Probleme propuse

1. Să se reprezinte grafic, pe intervalul [0; 4] , dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei

x2 + 4
f (x) = în jurul punctului 2. Se vor reţine primii 4 termeni din dezvoltare.
x +5
2. Să se reprezinte grafic, pe intervalul [0; 4] , eroarea absolută şi cea relativă

x3 + 4
rezultată prin dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei f (x) = 2 în jurul punctului 2,
x +x+6
prin reţinerea primilor 2 termeni din dezvoltare.
x+4
3. Să se reprezinte pe acelaşi grafic funcţia f (x) = şi dezvoltările ei în serie
x2 + 2
Taylor în jurul punctului 4, reţinând primii 1, 2 şi respectiv 3 termeni din dezvoltare.
Intervalul de trasare a funcţiei va avea lungimea 4 şi va fi centrat pe valoarea în jurul
căreia se face dezvoltarea.
4. Să se găsească prin metoda bipartiţiei o soluţie a ecuaţiei x 2 − 3x = 14 , ştiind că
f (−5) ⋅ f (0) < 0 . Se adoptă precizia ε = 0, 03 .
5. Utilizând metoda secantei (coardei), să se găsească o soluţie a ecuaţiei
ln(x) = cos(x) , adoptând ca aproximaţii iniţiale valorile 1şi 1,4. Se vor efectua 4 iteraţii.
6. Utilizând metoda secantei (coardei), să se găsească o soluţie a ecuaţiei
ln(x) = cos(x) , adoptând ca aproximaţii iniţiale valorile 1,1 şi 1,2. Precizia de calcul

impusă este de 10−8 .

7. Utilizând metoda falsei poziţii, să se găsească o soluţie a ecuaţiei
ln(x) = cos(x) , adoptând ca aproximaţii iniţiale valorile 1 şi 2. Se vor efectua 7 iteraţii.
8. Utilizând metoda tangentei (Newton-Raphson), să se găsească o soluţie a
ecuaţiei 3x 3 + 2x 2 = 4 , adoptând aproximaţia iniţială 1 şi precizia 10−11 . Pentru estimarea
valorii derivatei funcţiei, se va utiliza funcţia MathCAD dedicată.
 9. Utilizând metoda tangentei (Newton-Raphson), să se găsească o soluţie a
ecuaţiei 3x 2 + 2x = 4 , adoptând aproximaţia iniţială 1 şi precizia 10−11 . Pentru estimarea
∂f (x) f (x + Δx) − f (x)
valorii derivatei funcţiei, se va utiliza formula ≈ , cu Δx = 10−5 .
∂x Δx
10. Să se rezolve prin metoda directă Gauss sistemul liniar A ⋅ x = b , în care:

⎛6 4 8 9⎞ ⎛ 4⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
8 3 5 1⎟ 6
A=⎜ ; b=⎜ ⎟.
⎜5 9 4 8⎟ ⎜ 2⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝3 6 8 3⎠ ⎝8⎠

11. Să se găsească două matrice, una superior triunghiulară, alta inferior

triunghiulară, care prin înmulţire să dea matricea A de la exerciţiul precedent.
12. Să se rezolve sistemul de la exerciţiul 10 prin metoda descompunerii.
13. Să se rezolve sistemul de la exerciţiul 10 prin metoda iterativă Jacobi, utilizând

ca aproximaţie iniţială vectorul ( 0 0 1 −1) .

T

14. Să se rezolve sistemul de la exerciţiul 10 prin metoda iterativă Gauss-Seidel,

utilizând ca aproximaţie iniţială vectorul ( 0 0 1 −1) .

T

15. Să se rezolve prin metoda Newton-Raphson următorul sistem neliniar:

⎧cos(x) + e y = 3
⎨
⎩sin(xy) + x + y = 5
3 2

adoptând aproximaţia iniţială (1 1)T . Se vor efectua 5 iteraţii.

5
16. Să se evalueze numeric integrala ∫ f (x)dx , cu f (x) = 4x 2 + cos(x) , prin metoda
2

dreptunghiurilor. Se va considera că pe orice interval [ x i ; x i +1 ] , cu i = 0,50 , f (x) = f (x i ) .

 5
17. Să se evalueze numeric integrala ∫ f (x)dx , cu f (x) = 4x 2 + cos(x) , prin metoda
2

dreptunghiurilor. Se va considera că pe orice interval [ x i ; x i+1 ] , cu i = 0,50 ,

f (x i ) + f (x i +1 )
f (x) = .
2
5
18. Să se evalueze numeric integrala ∫ f (x)dx , cu f (x) = 4x 2 + cos(x) , prin metoda
2

trapezelor. Domeniul de integrare va fi împărţit in 50 diviziuni.

5
19. Să se evalueze numeric integrala ∫ f (x)dx , cu f (x) = 4x 2 + cos(x) , prin metoda
2

trapezelor. Numărul de diviziuni al domeniului de integrare se va dubla la fiecare iteraţie,

până la atingerea unei precizii de 10−8 .
20. Să se reprezinte grafic funcţia de interpolare prin polinoame Pascal de gardul I
care trece prin nodurile: (3; −5) , (4; −1) , (5;5) , (5,5;7) , (6;3) , (7;5) , (7, 7;9) .
21. Să se reprezinte grafic funcţia de interpolare prin polinoame Pascal de gardul II
care trece prin nodurile: (3; −5) , (4; −1) , (5;5) , (5,5;7) , (6;3) , (7;5) , (7, 7;9) .
22. Să se reprezinte grafic funcţia de interpolare prin polinoame Lagrange care trece
prin nodurile: (3; −5) , (4; −1) , (5;5) , (5,5;7) , (6;3) , (7;5) , (7, 7;9) .
23. Să se reprezinte grafic funcţia de interpolare prin polinoame Newton care trece
prin nodurile: (3; −5) , (4; −1) , (5;5) , (5,5;7) , (6;3) , (7;5) , (7, 7;9) .
24. Să se găsească prin metoda diferenţelor finite funcţia y(x) care verifică ecuaţia

d2 y
diferenţială = 4x , cu condiţiile la limită: y(1) = 3 , y(2) = 5 . Se va utiliza o diviziune
dx 2
cu 100 intervale.