CENTRUL DE FORMARE PROFESIONALA A ADULTILOR

CURS INSPECTOR DE PROTECŢIE CIVILĂ

TEST PENTRU EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR
-VARIANTA 1 –

1. În cazurile de forţă majoră determinate de incendii, persoanele fizice şi juridice

care deţin, cu orice titlu, terenuri, construcţii, instalaţii tehnologice sau mijloace de transport
au următoarele obligaţii:
a) să permită necondiţionat accesul serviciilor de urgenţă şi al persoanelor care acordă ajutor;
b) să acorde necondiţionat, ajutor material, medical şi financiar persoanelor fizice şi juridice
care au suferit pagube ca urmare a situaţiei de urgenţă produse;
c) să permită necondiţionat utilizarea apei, a materialelor şi a mijloacelor proprii pentru
operaţiuni de salvare, de stingere şi de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii
ori ale altor persoane;

2. Atribuţiile protecţiei civile , potrivit legii ,sunt următoarele:

a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice
de pe teritoriul României;
b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la
protecţia civilă;
c) informarea statelor Uniunii Europene şi pregătirea intervenţiei pentru prevenirea şi înlăturarea
urmărilor dezastrelor produse pe teritoriul acestora ,cu privire la pericolele la care este expusă,
măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie,
obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă;

3. În sensul Legii nr.481/2004 republicată, termenii şi expresiile de mai jos au

următoarele înţelesuri:
a) dezastru - evenimentul produs ca urmare a declanşării unor calamităţi naturale, fenomene
meteorologice extreme sau provocate de om, generator de modificări climatologice şi ale
structurii scoarţei terestre ,pentru gestionarea cărora sunt necesare resurse materiale,financiare şi
umane ce depăşesc posibilităţile naţionale;
b) dezastru - evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau
provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului şi care, prin
amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite
prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, elaborate şi aprobate potrivit legii;
c) dezastru - situaţia generată de iminenţa producerii sau de producerea calamităţilor naturale,
catastrofelor, a conflictelor militare şi/sau a altor situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de
gravitate, pun în pericol sau afectează viaţa, mediul, bunurile şi valorile culturale şi de patrimoniu;

4. În domeniul protecţiei civile cetăţenii sunt obligaţi:

a) să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de conducătorii instituţiilor publice, ai agenţilor
economici ori ai organizaţiilor neguvernamentale, după caz;
b) să respecte regulile de circulaţie pe timpul aplicării măsurilor de protecţie civilă dispuse, în
condiţiile legii, de autorităţile competente sau de personalul învestit cu exerciţiul autorităţii publice
din cadrul serviciilor publice de urgenţă;
c) să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice mijloace, inclusiv
telefonic, prin apelarea numărului 112, despre iminenţa producerii sau producerea oricărei situaţii
de urgenţă despre care iau cunoştinţă;
 5. Serviciile de urgenţă voluntare/private au următoarele atribuţii principale:
a) desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi respectarea regulilor şi a
măsurilor de protecţia mediului;
b) verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi dispoziţiilor care privesc
apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de competenţă;
c) asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor şi
protecţia persoanelor, a animalelor şi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situaţii de
urgenţă.

6. Potrivit legii în domeniul protecţiei civile salariaţii au următoarele drepturi şi

obligaţii:
a) să beneficieze, în mod gratuit, de echipament de protecţie individuală, de tratament medical şi
antidoturi, dacă sunt încadraţi la agenţi economici sau instituţii cu surse de risc nuclear, chimic sau
biologic;
b) să beneficieze de concedii,vacanţe, excursii pentru recuperarea fizică şi psihică impuse de
situaţiile de protecţie civilă;
c) să respecte normele, regulile şi măsurile de protecţie civilă stabilite;

7. Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă are în compunere:

a) comisii pentru situaţii de urgenţă;
b) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;
c) servicii private pentru situaţii de urgenţă;

8. Comitetele locale au următoarele atribuţii principale:

a) informează prin centrul operaţional judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, privind
stările potenţial generatoare de situaţii de urgenţă şi iminenţa ameninţării acestora;
b) evaluează situaţiile de urgenţă produse pe teritoriul naţional, stabilesc măsuri şi acţiuni
specifice pentru gestionarea acestora şi urmăresc îndeplinirea lor;
c) declară, cu acordul prefectului, starea de urgenţă pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;

9. În cuprinsul secţiunii 1 din Planul de analiză şi acoperirea riscurilor "Amplasare

geografică şi relief" se fac referiri cu privire la:
a) reţeaua hidrografică;
b) forme de relief, specificităţi, influenţe;
c) caracteristicile pedologice ale solului.

10. Amplasarea în teritoriu a formaţiei de intervenţie a serviciului voluntar trebuie să

se realizeze astfel încât timpul de răspuns în caz de incendiu să fie: 
   a) la operatorii economici din subordinea consiliului local - maximum 15 minute; 
   b) în cel mai îndepărtat punct al sectorului de competenţă - maximum 20 de minute ;
c) la operatorii economici cu capital privat - maximum 35 minute. 

11. Organizarea acţiunilor de evacuare cuprinde, în principiu, următoarele activităţi:

a) întrunirea comitetelor pentru situaţii de urgenţă;
b) analiza situaţiei generată de declanşarea conflictului armat;
c) prognozarea evoluţiei situaţiei;

12. Ordinul/dispoziţia de evacuare cuprinde, în principiu, următoarele:

a) concepţia acţiunilor de intervenţie în situaţii de urgenţă;
b) organizarea conducerii acţiunilor de evacuare;
d) măsurile de asigurare materială şi financiară.
 13. Înştiinţarea reprezintă activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre
iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile
administraţiei publice centrale ori locale, după caz, şi cuprinde:
a) înştiinţarea despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;
b) înştiinţarea despre pericolul atacului din aer;
c) înştiinţarea despre utilizarea mijloacelor de propagandă duşmănoasă.

14. În vederea întocmirii planurilor de evacuare, structurile responsabile împreună cu

specialişti din cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului
Bucureşti execută, în principiu, următoarele activităţi;
a) stabilesc localităţile, instituţiile, operatorii economici, precum şi numărul şi structura
populaţiei/salariaţilor care se evacuează;
b) stabilesc natura şi cantitatea bunurilor ce urmează a fi evacuate;
c) stabilesc zonele şi localităţile în care se execută evacuarea;

15. Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt:

a) Comitetul Naţional pentru Situaţii speciale de Urgenţă;
b) Centrul operaţional naţional;
c) Centru de comandă integrat;

16. Compartimentul de prevenire al serviciilor voluntare pentru SU se dimensionează

cu personal astfel încât să asigure: 
    a) un specialist pentru toate instituţiile publice şi operatorii economici din unitatea
administrativ teritoriala; 
    b) un specialist la fiecare 200 de gospodării, în mediul rural; 
    c) un specialist la fiecare 10.000 de locuinţe individuale sau gospodării, în mediul urban. 

17. La efectuarea instructajului specific locului de muncă se urmăreşte să se asigure

participanţilor cunoştinţe referitoare la:
a) caracteristicile fizico-chimice ale substanţelor, materialelor şi produselor utilizate la locul de
muncă;
b) condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor tehnologice şi
cauzele potenţiale de incendiu şi/sau de explozie specifice locului de muncă, măsurile de prevenire
a acestora;
c) descrierea, funcţionarea, monitorizarea şi modul de intervenţie la instalaţiile şi sistemele de
siguranţă ale maşinilor şi utilajelor de la locurile de muncă, inclusiv cele de prevenire a avariilor
tehnologice;

18. Înştiinţarea se realizează astfel:

a) Inspectoratul General înştiinţează centrele operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate
permanentă şi inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti,
denumite în continuare inspectorate judeţene;
b) inspectoratele judeţene înştiinţează comitetele pentru situaţii de urgenţă judeţene, locale, al
municipiului Bucureşti şi operatorii economici sursă de risc din zona de responsabilitate;
c) structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor organizează înştiinţarea unităţilor şi
formaţiunilor subordonate, pe baza datelor primite de la eşaloanele superioare şi inspectoratele
judeţene, în conformitate cu Metodologia transmiterii mesajelor de înştiinţare, avertizare şi
alarmare despre situaţii de urgenţă, emisă prin ordin al inspectorului general al Inspectoratului
General;
19. Instructajul periodic se face de către persoanele desemnate de conducătorii
instituţiilor, managerii operatorilor economici sau patroni, astfel:
a) pentru personalul de execuţie, de către conducătorul locului de muncă respectiv;
b) pentru personalul încadrat pe funcţii tehnice şi administrative din sectoarele de producţie şi
din compartimentele de cercetare, proiectare, întreţinere, reparaţii, controlul calităţii, aprovizionare
tehnico-materială şi desfacere, de către şefii compartimentelor respective;
 c) pentru personalul tehnic-administrativ de către cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiului;

20. Sistemul de măsuri tehnice şi organizatorice pentru instruirea personalului în

domeniul situaţiilor de urgenţă , vizează în principal:
a) desemnarea personalului care execută instructajele şi verifică însuşirea cunoştinţelor;
b) stabilirea categoriilor de instructaje şi de salariaţi, a duratei instructajelor în funcţie de
specificul activităţii operatorului economic sau a instituţiei şi de periodicitatea instructajelor;
c) completarea fişelor individuale de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă, consemnarea
instructajului şi semnarea lor de către persoana care a efectuat instruirea şi cea care a fost instruită;
 CENTRUL DE FORMARE PROFESIONALA A ADULTILOR

CURS INSPECTOR DE PROTECŢIE CIVILĂ

TEST PENTRU EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR
-VARIANTA 2 –

1. Potrivit legii în domeniul protecţiei civile salariaţii au următoarele drepturi şi

obligaţii:
a) să beneficieze, în mod gratuit, de echipament de protecţie individuală, de tratament medical şi
antidoturi, dacă sunt încadraţi la agenţi economici sau instituţii cu surse de risc nuclear, chimic sau
biologic;
b) să beneficieze de concedii,vacanţe, excursii pentru recuperarea fizică şi psihică impuse de
situaţiile de protecţie civilă;
c) să respecte normele, regulile şi măsurile de protecţie civilă stabilite;

2. În sensul Legii nr.481/2004 republicată, termenii şi expresiile de mai jos au

următoarele înţelesuri:
a) înştiinţare - activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa producerii
sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice
centrale sau locale, după caz, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie;
b) înştiinţare - activitatea de primire a informaţiilor autorizate despre iminenţa declanşării
conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, în scopul
evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie;
c) înştiinţare - activitatea de transmitere a informaţiilor neautorizate despre iminenţa producerii
sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice
centrale sau locale, după caz, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie;

3. În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenţă voluntare

sau private are următoarele drepturi:
a) să încalce normele de circulaţie pe drumurile publice dacă se deplasează la intervenţii
pentru rezolvarea unei situaţii de urgenţă;
b) să solicite de la persoanele fizice şi juridice date, informaţii şi documente necesare
îndeplinirii atribuţiilor legale privind apărarea împotriva incendiilor;
c) să stabilească restricţii ori să interzică, potrivit competenţei prevăzute în regulamentul de
organizare şi funcţionare a serviciului, utilizarea focului deschis şi efectuarea unor lucrări cu
substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;

4. Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor economici,

indiferent de forma de proprietate,în domeniul protecţiei civile au următoarele obligaţii
principale:
a) asigură identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici, generatori de
evenimente periculoase;
b) stabilesc şi urmăresc îndeplinirea măsurilor şi a acţiunilor de protecţia mediului, în funcţie de
încadrarea în clasificarea de protecţie civilă;
c) organizează şi dotează, pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenţă, servicii de urgenţă private şi stabilesc regulamentul de organizare şi
funcţionare a acestora ori încheie convenţii sau contracte cu alte servicii de urgenţă voluntare ori
private, care dispun de forţe şi mijloace capabile să intervină operativ şi eficace în cazul situaţiilor
de protecţie civilă;

5. Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de situaţii de

urgenţă se întreprind, în condiţiile legii (OG 21/2004 ), după caz, acţiuni şi măsuri pentru:
a) avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de pericol;
b) declararea stării de alertă în cazul iminenţei ameninţării sau producerii situaţiei de urgenţă;
c) punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice tipurilor de risc şi, după
caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parţial afectată;
.
6. Planurile de protecţie împotriva incendiilor sunt:
a) planul de evacuare a persoanelor;
b) planul de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind
periculoase;
c) planul de măsuri;

7. Conform OG 21/2004, comitetele locale pentru situaţii de urgenţă au

următoarele atribuţii principale:
a) informează prin centrul operaţional naţional, privind stările potenţial generatoare de situaţii
de urgenţă şi iminenţa ameninţării acestora;
b) evaluează situaţiile de urgenţă produse pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale, stabilesc
măsuri şi acţiuni specifice pentru gestionarea acestora şi urmăresc îndeplinirea lor;
c) declară, cu acordul prefectului, starea de urgenţă pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;

8. Principiile managementului situaţiilor de urgenţă sunt:

a) prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor;
b) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
c) asumarea responsabilităţii gestionării situaţiilor de urgenţă de către autorităţile administraţiei
publice;

9. Principalele atribuţii ale instituţiilor publice şi operatorilor economici ,pe linia

evacuării, sunt următoarele:
a) întocmesc şi actualizează planurile de protecţie NBC a salariaţilor şi a bunurilor materiale;
b) asigură înştiinţarea şi alarmarea personalului;
c) asigură punerea în aplicare, la ordin, a măsurilor prevăzute în planurile de intervenţie în caz
de incendiu;

10. Pentru executarea acţiunilor de evacuare se realizează dispozitivul de evacuare, care

cuprinde:
a) centre de conducere şi coordonare a evacuării;
b) posturi de monitorizare asituaţiei meteo;
c) puncte de adunare a populaţiei şi de depozitare a bunurilor care se evacuează;

11. În funcţie de amploarea acţiunilor de evacuare şi de condiţiile specifice, punctele de

adunare se încadrează cu personal în număr variabil, de regulă, în următoarea structură:
a) şeful punctului de adunare;
b) observatorul punctului de adunare;
e) grupa de cercetare diversiune;

12. Înştiinţarea se realizează astfel:

a) Inspectoratul General înştiinţează centrele operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate
permanentă şi inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti,
denumite în continuare inspectorate judeţene;
b) inspectoratele judeţene înştiinţează comitetele pentru situaţii de urgenţă judeţene, locale, al
municipiului Bucureşti şi operatorii economici sursă de risc din zona de responsabilitate;
 c) structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor organizează înştiinţarea unităţilor şi
formaţiunile aviaţiei utilitare;

13. Pentru evacuarea în caz de incendiu a persoanelor cu dizabilităţi , în condiţii

eficiente şi sigure se asigură:
a) un sistem de alarmare în caz de incendiu, adecvat persoanelor cu dizabilităţi;
b) un telefon cu legătură directă la serviciul public pentru protecţia mediuluicel mai apropiat;
c) marcarea uşilor camerelor cu indicatoare de securitatei;
.
14. Exerciţiile de intervenţie se efectuează:
a) planificat, pe bază de grafic, astfel încât la acestea să participe eşalonat toţi salariaţii cu
atribuţii de intervenţie de la locurile de muncă;
b) inopinat, de către administrator/conducător, autorităţile de control sau de alţi factori de
decizie;
c) inopinat, pe bază de grafic la punctele vital-vulnerabile la incendiu;

15. Pentru dotarea serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de

urgenţă se prevăd următoarele mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor:
a) autospeciale pentru stingerea incendiilor;
b) autospeciale auxiliare de intervenţie;
c) nave pentru stingerea incendiilor;

16. Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire la:

a) conţinutul actelor normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă şi
activitatea de apărare împotriva incendiilor, precum şi actele normative specifice profilului
operatorului economic sau instituţiei;
b) protecţia utilizatorilor şi a forţelor de intervenţie împotriva gazelor de ardere şi a
temperaturilor ridicate;
c) managementul situaţiilor de urgenţă şi modul de organizare a activităţii de apărare
împotriva incendiilor la nivelul operatorului economic sau al instituţiei;

17. Instructajul specific locului de muncă se mai efectuează şi în următoarele cazuri:

a) când salariatul nu şi-a însuşit cunoştinţele minime necesare pentru începerea lucrului;
b) când s-a schimbat conducătorul locului de muncă respectiv;
c) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de muncă;

18. Hotărârea de declarare a stării de alertă cuprinde:

a) baza material necesară;
b) perioada de încetare a stării de alertă;
c) obligaţiile cetăţenilor şi ale operatorilor economici în ceea ce priveşte participarea la
activităţi în folosul comunităţilor locale.

19. Instructajul special pentru lucrări periculoase se efectuează astfel:

a) privind tehnologia de execuţie, de către conducătorul formaţiei de lucru;
b) privind modul de intervenţie în cazul producerii unui început de incendiu, de către
şeful serviciului voluntar/privat pentru situaţii de urgenţă;
c) privind condiţiile tehnologice, de către conducătorul locului de muncă.

20. Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează de către

persoane care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt bine pregătite profesional;
b) au o vechime minimă de 5 ani în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor;
c) cunosc problematica specifică domeniului managementului sistemelor de mediu;
 CENTRUL DE FORMARE PROFESIONALA A ADULTILOR

CURS INSPECTOR DE PROTECŢIE CIVILĂ

TEST PENTRU EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR
-VARIANTA 3 –

1. Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:

a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice
de pe teritoriul României;
b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la
protecţia mediului;
c) informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă,
măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie,
obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă;

2. Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor economici, indiferent de

forma de proprietate, au următoarele obligaţii principale:
a) asigură identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici, generatori de
evenimente periculoase;
b) stabilesc şi urmăresc îndeplinirea măsurilor şi a acţiunilor de prevenire şi de pregătire a
intervenţiei, în funcţie de încadrarea în clasificarea de protecţie civilă;
c) asigură alarmarea populaţiei din zona în care îşi desfăşoară activitatea;

3.     Înştiinţarea se realizeazã astfel:

    a) Inspectoratul General înştiinţeazã centrele operative pentru situaţii de urgenţã cu activitate
permanentã şi inspectoratele pentru situaţii de urgenţã judeţene şi al municipiului Bucureşti,
denumite în continuare inspectorate judeţene;
    b) inspectoratele judeţene înştiinţeazã comitetele ministeriale pentru situaţii de urgenţã;
    c) structurile aparţinând Ministerului Apãrãrii Naţionale, Serviciului Român de Informaţii,
Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciului de Protecţie şi Pazã înştiinţează populaţia
din zona lor de competenţă.

4. Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă are în compunere:

a) Departamentul de stat pentru Probleme speciale;
a) comitete sectoriale pentru situaţii de urgenţă;
b) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;

5. Serviciile voluntare şi serviciile private se clasifică după cum urmează: 

      a) categoria I (C1) - formate dintr-un şef serviciu, compartiment pentru prevenire sau
specialişti pentru prevenire şi cel puţin o echipă specializată; 
   b) categoria a II-a (C2) - formate dintr-un şef serviciu, compartiment pentru prevenire, una sau
mai multe formaţii de intervenţie, compusă/compuse din cel puţin două grupe de intervenţie care
încadrează autospeciale de stingere cu apă şi spumă şi echipe specializate. 
c) categoria a III-a (C3) - având în formaţia de intervenţie grupe de intervenţie, dintre care cel
puţin două încadrează autospeciale pentru stingerea incendiilor, şi echipe specializate, pe tipuri de
riscuri.
 6. Serviciul propriu se desfiinţează în următoarele situaţii: 
   a) la încetarea activităţii operatorului economic, ca urmare a declarării falimentului; 
   b) la încetarea aplicării prevederilor legale din OMAI 96/16; 
   c) dacă intervenţia în situaţii de urgenţă se realizează prin încheierea unui contract cu un serviciu
voluntar sau serviciu privat. 

7. Serviciile de urgenţă voluntare/private au următoarele atribuţii principale:

   a) desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi respectarea regulilor şi a
măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
   b) verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi dispoziţiilor care privesc
protecţia mediului, în domeniul de competenţă;
   c) asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor şi protecţia
persoanelor, a animalelor şi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situaţii de urgenţă.

8. Riscurile naturale care se iau în consideraţie pentru clasificarea unităţilor administrativ-

teritoriale, instituţiilor publice şi operatorilor economici din punct de vedere al protecţiei civile
sunt:
a) cutremure;
b) alunecări şi prăbuşiri de teren;
c) epidemii;

9. Clasificarea instituţiilor publice/operatorilor economici din punct de vedere al protecţiei

civile, în funcţie de tipurile de riscuri specifice, constituie criteriul de bază pentru:
a) stabilirea structurilor proprii de intervenţie pentru limitarea şi înlăturarea efectelor situaţiilor
de urgenţă la care sunt expuse/expuşi;
b) dotarea cu mijloace tehnice şi cu materiale de intervenţie, aparatură şi echipamente de
protecţie a structurilor de intervenţie în situaţii de urgenţă;
c) elaborarea planurilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă;

10. Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă, denumit în continuare Comitet
naţional, se constituie şi funcţionează, potrivit legii, ca organism interministerial, sub
conducerea viceprim-ministrului pentru securitate naţională, în cadrul sistemului naţional
de management al situaţiilor de urgenţă. Comitetul naţional se compune din:
a) preşedinte: viceprim-ministru pentru securitate naţională;
b) vicepreşedinte: ministrul afacerilor interne;
c) membri: miniştri de resort şi conducătorii instituţiilor publice locale.

11. -   Compartimentul de prevenire din cadrul serviciului voluntar pentru situatii de

urgenta , se dimensionează cu personal astfel încât să asigure: 
   a) un specialist pentru toate instituţiile publice şi operatorii economici din subordinea consiliilor
locale; 
   b) un specialist la fiecare 200 de gospodării, în mediul rural; 
   c) un specialist la fiecare 1.000 de locuinţe individuale sau gospodării, în mediul urban. 

12. În cuprinsul secţiunii 1 "Amplasare geografică şi relief" din Planul de analiza si

acoperire a riscurilor, se fac referiri cu privire la:
a) suprafaţă, vecinătăţi;
b) forme de relief, specificităţi, influenţe;
c) caracteristicile cursurilor de apă.

13. La instructajul introductiv general participă următoarele categorii de persoane:

a) nou-angajaţii în muncă, indiferent de durata sau de forma contractului de muncă;
b) persoanele din afara societăţii;
c) lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri;
14. Organizarea acţiunilor de evacuare în situaţii de protecţie civilă cuprinde, în principiu,
următoarele activităţi:
a) întrunirea comitetelor pentru situaţii de urgenţă;
b) alarmarea populaţiei;
c) monitorizarea evoluţiei situaţiei situaţiei internaţionale;

15. Exerciţiile privind modul de intervenţie în caz de incendiu constituie formele de baza
prin care se verifica stadiul şi capacitatea de acţiune a personalului de la locul de munca.
Exerciţiile şi aplicatiile vizeazã modul în care se executa:
  a) alarmarea;
  b) protecţia vecinilor;
  c) instruirea populaţiei.

16. Situaţia de protecţie civilă este :

a) - situaţia generată de iminenţa producerii sau de producerea atacurilor teroriste şi/sau a altor
situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de gravitate, pun în pericol sau afectează viaţa, mediul,
bunurile şi valorile culturale şi de patrimoniu;
b) - situaţia generată de iminenţa producerii sau de producerea dezastrelor, a conflictelor militare
şi/sau a altor situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de gravitate, pun în pericol sau afectează
viaţa, mediul, bunurile şi valorile culturale şi de patrimoniu;
c) - situaţia generată de iminenţa producerii sau de producerea unor incendii în masă, a conflictelor
militare şi/sau a altor situaţii convenţionale care, prin nivelul de gravitate,nu pun în pericol sau nu
afectează viaţa, mediul, bunurile şi valorile culturale şi de patrimoniu;

17. Organizarea protecţiei civile la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, al instituţiilor

publice, al agenţilor economici şi al organizaţiilor neguvernamentale se realizează în raport
cu clasificarea acestora din punct de vedere al protecţiei civile şi constă în:
a) constituirea organismelor şi structurilor pentru managementul situaţiilor de urgenţă, inclusiv
al protecţiei civile;
b) constituirea serviciilor pentru situaţii de urgenţă;
c) încadrarea inspectorilor şi/sau a personalului de specialitate în domeniul protecţiei civile;

18. Planul de analiză şi acoperire a riscurilor este :

a) - documentul care cuprinde riscurile potenţiale dintr-o instituţie centrală, măsurile, acţiunile şi
resursele necesare pentru managementul riscurilor respective;
b) - documentul care cuprinde riscurile reale dintr-o unitate de producţie, măsurile, acţiunile şi
resursele necesare pentru managementul riscurilor respective;
c) - documentul care cuprinde riscurile potenţiale dintr-o unitate administrativ-teritorială, măsurile,
acţiunile şi resursele necesare pentru managementul riscurilor respective;

19. Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se face la angajare şi periodic şi

se realizează prin următoarele categorii de instructaje:
a) instructajul introductiv general;
b) instructajul privind protecţia mediului;
c) instructajul special pentru lucrări de excavaţie;

20. Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege, serviciul de urgenţă
voluntar poate presta, contra cost, către orice persoană fizică sau juridică, fără a afecta
îndeplinirea atribuţiilor, unele servicii cum sunt:
   a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la operatorii economici de pe raza
unităţii administrative teritoriale;
   b) transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni;
   c) limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante;
 CENTRUL DE FORMARE PROFESIONALA A ADULTILOR

CURS INSPECTOR DE PROTECŢIE CIVILĂ

TEST PENTRU EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR
-VARIANTA 4 –

1. Potrivit Legii nr.307/2006 , fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele

obligaţii principale:
a) să respecte regulile şi măsurile de securitate şi sănătate în muncă, aduse la cunoştinţă, sub
orice formă, de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi
echipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de
conducătorul instituţiei, după caz;
c) să efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de
apărare împotriva incendiilor;

2. Organizarea protecţiei civile la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, al

instituţiilor publice, al agenţilor economici şi al organizaţiilor neguvernamentale se
realizează în raport cu clasificarea acestora din punct de vedere al protecţiei civile şi constă
în:
a) încadrarea inspectorilor şi/sau a personalului de specialitate în domeniul protecţiei civile;
b) întocmirea planurilor de protectie împotriva incendiilor;
c) planificarea şi organizarea activităţilor de pregătire a populaţiei şi a salariaţilor privind
protecţia civilă;

3. Serviciile voluntare şi serviciile private se constituie în baza următoarelor criterii: 

   a) tipurile de riscuri identificate în sectorul de competenţă; 
   b) destinaţia, numărul de utilizatori şi/sau suprafaţa construcţiilor şi nivelul riscului de incendiu; 
   c) asigurarea respectării normelor de protecţia mediului; 
   

4. Echipa specializată din structura serviciului voluntar sau privat pentru situaţii de
urgenţă , se constituie în funcţie de tipul de risc, pentru: 
   a) stingere incendii, numai pentru serviciile voluntare sau serviciile private de tip C1; 
   b) stingere incendii de produse periculoase; 
   c) căutare-deblocare-salvare-evacuare pentru riscurile de cutremur, alunecări şi prăbuşiri de
teren, fenomene meteorologice periculoase, avalanşe şi inundaţii; 

5. După agentul de stingere, stingătoarele de incendiu se clasifică după cum urmează:

a) pe bază de apă, incluzând spumele și soluția chimică apoasă;
b) cu spumă chimică;
c) cu dioxid de carbon;
.
6. Planurile de protecţie împotriva incendiilor sunt:
a) planul de evacuare a persoanelor;
 b) planul de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind
periculoase;
c) planul de măsuri;

7. Conform OG 21/2004, comitetele locale pentru situaţii de urgenţă au

următoarele atribuţii principale:
a) informează comitetele sectoriale, privind stările potenţial generatoare de situaţii de urgenţă şi
iminenţa ameninţării acestora;
b) evaluează situaţiile de urgenţă produse pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale, stabilesc
măsuri şi acţiuni specifice pentru gestionarea acestora şi urmăresc îndeplinirea lor;
c) declară, cu acordul primarului, starea de alertă pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;

8 .Clasele de incendiu sunt:

a) clasa A: incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror combustie are loc în
mod normal, cu formare de jar;
b) clasa B: incendii de lichide sau solide lichefiabile;
c) clasa C: incendii de pădure;

9. Principalele atribuţii ale instituţiilor publice şi operatorilor economici ,pe linia

evacuării, sunt următoarele:
a) întocmesc şi actualizează planurile de protecţie NBC a salariaţilor şi a bunurilor materiale;
b) asigură înştiinţarea şi alarmarea personalului;
c) asigură punerea în aplicare, la ordin, a măsurilor prevăzute în planurile de intervenţie în caz
de incendiu;

10. Pentru executarea acţiunilor de evacuare se realizează dispozitivul de evacuare, care

cuprinde:
a) centre de conducere şi coordonare a evacuării;
b) posturi de monitorizare asituaţiei meteo;
c) puncte de adunare a populaţiei şi de depozitare a bunurilor care se evacuează;

11. În funcţie de amploarea acţiunilor de evacuare şi de condiţiile specifice, punctele de

adunare se încadrează cu personal în număr variabil, de regulă, în următoarea structură:
a) şeful punctului de adunare;
b) observatorul punctului de adunare;
e) grupa de cercetare diversiune;

12. La terminarea programului de lucru in spaţiile pentru prepararea hranei şi

servitul mesei se efectueaza urmatoarele operatiuni obligatorii:
   a) intreruperea alimentarii cu energie a masinilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor pentru
preparat si incalzit hrana;
   b) verificarea inchiderii tuturor robinetelor de apă şi fluide combustibile;
   c) intreruperea iluminatului artificial, incuierea si, dupa caz, predarea cheilor la locurile stabilite
de persoanele cu atributii de conducere.

13. Pentru evacuarea în caz de incendiu a persoanelor cu dizabilităţi , în condiţii

eficiente şi sigure se asigură:
a) un sistem de alarmare în caz de incendiu, adecvat persoanelor cu dizabilităţi;
b) un telefon cu legătură directă la serviciul public pentru protecţia mediuluicel mai apropiat;
c) marcarea uşilor camerelor cu culori;
.
14. Exerciţiile de intervenţie se efectuează:
a) planificat, pe bază de grafic, astfel încât la acestea să participe eşalonat toţi salariaţii cu
atribuţii de intervenţie de la locurile de muncă;
 b) inopinat, de către administrator/conducător, autorităţile de control sau de alţi factori de
decizie;
c) inopinat, pe bază de grafic la punctele vital-vulnerabile la incendiu;

15. Pentru dotarea serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă

se prevăd următoarele mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor:
a) autospeciale pentru stingerea incendiilor;
b) autospeciale auxiliare de intervenţie;
c) nave pentru stingerea incendiilor;

16. Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire la:

a) conţinutul actelor normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă şi
activitatea de apărare împotriva incendiilor, precum şi actele normative specifice profilului
operatorului economic sau instituţiei;
b) protecţia utilizatorilor şi a forţelor de intervenţie împotriva gazelor de ardere şi a
temperaturilor ridicate;
c) managementul situaţiilor de urgenţă şi modul de organizare a activităţii de apărare
împotriva incendiilor la nivelul operatorului economic sau al instituţiei;

17. Mărimile caracteristice de apărare împotriva inundaţiilor pentru zonele îndiguite ale
cursurilor de apă sunt:
    a) cota fazei I de apărare (COD GALBEN) - atunci când nivelul apei ajunge la piciorul taluzului
exterior al digului pe două treimi din lungimea acestuia;
    b) cota fazei a II-a de apărare (COD PORTOCALIU) - atunci când nivelul apei ajunge la
jumătatea înălţimii dintre cota fazei I şi cea a fazei a III-a de apărare;
    c) cota fazei a III-a de apărare (COD ROŞU) - atunci când nivelul apei ajunge la 0,5-1,5 m sub
cota nivelurilor apelor maxime cunoscute sau sub cota nivelului maxim pentru care s-a
dimensionat digul respectiv sau la depăşirea unui punct critic.

18. Categorii de construcții la care este obligatorie realizarea punctelor de comandă de

protecție civilă.Clădiri noi reprezentând:

a) sedii ale autorităților administrației publice centrale;

b) sedii ale prefecturilor/consiliilor județene și Consiliului General al Municipiului București;
c) sedii ale consiliilor locale ale municipiilor reședință de județ și ale consiliilor locale ale
sectoarelor municipiului București.

19. Instructajul special pentru lucrări periculoase se efectuează astfel:

a) privind tehnologia de execuţie, de către conducătorul formaţiei de lucru;
b) privind modul de intervenţie în cazul producerii unui început de incendiu, de către şeful
serviciului voluntar/privat pentru situaţii de urgenţă;
c) privind condiţiile tehnologice, de către conducătorul locului de muncă.

20. Compartimentul de prevenire din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă
se dimensionează cu personal astfel încât să asigure: 
   a) un specialist pentru toate instituţiile publice şi operatorii economici din sectorul de
competenţă; 
   b) un specialist la fiecare 200 de gospodării, în mediul rural; 
   c) un specialist la fiecare 1.000 de locuinţe individuale sau gospodării, în mediul urban. 
 CENTRUL DE FORMARE PROFESIONALA A ADULTILOR

CURS INSPECTOR DE PROTECŢIE CIVILĂ

TEST PENTRU EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR
-VARIANTA5 –

1. Autorităţile competente desemnate la nivel judeţean responsabile pentru aplicarea

prevederilor legii nr.59 /2016 sunt:
a) agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, prin secretariatul de risc, denumite în continuare
SRAPM;
b) Comisariatul Municipiului Bucureşti, Comisariatul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" şi
comisariatele judeţene din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, denumite în continuare CJGNM;
c) Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti - Ilfov şi inspectoratele judeţene pentru
situaţii de urgenţă, denumite în continuare ISUJ.

2. Serviciile voluntare şi serviciile private se constituie în baza următoarelor criterii: 

   a) tipurile de riscuri identificate în sectorul de competenţă; 
   b) destinaţia, numărul de utilizatori şi/sau suprafaţa localităţilorr şi nivelul riscului de inundaţii; 
   c) asigurarea timpului de răspuns; 

   3.  Obiectivele PAAR sunt:

a) asigurarea prevenirii riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă, prin evitarea manifestării
acestora, reducerea frecvenţei de producere ori limitarea consecinţelor lor, în baza concluziilor
rezultate în urma identificării şi evaluării tipurilor de risc, conform schemei cu riscurile teritoriale;
b) amplasarea şi dimensionarea unităţilor economice şi a celorlalte forţe destinate asigurării
matertiale a funcţiilor de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor deconflict armat;
c) stabilirea concepţiei de comportare şi acţiune în situaţii de alertă şi elaborarea planurilor de
acţiune;

4. Planurile de prevenire şi intervenţie în caz de urgenţă nucleară sau radiologică,

asigură:
a) identificarea riscurilor nucleare şi radiologice;
b) monitorizarea surselor potenţiale generatoare de urgenţe nucleare sau radiologice;
c) evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei iniţiale;

5. Categorii de construcții la care este obligatorie realizarea punctelor de comandă de

protecție civilă, clădiri noi reprezentând:
a) sedii ale autorităților centrale de protecţia mediului;
b) sedii ale prefecturilor/consiliilor județene și Consiliului General al Municipiului București;
c) sedii ale consiliilor locale ale municipiilor , oraşelor , comunelor și ale consiliilor locale ale
sectoarelor municipiului București.

6. Membrii Comitetului Naţional pentru situţii speciale de urgenţă au următoarele

atribuţii:
 a) prezintă propuneri de măsuri şi acţiuni ale ministerelor sau instituţiilor publice centrale pe
care le reprezintă;
b) dispun aplicarea hotărârilor şi măsurilor adoptate în domeniile de competenţă şi urmăresc
îndeplinirea acestora;
c) menţin legătura permanentă cu centrele operative corespondente.

7. Elementele expuse riscurilor specifice care se au în vedere pentru clasificarea

unităţilor administrativ-teritoriale, instituţiilor publice şi operatorilor economici din punct
de vedere al protecţiei civile, sunt:
a) populaţia;
b) lucrări hidrotehnice;
c) bunurile de patrimoniu;

8. Potrivit legii în domeniul protecţiei civile salariaţii au următoarele drepturi şi obligaţii:

a) să beneficieze de măsurile de protecţie socială prevăzute prin lege pentru perioadele de
întrerupere a activităţii, impuse de situaţiile de protecţie civilă;
b) să beneficieze de concedii,vacanţe, excursii pentru recuperarea fizică şi psihică impuse de
situaţiile de protecţie civilă;
c) să respecte normele, regulile şi măsurile de securitate şi sănătate în muncă şi de protecţia
mediului;

9. În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenţă voluntare

sau private are următoarele drepturi:
a) să încalce regulile de circulaţie pe drumurile publice dacă se deplasează la intervenţii
pentru rezolvarea unei situaţii de urgenţă;
b) să solicite de la persoanele fizice şi juridice date, informaţii şi documente privind numărul
de utilizatori, starea fizică şi de sănătate a acestora;
c) să stabilească restricţii ori să interzică, potrivit competenţei prevăzute în regulamentul de
organizare şi funcţionare a serviciului, utilizarea focului deschis şi efectuarea unor lucrări cu
substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;

10. Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor economici,

indiferent de forma de proprietate,în domeniul protecţiei civile au următoarele obligaţii
principale:
a) asigură gratuit forţelor de intervenţie chemate în sprijin în situaţii de urgenţă echipamentele,
substanţele, mijloacele şi antidoturile adecvate riscurilor specifice;
b) organizează instruirea şi pregătirea populaţiei privind protecţia civilă;
c) asigură alarmarea populaţiei din zona de risc creată ca urmare a activităţilor proprii
desfăşurate;

11. Planurile de protecţie împotriva incendiilor sunt:

a) planul de intervenţie în situaţii de urgenţă;
b) planul de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind
periculoase;
c) planul de măsuri;

12. Principalele atribuţii ale instituţiilor publice şi operatorilor economici ,pe linia
evacuării, sunt următoarele:
a) întocmesc şi actualizează planurile de evacuare a salariaţilor şi a bunurilor materiale;
b) asigură înştiinţarea şi alarmarea populaţiei din zona afectată;
c) asigură punerea în aplicare, la ordin, a măsurilor prevăzute în planurile de evacuare;
 13. Pentru evacuarea în caz de incendiu a persoanelor cu dizabilităţi , în condiţii
eficiente şi sigure se asigură , marcarea uşilor camerelor cu culori, după cum urmează:
a) roşu - persoane care se pot evacua singure;
b) galben - persoane care necesită sprijin la evacuare;
c) verde - persoane care nuse evacuează singure;

14. Exerciţiile de intervenţie se efectuează:

a) planificat, pe bază de grafic, astfel încât la acestea să participe eşalonat toţi salariaţii cu
atribuţii de intervenţie de la locurile de muncă;
b) inopinat, de către administrator/conducător, autorităţile de control sau de alţi factori de
decizie;
c) inopinat, pe bază de grafic la punctele vital-vulnerabile la incendiu;

15. Pentru dotarea serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de

urgenţă se prevăd următoarele mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor:
a) autospeciale pentru stingerea incendiilor;
b) autospeciale auxiliare de intervenţie;
c) nave pentru stingerea incendiilor;

16. Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire la:

a) conţinutul actelor normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă şi
activitatea de apărare împotriva incendiilor, precum şi actele normative specifice profilului
operatorului economic sau instituţiei;
b) protecţia utilizatorilor şi a forţelor de intervenţie împotriva gazelor de ardere şi a
temperaturilor ridicate;
c) managementul situaţiilor de urgenţă şi modul de organizare a activităţii de apărare
împotriva incendiilor la nivelul operatorului economic sau al instituţiei;

17. După modul de realizare a presiunii interioare, stingătoarele de incendiu se

clasifică după cum urmează:
a) presurizate permanent;
b) presurizate temporar;
c) presurizate în momentul utilizării.

18 . Instructajul special pentru lucrări periculoase se efectuează astfel:

a) privind tehnologia de execuţie, de către conducătorul formaţiei de lucru;
b) privind modul de intervenţie în cazul producerii unui început de incendiu, de către şeful
serviciului voluntar/privat pentru situaţii de urgenţă;
c) privind condiţiile tehnologice, de către conducătorul societăţii.

19. Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:

a) protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a
mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate;
b) asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei în situaţii de protecţie civilă;
c) organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi
omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor calamităţilor naturale şi a celorlalte situaţii de protecţie
civilă;

20. Instructajul specific locului de muncă se mai efectuează şi în următoarele cazuri:

a) când salariatul nu şi-a însuşit cunoştinţele minime necesare pentru începerea lucrului;
b) când s-a schimbat conducătorul locului de muncă respectiv;
c) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de muncă;