METODE NUMERICE DE REZOLVARE A ECUAŢIILOR ALGEBRICE

- METODA ITERATIVĂ x=g(x) -

În practica inginerească se întâlnesc adeseori situaţii în care este necesară rezolvarea unor
ecuaţii algebrice polinomiale sau transcendente cu o singură variabilă, ale căror soluţii nu se pot obţine
pe cale analitică, prin metodele cunoscute în algebră. Pentru rezolvarea unor asemenea ecuaţii se
folosesc metode numerice de calcul aproximativ care permit calculul rădăcinilor cu o precizie
suficientă unui calcul ingineresc obişnuit.
Fie o ecuaţie algebrică de forma f ( x ) = 0 . Condiţia necesară şi suficientă pentru ca acesta să
aibă o singură soluţie în intervalul [a, b] este ca funcţia f ( x ) să fie continuă, strict monotonă şi să
prezinte o schimbare de semn pe intervalul [a, b], deci f ( x ) trebuie să îndeplinească condiţiile:
1. f : [a, b]→ R să fie o funcţie Rolle , continuă şi derivabilă în intervalul [a, b] cu f ′( x )> 0
sau f ′( x )< 0;
2. f ( a ) * f ( b ) < 0 ⇔ f ( a ) < 0, f ( b ) > 0 sau f ( a ) > 0, f ( b ) < 0 ;
Cele mai utilizate metode numerice aproximative pentru determinarea soluţiilor unei ecuaţii
algebrice sunt:
1. metoda înjumătăţirii intervalului (bisecţiei);
2. metoda coardei (secantei);
3. metoda tangentelor de ordinul I a lui Newton (Newton- Raphson);
4. metoda tangentelor de ordinul II a lui Newton;
5. metoda iterativă pentru ecuaţii de forma x=g(x).
Un caz particular de aplicare a metodelor lui Newton îl constituie extragerea rădăcinii de
ordinul k dintr-un număr pozitiv N .

Fie o funcţie f ( x ) continuă şi derivabilă pe intervalul [a, b] strict monotonă, care îndeplineşte
condiţia f ( a ) ∙ f ( b ) <0. Dacă ecuaţia f ( x )=0 are o singură rădăcină ξ ∈ ( a , b ) atunci ecuația se poate
scrie sub forma echivalentă:
x=g ( x )
unde g ( x ) este o funcţie continuă în intervalul ( a , b ).
Dacă şirul format cu ajutorul relaţiei x=g ( x ), sub forma relaţiei de recurenţă:
x n+1=g ( x n )
este convergent, atunci limita acestui şir este tocmai rădăcina ecuaţiei f ( x )=0.
Relaţia x n+1=g ( x n ) reprezintă formula de recurenţă a metodei x=g ( x ).
În figura 1 sunt prezentate două moduri de obţinere grafică a soluţiilor ecuaţiei
x
f ( x )=e −5 ∙ x=0 care corespund metodei x=g ( x ): în prima reprezentare se obţin soluţiile
x
f ( x ) =0 e
ecuaţiei , iar în a doua soluţiile ecuaţiei echivalente: x= .
5
 Figura 1

Exemplul I de implementare a aplicației

Folosind metoda iterativă pentru ecuaţii de forma x=g ( x ) să se găsească rădăcina ecuaţiei:
3 x +4 x−1=0 , cu o eroare ε =10 (cu şase zecimale, ultima fiind rotunjită) ştiind că această rădăcină
4 −5

se află în intervalul (0, 1).

Rezolvare:
Ecuaţia de mai sus se mai scrie sub forma echivalentă x=g ( x ) astfel:
1
3 x 4 +4 x−1=0 ⟺ 3 x 4 +4 x=1⟺ x ( 3 x 3 + 4 ) =1 ⟺ x= 3
3 x +4
Relaţia de recurenţă x n+1=g ( x n ) pentru acest caz se scrie astfel:

1
 1
x n+1=
3 x n3 + 4
1
Plecând de la x 1=0 şi înlocuind în x n+1= 3 se obţin valorile din tabelul 1
3 xn + 4
Tabel 1
Pas xn x n+1 Eroarea ε
1 0 0,25 0,25
2 0,25 0,2471 0,0029
3 0,2471 0,2472 0,0001
4 0,2472 0,247199 0,000001
1
Plecând de la x '1 =1 şi înlocuind în x n+1= se obţin valorile din tabelul 2
3 x n3 + 4
Tabel 2
Pas xn x n+1 Eroarea ε
1 1 0,142857 0,857143
2 0,142857 0,249454 0,106597
3 0,247123 0,247202 0,002252
4 0,247202 0,247199 0,0000027

Se observă că pentru acest caz metoda este convergentă. O soluţie aproximativă a ecuaţiei
calculată cu o eroare ε =10−5 este ξ=0,247199.

Exemplul II de implementare a aplicației

Să se găsească rădăcina ecuaţiei: x 4 −x−1=0 cu o eroare ε =10−5 , ştiind că se află în intervalul
(1, 2).
Rezolvare:
Ecuaţia x 4 −x−1=0 se mai scrie sub forma echivalentă x=g ( x ) astfel:
x −x−1=0 ⟺ x =x +1 ⟺ x=√ x +1 sau
4 4 4

x 4 −x−1=0 ⟺−x=−x 4 +1 ⟺ x=x 4−1

Daca alegem să folosim ecuația x=√4 x+ 1, relaţia de recurenţă corespunzătoare va fi:
x n+1= √ x n +1
4

Plecând de la x 1=1 şi înlocuind în x n+1= 4√ x n +1 se obţin valorile din tabelul 3

Tabel 3
Pas xn x n+1 Eroarea ε
1 1 1,1892 0,1892
2 1,1892 1,21638 0,02718
3 1,21638 1,220145 0,003765
4 1,220145 1,220660 0,000515
5 1,220660 1,220733 0,000073
6 1,220733 1,220742 0,000009
7 1,220742 1,220744 0,000001
Se observă că pentru acest caz metoda este slab convergentă. O soluţie aproximativă a ecuaţiei
calculată cu o eroare ε =10−5 este ξ=1,220744.

2
 Rezolvare în matlab:
Folosind metoda iterativă pentru ecuaţii de forma x=g ( x ) să se găsească rădăcina ecuaţiei:
3 x +4 x−1=0 , cu o eroare ε =10 (cu şase zecimale, ultima fiind rotunjită) ştiind că această rădăcină
4 −5

se află în intervalul (0, 1).

Pentru determinarea soluţiei ecuaţiei 3 x 4 +4 x−1=0 prin metoda iterativă, se aplică algoritmul
prezentat mai jos:
clear
clc
format long
er_impus=10^-5 % se impune eroarea de calcul
n=400; % se stabileste numarul maxim de iteratii admise
x=zeros(n,1); % se vor stoca valorile pentru variabila x
x(1)=1; % se impune punctul de start al cautarii solutiei
for k=1:n
% se aplica formula de recurenta a metodei iterative (specifice ecuatiei
3x^4+4x-1=0)
x(k+1)=1/(3*x(k)^3+4);
% se calculeaza valoare functiei 3x^4+4x-1=0 in punctul x(k)
f(k)=3*x(k)^4+4*x(k)-1;
% se calculeaza valoarea reala e erorii
er_real(k)=abs(x(k+1)-x(k));
% se impune conditia de oprire a calculelor
if er_real(k)<er_impus
break
end
end
iteratii_efectuate=k % numarul de iteratiii executate
solutie=x(k+1) % solutia care s-a gasit
eroare=er_real' % afisare eroare calculata aferenta fiecarui pas
% mai jos sunt codurile de afisare grafica
a=0:0.001:1;
b=3*a.^4+4*a-1;
plot(a,b);
grid on
hold on
stem(x(1:k),f(1:k));

În figura de mai jos poate fi observată maniera în care este depistată soluția.

3
 Probleme propuse spre rezolvare

Problema 1
- Să se implementeze algoritmul metodei iteraţiei simple pentru a determina o rădăcină
2
a ecuaţiei : x −5 x−300=0 , cu precizia de 0.001.
- Reprezentați grafic ecuația dată și modul în care este găsită soluția ecuației.

Problema 2
- Să se implementeze algoritmul metodei iteraţiei simple pentru a determina o rădăcină
3 2
a ecuaţiei : x −38 x +389 x−1012=0 , cu precizia de 0.001.
- Reprezentați grafic ecuația dată și modul în care este găsită soluția ecuației.

Problema 3
x
( x3 −4 x 2−105 x +108 )⋅ =0
- Se dă un polinom „f(x)” a cărui expresie este: 5 . Să se
implementeze algoritmul metodei iteraţiei simple pentru a determina o rădăcină a
polinomului “f(x)”, cu precizia de 0.001,
- Realizaţi o reprezentare grafică 2D a ecuaţiei și marcaţi pe graficul funcţiei rădăcina
găsită, cu un cerc negru.