/sau a
conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz,
în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie;
c) activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate sau neautorizate despre
iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către
autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, în scopul evitării
surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie.
6. Ce reprezintă în protecţie civilă avertizarea?
a) neaducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenţa
producerii sau producerea unor dezastre;
b) aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenţa
producerii sau producerea unui atac aerian;
c) aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenţa
producerii sau producerea unor dezastre.
7. Ce reprezintă în protecţie civilă prealarmarea?
a) activitatea de transmitere către autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale a mesajelor/semnalelor/informaţiilor despre probabilitatea producerii unor dezastre
sau a atacurilor din aer;
b) activitatea de transmitere către populaţie a mesajelor/semnalelor/informaţiilor
despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a atacurilor din aer;
c) activitatea de transmitere către populaţie a mesajelor/semnalelor/informaţiilor
despre producerea unor dezastre sau a atacurilor din aer.
 8. Ce reprezintă în protecţie civilă alarmarea ?
a) activitatea de transmitere a mesajelor despre producerea unor dezastre sau a unui
atac aerian către autorităţile administraţiei publice centrale ori locale;
b) activitatea de transmitere a mesajelor despre iminenţa producerii unor dezastre
sau a unui atac aerian către populaţiei;
c) activitatea de transmitere a mesajelor despre iminenţa producerii unor dezastre
sau a unui atac aerian către autorităţile administraţiei publice centrale ori locale.
9. Ce reprezintă în protecţie civilă adăpostirea?
a) măsură nespecifică de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor
culturale şi de patrimoniu, pe timpul ostilităţilor militare şi al situaţiilor de urgenţă,
împotriva efectelor acestora;
b) măsură specifică de apărare a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor
culturale şi de patrimoniu, pe timpul ostilităţilor militare şi al situaţiilor de urgenţă,
împotriva efectelor acestora;
c) măsură specifică de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor
culturale şi de patrimoniu, pe timpul ostilităţilor militare şi al situaţiilor de urgenţă,
împotriva efectelor acestora.
10. Adăposturile de protecţie civilă sunt:
a) spaţii special amenajate pentru protecţie în situaţii specifice, proiectate,
executate, dotate, echipate şi autorizate potrivit normelor şi instrucţiunilor tehnice
elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de ministrul
administraţiei şi internelor;
b) spaţii special amenajate pentru protecţie în situaţii specifice, proiectate,
executate, dotate, echipate şi autorizate potrivit normelor şi instrucţiunilor tehnice
elaborate de ministrul administraţiei şi internelor;
c) spaţii special amenajate pentru protecţie în situaţii specifice, proiectate,
executate, dotate, echipate şi autorizate potrivit normelor şi instrucţiunilor tehnice
aprobate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi elaborate de ministrul
administraţiei şi internelor.
11. Ce reprezintă în protecţie civilă asanarea:
a) ansamblul de lucrări şi operaţiuni executate pentru înlăturarea sau distrugerea
muniţiei neexplodate şi dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale
structurilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională;
b) ansamblul de lucrări şi operaţiuni executate pentru înlăturarea sau distrugerea
muniţiei neexplodate şi dezafectarea terenurilor, cum sunt poligoanele de trageri ale
structurilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională;
c) ansamblul de lucrări şi operaţiuni executate pentru înlăturarea muniţiei explodate
şi dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale structurilor de apărare,
ordine publică şi securitate naţională.
12. Activitatea de protecţie civilă din România este coordonată de:
a) ministrul apărării naţionale;
b) ministrul administraţiei şi internelor, în calitate de preşedinte al Comitetului
Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;
c) primul-ministru, care conduce această activitate prin ministrul administraţiei şi
internelor, în calitate de preşedinte al Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.
13. Cetăţenii au dreptul:
 a) să încheie contracte de voluntariat pentru încadrarea în serviciile de urgenţă
voluntare cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale;
b) să încheie contracte de voluntariat pentru încadrarea în serviciile de urgenţă
voluntare cu reprezentanţii operatorilor economici sursă de risc;
c) să încheie convenţii pentru încadrarea în serviciile de urgenţă voluntare cu
reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale.
14. Cetăţenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau
ale unui conflict armat ori ca urmare a executării intervenţiei de către serviciile de
urgenţă au dreptul, după caz:
a) la ajutoare umanitare;
b) la ajutoare de urgenţă şi la despăgubiri;
c) la credite avantajoase.
15. Despăgubirile se acordă în urma:
a) solicitării scrise a celui prejudiciat, adresată prefectului, pe baza actului de
constatare întocmit de organele competente şi a hotărârii consiliului local;
b) solicitării scrise a celui prejudiciat, adresată consiliului local, pe baza actului de
constatare întocmit de organele competente şi a hotărârii primarului;
c) solicitării scrise a celui prejudiciat, adresată primarului, pe baza actului de
constatare întocmit de organele competente şi a hotărârii consiliului local.
16. Cetăţenii sunt obligaţi:
a) să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de conducătorii instituţiilor
publice, ai agenţilor economici ori ai organizaţiilor neguvernamentale, după caz;
b) să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice mijloace,
inclusiv telefonic, prin apelarea numărului 911, despre iminenţa producerii sau
producerea oricărei situaţii de urgenţă despre care iau cunoştinţă;
c) să-şi asigure mijloacele colective de protecţie, trusa sanitară, rezerva de alimente
şi apă, precum şi alte materiale de primă necesitate pentru protecţia familiilor lor.
17. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale poartă întreaga
răspundere pentru:
a) asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei afectate de urmările
calamităţilor naturale şi a celorlalte situaţii de protecţie civilă;
b) asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei neafectate de urmările
calamităţilor naturale şi a celorlalte situaţii de protecţie civilă;
c) asigurarea condiţiilor de supravieţuire a animalelor salbatice afectate de urmările
calamităţilor naturale şi a celorlalte situaţii de protecţie civilă.
18. Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastre se
execută:
a) numai cu aprobarea prefectului, de către primarului localităţii, a conducătorului
instituţiei publice sau a agentului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţilor
acestora;
b) numai cu aprobarea primarului localităţii, de către conducătorul instituţiei
publice sau a agentului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţilor acestora;
c) numai cu aprobarea primarului localităţii, a conducătorului instituţiei publice sau
a agentului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţilor acestora.
19. Înştiinţarea se realizează de către:
 a) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sau de serviciile de urgenţă
profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la populaţie sau de la structurile
care monitorizează sursele de risc;
b) serviciile de urgenţă profesioniste sau de serviciile voluntare pentru situaţii de
urgenţă, după caz, pe baza informaţiilor primite de la populaţie sau de la structurile care
monitorizează sursele de risc;
c) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sau de serviciile voluntare
pentru situaţii de urgenţă, după caz, pe baza informaţiilor primite de la populaţie sau de la
structurile care monitorizează sursele de risc.
20. Avertizarea populaţiei se realizează de către:
a) autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, prin mijloacele
de avertizare specifice, în baza înştiinţării primite de la structurile abilitate;
b) populaţie, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înştiinţării primite de la
structurile abilitate;
c) serviciile de urgenţă profesioniste sau de serviciile voluntare pentru situaţii de
urgenţă, după caz, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înştiinţării primite de la
structurile abilitate.
21. Durata fiecărui semnal de alarmare este de:
a) două minute pentru toate mijloacele de alarmare, cu excepţia sirenelor cu aer
comprimat la care durata este de un minut;
b) două minute pentru toate mijloacele de alarmare, cu excepţia sirenelor cu aer
comprimat la care durata este de trei minute;
c) un minut pentru toate mijloacele de alarmare, cu excepţia sirenelor cu aer
comprimat la care durata este de două minute.
22. Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localităţi, instituţii publice
şi agenţi economici se verifică:
a) iarna şi primăvara;
b) periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii;
c) în lunile ianuarie şi decembrie, prin executarea de antrenamente şi exerciţii.
23. Persoanele fizice şi juridice care iau cunoştinţă de existenţa muniţiilor au
obligaţia să anunţe de îndată:
a) serviciul local de ambulanţă;
b) centrul operaţional din cadrul serviciului de urgenţă profesionist, dispeceratul
integrat de urgenţă, prefectul sau primarul, după caz;
c) centrul operaţional din cadrul serviciului de urgenţă profesionist, dispeceratul
integrat de urgenţă, poliţia sau primarul, după caz.
24. Protecţia nucleară, radiologică, chimică şi biologică a populaţiei se
realizează prin:
a) mijloace de protecţie individuală, colectivă sau prin alte măsuri tehnice şi
organizatorice specifice, cu prioritate în zonele lipsite de risc;
b) mijloace de protecţie individuală, colectivă sau prin alte măsuri tehnice şi
organizatorice specifice, cu prioritate în zonele de risc;
c) mijloace de intervenţie sau prin alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice, cu
prioritate în zonele de risc.
25. Trecerea la executarea acţiunii de evacuare în situaţii de dezastre se
hotărăşte:
 a) de primul-ministru sau de prefect, după caz, la propunerea comitetului pentru
situaţii de urgenţă competent;
b) de primar sau de prefect, după caz, la propunerea comitetului pentru situaţii de
urgenţă competent;
c) de primul-ministru sau de primar, după caz, la propunerea comitetului pentru
situaţii de urgenţă competent.
26. În situaţii de conflict armat, evacuarea se aprobă de către:
a) preşedintele României, la propunerea ministrului apărării naţionale;
b) ministrul administraţiei şi internelor;
c) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, la propunerea ministrului apărării naţionale.
27. Ce reprezintă situaţia de urgenţă?
a) eveniment excepţional, cu caracter militar, care prin amploare şi intensitate
ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale
importante;
b) eveniment deosebit care prin amploare şi intensitate ameninţă bunurile
populaţiei, mediul încon
jurător, valorile materiale şi culturale importante;
c) eveniment excepţional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare şi intensitate
ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale
importante.
28. Ce reprezintă intensitatea situaţiei de urgenţă?
a) viteza de perturbare a fenomenelor distructive şi gradul de evoluţie a stării de
normalitate;
b) viteza de evoluţie a fenomenelor distructive şi gradul de perturbare a stării de
normalitate;
c) gradul de perturbare a fenomenelor distructive şi viteza de evoluţie a stării de
normalitate.
29. Ce reprezintă managementul situaţiei de urgenţă?
a) ansamblul activităţilor desfăşurate şi procedurilor utilizate de factorii de
execuţie, instituţiile şi serviciile publice abilitate pentru identificarea şi monitorizarea
surselor de risc, evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei, elaborarea de prognoze,
stabilirea variantelor de acţiune şi implementarea acestora în scopul restabilirii situaţiei
de normalitate;
b) ansamblul activităţilor desfăşurate şi procedurilor utilizate de factorii de
execuţie, instituţiile şi serviciile publice abilitate pentru identificarea şi monitorizarea
situaţiilor de urgenţă, evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei, elaborarea de prognoze,
stabilirea variantelor de acţiune şi implementarea acestora în scopul restabilirii situaţiei
de normalitate;
c) ansamblul activităţilor desfăşurate şi procedurilor utilizate de factorii de decizie,
instituţiile şi serviciile publice abilitate pentru identificarea şi monitorizarea surselor de
risc, evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei, elaborarea de prognoze, stabilirea
variantelor de acţiune şi implementarea acestora în scopul restabilirii situaţiei de
normalitate.
30. Factorul de risc este defint ca:
a) fenomen, proces sau complex de împrejurări congruente, în acelaşi timp şi
spaţiu, care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc;
 b) fenomen, proces sau complex de împrejurări congruente, în acelaşi timp şi
spaţiu, care nu pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc;
c) fenomen, proces sau complex de împrejurări congruente, în acelaşi timp şi
spaţiu, care pot determina sau favoriza producerea unor situaţii de urgenţă.
31. Tipurile de risc reprezintă:
a) evenimente distructive determinate de incendii, cutremure, inundaţii, accidente,
explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor
construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte
din atmosferă ori din cosmos, tornade,
avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale, sinistre
grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factori de risc
specifici;
b) evenimente obişnuite determinate de incendii, cutremure, inundaţii, accidente,
explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor
construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte
din atmosferă ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi
alte calamităţi naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate
ori favorizate de factori de risc specifici;
c) cazuri de forţă majoră determinate de incendii, cutremure, inundaţii, accidente,
explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor
construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte
din atmosferă ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi
alte calamităţi naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate
ori favorizate de factori de risc specifici.
32. Ce reprezintă intervenţia operativă?
a) acţiunile desfăşurate, în timp de pace, de către structurile specializate în scopul
prevenirii agravării situaţiei de urgenţă, limitării sau înlăturării, după caz, a consecinţelor
acesteia;
b) acţiunile desfăşurate, în timp oportun, de către structurile specializate în scopul
prevenirii producerii situaţiilor de urgenţă;
c) acţiunile desfăşurate, în timp oportun, de către structurile specializate în scopul
prevenirii agravării situaţiei de urgenţă, limitării sau înlăturării, după caz, a consecinţelor
acesteia;
33. Ce reprezintă evacuarea ?
a) măsură de protecţie luată în cazul ameninţării iminente, stării de alertă ori
producerii unei situaţii de urgenţă;
b) intervenţia operativă în cazul ameninţării iminente, stării de alertă ori producerii
unei situaţii de urgenţă;
c) măsură de prevenire luată în cazul ameninţării iminente, stării de alertă ori
producerii unei situaţii de urgenţă.
34. Principiile managementului situaţiilor de urgenţă sunt:
a) previziunea şi prevenirea;
b) asumarea responsabilităţii gestionării situaţiilor de urgenţă de către populaţie;
c) prioritatea protecţiei şi salvării bunurilor oamenilor;
 35. Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de
situaţii de urgenţă se întreprind, în condiţiile legii, după caz, acţiuni şi măsuri
pentru:
a) avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de pericol;
b) avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din afara zonelor de
pericol;
c) declararea stării de urgenţă în cazul iminenţei ameninţării sau producerii situaţiei
de urgenţă.
36. Sunt comitete pentru situaţii de urgenţă:
a) comitetele regionale pentru situaţii de urgenţă;
b) comitetele operatorilor privaţi pentru situaţii de urgenţă;
c) comitetele locale pentru situaţii de urgenţă.
37. Unde se constituie şi cine conduce comitetele locale pentru situaţii de
urgenţă?
a) la nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi al
comunelor se constituie, sub conducerea prefectului, comitete locale pentru situaţii de
urgenţă, denumite în continuare comitete locale;
b) la nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi al
comunelor se constituie, sub conducerea primarului, comitete locale pentru situaţii de
urgenţă, denumite în continuare comitete locale;
c) la nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi al
comunelor se constituie, sub conducerea primului-ministru, comitete locale pentru situaţii
de urgenţă, denumite în continuare comitete locale.
38. Din comitetul local fac parte:
a) un viceprimar, secretarul comunei, oraşului, sectorului sau municipiului, după
caz, şi reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai principalelor instituţii şi agenţi economici
din unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi manageri sau conducători ai
agenţilor economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care, prin
specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă;
b) un viceprimar, secretarul comunei, oraşului, sectorului sau municipiului, după
caz, şi reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai instituţiilor şi agenţilor economici din
unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi manageri sau conducători ai
agenţilor economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care, prin
specificul activităţii, nu constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de
urgenţă;
c) 10 persoane.
39. Centrele operative cu activitate permanentă au următoarele atribuţii
principale:
a) centralizează şi transmit operativ la centrul operaţional al Inspectoratului General
pentru Situaţii de Urgenţă date şi informaţii privind apariţia şi evoluţia stărilor potenţial
generatoare de situaţii de urgenţă;
b) centralizează şi transmit în cel mult 10 zile la centrul operaţional al
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă date şi informaţii privind apariţia şi
evoluţia stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă;
 c) primesc şi centralizează operativ, de la centrul operaţional al Inspectoratului
General pentru Situaţii de Urgenţă, date şi informaţii privind apariţia şi evoluţia stărilor
potenţial generatoare de situaţii de urgenţă.
40. Dacă sunaţi la 112 trebuie să anunţaţi:
a) unde lucraţi;
b) care este numărul dumneavoastră privat de telefon, chiar dacă nu sunaţi de pe el;
c) cum vă numiţi.

41. Reprezintă o situaţie de urgenţă:

a) tulburarea de memorie;
b) consumul de alcool;
c) accidentul de circulaţie soldat cu victime sau cu persoane blocate în autovehicule.

42. Semnul distinctiv internaţional de protecţie civilă este :

1 a) un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu;
b) un triunghi echilateral verde pe fond portocaliu;
c) un triunghi echilateral portocaliu pe fond albastru.

43. Organizarea evacuării se realizează de inspectoratele pentru situaţii de

urgenţă judeţene, pentru evacuarea populaţiei şi a unor bunuri materiale, pe baza
planurilor de evacuare proprii, aprobate de:
a) şeful inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean;
b) preşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă;
c) vicepreşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă.

44. Organizarea evacuării se realizează de operatorii economici, pe baza

planurilor de evacuare proprii, avizate de:
a) şeful inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului
Bucureşti;
b) preşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă local;
c) vicepreşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă local.

45. Semnalul PREALARMĂ AERIANĂ se compune din:

a) 3 sunete a 32 secunde fiecare, cu pauză de 12 secunde între ele;
b) 15 sunete ( impulsuri ) a 4 secunde fiecare, cu pauză de 4 secunde între ele;
c) dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 2 minute.

46. Codul portocaliu se aplică:

1a) fenomenelor meteorologice prevăzute a fi periculoase, cu un grad de intensitate mare;

1b) fenomenelor meteorologice prevăzute a fi periculoase, cu un grad de intensitate foarte

mare şi cu efecte dezastruoase;
c) fenomenelor meteorologice temporar periculoase pentru anumite activităţi, dar altfel
obişnuite pentru perioada respectivă sau zona specificată.

47. Semnalul ALARMĂ LA DEZASTRE se compune din:

 a) 5 sunete ( impulsuri ) a 16 secunde fiecare, cu pauză de 10 secunde între ele;
b)15 sunete ( impulsuri ) a 4 secunde fiecare, cu pauză de 4 secunde între ele;
c) dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 2 minute.
48. Pentru fenomenele atmosferice prognozate pe scurtă şi medie durată şi a
căror evoluţie potenţial periculoasă va începe în cel puţin 12 ore şi poate dura până
la 3 - 4 zile, în medie, se foloseşte următorul cod de culori:
a) verde, galben, portocaliu şi roşu;
b) albastru, galben, portocaliu şi roşu;
c) verde, gri, portocaliu şi roşu.
49. Constituie măsuri elementare de Prevenire a bolilor infecto-contagioase în
timpul inundaţiilor:
a) să se consume alimente şi apă numai din surse sigure;
b) să se consume doar apă, din orice surse;
c) să nu se consume alimente şi apă, chiar dacă provin din surse sigure.
50. Faza pre-dezastru - Ce să faceţi înainte de inundaţie:
1a) interesaţi-vă la monitorul oficial dacă proprietatea dumneavoastră se află într-o zonă
predispusă la inundaţii sau cu risc ridicat;
b) cumpăraţi un telefon mobil, pentru a putea afla oricând, chiar şi după întreruperea
alimentării cu energie electrică, toate notificările legate de inundaţii emise de autorităţi;
c) pregătiţi-vă să supravieţuiţi pe cont propriu pentru cel puţin trei zile; alcătuiţi un set de
provizii pentru dezastre; păstraţi şi împrospătaţi un stoc de alimente şi de apă potabilă
suplimentară.

51. Pentru marcarea intensităţii fenomenului de producere de viituri

corespunzător unui areal sau unui sector de râu se vor folosi următoarele coduri de
culori:
a) galben: risc de viituri generatoare de revărsări importante, susceptibile de a avea
impact semnificativ asupra vieţii colectivităţilor şi siguranţei bunurilor şi persoanelor;
b) portocaliu: risc de viituri sau creşteri rapide ale nivelului apei, neconducând la
pagube semnificative, dar care necesită o vigilenţă sporită în cazul desfăşurării unor
activităţi sezoniere şi/sau expuse la inundaţii;
c) roşu: risc de viituri majore. Ameninţare directă şi generalizată asupra siguranţei
persoanelor şi bunurilor.
52. Faza post-dezatru - Ce să faceţi după inundaţie:
a) evitaţi apa provenită din inundaţie; aceasta poate fi contaminată cu petrol,
benzină sau diverse deşeuri din canalizări;
b) îndepărtaţi cablurile electrice cazute la pământ şi raportaţi imediat acest lucru
companiei de electricitate;
c) evitaţi consumul de apă; aceasta poate fi contaminată cu petrol, benzină sau
diverse deşeuri din canalizări.
53. Faza post-dezatru - Ce să faceţi după inundaţie, luând în consideraţie
necesitaţile de sănătate şi siguranţă ale familiei dumneavoastră:
1a) spălaţi-vă frecvent pe mâini cu săpun şi apă curată, dacă veniţi în contact cu apa
provenită din inundaţii;
b) spălaţi-vă cât mai rar pe mâini cu săpun şi apă curată, dacă veniţi în contact cu
apa provenită din inundaţii;
 c) spălaţi-vă frecvent pe mâini cu săpun şi apă curată sau cu apa provenită din
inundaţii.
54. Ce să faceţi în timpul unui cutremur:
a) dacă vă aflaţi într-o clădire, încetaţi lucrul şi fugiţi afară;
b) dacă vă aflaţi în interiorul unei clădiri, adapostiţi-vă sub o masă rezistentă sau
staţi aproape de un perete interior; staţi departe de ferestre, uşi sau pereţi, orice obiecte
care ar putea cădea;
c) dacă sunteţi afară, intraţi de urgenţă în interiorul unei clădiri pentru a vă adăposti.
55. Ce să faceţi în timpul unui cutremur dacă locuiţi într-un bloc sau în orice
altă clădire cu multe nivele - luaţi în considerare următoarele:
a) folosiţi doar scările pentru deplasare;
b) folosiţi doar liftul pentru deplasare;
c) nu folosiţi lifturile şi nici scările până nu se potoleşte cutremurul.
56. Ce să faceţi în timpul unui cutremur dacă aţi ajuns blocat sub dărâmături:
a) aprindeţi un chibrit sau ceva asemanator pentru a încerca să vă daţi seama unde
sunteţi;
b) mişcaţi-vă dintr-un loc în altul, dacă puteţi, şi strigaţi pentru a putea fi descoperit
de forţele de intervenţie;
c) loviţi ritmic o ţeavă pentru a fi localizat de persoanele care participă la
operaţiunile de salvare; folosiţi un fluier dacă aveţi la îndemână; strigaţi numai dacă este
absolut necesar – în urma strigătului puteţi inhala cantităţi periculoase de praf.
57. Faza post-dezastru: Ce să faceţi după un cutremur:
a) părăsiţi imediat locuinţa; asiguraţi-vă că o puteţi face fără să vă accidentaţi;
b) verificaţi dacă nu sunt scurgeri de gaze sau apă, dacă alimentarea cu energie
electrică a fost întreruptă;
c) contribuiţi la transmiterea zvonurilor şi a ştirilor, chiar dacă sunt false.
58. Faza pre-dezastru - Ce să faceţi înainte de o alunecare de teren:
a) contactaţi autorităţile locale şi ambulanţa pentru informaţii asupra riscurilor
locale legate de alunecările de teren;
b) minimalizaţi riscurile casnice instalând garnituri flexibile la conducte pentru a
evita scurgerile de apă sau de gaz; garniturile flexibile sunt mai rezistente la rupere;
garniturile de gaze pot fi instalate de către orice persoană;
c) observaţi împrejurimile înainte şi în timpul furtunilor puternice, care pot mări
pericolul unei alunecări de teren.
59. Care sunt semnele care anunţă iminenţa unei alunecări de teren?
1a) uşile şi ferestrele casei se blochează mereu;
b) tencuiala cade de pe pereţi;
c) pereţii exteriori şi scările se depărtează de clădire;

60. Ce faceti în timpul unei alunecări de teren:

1a) plecaţi rapid din calea alunecării de teren;
b) urmăriţi la radio sau TV buletinele informative cu zonele sigure unde să vă deplasaţi;
c) dacă scăparea este posibilă, ghemuiţi-vă şi protejaţi-vă capul cu mâinile.

61. Concursul cu tematică de protecţie civilă are caracter educativ, tehnico-

aplicativ şi sportiv şi se organizează anual cu elevii, distinct pe următoarele niveluri:
1a) ciclul gimnazial - clasele V–VIII;
b) ciclul liceal - clasele IX - XII;
c) ciclul primar – I – IV.

62. Etapa pe unitate de învăţământ/club sau palat al copiilor şi elevilor se

desfăşoară:
a) în ultima decadă a semestrului II al anului de învăţământ;
b) până la sfârşitul lunii martie;
c) în luna aprilie.

63. Etapa naţională se organizează şi se desfăşoară în vacanţa de vară a

elevilor, de regulă în luna septembrie, într-o tabără aflată în administrarea
Autorităţii Naţionale pentru Tineret:
a) cu echipele clasate pe locul I şi II la etapa pe regiune de dezvoltare;
b) cu echipele clasate pe locul I la etapa judeţeană;
c) cu echipele clasate pe locul I la etapa pe regiune de dezvoltare.

64. Echipele de concurs, pentru ciclul liceal, pot fi constituite din băieţi, mixte
sau din fete, elevii având vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani împliniţi:
a) până la data desfăşurării concursului;
b) în anul calendaristic desfăşurării concursului;
c) în anul şcolar desfăşurării concursului.

65. La etapa pe localitate (municipii şi oraşe)/sector preşedintele juriului va fi

desemnat:
a) un reprezentant al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al
municipiului Bucureşti;
b) inspectorul de protecţie civilă (personal de specialitate);
c) un reprezentant al inspectoratului şcolar.

66. Preşedintele juriului răspunde în mod direct de asigurarea imparţialităţii

pe timpul desfăşurării concursului, precum şi de aplicarea prevederilor
regulamentului de concurs, fiind obligat:
a) să instruiască arbitrii şi să supravegheze modul cum aceştia îşi îndeplinesc
atribuţiile;
b) să verifice identitatea concurenţilor înainte de începerea fiecărei probe;
c) să verifice buna funcţionare a cronometrelor.

67. Proba teoretică are ca scop verificarea cunoştinţelor acumulate prin

parcurgerea tematicii specifice prevăzută în protocolul încheiat între Ministerul
Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi
constă în rezolvarea unui chestionar cu:
a) 25 de întrebări;
b) 20 de întrebări;
c) 30 de întrebări.
 68. Corectarea lucrărilor se face imediat după încheierea probei teoretice, de
către:
a) membrii juriului;
b) cadrelor didactice care însoţesc echipele şi membrii juriului;
c) arbitrii penalizatori.

69. Participarea echipelor la probele practice ale concursului este condiţionată

de obţinerea la proba teoretică:
a) a minim 10 puncte;
b) a minim 20 de puncte;
c) a minim 15 puncte.

70. Proba practică „Transportul asistat al unui accidentat aşezat pe targă pe

distanţa de 50 m„ este cotată cu:
a) maximum 25 de puncte;
b) maximum 35 de puncte;
c) maximum 30 de puncte.

71. La proba practică „Transportul asistat al unui accidentat aşezat pe targă

pe distanţa de 50 m” se aplică penalizări în următoarele situaţii:
a) neasigurarea sau asigurarea incompletă a victimei pe targă;
b) căderea la traversarea şanţului;
c) căderea victimei de pe targă pe timpul transportului sau trecerii peste obstacol.

72. La proba practică „Transportul asistat al unui accidentat aşezat pe targă

pe distanţa de 50 m”, victimele (accidentaţii), pentru echipele formate din elevi ai
ciclului gimnazial, se aleg de preşedintele juriului dintre rezervele echipelor
participante şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1a) greutatea acestora să nu depăşească 60 kg;
b) greutatea acestora să nu depăşească 40 kg;
c) să nu participe la desfăşurarea probei decât în cadrul echipei din care face parte.
73. Proba „Deplasarea cu masca pe figură într-un raion cu obstacole,
contaminat” se desfăşoară pe o pistă (teren) amenajat(ă) cu dimensiunile de 20 m /
10 m, echipat(ă) cu jaloane şi sfori care marchează un traseu obligatoriu,
împărţit(ă) în:
a) cinci culoare cu lăţimea de câte 3 m;
b) patru culoare cu lăţimea de câte 2 m;
c) cinci culoare cu lăţimea de câte 2 m.
74. La proba „Deplasarea cu masca pe figură într-un raion cu obstacole,
contaminat”se aplică penalizări în următoarele situaţii:
1a) căderea la traversarea şanţului;
b) tentativa de descoperire a vizorilor sau de înlăturare parţială a măştii în scopul
facilitării respiraţiei;
c) abaterea tărgii de la poziţia orizontală pe timpul transportului.
 75. Clasarea echipelor se face la finalizarea tuturor probelor, în ordinea
descrescătoare a punctajului obţinut, iar punctajul fiecărei echipe reprezintă suma
tuturor punctelor obţinute la:
a) probele practice;
b) proba teoretică şi proba „Deplasarea cu masca pe figură într-un raion cu
obstacole, contaminat”;
c) probele teoretică şi practice.
76. În situaţia în care, la finalizarea tuturor probelor, se constată că două sau
mai multe echipaje sunt la egalitate perfectă, departajarea echipelor se face în urma
susţinerii unui baraj constând în:
a) 5 întrebări de dificultate crescută, în timp de 10 minute;
b) 10 întrebări de dificultate crescută, în timp de 5 minute;
c) 5 întrebări de dificultate crescută, în timp de 5 minute.
77. Alarmarea trebuie să să asigure în bune condiţii prevenirea populaţiei şi
operatorilor economici, în orice situaţie creată, şi se obţine prin:
a) folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţionare să fie
asigurată de cel puţin 2 surse energetice diferite;
b) folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţionare să fie
asigurată de cel puţin 3 surse energetice diferite;
c) folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţionare să fie
asigurată de cel puţin o sursă energetică.
78. Semnalele de alarmare acustice a populaţiei, instituţiilor publice şi
operatorilor economici sunt:
a) alarmă aeriană, alarmă chimică, prealarmă aeriană şi încetarea alarmei;
b) alarmă aeriană, alarmă la dezastre, prealarmă aeriană şi încetarea alarmei;
c) alarmă aeriană, alarmă la dezastre, prealarmă la dezastre şi încetarea alarmei.
79. Montarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de înştiinţare-alarmare se
asigură, în condiţiile prevăzute de normele tehnice aprobate prin ordin al
ministrului administraţiei şi internelor, de către:
1a) personalul tehnic autorizat, pe baza contractelor sau a convenţiilor legal încheiate;
b) personal desemnat de către conducătorul operatorului economic sursă de risc;
c) personalul desemnat să asigure verificarea lunară a acestora.

80. Transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei se realizează prin

mijloace specifice de către personalul stabilit prin:
a) ordonanţă de guvern;
b) hotărâre de guvern;
c) decizii ale preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă.
81. Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă se constituie şi funcţionează
sub conducerea nemijlocită a:
1a) primului-ministru;
b) ministrului administraţiei şi internelor;
c) preşedintelui României.

82. Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetului local pentru situaţii de

urgenţă se stabileşte prin:
 a) ordin al prefectului;
b) hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor;
c) dispoziţie a primarului.
83. Coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţilor de prevenire şi
gestionare a situaţiilor de urgenţă în unităţile administrativ-teritoriale în care
funcţionează este asigurată de către:
a) serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă;
b) serviciile publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă;
c) serviciile private pentru situaţii de urgenţă.
84. În teritoriu, conducerea nemijlocită a acţiunilor de evacuare,
corespunzător tipului de situaţie de urgenţă produsă, se exercită de către:
1a) comitetele pentru situaţii de urgenţă judeţene/locale/al municipiului Bucureşti;
b) Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;
c) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

85. Aprovizionarea cu produse alimentare şi industriale de strictă necesitate se

realizează de către comitetele pentru situaţii de urgenţă judeţene/locale, în sistem
raţionalizat, astfel:
a) în primele 72 de ore de la evacuare sau la instituirea stării de alertă, prin reţeaua
comercială locală;
b) în primele 72 de ore de la evacuare sau la instituirea stării de alertă, de la
Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat;
c) ulterior primelor 72 de ore, până la încetarea evacuării sau a situaţiei de urgenţă,
prin reţeaua comercială locală.
86. Activitatea de evacuare în situaţii de urgenţă se organizează în
conformitate cu normele aprobate prin:
a) Legea nr. 481/2004;
b) OMAI 1184/2006;
c) OMAI 1259/2006.
87. Localităţile/zonele din/în care se execută evacuarea în situaţii de urgenţă se
stabilesc de comitetele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi locale, cu avizul:
a) Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;
b) Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă;
c) şefului inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean.
88. Organizarea evacuării se realizează de autorităţile administraţiei publice
locale, pe baza planurilor de evacuare proprii, întocmite de personalul cu atribuţii
în domeniu, avizate de:
a) vicepreşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă şi de şeful inspectoratului
pentru situaţii de urgenţă judeţean;
b) preşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă;
c) preşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă şi de şeful inspectoratului
pentru situaţii de urgenţă judeţean.
89. Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU) conform
Legii nr. 160 din 26 septembrie 2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
guvernului nr. 34/2008 privind organizarea si funcţionarea Sistemului naţional unic
pentru apeluri de urgenţă primeste si înregistrează automat apelurile de urgenţă
comunicate prin:
a) telefon;
b) satelit;
c) dispozitive automate de supraghere.
90. Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU) conform Legii
nr. 160 din 26 septembrie 2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
guvernului nr. 34/2008 privind organizarea si funcţionarea Sistemului naţional unic
pentru apeluri de urgenţă analizează, direcţionează si transmite operativ apelurile
de urgenţă către:
a) servicii specializate de prevenire;
b) autorităţi competente (funcţie de natura evenimentelor si consecinţele lor);
c) unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale.

91. La acordarea primului ajutor, printre altele, trebuie respectate următoarele

reguli:
a) se îndepărtează persoanele din jurul răniţilor, se izolează zona şi se ţine cont să
nu se agraveze starea răniţilor;
b) se îndepărtează persoanele din jurul răniţilor, se examinează complet şi rapid
răniţii şi se ţine cont să nu se agraveze starea răniţilor;
c) se adună datele despre starea răniţilor, se examinează complet şi rapid răniţii şi
se ţine cont să nu se agraveze starea răniţilor;

92. Sub ce denumire a luat fiinţă protecţia civilă în România

a) apărare pasivă
b) apărare civilă
c) apărare locală antiaeriană

TEMATICA NECESARĂ ÎN VEDEREA SUSŢINERII PROBEI TEORETICE A

CONCURSULUI CU VIATA MEA APĂR VIAŢA

1. Pentru învăţământul secundar (gimnaziu)

1. Protecţia mediului înconjurător împotriva incendiilor:

• să conştientizeze consecinţele incendiilor asupra mediului înconjurător;
• să cunoască principalele reguli preventive în drumeţii şi excursii.

2. Vreau să ştiu despre profesiile din cadrul serviciilor de intervenţii în situaţii de protecţie
civilă:
• să-şi completeze cunoştinţele cu informaţii relevante şi autorizate privitoare la profesiile din
cadrul serviciilor de intervenţii în situaţii de protecţie civilă ;
• să recunoască importanţa socială a activităţii de intervenţii în situaţii de protecţie civilă.

3. Ce ştim despre dezastre:

• să identifice principalele tipuri de dezastre
 • să identifice evenimentele atipice care pot produce situaţii de protecţie civilă pe timpul
dezastrelor;

4. Noţiuni generale despre dezastre;

• să identifice corect principalele tipuri de riscuri
• să cunoască cauzele şi să recunoască formele de manifestare a dezastrelor naturale şi a celor
datorate activităţii umane.

5. Dezastre naturale
• să manifeste o atitudine şi un comportament responsabil în situaţii de urgenţă

6. Dezastre datorate activităţii umane

• să sesizeze corespondenţa dintre activitatea umană şi dezastre

7. Dezastrele din România

• să identifice şi să localizeze principalele dezastre care afectează teritoriul naţional şi
comunitatea locală (inundaţiile; fenomene meteo periculoase: ploi abundente, viituri, tornade;
cutremurele; accidentele tehnologice; alunecări de teren; incendii; muniţii neexplodate)

8. Impactul dezastrelor asupra mediului:

• să descrie şi să analizeze modificările suferite de mediul înconjurător ca urmare a
intervenţiei umane
• să aplice modalităţile de intervenţie şi de ocrotire a mediului ambient

9. Cum acţionăm în caz de dezastru: avertizarea şi alarmarea în caz de dezastru; anunţarea

adulţilor despre o situaţie de urgenţă; folosirea apelului de urgenţă 112
• să cunoască sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare a populaţiei şi să acţioneze
conform specificului acestuia;
• să cunoască modul de utilizare al apelului de urgenţă;

10. Cum acţionăm în caz de dezastru: protejarea individuală

• să cunoască şi să folosească mijloacele de protecţie individuală

11. Cum acţionăm în caz de dezastru: protejarea colectivă

• să cunoască şi să folosească mijloacele de protecţie colectivă

12. Cum acţionăm în caz de dezastru: adăpostirea şi evacuarea

• să identifice elementele de bază privind organizarea şi desfăşurarea adăpostirii şi evacuării
în diferite situaţii

13. Cum acţionăm în caz de dezastru: cum acordăm primul ajutor în caz
de dezastre
• să cunoască şi să acorde primul ajutor în diferite situaţii

14. Cum acţionăm în caz de dezastru: igiena individuală şi colectivă după dezastru
• să cunoască necesitatea şi să utilizeze mijloacele de igienă individuală şi colectivă

15. Cum acţionăm în caz de dezastru: muniţiile neexplodate

• să cunoască modul de comportare în cazul descoperirii muniţiilor neexplodate
16. Cum acţionăm în caz de dezastru (înainte, pe timpul, după):
inundaţii, cutremur, alunecări de teren, poluări accidentale, atacuri teroriste:
 • să cunoască şi să aplice regulile de comportament pentru fiecare tip de dezastru în parte
• să cunoască şi să aplice regulile privind limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor

17. Organizarea sistemului românesc de intervenţie în caz de dezastre

• să cunoască organizarea Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă
• să cunoască organizarea sistemului local pentru situaţii de urgenţă

18. Obligaţiile şi drepturile cetăţenilor în situaţii de protecţie civilă

• să cunoască obligaţiile şi drepturile ce decurg din reglementările din domeniul situaţiilor de
protecţie civilă;
• să-şi dezvolte stăpânirea de sine şi spiritul de solidaritate în situaţii de protecţie civilă

1. Pentru învăţământul liceal (colegiu)

1. Ce ştim despre dezastre:

• să identifice principalele tipuri de dezastre
• să identifice evenimentele atipice care pot produce situaţii de urgenţă;

2. Noţiuni generale despre dezastre;

• să identifice corect principalele tipuri de riscuri
• să cunoască cauzele şi să recunoască formele de manifestare a dezastrelor naturale şi a celor
datorate activităţii umane

3. Dezastre naturale
• să manifeste o atitudine şi un comportament responsabil în situaţii de urgenţă

4. Dezastre datorate activităţii umane

• să sesizeze corespondenţa dintre activitatea umană şi dezastre

5. Dezastrele din România

• să identifice şi să localizeze principalele dezastre care afectează teritoriul naţional şi
comunitatea locală (inundaţiile; fenomene meteo periculoase: ploi abundente, viituri, tornade;
cutremurele; accidentele
tehnologice; alunecări de teren; incendii; muniţii neexplodate)

6. Impactul dezastrelor asupra mediului:

• să descrie şi să analizeze modificările suferite de mediul înconjurător ca urmare a intervenţiei
umane
• să aplice modalităţile de intervenţie şi de ocrotire a mediului ambient

7. Cum acţionăm în caz de dezastru: avertizarea şi alarmarea în caz de dezastru; anunţarea

adulţilor despre o situaţie de urgenţă; folosirea apelului de urgenţă 112

• să cunoască sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare apopulaţiei şi să acţioneze conform

specificului acestuia;
• să cunoască modul de utilizare al apelului de urgenţă;

8. Cum acţionăm în caz de dezastru: protejarea individuală

• să cunoască şi să folosească mijloacele de protecţie individuală
9. Cum acţionăm în caz de dezastru: protejarea colectivă
• să cunoască şi să folosească mijloacele de protecţie colectivă

10. Cum acţionăm în caz de dezastru: adăpostirea şi evacuarea

• să identifice elementele de bază privind organizarea şi desfăşurarea adăpostirii şi evacuării în
diferite situaţii
11. Cum acţionăm în caz de dezastru: cum acordăm primul ajutor în caz de dezastre
• să cunoască şi să acorde primul ajutor în diferite situaţii

12. Cum acţionăm în caz de dezastru: igiena individuală şi colectivă

după dezastru
• să cunoască necesitatea şi să utilizeze mijloacele de igienă
individuală şi colectivă

13. Cum acţionăm în caz de dezastru: muniţiile neexplodate

• să cunoască modul de comportare în cazul descoperirii muniţiilor neexplodate
14. Cum acţionăm în caz de dezastru (înainte, pe timpul, după): inundaţii, cutremur, alunecări de
teren, poluări accidentale, atacuri teroriste:
• să cunoască şi să aplice regulile de comportament pentru fiecare tip de dezastru în parte
• să cunoască şi să aplice regulile privind limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor

15. Organizarea sistemului românesc de intervenţie în caz de dezastre

• să cunoască organizarea Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă
• să cunoască organizarea sistemului local pentru situaţii de urgenţă

16. Obligaţiile şi drepturile cetăţenilor în situaţii de protecţie civilă

• să cunoască obligaţiile şi drepturile ce decurg din reglementările din domeniul situaţiilor de
protecţie civilă;
• să-şi dezvolte stăpânirea de sine şi spiritul de solidaritate în situaţii de protecţie civilă

Bibliografie
Legislaţie
1. Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului cu tematică de protecţie civilă ”Cu
viaţa mea apăr viaţa”.
2. Legea nr. 481 privind protecţia civilă, republicată
3. Protocol IGSU MECT _2007 tematica inv
4. Ordin nr. 1259/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi asigurarea activităţii de
înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă
5. ORDONANTA DE URGENTA nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de
Management al Situaţiilor de Urgenta
6. Reguli de comportare a cetăţenilor în caz de dezastre
7.O.M.A.I. nr. 1184 din 6 februarie 2006 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea si asigurarea activităţii de evacuare în situaţii de urgenţă