70

Prin Lumina Cuvântului,

ÎMPREUNĂ ÎNVĂȚĂTORI

1
 Editura ARITHEA Iaşi

str. Oancea nr. 1

bloc D12, apart. 19
telefon / fax: 0232 / 270531
mobil 0745-971192
e-mail: tdstan@uaic.ro
tdstanciu@yahoo.com

Editor & Redactor şef:

SHANTI NILAYA

Copertă: Leonard Lunguleac &

Constantin-Cristian Lupaşcu
Tehnoredactare şi corectură: Silvia Răuţi

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

STĂNCIULESCU, TRAIAN DINOREL et alii
70 − Prin Lumina Cuvântului,
Ȋmpreună Ȋnvăţători
Traian-Dinorel Stănciulescu et alii
Editura ARITHEA Iaşi 2022
ISBN: 978-606-94560-4-0
929
378

Copyright © 2022 Traian D. Stănciulescu

2
Traian − Dinorel
STĂNCIULESCU

Et Alii

70
Prin Lumina Cuvântului,
ÎMPREUNĂ ÎNVĂȚĂTORI

Editura ARITHEA Iaşi

2022

3
 CARTE DE SINE,
dăruită tuturor acelora care mi-au stat alături
ȋntru găsirea Chipului şi Asemănării,
trăind esenţa celor trei măsuri definitorii ale vieţii:
LUMINA → CUVÂNTUL → FORMA.

Sau, mutatis mutandis,

gândind ȋn neasemuita sensibilitate a Filosofului Luminii,
Lucian Blaga:

„Lumina ce-o simt năvălindu-mi

ȋn piept când te văd − Minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată ȋn ziua dintâi”.
NOIMA DE A FI.
4
 Cuvânt de dinaintea altora:
VIAȚA CA UN DAR AL CERULUI-PĂMÂNT

Fiului meu, George-Dorian,

pentru a şti că şi eu ştiu.

● Amintirea faptului că dintru ȋnceput era CUVÂNTUL, vibraţia cu

sens a tuturor celor ce sunt, reprezintă o aserţiune simbolică de care
niciunul dintre iubitorii de Dumnezeu nu pare a se ȋndoi.
● Dar, faptul că Dumnezeu era totodată − ȋn chip fiinţial − LUMINĂ
NECREATĂ constituie o altă primordială credinţă pe care spiritul căutător o va
găsi deschizând Cartea Cărţilor, arhetip al celor ce urmează să mai fie.
● Identitatea celor două stări primordiale de a fi ale Totului − LUMINA
şi CUVÂNTUL, sau, particularizând, FORMA Chipului-Asemănare − ȋmi
ȋngăduie să conchid sensul funciar al cărţii de faţă:

De acum ştiu, EXISTĂ!

Lumina-Cuvântului este Realitatea din care

toate Cele-Ce-Sunt au izbucnit,
pentru ca Fiinţa Umană
să se nască ȋntr-un anume undeva, cândva...
O Realitate Geamănă din universul căreia
− ȋntru deplină ȋnţelegere − a fost desprinsă,
omeneşte, şi protagoreica sentinţă:

„Omul este măsura tuturor lucrurilor,

a celor ce sunt cum că sunt...
a celor ce nu sunt cum că nu sunt...” 1.

1
OMUL, un excepţional TU-EU − Ceresc şi Pământesc deopotrivă − ȋngăduie câteva accepţiuni
cognitive extrem de sugestive. Astfel: ● Teologic, ȋi vom spune omului ȋn mod dual: Chip şi
Asemănare... Lumină şi Ȋnţelepciune…; sau, triadic, ȋl vom defini drept sinergie a Spiritului,
Sufletului şi Trupului, a Tatălui, Duhului şi Fiului. ● Mitico-filosofic, omul integrează ȋntregul
elementelor cosmogonice esenţiale: Pământ şi Apă, Aer şi Foc; şi, ca un al cincilea şi integrator
element, Eterul... ● Semiologic, o dată mai mult trinitar, regăsim relaţia dintre semnificat,
semnificare şi semnificant. ● Fizic vorbind, omul se constituie ca o unitară “dualitate a
dualităţilor”: Substanţă-Energie şi Câmp-Informaţie, conectate actului de a fi ȋn Rezonanţă, prin
Iubire. ● Biofotonic, omul se defineşte ca un genitor de „Lumină Vie”, implicând − drept sursă
cuantică a unui paradoxal şi ȋncă ignorat “biolaser” − complex molecular semiconductor: fosfat şi
apă legată, oxigen molecular şi lumină (ce “mitică” similitudine). Aşadar, OMUL consfinţeşte un
TOT AL MIEZULUI DE LUME... o picătură de viaţă inteligentă, spiritualizată: entanglarea unui
TU-EU prin a cărei putere de sugestie cartea de faţă este configurată.
Pentru privilegiul mişcării de semnificare dintre VOI către MINE şi ȋnapoi:
TUTUROR, ADÂNCĂ PLECĂCIUNE A FRUNŢII.
5
 1. Cronotopii esenţiale:
de la stele la pământ şi ȋnapoi, lumina

Aşadar, tot ceea ce există are un temei preexistent, pe care

Spinoza ȋl definea ȋn termenii unei universale legi a cauzalităţii, asertând
cât se poate de simplu: „Totul are o cauză. Dumnezeu este singura
realitate care ȋşi are cauza ȋn sine”.
Cu alte cuvinte, mergând mai ȋnapoi de ȋnapoi − printr-un uluitor
regressus (ad infinitum?) oprit doar de Tălpile lui Dumnezeu − am putea
găsi toate cauzele justificative, (meta)fizice, ale propriei noastre vieţi.
Faptul că ȋi vom spune acestei cauze „destin” sau „moira”, „karma” sau
„fatum”, „soartă” etc. nici nu mai are importanţă, de vreme ce vom
ȋnţelege că, dincolo de nuanţe, ȋn toate timpurile şi locurile omul a intuit
existenţa unei FORȚE MATRICIALE, pe care am putea-o numi fără nici
o tensiune ideologic-partinică Dumnezeu, God, Yahve sau Brahma etc.
şi pe care am putea-o identifica cu SURSA generatoare a „tuturor celor
ce sunt”. Căci, dacă prin similitudine situaţională ne-am gândi la faptul
firesc că orice „construcţie” complexă şi armonică − cum este viaţa
umană, bunăoară − presupune cu necesitate existenţa unui „proiect de
arhitectură”, având ȋnapoia sa un Arhitect Gânditor care să transpună
gândul pe „hârtie-hologramă”, spre a-l aşeza mai apoi ȋn palmele zidarilor
făcători de catedrale etc., am putea ȋnţelege şi accepta metafizic,
pătrunzând ȋn miez de gândire, că:
CEVA EXISTĂ.
*
* *

Desigur că un atare efort de judecată este accesibil doar acelora

cu gândirea speculativă antrenată, ȋntrucât omului de rând − sau chiar
omului de ştiinţă care se uită ȋn microscopul său − ȋi este mult mai uşor
să ridice din umeri şi să strige, arghezian: „Vreau să Te pipăi şi să urlu...”.
Această aspiraţie de a pune ȋn corespondenţă nivelele de realitate
extreme − Omul şi Dumnezeu − pe care doar instanţele unui determinism
stohastic greu de surprins le-ar putea apropia, ar trebui asumată, ȋnsă,
dintr-un orizont de conjuncţie mult mai palpabil şi, ȋn consecinţă, mai
inteligibil.
Căci, punând ȋn paranteze raţionamentele speculative, pur
metafizice, ne va fi mult mai uşor să recunoaştem − ȋn limbaj ştiinţific
inclusiv − că există o serie de determinări obiective care ne influenţează
decisiv viaţa. Bunăoară, nimeni nu se mai ȋndoieşte astăzi că genetica
este ȋn măsură să ofere răspunsuri pertinente şi relativ exacte cu privire
la „trupul” şi − oarecum prin influenţă indirectă − la „sufletul” omenesc:
sensibilitate, temperament şi caracter etc.
6
 Mult mai explicite, ȋnsă, par a fi contribuţiile de ultimă oră ale
biofotonicii, ştiinţă a „luminii vii” de care mă ocup de aproape 30 de ani,
prin aceea că face inteligibile şi, ca atare, raţional acceptabile influenţele
radiaţiilor electromagnetice ale cerului (conjuncţia cosmică dintre soare,
lună, stele) şi ale pământului (determinările radiante ale locului terestru)
asupra „aurei” noului născut, respectiv a „emisiei de bioluminiscenţă
ultraslabă” (Fritz-Albert Popp) pe care biofotonica o evidenţiază ca fiind
implicit specifică momentului şi locului de naştere.
Nu este, desigur, contextul potrivit pentru a justifica riguros o
atare interacţiune − pe care am detaliat-o ȋn alte ȋmprejurări −, dar,
jucându-mă cu sensurile, voi interpreta ȋn chip general − ȋn termenii unei
„hermeneutici analitice” de care adesea m-am prevalat − spaţiul şi timpul
naştrii mele. Voi marca, astfel, acele aspecte care ȋmi prefigurează
principial personalitatea, devenirea spirituală − intelectual-profesională,
cu precădere − şi care corespund uimitor modului meu de a fi peregrinat
prin viaţă. Miezului cărţii de faţă, cu alte cuvinte.

1.1. Timpul şi spaţiul terestru,

sinergie zodiacală a cărărilor de viaţă

Aşadar, clipele dintâi ale cosmosului / cerului sub care te naşti

definesc „zodia” care ȋţi va ȋnsoţi viaţa, o poveste descriind statistic − adesea
cu o uimitoare corectitudine − dimensiuni ale celor ce urmează să fii.
Ȋn ceea ce mă priveşte, momentele adevărate ale naşterii mele le-am
găsit notate pe un pliculeţ 2 pe care MAMA a menţionat cu sugestivă
exactitate: TRAIAN-DINOREL, născut ȋn ultima zi a lunii octombrie, aproape
de miezul nopţii: 31 OCTOMBRIE, ora 23.20. Ceea ce a ȋngăduit ca ȋn chip
oficial certificatul meu de naştere să menţioneze drept dată de naştere:
1 NOIEMBRIE 1951.

1.1.1. Determinări cosmic-zodiacale

Iată o apariţie ȋn lumea terestră marcată de o conjunctură de putere

aparte, de flexibilitate, dar şi de intransingenţă deosebită. Căci, urmând
diferite tipuri de determinări astrologice, am aflat că m-am născut ȋn Zodia
Scorpionului, a Pisicii − extrem de abilă ȋn a cădea mereu ȋn picioare − sau
a Nucului, la umbra căruia este greu de crescut, de odihnit cu uşurinţă.

2
M-a tulburat să descopăr că mama aşezase acolo, cu multă grijă legate, două semne ale
ADN-ului meu originar: o bucăţică a cordonului ombilical şi un smoc de păr, “moţul” care
se taie simbolic la ȋmplinirea unui an de viaţă a copilului. Am ȋnţeles firesc că atare practici
− astăzi pierdute − aveau ca scop prelevarea unui ţesut păstrător de informaţii originare,
folosite cumva − “magic-terapeutic” − atunci când situaţia ar fi impus-o (precum ȋn cazul
unei ȋmbolnăviri, bunăoară).
7
 Totodată, conjuncţia dintre Scorpion şi ascendentul aflat ȋn Zodia
Leului indică prezenţa unor puteri stranii și adesea contradictorii
simboluri − marcate, bunăoară, atât de semnul morții, cât și al
regenerării, de rezistenţă la stres şi de o putere de muncă aparte, cu
interes deosebit pentru cercetarea raţională a aspectelor oculte, adesea
ignorate de ştiinţele standard, dăruit cu fascinaţia cuvântului, iubitor şi
posesiv etc., persuasiv şi competitiv, având voinţa de a se aşeza mereu,
cu obstinenţă, ȋn faţa plutonului de alergători etc.
Ȋn concluzie, nativii scorpioni − printre care mă număr − sunt, adesea,
extrem de greu de înțeles, dar pot oferi atât de multe! Aşa este, confirm cu toată
onestitatea că aceste trăsături − statistic definite pentru categoria de nativi din
care fac parte − mi-au marcat ȋn chip decisiv ȋntreaga viaţă.
Ca dovadă, o astrogramă a subsemnatului (realizată de inginerul
Constantin Dorneanu) consemnează − independent de orice altă poveste
relatată − evenimente de viaţă care au urmat un anume curs, conform unor
interpretări pe care sunt dator să le recunosc Cum a fost posibil? La acest
răspuns − pentru a fi deplin şi raţional acceptat − mai trebuie de meditat. Dar,
o dată calculat cu acurateţe şi interpretat cu competenţă 3 − un astfel de
document ar putea să devină şi eficient reper profilactic de viaţă. Ştiind ȋntr-o
anume măsură, dinainte, ce şi cum urmează să fie...
Chiar cu „riscul” de a diminua oarecum inefabilul vieţii...

O atât de armonică astrogramă… semioză a datelor de naştere:

„cuib” de fiinţare telurică, “corabie” purtată de vânturile cosmice

3
Această ancestrală ştiinţă, păstrată tainic sub unul şi acelaşi divinator nume −
ASTROLOGIE − şi care intersectează actualmente astronomia cu biologia (genetica),
biofotonica cu tehnologia, este adesea bagatelizată, demonetizată, datorită modului
prozaic şi comercial ȋn care este valorificată ȋn mass-media, mai ales, ignorându-se astfel
informaţii care trebuie luată cu seriozitate luată ȋn seamă.
8
 Ȋn complementaritate cu această geometrizată reprezentare a
matricei zodiacal-natale, pe care specialistul ştie să o interpreteze
spedific, chiar aşa cum mai sus mi-a fost descrisă zodia, ȋn cele ce
urmează prezint ȋn alt chip − doar intuitiv, şi tot ȋn joacă − informaţiile unui
analize tehnice, biofotonice − realizate cu un aparat de biorezonanţă
(Aura Imaging System) prin care interpretarea „luminii vii” ȋmi evidenţiază
adecvat trăsăturile BPL (Bio-Psiho-Logice).

Interpretarea culorilor evidenţiate de fotografia furnizată şi interpretată

de softul aparatului − centrată pe violet cu precădere − denotă şi alte nuanţe
decisive, care corespund unor atribute similare cu cele pe care zodiacul le
prezintă implicit. Ce uluitoare corespondenţă, pe care lumina cosmică şi cea
umană le evidenţiază ȋn consens, deşi aparent independent.

Ȋn sinteză, putem constata că interferenţa dintre complexul

electromagnetic cosmic generat de soare, lună și stele din momentul
naşterii (ora exacta) și acela generat de coordonatele geografice.
Influenţele acestei matrici radiante, cosmico-telurice, se
amprentează energo-informațional ȋn codul genetic al ființei umane, prin
mecanisme pe care biofotonica poate să le explice 4, urmȃnd a influența
decisiv atributele BPL (bio-psiho-logice) ale subiectului.
4
Este ştiut deja că spectrul frecvențelor luminoase generate de diferite surse naturale sau
artificiale − cum ar fi lumina polarizată a lunii ori aceea a unui “rezonator biofotonic”
(Stănciulescu, 2011), sursa fotonică a laserului sau a aparatului Zepter etc. − pot să
influențeze decisiv starea de sănătate a organismului biologic, prin reconfigurarea la nivel
celular a formei și structurării “cristalelor lichide” membranare sau citoplasmatice, ceea ce
echivalează cu o modificare adecvată a stării de sănătate.
9
 1.1.2. Determinări ale peregrinărilor spiritual-terestre

Urmând datele spaţiului-timp care mi-au marcat destinul ca

entitate BPL, ca „fiinţă de lumină” cosmic definită, voi recupera apectele
care − intersectând cultura animi cu cultura agrorum − mi-au configurat
drumurile spiritual-culturale prin viaţă.
● Aşadar, m-am născut ȋn spaţiul Țării Româneşti, ȋn Muntenia lui
Brâncoveanu, la Potlogi, acolo unde domnitorul ne-a lăsat ca moştenire
memoria unui misterios palat, ale cărui umbre mi-au marcat magic prima
copilărie: ruinele edificiului şi ale tunelului surpat de dedesubt, biserica
unde domnitorul ȋşi adăpostea odoarele şi câte altele, toate fiind
mărginite de Lacul Gherghinei şi Zăvoiul Argeşului. De aici, cu siguranţă,
fascinaţia mea pentru magic şi rădăcinile istoriei de neam, nicicând
stinsă.
Acesta a fost spaţiul teluric − cosmico-geografic − ale cărui
coordonate s-au conjugat cu efemeridele, cu poziţia stelelor aflate la
cumpăna dintre octombrie-noiembrie ȋn anul de graţie 1951, poziţie care
mi-a influenţat decisiv devenirea.
Căci, regăsesc, ȋn acest spaţiu istoric, rădăcinile genetice ale
uneia din spiţele arborelui genealogic, izbucnite prin familia Stanciu −
numele pe care bunicul după tată ȋl purta de generaţii. O familie care
avea legături consanguine cu Dăneştii, opozanţii la domnie ai
Drăculeştilor, care se aşezau periodic ȋn jilţul domnesc de la Târgovişte,
păstrând sângele albastru ȋn istoria arborelui genealogic patern.
● Mai apoi, ajuns la Sântana din ţinutul Ardealului, unde familia
mi-a mutat paşii, am avut privilegiul de a călca adolescentin pulberea
celei mai prestante cetăţi din epoca bronzului, de patru ori mai mare
pare-se decât Troia. Sediul de atunci al Europei, cu siguranţă...
● A urmat traseul Timişoara, Bucureşti, Arad... care mi-a marcat
devenirea profesională ȋn universul formelor proiectate şi construite
pământeşte, urmând tradiţia Liceului „C.D. Loga”, de referinţă pentru
istoria matematicii româneşti, cursurile Facultăţii de Arhitectură „Ion
Mincu” care au definit istoria modernă a „Micului Paris” bucureştean, şi,
ȋn sfârşit, ca arhitect la Institutul de Proiectări de pe malul Mureşului.
● Nu au fost de ajuns toate acestea, căci o tainică vocaţie
lăuntrică m-a ȋndreptat mai apoi spre Iaşi, ca iubitor de ȋnţelepiune al
Almei Mater Iassiensis, unde ȋncă mă bucur să respir atmosfera spiritului
moldav, lăsat de voievozi ca moştenire urmaşilor.
● Ȋntre timp, un intermezzo de un deceniu mi-a purtat paşii − ca
profesor de filosofie şi istorie la Hunedoara-Deva − acolo unde amintirile
mele şi-au intersectat frecvenţele cu aurul cel mai pur din lume, acela al
dacilor de la Săcărâmb, cu cea mai mare cetate a Europei Vechi de la
Turdaş şi scriitura de la Tărtăria... şi câte altele.
10
 Dacă mă gândesc bine, deasupra tuturor celor spuse
peregrinările spaţio-culturale ale vieţii mele ȋşi ancorează ȋmplinirea ȋn
pământul şi codrii Orheiului din Basarabia, ale cărei magice poveşti mi le
spunea Mama, respectiv ȋn plaiurile Căinariului de Tighina, despre care
ȋmi povestea cu mândrie Tata, amintindu-şi că a călcat acelaşi pământ
cu Alexei Mateevici, poetul limbii de neam românesc.
Tot din Basarabia, vine şi istoria familiei Barbăroşie, slujitori ai
bisericii pe care bunicul a servit-o cu credinţă, ca preot, până la refugiul
ȋn ţară. Ȋn sfârşit, familia Crocos a bunicii dinspre mamă, refugiată din
Grecia ȋn Moldova de dincolo de Prut, ca urmare acuzei de a fi avut
legături cu Eteria, mişcarea de eliberare a grecilor. Şansa de a fi scăpat
cu viaţă a determinat ȋmplinirea legământului stră-străbunicului meu de
a-şi preoţi toţi copiii pe linie masculină. Aşa cum a fost, de altfel. Astfel,
rădăcini cu sămânţa plantată la Athos ȋmi defineşte sacralitatea uneia din
ramurile materne ale arborelui genealogic.
Aflat prin forţa timpului ȋn vârful de coroană al acestui arbore
genealogic − pe care sper ca fiul meu, George-Dorian, să ȋl fluture mai
departe, cu demnitate românească ȋn lume − şi privindu-l retrospectiv,
realizez că fiecare ramură majoră a sa a devenit suficient de puternică ȋn
cunoaşterea de sine. Ȋn acest sens, stau mărturie interesante şi adesea
grele evenimente de viaţă trăite de-a lungul timpului şi pe care, din
păcate, nu am cum le aminti acum. Aceasta, pentru a-mi susţine aspiraţia
celei din urmă creşteri spirituale, atât cât va mai dura ea.
Căci, o inexorabilă certitudine ȋmi spune acum că − odată ce
ne-au plecat părinţii − noi, cei care am rămas, suntem deja ajunşi “ȋn linia
ȋntâi”...
*
* *
Deci, concluzionând, ca o consecinţă a peregrinărilor
spaţial-culturale − ȋntrepătrunzând Muntenia cu Ardealul, Moldova cu
Basarabia − aş spune acum fără nici un echivoc că:
M-AM NĂSCUT SĂ FIU ŞI SĂ RĂMÂN ROMÂN...
Ca urmare, cronotopic vorbind, mărturisesc fără a forţa adevărul
că oriunde ȋn lume m-aş fi aflat vreodată, după puţină vreme mi s-a făcut
ȋntotdeauna DOR DE CASĂ, adică de locul aşezat ȋntre cer şi pământ
unde au respirat şi călcat străbunii de neam şi părinţii voievodali, locul
unde eu ȋnsumi m-am născut pentru a respira şi păşi pulberea istoriei. Şi
pentru a rămâne de-a pururi AICI, ȋn pofida oricăror alte oportunităţi s-ar
fi ivit ȋn timp.
Sub semnul patriarhilor Petru şi Pavel, care mi-au dăruit loc de
pământească pulbere... Loc românesc de amintire a unei trăiri aparte,
pentru ale cărei consecinţe ȋmi plec şi acum − o dată mai mult − fruntea
a mulţumire destinului pe care şi care m-a ales să fiu cel ce sunt.
11
 1.2. Sub „semnul semnelor”, alegeri nominal-subiective

Prin forţa lucrurilor, aceste alegeri sunt corelate cu chipurile de a fi

fost ale părinţilor mei, Lidia Barbăroşie şi Doru Stănciulescu, cărora
genetic le datorez atât viaţa şi devenirea ei, prin structură biologică şi
funcţionalitate temperamental-caracterială, prin personalitate şi cultură.

Zâmbetul lui Dumnezeu…

Chipuri de a fi ale neasemuiţilor mei Ȋnvăţători, MAMA şi TATA

Sunt dator să amintesc − mai mult sau mai puţin simbolic − aceste
trăsături, ȋmpreunate ȋntr-una şi aceeaşi Menire de Părinţi:
― MAMA, Lidia... simbol al zborului din colivie, rădăcină a
sensibilităţii mele artistice − prin sunetul glasului de soprana, culorile
acuarelelor şi formele desenului aşezate pe file de album, prin
ingeniozitatea făcătoare a palmelor − bună la suflet şi generoasă la
extrem, inteligentă şi ȋnţeleaptă;
― TATA, Doru… expresie a hărniciei competente, a verticalităţii
atitudinale, a intransingenţei faţă de slăbiciunile semenilor, a capacităţii
de rezolvare a problemelor practice, a sensibilităţii şi altruismului, şi − nu
ȋn ultimul rând − a iubirii de neam şi de ţară.
12
 Toate aceste trăsături de Mamă-Tată au devenit − prin transfer
geno-fenotipic şi cultural − măsuri desăvârşite ale iubitoarei ȋnţelepciuni
dăruite protector, ȋntru o mai uşoară şi mai generoasă viaţă, mie, unicului
lor fiu:
― ȊNVĂȚĂCELUL, născut şi crescut ca un neconvenţional − dar atât
de arhetipal − Traian-Dinorel.
Mama şi Tata, pe care şi acum ȋi aud parcă − ȋn termenii
5
tulburătorului cântec al lui OBLIO − ȋntrebându-mă şi povăţuindu-mă
deopotrivă, ȋntr-un singur glas:
“Are you sleeping? Can you hear me?
Do you know if I am by your side?
Does it matter if you hear me?
When the morning comes I'll be there by your side”.
Ce desprind eu acum, la ȋmplinirea a 70 de ani, din povaţa voastră
parcă doar şoptită atunci? Să vă urmez şi ȋmplinesc dorinţa:
“Păstrează-ţi rotunjimea căpşorului, fiule, pe măsura strădaniei
noastre de a te fi protejat, atât cât a fost posibil. Şi mergi ȋnainte,
sub Graţia Lui. Pentru mereu, cu iubire cerească ȋţi doresc Lidia
şi Doru, părinţii tăi pământeşti.
Pentru acest atotcuprinzător dar, Neasemuiţi Ȋnvăţători,
plecăciunea frunţii vouă, celor dintâi crescători de mine − cu promisiunea
de a rămâne la rându-mi vertical şi de acum ȋnainte, până la capătul
capătului.

1.2.1. Numele de botez, matrice a personalităţii umane

Părinţilor le datorez − pentru a mi-o fi dăruit − şi o altă instanţă de

putere simbolică, oarecum diriguitoare pentru atributele BPL
(bio-psiho-logice), care mi-a definit oarecum personalitatea: aceea a
(pre)numelui de botez.
Că relaţia dintre nume şi propria noastră devenire este
determinativă aflăm ȋncă de la Platon care – prin Cratylos − vorbeşte
despre “dreapta potrivire a numelor”. Astfel, ȋn calitate de semiotician −
fără a detalia prea mult, totuşi − voi spune că ȋn multitudinea factorilor ce
influențează geneza și devenirea entităţii umane trebuie luate ȋn seama
şi o anume determinare care ȋn general este ignorată de specialiști:
matricea sonoră pe care o presupune prenumele de botez.

5
Admirabil film animat, Oblio (1970) având ca noimă faptul că ȋntr-o lume ȋn care toţi au
capul „ţuguiat” te poţi naşte tu, cu capul „rotund”, ceea ce te poate face atât de ieşit din
comun ȋncât toţi să te arate cu degetul. Şi atunci, doar pentru a te proteja simbolic, va
trebui să porţi − de faţadă cel puţin − o căciuliţă conică, un green-password care să ȋţi
ȋngăduie să fii ȋn „rând simbolic” cu ceilalţi semeni. Aşa cum şi mie mi s-a ȋntâmplat,
adesea ȋn viaţă.
13
 Acest complex sonor pe care ȋl rostim de nenumărate ori pe
parcursul vieţii, influențează starea de sănătate a copilului și implicit
evoluția personalității sale prin aceea că:
a) Matricea sonoră este ȋn permanență rostită (prin semnificant)
de persoanele din jur (părinți, bunici, cunoscuţi etc.) și receptată prin
rezonanță specifică la nivel de ADN, de țesuturi și organe, de sistemul
auditiv al copilului purtător de nume, printr-un ansamblu de sunete care
influențează ȋn primul rând energetic, şi mai apoi informaţional
(semantic) starea de sănătate BPL (wellbeing) a copilului, astfel că:
― prin mecanismul de “rezonanţă holografică” − pe care
frecvenţa şi amplitudinea, timbrul şi intensitatea sunetelor ȋl generează
la nivelul lichidelor din organismul uman (apa, sângele, plasma) −
acestea se structurează specific, mai mult sau mai puţin entropic;
― ȋn virtutea aceluiaşi mecanism de rezonanţă, la nivelul
organismului uman se declanşează, potrivit sunetelor receptate, anumite
„capcane” de substanţe active cu rol stimulator sau inhibitor
(neurotransmiţări, substanţe cu efect homeopat, serotonină şi
melatonină etc.), ceea ce explică faptul − tot de Platon amintit − că
medicii lui Zalmoxis vindecau pe drept cuvând trupul prin intermediul
sufletului, respectiv al cuvintelor tămăduitoare ale descântecelor lor;
b) Matricea nominală cuprinde − ȋn calitate de semnificat
informaţional − toate accepţiunile istorice, semantice, pe care numele
respectiv le presupune, fiind afectiv-emoțional asumate de copil atunci
cȃnd acesta ȋncepe să le priceapă cultural sensurile, identificându-se
prin manifestare − pragmatic − cu acestea:
― Maria... “Da, numele sacru al Mamei lui Iisus, desigur...
bunătate și compasiune, spirit de sacrificiu etc.”
― Cristian... „Doamne, rădăcină de Cristos... Ce minunăţie de
nume, fără de alte cuvinte”;
― Elena… “Ah, Elena din Troia, daaa… frumoasă femeie, dar
generatoare de atȃtea conflicte”.
― Ciulina? … “Oh, dar aceasta va agăța tot ce atinge…”
― Vlad?... “Of, Doamne, ce voievod aspru, dar drept…”
Și tot așa... Atare conjuncţii bio-fizice (sintactice) şi
psiho-informaționale (semantice) vor influența prin rezonanţă constantă
starea de bine a organismului, care va deveni mai mult sau mai puţin
energic, echilibrat, influenţând astfel starea mentală a copilului. Căci,
odată care pricepȃndu-le sensurile, acesta va ȋncepe să le le transforme
ȋn patternuri personale de comportament 6.
6
Implicațiile acestor determinări obiective − generate de conjuncţia dintre sunet şi lumină
− sunt recunoscute implicit, simbolic, ȋn două practici „magice”, recunoscute ȋn tradiția
multor popoare, respectiv prin: a) schimbarea numelor la copiii mici, prin practica „vânzării
copilului”, atunci când acesta se ȋmbolnăveşte din motive necunoscute; b)
14
 Substanţă şi energie, informaţie şi câmp − iată aşadar ceea ce
prin „rezonanţă luxonică” (sunet si lumină) ne defineşte personalitatea,
prin intermediul numelui implicit.
***
Şi acum, pe scurt, câteva consideraţii explicative vizând propriul
meu nume, ca expresie a propriei mele personalităţi. De la bun ȋnceput,
dualitatea numelor TRAIAN-DINOREL defineşte o conjuncţie polară, de
putere şi de delicateţe ascunsă raţiunii, pe care − prin forţa lucrurilor −
părinţii mi-au dăruit-o ȋncă la naştere. Astfel, cele câteva surse cercetate
mi-au ȋngăduit să aflu că:
● TRAIAN vizează − ȋn mod evident − amintirea imperatorului
roman, care − fiind de origine tracă − aparţinea implicit neamului din care
şi noi făceam parte. Din acest punct de vedere şi nu numai, războaiele cu
romanii par a fi fost fratricide.
Interpretându-l etimologic − după varii tipuri de lectură − numele
ne va trimite la “cel care aduce Traiul Bun”, sugerând generarea unui
teluric „val de protecţie” prin “lucrarea pământului” (Traian / Troian = val
de pământ). După cum, celest, T(e)RA sugerează prezenţa Soarelui pe
Pământ, ȋn miezul unei Grădini a Soarelui − RAI −, acolo unde ȋnsuşi
Tatăl Zeilor (AN) ar fi putut şi dorit să se aşeze.
Energetic rostită, silaba „TRA” pare a izbucni din pământ către
Soare-Cer, pentru ca silaba „IAN” să crească ȋncă o dată ȋn buclă
deschisă către ȋnalt, spre a se ȋntoarce cu lumina
● DINOREL ascunde − aşa cum am aflat relativ recent dintr-o
accepţiune poate neȋntâmplător definită ȋntr-o poveste culeasă de pe
internet − semnificaţia de „Silent Star” 7. Dincolo de aceasta, găsim ȋn
rădăcina universală a numelui, sensuri (din arabă şi ebraică) precum:
― E.DIN = Sălaşul Celor Drepţi = Grădina lui EDIN (având ca
derivată EDEN-ul ȋnsuşi);
― EL = Zeu;
― (O)R(A)EL = Luminatorul Cerului şi Pământului, Soarele.
Sau, dintr-o etimologie aramaică desprindem accepţiunea dinur /
denur < di („de“) + nur („foc, lumină“).
Ȋn concluzie, este cât se poate de uimitor faptul că ambele nume
− Traian şi Dinorel − poartă ȋn matricea lor semantică una şi aceeaşi
noimă: aceea a “LUMINII VII”, lumina cerului ȋntrupată omeneşte pe

7
păstrarea secretă a numelui de botez, real, şi ȋnlocuirea acestuia cu un nume-substituit,
cu o poreclă utilizată ȋn mod curent, sau prin ȋntoarcerea numelui „pe dos”, ȋn consens cu
„limba bătrână” despre care George Cadar (Origini, Editura Proema, 2010) ne spune că
ar fi fost folosită de strămoşi: o limbă ȋn care ultima silabă a cuvântului-nume este ȋntoarsă
pe dos, devenind prima. Aceasta, dintr-o raţiune magic-profilactică, având ȋn vedere
credinţa veche că cine stăpâneşte numele stăpâneşte şi sufletul persoanei.

15
pământ. O lumină aparte, de ale cărei „ierarhii” şi „metamorfoze” mă ocup
româneşte − de aproape trei decenii − ȋn termenii BIOFOTONICII.
Ȋn sfârşit, mai tulburător decât această preocupare este faptul că
obsesia luminii se regăseşte aidoma marcată − ca dominantă a
personalităţii mele nominale − ȋn datele deja prezentate ale Zodiei
Scorpionului. Fără cuvinte, o atare corespondenţă este ceea ce ȋn ştiinţă
se numeşte validare prin „dublu orb”.
Şi dacă o atare identificare semnificativă ȋşi găseşte locul şi ȋntr-o
altă asociaţie „ȋntâmplătoare” ȋnseamnă că − filosofic vorbind − chiar
avem de meditat la ceea ce este şi ce nu este necesitate ȋn viaţa umană.
Ȋn acest sens, ȋncerc mai jos o nouă apropiere a sensurilor nominale pe
care le port, utilizând accepţiunea „limbii bătrâne” TGD
(Traco-Geto-Dace), a rostirii ȋntoarsă pe dos. Vom descoperi astfel că:
― TRA-IAN devine IAN-TRA, nume care ȋn sanscrită (yantra)
ȋnseamnă „diagramă sacră”, reprezentare simbolică ce permite
ȋmbunătăţirea vieţii prin detaşarea de toate contingenţele ȋmpovărătoare, prin
generarea unei stări luminoase oarecum apropiată de maya.
Interesant este că limba bătrână TGD regăseşte atare accepţiuni
ȋn sensurile vechii limbi sanscrite. Să nu uităm, ȋn acest sens, că migraţia
post-diluviană a strămoşilor noştri către Asia a avut drept consecinţa
fundarea ȋn nordul Indiei, ȋn zona Nepalului − a Daciei Bachtrica, o ţară
ai căror locuitori erau purtători ai limbii şi spiritualităţii TGD (Cadar, 2010).
Iată un proces de aculturaţie pe care nu ȋl mai putem ignora.
― DINO-REL devine REL-DINO. Uluitor este că − independent
de această ştiinţă − a limbii vechi, aratro − ȋn prima mea copilărie prietenii
mă numeau, fără o noimă aparentă, chiar aşa: Rel-Dino. Ceea ce
vădeşte că dincolo de orice ştiinţă, tradiţia magicului rămâne la fel de vie
venită prin rădăcină de neam, pe linia intuiţiilor originare ale copiilor: prin
basme, prin limbajul păsărilor, al ȋngerilor... cine ştie.
Poate ȋncă protejându-ne − prin lumină − de toate cele
ȋntunecate.
*
* *

Ȋn ȋncheiere, o observaţie care tacit se poate deprinde din paginile

cărţii de faţă. DINOREL, pe care acum ȋl percep ca fiind un nume aparent
de copil, presupunând o anume feminitate (fiind chiar numele naşei mele
de botez), este numele pe care l-am folosit cu preponderenţă ȋn prima
parte a vieţii mele, până la aproximativ 40 de ani, atunci când − ajuns la
Iaşi, ȋn calitate de profesor universitar − am decis că o schimbare a
apelativului prenominal este deja necesară, având ȋn vedere
„seriozitatea” lui academică: TRAIAN.
Ȋn consens cu aceasta (de)partajare se regăsesc ȋn carte şi
16
gândurile prietenilor, ale colegilor care mi-au ȋntors mesajele de aducere
aminte, numindu-mă fie „Dinorel” − cu gândul la adolescenţa şi tinereţea
noastră −, fie „Traian”, alegând să folosească apelativul maturităţii mele
academice.
Şi unora şi altora o adâncă plecăciune a frunţii pentru a-mi fi
amintit acum, la anii de sinteză ai deplinei maturităţi, că ȋn fapt sunt dator
să rămân pentru tot restul vieţii cel ce am venit să fiu:
TRAIAN-DINOREL.

1.2.2. Ȋntru iluminare, jucării semantice

Şi acum, fără alte interpretări riguroase, o ultimă prezenţă

prefiguratoare de viaţă a hazardului. Aşa cum ȋncă se mai ȋntâmpla pe
atunci, la ȋmplinirea vârstei de 1 an părinţii mi-au pus ȋn faţă nişte obiecte,
lăsându-mă să aleg. Regula jocului spunea că ceea ce alege copilul − ȋn
consens cu principiul plăcerii − ȋi va marca simbolic viitorul. Căci, potrivit
unui principiu pe care l-am justificat raţional după decenii, ȋn termenii
biofotonicii: „Ne place acest obiect pentru că avem nevoie fiziologică de
el” (forme, culori şi volume, sunete, respectiv frecvenţe, intensităţi,
amplitudini etc.).
***
Nu am stat prea mult pe gânduri şi am trecut la treabă. Aşa cum
mi-a povestit mama, am ales cu hotărâre cele câteva simboluri care cu
adevărat au sugerat corect direcţiile mele de viaţă. Astfel:
● Primul obiect pe care l-am ales a fost INELUL MAMEI... ontosul...
prezenţa cercului de viaţa, având aurul ca arhetip al LUMINII VII, preţioase.
● A urmat apoi CREIONUL TATĂLUI, creionul chimic al timpurilor
de atunci… Nu mai ştiu dacă l-am pus sau nu pe limbă, dar nu mă
ȋndoiesc că mi-am spus ȋn “abisal de gând” cu seriozitate: iată semnul
CUVÂNTULUI-GÂND pe care-l voi scrie când va fi să fie.
● Nu am avut răbdare să mai aştept ani, pentru că am ȋnşfăcat
CARTEA de bucate a mamei − Sanda Marin, cred − şi am ȋnceput să o
completez, mâzgălind-o cu sârg. Doamne, au trecut aproape 70 de ani
de atunci, iar cărţile “cuvântului bun de pus pe masă”, de mâncare fiind
− cum spunea Nichita Stănescu − peste 40 la număr − s-au scris deja.
● După care, evident, a urmat distracţia... Am introdus creionul
ȋntre STRUNELE de chitară ale mamei...şi am ȋnceput să zdrăngănescu
foc, cântec de viaţă. Am reuşit chiar să rup o coardă... Ce mai jale, ce mai
REZONANȚĂ: o expresie a firii mele poetico-artistice de mai apoi, o
aspiraţie de iubitoare dăruire armonioasă.
Cuvântul, cu zambetul pe buze, ȋncă de atunci, totul...
Ce uluitoare hermeneutică.

17
 Aşteptând cu zâmbetul pe buze starea alegerilor de viaţă:
lumina şi cuvântul, scriitura şi avântul...

Mă defineam fără greş şi atunci, alegând − ca şi acum − cum să

interpretez mai bine viitorul. Cu adevărat, aceste alesuri pare-se că mi-au
marcat o linie de viaţă sinuoasă, dar pe care am urmat-o cu tacită
sfinţenie, ȋncrâncenându-mă să nu greşesc. Şi n-am greşit, cred −
deliberat − nici măcar atunci când, arareori, am avut impresia că nu am
ȋncotro, că trebui să merg ȋmpotriva propriei mele voinţei.
Or, acum ştiu fără nici un echivoc că tot ceea ce ni se petrece
aparent “ȋntâmplător” ȋn viaţă, bune sau nebune, ȋn realitate trebuie cu
necesitate să se petreacă, pentru ca altceva mai important să poată
urma. Ca ȋn poveste: dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi petrecut.

1.3. Cartea de viaţă: prin spiţe de ALEPH, ȋntregul

Există ȋn limba românească un cuvânt singular, cu o aparte

cuprindere ontologică: ȊNAINTE. Un cuvânt marcând ȋn mod similar şi
integrator spaţiul şi timpul. Astfel vom spune, deopotrivă:
― Temporal: Ȋnainte − ieri adică, a fost mai bine, dar ȋnainte −
mâine, cine ştie ce va mai fi. Sau:
― Spaţial: Ȋnainte, ȋn urmă... era o groapă, dar ȋnainte.... mai ȋn
faţă adică, nu va mai fi nici una. S-a reparat drumul.
Aşadar, unind spaţiul şi timpul, printr-un singur cuvânt,
clarificator, TOTUL.
Dacă aş voi să descriu un parcurs de viaţă − al meu ȋn chip
anume − printr-o sintagmă atotcuprinzătoare, aş spune acum, mai
complet decât m-am gândit vreodată, că aceasta a fost guvernată de:
LUMINA CUVÂNTULUI ŞI FORMELOR DE (D)INAINTE.
18
 1.3.1. De la vindecarea de necunoaştere la
vindecarea de netrăire: paşi de carte

Nu pentru că aş fi uitat vreo clipă, ci doar pentru că oricui ar vrea

să verifice aş putea să-i ofer o dovadă palpabilă a faptului că: EXISTĂ!
Graţia Lui, Creaţia Lui, Cosmosul şi Noi... TOTUL. Am ales ȋn acest sens
cea mai firească şi mai generoasă cale: aceea de a cere un feed-back
prietenilor care mi-au fost MARTORI DE VIAȚA şi cu care am definit un
excepţional ȊMPREUNĂ ȊNVĂȚĂTORI. Pentru că ȋntr-o atare relaţie de
comuniune nu se ştie − cum spunea Noica − cine dăruieşte şi cine
primeşte, ȋnvăţând.
Aşadar, cartea de faţă are structura unei cărţi de reȋnvăţare
funcţională pentru că:
― prin spiţele de aducere aminte primite, restabilizează şi
reconfigurează Trecutul;
― prin spiţele de reȋnţelegere, de resemnicare ȋntoarse celor de
la care le-am primit, chiar prin paginile de faţă, reȋntregeşte − de azi
pentru mâine − Viitorul.
Or, “azi e deja mâine”, cum ar fi spus − o dată mai mult − Brâncuşi.
Printr-un integrator ȊNAINTE, punând ȋn mişcare ȋnsăşi roata vieţii. Un
excepţional ALEPH, din miezul căruia nimic nu se pierde, ci doar se
rostogoleşte, se transformă, ȋmbogăţind prin ȋnţelepciune iubitoare TOTUL.
Cum am ales 8 să construiesc acest ȊNTREG-CARTE DE VIAȚĂ, ȋn
doi paşi de poveste, prin două volume complementare a căror ȋnchegare
mă bucură peste măsură? Simplu, alăturând secvenţe de retrăire, care
mi-au amintit holografic toate cele ȋmplinite ȋn viaţă:
● LUMINA DE MATRICIERE ȊN CUVÂNT DE ȊNVĂŢĂTURĂ, prin
care cele deja existente ȋn viaţa mea au primit un “bobârnac specific”,
un “ceva” schimbător de sens: acel clinamen care − de atâtea ori −
mi-a răscolit sau ȋntors pe dos faptul de a fi, devenind altceva,
modificându-mi traseul de viaţă. Tocmai atare picături de trăire
transformatoare sunt aşezate ȋn paginile volumului dintâi: Prin lumina
cuvântului, ȋmpreună ȋnvăţători.
● LUMINA DE ȊNTRUPARE ȊN FORME DE CREAȚIE, prin ale
cărei structuri de facere practică gândurile mele de ȋnvăţătură au
dobândit expresii frumoase şi armonioase, creatoare şi iubitoare.
Sunt povestite deci, ȋn acest al doilea volum de carte − Prin lumina
formelor, ȋmpreună creatori −, etapele unui parcurs de viaţă marcat
de “intersecţii stelare” cu personalităţi de referinţă, cu prieteni etc.

8
Deşi acum spun că „am ales”, ȋn realitate CARTEA „a ales” pe cei ce se cuveneau a-i sta
ȋn pagini. Personal, eu m-am adresat tuturor, dar Cartea şi-a găsit partenerii de dialog ȋn
chip impersonal, dar atât de ȋnţelept.
19
 Alături de aceştia am realizat lucruri ȋn măsură să fie pipăite,
văzute, auzite, pentru a putea şopti mai apoi: “Ia te uită, chiar am săvârşit
aceste proiecte, chiar am scris aceste cărţi, am finalizat aceste cercetări
ştiinţifice şi invenţii, poezii, picturi... Chiar exist(ă)!”
Astfel, ȋntre cele două extreme de istorie-carte − ambele la fel de
luminoase − am configurat noima propriilor mele sensuri de a fi ştiutor şi
făcător, trăindu-le deopotrivă ca ȋnvăţăcel şi ȋnvăţător, mai ȋntâi, drept
creator, mai apoi. O poveste formativă cât se poate de plină, prefăcută ȋn
sursă generatoare a unui la fel de plin Curriculum Vitae.
*
Cum am gândit structura celor două volume? Relativ simplu:
fiecărui text-răspuns primit de la semenii care au simţit că pot să
povestească, asumându-ne ca “un ȋmpreună”, le-am am adăugat − cu
zâmbetul pe buze − propriile mele gânduri, adusuri aminte nostime sau
grave − dar toate semnificative. Din interpretarea acestora, din care nu
a lipsit niciodată cuvântul meu de recunoaştere şi gratitudine adresat
celorlalţi, am lăsat invariant să străbată sensuri majore de ȋnvăţătură,
pentru mine, ȋn primul rând, dar şi pentru toţi aceia care le-ar mai putea
descoperi cu profit beneficiile, aflându-le ȋn pagini de carte.
Aşadar, iată ceea ce am reuşit să recuperez ȋn acest retrospectiv
chip: viaţa ca o carte de “ȋmpreună lucrare” − cum ar fi spus doamna Ana
Pricop − sau viaţa ca “ȋnţelepciune iubitoare”, cum ar fi spus Aritia. Deşi
am aflat nu ȋn puţine rânduri că − dincolo de această generoasă
accepţiune a ei − Marin Preda era ȋndrituit să o numească “viaţa ca o
pradă”. Căci, o dată mai mult voi spune că viaţa noastră reprezintă
derularea pământeană a unei “alegeri de destin” ȋnfăptuită deja ȋn
„lumea ideilor”, ȋn termenii lui Platon. O piesă de cer...
Deschizându-mi ȋn acest chip viaţa către un viitor pe care mi-l
doresc − desigur − cât de sănătos, ȋndelungat şi de fertil, adaug ca
aspiraţii de ȋmplinit ȋncă două sarcini şi anume: integrarea ȋnvăţăturii
conceptuale ȋn ȋntreg şi diseminarea celor practice realizate până acum.
Prin urmare, dacă aş corela sensurile celor două volume ale cărţii de faţă
cu cele două module de curs pe care de o vreme le promovez ȋn lumea
largă, aş spune că ele corespund perfect unor intenţii pe care, aspirând
să devină de folos tuturor semenilor, le-am numit integrator: TERAPIA
PRIN LUMINĂ − vindecarea de necunoaştere şi de netrăire.
Toate acestea, având ca rezultat sinergic ȋmplinirea unei
esenţiale legi a creşterii ȋn frecvenţă, lege postulând că prin ceea ce
alegem să facem − prin liber arbitru − cu trupul, sufletul şi spiritul nostru,
ne (auto)definim fără greş nivelul de realitate (frecvenţa) unde ne vom
ȋntoarce cândva, după dezȋntrupare. Ce uluitoare judecată de sine,
menită să permită astfel reconsiderarea unei hegeliene viziuni:
Permanenta ȋntoarcere a Ideii (Absolute) la Sine.
20
 1.3.2. Şi totuşi, de ce am venit pământeşte?

Ȋn ȋncheierea periplului spiritual care mi-a ȋngăduit să ȋmi definesc

simbolic − deopotrivă virtual şi real − calea de viaţă, nu mă ȋndoiesc că
ȋnainte de altele m-am ȋntrupat spre a-mi pune ȋntrebări funciare şi a le
răspunde cu sens, desluşindu-mi noima de a fi ȋn lume.
Astfel, hălăduind pe cărările naturii cosmice şi umane, tot
ȋntrebându-mă şi ȋntrebându-mă, am descoperit treptat o mulţime de
răspunsuri pertinente care au ca miez Formele Cuvântului-Lumină.
Pe unele le-am intuit doar, pe altele le-am formulat succint, dar pe
majoritatea le-am dezvoltat cât a fost cu putinţă, probând că am dobândit
suficient „material aperceptiv” − cum m-a provocat un ȋnţelept − pentru
a-mi ȋnţelepţi singur viaţa. A sosit vremea cuprinderii acestor dezvoltări
ȋntr-o carte integratoare care ar trebui să intituleze aşa:
RĂSPUNSURI ALE FILOSOFIEI LA...

Ȋn chip de teste-grilă de viaţă, un ȋndreptar pentru uzul celor care ar

ȋncerca să ȋşi răspundă singuri: iată miezul unei „cărţi de ȋmpreună”.

Este chiar cartea de faţă, căreia − spre a fi cuprinzător − i-am

completat paginile de ȋnceput folosind singurul limbaj menit a sugera ȋn
puţine cuvinte foarte multe sensuri: limbajul poeziei. Ca atare, fără de alte
interpretări − deocamdată − aşez şi ȋn paginile CĂRȚII DE 70 aceleaşi
ȋntrebări − DE CE vs. ANTI DE CE? − care, metamorfozate de strânsura
clepsidrei de vreme − ȋşi vor ȋntoarce pe dos sensurile, acum.
Sugerând − o dată mai mult şi atât de firesc − că nesfârşirea este
pe cât de posibilă, pe atât de necesară.

21
 DE CE?

În loc de pod peste viaţă,

aceste întrebări care
îmi mărginesc nesfârşirea.

De ce izvoră cosmos din nesfârşit de haos,

de ce poate profanul să se închine-n naos,
de ce lumina piere în adâncimi de noapte,
de ce se naşte viaţa ca început de moarte?

De ce peste surâsuri tristeţe se prelinge,

iar greutatea vremii pe tinereţe ninge,
de ce sâmburii bolii golesc miezul puterii,
de ce străpunge iarna pragul primăverii?

De ce flacăra gheenei se luminează-n cer,

de ce poala mătasei se apără cu fier,
de ce se-odihnă floare pe trup de mărăcin,
iar gustul mierii-ajunge, pe buze, ca pelin?

De ce trăieşte omul singurătatea-n doi,

de ce preface pacea în ne-nfrânat război,
de ce se pierde suflet cu gândul doar la trup,
iar omul între oameni nu-i alta decât lup?

De ce-şi preschimbă dorul aşteptarea-n ură,

iar punctul de mişcare devine anvergură,
de ce monştrii se-ascund în chipuri de icoane
şi puritatea-mbracă povară de canoane?

De ce se sparg de ţărmuri coamele de val

iar înălţimea lumii se pierde în aval,
de ce tăria voii sub vorbă se îndoaie
şi demnitatea-şi scaldă chipul în noroaie?

De ce nicicând bogatul nu-l crede pe sărac

şi infinitul piere în fructul din copac,
de ce îşi cată omul privirea în oglindă
şi umbra de stejar se înfăşoară-n ghindă?

22
De ce se poate zborul cu lanţuri la picioare,
de ce răceala nopţii se perverteşte-n soare,
de ce minciuni tronează în jilţuri de-adevăr,
de ce primul păcat se-ascunde-n trup de măr?

De ce mă-ntreb "de ce", acum ca altădată,

sfidând zădărnicia sădită-adânc în piatră?
Acum, când inocenţa devine-nţelepciune,
nu-mi pare nici uşor, nici greu, o dată-n plus a spune:
"Dintre sute de-adevăruri care lasă gândurile,
toate le vor sparge, oare, valurile, vânturile?".
...Se-aştern peste răspunsuri tăceri grele de lut,
vibrând sub efemerul desprins din absolut.

Ȋntrebări deschizătoare a toate cele ce sunt,

ȋn faţa porţii dintre milenii,
PRIVIND ÎNAINTE…

Fulgurant, chip de copertă

(schiţă de Petru Cogeanu)
3 noiembrie 1999, Iaşi
23
 ANTI "DE CE"

Fiului meu, George-Dorian,

ca o retorică dovadă că
totul lumii poate fi răsturnat...

De ce răsare haos din cosmică lumină,

de ce vibrează sacrul în trupul greu de tină,
de ce se stinge noaptea în luminat de zi,
de ce de după moarte viaţă iar va fi?

De ce se nasc surâsuri din miezul de tristeţe

şi bătrâneţea veşnic se-ntoarce-n tinereţe,
de ce braţul slăbit puterea o întoarnă,
de ce florile verii se veştejesc în toamnă?

De ce aripi de înger ajung din fum să crească,

de ce fibre de-armură ţes palma femeiască,
de ce se-ncununează mărăcini în floare
şi stropul de pelin se îndulceşte-n soare?

De ce trăieşte omul în doi ca-n unul singur

şi lupte izbucnesc din dorul de timp sigur,
de ce din corp răzbat lumini fără de seamăn,
iar omul pentru om nu-i alta decât geamăn?

De ce nespusa ură se stinge în iubire,

iar orizontul lumii se strânge-n ghem de fire,
de ce semnul icoanei în trup de demon zace
şi crucea greu purtată pe om ales îl face?

De ce ţărmul de stâncă se adânceşte-n val,

de ce sideful scoicii ajunge-n sus de mal,
de ce cuvântul cald voinţa o străbate
şi umilinţa frunţii se-nalţă-n demnitate?

De ce săracul pare a fi bogat din fire

şi fructul din copac răsfiră nesfârşire,
de ce oglinda fiinţei îi stă drept arhetip,
iar ghinda de stejar păduri-i naşte chip?

24
De ce se frânge-n gratii bătaia de aripă,
de ce căldura zilei apusul o disipă,
de ce neadevărul prin adevăr se plimbă,
de ce umbra de măr păcatul o preschimbă?

*
De ce mă-ntreb "de ce", şi azi, şi mâine iar,
golind filele cărţii de semnele cu har?
Acum, cînd înţelesu-mi respiră inocenţă,
sub darul amintirii plec fruntea cu decenţă:
"Dintre sute de-adevăruri, care sfarmă gândurile,
câte oare vor renaşte, valurile, vănturile?"
În tăcerea vremii răspunsurile pier,
pulsând în absolutul desprins din efemer...

17 noiembrie 1999, în Iaşi.

Post Scriptum :
VIAȚA CA POEM ȊNTORS PE DOS

Iată o alternativă concepută ca expresie a faptului că totul poate

fi trăit şi altfel, prin întoarcerea vieţii pe dos, ca suport spiritual de care
încă nu ştim câtă nevoie vom avea mult mai târziu, spre a reface altfel
puterea de A FI ÎMPREUNĂ…
Ȋntr-o bună măsură, răspunsurile la ȋntrebările citite ȋn oglindă
le-am dobândit eu ȋnsumi trăindu-le, căutându-le drept soluţii de ieşire
din impasuri, pe de o parte, printr-o nemijlocită confruntare cu ele. Pe de
altă parte, ȋnsă, am dobândit ȋnţelesuri clarificatoare prin mijlocirea
gândului filosofic, prin semnele care “stau pentru” realităţile pe care
pipăitul nu le poate atinge. Raţiunea ȋnţelepciunii, dublată de sensurile
verificării lor ȋn laboratorul vieţii mi-au ȋngăduit astfel să aleg − dintre cele
multe pricepute − doar pe acelea a căror noimă deja fusese aleasă prin
“dictat de stele” ȋntru pulberea pământului care m-a primit, susţinându-mi
prin diriguitoare simboluri călcarea cărărilor de viaţă.
Toate aceste simboluri, cuprinzând ȋn ȋntreg NOIMA MEA DE A FI,
printr-o mulţime de “spiţe de viaţă” alese pentru acum. Altele − nu mai puţin
importante − sunt păstrate cu sfinţenie iubitoare pentru altcândva.
Ȋn sfârşit, am ales să-mi aşez numele ca autor-trăitor singular pe
COPERTA CĂRȚII gândindu-mă că povestea vieţii nu poate fi
recunoscută decât personal, ȋn acelaşi chip fiind deplin asumate şi
amintirile prietenilor care, prin darul “picăturilor de oglindă”, mi-au
reȋntregit imaginea de a fi. Un altfel de ALEPH.
Tuturor, pentru generozitatea darului, un arhetip: plecăciunea frunţii.

25
 Partea 1

INTEGRATOARE,
FORME ALE CUVÂNTULUI-LUMINĂ

Cartea de faţă:
un ecou al celor ȋnvăţate privind
− timp de o viaţă − ȋn oglinda adevărului:
„Vezi ȋn altul ce-i ȋn tine”.

Din umbra MARILOR MAEŞTRI...

semenii mei de viaţă... semn de ȋnţelegere 9

9
Această fotografie a fost realizată de artistul Cristian Şuţu din Bucureşti, ȋn contextul
expoziţiei 100 PORTRETE DE ROMÂNI, prezentată ȋn luna decembrie 2018 pe cortina
de sticlă a Aeroportulul Internaţional „HENRI COANDĂ
26
Capitolul 1
DIN MOŞTENIREA AVATARILOR DE NEAM,
DARUL ILUMINĂRII

Deşi nicicând ȋntâlniţi ȋn trup de viaţă, ci doar ȋn Şcoala Limbajului

lui Dumnezeu şi a Rostirii de Neam, i-am aşezat simbolic la ȋnceput de
CARTE − pentru darul chipurilor de a fi ȋntru Cuvânt-Formă-Lumină − pe
trei dintre Corifeii Spiritului Românesc:
● MIHAI EMINESCU,
● CONSTANTIN BRÂNCUŞI,
● LUCIAN BLAGA.
Lor, Corifeilor, le ȋntorc chiar acum − trimiţând acolo sus, sub Tălpile
lui Dumnezeu, de unde neȋndoielnic pulsează − un poem de
Ȋmpreună-Cunoaştere. Lor, celor cărora, prin spiţe luminoase de roată, le
datorez deja această prefigurată prevestire care ȋmi este viaţa ȋnsăşi.

ACUM, CÂND A SOSIT TIMPUL…

“Cuvântul-Lumină” de dinaintea-începutului,
baltag fulgerat peste apele originare,
“Ordinea înfăşurată”,
aşteptare din care misterele lumii s-au dezlegat,
“Punctu-Acela de Mişcare”,
androgin din care principiile genitoare au rodit,
“Forma Tuturor Formelor”,
picătură întrupată în sculptură pentru orbi,
“Ondulaţia Universală”,
matrice fatal întinsă peste zbaterea spaţiului mioritic,
când dat-a un semn Nepătrunsul...
Pentru toate acestea,
ascunse-n pulberea de cristal
a celui de-al treilea ochi,
în membranele ce fac
transparentă substanţa cenuşie,
în pulsaţiile aurei pe care simţul le ignoră,
acum, când a sosit timpul...

Să se prefacă unda astrului în rază de viaţă,

să germineze puterea culorilor din sămânţa omenescului,
să se elibereze înţelesurile condamnate la nespunere,
să se rostogolească clipa de graţie peste creaţia de rând...
Pentru toate acestea,
a sosit acum timpul.
27
“Să se facă frumuseţe”,
îmi şopteşte memoria spiralei de aur,
“Să se facă adevăr”,
mă îndeamnă circuitele înţesate cu picături de strălucire,
“Să se facă iubire”,
îmi sugerează sângele din care acorduri stelare ţâşnesc,
acum,
când timpul a sosit,
pentru toate acestea...
ACUM,
când pentru toate acestea
a sosit timpul,
un adevăr însămânţat
ÎNAINTE DE VIAŢĂ,
ÎNAINTE DE MÂNTUIRE,
ÎNAINTE DE ÎNVIERE,
izbucneşte din rădăcina pământului meu,
înfrunzind în corolă
peste fruntea din care cerul începe,
şoptindu-mi, atât de tacit:

SÂNTEM
răstigniţi undeva,
între iubire şi înţelepciune,
LUMINĂ DIN LUMINA
CELUI CE ESTE....

Poemul de mai sus mi-a fost dăruit ca o graţie a

“cuvântului-cascadă” care a curs şuvoi timp de mai multe minute,
la vremea dintre mileni când KALOKAGATHIA deja părea să
renască LUMEA, prefăcând-o-n CATEDRALĂ…
Mi-a fost dăruit în NOAPTE DE ÎNVIERE, spre a rămâne
viu ȋn spirit, de atunci ȋntru acum, când a sosit timpul.

În 30 aprilie, 2000,
înainte de Aprinderea Lumânării de Ȋnviere.

Aceste chipuri primite de la Avatarii de Neam − Ȋnvăţători ai uneia

şi aceleeaşi „Lumini Vii” − s-au prefăcut ȋn spiţe de carte. Fiecăruia câte
una, ca un dar pentru toate cele lăsate tuturor − şi implicit mie − ca
moştenire de spirit.
Sub Graţia Lui...
28
 MIHAI EMINESCU
Voievod al Spiritului de Neam,
trăitor ȋn picătură al anilor omeneşti,
deplin şi pentru mereu ȋmplinitor al valorilor de cuvânt

Neegalatului ctitor al ȋntoarcerii Pământului la Cer,

de care chiar 100 de ani mă separă,
spiritului atât de generos dăruitor de sine prin CUVÂNT,
este firesc să încep prin a-i ȋntoarce lui
CARTEA CELOR 7 TREPTE.
Lui, Mihaiului, harul avatarului,
din înaltu-adâncului, libertarea vântului,
din negura haosului, lumina prinosului...
din inimă de om, pietrele de dom...

Pășind visător calea Eminului, faţă ȋn faţă cu Spiritul de Neam:

cerurile, vânturile… valurile, gândurile...

Fulgi în eter... Nu există doi fulgi aidoma, se spune, două

vieţi aidoma. Dar cine le-ar putea deosebi, atunci când nimic nu pare mai
asemănător, mai identic? La rândul lor, zilele, anii, deceniile... par a avea
un numitor comun: acela de a se scurge cum nu credeam de iute, de
uşoare, atât de nesimţite... Şi, totuşi, atât de unice...
Eminescu ştia aceasta, spunând cu o anume tristeţe:

"Şi se duc ca clipele, / Scuturând aripele, / Şi mă lasă pustiit,

Veştejit şi amorţit. / Şi cu doru-mi singurel,
De mâ-ngân numai cu el !"
29
 VENITĂ DE UNDEVA,
ATÂT DE CALDĂ, NEMURIREA...

Fie ca Luceafărul, rază-atât de bună,

să adie din nou peste genele tale,
strivire de lacrimă sub puterea aşezării...
Fie ca pulberea Cerului devenită Pământ
să-ţi învăluie încă o dată glezna,
spirală de-nvăţat menirea zborului...
Fie ca memoria ridicării din trecere
să-nnobileze nesfârşirea lăuntrului tău
prin dictat de spirit, atât de vertical...

Prefăcută-n artă,
în nespus de cartă
ce de-atunci te poartă
'n-alt tărâm de soartă,
lăsând tot să-ţi fie,
curs de veşnicie...
Fie ca de-acum,
din praful de drum,
frunte de Bădie,
dor de Sărărie,
de copilărie,
de-atâta magie...
Toate să îţi fie,
verde în pustie,
aşa precum mie,
asemenea ţie:
făr' de număr clipe,
scuturând aripe...

15 Ianuarie 2015,
ȋn Zori de Iaşi.

Ce am ȋnvăţat de la Tine, Ȋnvăţătorule, Cuvântătorule de

Ȋnceputuri? Am ȋnvăţat să desluşesc sensurile omeneşti ale naşterii
noastre stelare, desprinse din Lumina Zilei Dintâi spre a sta mai apoi
drept − intuitiv şi raţional − ȋn faţa propriei istorii de neam, a ȋncercării de
a fi eu ȋnsumi creator, ȋnţelegându-ţi hermeneutic limbajul:
(Meta)fizica luminii, o potenţialitate atât de apropiată de om.
Cu plecăciunea frunţii, iat-o acum ȋntoarsă ţie, iubit Emin..

30
 O altă hermeneutică, de român ȋmpreună cu români…

Ce am mai ȋnvăţat să reconstruiesc din Cuvintele-Gând desprinse

din fâlfâitul de pagini al Scrisorii Dintâi? Oh, am ȋnvăţat să desenez chipul
Universului Ciorchine, ȋn care infinirea ȋşi ascunde noima, relativitatea...
divinitatea.

Infinirea Marelui Univers…

Şi, din picături − din manuscrisele ȋncă atât de puţin aşezate ȋn

ordine de ȋntreg − am mai ȋnvăţat că “energia este egală cu greutatea
ȋnmulţită cu repejunea finală la pătrat” (mss. 2267), o relaţie stranie pe
care a descoperit-o mai apoi şi Einstein, şi Hawking… Vădind o dată mai
mult adevărul că: a Les grands esprits se rencontrent.
Validând astfel, o dată mai mult, prezenţa Excelenţei Româneşti
ȋn lume. Mereu de regăsit şi amintit ȋn CARTE.

31
 CONSTANTIN BRÂNCUŞI
Dăltuitorul „formei tuturor formelor”
aşezată − axis mundi − ȋn „coloană de neam”

"Caut forma în tot ce fac, pentru a rezolva

problema dificilă şi nebunească de a obţine toate formele
într-una singură. Cred că o formă adevărată ar trebuie să
pară ca şi cum ar pleca din masă într-o existenţă mai
perfectă şi mai completă".
Constantin Brâncuşi

O carte de filosofie a creaţiei, viaţa

Iată ceea ce arhitectul proiectant de forme − care am ȋnvăţat pentru

o vreme să fiu, a dobândit de la modelatorul − „formei tuturor formelor”
care a fost Brâncuşi.

Carte de ȋntemeiere omenească a semnelor creatoare

"Oul", "Începutul lumii" sau – mai sugestivă decât orice altă numire –
"Sculptura pentru orbi" denotă că surprinderea identităţii dintre privire şi
vedere, dintre semnificantul sensibil şi semnificatul conceptual se constituie
ca scop al unei posibile hermeneutici a tuturor formelor creatoare.
32
 Raportată creaţiei brâncuşiene, o atare hermeneutică ar dovedi
fără nici o îndoială faptul că, începând de la "Noul născut" şi până la
"Prometeu", de la "Muză" până la "Narcis", de la "Măiastră" şi până la
"Coloană", ovoidul ridicat la rang de arhetip ar putea fi suprapus, în mod
explicit sau implicit, aproape tuturor volumelor modelate de Maestru. Un
astfel de arhetip, desprins parcă din miturile esenţiale ale omenirii −
mituri ale creaţiei lumii − exprimă însăşi ideea unităţii esenţiale, ideea
unităţii de devenire a tuturor palierelor (formelor) particulare ale
existenţei, idee pe care o filosofie a creaţiei (umane) trebuie cu
necesitate să se întemeieze.
Toate acestea ȋnvăţate de la Brâncuşi, de la care am ȋnţeles: "Nu
căutaţi formule obscure sau mistere. Eu vă dau bucurie curată. Priviţi
până veţi vedea. Cei mai aproape de Dumnezeu au văzut" 10.

Ȋntr-o altă zi de naştere…

1 Noiembrie 2018, ȋn noapte de Târgu-Jiu...

Reiterând galactomul ȋn forme brâncuşiene − ovoid peste ovoid,

coloană peste coloană − am reconfigurat altfel gândul eminescian: “Căci
toţi se nasc spre a muri şi mor spre a se naşte...”, ȋntr-un personal model
de viaţă: acela al CUVÂNTULUI-FORMĂ.
Altfel spus, am mai ȋnvăţat de la Brâncuşi că ȋnchizând în sine
esenţa gândirii filosofice a omului dintotdeauna, sugerând răspunsuri la
ȋntrebările cardinale ridicate de devenirea marelui şi micului infinit, a
omului ȋnsuşi, forma ovoidală rămâne peste timp ca paradox al infinirii
surprinsă în finitudine.
O altă expresie a gândirii creatoare, concretizată în energia
corpusculară a undei de lumină.

10
[cf. Carola Giedion-Welcker, Constantin Brâncuşi, Editura Meridiane, Bucureşti, 1981,
p. 130.
33
 LUCIAN BLAGA
Luminator al magicului românesc,
poet-filosof al cunoaşterii luciferice şi paradisiace,

Din Lancrăm, rostirea creatoare a tuturor începuturilor:

"... şi dat-a un semn nepătrunsul: «Să fie lumină!"»
O mare şi-un vifor nebun de lumină făcutu-sa-n clipă..."

Câtă cosmogonie, atâta magie.

Iată o ipoteză desprinsă din miezul unei admirabile cărţi a lui
Lucian Blaga, Despre gândirea magică, 1941. Am dezvoltat construcţia
propriilor mele gânduri, de factură semiotică, pe viziunea hexadei
integratoare pe care Blaga a asociat-o conceputului de magic, asumând
astfel tot atâtea subiecte de interdisciplinară actualitate.

Puterea luminii: de la magie la tehnologie

34
 O carte pe care poate nu ȋntâmplător am publicat-o ȋn limba
spaniolă, dăruind vorbitorilor acestei limbi cu ȋnrădăcinare românească
clarificarea unei universale obsesii: decenzurarea “misterului ” ȋnsuşi.
Astfel, dacă la un capăt al cunoaşterii umane discursul
magico-mitic poate fi socotit drept primă încercare de a revela misterul
prin trăirea lui “dinăuntru”, prin trăirea experienţială a categoriilor stilistice
despre care vorbea Blaga, discursul tehnico-ştiinţific actual îşi asumă
sarcina de a releva misterul printr-o asumare “dinafară” a lui, prin act
experimental. O apropiere între cele două tipuri de discurs nu este
imposibilă, căci, aşa cum consemna Lucian Blaga, mintea primitivului
este în esenţă articulată de aceeaşi logică şi este înzestrată cu
aproximativ aceleaşi funcţii categoriale ca şi mintea civilizatului.
Urmărind, în acest scop, cele şase funcţii prin care “ideea
magicului” poate fi descrisă (ontologică, cognitivă, vitală, pragmatică,
religioasă şi poetică), am asociat acestor funcţii − din perspectiva
biofotonicii − câteva ipoteze explicative. Am regăsit astfel, ȋn consens cu
aspiraţia clarificatoare a lui Blaga ȋnsuşi, una din dominantele pe care
propria mea viaţă de cercetător şi ȋnvăţător s-a ȋntemeiat: aceea
desluşire a inefabilului, fără a-l destrăma ȋnsă... Căci, blagian fiind:
„ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea...”.
***
Şi acum, ȋntr-o din urmă sinteză, ce mi-a aşezat ȋn palme de
cuget Ȋnvăţătorul de Poem-Lumină, printr-un nepreţuit dar? Ȋmi amintesc
acum, prin „premii” explicite de viaţă, că:
● Lucian Blaga mi-a fost cel dintâi iniţiator ȋntru “lumină-vie”,
magistru tacit al premiului primit pentru eseul prezentat la cercul de
literatură al elevilor din Timişoara (1968), subiect de nota 10 susţinut la
bacalaureat (1970);
● Lucian Blaga a fost temei pentru cercetările teoretice din
universul creatologiei, pentru lucrarea dublu premiată la conferinţa
naţională a studenţilor la filosofie (Sibiu, 1981), respectiv pentru teza de
doctorat „Miturile Creaţiei”, premiată de Academia Română.
● Lucian Blaga a reprezentat − nu ȋn ultimul rând − sursa
sugestivă pentru o românească ctitorire a biofotonicii − ştiinţa “luminii vii”,
respectiv pentru „magicul” invenţiilor prezentate la Saloanele
(Inter)Naţionale de Inventică şi, implicit, pentru toate consideraţiile
cuprinse ȋn atâtea studii şi cărţi dedicate „luminii complexe”.
Regăsesc o dată mai mult, ȋn aceste categorii de dar, triada
definitorie a ȋntregului meu de viaţă: Cuvântul → Forma → Lumina. Sau,
semiotic vorbind, triada Semnificant → Semnificare → Semnificat, pe
care acum, cu poetică rezonanţă, o aşez la rându-mi ȋn palmele
Ȋnvăţătorului de Rădăcină.
35
 DIN GÂNDURI DE LUMINĂ, STAREA DE A FI

Și dacă veacul ni s-a scurs ȋn clipa

Ce-a frânt – alegere de noi – aripa,
Pare-un răspuns tacit la ȋntrebarea:
Ce am făcut? De ce-am strivit cărarea?

Când Genei de Pământ ne dăruiam destinul

Ca-Naltului Izvor să-i rostuim preaplinul,
Nu bănuiam că ochii vor ȋndoi – sub soare –
Dreptatea sensului, prin fluturi de ninsoare.

Din toate câte sunt, nemărginire,

puteam s-alegem Chip și-Asemuire
lăsând luminii-atât de vii cununa
ce prefăcea ȋn stele totul... norii, luna...

Pentru ca Nemurirea să ne fie crezul

ce-a germinat din ȋnceputuri Lumea, miezul
de dincolo de neguri, de teamă, de cădere,
ȋnțelegând de-atunci și goluri și putere.

Dar noi, rotind Ȋnțelepciunea-n joc de ființă,

ȋn crisalid-capcană, ȋn val de necredință,
ne-am adâncit sămânța ȋn pulberi de nisip
murind Coroana Lumii ȋn golul din nimic.

Și-atunci, mă-ntreb din nou: ce vom ȋntoarce Firii

când plutitori pe gânduri – dând seamă Amintirii –
vom așeza ȋn Palma Lui doar maya: amăgirea
de-a fi ales cândva arsura, povara, nefinirea...?

Lui Lucian Blaga,

ÎNŢELEPTULUI COBORÂT DIN "LUMEA IDEILOR",
de la care am ȋnvăţat a aşeza Formele Arhetipale
în Tărâmul de Poveste al Faptelor
şi de a le înnobila cu NOIMA UNIFICATOARE a creşterii în frecvenţă,
cu sensurile LUMINII VII izbucnite magic din cele ce sunt...
Cu bucuria întâlnirii ACASĂ,
neţărmuită gratitudine.

36
 Partea a 2-a

PE CALEA CUVÂNTULUI PHILO-SOPHIC:

INTERSECȚII (META)FIZICE CU INVĂȚĂTORII

File de destin:
aspiraţii ale iubitorului de înțelepciune

37
 Capitolul 2
IZBUCNITE PRIN IERARHII DE TIMP,
RĂDĂCINILE ALMEI MATER

Faptul că am avut profesori, ȋnvăţători de excepţie − competenţi

şi trăitori adică − reprezintă unul dintre motivele care mi-au ȋngăduit să le
calc pe urmele de ȋnţelepciune. Mare parte dintre sufletele lor s-au ȋnălţat
deja, ceea ce nu ȋnseamnă că prezenţa lor ar fi mai puţin relevantă pentru
viaţa mea. De atâtea ori ȋi pomenesc, mai ales atunci când am nevoie de
o povaţă, de o informaţie de competenţa celui sau celei care ar fi putut să
mi-l dea. Atunci ȋmi este de ajuns să ridic privirea către cer şi să ȋntreb
aşa, aparent ȋntr-o doară, fără nici o ţintă:
“Domnule profesor, Doamnă profesoară, Prieteni...
ce ar trebui să ştiu, cum ar trebui să fac... ?”
Şi vă rog să mă credeţi că nu mai ştiu să număr mulţimea
ȋmprejurărilor ȋn care răspunsul mi se aşeza ȋn gând spontan, sub ochi
sau ȋn palme. Iar eu − nemaiprididind cu plecăciunea frunţii − mai
adăugam o piatră la temelia convingerii şoptită peste tot, tuturor:
DE ACUM ŞTIU: EXISTĂ!
Cu acest gând, promit că un proxim volum doi dedicat vieţuirii
mele ȋn lume ȋl voi deschide cu un OMAGIU ȋnălţat spiritelor pe care
le-am ȋntâlnit atât de vii, atât de ȋnţelepte ȋn timpul vieţii, care mi-au dăruit
mai mult sau mai puţin fulgurant sensuri de CUVÂNT-FORME-LUMINĂ,
pe care şi acum le ţin cu atâta acurateţe minte... Indiferent din ce colţ al
lumii ar fi venit ele, interactive, atât de multe şi de bogate.

Prieteni ȋntâlniţi la Congresul Mondial de Semiotică de la Sofia, ȋn

2014... din mulţimea cărora mulţi au dobândit aripi de ȋnvăţători cereşti.

Plecăciunea frunţii tuturor celor plecaţi sau neplecaţi... pentru darul

de ȋnvăţătură primit. Ȋn mod anume mulţumesc acum vouă, celor care −
păşind cu puteri pământeşti −, nu aţi precupeţit efortul de a-mi ȋntoarce
semne de gând, cuvinte semnificative ale ȋntâlnirilor noastre de viaţă. Şi pe
care chiar acum le deschid, aşezându-le ȋn CARTE, ȋn ordinea
descrescândă a senectuţii lor, a catalogului care ne-a marcat tuturor viaţa.

38
 ROMEO TRIFA
Ȋnvăţător de “matematică a istoriei”,
deschizător al porţilor către înalta devenire

65 DE ANI DE ȊNVĂȚĂMÂNT. Ce profesor generos, ce

amplitudine intelectuală... ce longevitate spirituală. Ce privilegiu să ȋl fi
avut ca profesor pe domnul Romeo Trifa. Ȋn primele clasele de gimnaziu
− la Sântana, unde mă aflam, ȋn urma mutării cu familia − mi-a ȋndrumat
cursurile la două discipline esenţiale pentru devenirea mea ca om şi ca
profesionist: matematica, limbajul tuturor formelor abstracte, şi istoria
formelor fiinţiale, conjugate ȋntr-un aparte ȋmpreună.
Ce ȋntrepătrundere disciplinară interesantă, pe care sistemul de
ȋnvăţământ foarte flexibil pe atunci o ȋngăduia. Nu am uitat nicicând că
rădăcile acestor ȋnvăţături mi-au ȋnsoţit paşii atât ca arhitect, mai ȋntâi, ca
profesor de filosofie şi istorie, mai apoi. Am rămas astfel extrem de dator
Domnului Profesor ROMEO TRIFA, căruia o dată mai mult ȋi plec fruntea
a mulţumire. Aşezând ȋn pagină de carte − cu mult drag − gândurile
primite de la domnia sa.

Doar o scurtă apreciere…

Dragă Dinorel, Ȋţi trimit cele câteva gânduri pe care din toată inima le
aşez pe masa sărbătorii tale, atât de frumos ȋmplinită. Te felicit cu toată
căldura pentru realizările tale profesionale şi, totodată, ȋmi exprim bucuria şi
mândria de a-ţi fi fost dascăl... Acum 60 de ani, care au trecut nu ştiu când.
39
 L-am cunoscut pe domnul prof. univ. dr. Traian Dinorel
Stănciulescu de când era elev în clasa a V-a predându-i matematică în
învățământul preuniversitar din cadrul Liceului Teoretic din orașul Sântana,
județul Arad. A fost unul dintre cei peste 1000 de elevi care din familie a
primit o educație deosebită în toate domeniile. A avut un scris caligrafic (ca
model a avut-o pe mama dânsului), a dovedit o putere de muncă de înaltă
clasă, un caracter de invidiat, bun simț și un comportament impecabil
(model pentru alții). La început și bineînțeles, pe toată durata de când îl
cunosc, domnul profesor a dat dovadă de un om deosebit de cult, de a
avea un talent în tot ceea ce face și a deveni prof. univ. dr. Traian Dinorel
Stănciulescu. Un om modest, cu un foarte bun simț moral, o persoană care
întotdeauna sare să te ajute, să facă numai bine, să fie un bun coleg cu toți
pe care îl înconjoară cu un deosebit spirit de muncă, în special de a învăța
și cerceta pentru ca să devină un bun profesor, un model chiar și pentru
profesori, cât și pentru întreaga societate actuală. Cu o voce blândă,
sfătuitor, prin corectitudine s-a afirmat cu un talent nemărginit, s-a impus
ca un bun educator, cu un scris corect, impecabil, ca un maestru pictor, a
fost un model pentru ceilalți elevi și colegi în toate domeniile de activitate
ale educației, s-a implicat în toate activitățile de binefacere. A moștenit o
pasiune prin cumințenia acumulării. Toate acestea, cât și alte calități, l-au
propulsat într-o carieră didactică de excepție (este rezultatul educației din
40
familie și școală), fiind un model pentru studenți și personalul didactic. Îi
dorim ca Bunul Dumnezeu să îi dea multă sănătate, putere de muncă,
pace, liniște, împlinire în tot ceea ce face, să aștearnă în scris rezultatele
tuturor cercetărilor și realizărilor din cariera pe care a profesat-o ca
profesor universitar. Multă sănătate, să fie un învingător în lupta cu
greutățile care apar, dragă Dinorel.
Al tău fost profesor, Romeo Trifa.

Romeo Trifa, gând şi scriitură

Nepreţuită, ȋnvăţătura simbolică

Vă mulţumesc, Domnule Profesor. Ca dovadă a acurateţii de

gândire şi de scriitură pe care textul dumneavoastră ȋl vădeşte, am decis
să ȋl prezint parţial şi ȋn formă olografică, spre a şti cu toţii cum arată − la
vârsta deplinei senectuţi − chipul Ȋnvăţătorului Dintâi.
Cu tot respectul şi admiraţia, alătur mai jos câteva din propriile
mele gânduri, venite de cândva ȋntru acum, pentru aducere aminte.

41
 Ȋngăduiţi-mi ȋn acest sens să vă ȋntorc acum o ȋntâmplare pe care
v-o datorez implicit şi pe care fără voie aţi iniţiat-o, o ȋntâmplare de
referinţă capitală pentru restul vieţii mele. O ȋntâmplare pe care nu am
povestit-o decât arareori câtorva apropiaţi, pentru că nu am ştiut cum să
o semnific nici eu, nici alţii. Acum, ȋnsă, ȋnţelepţit cu o picătură de
ȋnţelegere, nu mă opresc din a o spune pur şi simplu.
Eram ȋn clasa a V-a, la sfârşit de trimestru. Ȋmi amintesc că
aveam teză la matematică, fiindu-vă elev. Mărturisesc acum că
matematica era una dintre cele două discipline la care inima mi se
strângea de emoţie de fiecare dată când aveam de susţinut o probă mai
serioasă de verificare, o teză bunăoară. Aceasta pentru că deja ştiam că
la matematică te poţi confrunta oricând cu o doză de imprevizibil, de
neaşteptat, care să ȋţi sară cunoaşterea ȋn afara puterii de control. Eram
cel bun elev, premiantul clasei, şi totuşi...
*
Zâmbesc, amintindu-mi că cea de a doua disciplină la care trăiam
aceeaşi puternică emoţie era sportul, educaţia fizică. O disciplină pe care
eu o luam ȋn serios ca pe toate celelalte, pentru că aspiram să fiu la fel
de bun ȋn toate cele pe care aveam a le ȋmplini. Or, la educaţie fizică
eram conştient că nu pot fi la fel de performant la toate probele.. Astfel,
dacă la unele eram chiar campion − la sărituri, bunăoră, fiind ȋnalt si suplu
− la altele, cum ar fi gimnastica, aveam anume dificultăţi de executare
datorită unei flexibilităţi mai reduse a coloanei vertebrale. O dificultate
care mi-a marcat oarecum şi personalitatea, mai rigidă câteodată ȋn faţa
unor confruntări, schimbări de stare etc.
Ca atare, ȋn faţă unor atare confruntări am ales mereu să fac
eforturi suplimentare, uneori deloc uşoare, pe care le ȋmplineam din
proprie iniţiativă fără să crâcnesc. Şi reuşeam mereu.
Ȋmi mai amintesc, bunăoară, că fiind stimulat ȋntotdeauna de
dorinţa de a-mi depăşi limitele, mă supuneam mereu unui exerciţiu de
voinţă care şi acum mă uimeşte. Probabil că l-am dobândit implicit de la
tata, care medic veterinar fiind, se trezea mereu devreme. Ca atare, am
ȋnvăţat singur să ȋmi pun ceasul deşteptător sub pernă − pacă ȋi văd şi
acum carcasa protectoare, din piele maro −, programat să ȋmi sune ȋn
fiecare zi de şcoala la ora 5 dimineaţa. Mă trezeam cu stoicism şi, fără să
aprind lumina, repetam ȋn gând toate lecţiile pe care de cu seară le
ȋnvăţasem pentru a doua zi.
Doamne, ce exerciţiu de voinţă, pe care timp de opt ani − până
când am terminat liceul − l-am practicat cu strângere de dinţi. Fiind
invariant, premiantul clasei... şef de promoţie. O stare pe care, ȋn alte
chipuri, m-am străduit să o ȋmplinesc ȋn tot ce am făcut ȋn viaţă.
Mulţumesc pentru dar, tată, mulţumesc, ȋnvăţători.

42
 Aşadar, mă aflam ȋn faţă tezei de matematică, pe care Domnul
Profesor o organiza ȋntotdeauna cu grijă, prin recapitulări la care nu uita
să ne avertizeze: “Pregătiţi-vă bine, nu va fi uşor”. Un avertisment pe care
ȋl urmam ȋntotdeauna cu maximă seriozitate.
De data aceasta, dintr-un impuls pe care nici acum nu ştiu prea
bine cum şi de unde a venit, ȋnainte de a pleca de acasă am pus instinctiv
ȋn buzunarul hainei de la uniforma şcolară, ȋn dreapta pieptului −
doamne, cu câtă acurateţe ȋmi amintesc detaliile... − o iconiţă. Ştiam de
la tata că este iconiţa care ȋi stătuse lui ȋnsuşi protector la capul patului
de la internatul Gimnaziului din Chişinău, pe când ȋncă era elev.
Iat-o, şi acum − la 60 de ani după ȋntâmplare − ȋncă o văd cum stă
protector aşezată la capătul propriului meu loc de generat vise.

O iconiţă vie, protectoare de gând...

Ȋn prima parte a orei, evenimentele au decurs firesc, aşa cum mă

aşteptam să fie. Aşezat liniştit ȋn bancă − după ce mi-am mângâiat tainic
minunea de la piept − am intrat ȋn starea de graţie a matematicii, a rezolvării
de probleme. Ca de obicei, eu terminam printre ultimii din clasă, pentru că ȋmi
verificam cu grijă corectitudinea tezei sau scriam mult, până ȋn ultima clipă.
Am terminat cu sentiment bun lucrarea, am predat-o domnului
profesor. Atunci, am văzut-o intrând ȋn clasă pe doamna profesoară
NATALIA POLIŞ − diriginta clasei noastre, o admirabilă doamnă din
generaţia veche, profesoară de franceză, educată la pension... Vă
mulţumesc şi acum pentru tot, DOAMNĂ, pentru a-mi fi insuflat de atunci
aerul dumneavoastră de nobleţe, de rafinament.
― „Atenţie, vă rog”, ni s-a adresat cu acea gravitate ȋn voce pe
care i-o cunoşteam din alte ȋmprejurări serioase.
― „A dispărut stiloul colegului vostru, Gheorghiţă. Ştie cineva
ceva despre asta?”

43
 Am ȋnlemnit cu toţii. Stilourile erau rare pe atunci, erau pentru noi
− copiii − lucruri de mare preţ. S-a instalat o linişte mormântală. Nimeni
nu spunea nimic. Atunci, cu acea voce gravă, pe care şi acum mi-o aduc
aminte, am auzit ceea ce ne spunea doamna dirigintă:
„Vă rog să vă aliniaţi şi nu vă mai mişcaţi... Control corporal”.
Mi s-a tăiat respiraţia. Ȋmi imaginam deja ce urma să se petreacă:
diriginta avea să ȋmi găsească iconiţa din buzunar, toţi copiiii o vor vedea
şi mă voi face de râs... Eu, pionier de vârf, preşedinte de detaşament, cel
mai bun elev din clasă, dovedit cu atitudine „retrogradă” ȋn faţa tuturor.
Doamne, nu ȋmi venea să cred că mi se ȋntâmplă mie una ca asta...
Şi atunci, nu mai ştiu ce şi cum mi-am spus ȋn gând, cum m-am
rugat ȋn timp ce vedeam cum doamna dirigintă se apropie de mine. Nu
ştiu dacă eram alb la faţă, dacă tremuram sau nu. Cert este că doamna
profesoară a trecut pe lângă mine ca şi când nu m-ar fi văzut, sau ca şi
când aş fi devenit invizibil. Sau, cine ştie...
Nu ştiu ce şi cum s-a ȋntâmplat. Psihologic, s-a speriat poate
doamna dirigintă de chipul meu albit de emoţie şi a vrut să evite cine ştie
ce surprinză? Am indus poate − fără să ȋmi dau seama, parapsihic − un
gând de blocare, o sugestie telepatică de noli me tangere? Sau, poate −
biofotonic explicând lucrurile − focusarea extrem de intensă a gândului
meu a determinat activarea sistemului de biolaseri ȋnlănţuiţi şi implicit o
supraliminală creştere ȋn frecvenţă... o secvenţială punere ȋn paranteză
a vizibilităţii fizice. Or, cine ştie − spiritualist interpretând − ar trebui să
spun că rugăciunile mele arzătoare au generat cumva un feed-back care
m-a protejat cumva „de sus ȋn jos”, din ierarhiile luminii coborât, printr-un
„sistem de apărare” pe care ȋncă ȋl ignorăm. Sau, ȋn sfârşit, poate
alternativele combinate au generat un efect sinergic care m-au scos ȋn
mod obiectiv din impas. Şi acesta a fost singurul lucru care a contat
atunci: nu ştiu nici acum ce s-a ȋntâmplat, dar a fost să fie.
Iar consecinţa acestui fapt a fost aceea că de atunci nu mi-a mai
fost nicicând teamă de vreo acuză de care nu m-am făcut vinovat, de
atunci am ştiut că pot fi ocolit de ceea ce ar putea să mi se întâmple rău,
de atunci am ȋnvăţat să resemnific ȋn accepţiune final-benefică toate cele
care mi se ȋntâmplau ȋn viaţă.
Aveam doar 11 ANI.
*
Iar NOTA 10 primită atunci pentru buna rezolvare a problemelor
de matematică o adaug acum urarii de bine pe care atunci o ignoram, dar
pe care acum o semnific altfel: “Ȋţi doresc, Dinorel, ca Bunul Dumnezeu să-ţi
dea multă sănătate... puterea de a fi ȋnvingător ȋn lupta cu greutăţile vieţii...”. `
Acum, când deja am aflat că ştiaţi − Doamne, EXISTĂ! −, vă
mulțumesc cu cerul şi pământul, Domnule Profesor Romeo Trifa.

44
 VASILE MIFTODE
Strateg al sociologiei rural-urbane româneşti,
metodolog hărăzit drept mentor de cale

Cu adevărat, domnul profesor Vasile Miftode este cel care

mi-a schimbat printr-o “clipă stelară” destinul, atunci când − fiind dator să
iau pe loc o decizie capitală pentru viaţa mea − m-a privit şi mi-a spus
fără nici o urmă de ȋndoială:
“Ce mai stai să te gândeşti, tinere? Vino aici, la Iaşi... Este cea
mai potrivită alternativă pentru tine”.
Pentru a vă fi ascultat atunci, Domnule Profesor, calea mea de
viaţă − prin tot ceea ce sunt acum, picătură de “iluminare iubitoare” −, vă
va rămâne pentru ȋntotdeauna datoare.

Magistrul Vasile Miftode, cheie de

destin

Ȋntâmplare și destin

Se spune că întâmplarea este o formă de manifestare a necesității.

Ca atare, şi ȋn cazul nostru, evenimentul pe care ȋl povestesc a fost – în plan
strict empiric – “întâmplare care a trebuit să fie”.
Intrând în secretariatul facultății – se întâmpla prin anii '77 –
observ un tânăr, prea înalt pentru a face parte dintre cei "din partea
locului" despre care doamna secretară − “Mama Folescu” îmi spune că
"nu prea știe ce decizie să ia" în legătură cu statutul său de student fără
secție, datorită desființării formei universitare „fără frecvenţă” la care
dăduse admitere înainte de perioada efectuării stagiului militar. Ministerul
luase o hotărâre înțeleaptă: studenții aflați într-o astfel de situație puteau
45
opta pentru ȋnscrirerea la alte secții, fără alte examene.
Privind pe tânărul din fața mea (aflasem între timp că făcuse studii de
arhitectură, absolut necesare în structura unei echipe sociologice,
interdisciplinară, evident) îi spun, cu oarecare fermitate: "Dragul meu, ȋnţeleg
că eşti arhitect… Atunci, nu poţi să alegi altceva decât sociologia... filozofică.
Vei fi singurul arhitect-sociolog din această ţară…din lume…". Deci, în
octombrie ne întâlnim pe holurile "Almei mater Iassiensis".
Dinorel, așa cum îi voi spune în următoarele decenii, devine șeful
unei echipe studențești de sociologie, în cadrul primului Cerc științific de
sociologie din perioada postbelică, înființat în cea mai veche universitate
românească.
Ministrul de resort din acea vreme, fost participant în echipele
Gusti, aflase de existența unui cerc științific studențesc de sociologie,
fapt bizar în lipsa unor studii universitare în domeniu. Aceasta a favorizat,
într-un context politic adecvat, reînființarea învățământului sociologic
universitar.
Sper că Dinorel își amintește perioada Broşteni, analiza "casă cu
casă" (inclusiv arhitecturală), anchetele sociale și psiho-sociale ale familiilor
de mineri, "admirația " – evident șocantă – a cartierelor de pe coama dealului
și confruntarea finală, în plin spațiu pastoral, cu "oamenii locului", care asigură
perpetuarea, cât mai este posibil, a tradiției mioritice!
Pe nesimțite (cel puțin pentru mine), Dinorel își extinde interesul și
cercetarea socio-filozofică, cucerind domeniul pe care nu îl va abandona
niciodată – semiotica – pe care o universalizează, un fel de fenomen total,
globalizant, în care devine vioara întâi la nivelul lumii științifice.
Nu sunt sigur că Dinorel este de acord, dar momentul Sibiu
(Sesiunea Națională a Cercurilor științifice studențești) a constituit un
fapt semnificativ în construirea și manifestarea personalității sale
științifice – în perspectivă transductivă – nici sociologică, nici filozofică,
nici antropologică etc., ci în toate la un loc, adică, pentru mine "l-am
pierdut pe Dinorel în sociologie, dar l-au câştigat - sau a fost câştigat – în
universalitatea științelor umane.
Ȋn istoria "creației studențești" nu cred că s-a mai întâmplat ca aceeași
persoană să monopolizeze – prin premii − un domeniu atât de cuprinzător ca
cel al științelor socio-umane și filozofice! Așa se explică de ce juriile secțiilor de
specialitate au căzut în "capcana" lui Dinorel, experimentat nu numai în creație,
ci și în managementul rezultatelor acesteia.
"Geloși", localnicii l-au “ușurat” de bagajele lăsate la hotel, de
hainele impecabil aranjate de mama, pe care le purta cu deosebită
eleganţă, onorând familia și, ȋn ultimă instanţă, instituția universitară.
Dragă Dinorel, nu știu dacă o să crezi, dar, după ce am scris cele
de mai sus, am decis – pentru a continua - să recitesc textul pe care, cu
multă afecțiune, mi l-ai consacrat când eu ȋnsumi am devenit octogenar.
46
Așa se explică gândul comun privind întâmplarea și necesitatea
(originea noastră filozofică, desigur) din anii '77 (eu nu îmi aminteam
data exactă) și – ceea ce este cu totul telepatie, aflată pe aceeași
lungime de undă, inspirația titlului meu: Ȋntâmplare și destin.
Sunt fericit că nu mi-am amintit aidoma textul tău – pe care l-am
preţuit de la prima lui lectură – exprimându-mi astfel cele mai naturale și
sincere gânduri despre întâlnirea noastră "stelară", cum îi spui tu! Din
nefericire nu am prea multe date din perioada romantică a expedițiilor
noastre din anii '70−'80, mai ales cele din zonele Bistrița-Suceava,
Ieud-Rozavlea-Sighet, Maramureș, Apuseni, Vrancea etc. Acum nu pot
decât să-ți mulțumesc pentru că ai reușit să tezaurizezi asemenea
amintiri.
Oricare Universitate, de la noi sau din lume, ar fi onorată să aibă
printre membrii săi o personalitate, un creator, un savant de valoarea lui
Dinorel, mai exact a lui Traian-Dinorel Stănciulescu.

Profesor universitar emerit dr. VASILE MIFTODE

Ce am ȋnvăţat de la mentorul meu atunci, timp de patru ani

cât i-am fost ȋnvăţăcel? Şi mai apoi, prin picăturile de viaţă care ne-au
intersectat? Câteva lucruri esenţiale pe care, pe parcursul vieţii nu le-am
uitat nicicând, aplicându-le tacit de câte ori am avut prilejul:

● Cognitiv, Profesorul mi-a deschis calea către

inter-disciplinaritate... prin intersectarea sociologiei cu arhitectura, o cale
pe care cu atâta drag am urmat-o o vreme bună, coborând aspectele
conceptual-metodologice ȋn practica vie a cercetării de teren. O cale pe
care am ȋmbogăţit-o mai apoi ȋn orizontul transdisciplinar al biofotonicii.
● Metodologic − pentru acesta era unul din orizonturile de
excelenţă ale Profesorului − am asumat strategia grafului sociologic, pe
care am prefăcut-o mai apoi ȋn metodologie semiotică integratoare a
oricărei analize situaţionale, posibil de aplicat ȋn domeniul crreativităţii
generale şi specifice.
● Relaţional, am ȋnvăţat cum se conduce o echipă de cercetare
sociologică şi nu numai, asumându-mi responsabilitatea împlinirii
coerente a unor „sarcini de ȋmpreună”.

Ȋntr-un cuvânt, am dobândit astfel, cu adevărat, demnitatea

cercetătorului matur. Cu toată iubirea, vă mărturisesc acum că poarta pe
care „stelar” mi-aţi deschis-o cândva a devenit adevărata mea cale de
viaţă. Pentru toate cele pe care astfel mi le-aţi ȋngăduit, ȋnvăţându-mă, o
dată mai mult plecăciunea frunţii, Domnule Profesor.
47
 TUDOR GHIDEANU
Filosof al stelarei coroane de neam,
purtată cu demnitatea celui ce ştie că ştie

Dintre toate darurile primite de la ȋnvăţătorii mei, ȋi sunt

dator domnului Profesor Tudor Ghideanu pentru unul aparte, care a
devenit cale de ȋnţelegere distinctă, aşezându-mă fără nici un echivoc ȋn
orizontul celei Dintâi Scrisori a gândirii eminesciene.
Făcându-mă astfel părtaş la una din cele mai tulburătoare poveşti
ale fiinţării noastre ȋn lume: aceea a naşterii Marelui Cosmos prin
proiecţia Gândului Creator peste nesfârşirea “pulberii stelare”.
Şi de aici, au izvorât toate celelalte...

Cu ȋnţelepciunea ştiutorului,
profesorul Tudor Ghideanu

Ontologia Luminii și a Sensului

Într-un timp istoric al DESCUMPĂNIRII SOCIALE, cum este timpul

nostru actual, apariția unui șir de VALORI EXPONENȚIALE în cultura
românească este aproape un paradox. În mod deosebit este tipul de creator în
care își dau întâlnire, într-o fericită sinteză: Poezia, Știința și Filosofia!
Cultura actuală din România își deschide porțile, cu bucurie, către
două-trei figuri exemplare capabile să-și edifice opera, cu o năvală de râu de
munte care vine învolburat (Ekpyrosis). Cu certitudine, una dintre aceste figuri
dominante este semioticianul dr. Traian-Dinorel Stănciulescu, profesor
universitar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

48
 Din diversa și bogata panoplie a înfăptuirilor sale filosofice, atât
de cert evaluate în țară și străinătate − cu premii și chiar medalii, ca
pentru un „sport al spiritului” −, am ales să vorbesc acum despre: Trăire
și sens, atât de efemere mărgelele de viață (2015).

Picături de viaţă, deceniile de sensificare...

Adevărată Autobiografie Creatoare, opera filosofului universitar

se înalță viguros ca o poezie în acte, autoconstitutivă de sens, cu ceea
ce Traian-Dinorel Stănciulescu numește ESENȚIALA ÎNTREBARE:
„Adevăr al dimineții, / te numești LUMINĂ! / Lumină a adevărului,
/ Te chemi Înțelepciune! / Înțelepciune a Luminii, / Nu ești tu, oare,
Dumnezeu?”
Poet-filosof de înaltă și unică elevație metafizică, aflat deliberat
sub zodia de trăire (Erlebnis) a lui Eminescu, autorul își dezvăluie cărților
propria concepție asupra Eului și Universului.
Volumul Trăire și sens... este pe deplin probant, doveditor:
„Eu Sânt: Altfel, Preambul despre Sine...”.
Această primeitate a lui Eu Sânt este precizată ca o dualitate biblică a
originilor, pe care Manualul Omului le explică într-o suită de cărți:
”Doar pentru cei ce abia acum află, Aritia este armonia spirituală
pulsând – nu numai metaforic – dinlăuntrul inimii mele, dând sens viu
fiecăruia dintre gândurile mele, transcrise în paginile cărții de față,
implicit. Venind, tacit sau limpede exprimat, de dinaintea fiecărei realități
a vieții mele pentru înaintele ei... Aritia este flacăra mea geamănă cu
care, atât de mulți ani, am împărțit viața vie, cea terestră...
49
 Flacăra de împreună care – cu puțină vreme în urmă – a fost
datoare să se înalțe, spre a se întoarce în Matricea de unde amândoi
ne-am desprins, cândva. Aritia este lumina atât de vie, fără de care nici
această carte, nici altele care deja s-au scris sau încă se vor scrie, nu ar
fi putut să își deschidă coperțile. Pentru că, într-unul dintre dialogurile
mentale care îmi îmbogățesc de acum viața – scriindu-se ca un Jurnal al
Viselor Lucide – ea mi-a spus, așa cum știe doar ea să o facă, în gândul
meu de o vreme trezit:
„Traian, eu trebuia să plec. Era deja ales... Era alegerea mea, pe
care eu o știam de dinainte. Dar, fără de această plecare – încă atât
de grea pentru tine – tu nu ai fi făcut niciodată ceea ce faci acum.
Adică, nu ți-ai fi împlinit destinul pentru care ai venit». Îți mulțumesc
atât de mult, Cerescul Meu Eu, pentru darul de înțelegere, de
înțelepțire, pentru darul care a făcut ca și această carte − alături de
multe altele – să devină atât de specială pentru viața mea și a
tuturor celor cărora le este dăruită. Semenilor mei, adică...”.
Poetul-filosof își continuă POEMUL − Manualul de a fi − prin
fulgurante decenii de viață: „Atât de simplu se naște răspunsul
mărturisitor pentru că a sosit timpul înțelesului întru dăruire, a sosit
momentul datului mai departe a unor cereri împlinite de viață. Căci, acum
o știu foarte bine – spune Traian-Dinorel Stănciulescu – din trăire deplină
noi primim cu adevărat CEVA, pe orizontala acestei vieți, doar atunci
când acel «ceva» a fost «ales» de dinainte de viață, pornind pe verticală,
dintr-o fază de ființare ale cărei detalii încă îmi sunt străine. Cert este că
această dublă alegere − precum sus, aşa şi jos − este singura care
dobândește valoare reală, statornică și constantă a vieții. Restul sunt
doar fulgurații ale acestei esențiale valori” (p. 9).
Peste tot, Traian-Dinorel trimite la poiesis-ul eminescian: „Și se duc
ca clipele / Scuturând aripile / Și mă lasă pustiit / Veștejit și amorțit / Și cu
doru-mi singurel, / De mă-ngân numai cu el!”... Sau, venită de undeva, atât de
caldă, nemurirea! De unde, și sensul dedicației perpetue către Eminescu:
”Poetului de neam, de care dintotdeauna am aspirat să mă apropii, fiind altfel
și la fel, venit pe Aripi de Înger. Acum când a sosit timpul...”.
Definitive pentru întreaga prestație a poetului-filosof, merită citate
în întregime: „Fie ca luceafărul, rază atât de bună.... (pp. 4-5).
Traian-Dinorel explică filosofic:
”Dacă am putea înțelege că nimic nu este identic cu nimic, în
această atât de separatoare lume, deci dacă am înțelege și că –
în pofida unicității noastre – ceva ne apropie în același timp atât
de mult, fuzionându-ne cum doar în cer se întâmplă”.

Autorul se dezvăluie mai apoi în Nota 4, p. 12:

50
 ”Extrem de sugestivă este în acest sens adânca poveste pe care
mi-a relatat-o cândva un drag prieten. Trăind experiența unei
morți clinice, acesta s-a simțit înălțat – după trecerea prin tunelul
de lumină cunoscut tuturor celor care se confruntă cu o atare
experiență – într-un nivel de realitate în care se vedea înconjurat
de o mulțime de ființe luminoase, fără contur delimitat și
personalizat, prin mulțimea cărora se mișca cu mare viteză. La
întrebarea formulată mental «cum de nu mă ciocnesc cu voi?» ,
răspunsul primit instantaneu tot în gând a fost acesta: «Cum să te
ciocnești cu noi, dacă noi suntem tu?». Absolut uluitor... Dar
explicabil pentru o realitate în care, în starea de inseparabilitate
a câmpului, totul se transmite totului... în clipă”.

Poetul-filosof scrie, mai departe, în text:

”Ne-am dat seama de genialitatea fără de egal a Marelui Creator

care a putut să așeze totul într-un singur fulg-formă de ființare,
într-o matriță unificatoare pe care putem să o numim pur și simplu
Viață. Căci, o dată mai mult, în termenii lui Eminescu, genial
avatar al cuvântului românesc, genitor al Epistolei Secunde
trimisă prin timpuri întregului neam omenesc:

“Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos

Cum uşor, ca din cutie, scoate lumile din chaos
Şi cum neagra vecinicie ne-o întinde şi ne-nvaţă
Că epocile se-nşiră ca mărgelele pe aţă”.

*
Iată un generic chip de a-ți vedea și evalua trecerea prin
existență, propria viață... Ca o brâncușiană coloană a nesfârșirii, a
nemuririi, definită printr-un fluid de picături de piatră, unele născându-se
din altele, parcă înghețate de răceala timpului trecut, dar îngăduindu-ne
ca − de pe “podul lor de vedere” − să privim acum mai înapoi și mai
înapoi, în alte spații de viață cosmică, la începuturi atât de fierbinți, atât
de fierbinți... Iar la sfârșit, din nou, la fel de rece. Într-o fără de sfârșit
succesiune....→ cald → rece → cald → rece →... și așa mai departe, prin
echilibru, mereu: ... → explozie → implozie → explozie...
Mutatis mutandis... Acum, la nivelul cosmosului uman, aș spune
că răceala minții, cine știe cum fluidizată de căldura atât de vie a inimii,
este alt chip de a numi Viața. Sau, transpusă în Pagini de Jurnal, efemere
− dar perene prin consistențele lor – pipăind-o altfel, înțelegând-o și
iubind-o într-o continuă stare.” (Trăire și sens.... pg. 12).
51
 Dificil acceptabilă perspectiva „narcisică” care suspendă
deosebirea ontologică dintre EU și TU, INDIVIDUAL de PLURAL, dintre
SINEITATE și ALTERITATE, dintre VIAȚĂ și MOARTE, care suspendă
virtutea, dorul, suferința fizică și durerea sufletească, distincția
heideggeriană dintre SEIN (Ființă) și DASEIN (Existență individuală), iar
în perspectiva soteriologică (a mântuirii) suspendă Sensul Învierii,
Sensul Judecății Ultime și toate ADEVĂRURILE CREȘTINISMULUI!
Traian-Dinorel recunoaște el însuși contradicția între poiesis și
filosofie (aici Meontologie − Filosofia Morții) când scrie autojudecându-se:
“Ca într-o joacă de cuvinte-poem... Așezate în ordinea timpului
din / în care au venit, neîntâmplătoare. Ca un cuprins de carte,
mai mult sau mai puțin organizat, ca viața însăși... Ca un cuprins
ființând dinainte de a fi...(?!)
Poetul-filosof conchide ideea capabilă să-i caracterizeze creația:
”O carte a trăirii de viață pe care o datorez tuturor principiilor vii, care
mi-au dăruit sensul vieții ca vis... Viața ca o Carte... Atât de viu trăită,
devenită ea însăși VIAȚA, UN MANUAL AL OMULUI” (p. 16).
El continuă la fel de problematic:
„Dar, tocmai pentru că viața este extrem de complexă, niciuna
dintre aspirațiile Manualului... nu vor implica un gen literar anume.
Căci el, Manualul..., nu este pur și simplu nici un jurnal
(auto)biografic, nici doar eseu sau carte de poezie, nici încercare
de hermeneutică, de roman inițiatic, de iubire ori de mister, de
stare normală ori paranormală, nici – în cele din urmă – doar o
carte de inițiere, sau – cum se mai poate spune – un manual de
divinație, așa cum am descoperit abia în cele din urmă că este, de
fapt. A cărei din urmă descoperire / înțelegere o datorez
ACELEIA anume venite pentru aceasta...” (ibidem, p.16).
Poetul-filosof se mărturisește în permanență:
„Aceasta a fost o descoperire uluitoare, și anume deschizând «la
întâmplare» o pagină oarecare din volumul ALESEI DE LUMINĂ.
VOALUL ȊNGERULUI (DES)CÂNTAT, (Performantica, 2014), am
constatat cum, la pagina respectivă, se găseau informații privind o
întrebare căreia i se căuta, cumva, răspunsul. Aceasta pentru că orice
pagină de viață trăită întru căutarea înțelepciunii poate oferi răspunsuri
pentru VINDECAREA DE NECUNOAȘTERE... O învățătură «de dat mai
departe», cum deja am început să fac și cum ea, Aritia, mi-a sugerat, cu
puțin timp înainte de plecare, că va trebui să fac:
“Am obosit, Traian... Nu mai pot... Dă tu mai departe, dă mai
departe. Doar așa se va umple lumea... Altfel nu se poate”.
Ceea ce nu am contenit să fac, de atunci înainte, dăruind – ca și
acum − SENSURILE LUMINII VII” (ibidem, p.16).
52
 Sensuri ale Pământului prefăcut ȋn Cer... MANUAL DE OM.

Mărturisirea autorului transcende poiesisul eminescian, apelând la

explicația științifică:
”Aceasta, pentru că în temeiul construcției holografice a
lumii și vieții, orice fărâmă stă în locul întregului de viață, fiind
definitorie pentru existența celui / celei direct implicat(ă) în
poveste, pe de o parte, dar – orientativ – și pentru viața celui
neimplicat deloc în ea, pe de altă parte. Aceasta, întrucât
principiul PARS PRO TOTO – partea stă pentru întreg –
generează cu adevărat semiotic, fractalic, holografic, toate
întregurile lumii. Principiu care – întru Trăire și sens își va găsi
sper ACUM, CÂND A SOSIT TIMPUL, cititorii care au nevoie de
o atare strategie susținătoare, atât de benefică, atât din punct de
vedere existențial , cât și cognitiv”.
În nota 10 din carte (p. 17), autorul unic, filosof-poet, continuă
dezvăluirea de sine:
„Chiar acum, comentând, se naște şi se consolidează o știință
nouă, sub ochii noștri. Folosind în sens creator brainstormingul,
«furtuna creierelor», căci astfel putem numi învățătura prin care
această strategie se poate utiliza, Introducere în divinație, curs de
hermeneutică umană... Sau, Curs de semiologie noesică. Terapie
oraculară, asociată cu Noesiterapia, în termenii doctorului Angel
Escudero – «știința acțiunii prin gândire»”.
Ȋntemeindu-şi demersul definitoriu al unei atare ştiinţe, ȋn termenii
cuprinzători ai propriei competenţe interdisciplinare, Traian-Dinorel
Stănciulescu notează parcă pentru o anume aducere aminte:

53
 „Principiul «divinatoriu» care se aplică în această știință este
acela că viața complexă a oricărei ființe umane poate deveni
exemplară, prin trăirea ei, conținând sugestii de acțiune, atât
pentru sine cât și pentru ceilalți. Desigur, corect interpretate de un
hermeneut, de un învățător, de un sacerdot, de un preot al
bisericii lui Dumnezeu, deci strategic / terapeutic: oameni,
povestiți-vă viața, spovediți-vă, în chip apropiat și armonic, oricui
este dispus și competent să vă asculte și să vă sfătuiască. Va
funcționa, cu certitudine. Spuneți-vă totul, mărturisiți-vă cu
decență tot ce vă frământă viața... O spun chiar acum, în clipa în
care s-a născut, și îi semnez certificatul de naștere, scriind aceste
rânduri: PSIHANALIZA DIVINATORIE. Sau, pentru a nu avea
doar o conotație esoterică, folosind sugestia platonică: anamneza
hermeneutică” (ibidem, p.17).
Autorul mai adaugă persuasiv:
„Va fi o știință oraculară (semiologică), care va combina multe
coordonate, începând de la psihanaliză până la hermeneutică și intuiție
divinatorie. Nu va fi doar un PLACEBO, pentru că intuiția
psiho-divinatorie va trebui corect interpretată – ca în previziunile Pythiei,
înțeleapta preoteasă a Templului de la Delphi – aplicând principiul
spovedaniei / împărtășaniei, al dăruirii de poveste, al cuminecării, al
sacralizării, al purificării catharsice... Căci, rolul adevărat al tainei
cuminecării este dual: pentru spovedanie, mărturisire mai întâi, prin
sacralitatea trupului și sângelui divin, al pâinii și vinului, homeopat
încărcate cu informație sacră, transmisă corpului uman apoi” (p. 17).
Autorul mărturisește în continuare:
„Chiar în această dimineață, în luminoasa zi de Florii (5 aprilie
2015) − cu gând limpezit prin intuiția cerească ce plouă peste mine, ȋn
numele Aritiei am decis ca Manualul omului să se împlinească în viitor
prin două cicluri de ȋnvăţătură complementare:
1) Cel dintâi ciclu, care se va numi Vindecarea de necunoaștere.
Cuprinzătoare, Lumina vie este menită să clarifice, pe cât posibil –
științific inclusiv – necunoscutele vieții umane și nu numai.
2) Cel de al doilea ciclu, care se va numi Vindecarea de netrăire.
Divinatorie, viața... se referă la armonizarea prin sublimare a emoțiilor
negative, cu efect puternic stresant asupra sănătății umane. Acestea se
concretizează printr-o constantă acțiune perturbatoare asupra câmpului
magnetic al inimii, pe care o afectează cu precădere.
Unind Cerul și Pământul, printr-o sinergică asumare, având
Lumina Vie ca principiu integrator, unificator, cercetător din vol
d’oiseau al fiinţei umane, Traian-Dinorel Stănciulescu apreciază că o
atare complementară ȋnvăţătură poate avea efecte armonizatoare
asupra “stării de bine” (de sănătate bio-psiho-logică) a ființei umane.
54
 Altfel spus, prin cuprinderea unor informații care doar aparent
se vădesc „întâmplătoare”, MANUALUL OMULUI îngăduie − prin cele
trei volume ale sale (Alesei de lumină, Trăire şi sens, Ȋmpreună, cerul
şi pământul) − o anume precunoaștere. Aceasta, pentru că, principial
vorbind, mecanismul cognitiv privitor la orice fiinţă umană funcționează
aproximativ aidoma atât din punct de psihic, cât şi fizic: se naşte, se
maturizeaza şi moare. Cu alte cuvinte, orice fragment de poveste l-am
găsi în carte, corect interpretat va descoperi prin extrapolare sfaturi
utile, exemplare pentru orice altă situație particulară care se doreşte
luată ȋn seamă.
Ȋn finalul lucrării sale, autorul ciclului Manualul Omului susține că
stilul unitar vine, paradoxal, parcă de dinainte de timp pentru un „după
acest” timp!!! Ȋnfiinţând, poate − prin Manualul Poetic de Viață − un nou
gen literar care s-ar putea numi Sinergie de Stare, Traian-Dinorel
Stănciulescu conchide aici că a ȋncercat − printr-o situație arhetipală de
viață − să construiască şi o strategie purificatoare, optimizatoare,
printr-un aristotelic mimesis şi catharsis. Căci, într-adevăr, strategia
propusă − vindecarea prin similitudine divinatorie − are o aparte coerență
lăuntrică, vizând suprapunerea de stări, suflet şi minte, spirit şi trup,
unificând astfel, ȋn chip symbolic, Cerul și Pământul.
Tocmai prin această coerenţă, TRĂIRE ŞI SENS se constituie ca
o poveste de viaţă care − prin natura ei − reprezintă un „nucleu dur” al
CĂRȚII DE ȊMPREUNĂ pe care o construim chiar acum:
TDS 70… OPERA CA VIAȚĂ.
***
Este ceea ce m-a determinat să iau TRĂIRE ŞI SENS ȋn mod
explicit ȋn seamă, cu atât mai mult cu cât face trimiteri ample la ȋntreaga
OPERĂ a lui Traian-Dinorel Stănciulescu, o operă extrem de cuprinzătoare,
de factură eminesciană prin întreaga ei făptuire. Ȋn ȋncheiere, apreciez că
opera integrală a celui pe care ȋl sărbătorim chiar acum parcurge o trecere
tainică de succesivitate-simultaneitate prin triada:
1. Ekpyrosis: ţâșnirea LUMINII-FOC, virtutea-explozie, GENESIS;
2. Erlebnis – Apocalipsis (Parusia), trăirea, apercepţia sensului,
necunoaşterea iubitoare, durerea-suferinţa despărţirii, ontologia EU-TU.
3. Ereignis: Venirea, cealaltă întâlnire prin Logosul−Iubire.
Învierea Reconstituirea Ființei pentru Totdeauna.

*
La 70 de ani − singurătoare creatoare ȋntru metafizica luminii!!!
AXIOS KAI ARETHÉ.

Profesor universitar emerit dr. TUDOR GHIDEANU

55
 Ȋntoarsă la genitori, Excelenţa Românească

Orizontul celor atât de frumos interpretate de Profesorul Tudor

Ghideanu pe seama câtorva pagini citate din cărţile mele, pe care a
binevoit să le asume şi interpreteze, se corelează cu povestea deja
amintită la ȋnceputul capătului de drum ȋmpreună cu Domnul Profesor
Ghideanu, o poveste tare dragă mie. Ca atare, nu preget să o aşez, chiar
acum, ȋn pagină de carte, spre a rămâne şi ȋn acest chip mărturie a unei
secvenţe din Excelenţa Istoriei de Neam Românesc.
Este vorba de istoria unui model cosmologic, care ar putea să
aibă prioritate ȋn lume acum, așa cum a fost sugerat ȋncă din anul 1881
de Mihai Eminescu. Mă refer acum la Scrisoarea I, o eminesciană
poveste, din adolescență citită și recitită. Cu bucuria ochiului, atunci... a
minţii acum. Căci, a fost să fie ȋntr-o altă clipă – venită peste vreme, ca din
ȋntâmplare – când bucuria gândului ȋnțelegător s-a adăugat ȋn mod firesc
receptării poetice. Pentru că, ȋncă student al Facultății de Filosofie a
Universității din Iași, ascultându-l pe profesorul Tudor Ghideanu, atât de drag
mie atunci, vorbind ȋntr-una dintre prelegerile din Dealul Copoului despre
filosofia atât de cuprinzătoare a lui Mihai Eminescu, filosofie atât de
românească ȋn fapt.
Așezat la locul meu din Amfiteatrul II 8 al universității ieșene −
rândul 3, locul ultim din dreapta, un loc poate purtător de istorie prin
această poveste inclusiv − ȋmi ascultam ȋnvăţătotrul recitând
tulburătoarele versuri ale Poetului...

„Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l

Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...”.

Ȋn această stare de graţie fiind, mâna a ȋnceput deodată să se joace

cu creionul pe hârtie, desenând formele pe care cuvintele − izvorâte parcă
din abscons de gând − ȋncepeau să mi le genereze sub clar de ochi... Ȋn
joacă, ovoidele au ȋnceput să se miște, să ȋși caute ȋntâmplător locul,
așezându-se ȋn cele din urmă ȋntr-o formă stabilă. Cu maximă uimite am
ȋnțeles atunci că gândul, ochiul și mâna ȋmi erau armonic aproape de
adevăr, de privilegiul descrierii corecte a lumii cosmice.
Astfel, ȋn joacă, din această poveste s-a născut – aşa, ca ȋntr-o doară
– sugestia unui unei complexe deveniri a Marelui Univers, marcate de un
model al Universului Ciorchine sau al unei Expansiuni Pulsatorii a fost
publicată în premieră, devansând alte modele ştiinţifice ale lumii, în Revista
"Tribuna" nr. 47 / 1985, sub titlul: Un posibil model cosmologic. Sub semnul

56
căruia se regăsesc toate fulgurantele intuiţii poetico-ştiinţifice de faţă.
Adevărata ştiinţă este, mai întâi, poetică, aşa cum versurile "Scrisorii I" ne
aduc aminte... Traducând ştiinţific intuiţiile filosofiei Rig-Vedice sau ale
dodecalogului poetic, toate atât de fulgurante...
Ontologic, o atare asumare a principiului identităţii – ȋn care
"MAMA" devine prin punct de clepsidră "TATĂL" – poate fi realizată în
termenii unei reprezentări holografic-semiotice, în care semnul stă pentru
referenţialul său, partea stă pentru întreg, ceea ce este sus este şi jos,
fiinţând împreună.
Pentru relevanţa modelului cosmologic, desprind din paginele cărţii
deja amintite 11 cele câteva idei fundamentale ale modelului sugerat poetic
de Eminescu şi interpretat ştiinţific de subsemnatul. Astfel CARTEA de faţă
devine purtătoare a altor cărţi şi implicit o sinteză a contribuţiilor mele
filosofice şi ştiinţifice ȋntru ȋnţelegerea lumii cosmice şi umane.
Cercetarea dezvoltată în acest sens argumentează că:
― universul este infinit în spaţiu şi timp, conţinând un număr infinit
de lumi care se nasc şi mor în spaţii şi timpuri paralele, succesive sau
coexiste la nivelul Marelui Univers;
― geneza fiecăreia din aceste lumi este determinată de cuplajul
dintre o gaură neagră (black-hole / BH) şi una albă (quasar / Q) generând
cunoscutul tunel Einstein-Rosen, presupunând cumularea unei uriaşe
cantităţi de materie cosmică ce implodează / colapsează, mai întâi, pentru
a exploda, cum argumentează Stephen Hawking, mai apoi;
― dualităţile BHQ reprezintă seminţele materiale / celulele-ou
prin care apar, se dezvoltă şi în care dispar toate lumile lumii, într-o
implacabilă gaură neagră;
― în subsidiarul fiecărei lumi există o uriaşă cantitate de materie
cosmică nestructurată, haotică, constituind o infinită sursă de substanţă şi
energie pentru lumile ce se nasc şi care, murind, întorc haosului primordial
o parte din materia-energia lor;
― ansamblul tuturor acestor lumi determină structura unui Mare
Univers, având forma unui infinit cluster ("Univers Ciorchine"), în care
fiecare boabă ovoidal-elipsoidală reprezintă o lume, manifestându-se
distinct, dar coextensiv, într-un tot divin, rezonând cu celelalte;
― mecanismul prin care fiecare din acestea se generează este
unul pulsatoriu, materia cosmică evoluând pe trasee duale:
spiralat-centrifugate, în cazul substanţei cosmice, respectiv
radiant-curbilinii, în cazul undelor luminoase.
Descrierea complexei structuri a unui ovoid galactic implică toate
tipurile de fizică cunoscută până în momentul de faţă, începând de la fizica
clasică, newtoniană, până la cea relativist-einsteiniană, de la fizica cuantică
şi cea a câmpurilor până la cea informaţional-gravitaţională.
11
Traian D. Stănciulescu, (Meta)fizica luminii. Spre o hermeneutică a cosmologiei
eminesciene, Editura Arithea, Iaşi, 2017, pp. 29-30.
57
„Galactomul” cu toate determinările sale, generând „coloana
eminesciană” − implicit brâncuşiană − pe care după 140 de ani
cosmologii (Penrose, 2018) o recunosc printr-o uluitoare similitudine.

Toate cele de mai sus le-am cuprins chiar acum 30 de ani − ȋn

iunie 1991 − ȋntr-unul din primele referate de doctorat, a cărei concluzie
mă bucur să o mai păstrez ȋncă ȋn original, semnată de Profesor:

Ȋn ȋncheiere, după toate acestea, mă ȋntreb nu doar retoric,

Domnule Profesor, cu ce vă sunt simbolic dator la ȋncheierea unui atât de
dens capitol de viaţă, patru decenii ȋn care „bobârnacul originar” s-a tot
rostogolit, ȋmplinindu-mă? Răspund şoptit − cu bucuria că am acum
putinţa să o fac − mărturisind că vă sunt ȋntre altele dator pentru:
― generozitatea „rezonanţei creatoare” pe care mi-aţi dăruit-o;
― modul eficient de a gândi şi de a scrie, punând intuiţiile ȋn mod
exploziv pe hârtie, pentru a le rafina mai apoi cu delicateţe şi forţă stilul
şi forma scriiturii;
― vitalitatea cu care vă dăruiţi opera tuturor, mie inclusiv, pentru
a crea un egregor filosofic;
― afinitatea ideatică, preocupările comune pentru Excelenţa de
Neam, cu bucuria de a fi român.
De ajuns ca ȋmi exprim deplin recunoştinţa, Domnule Profesor Tudor
Ghideanu, cu maturitatea celor 70 de ani pe care ȋi ȋmplinesc chiar acum.
58
 PETRE DUMITRESCU
Trăitor rafinat al filosofiei social-istorice,
mentor al experienţei ȋnţelepte de viaţă

Prin forţa lucrurilor, cu nici unul dintre profesorii mei nu am

avut prilejul să trăiesc atât de aproape şi de dens, live − un pelerinaj de
câteva săptămâni petrecut pe pământul străbunilor mei de mamă, ȋn
Grecia − aşa cum am făcut-o cu domnul profesor Petre Dumitrescu. Ce
minunăţii s-au ȋntâmplat ȋn patria pietrelor pe care s-au preumblat poate
zeii şi eroii este greu de povestit ȋn puţine cuvinte. Dar, ȋntr-o singură
frază pot spune că am ȋnţeles atunci − ȋmpărtăşind zile şi nopţi de
ȋmpreună pe malurile celor trei mări, Mediterană, Egee şi Ioniană, care
ne-au primit tălpile, gândurile − de ce o filosofie atât profundă s-a născut
pe „malul malurilor” care aşteptau să se „ȋntoarcă valurile”, corăbiile
spiritului plecate pe ape ȋn toate colţurile lumii.
Ce experienţă fără de egal, Domnule Profesor. Pentru sensurile
ei sunt fericit să vă ȋntorc acum nu numai cărţile de pus ȋn palme, care
s-au născut de atunci, ci şi deplina mea gratitudine, de aşezat ȋn inimă.
Cu toată iubirea şi preţuirea, ȋn acest chip, vă ȋmbrăţisez.

Viaţa ca un poem

Privind cu bucurie...

Profesorul universitar dr. Traian-Dinorel Stănciulescu, cu un Curriculum

Vitae excepțional, este o personalitate fascinantă, iradiantă, deosebit de
interesantă prin atmosfera de încredere și emulație creatoare pe care o emană,
prin optimismul funciar ce definește modul său de a gândi, simți și acționa.

59
 Impresionanta și valoroasa sa operă, alcătuită din numeroase
cărți și articole, onorată cu ordine, premii, medalii și diplome, acordate
de diferite instituții de prestigiu, din țară și străinătate, îi conferă un loc
aparte, privilegiat în peisajul culturii naționale, bucurându-se, totodată,
de ecou și recunoașteri, bine motivate, în cercuri internaționale.
L-am cunoscut și apreciat pe studentul, deja matur,
Traian-Dinorel, − exersat în tainele creației artistice și științifice deja
dobândite pe băncile Institutului de Arhitectură pe care îl absolvise.
Atunci când a pășit, cu un bogat fond aperceptiv, în sălile Facultății de
Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, părea a fi dornic
a se familiariza cu teoretizarea problemelor stringente ale vieții și, în
același timp, de a descifra un răspuns la problemele fundamentale care
frământă pe orice om cu neliniști metafizice: cine suntem? de unde
venin? unde ne ducem?
De la început, am remarcat, pe lângă prezența sa activă la cursuri
și seminarii, calitatea contribuțiilor sale substanțiale la sesiunile științifice
și în presa studențească, care mărturiseau străduința de a cunoaște
specificul diversității experiențelor de gândire universale și naționale și,
totodată, exprimau opinii originale și provocatoare asupra unor teme
majore referitoare la locul și rolul omului în lume.
Momentul în care simpla noastră cunoștință a dobândit caratele
prieteniei s-a petrecut la începutul anilor 1990, cu prilejul efectuării unei
vizite de documentare în Grecia, la Atena. Aici, pe lângă faptul că am stat în
aceeași cameră la hotel, am frecventat împreună instituții universitare,
biblioteci, muzee și locuri ce aminteau de viața și opera gânditorilor și a
școlilor care au contribuit la constituirea culturii Greciei antice. Dar, lucrul cel
mai important, cu rezonanțe în configurarea relației personale dintre noi, au
fost discuțiile antamate și animate pe diferite teme de interes comun, cu
deosebire acelea referitoare la semnificația „miracolului grec” și a raportului
dintre mythos și logos. De altfel, mitologia și filosofia greacă cât și
valorificarea experiențelor spirituale ale Orientului pot fi considerate
filoanele de aur ce suțin în mod consistent dezvoltarea și argumentarea
diverselor teme abordate cu multă dăruire și curaj în lucrările sale.
În drumul de întoarcere spre țară, relaxați, conducând pe rând
mașina mea personală, în timp ce ne îndreptam spre magicul Delphi,
cerul senin și de un albastru infinit, de obicei în aceste locuri, s-a acoperit
dintr-o dată de nori de diferite forme și culori, iar sulițele razelor soarelui,
care-i străbăteau în calea lor spre pământ, provocau efecte luminoase
încântătoare. În timp ce admiram aceste fenomene, Traian-Dinorel a
rostit celebra spusă a lui Hermes Trismegistul, că „așa cum este în cer,
așa și pe pământ”, la care am reacționat cu ideea că lumea trebuie privită
și judecată atât de sus în jos, cât și invers pentru a-i înțelege rostul. A fost
de acord, însă a ținut să reliefeze că cerul e mai presus de orice, fiind
60
ținta finală, pentru că adevărul ultim nu este aici, în lumea lucrurilor finite,
determinate, ci dincolo, în lumea invizibilă. Ulterior, pe măsură ce i-am
citit lucrările, am constatat cu uimire că ideea platonică a corespondenței
dintre cer și pământ, dintre sus și jos este una cardinală, dezvoltată și
adâncită permanent în cadrul acestor lucrări, atât din perspectiva religiei
și teologiei, a filosofiei şi științei.
Legat prin toate fibrele de solul său natal, pe care îl proslăvește
datorită calităților sale magice, potențatoare de energii nebănuite, ori de câte
ori i se ivește prilejul, și conștient totodată că orice creație autentică înseamnă
ridicarea pe o treaptă nouă, superioară a tradiției, opera profesorului dr.
Traian-Dinorel Stănciulescu se înrădăcinează puternic în tot ceea ce s-a
plăsmuit mai valoros în cultura poporului nostru. Folosirea și, uneori, chiar o
anume „arhetipală imitare” − mai ales în poeziile sale inspirate ce mustesc de
idei − a contribuțiilor celor mai de seamă creatori români, pe care îi cultivă cu
admirație pentru aportul lor decisiv la constituirea substanței spiritualității
naționale, cum sunt: D. Cantemir, M. Eminescu, L. Blaga, C. Brâncuși, M.
Eliade, C. Noica și mulți alții, sunt simptomatice și pentru modul în care
înțelege să-și construiască și definească propriul univers ideatic, în centrul
căruia așază principiul continuității.
În consens cu pregătirea sa polivalentă, bine structurată și
stăpânită în domeniile arhitecturii, filosofiei, sociologiei și semioticii,
corelate cu hermeneutica și încununate cu biofotonica teoretică, știința
„luminii vii” (a ființelor, cu deosebire a oamenilor), profesorul
Stănciulescu și-a orientat elaborarea lucrărilor în acord cu virtuțile
abordării pluri-inter-trans-disciplinarității, ceea ce i-a facilitat valorificarea
exigențelor principiului continuității prin evidențierea conexiunilor,
legăturilor dintre manifestările diverse ale lumii.
Deschis către toate experiențele de gândire ale omenirii, pe unele,
datorită unor situații ivite în viața sa, le-a trăit cu intensitate. Astfel, deşi face
afirmații plauzibile despre ele, se lasă, totuși fascinat și privilegiază, dintre
acestea, intuiția poetică caracteristică omului arhaic și puritatea sufletului de
copil, de care e mândru și se bucură că nu l-a părăsit. Este convins că acela
care reușește să-și conserve calitățile sufletului pur de copil, chiar dacă a
ajuns la vârsta maturității, neîndoielnic va fi un câștigător. În esență, el caută
ca prin aceste două modalități să acceadă la înțelegerea adevărurilor
esențiale ale lumii și ale propriei ființe. Opinia sa este că cel care nu este
poet, dar posedă simț poetic, pătrunde mai bine sensurile și semnificațiile
intuiților poetice decât poetul. Ne propune, astfel, o viziune asupra lumii
pornind de la intuiția poetică, care conține într-o formă simbolică,
metaforică, conotativă, ceea ce gândirea filosofică, denotativă, expune în
manieră explicită, sub semnul evidenței, al clarității și distincției. Intuiția
poetică, prin natura sa inefabilă, poartă marca autenticității, perenității,
eternității, bucurându-se de calitatea de a fi ipostaza pură, primordială, însă
61
într-o formă latentă, a unei anumite filosofii. Dezghiocarea conținutului
intuiției poetice, cu ajutorul explicațiilor conceptuale ale filosofiei, este calea
regală de surprindere a sensului și semnificației vieții prin care omul
realizează că este o ființă liberă, capabilă să-și depășească condiția și să
acceadă către absolut, către Dumnezeu.
Abordând viața în complexitatea ei, sub zodia poeziei, Traian-
Dinorel ne-o înfățișează prin readucerea în memorie, mutatis mutandis,
a unei expresii dintr-un vers al neîntrecutului Eminescu: ca o înlănțuire de
„mărgele pe ață”, dar adaugă și faptul că trebuie să o întruchipăm și ca
pe o coloană brâncușiană, „coloană a nesfârșirii / nemuririi”. Aceste
imagini sugestive sunt amintite cu scopul conturării și descrierii propriei
concepții despre lume și viață, prezentată ca o poveste a stărilor ce își
pun pecetea pe inima și mintea creatorilor în aspirația lor permanentă
către armonizarea umană, prin purificare, prin catharsis.
Judecate prin această prismă, lucrările sale se constituie într-o
veritabilă pledoarie, cu argumente irefutabile, pentru viață considerată
valoare fundamentală, și care, privată de poezie, magie, vis, imaginație,
comunicare și comuniune și mai cu seamă de iubire, ar fi o viață
searbădă, lipsită de sens, fără acces la nemurire.
*
Ideea continuității, datorită poziției axiale ce o deține în demersul
întreprins de profesorul Traian D. Stănciulescu, prezidează și normele
metodologice ale acestuia.
O primă regulă − rezultată din cerința punerii accentului în modul
de raportare și înțelegere a lumii pe ceea ce leagă, unește, nu rupe, nu
separă − este substituirea principiului logicii clasice a terțului exclus
(sau-sau) cu acela al terțului afirmativ (și-și). În acord cu exigențele
principiului terțului afirmativ (și una și alta), care presupune desființarea
granițelor, dualitățile sunt considerate, cel puțin într-un asemenea cadru
teoretic și explicativ, de nezdruncinat, neputând fi separate. Lumea
alcătuiește un întreg, în care nimic nu este independent, un ansamblu de
evenimente și lucruri aflate în consonanță și rezonanță. Drept urmare,
totul se întrepătrunde, viața cu moartea, începutul cu sfârșitul, trecutul cu
viitorul, visul cu realitatea, imaginarul cu realul, raționalul cu iraționalul,
conștientul cu subconștientul.
A doua regulă, corelată cu prima, este considerată formula pars
pro toto, partea stă pentru întreg, care își află temeiul în construcția
holografică a lumii și vieții, dovadă fiind faptul că oricât am sfârteca o
hologramă, în fiecare bucată se va conserva imaginea întregului.
Această normă dezvăluie că omul se raportează la lume nu numai în plan
orizontal, al curgerii istoriei, al lucrurilor evanescente, al efemeridelor, ci
și în cel vertical, întrucât indestructibilitatea întregului este expresia și
manifestarea imaginii pure, a formei ideale.
62
 Ultima regulă, a treia, este formulată în temeiul elaborării ipotezei
unui model cosmologic pulsatoriu, care le unifică și depășește pe cele
anterioare și asertează că nu numai ontogenza repetă filogeneza, ci și că
filogeneza repetă cosmogeneza.
După cum observăm, aceste trei norme metodologice se susțin
reciproc, se completează una pe alta și au ca finalitate demonstrarea și
argumentarea legăturii, interdependenței profunde ce guvernează lumea și
viața oamenilor atât pe linia orizontalității, cât și pe aceea a verticalității.
Acest fapt îi relevă lui Traian-Dinorel necesitatea și posibilitatea inițierii unei
noi și spectaculoase direcții de cercetare, concretizată în ceea ce numește
hermeneutică analitică. Tipul respectiv de investigație, în curs de
desăvârșire, ar reprezenta sinteza mai multor științe, de la psihanaliză la
hermeneutică, și totodată sinteza unor experiențe spirituale aparte, care nu
pot fi neglijate. Cercetarea acestor probleme subtile, delicate, care vizează
analiza amplă și cuprinzătoare a situației existențiale a omului, este
patronată, ca întreaga sa creație, de spirit lucid și discernământ critic, ceea
ce conferă credibilitate opiniilor promovate.
Acum, când trăim timpul pierderii legăturilor cu lumea, când se
pune accentul pe diferență, potențialele ce separă, Traian-Dinorel
demonstrează și argumentează − cu ajutorul contribuțiilor sale de
pionerat în teoria și practica biofotonicii, recunoscute și elogiate de
specialiști de pe alte meleaguri − cum să înțelegem și să ameliorăm viața
oamenilor atât fizic, cât și spiritual, astfel încât să putem trece de la
întuneric la lumină. Rezultatele încurajatoare dobândite prin teoria și
practica acestei noi științe în vindecarea rănilor trupului și psihicului,
promovând ideea îndrăzneață despre biolaseri și posibila lor realizare în
natură, dovedește că a trăi nu înseamnă a suporta sau aștepta să
treacă suferințele, durerile, dramele, tragediile vieții, ci a învăța să le
învingem, să le depășim.
Opera caleidoscopică și prolifică a profesorului Stănciulescu,
care poartă marca adevărului, luminii, iubirii, libertății, creației, vieții ca
împlinire a comunicării și comuniunii, poate fi receptată, în ultimă
instanță, și ca un efort urieșesc de a bloca și stârpi răul și de a imagina
și propune căi și mijloace teoretice și practice care să conducă spre o
lume mai plină de înțelegere și de omenie.
*
* *
Deoarece în acest an plin de încercări, învățatul care a scris
încurajatoare manuale de viață − Învățătorul Traian-Dinorel Stănciulescu
− împlinește o frumoasă și venerabilă vârstă, îi urăm din tot sufletul mulți
ani sănătoși, spirit viu, creator, concordant cu exigențele primului tratat
de creatologie din lume, coordonat și conceput de domnia-sa. Cu alte
cuvinte, îi dorim să ne ofere și de aici înainte idei consistente, de valoare,
63
care să ne încânte inima și mintea și să ne provoace în a reconsidera
vechea spusă a străbunilor noștri:
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte!

Profesor universitar emerit dr. PETRE DUMITRESCU

Altfel ȋmputernicit, darul

Iată, Domnule Profesor, unul din darurile pe care – la rându-mi − le
aşez ȋn palmele adâncilor dumneavoastră tinereţi, pentru ca, răsfoindu-l ȋn
carte, să regăsiţi bucuria unui „ȋmpreună-spirit” ȋntru armonia trupului.

Carte a urării de a fi tânăr…

Ce ȋnvăţături mi-au rămas de desluşit din timpuri de ȋnvăţăcel

ȋntoarse ȋn CASA DE A FI a Domnului Profesor Petre Dumitrescu?
Doamne, doar cu liniuţe de dialog le amintesc pe primele trei, pentru a
aşeza − pe trama lor − universul ȋnsuşi:
― trăirea deplină a frumuseţii de a peregrina „bucuriile esenţiale”;
pământurile şi apele, aerul şi lumina... TOTUL, cum ar fi spus Le
Corbusier, arhitectul ȋntregului de a fi;
― ȋnţelepciunea sensurilor dobândite după reverie... 12;
― iubirea parentală a ȋnvăţătorului pentru ȋnvăţăcel, oriunde s-ar
afla: ȋn băncile Amfiteatrului Academiei sau ȋn Akademia Universului ȋn
care ne-am născut pentru a fi.
Ave Magister.

12
Ȋmi amintesc cum ni s-au oprit inimile ȋn piept când odată, petrecându-ne noaptea ȋn
maşină, pe malul mării... am zărit deodată, la lumina lumii − izbucnind din ape două
“arătări” ciudate. Ne-am revenit când am realizat că erau doi scafandri, care “vânau” cu
harponul − ȋn ȋntunericul adâncului de ape − peştii-scorpion... Valoroşi tare...
64
 CONSTANTIN MARIN
Peregrin al spiritului filosofic prin rădăcini de gând,
dăruitor de recunoaşteri ȋnţelese

Pare a fi ciudat ce voi spune acum, dar domnul profesor

Constantin Marin este cel care − fără să ştie, printr-un ciudat joc al
„picăturilor de ȋntâmplare” − mi-a schimbat radical linia de viaţă. Este
prima oară când mărturisesc deschis, domniei sale inclusiv, o conjuncţie
ȋn care − un eveniment aparent nesemnificativ petrecut la ȋnceputul
studenţiei mele − a determinat un şuvoi de alte evenimente care mi-au
modificat esenţial devenirea, orientând-o altfel decât ȋmi imaginam atunci
că se poate. Acum ştiu, ȋnsă: aşa a trebuit să fie.
Acest clinamen schimbător de viaţă a fost iniţiat de faptul că ȋn anul
ȋntâi de studenţie fiind − la examenul de Istorie a filosofiei clasice, disciplină
pe care ne-o preda atunci domnul profesor Constantin Marin − am primit
nota 9, una dintre cele două discipline (cealaltă fiind „psihologia generală”)
la care am fost depunctat pe parcursul ȋntregii facultăţi.
Fiecare punct cu povestea sa, ȋnsă...

Astfel, „punctu-acela de mişcare” − pe care nu l-am semnificat ȋn

mod anume atunci −, s-a dovedit a fi decisiv ȋntr-un alt context, peste o
vreme. Căci, la ȋncheierea facultăţii, la repartiţia naţională de posturi −
identificată pe atunci cu un veritabil ritual instaurator de destin −
„ȋntâmplarea” a făcut ca, deşi absolvisem facultatea ca şef de promoţie
pe ţară, să nu pot obţine postul pe care ȋl vizam, la Oradea. Aceasta,
datorită unei conjuncturi care a făcut ca acel „punct de notă” ce ȋmi lipsea
să se pună de-a curmezişul destinului meu, modificându-l.

65
 Am ȋnţeles atunci sensul teoriei catastrofelor a lui Réné Thom,
potrivit căreia o „bătaie de aripă” a unui fluture la Tokyo poate genera un
cutremur la San Francisco. Or, pentru mine „fluturele” tocmai bătuse cu
aripa la uşă, aşezându-mă pe cursul unei vieţi pe care nicicum nu aş fi
bănuit-o: alegerea postului de profesor la Hunedoara-Deva şi toate cele
esenţiale trăite acolo, ca premisă a celor multe − grele adesea − care au
urmat să fie, ȋn alte şi alte contexte.
***
Aşadar, definiţia cauzală a vieţii noastre ar fi metaforic
următoarea: un ansamblu de decizii „liber-alese”, intersectate cu un şir
de aleatorii „clinamenuri” − văzute şi iniţiate, poate, de „cei de la
butonaşele cereşti”, ignoraţi „controlori de destin”, dar meniţi să ne
redirecţioneze pe calea deja aleasă de spiritul nostru acolo „sus”, ȋntr-o
platonică „lume a ideilor”. Cine ştie?
Dar, pământeşte, atare modificări le primim adesea din palmele
generos dăruitoare ale cuiva, ale unui semen, ȋnvăţător. Or, tocmai ȋn acest
chip modificator, domnul profesor Constantin Marin mi-a aşezat ȋn palme
filosofia − semiotica şi creatologia − care a ȋnlocuit treptat, paşnic sociologia,
disciplina pe care ȋncă o consideram ca fiindu-mi predestinată. Dar nu a fost
să fie aşa. Căci, alte tulburătoare evenimente − le voi povesti poate cândva −
s-au interpus pe cale, redirijându-mi aspiraţiile şi opţiunile, spre a le ȋnlocui cu
„Ȋntrebările filosofiei”, cu tulburătoare ȋncercări de răspuns.

O carte pentru ale cărei rădăcini ȋi sunt dator lui Constantin Noica, de la
care am ȋnţeles − străbătând peripatetic Turul Păltinişului − că ȋn procesul
ȋnvăţării filosofice nu se ştie cine dă şi cine primeşte.

După cum ȋi sunt dator domnului profesor Constantin Marin, care −

recenzându-mi cartea, interpretând-o cu acurateţe − mi-a sugerat alte variante
de posibil răspuns. Mulţumesc şi pentru acest nepreţuit dar, Domnule Profesor,
pe care aţi avut generozitatea de a-l reconfigura ȋn cele ce urnează.

66
 După 20 de ani, din nou:
despre puterea paideutică a filosofiei

Alt chip de a fi peripatetic...

Cartea deja amintită, „Ȋntrebările filosofiei”, aşa cum mărturiseşte

semnatarul ei − profesorul Traian-Dinorel Stănciulescu −, are ca scop
aflarea răspunsurilor la un ansamblu de interogaţii de factură filosofică,
cuprinzătoare atât prin extensiunea, cât şi prin polaritatea lor: DE CE vs.
ANTI DE CE?
Cu bucuria aducerii aminte, ȋmbogăţesc acum câteva din
gândurile pe care le-am prezentat ȋntr-o recenzie realizată ȋn urmă cu 20 de
ani şi pe care o redăruiesc acum, omagial, profesorului Stănciulescu 13.

***
Ideea că, prin natura sa, omul ar sădi în sine aspiraţia de a
cunoaşte, aparţine lui Aristotel. Acest filosof −, ca de altfel şi magistrul
său Platon − credea că filosofia, fiind la rându-i cunoaştere − înseamnă
că oamenii năzuiesc prin chiar firea lor spre filosofic. Numai că o astfel de
cunoaştere, cea filosofică, este una de un fel aparte: cunoaşterea
“primelor principii” ale lucrurilor, cunoaşterea “fiinţei”, ȋntrucât − aşa cum
preciza Stagiritul − “fiinţa este fiinţă”. De aceea, filosofia provine şi din
mirare, thaumastia (de la verbul thaumastein), iar mirarea este înrudită
sau chiar generează interogaţia.

13
Constantin Marin, Reflecţii despre puterea paideuticǎ a filosofiei, în: “Analele UAIC”,
seria Filosofie, tomul L-LI, 2003-2004, pp. 242-246, recenzie la: Traian D. Stănciulescu,
Ȋntrebările filosofiei. Strategii metodico-semiotice de depăşire a confruntărilor pentru care
filosofia este piatră de încercare. Editura Cristal-Conccpt, Iaşi, 2001.

67
 Aşadar, după cei doi mari gânditori greci, una din principalele
motivaţii ale atitudinii filosofice − poate cea mai importantă − este
“mirarea întrebătoare”, exercitată atât asupra eului personal, cât şi
asupra eului celuilalt / celorlalţi, cu alte cuvinte mirarea ca interogaţie sau
/ şi autointerogaţie.
Or, tocmai aceasta este şi opţiunea asumată de autorul
interesantei cărţi − sugestiv intitulată “întrebările filosofiei” − pe care ne
propunem să o prezentăm principial, prin centrarea conţinutului ei ideatic în
orizontul interogativ aristotelic, precum şi al efortului formativ, paidesic, pe
care-l face învăţătorul de filosofic, vis-à-vis de cei pe care îi crede vrednici
de a înainta pe calea sophiei, de a deprinde ceea ce se numeşte “spirit de
filosofare”. Cartea este rodul unor cercetări susţinute, al unei activităţi şi
experienţe didactice de mai mulţi ani, remarcabilă, demnă de toată
preţuirea, pusă sub semnul imperativului adsum, sunt prezent “aici” şi
“acum”, în centrul frământărilor şi neliniştilor epocii de faţă.
Din lectura lucrării se poate constata că Traian D. Stănciulescu
este animat tocmai de acest imperativ al participării addesia, participare
originală, personală şi plină de noutatea a ceea ce se petrece în planul
cunoaşterii filosofice, dar şi al formării filosofice a tinerelor generaţii.
Căci, tocmai la aceste generaţii se constată − din nefericire, mai mult
decât oricând − o oarecare indiferenţă faţă de metafizică, o alunecare
spre un pragmatism îngust, superficial, ignobil şi lipsit de aspiraţii profund
umaniste. Ȋngrijorător este egoismul fără limite, lupta fără scrupule,
machiavelică, cărora cu o condamnabilă şi iresponsabilă seninătate li se
atribuie sigla “competiţie” în numele “competenţei”. Dăunător marasm!
Tocmai de aceea, lucrarea ni se pare surprinzătoare şi extrem de
actuală, derutantă prin ineditul efortului interpretativ de ansamblu, care
este unul filosofic, deşi autorul îl circumscrie pe încă două planuri:
semiotic şi metodic. Părerea noastră este că valoarea cărţii lui Traian D.
Stănciulescu este în primul rând filosofică, ceea ce reiese din analizele
şi concluziile sale grupate şi regrupate, sistematizate în aşa fel încât
contrariază, dau de gândit, scot spiritul din stază şi suficienţă de sine şi îl
fac să se întrebe, să întrebe, să mire şi să se mire. Ȋnvăţătura principală
ce poate fi desprinsă din această carte este, aşadar, aceea că în orice
domeniu al cunoaşterii (ştiinţă, artă, cultură), ca să nu mai vorbim de
filosofie, întrebările sunt izvorul fecundităţii, al rodirii şi al roadelor
folositoare, formatoare. Ele aduc plenitudinea şi armonia facultăţilor
sufleteşti, potrivirea lor şi îndepărtarea sufletului (mai ales când este în
formare genuină) de pe cărările inferioare, prăfoase, labirintice, care-l
duc nicăieri pe omul ajuns astfel “om-sfârlează”.

68
 Bineînţeles că se au în vedere întrebările benefice, inteligibile,
raţionale, animate ele însele de sentimente profund omeneşti, de iubire,
bucurie, compasiune ş.a., iar nu întrebările inutile sau care atrag răspunsuri
eronate; căci există şi din acestea! Aşadar, sunt fel de fel de întrebări, diverse
tipuri de întrebări şi − după câte am observat − autorul încearcă, dacă nu o
tipologie, totuşi o sistematizare, arătându-se cum, graţie lor, activitatea
umană teoretică şi praxia didactică pot fi orientate diferenţiat.
Pe lângă valoarea filosofică a cărţii, noi reliefăm însemnătatea
ei paidesică, didactică, ceea ce autorul numeşte “îndreptar metodic” de
corelare a experienţei didactice a învăţătorului de filosofic cu aceea a
potenţialilor profesori: actualii studenţi, la rândul lor viitori profesori. De
fapt, noi desprindem de aici o învăţătură şi mai profundă, care vine tot de
la Aristotel şi Platon, şi anume: cum este şi cum ar trebui să fie
învăţătorul de filosofie. Aristotel ilustra aceasta prin exemplul, dat
frecvent, al medicului care se vindecă singur şi care vindecă şi pe alţii (în
cazul profesorului, este “vindecător” de boala ignoranţei − respectiv de
„vindecător de necunoaştere”, cum mai nou spune Traian D.
Stănciulescu). Ȋn acelaşi sens, în dialogul Parmenide, Platon se referea
la comparaţia dintre medicul adevărat şi sclav (felcer care vindecă la
întâmplare, spunem noi), tăgăduitorul filosofic.
Filosofic vorbind, întrebarea este intrinsecă condiţiei omeneşti,
absenţa ei fiind echivalentă cu apelepsia fiinţei umane, căderea la limita
nimicniciei şi neȋmplinirii; căci, nu atât negăsirea imediată a răspunsurilor
adecvate contează, cât lipsa interogaţiei permanente, absenţa curiozităţii,
a iscodirii, mirării etc. Astfel, în cercetările asupra teoriei învăţării şi didacticii
aparţinând unor autori străini (Gangé, Torrance, Zabotin, Bandura ş.a.) sau
unor cercetători români interesaţi de domeniul eroteticii (Botezatu, Dumitriu
ş.a.) se reliefează însemnătatea interogaţiei − a autointerogaţiei generată
de interogaţie − pentru (in)formarea subiectului şi obiectului în relaţia
paideusică. Este vorba de optimizarea şi eficientizarea învăţării, de
dezvoltarea gândirii originale capabilă să se adapteze mobilităţii şi dinamicii
cunoaşterii contemporane, afectată profund de informatizare şi
interdisciplinaritate. Acestea două în exces duc la nedorita prezenţă, în
ambianţă actuală, a “omului sfârlează”, care, precum un titirez se învârteşte
în jurul propriului ac: dragostea de sine, filautia.
*
Autorul cărţii Ȋntrebările filosofiei optează pentru o praxia teoretică
a însuşirii filosofiei nu ca o învăţare rutinieră, reproducătoare de întrebări
şi răspunsuri gata făcute, ci, dimpotrivă, ca o arta stimulativ-creativă a
69
gândirii cognitiv-productive, personală şi originală. Este încă de
menţionat faptul că această carte reprezintă o fructuoasă încercare de
inter-relaţionare a celor doi principali factori ce coactivează în procesul
didactic, factori ce îşi schimbă şi nu îşi schimbă rolul şi importanţa:
învăţătorul şi discipolul. Aceştia coactivează în sensul că se stimulează
reciproc, aflându-se într-o specială unitate diferenţiată, dar şi într-o
deosebire ce presupune comunicarea şi uniunea de scopuri, mijloace,
aspiraţii, ţel, desăvârşire spirituală prin cunoaştere.
Părerea noastră este că prin cartea supusă lecturii publice, Traian
D. Stănciulescu ne înfăţişează propria profesiune de credinţă, care este
aceea a dascălului de filosofie, am putea spune chiar a maestrului de
înţelepciune, dacă n-am avea în minte avertismentul lui Platon că “înţelept
nu este decât zeul”, omului fiindu-i dat să fie doar “prieten al sofiei”. Ȋn tot
cazul, cartea este una de suflet şi de minte, în care autorul ni se înfăţişează
aşa cum este el, în ceea ce face în domeniul filosofiei cu cei pe care îi
crede vrednici de a-l înţelege şi urma.
“Ȋntrebările filosofiei” − un adevărat „ȋndreptar” al omului ce aspiră la
filosofare − are semnificaţia unui sugestiv pinakon de maieutică socratică, de
subtilă artă a cunoaşterii şi descoperirii adevărului prin întrebări şi răspunsuri,
de artă învăţătoare ce nu trebuie să lipsească din “pinakoteca” niciunuia
dintre cei ce şi-au ales profesiunea al cărei grav scop este învăţarea trecerii
de la neînvăţare la învăţare, de aici la gândire şi mai departe, la înţelegere,
precum şi la transmiterea acestora de la o generaţie la alta.
Ȋn acest sens, autorul ascultă întrebări şi răspunsuri, le
sintetizează, călăuzeşte, îndrumă, statorniceşte concluzii generatoare de
alte şi alte întrebări, trezeşte adică mirarea, animă curiozitatea,
problematizează, se îngrijeşte să formeze deprinderi cognitive,
convingeri, dar nu numai! Pare-se că el reuşeşte să aline şi chiar să
înlăture nelinişti sufleteşti, tensiuni afective, asociind logica raţiunii cu
aceea a sentimentelor, ajungând ȋn ceea ce − ȋn chip complementar −
numeşte „vindecare de netrăire”.
Din acest punct de vedere, nu credem că este eronată părerea că
această carte ar fi putut avea şi titlul: “Relaţia dintre magistru şi discipol în
învăţarea filosofiei". Spunem aceasta numai în ideea de a-i reliefa o dată în
plus valoarea ei filosofică de ansamblu. Părerea noastră nu diferă aproape
de loc de aceea a autorului, care notează în “Argumentele unei intenţii
cuprinzătoare”, ce poate ţine loc de Prologos al cărţii:

„Ȋn mod conştient sau nu, «specialişti» sau nu, filosofăm printr-o
permanentă trăire interogativă, printr-o permanentă expectanţă a
răspunsurilor...» (p. 10).

70
 Aşadar, în trăirea afectivă, în iubirea de cunoaştere, sau, mai bine
zis, în iubirea însăşi devenită cunoaştere − amor ipsum fit cognitionis −
se adună învăţătura transmisă de autorul cărţii, care, prin aceasta, se
dovedeşte nu doar un “trezitor” al conştiinţelor întru o nouă “disciplină de
viaţă”, ci şi un diadoché, un urmaş păstrător, garant al unei moşteniri
spirituale dăruită şi lui de către alţii, de dinaintea sa. Credem că aceasta
este logica pe care o are, pe care trebuie să o aibă relaţia “paideutică”,
formativă dintre învăţător şi discipol (elev). Ȋnvăţătorul nu există pur şi
simplu, ci el este într-o continuă participare − observare − cunoaştere şi
prin aceasta el „are avere”, averea de cunoştinţe pe care o dăruieşte
altora, celor pe care-i învaţă.
Conform polarităţii dýnamis-enérgeia, că ceea ce este învăţător la
un moment dat a fost el însuşi odată elev, iar ceea ce este acum elev va
fi cândva învăţător (poate cumva chiar şi este). El ştie şi crede că fără
generozitatea dăruirii din averea cunoştinţelor primite şi însuşite, atât
indivizii cât şi comunităţile se pot pierde mai devreme sau mai târziu în
primitivitate agresivă, violenţă şi instinctualitate dezgustătoare.
Apreciem în mod deosebit originalitatea acestei cărţi, care nu se
confundă cu ceea ce, din păcate, se poate întâlni atât de frecvent ca
extravagant, excentric, bizar şi superficial, ȋn atâtea scrieri confecţionate
ȋn mare grabă, din atâtea şi atâtea motive exterioare cercetării autentice,
scrieri aruncate astăzi din abundenţă pe aşa zisa “piaţă a ofertelor
libere”. Traian D. Stănciulescu are meritul deosebit de a şti să nu
confunde originalitatea cu noutatea şi nici noutatea cu actualitatea,
intuind că în filosofie originalitatea este o problemă deosebit de
complexă, ce poate fi ea însăşi obiectul unei cercetări aparte.
Ȋntr-adevăr, cum remarca Christian Lichtemberg, rar ca ceva nou
să fie şi adevărat, şi rar ca ceva adevărat să fie şi nou. Problema e că
adevărul aparţine şi nenoului, iar în domeniul filosofiei trebuie căutat în
istoria ei. Să avem în atenţie şi avertismentul lui C. Noica invocat de autor
în finalul “total deschis” al cărţii: Ce e de făcut când (într-o cultură, n.n.
C.M.) nu mai e nimic de făcut?” (p. 176), avertisment care parcă astăzi
are paraphonii mai stridente decât oricând.
Traian D. Stănciulescu crede în puterea educaţiei inovative, a
creatologiei, dar mai ales în generozitatea şi dăruirea slujitorilor ei, cartea sa
reprezentându-l deplin − ca trăitor devenit erudit − şi în acest din urmă sens.
*
Ȋn ȋncheierea celor deja spuse, las deschisă o concluzie abia
formulată, ȋngăduită de recenta lectură a altor cărţi de semiotică ale
profesorului, cum ar fi: La ȋnceput a fost semnul. O altă introducere ȋn
semiotică (Performantica, 2004) şi Homo homini lupus? (Performantica,
2005) etc., lectură ale cărei consideraţii vor fi valoriticate ȋn alt context.

71
 Sau, ȋntr-un cuprinzător din urmă gând, aş conchide că autorul
lucrărilor luate ȋn seamă este un cercetător competent ȋn domeniul
semioticii şi nu numai, un ideator care ştie că ceea ce este gândit clar se
exprimă ȋn mod necesar şi frumos.

Profesor universitar emerit dr. CONSTANTIN MARIN

O dată mai mult, filosofia ... clinamen de viaţă

Şi acum, din nou, rândul meu la cuvânt. Sunt dator să mărturisesc

că „punctul-acela de mişcare”..., acea picătura de notă care mi-a lipsit
„atunci”, mi-a fost pe deplin ȋntoarsă acasă mai apoi, simbolic, prin ȋnţelesurile
pe care le-am primit ȋn schimb ca strategie didactică, de cuprinzătoare
gândire ştiinţifică. Ȋmi amintesc cu precădere că domnul profesor Marin avea
o dublă trăsătură de personalitate, pe care tacit am deprins-o şi practicat-o la
rându-mi ca ȋnvăţător. Astfel:
● Profesorul ne propunea de obicei − pentru evaluare − subiecte
de sinteză, de largă anvergură, care impuneau o „vedere de sus” − vol
d’oiseau − a unei ȋntregi epoci filosofice, a unor largi curente de gândire,
aparţinând unor culturi diferite etc. Acest mod de abordare mă avantaja,
pentru că presupunea un stil de privire integratoare, pe care ȋl deprinsesem
ȋncă de la facultatea de arhitectură. Bunăoară, atunci când am susţinut
proba scrisă a examenului de istorie a filosofiei, profesorul ne-a propus −
cum ȋncă ȋmi amintesc − să tratăm o temă extrem de generoasă, privind
parcă o comparaţie dintre filosofia greacă şi cea orientală dintre secolele...
cutare şi cutare. Bineȋnţeles, că nu am respirat prea mult şi am ȋnceput să
scriu, contra cronometru... 12 pagini. A fost bine, ȋn fapt.
● Ȋn paralel ȋnsă, profesorul ne ȋnvăţa şi cum să abordăm şi
subiecte mici, de detaliu, care adesea trebuiau recuperate din diverse
contexte analitice, chiar interdisciplinare. De pildă, la examenul de atunci
− unul dintre primele examene susţinute ca student − al doilea, din II 8.
1978 (tocmai mi-am consultat carnetul de note) − mi-a „căzut” un bilet (ȋl
72
văd şi acum ȋn faţa ochilor) pe care mărturisesc că nu am ştiut cum să ȋl
abordez exact ȋn termenii profesorului sau ai unei bibliografii anume:
Elemente structuraliste ȋn Gramatica lui Panini.
Despre Gramatică − unul dintre primele manuale cuprinzând 3959
de reguli şi formalizări privitoare la limba sanscrită − ştiam doar datele
generale. Dar cum era ȋnsă implicat structuralismul ȋn interpretarea gramaticii
paniniene a trebuit să construiesc pe loc, aplicând cunoştinţele proaspete de
la sociologie, de la logică etc. Profesorul − generos − mi-a ȋngăduit să mă
desfăşor fără a mă opri. A zâmbit − mi-a apreciat desigur creativitatea − dar
a păstrat, pe drept cuvânt, un punct din notă „pentru sine”.
Personal, am ȋnvăţat ceva din această experienţă de atunci, faptul că
am văzut mai apoi cât de important poate fi pentru viaţa cuiva o fărâmă de
notă. Ca profesor, mai ales după ce l-am ȋntâlnit ȋn 1982 pe Constantin Noica,
am introdus la „nota” obiectiv meritată de ȋnvăţăcel şi un stimulativ „punct de
credit”, un bonus care aproape invariant s-a transformat ȋn mai bune rezultate
obţinute de cel creditat. Nu pot spune cât de mult a contat pentru viitorul meu
spiritual bonusul dăruit ca autograf, pe cartea sa, de ȋnvăţătorul de la Păltiniş.

Fără alte cuvinte, pentru creditul de „aşteptare a lucrărilor mari” şi

pentru „nădejdea că le-aş putea scrie”, plecăciunea frunţii şi acum,
Ȋnvăţătorului de Taină − Constantin Noica..

● A urmat un semestru ȋn care − deja maturizat ȋn raport cu

problemele filosofiei antice şi acomodat cu stilul profesorului Marin, care
mi-a devenit drag − am obţinut nota maximă pentru o lucrare care − ţin
minte şi acum − trata problema destinului ȋn filosofia greacă: Moira,
Ananke... Un subiect deloc ȋntâmplător, acum ştiu prea bine.
O lucrare de nota 10, pe care ȋncă am păstrat-o. O temă ale cărei
rezonanţe mi-au marcat constant efortul de ȋnţelegere şi acomodare, o
temă cardinală care atunci s-a configurat pentru ȋntreaga mea viaţă:
trăind-o şi acceptând-o cu ȋnţelepciune iubitoare.
Gratitudine deplină, Domnule Profesor Constantin Marin, pentru
a-mi fi fost − şi ȋn acest din urmă chip − Mentor de Destin.
73
 ANTON CARPINSCHI
Maestru al limbajului paradigmatic,
dirijor al unei rafinate comuniuni ideologice

Profesorul, colegul şi prietenul Anton Carpinschi mi-a

ȋngăduit ȋntotdeauna să ȋnvăţ de la sine atât de multe ȋn puţine cuvinte.
Iată una din trăsăturile aparte de personalitate ale ȋnvăţătorului care mi-a
deschis, student fiind, porţile doctrinelor politice: aceea de a folosi
concepte cuprinzătoare, paradigmatice, neologisme adesea formulate ȋn
limbi străine, care ne făceau deopotrivă curioşi şi zâmbitori.
Pentru profunzimea zâmbetului de atunci, dar şi pentru
rigurozitatea gravă a abordărilor conceptual-metodologice cu care ne
ȋmbogăţea cunoştinţele − deplina gratitudine, acum. Personal ȋi datorez
profesorului Carpinschi o extraordinară „jucărie metodologică”: referinţa
la sociologia comunicării a lui Harold Lasswell, atât de fertilă pentru
semioticianul care am devenit mai apoi. O dată mai mult: chapeau bas!
Ca dovadă a modului neconvenţional − dar atât de serios şi de
rafinat − cu care am ȋnvăţat să răspundem ȋmplinirii unei sarcini spirituale
de la profesorul Anton Carpinschi, ataşez mai jos eseul admirabil pe care
− având câteva puncte de legătură cu mine − mi l-a dăruit din toată inima.
O făr de echivoc probă de „ȋmpreună, ȋnvăţători”.

Universul suveran al vieţii interioare şi

revelația „Clipei Eterne”

Prietenului Traian-Dinorel Stănciulescu,

ȋn continuarea discuțiilor purtate de-a lungul vremurilor, cu tot dragul...
Anton Carpinschi

74
 Dincolo de suveranitatea zeilor, venerată prin cult şi ritual religios,
dincolo de suveranitatea statelor devenită subiect al relaţiilor interstatale
şi al dreptului internaţional, dincolo de suveranitatea capetelor
încoronate, a şefilor de state, liderilor militari şi religioşi, există o
„suveranitate interioară”, profundă şi subiectivă, suveranitatea celor
demni de a purta numele de oameni. Acestei forme speciale a
suveranităţii, filosoful Georges Bataille i-a dedicat o carte. „Suveranitatea
despre care vorbesc − scria gânditorul francez în primele rânduri ale
cărţii cu acelaşi titlu − are puţine de-a face cu cea a statelor, pe care o
defineşte dreptul internaţional (…). Mai mult, ea aparţine în chip esenţial
tuturor oamenilor care posedă şi care n-au pierdut niciodată cu totul
valoarea atribuită zeilor şi «demnitarilor»” (Georges, Bataille,
Suveranitatea, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004, 11). Dacă dorim să
avem o cunoaştere a suveranităţii oamenilor, atunci ar trebui să căutăm
alte metode. Este vorba despre acele metode care, dincolo de explorarea
formelor suveranităţii cunoscute în istoria civilizaţiei umane −
suveranitatea lui Dumnezeu, a monarhului, a statului, a poporului − sunt
capabile să foreze în profunzimea universului experienţial suveran al
vieţii interioare. Una dintre metodele capabile de explorare a universului
experiențial al vieții interioare este ceea ce am putea denumi
cunoașterea de după cunoaștere, altfel spus, post-cunoașterea
decantată după epuizarea mijloacelor și resurselor cognitive cunoscute.
Domnia miraculoasă a post-cunoaşterii nu poate fi decât
experienţa plenară a cunoaşterii de după cunoaştere, experienţa
cunoașterii revelate împlinite prin trăirea suverană a clipei, acea trăire
extatică a clipei miraculoase cuprinzând eternitatea: „Opreşte, Doamne,
clipa cu care măsori eternitatea!” erau cuvintele măiestre ale lui Lucian
Blaga atunci când invoca „clipa eternă”. O invocare, așadar, a
transcenderii scurgerii timpului, o invocare a clipei transfigurate în
eternitate. Dar, pentru Michel Maffesoli, de pildă, clipa transfigurată în
eternitate ia forma clipei transfigurate într-un prezent etern. „Timpul
imobil”, „prezentul etern”, „clipa eternă” sunt expresiile unei
„transcendenţe imanente” şi ale unui mesianism în care „Mesia soseşte
în fiecare zi, graţia lui este trăită în prezent, ceea ce face să nu mai poată
fi elaborată o teorie îndreptată câtre viitor” (Michel, Maffesoli, Clipa
eternă. Reîntoarcerea tragicului în societăţile postmoderne, Editura
Meridiane, Bucureşti, 2003, 40). Pentru sociologul francez, noţiunea de
Dumnezeu, o „idee limită” cu „o valoare euristică dintre cele mai fecunde
(...) se concentrează într-un prezent etern care include în acelaşi timp şi
trecutul şi viitorul” (Ibidem).
Din punctul meu de vedere, concepţia prezenteistă − prezentul
etern care include în același timp trecutul şi viitorul − mi se pare o
abordare liniară a unui prezent continuu, o reducţie a extazelor
75
temporalităţii şi, în acelaşi timp, o sărăcire a conţinutului fiinţial al „clipei
eterne”. În aceste circumstanţe, propun un contra-argument prin
ontologizarea extazelor temporalităţii şi a „clipei eterne”.
Cum am putea ontologiza extazele temporalităţii în „clipa eternă”?
Cum am putea proiecta experienţa existenţială a extazelor temporalităţii şi
pe aceea a „clipei eterne” în orizontul fiinţei? Cum am putea percepe
transfigurarea clipei în fiinţa eternă? „Clipa eternă”, clipa eternizată în fiinţă
este experienţa ființială liminală ce face posibilă regăsirea sinelui dincolo
de sine prin intuirea fiinţei eterne, a fiinţei ca actul-în-sine-de-a-fi. Miracolul
„clipei eterne” este trăit de sinele multidimensional − ancestral, arhetipal,
psihosocial, moral, transcendental − în spectrul conştiinţei poliscopice, prin
care înțeleg orizontul variat și comprehensiv al conștiinței, de la
cunoașterea comună, cercetarea științifică și reflecția filosofică până la
sensibilitatea artistică, revelația spiritual-religioasă și opțiunea ideologică.
Astfel, în registrul cunoaşterii comune şi al vieţii cotidiene, pot trăi senzația
„clipei eterne” atunci când am șansa întâlnirii unei persoane excepţionale
sau pe aceea de a fi martorul unui eveniment istoric.
Trăiesc, de asemenea, miracolul clipei eternizate în orizontul
cercetării științifice atunci când îmi imaginez starea experienţială trăită, de
pildă, de Newton, Einstein sau Heisenberg, în momentele elaborării
teoriilor lor ştiinţifice revoluţionare. Trăiesc starea de graţie a „clipei eterne”
atunci când citesc și meditez pe marginea reflecţiilor marilor maeştri ai
gândirii filosofice. Trăiesc în universul infinit al „clipei eterne” atunci când
rezonez la frământările sufleteşti ale lui Hamlet, Faust, Raskolnikov sau
ale Annei Karenina. În universul infinit al „clipei eterne” îmi încrucişez
privirea cu cea a „fetei cu cercelul de perlă” dintr-un celebru tablou al lui
Jan Vermeer şi tot în universul infinit al „clipei eterne” admir, pe fondul
muzical al temelor mozartiene, scenele dramatice din filmul „Amadeus”. În
universul infinit al „clipei eterne” trăiesc, în toată bogăția și diversitatea lor,
experienţele existenţiale majore în plan emoțional-simbolic prin care îmi
încredințez neliniștile și speranțele unei (unor) Entități atotînțelegătoare și
atotputernice aflate deasupra puterilor mele.

***
Exemplificările invocate anterior nu mă conving că existăm
într-un prezent liniar, într-o scurgere a momentelor absorbite într-un
prezent continuu. Scurgerea momentelor într-un prezent liniar mi se pare
prea săracă și monotonă. Cred, dimpotrivă, că prin respectivele stări
experienţiale invocăm o trăire personală proiectată în universul infinit al
„clipei eterne”, al clipei care, dincolo de liniaritatea trecut-prezent-viitor,
se transpune în extazele temporalității și se eternizează în universul
fiinţei, al actului-în-sine-de-a-fi-universal-și-indeterminat.

76
 „Clipa eternă” este experiența ființială liminală ce ne extrage din
dinamica ireversibilă a timpului proiectându-ne în orizontul fiinţei eterne,
acolo unde devine posibilă intuirea fiinţei de dincolo de devenirea
existențială în timp. Explorarea domniei miraculoase a „clipei eterne” oferă
sugestii pentru descoperirea sinelui dincolo de sine. Dincolo de propriul
sine, trăind experienţa reflexivă a „clipei eterne”, sinele multidimensional al
fiinţării umane întrezăreşte în spectrul conştiinţei sale poliscopice orizontul
eterat al fiinţei ce dăinuie dincolo de devenirea în timp și dincolo de
temporalitățile multiple răspândite în mișcările multiversului.
Dar, problema ce se ridică, în continuare, este aceea a
valorificării potenţialului poliscopic al conştiinţei prin „străpungerea
fenomenologică”. În aceste circumstanţe, având în vedere rolul
autoreferenţial, constitutiv şi coordonator al conştiinţei poliscopice, îmi
pun câteva întrebări: ce aduce nou capacitatea autoreferenţială,
intenţional-constitutivă a conştiinţei poliscopice în raport cu tradiţia
esenţialist-formalistă a metafizii clasice? Ce este „străpungerea
fenomenologică” şi care este impactul acesteia asupra conştiinţei
poliscopice? Ce este „fenomenul saturat” şi cum putem percepe acea
intuiţie originară, necondiţionată, donatoare de sens ce ne aduce în
vecinătatea revelaţiei teofanice?
Dar, las aceste întrebări în seama întâlnirilor noastre viitoare de
aici și de dincolo...

Profesor universitar emerit dr. ANTON CARPINSCHI

Ȋntru de acum ȋnainte...

Ridic cu bucurie virtuala mănuşă a ȋntâlnirilor noastre viitoare. Căci,

viitorul ȋncepe chiar acum, dacă nu a ȋnceput deja chiar ieri, asumând
paradigma „eternităţii clipei” pe care o postulează ȋnţeleptul meu partener
de dialog. Lăsând parcă anume deschise sensurile clipei pe care le
versifică şi Omar Khayam, spunând cam aşa:
„Trăieşte clipa dată, căci clipa-i viaţa ta...”
(Sau clipă-i...? Pur şi simplu nu am vrut să „strivesc corola de
minuni”, aflând exact punctul de vedere ales de poet − n.n. TDS).
Filosofic vorbind, ambele accepţiuni au noimă de ȋnţelepciune
posibilă. Dar, sociologic − cum nu pot să uit că atâta vreme am meditat
ȋmpreună cu profesorul şi mai apoi prietenul şi colegul Anton Carpinschi −
două aspecte de interes comun pot fi luate ȋn seamă acum şi anume:
1) Cel dintâi aspect, metodologic, vizează modul ȋn care am
putea modela sociologic timpul istoric, acceptând unul sau altul din
modelele curgerii temporale.
77
 Ȋmi amintesc, zâmbind, că m-am străduit să reprezint un atare
model ȋntr-o manieră sinergică, la un congres de sociologie organizat ȋn
anul 1987 la Universitatea din Bucureşti, coordonat de profesorul Ion
Drăgan. Intuitiv fiind, privit cu ochii unui sociolog-arhitect ce privea
societatea omenească din „susul susului”, modelul propus a fost
„premiat” − nu numai prin ceea ce se oferea ȋndeobşte atunci, diplome de
excelenţă etc. − ci şi prin publicarea imediată a studiului ȋn revista
„Viitorul social”.
Iată imaginea integratoare prin care nu am pregetat să sugerez că
evoluţia societăţii umane poate fi privită şi ascendent şi descendent, şi
circular şi helicoidal, ȋn opoziţie de fază, de alternative polare etc.

Modelul pâlniei temporal-istorice a societăţii omeneşti 14

Ce era interesant sugerat ȋn acest model nu a fost observat de nici

unul din specialiştii de faţă: faptul că cele cinci epoci / orânduiri sociale pe
care istoria le recunoştea la acea vreme − (1) comuna primitivă, (2)
sclavagistă şi (3) feudală, (4) capitalistă şi (4) socialistă − se derulaseră ȋn
perioade de timp din ce ȋn ce mai scurte. Arderi comprimate, uimitoare
“termodinamică social-istorică”. Nostim era faptul că potrivit acestui model −
care prezenta o descreştere logaritmică a timpului negentropic de viaţă a unei
anume ordini sociale − calculele pe care le făcusem ȋn joacă pentru a
evidenţia momentul “saltului calitativ”, revoluţionar, cu care socialismul urma
să se confrunte nu era deloc departe.
Am tăcut chitic, trecând peste acest aspect ca şi cum nu ar fi fost
observabil. Dar, a mai durat trei ani şi s-a ȋntâmplat să fie. QED.

14
Traian D. Stănciulescu, Spre un model dialectic al dezvoltării social-istorice, în: „Viitorul
Social”, nr. 4 / 1987, idem, Homo hiomini lupus? Editura Performantica, Iaşi, 2005.

78
 2) Al doilea aspect se referă la răspunsul formulat opţiunii de a
deveni (eu ȋnsumi) om politic, ȋn condiţiile actuale ale ţării, dar nu numai,
cuprinse ȋntr-o carte dragă mie, ca toate celelalte: Homo homini lupus?
Spre o semiotică a discursului politic (Performantica, Iaşi, 2005).
Reformulând cunoscuta aserţiune a lui Plaut-Hobbes − homo
homini lupus? − sub semnul ȋntrebării, am sugerat că omul poate să fie
şi aşa, şi aşa, ȋn funcţie de modul ȋn care ȋşi foloseşte liberul arbitru cu
care a fost ȋnzestrat. Faptul că filosofii ar trebui să guverneze cetatea − ȋn
termenii lui Platon − reprezintă o opţiune ȋntemeiată pe prezumţia că
filosofii ar fi cu adevărat ȋnţelepţi, ȋnţelepciunea definindu-le cu adevărat
statutul. Dar oare chiar aşa să fie? Să fie adică − ȋn timpul nostru membrii
unei Societăţi de Filosofie sau ai unei Academii Ştiinţifice, bunăoară, cei
mai buni şi eficienţi guvernanţi ai unei ţări anume?
Ȋn sfârşit, mă ȋntreb ce ȋnţelept cu adevărat ar accepta să se
aşeze cu convingere ȋn fotoliul unui parlamentar, ştiind că ȋn virtutea
principiului bazat pe opoziţie orice ar spune cu onestitate şi competenţă,
tot ar fi tras de la tribuna vorbitorilor de către membrii opoziţiei, care ar
ȋncepe apriori să strige grobian − asemenea celor orchestraţi pe stradă:
huo, jos, afarăăă...Câtă vreme ar rezista unui atare tratament un spirit
onest şi delicat, care ar vrea să facă cu bună vedere ceva bun pentru
ţară? Greu de spus, ca să nu spun deloc.
Ȋnvăţând toate acestea, am ales ca ȋntotdeauna când mă aflam
ȋntre două “partide” interese strategice opuse, care se confruntau potrivit
principiul “cu noi sau ȋmpotriva noastră”, am ales mereu calea de mijloc,
fâră a face partizanat pe interese de putere, materiale etc. cu nici una din
tabere. Am pierdut “privilegii” pe această direcţie, dar mi-am câştigat
mereu tihna, pacea sufletească. Şi, mai ales, am dormit liniştit.
*
Ȋn loc de ȋncheiere, relatez ȋn puţine cuvinte o poveste cu tâlc − pe
cât de grav, pe atât de nostim − ȋn puţine cuvinte spuse. Era la sfârşitul
anului 1980, când − student ȋncă fiind − ne copleşeau referatele de
verificare, unul dintre acestea fiind cel de la doctrine politice, dedicat
profesorului Anton Carpinschi. Abia ȋl terminasem, eram fericit, ȋl purtam
ca pe un trofeu spiritual ȋn diplomat, ȋn preziua predării. Mă aflam la nişte
prieteni, să le povestesc. Când, privind din ȋntâmplare pe geam, zăresc
doi indivizi care − reuşind cumva să ȋmi forţeze portiera Daciei − tocmai
ȋmi luau dinăuntru geanta şi husele de blană de la scaune.
Stupoare, disperare... Nu ştiu cum, când am sărit scările etajului
2 şi am ȋnceput să alerg după ei, strigând disperat din urmă: „Lăsaţi
geanta... Sunt cărţi, REFERATUL... Lăsaţi geanta...”. Referatul era
acolo, ȋn geantă, aş fi alergat până la capătul pământului pentru a-l
recupera. M-am oprit doar ȋn clipa ȋn care furii mi-au aruncat geanta, atât.
Nu ştiu cum, dar rugăciunea a funcţionat, a câta oară? Jertfa „blănii de
oaie” făcuse ȋncă o dată dovada faptului că: EXISTĂ.

79
 Strig,
cuvântul-înger şi cuvântul-fiară

Ȋntru lăsarea deschisă a Cuvântului Luminos,

dragului meu prieten Anton Carpinschi,
pentru a-mi fi dăruit strategia visului senin,
aleasă plecăciune.

Cu disperarea de altădată strig cuvântul,

altul decât cel din adâncul ştiut,
altul decât cel care cânta pentru paloarea nefiinţei,
cuvântul lipsit de puterea graiului şi de culoarea ecoului,
cuvântul ascuţit, de pus pe rana încă netăiată,
gata să urle acoperind clopotul catedralei,
gata să ţâşnească din fleşa turlei,
să se spânzure de piatra din cheia boltei,
să zvâcnească a durere,
sub apăsarea încă nemărturisită a păcatului.

Caut cuvântul strecurat sub altarul

de care spovedania nu se mai apropie,
temător de sine şi de dumnezeire,
de violenţă şi de supunere,
de geamătul lăuntrului strivit de frică,
de negura ce nu se mai destramă fără de iubire.

Şi toate acestea, care îmi depăşesc nemărginirea,

rostogolindu-se-n cunună de ghimpe
peste carnea, peste înţelesurile mele,
peste nimicul care încă mai speră
să fie ceva născut
din lumina de dincolo de lumină,
de dincolo de beţia frumuseţii
din care cuvântul însuşi s-a dezvelit.

Cuvântul acela de sub talpa casei,

cuvântul-înger şi cuvântul-fiară
cuvântul stelei şi al făpturii de sub piatră,
care geme când pământul se cutremură,
cuvântul acela de sub lespedea
pe care nu mai scrie nici un cuvânt,
acela este, neştiut, sufletul ce-a-nvăţat că
EXISTĂ.

Traian D. Stănciulescu
80
 PETRU IOAN
Sinerget al sensurilor dobândite alethic,
trăitor de convingeri nestrămutate,
ȋnţelept dăruite tuturor celor care le recunosc valoarea.

Câte ȋi datorez − ȋn curgere lină sau ȋn avalanşă −

profesorului Petru Ioan, ȋmi este greu să o spun acum, ȋn puţine cuvinte.
Poate, doar recunoscând fără nici o reţinere că acolo unde ȋmi este drag
să declar o ȋmplinire de referinţă pe linia devenirii mele filosofice şi
ştiinţifice sunt dator să ȋl numesc − explicit sau implicit − şi pe profesorul
Petru Ioan. Aceasta nu numai pentru că m-a ȋnvăţat, fiindu-mi profesor de
ȋnţelepciune, să gândesc mai mult decât logic, să gândesc implicit
meta-logic, ci şi pentru că m-a ȋndemnat să mă bucur cu demnitate de
recunoaşterea ȋmplinirilor aparte. Mă gândesc, bunăoară, la cel dintâi
premiu “Ernest Stere”, conferit ȋn 1981 unui şef de promoţie al Facultăţii
de Filosofie pentru merite aparte pe linia cercetării filosofice, un premiu
a cărui simbolică susţinere i-o datorez lui, Magistrului. Nu mai vorbesc de
publicarea primelor mele studii ȋn „Analele Ştiinţifice” ale Universităţii
ieşene sau ȋn volume colective apărute la edituri naţionale de referinţă,
ȋntr-un deceniu ȋn care mă aflam ȋncă departe de Alma Mater.
Dar, mai ales, ȋi sunt dator pentru că − imediat după “clinamenul”
din 1989, unul dintre primele sale telefoane a fost direcţionat către mine,
pentru a-mi spune fără echivoc:
„Te salut, Dinorel. Tocmai am fost numit decan al facultăţii. Te rog
să te pregăteşti, se deschid porţile. Curând se vor susţine primele
concursuri de ocupare a unor noi posturi didactice. Aşa ȋncât din
toamnă poţi să te ȋntorci la Iaşi”.
*
Şi aşa a fost atunci, cum ȋncă este şi acum... Am revenit acasă.
După care au urmat, ȋn cascadă, susţinerea cu brio a doctoratului
coordonat de Maestru ȋn domeniul semioticii − disciplină pe care
profesorul Ioan mi-a aşezat-o ȋn palme, publicarea dizertaţiei pentru a
cărei apariţie publică mi s-a conferit un onorant premiu al Academiei
Române. Adaug mai apoi, treptat, dobândirea − cu recomandarea
mentorului meu − a titlului de conferenţiar şi apoi de profesor, de
conducător de doctorat şi câte altele. Nu ȋn ultimul rând − printre multele
„picături de facere” creatoare − adaug recomandarea făcută pentru a
deveni cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Inventică, moment
decisiv din care − pe linia biofotonică, a „luminii vii” pe care am cultivat-o
timp de 30 de ani − performanţele mele cognitive şi-au amplificat
exponenţial manifestarea.
81
 Ce ar mai lipsi implicativ, aşadar, pe direcţia „ȋnsămânţării” mele
profesionale şi umane, ȋn calitate de ctitor şi de prieten? Nu cred că s-ar
mai putea adăuga multe. Deşi, timpul este ȋncă deschis...
De aceea, ȋn momentul de bilanţ aniversar pe care ȋl trăiesc chiar
acum, conjugat cu cei 75 DE ANI pe care Profesorul ȋnsuşi ȋi serbează,
nu pot decât − cu aceeaşi nemodificată bucurie cu care m-a ȋnvăţat
cândva − să ȋmi cobor mintea ȋi inimă şi să şoptesc:
GRATIAS MAGISTER! VIVAT!

Omagiu „cuceritorului de neclintit“:

Traian-Dinorel Stănciulescu: LXX

Dăruind ca-ntotdeauna, „carte vie”

La Universitatea Mihăileană din Iaşi (rebotezată în nume cu

domnul Unirii, Alexandru Ioan Cuza), de apelaţia profesorului -
fizician Ştefan Procopiu (1890 - 1972), fost membru al Academiei
Române, s-a legat „fenomenul“, sau „efectul“ discontinuității de
demagnetizare, ce apare la trecerea unui curent electric alternativ
printr-un fir feromagnetic.
În cazul colegului Traian-Dinorel Stănciulescu (n. 1951),
fenomenul ce-l diferenţiază de confraţii săi întru filosofie este
LUMINA , ceea ce ne-ar îngădui să-l dezmierdăm cu supranumele
Phoebus, acordat cu câteva milenii în urmă divinităţii pelasgo-getice,
iar apoi elene, Apollon, cu rădăcini înfipte adânc în solul mitologic
al patriei mioritice.
Să nu uităm, că „Te De−umul“ STĂNCIULESCU este un
FENOMEN ÎN SINE, ce lasă astăzi în urmă de către mulţi râvnita şi
fascinanta bornă anuală cu numărul 70!
82
 De ce-ar fascina acest reper bio-cronologic? Întrucât numărul cu
pricina subîntinde mai toate principiile subzistenţei 15 , în speţă: monada
unităţii raţionale; diada zbuciumului sufletesc, ca dinamism contradictoriu la
frontiera dintre sensibil şi inteligibil, dintre diversificare şi omogenizare,
dintre diferenţă şi identitate etc.; triada vieţii (ca început, dezvoltare şi
extincţie); tetrada dreptăţii (ca parte decisivă a decadei: 1 + 2+ 3 + 4 = 10),
pentada înjumătăţirii întregului organic (şi, deci, principiu al iubirii: 10 = 5
+ 5), heptada ciclului temporal (între altele, principiu al luminii şi-al
feminităţii, dar şi simbol al unirii spiritului cu materia), respectiv decada, în
chip de simbol al perfecţiunii, între altele ca sumă a primelor trei numere
prime (10 = 2 + 3 + 5), dar şi ca reunire a primelor patru principii cosmo
- antropologice: 10 = 1 + 2 + 3 + 4.
Ne permite un asemenea parcurs al vieţii sublunare precum cel
hărăzit profesorului Traian-Dinorel Stănciulescu, a cărui sărbătorire ne
prilejuieşte întâlnirea de astăzi, să-i devoalăm şi ESENŢA ? Ba bine că
da! Până la ora actuală, ea este legată de trei coduri: ● (1) de codul
genetic, sub incidenţa ADN-ului dibuit prin analize biochimice; ● (2) de
codul biopsihosocial (trimiţând la înţelegere, sau inteligibilitate, şi la
iubire), rezumat în cazul său de CNP-ul ce începe cu numerele 1 - 51 -
11 -1; ● (3) de codul socioprofesional şi academic, ce-ncepe, în cazul
urmărit, cu diploma în ARHITECTURĂ.
De ce-ar fi această disciplină poetică (cum îi spunea Platon,
respectiv Aristotel), ori ARTĂ LIBERALĂ (cum o vor redenumi
urmaşii Stagiritului din Evul Mijlociu) un cod în descifrarea
„chintesenţei“ unei biografii remarcabile pe care tocmai o omagiem la
frumoasa performanţă a celor 14 luştri, parcurşi de prietenul Dinorel,
sau poate Reldino, cum ar fi tentat să-i spună (în limba ARATRO)
confratele Geoge Cadar din părţile Maramureşului ?
Pentru că în numele compus arhitectură, ca ştiinţă a zidirii toto
genere, se-ngemănează doi poli: substantivul ARHEU (în gr.: ἡ ἀρχή
[arhé], τῆς -ῆς), de care s-a ocupat îndelung Mihai Eminescu, iar în
subsidiar huşeanul Theodor Codreanu (nu doar istoric şi critic literar !), în
depănarea modelului ontologic înfiripat de autorul Luceafărului, respectiv
adjectivul tectonic (în gr.: adj. τεκτονικός [tektonikós], -ή, -όν), asociat
substantivului TECTONICĂ (cu ascendent în vb. gr. τίκτω [tíkto] / „a
construi, sau a produce“), un termen multă vreme pe nedrept confiscat în
sfera geologiei, înţeleasă ca ştiinţă structurală a Pământului.

15
În expresie numerologică, excelenţa numărului aniversar pe care-l întruneşte, astăzi,
septuagenarul Traian-Dinorel Stănciulescu, se exprimă în multipla ecuaţie: [(1 + 3) + 3]
× 10 = 70 = (2 × 5) × 7 = [1 + (2 × 3)] × [1 + (4 + 5)] = (1 + 2 + 3 + 4) × (1 +2
2 2 2 2
+ 4) = 2 + 3 + (2 × 4 ) + 5 =...
83
 După terminarea studiilor de arhitectură (la Institutul „Ion Mincu“
− Bucureşti, astăzi Universitatea de Arhitectură și Urbanism cu acelaşi
nume), Traian−Dinorel Stănciulescu n-a zăbovit prea mult în câmpul
proiectării şi-al urmăririi modului de edificare a clădirilor din zona Aradului.
S-a întors în amfiteatre, de această dată în fosta capitală a Moldovei, iar
după obţinerea licenţei în filosofie s-a lăsat atras de preocupări ce ţin de a
doua profesiune, aidoma lui Liviu Ciulei (arhitect consacrat în scenografie,
în regie teatrală şi cinematografică, respectiv în actorie), sau asemenea lui
Lucian G. Costi − arhitect cu stagiu de peste trei decenii la New York,
care a înţeles urgenţa clarificării problemelor legate de istoria şi limba naţiei
române şi-a dobândit, astfel, maximă notorietate ca autor al unui masiv
volum despre Limba română. Naşterea şi falsurile istorice. Taina
formării cuvintelor. Recuperarea originilor reale 16.

*
În ceea ce-l priveşte, arhitectul Traian-Dinorel Stănciulescu,
recalibrat prin studii universitare de şi prin doctorat în filosofie şi logică,
s-a impus de-a lungul ultimelor decenii prin preocupări legate de modul în
care se articulează miturile (T. D. S., Miturile creaţiei. Lecturi
semiotice, Editura „Performantica“, Iaşi, 1995; reed. 2005, 266 p.) şi
mai toate celelalte „forme simbolice“ (cum ar spune Ernst Cassirer). El
colaborează cu articole şi studii în reviste de cultură, respectiv în
publicaţii periodice de arhitectură, de filosofie, de psiho-sociologie, de
semiologie etc., dar şi cu expuneri în volume colective, ori în volume cu
un singur autor, acestea trimiţând:
● la FUNDAMENTELE GÂNDIRII CREATIVE (T. D. S.; Paul
Constantinescu, Fundamente bio-fizice ale gândirii creative, contract
de cercetare, Institutul Naţional de Inventică, Iaşi, 1995);
● la FUNDAMENTELE UMANULUI ŞI ALE MEDICINEI
BIOFOTONICE (T. D. S., coord.; Mihai V. Botez; Gabriela Anastasiu,
Homeopatie integrală. O [ne]convenţională sinteză, Editura
„Performantica“, Iaşi, − 2005, pp. 7 − 10, 69 − 71, 205 − 329, 340 − 341;
T. D. S., Exogenous homeopathy. A synergetic therapy: the explanatory
contribution of biophotonics, Editura „Performantica“, Iaşi, 2011);
● la FUNDAMENTELE BIOFOTONICE ALE CONŞTIINŢEI (T.
D. S.; D. M. Manu, Metamorfozele luminii. Fundamente biofotonice ale
conștiinţei, Editura „Performantica“, Iaşi, 2002, 236 p.);
● la SISTEMELE ENERGETICE şi tot aşa mai departe.

16
Apărută la Editura „Uranus“, Bucureşti, 2016, 852 p. (cu o prefaţă semnată de Dumitru
Ioncică, directorul instituţiei) şi cu o menţiune introductivă datorată inginerului - lingvist
Gabriel Gheorghe
84
 Punctul de convergenţă între cei doi poli ai propensiunii spre adevărul
creaţiei macro- şi microcosmice (ἡ φύσις [fýsis], τῆς -εως, respectiv ἡ
σημείωσις [semeíosis], τῆς -εως), profesorul Traian-Dinorel Stănciulescu
pare a-l fi găsit în axioma ce-i parafrazează spusa evanghelistului 17 creştin:
„la început a fost semnul“ (T. D. S., La început a fost semnul, o altă
introducere în semiotică, Editura „Performantica“, Iaşi, 2004, 260 p.). Prin
zicerea cu pricina, gânditorul ultrasilvano-moldovean ajunge la SEMIOTICĂ,
ştiinţa generală a comunicării18.
Traseul parcurs de teoreticianul ieşean al FIZIOSEMIOTICII (în
sensul lui John Deely 19, de prim nivel în derularea ştiinţei generale a
semnificării şi a comunicării), respectiv al SEMIOTICII LUMII NATURALE (nu
doar în accepţia franco-lituanianului Algirdas Julien Greimas 20 ,
încetăţenit în capitala Franţei), îl va conduce pe gânditorul ieşean la o
generoasă rampă de lansare spre varii zări ale sămăluirii, demers la care
ne îndemna, cu peste trei veacuri în urmă, perihuşeanul Dimitrie
Cantemir, ajuns domn al Moldovei şi prinţ onorific al Sfântului Imperiu
Romano-German, respectiv al Imperiului Ţarist.

17
Evanghelia după Ioan, cap. 2, cap. 17, cap. 3 şi cap. 4
18
In extenso, contribuţiile pe linia semioticii sunt menţioanate ȋn Curriculum Vitae menţionat ȋn
finalul prezentului volum, astfel ȋncât doar căteva contribuţii se regăsesc ȋn cele ce urmează
(n.n. TDS), respectiv: (T. D. S., Miturile creaţiei. Lecturi semiotice, Editura „Performantica“,
Iaşi, 1995, 236 p., o cercetare răsplătită cu premiul „Constantin Rădulescu − Motru“ al
Academiei Romȃne, pe 1997; ed. revăzută şi adăugită, Editura „Performantica“, Iaşi,
2005, 266 p.; T. D. S., Semiotics of light, a integrative approach to human archetypal
roots, „Cristal-Concept“, Iaşi; „Publishing House and World Development Organization“,
Geneva, 2003, 322 p.), în sensul cel mai larg cu putinţă, spre a putea acoperi şi desluşirea
semnelor naturale, respectiv a limbajului energetic (T. D. S.; George D. Stănciulescu,
Luxonics, the science of light and sound symbolical language, în vol. Semiotics beyond
limits, Editura „Alma Mater“, Universitatea „Vasile Alecsandri“, Bacău, 2006; T.D.S.; A.
D. Poenaru, Language of living light, Editura „Performantica“, Iaşi, 2014); de asemenea,
spre-a putea dezvălui metamorfozele luminii:: T. D. S.; D. M. Manu, Metamorfozele
Luminii. Biofotonica, ştiinţă a complexităţii, vol. 1, Editura „Performantica“, Iaşi, 2000;
reed., 2001, 336 p.; T. D. S.; D. M. Manu, Metamorfozele luminii. Introducere în teoria
„laserilor biologici“, vol. 2, Editura „Performantica“, Iaşi, 2001, 316 p.; reed. la Editura
„Performantica“, Iaşi, 2001, 374 p.; T. D. S.; D. M. Manu, Metamorfozele luminii.
Fundamente biofotonice ale conştiinţei, Editura „Performantica“, Iaşi, 2002, 236 p.; T.
D. S.; D. M. Manu, Fundamentele biofotonicii (cu o prefață de acad. Alexandru Bogdan),
Editura „Performantica“, Iași, 2002, 630 p.; T. D. S., Signs of light: a biophotonic
approach to human [meta]physical fundamentals, „Cristal - Concept“, Iassy; „Publishing
House & World Development Organization“, Geneva, 2003, 316 p.; T. D. S., La început
a fost semnul. O altă introducere în semiotică, Editura „Performantica“, Iaşi, 2004, 260 p.
19
John Deely, Basics of Semiotics, Bloomington, „Indiana University“ Press, 1990, trad.
rom. (Bazele semioticii) de Mariana Neţ, Ed. „All“, Bucureşti, 1997, 126 p.
20
Algirdas Julien Greimas, Du sens. Essais sémiotiques, Editions du Seuil, Paris, 1970,
trad. rom. (Despre sens. Eseuri semiotice), Editura „Univers“, Bucureşti, 1975.
85
 Ne referim la deschideri nu neapărat divergente:
● (1) spre COSMOLOGIE ŞI FIZIOLOGIE, în sensul primordial al
cuvântului, pe care i-l atribuim gândirii presocratice 21:
● (2) spre FILOSOFIA ŞI HERMENEUTICA CREAŢIEI 22:
● (3) spre BIOFIZICA DEVENIRII CREATOARE 23:
● (4) spre HERMENEUTICĂ şi MEMORIALISTICĂ, respectiv spre
RESORTURILE TRĂIRII RELIGIOASE 24
● (5) spre AXIOLOGIE, POLITOLOGIE şi PSIHOPEDAGOGIE 25
● (6) spre TEHNOLOGIE 26.

21
T. D. S., Un posibil model cosmologic, în „Tribuna“, nr. 47, Cluj - Napoca, 1985;
22
T.D. S., Vers une philosophie de la création, în „Revue Roumaine de Sciences
Sociale“, série de Philosophie et Logique, nr. 1, Bucureşti, 1988; T. D. S.,
Introducere în filosofia creaţiei umane, Editura „Junimea“, Iaşi, 1999, 244 p.;
23
T. D. S., Filosofia creaţiei. Fundamente ontologice ale „devenirii creatoare“, în: T.
D. S. [coord.], Tratat de creatologie, Editura „Performantica“, Iaşi, 1998; etc.;
24
T. D. S., Parapsihologia. O cale a raţiunii către Dumnezeu, Editura „Timpuri“,
Deva, 1990, 72 p.; T. D. S., Duhovnicul de taină, Simple secvenţe de viaţă, Editura
„Cristal - Concept“, Iaşi, 2004, 86 p.; T. D. S., Viaţă înaintea vieţii ?, Editura
„Timpuri“, Deva; „Intercontempress“, Bucureşti, 1991, 128 p.; T. D. S., De la
întuneric la lumină. Semiotica ieşirii din păcatul originar, Editura „Performantica“,
2005, 268 p.; Semiotica iubirii. Iniţiere în ştiinţa comuniunii, Editura „Performantica“,
Iaşi, 2007, 292 p.; T. D. S., Trăire și sens. Atît de efemere, mărgelele de viață,
Editura „Performantica“ & „Biophotonic Concept“ (colecția „Manualul Omului“), Iaşi,
2015, 268 p.; T. D. S., Împreună cerul şi pămîntul. Mic tratat de înţelepciune
iubitoare, Editura „Performantica“, Iaşi, 2016, 268 p. etc.; T. D. S.; Shanti Nilaya,
Jurnalul de la Săcărâmb. Şcoala de Iniţiere “Arithea”, Editura „Arithea“ & Editura
„Performantica“, Iaşi, 2017, 224 p.;
25
: T. D. S., Fundamentele valorii. Arhetipuri ale spiritului românesc (in colaborare cu
Victor Isac), Editura „Moldova“ Iași, 1999, reed., „Performantica“, Iaşi, 2005, 320 p.;
T. D. S., Strategii metodico - semiotice de depăşire a confruntărilor pentru care
filosofia este piatră de încercare, 1 - 2, Editura „Cristal−Concept“, Iaşi, 2001, 190
p.; Teste−grilă şi strategii aferente, vol. 2, Editura „Cristal−Concept“, Iaşi, 2001, 208
p.; Homo hominis lupus ? Spre o semiotică a discursului politic, Editura
„Performantica“, Iaşi, 2007, 244 p.; Orizonturi metodo-logice ale educării şi stimulării
creativităţii, ȋn : Petru Ioan (coord.), Logică şi educaţie, Editura „Junimea“, Iaşi, 1994,
pp. 153-186; Performantica: interferenţe, sinergii, confluenţe (în colaborare cu Vitalie
Belous, Horia Neculai Teodorescu şi Octavian Ungureanu), Editura Performantica“,
Iaşi, 1996, pp. 6-64, 255-268; T. D. S. (coord.), Tratat de creatologie (în colaborare
cu Vitalie Belous şi Ion Moraru), Editura „Performantica“, Iaşi, 1998, pp. 6-181,
511-517;
26
T. D. S., El poder de la Luz. De la magia a la tecnologia / „Puterea luminii.
De la magie la tehnologie“, Editura „Performantica“, Iaşi, 2007; T. D. S., coord.
şi pref., The Clothing of Light: towards a Synergetic Fashion Design (album), Editura
„Performantica“, Iaşi, 2008, 58 p.; T. D. S.; A. D. Poenaru, Biophotonic clothing
complex for optimiying human health, invention patent, OSIM, Bucureşti, 2010;
T. D. S., Alesei de lumină. Voalul îngerului [des]cântat, Editura „Performantica“,
Iaşi, 2014, 269 p.; etc.);
86
● (7) spre MEDICINA BIOFOTONICA şi OPTIMIZAREA UMANĂ27:
● (8) spre TEORIA INFORMAŢIEI 28.

Pentru desluşirea ȋnceputurilor, o aparte teză de doctorat,

distinsă cu premiul Academiei Române

27
T. D. S., Terapia prin lumină. Fundamente biofotonice ale medicinei
complementare, Editura „Performantica“, Iaşi, 2003; reed. la „Cristal - Concept“,
Iaşi, 2003, 304 p.; T. D. S, Povestea „leului zburător“; T. D. S., Strategii ale terapiei
integrale: implicaţii biofotonice, Editura „Performantica“, Iaşi, 2005, 166 p.; T. D. S.,
Tinereţe fără bătrȃneţe. Spre o terapie integrală: argumentele biofotonicii, Editura
„Cristal - Concept“, Iaşi, 2005; T. D. S.; Aritia Poenaru, Vestimentaţia luminii.
Armonizarea sănătăţii prin „design sinergetic, Editura „Performantica“, Iaşi, 2006,
200 p.; T. D. S., El poder de la luz. De la magia a la technologia, „Performantica“,
Iaşi; „Il Signo“, Madrid, 2007, 136 p.; T. D. S.; A. D. Poenaru, Vestimenţia
biofotonică. O şansă pentru sănătatea umană, Editura „Performantica“, Iaşi, 2008
etc.; T. D. S., coord.; Aritia Poenaru; Aurelia Grigoriu; Marlena Pop, Vestimentaţia
biofotonică: o şansă pentru sănătatea umană, Editura „Performantica“, Iaşi, 2008,
458 p.; T. D. S., coord. şi pref.; The clothing of light: towards a Synergetic Fashion
Design (album), Editura „Performantica“, Iaşi, 2008, 58 p.; T. D. S., Exogenous
homeopathy. A synergetic therapy: the explanatory contribution of obiophotonics,
Editura „Performantica“, Iaşi; „Homeopathy for Everyone“, Jaipur (India) /
Philadelphia (SUA), 2011, 258 p.; T. D. S., Forţa vitală. Homeopatia Endogenǎ:
explicațiile biofotonicii, „Performantica“ & „Cristal - Concept“, Iaşi, 2011, 253 p.;
28
(T. D. S.; Paul Constantinescu, Resonance as a Principle of Universal Creativity:
the [bio]photonic energy - information theory, în „Revista de Inventică“, nr. 12, Iaşi,
1993, pp. 18 - 25; T. D. S., Ipostaze ontice ale informaţiei. O abordare semiotică,
în „Analele Universităţii «Al. I. Cuza»“, seria Filosofie, Iaşi, 1996, 159-163) şi tot aşa
mai departe.
87
 La ceasul pe care-l trăim acum, o dată cu păşirea colegului
nostru în cinul select al septuagenarilor, T. D. Stănciulescu, trecut
prin vămile SEMIOLOGIEI şi-ale CREATOLOGIEI, se poate împodobi
inclusiv cu nimbul METAFIZICII 29.

*
* *

Traian- Dinorel Stănciulescu accede pe tărâmul metafizicii, el

care (asemenea lui Icar) şi-a pus aripi de ceară spre a se înălţa în
spaţiul de convergenţă între cele pământeşti şi cele cereşti. El, care
(asemenea lui Acteon) şi-a asumat riscurile odiseei cognitive,
alegând zăbava în sferele luminii, acolo unde, după franco-moldavul
Ştefan Lupaşcu (adept al energetismului şi al dinamismului
contradictoriu), se joacă drama şi chiar tragedia energiei.

Ipostaze naratologice: o dialectică a complementarităţii:

sus şi jos, lumină şi ȋntuneric...

29
T. D. S., Signs of light. A biophotonic approach to human [meta]physical
fundamentals, „Cristal - Concept“, Iaşi; „Publishing House and World Development
Organization“, 2 -nd ed., Geneva, 2003, 304 p.; T. D. S., [Meta]fizica luminii. Spre o
hermeneutică a cosmologiei eminesciene, Editura „Performantica“, Iaşi, 2017, 174 p.;
Ierarhiile luminii. Conexiuni [meta]fizice, în colaborare cu Paul Constantinescu, vol. 1,
Editura „Arithea“, Iaşi, 2019, 294 p. etc.

88
 Pentru a sfârşi cu o altă analogie, l-aş asemui pe distinsul
nostru sărbătorit cu marele vizionar al semioticii moderne: Charles
Sanders Peirce, gânditorul transatlantic ce şi-a adăugat un prenume
(Santiago 30 / „Sfântul Iacob“) spre-a mulţumi discipolului şi prietenului
mai tânăr William James, pentru sprijinul pe care i l-a acordat în plan
material. Şi unul şi altul (nordamericanul, respectiv
munteanul-ardelean aşezat pentru tot restul vieţii în Moldova bunilor şi
străbunilor săi) au intrat în lumea spiritului din câmpuri profesionale
relativ îndepărtate de filosofie. Cel dintâi ca specialist în geodezie; cel
de-al doilea ca practicant al arhitecturii. Atât, doar, că cel dintâi
(Charles Sanders Peirce) şi-a dedicat aproape întreaga viaţă
matematicii, logicii simbolice, semioticii şi filosofiei pragmatiste,
pentru ca singura sa recunoaştere academică pozitivă s-o primească
doar din partea geodeziştilor. În schimb, fostul arhitect Traian-Dinorel
Stănciulescu şi-a obţinut consacrarea profesională şi vocaţională în
calitate de protolog, de creatolog şi de fiziosemiolog, fiind astăzi
profesor emerit al ultimei instituţii de învăţământ superior absolvite.
În termeni hermeneutici, aş putea spune că prietenul Traian-
Dinorel Stănciulescu şi-a început cariera cu „arhitectura lumească“,
iar pas cu pas s-a statornicit şi a evoluat în „arhitectura luminii“, din
postura cuceritorului şi a constructorului de fortificaţii 31 (în genul lui
Marcus Ulpius Nerva Traianus), ce rămâne de neabătut în proiectul
urmărit, de a desluşi tainele creaţiei. Aceasta, în măsura în care
numele moştenit, Stănciulescu, provine de la onomasticul Stanciu, iar
acest ascendent patronimic este expresia prosoponimică a hilonimului
stâncă, respectiv stană.
Iar pentru a-l amuza, să-l informez pe Reldino (coautor la
volumul In nomine mentis, anima, Editura „Arithea“, Iaşi, 2018, 146
p.) că aş putea semna cele de mai sus cu binomul onomastic Stancu
(respectiv Stâncă, sau Chifa, care toate roiesc în jurul pietrei,
respectiv al lui Petru) Ioan.
*
* *

Oricum, „cel statornic (Petru) şi de Dumnezeu protejat (Ioan)“

îţi urează LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE, dragă Traian-Dinorel
şi DRUM BUN PE MAI DEPARTE (inclusiv în orizontul trăirilor cu
sens, nu chiar efemere şi nici pe de parte himere)!

Profesor universitar emerit dr. PETRU IOAN

30
Varianta pentru „Saint James“ (în rom.: Sf. Iacob)
31
Inclusiv de valuri sau ridicături întărite de pământ (în rom.: Traian < troian / troiene)
89
 Feed-back la totalitate

O dată ce am recunoscut totul celor multe şi cu migală consemnate mai

sus de dragul meu ȋnvăţător şi prieten, Petru Ioan, un răspuns de ȋnţelepţire
asumată i se datorează explicit sau implicit. Cu alte cuvinte, un răspuns pe care
nu ȋmi rămâne decât să ȋl traduc ȋn fertile ȋnvăţături de viaţă.
Ȋncep chiar cu această excepţională hărnicie de a sta nemişcat ȋn
faţa foilor albe de hârtie, care ȋncet-ȋncet se umplu cu gânduri generoase
despre celălalt, atunci când acesta le merită, desigur, pentru că Profesorul
nu a făcut niciodată rabat de la valoare. Apoi, menţionez o uimitoare
meticulozitate de administrare a detaliilor de scriitură, de la cele ale
tehnoredactării textelor şi până la acurateţea bibliografiei utilizate.
Totodată, aspiraţia spre o anume exhaustivitate a argumentării, a
exemplelor utilizate etc. mi-a influenţat cât a fost cu putinţă propriul mod de
a gândi. Bunăoară, mi-a fost atât de drag modul ȋn care, asumând la
rându-i, semiotic (hexadic−situaţional), problema educaţiei creative,
profesorul Ioan nu şi-a oprit demersul justificativ până nu a exemplificat
toate cele 64 + 1 combinaţii de situaţii didactice pe care polii hexagonului
logic folosit ȋn această situaţie − ca şi ȋn multe altele − ȋi ȋngăduie.

Strategii apropiate situaţional ale demersului semiotic:

9dȊn sfârşit, regăsesc o anume apropiere stilistică ȋn propriul meu chip

de exprimare: riguros şi jucăuş, totodată. Ca să nu mai vorbesc de respectul
Profesorului atât pentru cei de la care a ȋnvăţat, cât şi pentru cei pe care i-a
ȋnvăţat: propriii săi profesori, membrii familiei − copii, nepoţi − până la familia
atât de extinsă a celor pe care i-a educat ca studenţi, doctoranzi etc.
Pentru toate aceste daruri ȋn care mă recunosc ȋntr-o atât de bună
măsură − potrivit unui principiu pe care noi, oamenii, ar trebui să ȋl
recunoaştem firesc ȋn raport cu semenii de valoare − EU SUNT TU − nu
ȋmi rămâne decât să adaug ȋncă o dată, la rându-mi atotcuprinzător:
AVE, MAGISTER.
90
 Capitolul 3
DE PRETUTINDENI VENITĂ, COLEGIALĂ,
COMUNIUNEA

Faptul că Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi − cea mai

veche ctitorie a spiritului academic românesc − este şi cea care mi-a
adăpostit propria creştere spirituală reprezintă un privilegiu pe care, de
fiecare dată când am prilejul, ȋl amintesc cu o tacită plecăciune a frunţii.
Privilegiul este cu atât mai mare cu cât umbrele istorice ale Ȋnaltei
Şcoli de Ȋnvăţătură − pe unde au trecut magistrale personalităţi de cultură
− şi-a păstrat multă vreme sloganul demnităţii sale:
“Intră cine vrea, iese cine poate”.
Un principiu care a fost supus ȋn varii chipuri prefacerilor istoriei.

Ȋntru ȋnvăţăcei, ȋmplinite sub cupola Almei Mater Iassiensis,

sensuri de ȋmpreună-ȋnvăţătură

Ceea ce pentru mine a fost ȋn egală măsură de preţios − pe lângă

faptul de a fi avut dascăli de excepţie, ȋncă vitali, dar şi ȋn bună măsură
deja plecaţi, pe care ȋi voi onora ȋntr-un volum de sine stătător al Cărţii
de Viaţă − este faptul că tot Universitatea Ieşeană mi-a adăpostit şansa
de a deveni eu ȋnsumi profesor universitar, membru activ al unei societăţi
didactice, cultural-ştiinţifice naţionale, cu care − ȋntr-un chip sau altul am
ȋmplinit arc spiritual, trecând dincolo de munţi şi păduri, văi şi ape.
Pentru a fi ȋmpărtăşitori, bucurându-ne pur şi simplu.
Ȋmpreună Ȋnvăţători.

91
 PETRU BEJAN
Preţuitor al frumosului ȋn variile chipuri ale limbajului,
generos dăruitor al rafinamentului de a semnifica

... Şi, mai ales, atât de statornic coleg şi prieten, pe care te

poţi bizui de fiecare dată când nevoia o cere. Iată ce am ȋmpărtăşit cu
profesorul Petru Bejan, după ce porţile ochiului şi ale minţii ni s-au
deschis ȋnaltelor noastre aspiraţii universitare, ȋngăduindu-ne să fim
parteneri de ȋnvăţătură dăruită ȋnvăţăceilor noştri, spre a-i cultiva ȋn
orizontul semnelor şi simbolurilor, al hermeneuticii armonice.
Aspiraţia armonizării omului cu mediul său de viaţă, asumarea
principiului „ȋmi place pentru că am nevoie bio-psiho-logică de acest
ceva” − dăruit alături atât ȋn amfiteatru, cât şi publicului larg, la vernisarea
expoziţiilor de artă plastică sau la ȋndrumarea doctoranzilor ȋntru
cunoaşterea şi preţuirea valorilor estetice şi câte altele, ȋmi ȋngăduie să
spun că „Ȋmpreună ȋnvăţători” reprezintă un adevăr dobândit ȋn
comuniune: „Mulţumesc, Petru, pentru tot ceea ce tacit am statornicit şi
preţuit ȋn echipă. Mulţumesc din toată inima”.

Un semiotician în Agora

Cu seninătatea vederii de frumos...

Mai bine de trei decenii, numele profesorului Traian-Dinorel

Stănciulescu a fost asociat semioticii și filosofiei creației, discipline pe care
le-a predat cu tact, eleganță și pasiune studenților care s-au succedat an de
an în universitatea ieșeană. Multe din proiectele sale s-au finalizat sub cupola
instituțională a AROSS (Asociația Română de Studii Semiotice), pe care a
înființat-o și condus-o cu pricepere, dar și sub cea a Institutului de Inventică
din Iași – cel care i-a oferit cadrul potrivit pentru a converti competențele
teoretice în soluții practice, aplicabile în viața de zi cu zi.

92
 Mulțimea acestor contribuții se distribuie radiant în zecile de cărți,
congrese și conferințe, în sutele de studii și articole, în miile de ore
petrecute în amfiteatrele Facultății de Filosofie. Sistematizarea acestora,
așezarea lor într-o ordine tematică și/sau evolutivă, poate părea o
întreprindere temerară, anevoie de biruit, însă neapărat necesară.
Deşi aparent eterogene în privința conținutului, cărțile
profesorului Stănciulescu au alură inițiatică; ele doresc să explice, să
lămurească, să familiarizeze pe cititori în domeniile de investigație
asumate. Pe de altă parte, există și o latură confesivă, care îi oferă
autorului posibilitatea de a evoca momentele și experiențele decisive ale
propriei vieți 32. Generozitatea epistemică, lejeritatea cu care preschimbă
registrele discursive și explicative, ineditul asocierilor, curajul de a
propune noi piste de cercetare, disponibilitatea comprehensivă... sunt
doar câteva din calitățile inconfundabile ale dascălului ieșean. Există
însă anumite constante sau idei recurente care poartă amprenta acestuia
și conturează profilul unui intelectual angajat, atent la preocupările de zi
cu zi ale semenilor.
Una din comunicările profesorului Stănciulescu la Salonul de
Inventica (2016) vorbește despre „Coborârea semnelor în Agora”.
Motivația unei asemenea propuneri fusese aceea că semiotica, știința
generală a semnelor, „nu se cuvine dăruită celorlalți doar ex catedra, prin
sensurile sale conceptual-metodologice extrem de riguroase – ca să nu
spunem rigide, adesea –, ci dimpotrivă, ea trebuie așezată viu și fertil,
explicit și aplicativ, direct în mintea creatorilor de semne: poeți și pictori,
muzicieni și sculptori, actori și dansatori etc., pentru a le potența limbajul
creator” 33. La modul ideal, sensul evoluției omului trebuie să urmeze
traseul Parnas-Agora-Parnas – unul de urcuș spre înălțimile Spiritului,
dar și de coborâre la viața și inima cetății:
„Chiar dacă o operă a fost generată într-un înalt Parnas contextual,
coborârea semnelor sale în Agora – în viața oamenilor de rând, adică –
ar trebui să se întâmple cu necesitate, contribuind prin asumarea
sensurilor sale aplicative la optimizarea vieții umane...”34.
Cum anume ar putea fi convertit vocabularul semioticii și metodologia
presupusă de aceasta în soluții aplicative, aici și acum? Prin corelarea, într-o
viziune unificatoare, integralistă, transdisciplinară, care ar absorbi, concilia și
depăși toate polaritățile și antagonismele, punând în acord trecutul și
prezentul, mintea și inima, intuiția și rațiunea, emoția și conceptul, poezia și
filosofia. În acest context epistemic extrem de generos, profesorul
Stănciulescu propune o nouă disciplină, cu virtuți holistice,
32
Traian-Dinorel Stănciulescu, Trăire și sens, atât de efemere, mărgele de viață, Editura
Performantica & Biofotonic Concept, Iași, 2015.
33
Shanti Nilaya, Traian D. Stănciulescu, In nomine mentis, anima, Editura Arithea, Iaşi, 2018, p. 5.
34
Ibidem, p. 7.
93
Semio-Bio-Fotonica, în creuzetul căreia am regăsi distilate semiotica – „știința
generală a semnelor” și biofotonica – știința „luminii vii”.
Modelul unificator propus ar parcurge un itinerariu cognitiv care
leagă teologia (creația prin lumină), filosofia (semiotica și creatologia) și
știința (biofotonica). În felul acesta, s-ar găsi formula optimă care așază
în fertilă rezonanță omul, cosmosul și pe Dumnezeu.
„La început a fost semnul”, argumentează autorul35. Urmărind
puterea creatoare a cuvântului originar, vom trece la un moment dat de la
lumină la iluminare. Noua Paradigmă a Iluminării s-ar dori soluția potrivită
la deriva ontologică pe care o experimentăm involuntar. Posibilitatea
activării noii ordini este condiționată de asumarea unui imperativ
strategic, pe termen lung: Vom fi împreună – prin cuvânt, sens, facere
luminoasă – sau nu vom fi deloc. 36
Profesorul Traian-Dinorel Stănciulescu invocă frecvent în
lucrările sale termeni precum lumină, creație, informație, sens, vibrație,
undă, rezonanță, trăire, consonanță, în împrejurări care aduc în același
orizont epistemic referințe simbolice, istorice, arhetipale, lirice, artistice,
antropologice, naționale, scientologice, sapiențiale... Construcțiile sale
argumentative sunt rizomatice, arborescente, susținute suplimentar fie
de imagini, fie de scheme explicative. Aplicată riguros și adaptată
propriilor ipoteze, metodologia semiotică oferă cititorilor ocazia de a-l
însoți pe filosoful ieșean în surprinzătoarele și ineditele sale călătorii
spirituale, urcând și coborând ritmic, neobosit, între Parnas și Agora,
pentru a ne vorbi cu entuziasm despre virtuțile terapiei prin lumină și
binefacerile iluminării. La ceas aniversar, îi dorim:
ANI MULȚI, FRUMOŞI, LUMINAȚI!

Profesor universitar dr. PETRU BEJAN

Ceea ce concret am ȋnvăţat să preţuiesc şi să urmez, ȋntre

multe altele, ca un aparte exemplu constant oferit de Petru, a fost
seriozitatea jucăuşă, eficienţa relaxată cu care ştie să rezolve
problemele. Parcă ȋl aud acum spunând, ȋntru ordonarea lucrurilor, cam
aşa: „Perfect, voi fi alături la susţinerea doctoranzilor tăi. Zbor către Paris
dimineaţa, dar mă conectez din taximetru, apoi de la aeroport când −
după check-in − am răgazul să citesc câteva gânduri notate pe marginea
referatelor, tu le ȋnregistrezi, iar eu trimit textul prin WhatsApp... Când mă
ȋntorc, trec calificativele ȋn catalog. Numai bine”.
Admirabil, prieten drag. Ȋmi ridic pălăria.

35
Traian-Dinorel Stănciulescu, La început a fost semnul. O altă introducere în semiotică,
Editura Performantica, Iași, 2004
36
Shanti Nilaya, Traian D. Stănciulescu , op.cit., p. 88.
94
 IOAN BIRIŞ
Promotor al logicii aplicate in social,
riguros decriptor al filosofiei analitice

Cu prietenul şi colegul Ioan Biriş m-am regăsit cu mare

drag, după 1990, ȋn orizontul Rădăcinii de Ardeal, căreia − cultural
vorbind − amândoi ȋi suntem datori.
Seriozitatea aşezată sub semnul acestei culturi, dar şi vorba mucalită
cu care Ioan este dăruit, face din fiecare ȋntâlnirea a noastră − la Timişoara sau
la laşi, cu prilejul parteneriatelor doctorale mai ales − o reală sărbătoare.
Faptul de a ne plimba paşii prin Parcul Rozelor de pe malul Begăi
sau prin Parcul Copoului, sub semnul Teiului de Emin, filosofând cu
privire la orizonturile logice ale creaţiei care ne fascinează deopotrivă,
reprezintă un privilegiu pe care amândoi ȋl datorăm unei deveniri
apropiate, ȋntr-o epocă apropiată.
Ce privilegiu de găsire spirituală, frăţioare. Mulţumesc vieţii de dar.

Pledoarie pentru o filosofie a creației

Tainic, privind la cele nevăzute…

Se întâmpla cam pe la jumătatea anilor ’70 din trecutul secol.

Eram absolvent de filosofie al Universității din Cluj, dar îmi luasem
repartiția la Arad, orașul adolescenței mele. Îmi amintesc că într-o zi
bogat însorită, în fața clădirii unde se afla pe atunci sediul redacției
ziarului local de pe bulevardul central al Aradului, o cunoștință comună
îmi prezintă un tânăr înalt, uscățiv, cu un zâmbet molipsitor și privire
caldă, zicându-mi: uite, e filosof de-al tău! Dar nu numai...
95
 De ce „nu numai... ?”, m-am trezit întrebând. Era vorba de Traian
(și Dinorel, un prenume care mi-a atras imediat atenția, poate pentru
raritatea lui) Stănciulescu, absolvent de arhitectură, dar începuse (așa
am reținut atunci) și studiul filosofiei la Universitatea din Iași. Cu
Traian-Dinorel Stănciulescu – dată fiind dezinvoltura sa și spiritul larg
comunicativ – se putea lega imediat prietenie sau, oricum, o rapidă
amiciție colegială, tinerească. Mi s-a părut de la început o figură
interesantă, un om care îmbina în mintea lui știința și matematica
arhitecturii cu spiritul filosofic, cu speculația metafizică. Ce combinație
interesantă, mi-am zis!
Ne-am întâlnit pe urmă, de mai multe ori, în frumoasa cetate a
Aradului (Traian D. Stănciulescu fiind și el arădean pentru câțiva ani,
părinții săi locuind o vreme la Sântana, ȋn județul Arad), însă la un
moment dat l-am pierdut pe Dinorel din câmpul vederii citadine. Se
mutase din Arad, cred că absolvise filosofia și a devenit profesor la Deva
(așa îmi spun amintirile mele, nu știu cât de exacte), ceea ce însemna că
a „părăsit” arhitectura și s-a dedicat filosofiei. L-am găsit apoi, chiar pe la
începutul anilor ’80, prezent cu câte un studiu în “Revista de filosofie”,
unde începusem să public și eu.
După încă un deceniu ne-am revăzut în activitatea universitară,
Traian D. Stănciulescu la Iași, eu la Timișoara, încrezători în destinele
noastre filosofice. Și iată-ne în prezent, după mai bine de patruzeci de ani
de când ne-am cunoscut, în fața unui moment de „bilanț”, i-am putea
spune, când – fără să număr exact – colegul și prietenul Traian-Dinorel
cred că poate prezenta peste patruzeci de volume apărute sub
semnătura sa, precum și câteva sute de studii și articole. Cunoscându-l,
nu mă miră această prolificitate, spiritul său este unul neobișnuit de
creator, mereu neliniștit și în continuă cercetare, câmpurile filosofice
investigate fiind, în mare, cele ale semioticii, ale creației și hermeneuticii,
axiologiei și biofotonicii, dar și ale religiei și terapiei.
Nu m-a mirat deloc faptul că, pe lângă activitatea de la
Universitatea Ieșeană, Traian D. Stănciulescu era, în paralel, cercetător
științific la Institutul Național de Inventică din Iași, context în care
valențele sale creative s-au putut manifesta în plenitudinea lor. Bănuiesc
că acest cadru l-a condus într-un fel, în anii ’90, către studiul creației, de
la miturile cosmogonice şi până la teoriile actuale ale performanticii, de la
realizarea unui tratat de creatologie până la conturarea unei teorii
filosofice asupra creației.
Dintre numeroasele probleme pe care le-a abordat filosoful și
cercetătorul științific Traian D. Stănciulescu mă voi rezuma, în rândurile
care urmează, îndeosebi la volumul său Introducere în filosofia creației
umane (prima ediție apărută în 1999, iar a doua în 2005). Aleg această
direcție de cercetare deoarece am fost preocupat și eu de problematica
96
creației culturale (publicând în 1996 lucrarea Istorie și cultură, apoi, în
anul 2000, Sociologia civilizațiilor), intersectându-ne în acest perimetru
al investigațiilor. Preocupările mele au vizat în mod predilect finalitățile
creației culturale și posibilitățile metodologice de a clasifica diferitele
culturi și civilizații în funcție de respectivele finalități creatoare.
Pornind de la provocarea relativismului sceptic (în linia Popper –
Hübner), adică de la credința lui Karl Popper că o teorie științifică nu
poate fi niciodată verificată, ci cel mult falsificată, și de la afirmația
îndrăzneață a lui Kurt Hübner, afirmație conform căreia nu ar exista
„niciun gram mai mult de adevăr” într-o teorie științifică „decât într-un mit”,
am studiat istoria marilor culturi condus de ipoteza asumată că unitatea
de cultură și civilizație rezidă în creativitatea umană, în primul rând în
creativitatea religioasă. Ținând seamă de finalitățile culturale ale
creațiilor comunitare, am propus tipologizarea culturilor în culturi cu
creativitate orientată predominant conservativ, apoi cu orientare
axio-tradițională, cu orientare policentrică și cu orientare
pragmatic-raționalizatoare.
Studiul culturilor a apelat în principal la metodologia comparativă,
care a cunoscut mai multe faze: faza comparativismului filologic (afirmat
mai ales prin studiul mitologiilor de către Max Müller); comparativismul
antropologic-etnologic (reprezentat îndeosebi de E. B. Taylor, J. Frazer, iar
mai aproape de noi de către C. L. Strauss); comparativismul genetic
(utilizat în special de către G. Dumézil); comparativismul hermeneutic
(reprezentat exemplar prin demersul lui Mircea Eliade, pentru care
dimensiunea istorică, relativă a creațiilor, trebuie cuplată cu dimensiunea
transistorică, universală a semnificațiilor).
Exprimată mai poetic, această îngemănare a relativului cu
universalul ar putea fi reprezentată, în termenii lui Régis Debray, prin
„efectul de horn”. Ar exista în fiecare cultură, cum spunea și Mircea
Eliade, un „centru al lumii”, care, pe verticală, dă în sus către „poarta
cerului”, ca pe un „horn”, iar în jos ne conduce spre cauza fondatoare,
către unitatea originară, nevăzută. Transcendența este, atunci, nu doar
„în sus”, ci și „în jos”, căci, vorba lui Lucian Blaga, de astă dată,
„producerea unui stil e un fapt primar”, adică un fapt ce seamănă cu cele
ale Genezei, iar „constatarea unui stil e un fapt epigonic, de reprivire
duminicală”.
Am amintit aceste metafore în legătură cu fenomenul creativității
culturale (pe care le-am folosit în demersul introductiv al lucrării mele,
Istorie și cultură), tocmai pentru a reliefa o „întâlnire” – să-i zicem de
metodă – cu procedeul utilizat de Traian D. Stănciulescu la începutul cărții
sale, Introducere în filosofia creației umane. Căci această carte începe – în
loc de prefață – cu cerința, mai degrabă a arhitectului, de a face apel la
figura geometrică a ovoidului, pentru a putea înțelege apoi, în plan filosofic,
97
„strania identitate” a formei și ideii. Filosoful ieșean se arată convins de
faptul că sculptorul Brâncuși a gândit bine despre ovoid ca „formă a tuturor
formelor”, că a sa Coloană a Infinitului exprimă plastic tocmai
transcendența în sus și în jos, de care am amintit mai înainte.
După deschiderea, prin metaforă, către dimensiunea conceptuală
a creației umane, Traian D. Stănciulescu acceptă ideea filosofiei creației
ca o disciplină metaeuristică, o disciplină care trebuie să îmbine analiza
ontologică a fenomenului creator cu o analiză epistemologică și o alta
praxiologică, ceea ce înseamnă că fenomenul de creație trebuie abordat
într-o modelare integratoare. În acest scop, autorul nostru investighează,
aproape exhaustiv, diferitele grupuri de teorii referitoare la procesul
creației: teorii axate pe structura discursului creator prin raportare la
trăsăturile psiho-fiziologice ale subiectului creator (C. Spearman, J. P.
Guilford ș.a.); teorii despre mecanismul psiho-logic al actului de creație (J.
Malzman, R. Arnheim, H. Piéron ș.a.); teorii despre produsele creației (G.
Simondon, A. P. Usher ș.a.); teorii despre contextele social-istorice ale
creației (J. P. Sartre, R. May ș.a.); teorii despre motivația actului de creație
(S. Freud, L. S. Kubie ș.a.); teorii despre receptarea operelor create (E.
Fromm, J. B. Moreno ș.a.).
Urmărind obiectivul unei modelări integratoare, Traian D.
Stănciulescu optează pentru metodologia semio-logică a unei hexade
care cuprinde, în partea de sus, trei elemente – potențialitatea creatoare
(respectiv, creatorul), procesul de creație (semnificarea) și produsul
creației (mesajul) –, iar în partea de jos tot trei elemente, și anume
referențialitatea (sau contextul), realizarea (adică finalitatea) și
receptarea (destinatarul).
Pe latura potențialității creatoare, în acord cu opiniile lui Alex F.
Osborn, autorul român are în vedere capacitatea absorbativă a omului
(puterea sa de observație), capacitatea de reținere (de memorare),
capacitatea de raționare (de analiză și judecată) și capacitatea creativă
(de reprezentare, previziune și producere de nou), cu sublinierea că,
alături de exprimarea prin limbaj verbal, creativitatea reprezintă trăsătura
definitorie a ființei umane.
În sfera potențialității creatoare interacționează mai mulți factori,
cum ar fi factorii biologici (Traian D. Stănciulescu optând pentru teza că
genialitatea, de exemplu, nu depinde de vârstă, unele genii
manifestându-se la vârste fragede, de pildă Mozart, Beethoven, dar și
Gauss, Pascal, altele la vârste înaintate, cum ar fi cazul lui Michelangelo,
Goethe, Fourier, Dali și alții), apoi factorii psihici (asociativitatea gândirii,
fluența acesteia, sensibilitatea față de probleme, originalitatea,
capacitatea analitică și sintetică, aptitudinea de redefinire, coerența etc.,
dar și motivația, curiozitatea, pasiunea etc.), precum și factorii sociali și
psiho-sociali (familie, școală, climat cultural etc.). Cu precizarea că,
98
oarecum contrar așteptărilor, așa cum rezultă din cercetări făcute în
acest sens, corelația dintre coeficientul de inteligență și cel de creativitate
este relativ scăzută (r = 0,26).
Cu privire la procesul de creație, autorul convine să avem în
vedere următoarele etape: pregătirea, incubația (sau maturizarea tacită
a problemei), inspirația (adică momentul „iluminării”), elaborarea,
verificarea și finalizarea. Dacă primele trei etape țin mai mult de
psihologia creației, etapa de elaborare s-ar încadra mai degrabă în sfera
praxiologiei și logicii creației, iar verificarea și finalizarea vizează mai mult
sociologia creației.
Firește, filosoful ieșean are în vedere și complicata relație dintre
tradiție și inovație, atrăgând atenția că orice act (produs) de creație
umană se înscrie în sfera unei legi a continuității informaționale, căci pe
axa tradiție – inovație există un transfer informațional ce permite
omogenitatea, dar și creșterea în complexitate a interdependențelor
structurale la nivelul seriilor de creație.
Atributul valoric poate cel mai important al tradiției, în viziunea lui
Traian D. Stănciulescu, este „generanța”, respectiv capacitatea structurilor
tradiționale de a se re-actualiza și re-valorifica în funcție de cerințele noi.
Această capacitate este una graduală, putându-se vorbi, la un pol, de
tradiții puternic generante, de tradiții vii și valoroase, iar la celălalt pol de
tradiții „moarte”, slab generante, fără valoare. Găsim aici ceea ce a fost
numit uneori „paradoxul tradiției”, adică acele situații când trecutul poate fi
mai valoros în viitor decât în trecut! Sau, altfel spus, inovația poate fi privită
ca o extrapolare a tradiției, căreia i se opune tot tradiția! Acest paradox ar
putea fi considerat atunci, pe urmele lui Lucian Blaga, drept un impuls
pentru o nouă filosofie a istoriei.
Poate și sub influențele din epocă venite dinspre Petre Botezatu
sau Constantin Noica, Traian D. Stănciulescu se gândește la un moment
dat la tentativa conturării unei „logici naturale” a procesului de creație,
posibilitate pe care o întrezărește în perspectivă semio-logică. Această
perspectivă ar avea nevoie, consideră autorul, de trei asumpții semiotice:
descrierea potențialului creativ în termeni de competență și performanță
comunicativă; raportarea pocesului de creație la dimensiunile
structural-funcționale ale comunicării creatoare; studiul actelor de creație
ca ansamblu de „semne culturale”. Din această descriere ne dăm seama
de apropierea filosofului ieșean de poziția lui Umberto Eco privind obiectul
semioticii, poziție care mută accentul de pe aspectele „culturale” pe cele
„comunicaționale”, gândite ca procese creatoare.
Perspectiva unei „logici naturale” a creației impune, după opinia
filosofului nostru, câteva considerații privind relația logic – istoric. În primul
rând, privind lucrurile diacronic, ceea ce este „istoric” pre-există față de
„logic”, întrucât orice creație are loc într-un cadru istoric pre-existent. Din
99
acest motiv logicul apare drept ceva „abstras” din istoric, însă, într-o
mișcare oarecum în cerc, acest logic se întoarce în istoric, îmbogățindu-l. În
al doilea rând, privind în perspectivă sincronică, relația logic – istoric este
văzută la modul similar cu relația dintre cauză și efect, în ideea că numai
după apariția sa, efectul poate influența în sensul modificării factorului
cauzal. Însă dimensiunile logico-istorice, precizează Traian D.
Stănciulescu, nu se pot manifesta în lipsa planului psihologic al creației,
plan în care se contopesc elementele social-istorice cu cele rațional-logice,
unde fuzionează obiectivitatea cu subiectivitatea.
*
Ajunși în acest punct se pot întâlni câteva dificultăți (pe care
autorul, aflat în plină putere creatoare, cred că le-ar putea soluţiona într-o
eventuală a treia ediție a lucrării despre care discut aici). Astfel, pe de o
parte, procesul creației nu poate fi abordat fără a ține seamă de factorii
psihologici, dar pe de altă parte, se intenționează fundamentarea unei
logici naturale a creației. Cum pot fi armonizate cele două registre? Poate
fi considerat logicul drept ceva „abstras” din istoric și psihologic?
Consider că ar trebui ținut seamă, mai aproape de perspectiva
arhitectului, de faptul că modelarea pe care o urmărește filosoful ieșean
pentru o teorie a creației își găsește „locul” între logic și realitatea istorică,
modelul urmând să imite acest proces, oarecum în tradiția modelării lui
Goethe. Însă, în acest caz, modelul logic nu mai poate avea statut de
„abstras” din realitate, ci mai degrabă de o „transformare” a realității (și
chiar o „deformare”), ceea ce ar însemna că modelul trebuie privit ca un
„substitut” de realitate.
O altă chestiune de discutat este următoarea: dimensiunea
psihologică este absolut necesară pentru orice act de creație (în sens de
descoperire de „nou”)? Se știe că, pornindu-se de la Leibniz, în filiera
Bolzano – Frege a întemeierilor logice, s-a putut dovedi, cel puțin pentru
creația matematică, faptul că se ajunge la noi descoperiri numai pe cale
logic-deductivă, eliminându-se orice elemente intuitiv-psihologice.
Concluzia ar fi atunci aceea că, în unele cazuri cel puțin, creativitatea
poate fi doar logică, nu și psihologică.
Apoi, după cum am arătat, Traian D. Stănciulescu optează pentru
o perspectivă semio-logică de modelare a procesului creativ. Se
subînțelege atunci că nici limbajul nu poate fi înțeles fără dimensiunea
creativă, apelul în acest caz la psihologia limbajului și la psihologia
gândirii apărând drept ceva firesc, așa cum a procedat și Karl Bühler în
urmă cu peste un secol. Dar să nu uităm că – în perspectivă semiotică –
semnificația are în vedere deopotrivă conținutul gândurilor și al
limbajului, punându-ne în fața următoarei dificultăți pentru eșafodarea
unei logici naturale a creației: cum poate fi corelat conceptul cu limbajul,
din moment ce ele sunt de naturi diferite?
100
 După cum a observat și Peirce la vremea sa, în raportul dintre
gândire (concept) și semn ar trebui să acordăm întâietate gândirii,
acceptând că gândirea precede orice semn, altfel nu putem ocoli
regresia la infinit pe linia semnelor. Iar în legătură cu limbajul, dificultățile
provin mai ales din utilizarea limbajului natural. Astfel, dacă acceptăm că
semnificația este o proprietate semiotică și, totodată, semantică a
termenilor și expresiilor din limbajul natural, atunci ambiguitatea (mai
multe semnificații pentru același enunț) și chiar anomalia (cazul când
semnificația este aberantă) nu sunt și ele proprietăți pentru aceiași
termeni și pentru aceleași expresii?
În fine, opțiunea pentru considerarea proceselor creatoare drept
fenomene comunicaționale obligă la înglobarea dimensiunii subiective,
psihologice în procesul comunicării, ceea ce conduce, în mod obligatoriu,
la o slăbire a obiectivității, implicit a unei teorii logice a creației. Așa stând
lucrurile, atunci ar putea fi utilă luarea în considerare și a liniei de
teoretizare și modelare Bühler – Habermas, ținând seamă de cerința
acestuia din urmă, tocmai pentru a păstra un grad de obiectivitate
acceptabil în comunicare, de a impune procesului comunicațional norma
de inteligibilitate.
*
La moment de sărbătoare îi doresc colegului și prietenului Traian
D. Stănciulescu să găsească, în continuare, resursele înnoitoare pentru
a face din filosofia creației o „introducere în teoria generală a devenirii”,
așa cum medita cu mulți ani în urmă. Căci, așa cum se exprima
sărbătoritul nostru la finalul cărții despre care am scris în aceste rânduri,
„cultivarea unei filosofii a creației umane în pământul fertil al acestor
teritorii (care nu-i erau accesibile odinioară lui Prometeu-Omul) îl poate
conduce pe homo significans/sapiens la obținerea unor roade neprețuite
pentru devenirea sa socio-istorică”.

Profesor universitar emerit dr. IOAN BIRIŞ

Mulţumesc din inima ţinutului din care venim amândoi,

frăţioare, pentru bucuria de a fi ȋmpărtăşit ȋn atâtea orizonturi de ţară şi
de lume dulceaţa şi fermitatea aceluiaşi grai şi gând ardelenesc, pentru
faptul de a fi aspirat ȋn varii moduri la statornicirea unuia şi aceluiaşi
univers al creaţiei, având ca finalitate omul ȋnsuşi.
Astfel, am ȋnvăţat şi acceptat cu mare drag, din dezbaterile
noastre atât de pline de sens, că ȋntotdeauna există o cale a ȋnţelepciunii
de mijloc − aurea mediocritas − pe care o datorăm privilegiului de a fi de
la bun ȋnceput ȊMPREUNĂ, ȊNVĂȚĂTORI.
Cu iubitoare ȋnţelepciune, spre a rostogoli visul creaţiei ȋn lume.

101
 AUREL CODOBAN
Maestru al ȋnaltelor zidiri de spirit,
poet al iubirilor de-amurg...

Ce prietenie frumoasă am ȋmplinit, frăţior atât de drag,

ancorată ȋncă ȋntr-o vreme prerevoluţinară, ȋn care nu aveam grija altei
agonisiri decât aceea a „ȋntâlnirilor admirabile”. Cu zâmbetul pe buze
adică... Nu ma ȋndoiesc că ţi le vei aminti tu ȋnsuţi, amintindu-ţi cum
străbăteam ȋntr-un sens sau altul altul traseul transilvan dintre Deva şi Cluj,
pentru a ne ȋntâlni dis-de-dimineaţă − ce hărnicuţi eram − a ne privi drept ȋn
ochi pentru a verifica razele dobândite sub ochi, a ne ȋmbrăţişa şi, ȋn sfârşit,
a ne grăi, prelungind cuvintele, deloc multe la ȋnceput:
Servuuus. No hai....
Şi, mai apoi, urma şuvoiul din noi.

Portretul semioticianului ca hermetist

Fără cuvinte, doar zâmbetul...

Mă întrebam în vară, la sfârșitul școlii, unde se duc atât de repede

anii, cu aceeași gravitate cu care Murphy se întreba unde se duc găurile
când mâncăm cașcavalul, când tocmai am aflat că Traian-Dinorel
Stănciulescu urmează să împlinească șaptezeci de ani. N-a fost chiar o
revelație, tot mai mulți dintre colegii și amicii mei au început să aibă o
asemenea vârstă, dar mirare a fost: iată de cât de mult timp îl cunosc!
Pentru că îl cunosc de demult, de foarte multă vreme încă din ultimul
deceniu al vechiului „vechi regim”, când ne-am întâlnit la redacția revistei
„Tribuna”, condusă atunci de scriitorul Vasile Sălăjan. Iar amintirea zice
că parcă ieri era când adusese un studiu al lui în care discuta modelele
cosmologice… pe filiera eminesciană.
102
 Dar am ezitat îndelung, de atunci din august până acum, aproape
de limită, negăsind felul potrivit de a vorbi despre întâlnirile noastre,
directe sau mediate de texte, simpozioane și proiecte comune. Am ezitat
și din cauza lui și din cauza mea.
Din cauza lui, pentru că de îndată ce m-am gândit la ce aș putea
scrie despre el, am fost covârșit de mulțimea de preocupări, interese și
activități, de multitudinea de fațete și dimensiuni, de domenii și creații care
depășesc mult și în multe direcții limitata mea expertiză semiologică.
Din cauza mea, pentru că, îmbătrânind, am început să-mi pierd
încrederea în teorie. Subliniez pentru cele ce vor urma: în teorie, nu
neapărat în cunoaștere. Cred că teoria este felul cum ținem noi minte
ceea ce merită să reținem, arta noastră a memoriei, după ce vechea artă
a memoriei a fost blocată de Reformă și Contrareformă. Adică, în ultimii
ani, m-am convins tot mai mult că fondul ultim al minții este narativitatea
și că teoriile noastre logice, construite în cadru axiomatic, cu care ne
mândrim ca teorii științifice, nu sunt decât o nouă artă a memoriei, nimic
altceva. Așa că am ajuns să prețuiesc mai mult proza decât teoria și mai
mult stilistica existențială decât metafizica.
Urmarea este că în locul unei prezentări academic-universitare a
teoriilor semiotice ale lui Traian-Dinorel Stănciulescu mi-am propus să
fac un portret, chiar dacă nu îndrăznesc să mă consider a fi deja
prozatorul care, acum, mi-aș fi dori să fiu. (Dar tot astfel nici semiologul
care ar fi trebuit, probabil, să fiu…)
Așa cum ni se înfățișează la șaptezeci de ani, se poate spune că
Traian-Dinorel Stănciulescu este un om împlinit, un om, cum spune
înțelepciunea populară, care nu a trăit degeaba. O constatare obiectivă și
standardizată ni-l arată a fi director științific al Institutului Național de Inventică,
președinte al Asociației Române de Studii Semiotice, membru al Academiei
Oamenilor de Știință din România, membru în comitetul director al
International Association for Semiotic Studies (IASS-AIS), membru în
comitetul director al International Communicology Institute din SUA (ICI),
membru al International Union for Anthropological and Ethnological Studies
(IUAES) şi ȋn multe alte instituţii academice (inter)naţionale.
Iar pe o altă latură, dacă tot vorbeam despre dificultatea de a-l
surprinde într-o singură postură, profesor asociat la Universitatea
AKAMAI (SUA) în domeniul medicinei integrative, doctor în Medicină
Naturopată, titlu onorific conferit de Institute for Natural Medicine, SUA,
vicepreședinte al Asociației Naționale pentru Terapii Complementare din
România (ANATECOR), membru al Royal Academy for Complementary
Therapies from Sri-Lanka & Alma-Ata, ILA (International Association of
Light), ESSSAT (European Society for the Study of Science And
Theology), EUROTAS (European Transpersonal Psychology
Association), director al SC Biophotonic Synergy Design.
103
 Probabil că mi-a rămas în suflet ceva de copil de vreme ce pe
mine medaliile, peste 20 de medalii de aur acordate în țară și străinătate
pentru brevetele de invenții, mă impresionează… 37. Dar ca universitar
sobru, am în fața mea mulțimea de cărți, studii și articole și de participări
la manifestări științifice naționale și internaționale. Iar cărțile, chiar multe,
stau așezate pe axele preocupărilor de semiotică, metafizică și filosofia
religiilor, dar și al terapiilor neconvenționale. Chiar dacă din aparente
regiuni teoretice diferite ele ajung să interfereze, astfel încât dacă pe
unele știu cum să le așez pe rafturile unei biblioteci ideale, cu altele însă
am nesiguranțe sau îndoieli, pentru că nu pot fi gândite decât în
conexiunea dintre domenii.
Amintirea mea le reține și le așază însă, în multiplele lor
concatenări. Filosofiei creativității mi se pare o atitudine
teoretico-metodologică de început – rețin aici: Tratat de creatologie și
Introducere în filosofia creaţiei umane – convins fiind, așa cum îl știu, că
mai apoi a exersat ceea ce teoretiza în numeroasele invenții pentru care
a și fost premiat. O linie viguroasă și definitorie de creație se leagă astfel
de bio-fotonică și mă gândesc precis la invenția sa, Rezonator Biofotonic.
Se cuvine să precizăm aici pentru originalitatea ideii, că Traian-Dinorel
Stanciulescu înțelege prin biofotonică știința „luminii vii”, mai precis teoria
laserilor biologici, respectiv a luminii emise de corpul uman, de aură, din
care decurg numeroase aplicații terapeutice în sensul cel mai larg. Două
dintre cărți, Metamorfozele luminii, în trei volume, și Ierarhiile luminii, de
care îmi amintesc mai bine fac un foarte bun pandant cu preocupările
aparent așezate la cealaltă extremă de medicină integrativă, cu cărțile
despre Homeopatia exogenă și endogenă, și despre Integrative
Medicine.
Îmi place să cred că toate acestea se bazează pe curentul
subteran care le străbate și care se vădește într-o serie întreagă de cărți
strecurate mereu între celelalte apariții: Viață înaintea vieții?, Duhovnicul
de taină, Forța vitală, Tinerețe fără bătrânețe, Povestea „Leului Zburător”,
Homo homini lupus?, Alesei de lumină, Trăire și Sens, Împreună, Cerul
şi Pământul și In Nomine Mentis, Anima. Toate acestea mi se par încă
mai importante pentru înțelegerea celui care este Traian-Dinorel
37
Și pentru că m-au impresionat, vreau să le dau lista. A fost distins cu: Medalia de Aur
“Henri Coandă”, conferită de Societatea Inventatorilor din România pentru cercetare
ştiinţifică în domeniul creatologiei (1996); Premiul “Constantin Rădulescu-Motru” al
Academiei Române (1997), acordat pentru lucrarea „Miturile creaţiei”; Medalia jubiliară a
Universităţii de Medicină „Gr. T. Popa” Iaşi (1999); Medalia de aur a Academiei Regale
pentru Terapii Complementare din Sri-Lanka, oferită pentru volumul „Signs of light”
(2003); Diploma de onoare UNESCO România (2004), pentru activitate educativă şi
umanistă; Medalia Jubiliară a ICI (2007), Medalia de aur a Salonului de Inventioă
ARHIMEDE (Moscova 2010), Medalia GOLDABILITY (2012) a Societăţii Psihologilor
pentru educaţie creativă, etc.
104
Stănciulescu. Și abia de acum, cu această trăsătură completată ar putea
începe cu adevărat portretul, căci tot ce am spus până acum pot fi mai
mult hainele și măștile sociale ale unui om.
Dar atunci când mi-a dăruit unele cărți − și aș reține mai ales, La
început a fost semnul, Semiotica iubirii, Semiotics of light −, m-a invitat în
susținerile unor doctorate sau la conferințe, când am lucrat la proiecte
comune, el s-a adresat mai cu seamă semiologului. Se cuvine atunci ca
un pictor de gen, semiologul adică, să-i facă portretul. Deși astăzi, când
au început să mă intereseze mai degrabă consecințele și implicațiile
terapeutice ale filosofiei în calitatea ei de stilistică existențială mai că aș
acorda cea mai mare atenție activităților și practicilor lui de terapeut…

Ȋntru comună sensificare, semnele deplinei rezonanţe:

a fi ȋmpreună, iubitori

Mai tânărul semiotician al „luminii vii”, Traian D. Stănciulescu,

ȋmpreună cu octogenarul Thomas A. Sebeok: o continuitate...

105
 Pentru întregirea portretului mă ajută mult să spun că prima
facultate pe care a terminat-o Traian-Dinorel Stănciulescu a fost a
Institutului de Arhitectură «Ion Mincu». Sub influența lui Noica, arhitectul a
ales însă să-și completeze educația superioară la Filosofie la Iași și să o
încheie cu un doctorat în logică și semiologie. La reîntâlnirile noastre era
deja profesor titular pentru cursurile de semiotică, hermeneutica formelor
simbolice, filosofia creației și comunicare și conducea lucrări de doctorat
în domeniul semioticii și al creatologiei. Pentru că ne-am întâlnit în mai
multe comisii de susținere a doctoratului fie la doctoranzii lui, fie la ai mei,
fie la ai altor colegi, mi-a fost ușor să observ că el reușise să îi aducă pe
doctoranzii lui la o mai bună colaborare cu propriile preocupări decât
reușisem eu sau unii dintre colegii noștri. Și, din câte am văzut, făcea asta
chiar cu studenții, implicându-i în susținerea și elaborarea propriilor cursuri.
Mult mai târziu am înțeles că toate aceste procedee se legau cu o anumită
staronicie, pe ideea despre comunicare – el punea accentul în comunicare
pe construirea de relații, eu, la începuturi, mai ales pe transmiterea de
informații.
Ușurința cu care relaționează cu lumea, cu realitatea din jurul său
mi s-a părut evidentă și în alte contexte, acelea ale organizării unor întâlniri
universitare sau a unor conferințe. Nu lasă chiar în gol organizarea, așa
cum face un alt amic moldav, mai din nord, care se bazează pe
spontaneitatea lui și pe întâmplarea bună pentru a rezolva orice problemă
organizatorică. Traian-Dinorel Stănciulescu știe doar cum să simtă fluxurile
care concură la un eveniment și să le lase să se manifeste cu relaxare,
potențând doar ceea ce este necesar. De altfel, ca universitar clujean, i-am
admirat mereu, pe el și pe alți colegii ieșeni, pentru mulțimea
evenimentelor academice pe care le construiau și pentru calitate relațiilor
cu străinătatea pe care au știut să le deschidă.
În universitatea clujeană, condusă și controlată de un rector care
își apropria tot ce îl interesa și sabota orice altceva, nu aș fi putut
niciodată face ceea ce făceau prietenii mei moldovenii cu ușurință și
ajutor administrativ. Dar asta foarte probabil și pentru că stilul lor de viață
universitară diferă mult de cel din universitatea de la Cluj, căreia
moștenirea Kakaniei i-a lăsat un strop suplimentar de meschinătate. E
o glumiță, care enumerând adversitățile inventate de diavol, alături de
spinii trandafirului, îl numește și pe „colegul profesorului universitar”.
Desigur, nici în universitatea ieșeană nu toată lumea iubește pe toată
lumea tot timpul, dar chiar dacă nici ei nu se chiar iubesc total unii pe alți,
totuși lasă loc larg de bună ziua. Nu l-am auzit niciodată pe
Traian-Dinorel Stănciulescu vorbind de rău pe colegii săi. Chiar dacă
existau situații tensionate sau neplăcute, trecea cu generozitate și
bunăvoință peste ele.

106
 În larga lume universitară românească mai am numai un singur
alt prieten care are un cod similar al înțelegerii empatice a celorlalți,
vorbind numai de bine, fiind generos și ignorând răul în sensul bun al
formulei: eu nu văd răul, eu nu spun răul, eu nu aud răul. Prelungind un
pic ideea aș spune că Traian-Dinorel Stănciulescu nu e doar cercetător
științific în domeniul optimizării umane, ci chiar un practician al optimizării
relațiilor umane.
Cum anticipasem mai sus, poate că dedesubtul multora dintre
aceste atitudini și opțiuni stau modele și înclinații mai puțin evidente.
Poate că atitudinea arhitectului este un bun model pentru ceea ce în
semiotică ar fi pragmatica semnelor: casele sunt făcute pentru locuit și
cel mai important lucru este, în cazul lor, relația omului cu spațiul pe care
îl locuiește, felul cum știe să facă uz de el. Ca arhitect semiotician
Traian-Dinorel Stănciulescu locuiește bine lumea în care se află pentru
că este atent la pragmatica semiotică, la felul cum se cuvine să folosim
semnele, adică la partea de relaționare a comunicării. Am înțeles asta
văzându-l la Congresul Mondial al Semioticienilor la Coruna. Acolo,
printre gazdele spaniole, înalt și subțire, de o eleganță similară cu a lor,
semăna cu un Don Quijote. Dar nu în sensul că ar fi nerealist, ci pentru
că e de un realism poetic, de un realism care aduce un pic cu celebrele
romane sud-americane, și nu numai grație vestimentației.
Cu siguranță, lui i se potrivește cel mai mult dintre oamenii pe
care îi cunosc, înafara unui prieten poet, formula heideggeriană: în chip
poetic trăiește omul pe acest pământ.
*
Ar fi simplu să spun că este un fel de poet al semioticii, dar încă
nu ar fi destul de exact. A fost odată, între întâlniri, conferințe și
doctorate, un drum pe care l-am făcut împreună de la Timișoara la Iași.
Numai el conducea, eu nu conduc mașini, și am vorbit îndelung și
necenzurat despre toate cele. Despre accidentul lui din Ungaria, despre
cel de la Oradea și despre cum a trecut prin ele (eram în mașina despre
care se vorbea), despre ce proiecte avem și ce scriem, despre prieteni
comuni și despre viața noastră în toată lărgimea ei. Și, cum nu eu
conduceam, am putut și să mă gândesc: semioticianul, ca și arhitectul,
e legat de imagini.
Eu, ca semiolog, sunt legat mai degrabă de cuvinte. Mai mult
decât atât, el crede că totul e miraculos, eu, mai degrabă, că nimic nu e
miraculos, ci explicabil. Aveam credințe oarecum contrarii, aproape că e
ciudat că am putut să ne înțelegem, poate că înțelepciunea mai mare
care ne-a făcut să ne înțelegem a venit dinspre el, dinspre credința lui în
miraculos. Poate că el pare astfel cel mai ezoteric și ocult dintre prietenii
mei, dar în această lume a noastră de astăzi relația lui cu realitatea e mai
bună decât a mea.
107
 Și, până la urmă, mai degrabă eu m-am apropiat de pozițiile lui,
decât să-l fi făcut pe el să se apropie de ale mele. Știu prea bine de unde vin
astfel de idei cum sunt cele ale lui: Ceea ce este sus este asemănător cu
ceea ce este jos și ceea ce este jos este asemănător cu ceea ce este sus,
sau: Toate lucrurile se leagă între ele și nimic nu rămâne fără urmări, fără
consecințe. Noaptea târziu, spre capătul drumului, mi l-am imaginat pe
Hermes Trismegistul ca pe un arhitect.

*
Ceea ce mi-a fost sigur și clar, după acea îndelungă călătorie este că:
Traian-Dinorel Stănciulescu este un semiotician hermetic.

Profesor universitar emerit dr. AUREL-TEODOR CODOBAN

Cu ochii umezi, hermeneuţi ai bucuriei de a fi

Doamne, ca de la semiotician la semiotician, interpretându-ne

bucuria celor făcute ȋmpreună… câte nu am mai avea de spus. Dar, aleg −
pentru a-i mulţumi fratelui ȋntru semne Aurel-Teodor Codoban − să spun
acum că tot ceea ce am ȋmplinit ȋn consens, cu reciprocă ȋnvăţătură, am
lăsat deschis viitorului. Pentru tot ceea ce ar putea să mai fie, ȋntr-o viaţă
ȋncă puternică sper.
Bunăoară, citind ȋn foileton admirabila carte AMURGUL IUBIRII − am
realizat că amândoi am publicat eseuri ȋn revista „VATRA VECHE”, atât de
aparte ctitorie a scriitorului Nicolae Băciuţ, prieten comun atât de drag. Ȋn
acest context am realizat o dată mai mult că amândoi vorbim despre
sensurile uneia şi aceleiaşi comune hermeneutici – poetico-filosofice −
pentru a cărei punere faţă ȋn faţă aşez ȋn palmele din inima lui Aurel deplina
mea gratiitudine.
Ce ȋnvăţătură de ȋmpreună, atât de armonioasă...
Ce de semne iubitoare, ȋnţelepte.
*
Ȋn plus, pentru memoria ȋntâlnirilor noastre ştiinţifice, pentru
amintirile congreselor de semiotică şi colocviile atât de vii, dar mai ales
pentru ȋntâlnirile din comisiile noastre de doctorat atât de fertile ca dialog,
reamintesc ȋn acest context − drag prieten şi coleg − o spusă de
apreciere pe care nu fără egal de generoasă, de neuitat:
„Ştii, Dinorel, eşti unul dintre cei mai buni coordonatori de
doctorat pe care ȋi cunosc, pentru că tu (te) dăruieşti cu
adevărat... ȋnvăţându-i pe copii să fie şi tu”.
Iar eu, faţă ȋn faţă cu darul onestităţii depline, umane şi colegiale,
primit de la tine, Aurel-Teodor, mărturisesc că şi atunci şi acum mi s-au
umezit ochii.
108
 FLORIAN COLCEAG
Hărăzit antrenor de genii,
inventator al fractalilor algebrici şi al strategiei de a fi om

Voi spune ȋnainte de toate ceea ce Florian Colceag ȋnsuşi

mi-a dăruit: ȋndemnul de a fi pur şi simplu esenţial, matematic. Drept
care, Frăţior Iubit: să mulţumim CELUI CE ESTE pentru faptul de a fi
ȋnţeles noi ȋnşine − ȋn limbajele complementare pe care le-am aşezat
alături − faptul că SÂNTEM. Ȋntru a fi − chip şi asemănare − creatori...

Împreună cu Florian Colceag, în "picătură de toţi"...

sensurile (Vatican, 2018)

Cuvânt genitor de cale, lui Traian-Dinorel...

Dragul meu,
Intri ȋn perioada de maximă creativitate şi detaşare, care ȋţi va
permite să ajungi la ȋnţelegeri profunde. Depărtarea de realitatea
imediată ȋţi va da perspectiva largă care să-ţi deschidă noi dimensiuni de
ȋnţelegere. Privind detaşat evenimentele, vei putea idendifica soluţiile ce
conduc la ieşirea tuturor din marile crize ale perioadei actuale. Cel puţin
eu asta ȋţi doresc, să fii util celor care vin după tine, ca o luminiţă ȋn
noapte. Nu uita că lumina unei lumânări ȋn noaptea neagră se vede de la
mai mulţi kilometri. Orientează-ţi eforturile către tineri şi evident:
LA MULȚI ŞI ȊMPLINITORI ANI !
109
 Florian Colceag, Introducere la IERARHIILE LUMINII
(Editura Arithea, Iaşi, 2019, pp. 5-6).

Iată o introducere pe care, ȋn chip de OMAGIU, o reconfigurez

spre a dărui − cu toată afecţiunea şi preţuirea − Sărbătoritului.
Trecând peste poezia trăirii şi simțirii – intrând în universul gândirii
complexe pe logici multiple, structurate şi dinamice – ajungem la același
rezultat. Universul este nu doar logic, ci este de o inteligenţă infinită ce se
poate descoperi în ingineria alcătuirii fiecărei făpturi şi fiecărui lucru. În plus,
este un participant direct la evoluţia creațiilor sale. Limitele de înțelegere ale
științelor cantitative – înarmate doar cu logici cantitative – se topesc la intrarea
în joc a logicilor calitative, corelative sau dinamice.
De fiecare dată când umanitatea face un salt evolutiv, acesta este
precedat de o revoluție în modul de a simți şi intui noua paradigmă a
cunoașterii. Relația cu infinitatea a depins dintotdeauna de modelele de
gândire ale momentului. Acestea au dictat ulterior modul în care ne făurim –
holografic – propriile hărți mentale, dar şi modul în care ne depășim limitele
spre a ne apropia de infinitate, folosindu-le. De la omul cu resurse mentale
finite – cu un mediu pe care-l poate distruge prin exploatare – şi până la omul
cu resurse mentale şi sufletești, cu sensibilitate faţă de tot şi de toate,
principalul salt este dat de deschiderea gândirii şi acceptarea faptului că
Dumnezeu există în toate, chiar şi în noi. El se manifestă ca o conștiință – ca
o stare de creațiune, ca un creator, ca un organizator, ca un model perfect de
gândire ştiinţifică – până la cel mai mic detaliu.
De la modelul de bătrân șef de trib cu barbă – care te pedepsește când
greșești şi îi calci poruncile – şi până la universul infinit de inteligent şi sensibil,
saltul conceptual arată cât de mult ne-am schimbat noi de-a lungul mileniilor.
Cu toate acestea, coexistă în prezent toate modelele de gândire care au existat
vreodată, ceea ce face să existe oameni primitivi ca gândire, la fel cum există şi
oameni ce preced viitorul posibil pe fiecare strategie şi scenariu probabil.
Marii oameni care au marcat istoria au fost proiecții ale viitorului în
prezentul epocii lor. La fel s-a întâmplat cu artiștii, filosofii, oamenii de
110
știință ce au adus cu ei premizele saltului către un viitor sustenabil şi
echilibrat, prin gândirea lor, prin trăirea şi prin simțirea lor.
Astfel de oameni sunt cei care au scris această carte, unul viu şi
încă în putere, celălalt trecut în experiența directă a infinității, în lumina
infinitului după stingerea luminii lui fizice. Toţi autorii acestei cărţi – vii sau
trecuți în neființă – au urmărit această emancipare către infinitate, cei
trecuți în neființă fiind acum mai vii şi mai prezenți în conștiințele celor
care i-au cunoscut, decât atunci când încă erau în viaţa fizică.
Există astfel de oameni, care au devenit celebri şi extraordinar de
prezenți în viața celorlalți – prin contribuția mesajelor lor din timpul vieţii
– la mult timp după trecerea lor în neființă. Uneori trec decenii sau chiar
secole până când aceste mesaje ale conștiinței universale ajung la
oameni. De aceea, însă, "oamenii care văd" continuă să-i îndrume pe cei
care nu văd şi după moartea lor fizică.
Aceasta se întâmplă fiindcă universul conștient şi sensibil pe
care-l numim DUMNEZEU – sau în alte chipuri, depinzând de cultura
fiecărui popor – ESTE O REALITATE, NU UN CONCEPT ABSTRACT.

Profesor universitar emerit dr. FLORIAN COLCEAG

Dăruind lumii sensuri româneşti...

A şti că ştii, iată că ceea ce am ȋnvăţat dintr-o admirabilă lecţie de

demnitate românească de la ȋnţeleptul meu prieten Florian Colceag. Cadrul:
Vatican 2018, o conferinţă dedicată Iluminismului Românesc, ȋntr-un
context unde puţini au ajuns să expună. Mulţumiri, Ovidiu Coşbuc pentru
această oportunitate. După ce a prezentat ȋn câteva minute ceea ce avea
de spus, Florian a solicitat staff-ului tehnic să iniţieze conexiunea la
proiectorul conferinţei. Răspunsul a fost:
― „Nu se poate, nu aţi trimis anterior textul prelegerii”.
― „Atunci vă rog să ȋmi conectaţi laptopul personal”.
― „Nu se poate, protocolul nu permite”.
― „Atunci, mulţumesc, am ȋncheiat expunerea”.
Am rămas fără grai. Imediat am ȋnceput să prezint lucrarea mea:
„Rostirea românească, de la lumină la iluminare”, vizând rădăcinile TGD ale
latinităţii. Observând generarea unui decalaj tehnic ȋntre imaginea proiectată
pe ecran şi textul pe care ȋl citeam ȋn italiană, am spus la rândul meu:
― „Da, nu se poate regla? Atunci voi vorbi liber”. Şi am
continuat, nu ştiu cum, lăsând vorbele să ȋmi curgă parcă prin sânge.
― „A fost uluitor, bravo. Sânteţi un spirit pur”, m-a felicitat la
sfârşit reprezentantul Vaticanului, prof. dr. Edward Farrugia.
Mulţumesc cu inima şi mintea, Florian, pentru demnitatea de
atitudine dăruită nouă, tuturor, şi implicit mie. Un ȋnalt exemplu de urmat.
111
 VIOREL GULICIUC
Generos căutător ȋntre coperţi de carte,
afin ȋntru desluşirea semio-logică a semnelor

Ce am ȋmpărtăşit cu Viorel Guliciuc, ȋn peste 40 de ani de

prietenie, ȋncă din vremea când eram studenţi de Facultatea de Filosofie
din Iaşi, separaţi doar de un an de „tinereţe”? Apropiaţi ȋnsă de
obstinenţa de a căuta şi găsi, cu orice chip şi preţ... de a nu precupeţi nici
un efort pentru darul aflării şi ȋmpărtăşirii, de mirarea ȋn faţa semnelor ca
performantă „jucărie de a explica”... Semio-logica, pe care şcoala de
filosofie ȋncă nu o dăruia pe atunci, disciplinar, studenţilor. Noi am fost
primii pionieri care, după 1990 – deja profesori − am ȋmpărtăşit
generozitatea unuia şi aceluiaşi Maestru, coordonator de doctorat. Mai
apoi a venit timplul ca ȋmpreună să azezăm practica arhitecturii şi a
ingineriei ȋn lumea semnelor.. ce competiţie spiirituală.
Pentru toate acestea, te ȋmbrăţişez cu tot dragul, Viorel.

Mai există, printre noi şi cu noi,

oameni în care Lumina plânge, uneori,
cu bucuria-de-a-înțelege-şi-a-fi

De dinafară către ȋnăuntru, parcă…

Prietenul şi colegul meu, Dinorel, este – ar spune, aproape

imediat, o mulțime de neatenți la semioza luminii – un om de aur, cum
pare a spune şi numele: din aur este el.

112
 Dar, dacă mai cugetăm un pic, doar un pic, ceea ce dintotdeauna au
iubit oamenii la aur este strălucirea. Numai că, strălucire fără de lumină care
să vină din interior nu există cu adevărat: e doar încă o (nă)lucire. Astfel,
ajungem să ne dăm seama de ce Dinorel este un om al luminii.
***
Viața sa, nu prea lină şi nici prea liniștită, a fost mereu marcată de
credința de nestrămutat în Puterea Luminii care face ca
toate-să-fie-cum-sunt, cu faţa către începuturi, acolo unde
plânge-cu-lumină bucuria-de-a-înțelege-şi-de-a-fi.
De aceea, eu cred că a ales cu necesitate – deși nu sunt convins
că a şi înţeles asta în acel moment al vieții sale – Filosofia după
Arhitectură, pentru că Arhitectura este cea mai elevată, mai rafinată şi
mai frumoasă formă a Ingineriei, care împreună cu Filosofia, ne spune
Diogene Laertios, a fost creată de acelaşi zeu străvechi al făuririi, al
facerii luminoase: Hefaistos... Și asta, cu 48600 de ani înainte de
Alexandru Macedon. Așadar, şi Arhitectura şi Filosofia sunt cunoașteri
originare, aflate sub semnul Luminii Făuritorului.
Era mai bătrân, mai înțelept şi cam „nesuferit” – pentru cei mult
prea legați de viermuirea fenomenală a lumii, de interese meschine ...
Dar, pentru mine, a fost un coleg-şi-prieten-mai-mare, model, pentru că
pe el l-am... hm!, cam moștenit la accesul unui xerox – lucru esențial
pentru studentul acelor vremuri, care avea nevoie de surse bibliografice
originale, mereu la îndemână. Cu ajutorul xeroxului respectiv i-am ajutat,
fiecare, pe câte unii dintre alți colegi ai noștri, să aibă mereu la îndemână
textele care îi interesau şi de care aveau nevoie.
Mult mai târziu, peste ani, ne-am reîntâlnit în postura de
doctoranzi ai unuia dintre cei mai mari, mai profunzi şi mai pe nedrept
“ignorați” filosofi ai Iași-ului, ai Țării şi ai lumii: profesorul Petru Ioan, om
aspru şi integru, riguros şi cald, înțelept şi vizionar, altruist şi creativ. Eu
am fost doar cel de-al treilea doctorand care a avut curajul să îşi susțină
teza – pentru că într-adevăr îți trebuia curaj! – după colegul Constantin
Sălăvăstru şi Traian-Dinorel Stănciulescu. A urmat apoi o pauză de
susţineri, datorată rigorizităţii aproape germane a Magistrului, de
aproximativ doi ani.
A mai trecut un timp şi ne-am reîntâlnit ca universitari – el, la cea
mai veche universitate românească, eu, la una încă imberbă – ȋn
Suceava − fiecare cu preocupările lui dar, cumva, apropiați de interesul
pentru semiotică. Respectiv, în cazul lui de pasiunea pentru semiotica
luminii, iar în cazul meu de pasiunea pentru semiotica tehnologiei.
Şi iarăși au mai trecut ani, ca nouri lungi pe șesuri şi ne-am
re-întâlnit la evenimente științifice organizate de el sau de mine, la
susţineri doctorale, la lansările lui de carte de la Suceava etc.
Toate aceste întâlniri – de fapt, o întâlnire cu un alt om ar trebui
113
să fie, mereu, o împărtășire, o cuminecare (cum ar zice Noica şi
cronicarul) a unor idei, proiecte, vise şi expectanțe comune – mă fac să
îl caracterizez ca fiind un adevărat, continuu şi neabătut cercetător al
acelor fenomene care se situează la marginile gândirii științifice clasice
dar obtuze, un curajos al abordării unor subiecte de cercetare, pe
nedrept considerate secunde, dacă nu chiar şi fals-științifice, tocmai de
cei cu un orizont ştiinţific ȋngust −, un vizionar al Întregului Luminos al
Vieţii care se desface mereu...
Ȋntru-facerea-a-ceva-mai-nou-şi-la-fel-de-plin-de-lumină și nu
doar un cercetător cu limbaj metaforic, ci unul metodic, argumentat şi
inovator – uneori, poate chiar cu intuiții geniale!
Or, fără credința în coerența Luminii Originare care s-a desfăcut
şi s-a distribuit, atât în măreția arhitecturii faptului de A FI, cât şi în
coerența ultimă a înțelegerii Ființei, specifică filosofiei, Dinorel nu ar fi fost
un promotor, un apărător şi un edificator de înțelesuri triadice, adică
semiotice. Fără de această credință, sărăcia perspectivelor noastre
binare nu poate avea nici stingere-întru... şi nici împlinire.
*
Prieten şi coleg drag, nu uita că abia la 7 ani – hm, pe zero mi-e
greu să îl interpretez, că nu prea mă duce mintea... chiar, de ce să mai
socotim aniversările cu zero? – începe curiozitatea ultimă!

Profesor universitar dr. VIOREL GULICIUC

De la AROSS la ROSLIR, ȋmpreună

Pentru ce am a-i mulţumi lui Viorel Guliciuc, chiar acum? Pentru

bucuria comună de a spune „da”, chiar atunci când „nu” părea a fi mai
aproape, neprecupeţirea investiţiei materiale când bonusul era doar
spiritual, exemplul efortului de a deschide teritorii inedite − cum ar
webdesign-ul pentru, chiar atunci când totul trebuia a fi luat de la capăt,
cum ar biofotonica, pentru mine.
Ȋi sunt dator lui Viorel solicitudinea cu care ȋntotdeauna mi-a sărit
ȋn ajutor când am avut nevoie, explicit sau implicit. Bunăoară, faptul de
a fi iniţiat din proprie iniţiativă − ca membru al AROSS − o revistă de
semiotică ROSLIR (Revista Română de Semio-Logică), ȋn care a
promovat evenimente ale asociaţiei, lucrări ale membrilor săi, recenzii de
carte − inclusiv cele publicate de subsemnatul − a reprezentat un act de
mare generozitate spirituală.
Şi, nu ȋn ultimă instanţă, ȋi sânt dator lui Viorel pentru admirabilul
exemplu al lucrului ȋn echipă de minte şi de inimă... ȋn famile inclusiv.
Plecăciunea frunţii pentru aceasta şi Aripei de Emilia, angelică deja.
Ȋntru mers mai departe, bucuria de a voi şi a putea, ȋmpreună.
114
 AURICA ICHIM
Doamnă a sensibilităţii istorice,
primitoare ȋn inimă şi minte a frumosului spiritual

Cum ni s-au ȋncrucişat drumurile istoriei de viaţă, cine mai

ştie? Ȋn muzeele de istorie ale Iaşului, ȋn conferinţele de ȋnaltă ţinută
ştiinţifică? La emisiunile de televiziune dăruite iubitorilor de cultură? La
vernisaje de pictură şi recitalurile de poezie, de filosofie? La toate acestea
am avut-o alături, ca generoasă amfitrioană, pe doamna dr. Aurica Ichim.
Mulţumesc, Doamnă, cu aceeaşi deplină deschidere a fiinţei pentru
ȋnălţarea ȋn havuz a spiritului uman, românesc şi moldav, pentru a nu fi
pregetat − ȋn condiţii de dificultate, inclusiv − să ne adăpostiţi aspiraţiile de
armonizare umană, fiind cultural ȋmpreună, toţi.

Meditând parcă cele ce vor mai fi...

Oare cum am putea ȋntoarce gândurile?

Nu este o sarcină deloc ușoară aceea de a cuprinde în cuvinte

puține o personalitate atât de complexă cum este cea a Profesorului
Traian D. Stănciulescu. Viața Domniei Sale s-a îngemănat, încă din zorii
tinereții, cu cea a unui intelectual de cea mai înaltă statură, aflat într-o
permanentă căutare a sensurilor.
Puțini sunt oamenii care reușesc să urmeze un drum atât de vast
al cunoașterii cum este cel parcurs de Domnul Profesor. Traseul
profesional al Domniei Sale conturează portretul omului erudit, care face
115
 din cunoaștere obiectivul fundamental al existenței. Căutător al
înțelesurilor adânci, nu și-a limitat aria de cercetare la un singur domeniu,
ci a extins-o, reușind să armonizeze lumea formelor și a geometriei cu
cea a filosofiei. A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din
București, dublându-și formarea intelectuală și academică prin obținerea
doctoratului în Filosofie, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
A urmat un cursus honorum firesc, pășind pe fiecare treaptă a
desăvârșirii academice, dovedindu-se a fi, pentru generații întregi, un
deschizător de drumuri spre tainele semioticii și ale inventicii. Din
preaplinul științei Sale a știut să ofere tuturor celor care s-au dovedit a fi
dornici de cunoaștere sprijin și îndrumare neobosită. A format
cercetători, filosofi, specialiști în comunicare, oameni.
Pe tărâmul cercetării a reușit să cucerească noi orizonturi,
activitatea Domniei Sale concretizându-se în sute de articole și studii de
specialitate, zeci de cărți de (co)autor și volume colective coordonate etc.
Zecile de premii primite, atât în țară cât și în străinătate, încununează o
activitate prolifică și creionează parcursul omului savant, care păşeşte
treptele ȋnaltei performanţe științifice.

Despre Cer şi Pământ, ȋmpreună: dialog Tele Moldova+, 2020

La ceas aniversar, gândurile noastre de prețuire se îndreaptă

către distinsul Profesor Traian-Dinorel Stănciulescu, făcându-i urarea:
VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!
Dr. AURICA ICHIM

Ce am ȋnvăţat ȋn plus de la Doamna dr. Aurica Ichim?

Zâmbetul pe buze, eleganţa primirii spirituale şi discreţia organizării
evenimentelor, generozitatea dăruirii publice. Inimă şi minte.
Faptul de a fi firesc, noi ȋnşine.
Pentru tot, gratitudinea ȋntregului ce sântem, Minunată Doamnă.
116
 IOANA IRIMIA
Doamnă a plaiurilor de istorie călcate cu pasul,
trăitoare cu inima a darului de a fi ȋmpreună, neam

De atâtea ori m-am ȋntâlnit cu Ioana Irimia, cu adevărat

o Doamnă a Istoriei de Neam: ȋn sala Senatului Universităţii, unde
prezida o ȋntâlnire cu istorici ai Romănescului de dincolo şi dincoace
de Prut, ȋn Sala Voievozilor unde tocmai mi se decerna titlul de
Comandor al Ordinului Militar de România, sau ȋn grădina Ateneului
din Tătăraşi, unde contribuia la organizarea unui simpozion
internaţional. Toate acestea printre picăturile de gând, când mă suna
pentru a-mi spune: „Ştii, tocmai am citit (Meta)fizica luminii... Eminescu
este cu siguranţă fericit pentru a-i ȋnţelege şi dărui altfel sensurile.
Mulţumim pentru dar. Să fii bine”.
La rându-mi, ȋţi mulţumesc − Frăţioară − pentru medierea
cerului cu pământul, menţinând atât de vii arhetipurile Excelenţei
Româneşti.
Prin Graţia Lui, plecăciune.

Toaca vremii vibrează din nou a schimbare:

gânduri răzleţe, unui prieten drag

Păşind cu gândul prin istorie...

Când am pornit din pământul sfânt al Bucovinei spre Iași, eram

pregătită sufletește să întâlnesc aici oameni deosebiți, o cultura înaltă și
să ascult sfatul profesorului meu de limbă română (de la Liceul
Pedagogic de Fete din Gura-Humorului, care nu era altul decât Școala
Normală de Fete din Cernăuți, mutată după război).

117
 Profesorul meu mi-a dat un sfat pe care l-am urmat cu sfințenie:
să stau mereu în preajma celor mai buni decât mine, să învăț de la ei, să
privesc spre vârful bradului și să învăț, să învăț!
Dumnezeu mi-a ajutat să realizez acest lucru. Cele trei licențe –
Filosofie, Drept și Istorie – și gradul I ca profesor de limba română, s-au
datorat contactului permanent cu mari intelectuali, oameni de cultură ai
Iașului și ai țării.
*
* *

Așa l-am cunoscut pe profesorul universitar dr. Traian-Dinorel

Stănciulescu, arhitectul-filosof, cum îmi place să-l numesc, făuritor de
suflete și minți, care dăruiește tuturor din preaplinul înțelepciunii și iubirii
sale. Cuvintele mele sunt prea sărace pentru a prezenta așa cum se
cuvine pe Învățătorul, Profesorul, Prietenul, Omul Român de Cultură
Traian-Dinorel Stănciulescu, căruia viața i-a adus alături un partener
minunat – Aritia, împlinitoare a unui Întreg Ființial...
Nume frumos și suflet ales, produs al spațiului românesc pe care
îl iubește atât de mult, a luat tot ceea ce are mai bun acest „rotund
românesc”, acest ținut miraculos care și-a pus amprenta asupra formației
sale. Căci, ȋn ultimă instanță, pentru noi cei care atât de bine îl știm și îl
prețuim, Domnia-Sa întruchipează un personaj descins dintr-o
dimensiune mai înaltă, un Făt-Frumos venit să-i fericească și să-i bucure
pe oameni, pentru zilele lor mai puțin norocoase.
Tradus în mai multe limbi, publicat în mai multe țări, premiat ca
inventator, fiind prezent la atâtea simpozioane internaționale, conferințe
și alte manifestări științifice, Profesorul duce numele țării noastre pe
meridianele globului. Bunăoară, a fost o revelație să-l ascult vorbind
despre hermeneutica eminesciană: cultura, informația fără margini și
sufletul plin de Marele Poet, de opera sa, și-au spus cuvântul. Nu pot uita
uimirea și întrebările adresate domniei sale de către auditoriu...
Timpul și spațiul, elemente constitutive ale existenței noastre, îl
determină pe Profesor să studieze și să fie alături de marii filosofi ai lumii,
adâncind cu perseverență creoda gândirii superioare, a cunoașterii.
Mergând mai departe, depășind granițe, la confluența planului spiritual
cu cel cognitiv, căutând a descifra sensul „primelor vorbe” spuse de
Creator, Domnia-Sa studiază evoluția lumii în timp și spațiu, ajungând să
fie un „martor” avizat la tot ce se întâmplă în Univers. Un “ochi limpede”,
care traduce ȋn cuvinte de carte ceea ce vede ȋn ȋnaltele sale reverii.
Ȋn acest chip, primim cu toţii − ca pe un dar primit de noi, toţi −
privilegiul de a pătrunde ȋmpreună „înțelesul nepătruns” al lucrurilor
sensibile, pe un traseu atotintegrator: de la creaţia lumii la lumea creaţia
şi ȋnapoi.
118
 Arhitectul-filosof a luat tot ceea ce a fost mai bun din cele două
profesii, forma şi cuvântul. Frumusețea, proporțiile, siguranța, imaginația,
gândul scormonitor căutând esența vieții, a Universului, a sufletului
omenesc, s-au îngemănat strălucit în opera sa. Prin tot ceea ce face,
dovedește că Trăirea are un Sens, chiar dacă „atât de efemere sunt
mărgelele de viață”. Citind și iubind „Manualul Omului”, simțim și
înțelegem odată cu Traian-Dinorel Stănciulescu că „dincolo de ploaie,
singurătatea-și plânge în lanțuri curcubeul”...
Multe am învățat de la formatorul de Spirite Libere, Prietenul meu,
iar pentru toate acestea îi mulțumesc și îi doresc să fie mereu cu mintea
atât de creatoare cum s-a dovedit deja a fi, cu inima plină de iubire, de
lumină și de Har, întotdeauna alături de noi, cei care avem nevoie de
Domnia-Sa.
Domnului Profesor, cu dragoste și prețuire...

Profesor IOANA IRIMIA,

Președinta Societății Culturale
„Plai Mioritic Iași-Chișinău-Cernăuți”

Ce aş putea să-ţi dăruiesc pentru toate acestea,

Frăţioară, pentru spiritul atât de iubitor al Mamei de Pământ
Românesc? Simbolic, doar poemul dăruit cândva propriei mele Mame:

Inima de Fiu să-ţi fie leagăn pentru

sămânţa de întemeiere,
cuprinsă atât de rotund ȋn
Coroană de Şoapte:
Îţi sânt dator, Mamă-Pământ,
pentru Darul de Cuvânt,
pentru Darul de Născare,
ce mi-a desluşit Cărare...

Ioanei, din Sala Senatului UAIC − pentru toate cele dăruite public
ȋntru Ȋnvăţătură de Neam, plecăciunea frunţii.
119
 FLOREA LUCACI
Statornic genitor de convingeri ȋnalte,
iubitor de ȋnţelepciune ca temei al dreptelor apărări

Colegului şi prietenului atât de drag, Florea Lucaci,

pentru căldura şi soliditatea experienţelor de ȋmpărtăşire spirituală,
pentru bucuria ȋntâlnirii − de atâtea ori − pe pământul adolescenţei
noastre comune, pentru prietenii comuni şi susţinerea reciprocă a
celuilalt de câte ori a fost nevoie, pentru aprecierea onestă a celor
gândite şi scrise, ȋn varii chipuri de aşezare a cuvântului, fără de
margini... Pentru toate acestea, ȋnalta mea preţuire.

Cartea, un loc mirabil al întâlnirii

Cu statornicia gândului adânc...

Deși cu Traian-Dinorel Stănciulescu ne-am găsit prin intermediul

cărților, nu ne cunoșteam în mod direct. Dar… În variantă laică părea să
se fi petrecut ceva legat de înțelesurile profunde ale acelei vorbe a lui
Augustin, și anume: Tu nu m-ai fi căutat, dacă nu m-ai fi găsit deja.
Atunci, în anii '90, și el și eu eram autori, respectiv cărțile și studiile
noastre au fost un loc al întâlnirii. Concret, în Cuvântul înainte la un inedit
Tratat de creatologie, Editura „Performantica” din Iași, Traian D.
Stănciulescu cita cartea mea Creație și umanism, apărută în 1989 la
Editura Facla din Timișoara, a cărui titlu adevărat Încercare asupra ideii
de creație a fost acceptat doar ca subtitlu.
Desigur, și eu l-am citit și citat.
120
 În mod firesc s-a petrecut și întâlnirea reală în anul 1998, la Arad.
Apoi, după câțiva ani, relația intelectuală întemeiată pe interesul reciproc
față de cercetările filosofice a fost dublată de prietenie. Totodată, după
alți câțiva ani a început o bună și eficientă colaborare universitară în
cadrul comisiilor de doctorat. Deși distanța dintre Timișoara și Iași este
mare, fiecare dintre noi am ignorat oboseala drumurilor, onorând cu
prezența profesorii și doctoranzii universităților de Vest și „Alexandru
Ioan Cuza”.
L-am căutat pe Traian D. Stănciulescu, interesat fiind de
cercetările sale privind conceptul de creație. Încă din 1985 – 1986 el a
început să publice o serie de articole și studii în cărți și reviste de
specialitate editate de Academia Română și Universitatea „Al. I. Cuza”
din Iași, de editura Politică și Junimea. Desigur, după 1990 s-au deschis
porțile la reviste și cartea tipărită, astfel că până în 1998, anul în care a
apărut originalul Tratat de creatologie, Traian D. Stănciulescu s-a dovedit
un rodnic scriitor, publicând trei cărți și 37 de studii și articole. Din
bibliografia care-i conferea deja o anumită identitate, rețin spre ilustrare:
Parapsihologia. O cale a rațiunii către Dumnezeu?, Editura „Timpuri”,
Deva, 1990; Miturile creației – lecturi semiotice, Editura „Performantica”,
Iași, 1995; Vers une philospphie de la création, în „Revue Roumaine de
Sciences Sociale”; Vers une hermeneutique de mythes cosmogoniques;
Premise pentru o „semio-logică” a demersului creator, ambele în Analele
Universității „Al. I. Cuza” din Iași; Orizonturi metodo-logice ale stimulării
și educării creativității, în: Petru Ioan (coordonator), Logică și educație,
Editura Junimea, Iași.

Primul Tratat de creatologie apărut ȋn lumea largă... 1998.

121
 Fără îndoială, Traian D. Stănciulescu și-a asumat o sarcină dificilă,
și anume de a contribui la întemeierea unei structuri conceptuale specifice
unei „filosofii a creației”, un demers ce are afinități cu încercările de
reconstrucție a ontologiei umanului. Actul este temerar dacă ținem seamă
de tradiția istorică consacrată de filosofie de la grecii antici la filosofia
contemporană. Implicit, a trebuit să țină seamă de supozițiile, motivațiile și
răspunsurile posibil contradictorii la cel puțin două întrebări, adică:
a) Poate fi promovată noțiunea de creaţie la rang de categorie
ontologică, deși nu se regăsește în istoria filosofiei?
b) Cum putem elimina iraţionalul ce înconjoară ca un halou noțiunea de
creație, transformând-o într-o noțiune operațională în ontologia umanului?
Se știe că noțiunea de creație a fost recuperată din dogma creștină
și reciclată ca noțiune estetică operațională sub tutela categoriei
frumosului. Astfel, cercetând istoria noţiunii de creaţie, Wladyslaw
Tatarkiewicz pune în evidenţă trei ipostaze, respectiv: creaţie divină,
creaţie artistică şi creaţie umană. Referindu-se la artă, el constată că abia
în secolul al XIX-lea „expresiile «creator» şi «artist» au devenit sinonime,
precum odinioară «creator» şi «Dumnezeu»”. Or, această echivalare a
avut consecinţe în teoria artei în sensul că „arta fusese imitaţie în
clasicism, expresie în romantism şi concepută ca o creaţie în epoca
noastră”. 38 Așadar, conceptul de creație presupune relaționarea filosofiei
cu religia și arta, două domenii în care demersul rațional este ocultat de
trăiri afective și mistice. Și totuși, există argumente care conving că
filosofia, religia şi arta pot intra în bună relaţie dacă și numai dacă vizează
desăvârșirea ca mod de a fi, ca mod de viaţă exemplar.

Temei pentru o arhetipală filosofie a valorilor, o altă carte de ȋmpreună

38
Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria celor şase noţiuni, Editura Meridiane, Bucureşti, 1981,
p. 359.
122
 Există o definiție a filosofiei relativ la concepul de divinitate.
Filosofia, spune Platon, este asemănarea cu divinitatea pe cât îi stă
omului în putinţă, posibilitate determinată de conceptele de mimesis şi
participare. Astfel, filosofii, contemplând realităţile divine „care rămân în
bună ordine şi potrivit cu raţiunea, le imită şi caută să se asemene cât pot
cu ele”. Şi Socrate îşi întreabă interlocutorul, pe Adeimantos: „Sau crezi
că este cu putinţă ca cineva să nu imite ceea ce el admiră, atunci când
are de a face cu acel lucru?” Tot Socrate întăreşte singurul răspuns
posibil: „Or, filosoful, având de a face cu ceea ce este divin şi supus
ordinii, devine şi el o fiinţă supusă ordinii şi divină, în măsura în care
aceasta este posibil pentru om” 39.
Dar omul descoperă prin intermediul artei posibilitatea unei stări
divine. O spune Gorgias. Deşi sofist, în cuvintele sale nu descoperim
intenţia înşelăciunii, când susţine: „Pictorii, atunci când desăvârşesc
realizarea unui ansamblu şi a unei forme din mai multe culori şi părţi,
umplu de plăcere privirile; de asemenea şi realizarea statuilor muritorilor
şi zeilor oferă ochilor o dulceaţă divină” 40.
Cele două cvasi-definiţii pot fi antrenate ca argumente, care în
mod implicit se regăsesc în viziunea lui Traian D. Stănciulescu. Altfel
spus, el și-a asumat riscul depășirii referenţialului axat exclusiv pe
raţiune şi metodologia ipotetico-deductivă și afirmarea conceptului de
creație ca temei al unei ontologii a umanului. Pentru el așa este posibilă
explicarea și înțelegerea filosofică a creației lumii și a omului ca ființă
creatoare. Pe scurt, dintr-o perspectivă ontologică și-a propus cercetarea
modului de ființare a „universului de creație”. Astfel, constată că trebuie
avut în vedere două niveluri existențiale, și anume:

1. Nivelul „creativității transumane (divine sau/și naturale,

cosmice), responsabile pentru modul în care – sub semnul devenirii
creatoare – a fost posibilă tranziția de la «creația lumii» la «lumea
creației», respectiv trecerea de la «lumea de sus» (a unei existențe
transcendente, doar intuite de mintea umană) la «lumea de jos» (a
existenței sensibile, accesibile ființei umane)”;
2. Nivelul creativității umane, care dă seamă de „apartenența
omului la lumea creată”, respectiv de „modul în care creatorul uman și-a
dobândit și utilizat resursele necesare pentru a-și construi lumea
propriilor plăsmuiri” 41.

39
Platon, Republica, în Opere, vol. V, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986,
p. 297 (500 c-d).
40
Gorgias, Elena, 18, (fragm. B 11, Diels), apud Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria esteticii,
Editura Meridiane, Bucureşti, 1978, p. 163.
41
Traian D. Stănciulescu, Filosofia creației. Fundamente onologice ale „devenirii
creatoare”, în Tratat de creatologie, Editura „Performantica”, Iași, 1998, pp. 12-13.
123
 Sub ochiul filosofului, în acest „univers de creație” subzistă un
principiu metafizic înțeles în sens aristotelic, respectiv „datorită căruia un
lucru este, ia naştere sau este cunoscut” 42, așa încât „de un astfel de
Principiu atârnă Cerul şi natura” 43. Prin urmare, în concepția lui Traian D.
Stănciulescu acest principiu întemeiază și «lumea de sus» și «lumea de
jos», a omului, adică a ființei creatoare de lume.
Relativ la desfășurarea procesului de creație, el dezvoltă o subtilă
analiză a principalelor tipuri de discurs, și anume cele concretizate în mituri,
viziuni religioase, speculații metafizice și concepții științifice. Metaforic,
putem spune că în această aventură a spiritului el asistă străvechii zei ai
Orientului și sacrificiile lor pentru creația lumii, descifrează simbolistica
întemeierii din mitologia românească, iar ca o concluzie concepe o matrice
semiotică explicativă. Acordă o atenție deosebită scenariului religios creștin
al creației, context în care ni se dezvăluie calitatea de categorie ontologică
a relației Logos-Lumină. În premisele argumentației sale regăsim pasaje
biblice, ceva din inspirația marilor teologi și distincții fine din raționamentele
unor filosofi. De altfel, conceptul de lumină devine un fel de punct arhimedic
de construcție în cercetarea filosofică și științifică a lui Traian D.
Stănciulescu, de atunci și până astăzi.
Analiza de finețe a scenariului religios creștin, în care a investit un
rafinat instrumentar analitic, ne descoperă în final chipul lui homo creator,
asemănarea sa cu modelul, Cuvântul Creator, dar și distincția, identitatea
sa. În acest sens, Traian D. Stănciulescu impune spre reflecție „câteva
rațiuni care acreditează nevoia de a redefini din perspectivă istorică,
filosofico-religioasă, pe de o parte, poetico-metaforică, pe de altă parte,
principalele dimensiuni care au fost în timp asociate relației dintre «creația
lumii» și «lumea creației»” 44. În intervalul dintre logica minții și logica inimii
el identifică împreună cu filosofii, de la Platon și Aristotel la Descartes,
Leibniz, Kant, Hegel, Bergson, Blaga, Noica ș.a., diversele alternative
metafizice ale principiului creator, evidențiind valențele creativității
limbajului, implicit pe homo significans care își construiește lumea sa din
cuvântul-semn. Astfel, limbajul dă „modalitatea cea mai complexă de
reprezentare a unei posibile «imago mundi»” 45.
Cărțile sunt și pentru Traian D. Stănciulescu locul în care trăiește
bucuria întâlnirii și ascultă cu deferența cuvenită cuvântul filosofilor și al
marilor scriitori. Dar cărțile sunt și rodul gândirii și, deopotrivă, a scrisului
său în care adesea conceptul filosofic intră în conjuncție cu metafora
poetică. În acest sens, exemplar este modul în care conceptul creației
subzistă sub varii chipuri în cercetările sale de semiotică aplicată.
42
Aristotel, Metafizica, Editura Academiei, Bucureşti, 1965, p.161, (V, 1, 1013 a).
43
Ibidem, p. 386, (XII, 7, 1072 b).
44
Traian D. Stănciulescu, Op. cit. p. 74.
45
Ibidem, p. 91.
124
 Atrag atenția cel puțin două dintre ele, și anume: Semiotica iubirii
− iniţiere ȋn ştiinţa comuniunii (2007) și Homo homini lupus? Spre o
semiotică a discursului politic (2005).

*
* *
● În Semiotica iubirii Traian D. Stănciulescu își asumă idealul
comuniunii, astfel că în relație cu studenții și, în general, cu potențialii săi
cititori își propune întâi de toate să-i înțeleagă, să le fie „aproapele” lor
„prin exemplul propriilor experienţe de viaţă, al trăirii în consens cu norme
de valoare pe care – descoperindu-le filosofic şi trăindu-le omeneşte”, le
împărtășește, îndemnându-i totodată să reflecteze „la conotaţiile
implicite ale aserţiunii: «Dacă iubire nu e...»” 46 . Evident, trimiterea la
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel constituie doar
o premisă, întrucât analiza autorului vizează omul ca ființă complexă,
care străbate printr-o istorie marcată de conflicte, implicit de valorile
diverselor epoci. Or, nu-i greu de a deduce existența unor rupturi,
respectiv timpul este fragmentat în ceea ce românul denumește cu
termenul „vremuri”. Și cât adevăr în cuvintele cronicarului moldav: „Nu
sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri”! Miron Costin avea
conștiința limitelor istorice între care acționează agresiv asupra omului
forțele răului ipostaziate în sisteme politice, nevoi economice, restricții
sociale etc. Așa se explică preocuparea lui Traian D. Stănciulescu pentru
idealul comuniunii și o știință aferentă, identificată de el într-o „semiotică
a puterii de a iubi”. Pragmatic se impune „nevoia de unificare a științei de
spiritualitate, de cunoașterea inițiatică, religioasă inclusiv” De asemenea,
susține necesitatea unei perspective „transdisciplinare propusă de
filosofia creaţiei”, care se cere completată „de o hermeneutică adecvată,
de o interpretare actualizată a învăţăturilor religioase, o recuperare
pentru spiritul modern a intuiţiilor arhaice revelate devine nu numai
necesară, ci şi posibilă” 47. Dezideratul, consideră autorul, poate fi atins
dacă și numai dacă plecăm de la viziunea creștină privind structura
antropologică a omului, adică unitatea trup, suflet și spirit.
Argumentația filosofică a lui Traian D. Stănciulescu este dublată
de o serie de scheme, grafice și imagini, menite să contribuie la o formă
interesantă de „vizualizare” a ideilor, de persuadare și chiar seducție. Se
cuvine să remarcăm inserate în țesătura textului versete biblice
revelatoare, citate din operele unor mari filosofi și concluziile unor
oameni de știință, adică o formă eficientă de susținere stilistică și
metodologică a ideilor sale.

46
Traian D. Stănciulescu, Semiotica iubirii, Editura Performantica, Iași, 2007, p. 8.
47
Ibidem, p. 34.
125
 ● Homo homini lupus? Spre o semiotică a discursului politic este
titlul altei cărți provocatoare și deosebit de actuale, semnată de Traian D.
Stănciulescu. Dintru bun început, titlul și, asociat acestuia, imaginea
copertei presupune recursul la un demers complex, respectiv logic și
hermeneutic. Cum „totul pleacă, în om, de la întrebare…” 48, deoarece
inteligența de a pune şi rezolva întrebări şi probleme vizează statutul
existenţial al omului, atunci din perspectiva logicii interogative se impune
analiza presupozițiilor care subzistă în chimismul întrebării, a
dezideratului și răspunsului posibil.
Complementar, exercițiul hermeneutic la care recurge autorul în
introducere relevă limitele existențial-spirituale ale vieții omului proiectate
la scara istoriei, adică: a) în asociere cu agresivitatea lupului și b) în
descendență divină 49. Între acestea, derapând adesea de la calea de
mijloc, aurea mediocritas, se manifestă omul politic. Cum? Evident, el
face și desface lumea din cuvinte. În cazul lui „Din aceeaşi gură ies
binecuvântarea şi blestemul” (N.T. Iacov, Epistola: 3, 7), adică el vine și
cu promisiunea unei vieți paradisiace și cu legile care fac un iad din viața
pământeană.

*
* *

Așadar, este firesc ca Traian D. Stănciulescu să caute cheia

înțelegerii puterii în discursul politic, în comunicarea omului politic cu cei
care-l legitimează prin vot. În acest sens, recurge la analiza semiotică,
metodă care desparte apele, respectiv ne ajută să distingem cu claritate
intenționalitatea, care poate subzista persuadând, seducând și
manipulând în ceea ce este adevărat sau ceea ce este fals, în opinii și
atitudini pozitive sau negative. El mizează pe faptul că „omul nu putea să
fie politikon înainte de a fi significans” 50. Or, de aici eficiența semioticii în
analiza discursului relativ la cele șapte axiome ale comunicării politice 51,
adică: 1. este inevitabilă; 2. se desfășoară pe două nivele: informațional și
relațional; 3. este un proces continuu; 4. îmbracă fie o formă digitală, fie
una analogă; 5. este ireversibilă; 6. implică raporturi de forță și presupune
tranzacții simetrice sau complementare; 7. presupune un permanent
proces de ajustare și acomodare.

48
Constantin Noica: Sentimentul românesc al fiinţei, Editura Eminescu, Bucureşti, 1978,
p.13
49
Traian D. Stănciulescu, Homo homini lupus? Spre o semiotică a discursului politic,
Editura Performantica, Iași, 2007, pp. 9-10.
50
Ibidem, p.123.
51
Ibidem, pp.127-129.
126
 Convingătoare sunt analizele structural-triadice (sintactică,
semantică și pragmatică) a limbajului politic în ipostaza „limbajului de
lemn”. Și interesantă concluzia: „limbajul de lemn a avut și o consecință
pozitivă: aceea de a-l fi ajutat pe român să străbată o perioadă istorică
dificilă cu zâmbetul pe buze” 52.
Versatil cum este, omul politic trădează când ți-e lumea mai
dragă. De aici și maxima istoricului Tacitus: „Trădătorii sunt odioși chiar
și acelora pe care îi preferă”. Această meteahnă este omniprezentă și
astăzi, ceea ce-l determină pe Traian D. Stănciulescu să supună unei
rafinate analize arhetipurile trădării. În fine, exercițiul intelectual al
autorului poate fi înțeles și ca un act de purgație, din moment ce, după
experimentarea răului la care se dedă adeseori omul politic,
conștientizăm calea practicării binelui.
Sunt tentat adeseori să cred că unele cărți au suflet, marcând un
loc privilegiat, și anume intersecția dintre logica minții și logica inimii. Așa
se explică de ce cartea este un topos atemporal, un loc al mirabilelor
întâlniri cu zeii, profeții biblici, înțelepții Greciei antice, filosofii, scriitorii și
artiștii de ieri și de astăzi. Și în deplină libertate, deschizi cartea ca să-i
asculți vorbindu-ți și să cunoști cum gândesc ei, apoi o închizi ca să
gândești tu însuți. O spune și Lev Tolstoi: „Cartea bună e ca o
conversație cu un om deștept”. Și îl cred.

Profesor universitar emerit dr. FLOREA LUCACI

Precum ȋn cer, aşa şi pe pământ

Ce ar trebui să concluzionez ȋn urma dialogului implicit cu

admirabilul meu coleg şi prieten, pe care textul său ȋl presupune? Dacă aş
fi Einstein şi aş citi una din puţinele recenzii pertinente asupra teoriei
relativităţii, aş spune: ȋn sfârşit, acum am ȋnţeles şi eu ce am vrut să spun.
Mutatis mutandis, analizând tranziţia de la creaţia lumii la
lumea creaţiei, de la sacru la profan − analistul rafinat care este Florea
Lucaci a desprins fără nici un echivoc cum trecerea de la haos la
cosmos, de la ȋntuneric la lumină pune de fapt − faţă ȋn faţă − două
niveluri de realitate: cel al principiilor ideale, ȋn lumi ideale, de tip
kantian, susceptibile a se aplica pragmatic ȋn lumea umană, acolo
unde diferenţa ȋntre lup şi om este − simbolic separată − de o lamă de
cuţit. Aceasta până când omul va reuşi să mute cerul − principiile de
organizare a acestuia de fapt − pe pământ. Ca ȋn Marea Rugăciune...
Mulţumesc, frăţioare pentru această sugestie atât de
generoasă, adăugată atâtor altora. Sub Graţia Lui, Omagiu.
52
Ibidem, p.156.
127
 SILVIA RĂUŢI
Iubitoare deplină a limbii de mamă şi a poemului de a fi,
ordonatoare de sensuri profunde şi de ordine ideală

Admiraţie şi recunoştinţă fără margini pentru harul-darul

Silviei Răuţi… Prietenă de o viaţă, fără de care − mărturisesc − că fascinaţia
spirituală pentru cele ascunse, ezoterice, metafizice şi metapsihice nu ar fi
fost posibil să mi se ȋmplinească... Aceasta pentru că, filolog de ȋnalt
profesionalism, Silvia era extrem de preţuită la Biblioteca Centrală
Universitară unde lucra. Suflet generos şi competent, Silvia a ştiut mereu
ȋncotro să mă ȋndrume, să mă ajute la obţinerea aprobărilor pentru cărţile
rare sau ascunse la Fondul „S”(ecret), unde erau păstrate cărţile semnate
de Mircea Eliade, Nae Ionescu sau Mircea Vulcănescu, lucrări
sine-qua-non pentru orice filosof care aspira să devină spiritual.
Ȋn plus, după 1990 Silvia a fost singurul „ochi limpede” care a
citit aproape toate cărţile mele... circa 40 la număr, fiind ȋn măsură să
ȋmi spună cu onestitatea care o defineşte: „Traian-Dinorel”... sau
„Stănciulescu” − atunci când mi se adresează serios:
„Tu ştii că ai o Operă, una adevărată?”
Fie doar pentru această din urmă recunoaştere văzută de sus, din
aprecierea ȋntregului şi trebuie să ȋi repet, chiar acum, Silviei:
Sărut mâna, pentru tot... tot.

"Trecut-au anii, ca nori lungi pe şesuri..."

Eleganţa spiritului ȋnţelegător...

128
 Nici nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul... Să vorbesc
acum, după mai bine de 40 de ani de când l-am cunoscut, despre
profesorul, cercetătorul, filosoful, oratorul, pictorul, poetul şi scriitorul
Traian-Dinorel Stănciulescu, e ca şi cum m-aş întoarce în timp, în
tinereţea mea, pe drumul pe care-l străbăteam, zilnic, de la Biblioteca
Centrală, unde lucram, spre Universitate, în apropierea căreia locuiam.
Într-o zi însorită de toamnă, traiectoriile noastre s-au intersectat,
din întâmplare. Atunci, am remarcat doar silueta longilină şi aerul
romantic pe care îl degaja acel tânăr domn. Mai târziu, ne-am reîntâlnit la
Bibliotecă, unde, pe vremea aceea, atât studenţii cât şi profesorii o
frecventau cu asiduitate. Ne-am împrietenit, imediat!
El era un fel de "rara avis" printre studenţi. Terminase arhitectura
în Bucureşti, stătea în gazdă, avea maşină personală, îşi xeroxa (pe bani
grei) toate cărţile de care avea nevoie... Era elegant, stilat, frumos, încât
îşi asigurase, prin acest statut, o aură aparte printre colegii săi mai tineri
şi un succes remarcabil printre colege.
Studiul, însă, era preocuparea sa constantă. Dorinţa de a-şi
perfecţiona stilul, de a se exprima cât mai exact şi mai sugestiv − pentru
a putea transmite ceea ce acumulase şi prelucrase mintea sa genială −
exersa, scria, refăcea, căuta forma perfectă. Şi avea atâtea de spus...
Uşurinţa cu care se mişca în domenii ştiinţifice atât de diverse, verbul
elaborat, puţin preţios, fraza amplă, bogată, muzicală şi, nu în ultimul
rând, carisma personală cu care te vrăjea atunci când vorbea, i-au adus
repede şi succesul binemeritat.
Cărţile sale, conferinţele din ţară şi străinătate, invenţiile
surprinzătoare pe care le-a gândit şi realizat i-au adus, cum era de
aşteptat, recunoaşterea oamenilor de specialitate.

*
De la ȋnceputul Noului Mileniu a avut alături o „flacără geamănă”
de o excepţională înălţime sufletească, pe "Aritioara lui dragă", cu care
s-a identificat perfect în planul creaţiei şi al vieţii. Împreună, au lucrat şi
au dus la îndeplinire proiecte care, omeneşte, păreau imposibil de
realizat. Oare, ar trebui să ne ferim să acceptăm că efortul lor a fost
susţinut şi de puteri care scapă ȋnţelesului comun? Privind desenele
Aritiei pentru proiectul "ICHTUS" de la Săcărâmb nu se poate să nu-ţi
stăpâneşti uimirea că ele au fost create parcă de o fiinţă ce a trăit într-o
altă lume, superioară, luminoasă, perfectă... O fiinţă ȋn spatele căreia
Traian-Dinorel a stat mereu ca un ȋnţelept povăţuitor, vorbitor al unuia şi
aceluiaşi „Limbaj al Marelui Creator”.
Exactitatea descrierii şi amănuntele precise ale organizării şi
funcţionării acestui spaţiu par să vină de la o persoană avizată care a
funcţionat cu atribuţii superioare în acel loc din „astral”.
129
 Îl privesc acum pe magistrul din faţa mea, care a renunţat la
arhitectură pentru a proiecta şi sculpta suflete, pentru a modela cu
blândeţe aspiraţiile a generaţii de studenţi cărora li se adresează
afectuos şi protectiv, cu dragostea unui părinte: "puişor", „sufleţel”...
îndrumându-i, acordându-le sprijin şi asistenţă atunci când au nevoie,
sacrificându-şi propriul timp care niciodată nu-i ajunge.
Îl privesc acum pe bărbatul matur din faţa mea, distins, elegant,
cu aura aceea deosebită pe care doar intelectualii rasaţi o au, dar în
mintea mea stăruie imaginea tânărului cu alură romantică pe care l-am
cunoscut în tinereţe, care scria poezii de dragoste şi, cu umorul său
irezistibil, cânta atât de frumos, acompaniindu-se la ghitară: "Mă iubeşte
femeile / Şi e moarte dupe mine...".
Îi doresc acum, mai mult decât oricând, sănătate, viaţă lungă şi
creatoare, să poată înfăptui tot ceea ce a plănuit să facă, să fie protejat din
„susul susului” de îngerul său de lumină, să fie ferit de toate influenţele malefice
şi de toate obstacole dure ale destinului de care a fost lovit de atâtea ori...
Ȋi doresc să-şi păstreze acelaşi suflet pur, aceeaşi minte
uluitoare, aceeaşi candoare spirituală, mulţi, mulţi ani de acum înainte.
"Trecură anii..."

Profesor-bibliotecar SILVIA RĂUŢI

Pentru ȋnţelepciunea poveţelor, merçi...

Ce am ales să ȋnvăţ şi să ţin minte de la prietena mea, Silvia?

Acurateţea lucrului bine făcut, eleganţa săvârşirii lor... Apoi, pertinenţa
punctelor de vedere privitoare la aprecierea sau / şi nuanţarea sensurilor
unor texte, de orice natură ar fi ele: literare („Dar ştii că scrii o poezie
frumoasă, Stănciulescu? Mulţi poeţi consacraţi ar putea să te
invidieze...!), filosofice („Cât de profunde sunt ȋntrebările şi răspunsurile
tale, corelate ȋn ȋntreg...”) sau ştiinţifice („Ce scrii tu aici despre
biofotonică − cât mă pricep eu − mă uluieşte, pur şi simplu. Laseri
biologici..., ar trebui să ȋi cunoască toată lumea, zău aşa”).
Aşadar, de la Silvia am ȋnvăţat starea de minunare, dar şi revenirea
din reverie atunci când fără echivoc ȋmi spune:
„Ştii ce cred eu că ar trebui să faci? Să te aşezi bine pe scaun, să
reiei fiecare dintre cărţile tale, să realizezi o altă ediţie − revăzută şi
actualizată − şi să le dai drumul ȋn lumea largă, fie şi gratis... virtual.
Oamenii trebuie să cunoască ce ai scris, ce ai făcut ȋn această
viaţă. Nu pentru tine, ci pentru ei”.
Ce replică aş putea să mai am la o atare ȋnvăţare de a fi? Să respir ȋn
tăcere... Şi, mai apoi, să ȋngân abia auzit:
„Aşa voi face.... Merçi beaucoup, prietenă atât de dragă!”
130
 AURELIA RȊNJEA
Generozitatea minţii deschisă către cunoaştere
şi a inimii bucurându-se de dăruire, fără mărginire...

Ce bogaţi ne sunt adesea paşii ȋn ȋntâlnirile noastre cu

semenii, pe cât de ȋntămplători, pe atât de trebuincioşi bucuriei noastre
de a fi. Ȋn acest chip m-am ȋntâlnit cu Aurelia Rȋnjea, admirabilă
profesoară de fizică, dar − deopotrivă prin meditaţii analitice şi poetice
− aşezată statornic ȋn jilţul metafizicii.
Era o veme când primele mele deschideri cognitive ȋn orizontul
„luminii vii” − al biofotonicii − ȋncepuseră a-şi purta noima printre
oameni. Era timpul schimbării de milenii, o stare euforică pe care
atunci am trăit-o cu toţii, ȋmpărtăşind, dăruind sensuri de carte,
comunicând... Ȋntr-o astfel de ȋmprejurare, la una din conferinţele pe
care le-am susţinut la Ploieşti, la invitaţia Inspectoratului Şcolar, am
cunoscut-o pe Aurelia, vădind un interes aparte pentru „ciudăţeniile”
pe care nu pregetam să le spun, vorbind despre biofotonică.
Prin forţa lucrurilor ne-am regăsit cumva ȋn anii din urmă, când
Aurelia a organizat la Liceul „Toma Socolescu” unde profesa, cele două
module ale cursului „Vindecarea de Necunoaştere şi Netrăire”. Un curs
realizat ȋmpreună cu scriitoarea Shanti Nilaya, atât pentru profesori, cât şi
pentru elevi. Ne-a invitat mai apoi la lansarea cărţilor sale de poezie, atât de
sensibile, după cum a fost la rându-i aproape la evenimente marcante
organizate la Iaşi de noi ȋnşine şi câte altele. Un exemplu de generoasă
prietenie spirituală, pe care l-am aşezat pentru mereu lângă inimă.
Mulţumesc pentru dar, scumpă prietenă.

Aurelia Rȋnjea, un univers deschis semenilor...

darului de a fi ȊMPREUNĂ
131
 Ȋmpreună, prin „lumină vie”

Acest atât de plin ÎMPREUNĂ, cu rezonanțe adânci ȋn sufletul

meu, al colegilor și al elevilor pe care i-am ȋnvăţat reprezintă o lecție
despre A FI ȊN LUMINĂ pe care noi toţi am primit-o de la dumneavoastră,
domnule Profesor Traian-Dinorel Stănciulescu. Ȋn toate ȋntâlnirile pe
care − la Ploiești sau la Iași − ni le-ați oferit, precum „niște mere de aur”!
Ca ȋn poveste... Toate așezate într-o mare pace a inimii, luminându-ne
calea și trăind miracolul vieții, la cotele dăruite de Dumnezeu.
Implicit prin „lumina vie” − a cărei ştiinţă aţi cercetat-o ȋn termenii
biofotonicii − la a cărei ȋnţelegere şi explicaţie aţi contribuit esenţial. Aşa
cum, ȋn câteva cuvinte, voi ȋncerca să amintesc ȋn cele ce urmează 53.

În istoria omenirii există personalități care, prin descoperiri

științifice emergente au avut, au și vor avea efecte marcante asupra
progresului omenirii. Asemenea personalităţi au trasat linii directoare în
evoluţia unei anume ştiinţe, ale cărei contribuţii au fost recunoscute
ulterior ca fiind de mare relevanţă pentru cunoaşterea şi practica umană.
Acesta este şi cazul BIOFOTONICII ȋn măsură să răspundă integrator la
întrebările fundamentale ale omului: de unde venim, cine suntem, încotro
ne îndreptăm?
Ne referim ȋn acest context la contribuţia aparte a domnului prof.
univ. dr. Traian-Dinorel Stănciulescu − ale cărui repere curriculare deja
au fost configurate până acum, prin interferenţele interdisciplinare şi
transdisciplinare care l-au condus la ştiinţa „luminii vii”. Drumul către
biofotonică i-a fost deschis cercetătorului de căutările unor răspunsuri la
evenimente proprii de viaţă ce frizau zona paranormalului.
Astfel, ȋncă ȋnainte de 1990 biofizicianul german
Fritz-Albert-Popp a dovedit că toate celulele vii, vegetale, animale, deci
şi cele umane, absorb şi emit în mod constant lumină ultraslabă (aură),
şi că această lumină are proprietăţile luminii laser. Ȋncepând din 1994,
preocupări explicative derulate ȋn acest sens s-au realizat la Institutul
Naţional de Inventică din Iaşi, de către profesorul Stănciulescu şi echipa
sa interdisciplinară (prof. dr. Paul Constantinescu, dr. Daniela Manu,
Aritia Poenaru).

53
Consideraţiile ce urmează se regăsesc principial ȋn: Aurelia Rȋnjea, BIOFOTONICA,
știința luminii vii. contribuție românească: prof. dr. Traian D. Stănciulescu, în volumul:
Personalități marcante în evoluția omenirii, Editura Casei Corpului Didactic Ploiești, 2016,
pp. 208-212
132
 Contribuţia cercetătorilor români a dezvăluit modul în care au loc
în structurile cele mai profunde ale lumii vii fenomene de bioluminiscenţă,
purtătoare de energie şi informaţie, ca rezultat al sistemului molecular
semiconductor (fosfat → apă legată → oxigen molecular → lumină),
substanţă activă ce iniţiază un mecanism cuantic de transformare a
luminii naturale ȋn „lumina vie”, biolaser: monocromatică, direcţionată,
polarizată şi coerentă. Această emisie este amplificată din aproape ȋn
aproape − prin dublarea frecvenţei la trecerea prin cristalele lichide
organice celulare (fosfolipide, esteri de colesterol, proteine) care transmit
din aproape în aproape − prin birefringenţă, polarizare, reflexie selectivă
− proprietăţile radiaţiei laser. Efectul de piezoelectricitate, generat de
cristalele lichide membranare, face ca stimuli externi fotonici, mecanici,
acustici, să fie transformaţi în fluxuri de electroni şi biofotoni, adică în
energie şi informaţie.
*
Ȋncă neconvenţional, conceptul de „laser biologic” introdus de
specialiştii români defineşte modul ȋn care biolumina circulă prin corpul
uman, în ambele sensuri, având drept consecinţă generarea
biocâmpului, evidenţiat prin tehnica Kirlian ca aură a celulelor, organelor
şi ȋntregului organism uman. Astfel, codul Fourier a descris matematic
acest „câmp auric” ca o matrice energo-informaţională cu rol în
determinarea stărilor biopsihice. La nivelul profund al organismului uman
(la nivel celular, în ADN şi mitocondrii), mecanismele biolaser generează
rezervele / capcanele de energie (electroni) şi informaţie (biofotoni), care
pot fi eliberate în anumite condiţii atunci când organismul are nevoie.
Structurile de tip cristal lichid prezente la nivelul membranei şi al
citoplasmei celulare ne permit să considerăm că sistemele biologice sunt
„transparente la lumină”, că omul este o „fiinţă de lumină”. Fiinţa vie,
omul, este cel mai perfecţionat tip de sistem laser−holografic, cibernetic.
Ştim că holograma reprezintă o modalitate de înregistrare,
stocare şi redare în imagine a informaţiilor ce codate atât prin
amplitudinile undelor luminoase, cât și fazele acestora, folosind radiaţia
laser, având la bază fenomene de difracţie şi interferenţă etc. Este de-a
dreptul spectaculos că oricât de mult ai rupe o hologramă, fiecare
secvenţă va păstra / proiecta mereu aceeaşi imagine a întregului.
Proiectând o structură holografică peste lumea fizică, materia reală se
organizează, urmând informaţia purtată de aceasta. Nu întâmplător
laserul este folosit ca undă purtătoare în telecomunicaţii.
*
Ȋn mod similar, s-ar putea spune − ȋn consens cu profesorul
Stănciulescu − că “Laserul Divin” îşi transmite holografic informaţia
“formelor perfecte” asupra materiei vii implicit, informaţia propagându-se
până la nivelul celular cel mai profund, ȋn ADN-ul nuclear.
133
 Astfel, arhitectura organismului viu poate fi considerată o
construcţie holografică în care organismul uman poate fi considerat un
complex de „laseri biologici”, ȋnlănţuiţi şi intricaţi, a căror bioluminescenţă
este amplificată din aproape ȋn aproape la diferite niveluri − nuclear,
celular, de organ, de organism − rezultând din această ȋnlănţuire o
lumină extrem de coerentă, respectiv energii biolaser extrem de ȋnalte.
Prezenţa acestor energii poate explică practic toate fenomenele
parafizice / parapsihice pe care omul le iniţiază, fără a le putea ȋnsă
asocia o justificare raţională. Ca atare, energia bioluminescenţei
generate de organismul uman reprezentă o picătură din oceanul
manifest al infinitei energii universale.
Aşadar, prin prezenţa Luminii Vii, însăşi Lumea devine vie: o
construcţie cosmică în care viaţa reprezintă o matrice de consistenţă pe
care Dumnezeu a proiectat-o cu virtualitatea intrinsecă vieţii. Omul este
el ȋnsuşi o „fiinţă de lumină", care − ȋn consecinţă − poate rezona cu
Lumina, armonizându-se cu Sursa care l-a creat şi aspirând către ea.
Suntem Lumină, suntem miliarde de laseri înlănţuiţi prin Iubire, adică prin
coerenţă! Pentru ca această coerenţă specifică laserului să se manifeste
avem nevoie de focusare, de atenţie maximă, de meditaţia pe care
străbunii ȋncă ştiau să o stăpânească şi pe care am pierdut-o cândva,
instaurând un simbolic Limbaj Babel, pe care suntem datori să ȋl
depăşim, reinstaurând unitatea unui omenesc LIMBAJ-ȊMPREUNĂ, prin
coerenţă ȋn gândire, rostire, acţiune.

*
* *
Ȋn concluzie, LUMINA VIE apare ca un liant de referinţă pentru
palierul fizic şi biologic, psihic şi metapsihic, ca o legătură dintre micro- şi
macro- cosmos, dintre uman şi divin, fiind călăuza noastră supremă
pentru noi, creaţii ale ei. Drumul către Lumina Matricială conduce către
inima fiecăruia dintre noi, iniţiind o transformare interioară a omului prin
Iluminare şi Ȋnţelepciune, Acceptare şi Iubire.
Noi înşine suntem Creaţii ale „Luminii Necreate”, dar şi Creatori
ai „Luminii Vii”, prin Chip şi Asemănare... Iată adevărul pe care ȋl putem
desprinde ȋn esenţă din ȋnvăţătura „metafizică” atât de riguros construită
„fizic” de Profesorul Traian D. Stănciulescu.
Acestei ȋnalte ȋnvăţături (meta)fizice, teoretice, i se adaugă şi cea
practică a cursului iniţiatic TERAPIA PRIN LUMINĂ, cu cele două
secţiuni ale sale: „Vindecarea de necunoaştere”, curs adresat minţii,
capabilă să raţioneze şi să explice cognitiv, şi „Vindecarea de netrăire”
adresat inimii şi puterii sale de experienţiere emoţională.
O învăţătură de dat mai departe,

134
 Pentru toate aceste daruri de „om ȋntru om”, LA MULȚI ANI,
Domnule Profesor! Fie ca „Lumina Vie” să vă însoțească paşii ȋn această
neostenită ÎMPREUNĂ-LUCRARE, cu bucuria, tinerețea spiritului și
dăruirea care vă caracterizează! Sunteți pentru noi un MODEL VIU, un
un reper în marea noastră trecere, în povestea pe care trăind o scriem!
Un “poem de lumină”, pe care acum vi-l aşezăm ȋn palma inimii.

Ȋnvăţători şi Ȋnvăţăcei, ȋntr-un ȋntreg de a fi...

ȊMPREUNĂ, PRIN „LUMINĂ VIE”

Domnului Profesor, cu dragoste....

O aripă de astru
Ne mângâie sufletul dornic de zbor,
Însetat de poezie, ca o respiraţie cosmică −
Cu gust de singurătate, cu aromă de fruct −
Respirând cuvinte printre paginile
În care ne oglindim poemul ...

O fereastră spre cer

Lăsând să intre dimineţile stelare,
Îmbrăţişând Pământul cu drumul tău,
Descifrând semne, fredonând muzica
Flăcărilor noi din Templul Adevărului,
Din Templul Luminii,
În timp de Împreună.
(Din volumul Doină în ţara mea de rai,
Karta-Graphic, Ploieşti, 2018)

Profesor AURELIA RÎNJEA

135
 Capitolul 6
METAMORFOZE ALE UNEI BIOUNIVOCE ȊNVĂŢĂRI:
AMFITEATRELE FILOSOFIEI

Zidurile, ca şi oamenii, au amintiri... Pentru că este de ajuns să

pătrunzi ȋntr-o sală de curs prin care ȋntr-un chip sau altul ai trecut, să
priveşti pereţii, ferestrele, băncile şi catedra, pentru ca imaginile să
devină tulburător de vii, picături desprinse din şuvoi. Pentru că este de
ajuns să ȋnchizi ochii spre a-l vedea, bunăoară, pe Magistrul TITUS
RAVEICA pătrunzând agale ȋn solemnitatea amfiteatrului II8,
aruncându-şi cu un gest spectaculos cheile pe catedră... mai apoi, după
ani, cu aceeaşi nonşalanţă şi elegantul baston cu măciulie de argint...
ȋndreptându-se apoi spre fereastra deschisă, privind un minut, două...
Pentru ca apoi, ȋntorcându-se ȋncet spre noi, studenţii − sideraţi de
spectacol − să izbucnească cu o voce tunătoare: „Renaşterea...”. Fără a
greşi nici un cuvânt, nicicând: clar, concis, pentru totdeauna,
Vă rog să vă amintiţi, iubiţi colegi, cum generaţii şi generaţii au
fost amprentate de acest spectacol atât de viu păstrat ȋn zidurile inimii de
om, tulburător. Plecăciunea frunţii, MAGISTRE.

Ȋnvăţători şi ȋnvăţaţi, ȋn comuniune…

.
Amfiteatrul “Titu Maiorescu” sau celebra Sala II8, acolo unde şi
spiritul lui Eminescu s-a pogorât ȋn taina zidurilor, spre a ne aduce aminte
sensurile “universului ciorchine”... Acolo unde eu ȋnsumi am fost student
şi profesor, bucurându-mă de atâtea ori că sunt.
Fie ca toate acestea să rodească atâta timp cât zidurile
universităţii, şi implicit ale filosofiei, vor rămâne ȋn picioare, spre a vibra
a istorie. O istorie care se repetă pentru fiecare dintre noi altfel şi la fel,
printr-o tulburătoare schimbare de roluri. Crescându-ne urmaşii...

136
 HORIA CHIRIAC
Talentat urmaş pe linia semnelor (meta)fizice,
ȋmplinitor de aspiraţii ȋn universul filosofic al creaţiei

... Căci, Horia Chiriac este singurul căruia ȋi pot spune cu

adevărat că este un „urmaş spiritual” de-al meu. Aceasta, nu numai
pentru că mi-a fost un atât de drag student, care mi-a urmat la
departamentul de Comunicare şi Relaţii Publice, preluându-mi
disciplinele fundamentale − semiotica şi aplicaţiile sale −, ci şi pentru că,
fiind deopotrivă absolvent de filosofie şi fizică, este poate, singurul ȋn
măsură să semnifice noima reală a cercetărilor mele din domeniul
biofotonicii şi aplicaţiilor sale. Poate, mai devreme sau mai târziu, atunci
când metafizica va avea nevoie conceptuală şi aplicativă de fizică,
printr-o interferenţă ȋn măsură să depăşească tabu-urile viziunii
formulate de Kant ȋn Prolegomene..., Horia va avea şansa să predea
studenţilor o disciplină sinergică − (meta)fizica & (semio)biootonica − pe
care personal doar sugestiv am reuşit să o prezint ȋnvăţăceilor noştri.
Ȋţi sunt dator, Horia pentru acest nemăsurat dar: acela al speranţei
că emergenţele ȋnvăţăturii mele vor fi duse cu pertinenţă mai departe.

Domnului Profesor, gânduri din şuvoi…

Cu bucuria de a fi fost dăruit...

Am avut privilegiul să-l întâlnesc pe domnul profesor

Traian-Dinorel Stănciulescu încă de pe vremea când, elev fiind, făceam
primii pași către izvoarele cunoașterii. Fără să știe, Domnia-Sa a
exercitat asupra mea o influență subtilă ce mi-a marcat pașii pe
137
nesimțite, dar în același timp decisiv. Personalitatea profesorului
Stănciulescu, alături de cele ale câtorva colegi de-ai Domniei Sale din
cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, m-a fascinat și m-a
intrigat deopotrivă, stârnindu-mi o curiozitate fertilă, ale cărei efecte de
lungă durată au determinat întâlnirea mea cu Filosofia și cu Științele
Naturii.
Cred că nu greșesc dacă afirm că seninătatea dezinvoltă, dublată
de pasiunea sinceră pentru Adevăr – nu doar adevărul livresc, ci Marele
Adevăr Spiritual, acela pe care atâția se simt obosiți să-l mai caute sau
nu îndrăznesc să-l rostească atunci când cred că l-au găsit – sunt două
dintre trăsăturile definitorii ale personalității profesorului Stănciulescu.
Ambele au exercitat întotdeauna o forță de atracție considerabilă,
rămânând totodată prea puțin înțelese de către cei mai mulți dintre noi.

*
În ceea ce mă privește, un prim contact cu maniera unică a
profesorului Stănciulescu de a se raporta la Cultură – la Marea Cultură
– l-am avut la începutul anilor `90, cu ocazia unui simpozion organizat în
cadrul Facultății de Filosofie din Iași la care tatăl meu − prof. dr. Horia
Chiriac − a fost invitat să participe în calitate de cercetător în Fizică. Dată
fiind tema simpozionului – dialogul dintre Filosofie și Științele Naturii −
tatăl meu s-a gândit că ar fi interesant pentru mine să-l însoțesc, deși pe
atunci încă eram elev al Liceului Costache Negruzzi din Iași. Alocuțiunile
participanților la simpozion au lăsat o adâncă impresie asupra mea, deși
majoritatea termenilor tehnici din Logica Formală, Epistemologie,
Hermeneutică sau Gnoseologie îmi erau inaccesibili. Nu-mi închipuisem
până atunci că relația dintre Filosofie și Științele Naturii era una atât de
profundă, de vastă, plină de convulsii istorice ale căror urme le resimțim
și astăzi.
Și totuși, reîntâlnirea acestor domenii sub semnul Cunoașterii
rămânea un deziderat de neocolit, fapt evidențiat chiar de intervenția
profesorului Stănciulescu, care s-a constituit într-o abordare din
perspectivă cosmologică a operei lui Constantin Brâncuși. Ascultându-l,
m-a frapat versatilitatea Semioticii ca instrument investigativ, capabil să
traverseze granițele diferitelor domenii ale Cunoașterii. Pentru domnul
Profesor, Brâncuși se transformase într-un adevărat Demiurg al
sensurilor, opera sa fiind plină de subtilități ce meritau a fi investigate
tocmai datorită mizelor ontologice pe care le presupuneau. Pentru
moment, am resimțit doar încântare amestecată cu admirație. Mult mai
târziu aveam să înțeleg faptul că domnul profesor îl privise pe Brâncuși
atât cu ochi de semiotician, cât și cu ochi de arhitect. De aici și ușurința
de a îmbina armonios atât considerații de ordin estetic, cât și considerații
de ordin metafizic sau cosmologic.
138
 Acea primă întâlnire cu comunitatea celor care se ocupau la
Universitatea din Iași de Filosofie în România post-decembristă m-a
contaminat de „microbul” pasiunii pentru Filosofie, ceea ce mai târziu a
însemnat pentru mine urmarea cursurilor facultăților de Filosofie și Fizică,
dar și susținerea doctoratului în Filosofia Științei la aceeași universitate.
*
Așa cum spuneam, domnul profesor Traian-Dinorel Stănciulescu
a fost unul dintre aceia care m-au inspirat în alegerea acestui drum.
Aveam să-l reîntâlnesc atât în calitate de profesor la Universitate, acolo
unde prin deschiderea intelectuală știa să creeze o atmosferă incitantă și
plină de farmec atât la cursuri cât și la seminarii, dar și ca mentor, calitate
în care nu a precupețit nimic din căldura sufletească ce-l caracterizează.
A fost, este și va rămâne unul dintre mentorii mei cărora le datorez cea
mai sinceră recunoștință atât pentru cunoștințele de înaltă calitate pe
care mi le-au transferat, cât și pentru exemplul moral pe care mi l-au
oferit de-a lungul timpului.
Îmi vor rămâne mereu întipărite în minte, de exemplu, seminariile
de Filosofia Creației în care domnul profesor m-a încurajat să aprofundez
din perspectivă filosofică holismul lui David Bohm sau diferitele
conferințe și simpozioane la care Domnia-Sa a participat sau pe care le-a
organizat cu o perseverență dublată de mult tact și delicatețe. Pe de o
parte, aceste calități au atras mereu în jurul domnului profesor o seamă
de tineri entuziaști care l-au însoțit în țară și străinătate la astfel de
manifestări, iar pe de altă parte, tot ele i-au asigurat aprecierea din partea
unor personalități de talie mondială, cum ar fi, de exemplu, cunoscutul
semiotician american Thomas Sebeok, sau profesorul german
Fritz-Albert Popp, părintele biofonicii. Totodată, deschiderea
interdisciplinară a profesorului Stănciulescu a făcut posibilă colaborarea
cu unii specialiști din domeniul științelor naturii, precum regretatul prof.
dr. ing. Paul Constantinescu. Din acest punct de vedere, întâlnirea cu
domnul profesor Stănciulescu avea să se dovedească una plină de
surprize pe termen mediu și lung.
Mă frapase încă din primii ani de facultate o anumită particularitate
a discursului profesorului Stănciulescu. Indiferent dacă discuta despre
miturile creației sau despre semiotică, viziunea integratoare propusă de
acesta pleca de la premise de ordin ontologic diferite de cele ale teoriilor
consacrate din științele naturii sau din metafizică. Treptat, pe măsură ce
m-am familiarizat cu o serie de discipline filosofice, dar și cu unele teorii ale
fizicii moderne, am început să simt din ce în ce mai acut nevoia de a regăsi
explicitate aceste premise de factură ontologică. Nu mică mi-a fost mirarea
în momentul când am conștientizat angajamentul domnului profesor în
explorarea unui domeniu nou aflat la intersecția dintre optică și biologie:
biofotonica.
139
 Plecând de la colaborarea cu regretatul profesor Paul
Constantinescu, domnul profesor Stănciulescu s-a implicat activ în
cultivarea ipotezei „laserilor biologici”, ipoteză ale cărei implicații de ordin
filosofic nu a întârziat să le exploreze. Dacă ne gândim la faptul că se
propune în cadrul acestui demers o paralelă între emisia pe cale artificială
a unui fascicul coerent de fotoni și absorbția luminii de către corpul uman,
înțelegem de ce promotorii acestei teorii au avut de întâmpinat nu de puține
ori o atitudine sceptică din partea contemporanilor.
Este impresionant faptul că profesorul Stănciulescu a dezvoltat în
plan ontologic, în plan epistemologic și în plan semiotic o întreagă teorie ce
are ca punct de plecare această ipoteză. Emergenţa acestei construcţii
conceptuale − extrem de complexă − a avut de înfruntat provocarea de a
crea o punte de legătură între considerațiile unor teorii ancestrale privitoare
la interacțiunea dintre corpul uman și lumină, pe de o parte, respectiv
considerațiile din fizica modernă și biofizica modernă privind același
subiect, pe de altă parte. Intuițiile de semiotician ale Domniei Sale s-au
împletit cu fascinația arhitectului pentru relația dintre formă și lumină, dar și
cu deschiderea sa către spiritualitate. Așadar, întregul său efort creator s-a
catalizat în jurul exploatării polivalent-filosofice a ipotezei amintite, ceea ce
l-a adus în final în postura de a propune, de fapt, o lecturare de factură
metafizică a acesteia.
Colaborările cu specialiști din domeniul științelor naturii i-au
permis domnului profesor să abordeze și consecințele de ordin practic
ale teoriei inspirate din ipoteza amintită. Și chiar dacă această teorie
rămâne deocamdată una extra-paradigmatică, profesorul Stănciulescu
nu a pregetat să urmeze cu tenacitate și entuziasm respectiva direcție,
imaginând aplicații interesante pe care le-a dezvoltat în cadrul unor
proiecte de cercetare ce au antrenat echipe interdisciplinare.
Ceea ce îmi va rămâne întotdeauna întipărit în minte din întreaga
activitate a domnului profesor Stănciulescu, dincolo de tactul cu care a reușit să
adune sub umbrela unei tematici generoase specialiști din domenii extrem de
variate în cadrul conferințelor de semiotică pe care le-a organizat de-a lungul
timpului, este tocmai deschiderea sinceră către temele majore ale culturii,
capabile să ne apropie pe fiecare dintre noi de spiritualitate. Îmi voi aminti
întotdeauna cu deosebită plăcere una dintre discuțiile noastre privitoare la
configurarea unei imagini a cuplajului dintre material și spiritual, discuție în cadrul
căreia mâna arhitectului a creionat o reprezentare grafică menită să aproximeze
ceea ce intuiția noastră putea întrezări din ceea ce mințile noastre abia
îndrăzneau să conceptualizeze în marginea unui subiect atât de provocator.
Am constatat atunci cu surprindere că profesorul Stănciulescu face
parte dintre acei iubitori de înțelepciune sincer dedicați sintezelor
integratoare, el asumându-și cu seninătate riscul cultivării demersului
metafizic într-o epocă din ce în ce mai sărăcită spiritual. Tocmai această
140
calitate rară stă ca temei al darului − făcut nouă, tuturor celor care am avut
privilegiul da a-l cunoaşte, de a-i fi fost ȋnvăţăcei − de a ne descoperi, din
ce în ce mai mult, pe noi înșine.

Lector universitar dr. HORIA CHIRIAC

Sensuri ale creşterii ȋn frecvenţă

De atâtea ori am petrecut neconvenţional timpul, dăruindu-l unor

ȋnţelesuri aparte. Ȋmi amintesc că prima ȋntâlnire cu Horia a avut loc ȋn
amfiteatrul de curs II8, când − undeva, pe un scaun din ultimul rând al
sării − zăresc un student care stătea ȋntr-o poziţie stranie, căţărat cu
picioarele direct pe scaun.
― “Ai o problemă, tinere?” − l-am ȋntrebat.
― “Da, domnule profesor. Tocmai am suferit o operaţie pe
coloană şi este singura poziţie ȋn care pot sta… Dar nu am vrut să pierd
cursul cu dumneavoastră”.
De atunci a devenit un exemplu de hărnicie şi interes de cercetare
ştiinţifică, pe care nu am contenit să ȋl admir.
De atunci, l-am “ȋnfiat” spiritual. Aflându-i preocupările ştiinţifice,
pentru fizică mai ales, ţin minte că l-am stimulat să prezinte lucrări ale
unor personalităţi precum David Bohm, l-am luat cu mine la conferinţe
internaţionate studenţeşti şi ale cadrelor didactice, ȋn domeniul semioticii
şi al filosofiei creaţiei implicit… Ȋntre timp − ȋndemnat de tatăl său, director
al Institutului de Fizică Tehnică din Iaşi şi implicit de subsemnatul, Horia
finaliza şi studii la facultatea de fizică, devenise doctor ȋn epistemologie
şi cadru didactic la Universitatea Politehnică, apoi profesor asociat la
Facultatea de Filosofie, ca asistent la propriile mele discipline didactice.
Şi astfel, treptat-treptat Horia a devenit propriul meu coleg, după
retragerea institutuţională cu care − prin forţa lucrurilor − a trebuit să o
accept. Cu drag, aşa cum le-am primit pe toate.

Ȋmpreună cu academicianul Sorin Riga şi Horia Chiriac,

sărbătorind o prezentare de carte: IERARHIILE LUMINII

141
 Apropo de această carte, una din cele mai dragi amintiri pe care
i-o ȋntorc acum ȋn dar lui Horia, a fost aceea când − având răgazul de a
petrece o oră de poveste ȋmpreună − la ȋntrebările incita(n)te pe care mi
le adresa acesta, am desenat ȋn câteva minute schiţa unui model
integrator al ierarhiilor lumi(n)ii. Acest model avea ca numitor comun
frecvenţa, sugerând existenţa unei „Frecvenţe a tuturor frecvenţelor” −
Dumnezeu ȋnsuşi −, continuând cu primele „ierarhii cereşti” ale creaţiei
divine, de care vorbeşte Dionisie Pseudo-Areopagitul, apoi cu nivelele
arhetipal-metafizice de tip „Adam Kadmon”, creaturi neȋntrupate, după
care abia urmează momentul cosmicului „Fiat lux”. Totul se finalează ȋn
cele din urmă cu Geneza Omului, terestru ȋntrupat.
Ȋn această din urmă condiţie, omul se va supune implicit − prin
activarea liberului său arbitru − unei inexorabile legi a creşterii ȋn
frecvenţă, deja amintit: legea care face ca frecvenţa fiinţei umane −
respectiv a „aurei” sale − să fie esenţial influenţată de ceea ce omul
ȋmplineşte deliberat cu reperele corporale, afectiv-emoţionale şi mentale
ale sale. Atare rafinări posibile a ceea ce ȋn mod obişnuit numim „suflet”,
vor genera proprietăţi care ȋl vor plasa invariant ȋntr-un nivel mai jos sau
mai ȋnalt de realitate, de frecvenţă adică. O (auto)judecată care ne
marchează esenţial „ȋntoarcerea acasă”, Totul.

Acest model identifică prin simbolismul chipului şi asemănării −

Dumnezeu şi Om − relaţia holografică dintre sus şi jos, dintre ȋntreg şi
parte, cer şi pământ, având ca arhetip funcţional intuiţia hegeliană a Ideii
Absolute ce se desfăşoară ȋn lume, spre a se ȋntoarce ȋmbogăţită − prin
experienţiere − la Sine.
Fie ca acest model a toate integrator, Horia, să ȋţi orienteze calea
pentru tot ceea ce vei face de acum ȋnainte ȋn viaţă, spre a dărui mai
departe − ȋn cunoştinţă de cauză − sensurile ȋnţelepciunii-iubitoare.
Frecvenţa Atotcuprinzatoare să ȋţi fie Călăuză.

142
 ANTONIO SANDU
Exemplar cercetător al spiritului răsăritean şi apusean,
al intuiţiei conjugate cu raţionalismul,
al cosmicului cu umanul

Puţini sunt cei pe care am avut privilegiul de a-i ȋntâlni ȋn

ipostaze educative atât de variate, ȋncât nici nu le mai ştiu ordinea ȋntâmplării
lor: ca student la asistenţă socială şi la filosofie, ca masterand şi, mai apoi −
prin forţa lucrurilor − ca doctorand. Toate acestea au fost urmate de privilegiul
de a-i fi fost membru ȋn comisiile de titularizare ca profesor la Universitatea
„Titu Maiorescu” din Iaşi, respectiv la Universitatea „Ştefan cel Mare” din
Suceava. Atare poziţii universitare, dublate de calitatea de promotor al
Fundaţiei şi al Editurii Lumen, i-au impus − dar şi permis − lui Antonio o
activitate prodigioasă, pe care i-am apreciat-o ȋn varii ȋmprejurări, ȋn calitate
de parteneri inclusiv.
Puterea de muncă excepţională, spectrul variat al preocupărilor
sale − interdisciplinare −, dublând bunăoară intuiţia culturii orientale cu
raţionalismul (ştiinţific) al spiritului occidental − ȋmi ȋngăduie să spun că
Antonio ȋmi va rămâne mereu unul dintre cei mai dragi ȋnvăţăcei, un
model admirabil de perseverenţă şi reuşită.
Bravo, dragul meu, Antonio, sunt mândru de tine.

Cu satisfacţia ȋmplinirii ȋn echipă, Antonio Sandu

143
 Întâlniri spirituale cu
Profesorul Traian D. Stănciulescu, ȋnvăţătorul

Ȋntâlnirea mea cu Profesorul Traian D. Stănciulescu stă sub

semnul semioticii luminii, pe care a sosit vremea să o recuperăm
conjugând ȋnţelepciunea de odinioară cu ştiinţa practică de astăzi.
Semiotica luminii 54 reprezintă o temă care a interesat umanitatea
încă din zorii cunoașterii. De ce? Pentru că Lumina constituie un semn al
Ființei, semnele de lumină ne vorbesc despre cine suntem, când suntem
și unde suntem! Ne vorbesc despre geografiile interioare, despre
geografia spirituală a ființării noastre.
Vom aborda astăzi semiotica luminii din perspectiva Profesorului
Traian D. Stănciulescu – mentorul meu în ale cercetării doctorale și în ale
semioticii, referindu-mă la modul în care eu am perceput ideile domniei
sale și cel în care semiotica luminii mi-a influențat traseul cunoașterii și
al recunoașterii de sine.
De ce am ales să îl sărbătorim pe Profesorul Stănciulescu la
împlinirea vârstei de 70 de ani printr-o Semioză a Luminii? Pentru că
Lumina și forma acesteia a fost modul în care ne-a crescut, ca să
spunem așa, pe cei care i-am fost aproape – ca doctoranzi, ca discipoli în
ale filosofării și, ulterior, ca cercetători în ale împărtășirii de Sine a
Luminii. Lumina reprezintă expresia cea mai intensă a semioticii iubirii –
o altă temă pe care filosoful Traian D. Stănciulescu o aduce în atenția
cititorilor dar mai ales a discipolilor săi.
Așadar semnul pe care Profesorul Stănciulescu ni-l lasă este un
semn că Lumina este cea care ne duce dincolo de materialitatea noastră
tocmai prin Arhitectura Sa – Profesorul fiind și un arhitect în sensul
omenesc-profesional al termenului, dar și un arhitect al câmpurilor
biofotonice și al întrepătrunderii luminii, al țesăturilor de lumină care sunt
deopotrivă prezente în lumea noastră materială și în lumile nevăzute ale
energiei, ale informației, ale cunoașterii.
*
Acest moment aniversar îmi oferă privilegiul de a depăna câteva
amintiri despre Profesorul Stănciulescu – ca profesor, ca mentor și ca
filosof. Voi începe cu o situare în timp – atunci când mă aflam la cursurile
de semiotică ale domniei sale și când ne prezenta o fotografie a sa
dintr-un stagiu de practici spirituale, de fapt un curs susținut de domnia
sa în cadrul ANATECOR (Asociația Națională de Terapii Complementare

54
Stănciulescu, Traian D. & Manu, Daniela M., (2003), Metamorfozele luminii.
Fundamente biofotonice ale conştiinţei, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura
Performantica, Iaşi.
144
din România) și când ne arăta cum în jurul domniei sale se vedeau, pe
imagine, diverse formațiuni luminoase, iar una dintre acestea avea o
formă circulară (lumina părând curbată), iar eu i-am adresat întrebarea:
„Domnule profesor, aveți o aură atât de puternică, atât de intensă încât
curbați în jurul dumneavoastră lumina?” Iar în sine îmi spuneam că un
astfel de fenomen de curbare a luminii apare în jurul stelelelor datorită
imensului câmp gravitațional al acestora.
Curbarea Luminii nevăzute − dar înregistrată de memoria
fotografică poate fi conexă cu fenomene pe care Profesorul Stănciulescu ni
le explica prin biofotonică – prin faptul că noi, în calitate de ființe vii, emitem
lumină și această lumină nu este pentru toți în spectrul vizibil, poate doar
pentru anumite persoane dotate cu o sensibilitate mai mare la Lumina
nevăzută, iar alții, precum subsemnatul, o pot vedea doar în anumite
momente privilegiate, când astfel de fenomene luminoase se fac vizibile pe
filme fotografice, în diverse înregistrări sau sub alte forme prin care Lumina
comunică cu materia.
*
* *
Este momentul să aduc aici în discuție una dintre cele mai importante
teorii pe care Profesorul Stănciulescu a formulat-o: aceea a laserilor biologici
și a faptului că, de fapt, ceea ce noi numim astăzi cunoaștere, cogniție,
activitate mentală este – dincolo de simpla activitate electrică a creierului – un
rezultant al unei coerențe a emisiilor luminoase din celulele cerebrale.
Această coerență fotonică reprezintă o proprietate pe care ființa umană o
posedă și anume aceea de a emite biofotoni – sau fotoni generați de sisteme
/ câmpuri biologice – într-o manieră coerentă, adică în maniera unor laseri
biologici55. Astfel de „laseri biologici” formează lentile speciale care creează
un câmp de coerență în jurul ființei umane și pe care îl regăsim în iconografia
creștină sau în cea budhistă atunci când sunt reprezentați sfinții sau ființele
iluminate − sub forma unei aure, a unei coroane luminoase în jurul capului
sau în jurul întregului corp.
Profesorul Stănciulescu explică aceste simboluri ca fiind o formă de
expresie a „laserilor biologici”, considerând că aceste emisii–laser − adică
emisii de lumină coerentă − sunt posibile în microclimatul minții umane, al
conștiinței umane, ceea ce face ca saltul dintre materie și conștiință să aibă
Energia ca suport. Și astfel, ne arăta Profesorul Stănciulescu, avem un corp
fizic, avem un corp de energie și avem conștiință – iar întrepătrunderile dintre
toate aceste constituente ale ființei umane sunt mediate tocmai de acești
laseri biologici care reprezintă generatorii noștri de câmp de coerență sub
forma unui câmp energetic.

55
Stănciulescu, Traian D. (2002), Biofotonica, ştiinţă a complexităţii: Introducere în teoria
"laserilor biologici”, Editura Performantica, Iaşi.
145
 O serie de astfel de teorii provin din ceea ce poate fi privit ca
parapsihologie – Profesorul Stănciulescu fiind la rândul său unul dintre primii
oameni de știință și filosofi care au publicat lucrări din domeniul
parapsihologiei 56, explicarea acestor fenomene aparent paranormale prin
intermediul semioticii ca Semne ale Luminii Vii, așa cum îi place domniei sale
să spună, precum și prin această teorie a laserilor biologici.
Deși ȋncă nu avem o explicație științifică provenind din ceea ce
numim noi „științele oficiale” care să infirme sau să confirme ipotezele
domniei sale, avem dreptul să ni le asumăm filosofic ca o explicație
metafizică și semiotică. În plus, avem destul de multe cercetări 57, 58 care
arată capacitățile celulei nervoase (cel puțin a celei umane) de a genera
în timpul unor procese neuronale biofotoni și există suficiente evidențe
pe care domnia sa le prezintă în lucrările publicate care ne duc la
concluzia că aceste emisii bio-fotonice ale sistemului nostru nervos sunt
coerente în maniera razelor laser și nu haotice, existând o conformitate
de fază în emisia acestor biofotoni.
Putem înțelege aceste semne pe care mintea noastră ni le oferă în
sensul că dincolo de ceea ce noi numim existență prin corporalitate − avem
o existență non-corporală, o existență de lumină și în Lumină. Profesorul
Stănciulescu obișnuiește să ne aducă aminte metaforele pe care maeștrii
spirituali din diverse culturi – chineză, hindusă, creștină – ni le spun, cum că
suntem Lumină și tot ceea ce există este o formă de Lumină condensată.
Fundamentul unei astfel de ipoteze ar putea fi legat tocmai de acești
biofotoni și acești „laseri biologici” de care vorbește Profesorul, care pot,
într-un fel sau altul, să ne amintească că nu trăim doar în Lumină, ci și din
Lumină și prin Lumină, și că ceea ce emitem către exterior este o formă de
Lumină. Această cunoaștere luminoasă, această semiotică a luminii este
practic o deschidere intertextuală între filosofie și științele viului – prin
biofotonică, așa cum ne spune Profesorul Stănciulescu.
Pornind de la deschiderile realizate de domnia sa, am reușit să
formulez în teza mea de doctorat 59, realizată sub coordonarea domniei
sale, o teorie pe care am numit-o metafizică cuantică care sintetiza atât

56
Stănciulescu, Traian D. (1991), Parapsihologia. Viața înaintea vieții?, Editura Timpuri,
& Inetercontempress, Deva-Bucureşti.
57
Srinivasan T. M. (2017). Biophotons as Subtle Energy Carriers. International Journal of
Yoga, 10(2), 57–58. https://doi.org/10.4103/ijoy.IJOY_18_17
58
Tafur, J., Van Wijk, E. P., Van Wijk, R., & Mills, P. J. (2010). Biophoton Detection and
Low-Intensity Light Therapy: A Potential Clinical Partnership. Photomedicine and laser
surgery, 28(1), 23–30. https://doi.org/10.1089/pho.2008.2373
59
Sandu, Antonio, (2008), Filosofia orientului şi fizica modernă. O viziune umanistă a
Universului, Teză de doctorat susținută la Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iasi, Romania.
Publicată sub denumirea Sandu, Antonio, 2010, Perspective semiologice asupra
transmodernității, Editura Performantica, Iași
146
contribuția unor filosofi și fizicieni precum David Bohm 60, Hugh Everett 61,
Victor Stenger 62, dar și a Profesorului Stănciulescu 63, în care exprimam
– la vremea respectivă cu destulă timiditate academică, dar pe care
acum aș formula-o cu mai mare încredere în capacitatea explicativă a
acestei teorii – faptul că trăim în cea mai bună lume posibilă, nu pentru
că ar fi mai bună decât alte lumi, mai dreaptă, mai onestă, mai plină de
iubire, ci pentru că, spuneam în teza de doctorat, până la urmă acele lumi
posibile în care fiecare expresie a noastră în spațiu și timp este
complementară cu alte astfel de expresii, se află într-o superpoziție,
într-un proces de coerență rezonatorie, care ne face să devenim din ce în
ce mai conștienți de prezența Absolutului.
Interpretarea transdisciplinară a unor modele cosmologice,
regăsite în intuiţia metafizică şi mitică, o înţelegem ca pe o situaţie
semiotică generată de existenţa unor structuri ordonatoare ale naturii,
care se fac prezente în faţa interogării umane sub forma unui răspuns
rezonant, pe care natura îl dă subiectului cunoscător. Aceste structuri
comunicaţionale sunt văzute de Traian D. Stănciulescu ca fiind „principii
ordonatoare ale realităţii universale” 64.
Metafizica cuantică este o modalitate specifică metafizicii, a
filosofiei, cu precădere a celei pe care am pornit-o de la mistici precum
Abhinavagupta 65, Kshemaraja 66, Vasugupta 67 – ca să numim doar trei din
cei mai importanți exponenți ai filosofiei shivaismului din Kashmir 68, dar care
a fost gândită de mine în orizontul unor gânditori cum ar fi Rupert

60
Bohm, David, (1990), A New Theory of the Relationship of Mind and Matter.
Philosophical Psychology, 3(2-3) https://doi.org/10.1080/09515089008573004
61
Everett, Hugh, (1956, 1973), Theory of the Universal Wavefunction, Thesis,
PrincetonUniversity, pp 1–140, Princeton, U.S.A.
https://www.pbs.org/wgbh/nova/manyworlds/pdf/dissertation.pdf
62
Stenger, Victor J., (1997), Quantum Metaphysics, Conference on Neo Spiritualities,
Westminster College, Oxford, England March 1995, publicată în Brown Laurence,
Bernard Farr C., & Hoffman Joseph, Modern Spiritualities, Editura Amherst, NY:
Prometheus Books, S.U.A.
63
Stănciulescu, Traian D., (1985), Un posibil model cosmologic, Tribuna, 47,
Cluj-Napoca.
64
Stănciulescu, Traian D., (2004), La început a fost semnul. O altă introducere în
semiotică, Editura Performantica, Iaşi.
65
Abhinavagupta, w/ trans. and commentary by H. N. Chakravarty (2012). Tantrasara.
Rudra Press, India.
66
Kshemaraja, w/ trans. and commentary by Jai
https://archive.org/details/TantrasaraByH.NChakravartyDeva Singh (1963).
Pratyabhijnahridayam. Motilal Banarsidass, Delhi, India.
67
Vasugupta, w/ trans. and commentary by Kuiken, Gerard. (2019). The Shiva Sutras.
Otam Books, India
68
Lakshmanjoo (2015). Kashmir Shaivism. Lakshmanjoo Academy, India
147
Sheldrake 69 , David Bohm ș.a.m.d. pe care i-am reinterpretat printr-o
semioză creatoare, în care deși aparent mă despărțeam de Profesorul
Stănciulescu în unele idei, îl întâlneam mereu în ideea Luminii ca semn și
a lumii ca semn al Absolutului. Nu renunțând la postulatele fizicii actuale,
sau la mainstream-ul științific, ci pornind de la o serie de evidențe științifice
și speculând în același timp metafizico-semiotic, am putut vorbi de lumea
actualizată în care trăim într-o superpoziție a existențelor noastre în diverse
lumi paralele, așa cum acestea sunt preluate din perspectiva teoriei lui
Hugh Everett, care arată că în fiecare moment, fiecare decizie a noastră
deschide calea unui alt univers paralel în care potențial am luat o decizie
opusă. Fiecare astfel de lume paralelă deschide la rândul ei o multitudine de
alte universuri, de alte deschideri posibile, existența noastră fiind o
colapsare a acestora într-un singur univers, care le cuprinde pe toate în
forma potențială a totalității.
Speculând metafizic, în aceeași manieră preluată din gândirea lui
Abhinavagupta, am putea spune că această colapsare a universurilor
posibile în existență este funcția perpetuă a Conștiinței cosmice – această
Conștiință făcându-ne să fim diferiți, dar în același timp să putem concepe
că într-un alt univers, în alte circumstanțe obiect-eveniment am putea fi în
locul fiecărui Altul și în același timp într-un vid cuantic care conține toate
aceste posibilități ale obiect-evenimentelor celorlalți, colapsând până la
urmă sub forma unei singure existențe ce devine Însuși Absolutul sau pura
Conștiință a Ființării – Eu Sunt.
Această formă de metafizică cuantică pe care am formulat-o în
teza mea de doctorat a fost o dezvoltare logică a teoriilor Profesorului
Stănciulescu despre ierarhiile Luminii, despre faptul că suntem o parte a
acestor ierarhii, suntem un mod particular în care Lumina se prezintă,
suntem un univers, o formă particulară în care acea Lumină ultimă se
manifestă prin conștiința noastră, prin intermediul laserilor noștri biologici.
Am adus în discuție această teorie pe care am propus-o nu doar
pentru că m-a inspirat mentorul meu să mă duc să caut acolo unde
sufletul meu a simțit dintotdeauna că trebuie să caute o rădăcină a
înțelepciunii mele, ci pentru că înțelegând biofotonica ca formă de
semiotică a Luminii am reușit să recuperez filosofia din spatele
shivaismului din Kashmir într-o cheie care să nu fie străină fizicii
moderne. În shivaismul din Kashmir vorbim de Conștiință – numită acolo
Shiva − și care poate fi înțeleasă drept un câmp al Conștiinței universale,
numită Prakasha, Lumina Conștiinței sau Lumina necreată în termenii
misticii ortodoxe și respectiv reflectarea acestei Lumini în ea însăși, în
propria sa energie, Shakti, ca Vimarsha. Vimarsha nu este altceva decât

69
Sheldrake, Rupert, (1981), A New Science of Life: The Hypothesis of Formative
Causation, Los Angeles, CA: J.P. Tarcher, S.U.A.
148
o reflectare a Conștiințe Ultime în ea însăși, dar nu o reflectare uniformă
și egală, ca într-o oglindă, ci una fragmentară, ca într-o oglindă spartă în
mii de cioburi. Lumina reflectată de fiecare astfel de ciob se întretaie cu
lumina reflectată de un alt ciob, făcând să apară nume și forme ca semne
ale Luminii Dintâi. Fiecare ciob reflectă dintr-un alt unghi același întreg.
Dar aceste unghiuri suntem fiecare dintre noi. Pentru că nu suntem
altceva decât un ciob care reflectăm – sau mai exact în care se reflectă
– acea Conștiință-Lumină. Și ce ar putea fi această reflecție a luminii
decât Lumina din noi – iată o înțelegere mistică și în același timp
metafizică (metafizică cuantică): biofotonica.
În înţelegerea acestei ieşiri din semiotică, Traian D. Stănciulescu70
invocă teoria haosului, conform căreia „în infinitatea neorganizată
întâmplarea oferă orice virtualitate de organizare. Iată de ce, având în vedere
că haosul primordial este cadrul fizic în care potenţial există şi din care se
naşte cosmosul ordine, îl vom defini ca stare presemiotică (nu asemiotică) a
lumii”71. Tocmai această stare presemiotică – precreaţia – este conţinută în
Puterea Supremă (Parashakti).
Am ales câteva aspecte care mi-au fost mie dragi, din locurile în
care m-am întâlnit cu profesorul Stănciulescu și pe care le pot pune sub
semnul semioticii iubirii 72. Pentru că iubirea nu este o simplă întâlnire cu
Celălalt, ci este o întâlnire în Lumină. Și această mitogeneză a Luminii,
pe care Profesorul Stănciulescu o explică foarte bine în lucrările domniei
sale, este întrețesută cu această iubire. Și, din nou, făcând trimitere la
shivaismul din Kashmir, întoarcerea energiei în lumină, în Lumina
Conștiinței, adică în Conștiința pură, este o formă de absorbție pe care
noi am numi-o astăzi prin termenul Iubire.
Revenind la semiotica iubirii – lectura acestei cărți m-a dus tot
timpul cu gândul la semnul care suntem, atunci când suntem în Iubire.
Din păcate această ființare întru Iubire și în Lumină devine din ce în ce
mai mult un loc comun în această industrie a dezvoltării personale,
pentru că expresii precum „suntem iubire”, „trăim prin iubire” și
„manifestăm iubire” au devenit clișee pentru cei pentru care iubirea este
o expresie și nu o trăire. Abordând iubirea din perspectivă semiotică,
Profesorul Stănciulescu afirmă că „la început a fost semnul”, parafrazând
textul biblic, în care „la început a fost Cuvântul” – Cuvântul, desigur, este
un semn – un semn care „stă pentru” Divinitate, dar în același timp un
semn care „stă despre” noi. Pentru că dacă Cuvântul se rostește doar în

70
Stănciulescu, Traian D., (2004), La început a fost semnul. O altă introducere în
semiotică, Editura Performantica, Iaşi
71
Stănciulescu, Traian D., (1995), Miturile creaţiei lecturi semiotice, Editura
Performantica, Iaşi
72
Stănciulescu, Traian D., (2007), Semiotica iubirii. Iniţiere în ştiinţa comuniunii, Editura
Performantica, Iaşi
149
Sine însuși, fără o întoarcere a iubirii către Cuvânt, către Sine, atunci nici
o semioză creatoare nu este posibilă.
Și din nou, mă gândesc la ideea de semioză creatoare pe care
am îndrăznit să o prezint pornind de la shivaismul din Kashmir în acea
teză de doctorat de care aminteam. Această semioză creatoare a
Universului prin Cuvânt, ne spune Abhinavagupta 73, este o emanație
fonematică, adică literele alfabetului sanscrit reprezintă vibrații ale
diverselor niveluri ale Universului. Universul se explicitează pe sine
începând cu litera A − fiind în sanscrită numită Anuttara, ”față de care
nimic nu e mai presus” și fiind prima literă a alfabetului sanscrit precum
și a tuturor alfabetelor fonetice − până la Ksha, sinteza ultimă a
fonemelor sanscrite văzute ca forme de Conștiință-Energie. Orice
semioză de sine a Universului începe cu un A primordial, acel nivel al
existenței ce nu poate fi depășit, până la ultimul, cel mai dens, cel care
apare cel de pe urmă sau cel mai din afară. Aceeași idee de semioză
creatoare transpare din cuvintele lui Iisus: „Eu sunt Alfa și Omega” – atât
în sens temporal cât și vibrațional, al apropierii față de esența ultimă.
Iisus Hristos Mântuitorul ne spune El însuși că El este acest
întreg alfabet ca o explicitare de Sine a totalității Conștiinței divine. Iar
legătura cu emanația fonematică ne permite să ne înțelegem și mai bine
propria noastră spiritualitate ortodoxă, unde Mântuitorul se numește pe
sine Alfa si Omega – începutul și sfârșitul.
Exact în aceeași manieră, adepții shivaismului din Kashmir arată
că Universul este nimic altceva decât matricea fonematică de la A la
Ksha, adică acele câmpuri formatoare de care vorbește, printre altele,
Rupert Sheldrake și pe care le preia Profesorul Stănciulescu în lucrările
sale. Această idee de câmpuri formatoare – morfogenetice – mi-a permis
să explic această emanație fonematică în termenii unei semioze
explicitare a Divinității față de Sine însăși. Atunci când Divinitatea se
autocunoaște, când își derulează propria semioză, noi suntem cei care
primim această înțelegere pentru că suntem cei care trăim în și prin
aceste câmpuri fonematice formatoare, numite de kashmirieni tattve, iar
de Profesorul Stănciulescu, pe linia gândirii occidentale medievale,
Ierarhii ale Luminii.
Dacă ierarhiile cerești de care Biserica creștină vorbește
reprezintă astfel de ierarhii ale Luminii, trepte ale pogorârii Luminii de la
Tronul Suprem până la ființele create, trecând tocmai prin aceste entități
intermediare, create și în același timp dincolo de creația finală care
suntem noi, iată că putem înțelege într-o perspectivă care să se apropie
de limbajul științific actual, de filosofia actuală, această ierarhie a Luminii.
Plecând de la ideea de forme-gând, de la ideea de forme care se exprimă

73
Abhinavagupta, op.cit.
150
pe sine și care exprimă un în-sine, aceste forme fac ca nestructuratul,
informalul să devină ordine, tocmai sub forma acestor câmpuri
formatoare, ale acestor câmpuri care ne ierarhizează și pe noi înșine – ca
ființe de Lumină – și care ne fac să avem un sens, un rost, prin
întrepătrundere cu ceilalți.
O similară precreaţie o întâlnim descrisă de Traian D.
Stănciulescu în cadrul teoriei hologramelor arhetipale, a formelor
perfecte similare semnelor-cuvinte generatoare de lume pe care textul
biblic le menţionează 74. Autorul face distincţia dintre „câmpul întunecat”
al haosului primordial, preexistent creaţiei cosmice, şi „Lumina necreată”
prin care se proiectează tiparele energetico-informaţionale,
gândurile-formă ale Forţei Creatoare.
Geneza Lumii ar putea fi astfel identificată – nu numai metaforic
– cu acţiunea unui „Laser Divin”, în măsură să proiecteze holograme
perfecte peste substanţa amorfă, spre a întrupa astfel multitudinea de
forme evolutive ale lumii. Modelul „laserului cosmologic” se va regăsi la
nivelul individului uman sub forma acţiunii unor coerenţi „laseri biologici”,
în măsură să traducă la nivelul creierului uman – prin mecanisme de
rezonanţă holografică – semnele-obiect ale referenţialităţi 75 . O
unificatoare viziune asupra creaţiei lumii prin semn, similar manifestă la
nivel cosmic şi uman, poate fi desprinsă din ipotezele de mai sus.
*
Apreciem filosofia Profesorului Traian D. Stănciulescu din
perspectiva originalității viziunii sale, aflate la întâlnirea dintre filosofia
spiritualistă, spiritualitate și tehnologie – Profesorul Stănciulescu fiind în
același timp filosof și om de știință – și pentru capacitatea sa de a explicita
fenomene pe care le întâlnim în discursurile de tip religios, utilizând un
limbaj filosofic, semiotic, cu puternice ancorări în știința actuală.
Putem spune cu certitudine că această modalitate de înțelegere a
filosofiei este una ce poate influența cu succes semiotica secolului al
XXI-lea, atâta vreme cât putem crea punți de înțelegere, punți semiotice
între discursuri filosofice ce provin din direcții spirituale ce par divergente,
din direcții științifice ce par opuse, din direcții culturale diferite cum ar fi
filosofia și știința, ce până la un punct vorbesc într-o limbă a Turnului Babel.
Iată că semioza, semiotica, indiferent dacă o acceptăm sau nu în
forma propusă de Profesorul Stănciulescu, este cea care ne ajută să
urcăm în vârful Turnului Babel și să vedem Cuvântul dincolo de cuvinte…
Semnul, dincolo de semne.
Mulțumesc, domnule profesor Traian-Dinorel Stănciulescu,
pentru faptul de a-mi fi fost MENTOR, ȊNVĂŢĂTOR...

74
Stănciulescu, (2007), op.cit.
75
Ibidem.
151
 Ȋmpreună, spre o herneneutică analitică

La rândul meu ȋţi mulţumesc, Antonio, şi implicit ȋţi preţuiesc

competenţa de a antrena cunoştinţe ştiinţifice − pe care, după ani, le
găsesc mult rafinate − spre a le pune situaţii de interpretare corelate cu
propriile mele cercetări. Faptul că aduci ȋn sprijinul postulatelor mele
ştiinţifice cunoştinţele nuanţate ale metafizicii orientale ȋmi ȋngăduie să
apreciez că − prin studiul de faţă − ai deschis porţile unui parteneriat ştiinţific
care se cuvine dus mai departe. Aceasta pentru că a sosit timpul unui
ȋmpreună cognitiv care, ȋn condiţiile crizei de valori cu care ne confruntăm,
a devenit premiză de existenţă vitală. Căci, repet a nu ştiu câta oară:
Vom fi ȋmpreună, sau nu vom mai fi deloc.

Transmodernitatea, univers al cărţilor de valoare...

Seria

Pentru darul tău atât de plin, ȋmi ȋngădui la rândul meu să ȋţi ȋntorc
bucuria recunoaşterii aşezând ȋn pagină de carte „semnul” propriei tale
cărţi, pe care o preţuiesc din câteva motive aparte:
― faptul că am contribuit la realizarea demersului tău spiritual −
al tezei tale de doctorat, de fapt − prin calitatea de coordonator ştiinţific;
― prin aceea de a fi una din primele apariţii ale seriei „performanţe
semio-logice” pe care am coordonat-o la Editura Performantica;
― pentru a fi purtătoarea unei coperţi create de spiritul atât de
rafinat al Aritiei, care te-a apreciat mult.
Şi, preţuindu-ţi la rândul meu cartea, care „stă pentru” propria ta
personalitate creatoare, repet: Te felicit, Antonio, pentru devenirea pe calea
propriilor aspiraţii, un spirit de referinţă al prezenţei româneşti ȋn lume. Ȋţi doresc
ca „lumina vie” să se curbeze firesc ȋn jurul tău.
152
 GHEORGHE VLASIE
Partener statornic de proiecte spirituale,
performant ȋmplinitor de obiective pragmatice

Cu Gheorghe Vlasie am ȋmpărtăşit atât de multe şi

frumoase ȋncât nici nu ştiu cum să le amintesc pe toate, ȋncepând de la
a-mi fi fost drag şi admirabil student − fiind unul dintre puţinii care avea
efectiv şi preocupări (poli)tehnice, ceea ce ne ȋngăduia adesea să
avem discuţii de care arhitectul din mine se bucura deplin.
Deschiderea sa către semiotică a făcut ca, după absolvirea
facultăţii să devină unul din apropiaţii mei colaboratori, ȋn calitate de
asistent la disciplinele corelate acestui univers de discurs. Nu ascund
faptul că aveam ȋn Ghiţă un bun sfătuitor şi „făcător de bine”, care ȋmi
sărea ȋn ajutor de fiecare dată când strigam: „Ghiţă, te rog să mă ajuţi.
Nu ştiu să fac cutare...”. Iar el, cu modestia specifică, mă liniştea:
„Ȋncercăm, domnule profesor. Cred că putem să... şi soluţia se năştea
firesc sub degetele lui. Ne-am cunoscut şi mai bine preocupările,
aspiraţiile participând ȋmpreună la câteva congrese internaţionale de
semiotică, din străinătate şi din ţară, cel din urmă fiind o „piatră de
ȋncercare” pentru a cărei ȋmpreună-ridicare ȋi voi rămâne mereu
recunoscător dragului meu coleg şi prieten.
Dar, despre avatarurile acestei reciproce ȋnvăţături de viaţă, cel
mai pertinent o povesteşte Ghiţă Vlasie ȋnsuşi.

Despre eficiența visătorilor optimiști

Acceptând că este posibil...

153
 Întâlnirea cu Profesorul Traian D. Stănciulescu, personalitate
profund pozitivă, plină de speranță și de optimism, a fost una dintre acele
experiențe unice din viață, care au potențialul de a-ți zdruncina și, mai
apoi, de a-ți schimba perspectiva și viziunea asupra vieții, de a te provoca
să-ți faci curaj și să evoluezi înspre un alt om și, de la un moment dat,
chiar înspre o altă viață.
Probabil că mare parte dintre cei care cu care am avut ocazia să
interacționez în contexte profesionale ori, uneori, chiar personale au rămas
cu imaginea cuiva care se mișcă destul de relaxat și de natural în relațiile cu
administrația și birocrațiile. Lucru probabil adevărat, măcar parțial, câtă vreme
încă lucrez și mă implic în diverse proiecte care presupun frecvente
intersectări cu aceste domenii și profesii atât de blamate.
Se poate ca și acesta să fi fost unul dintre motivele pentru care
acum mai bine de 11 ani, când s-a pus problema demarării demersurilor
organizatorice și administrative pentru organizarea la Iași a Conferinței
Internaționale a AROSS (Asociația Română de Studii Semiotice),
profesorul și semioticianul Traian D. Stănciulescu a apelat la mine,
pentru a fi unul dintre cei care aveau să îl secondeze în această aventură
academică, dar și umană și administrativă.
Țin minte (și, unde memoria m-a lăsat, am putut confrunta
amintirile cu mesajele electronice de la acea vreme) că am început să
coagulăm elemente de concretețe ale organizării acestei Conferințe de
prin primăvara lui 2010, cu opt-nouă luni înainte de perioada stabilită, 4-7
noiembrie 2010. Mai întâi am avut o oarecare ezitare, urmată de
neîncredere și, ulterior, de un scepticism în creștere, care au apărut și
s-au amplificat pe măsură ce conștientizam cât de optimiste și chiar ușor
„grandomane” deveneau planurile pentru cele patru zile de conferință. Iar
când spun asta nu mă gândeam decât la cele trei lucruri esențiale în
organizarea a orice: personalul (cine face? unde îl găsim?), resursele
financiare (cine aduce banii? de unde?) și logistica (cine o pune la
dispoziție? de unde?).
Pentru că întotdeauna am fost un personaj cerebral și, mai ales
pe atunci, un cinic și un cârcotaș, am început să lucrez la inventarierea
posibilelor resurse disponibile: oamenii la care să apelăm erau puțini (iar
cu dorință de implicare, și mai puțini); banii disponibili, pe sponci;
logistica existentă, total insuficientă, iar alta nouă greu spre imposibil de
procurat. Așa că tendința mea naturală a fost să dau curs singurei
concluzii rezonabile care putea rezulta din analiza stării de fapt: hai să
facem ceva puțin și bun. De fapt, nu propuneam nimic nou, nimic
anormal: la bună parte din conferințele științifice la care am participat eu
însumi (dar cunoșteam situația de la multe altele, chiar fără să fi
participat fizic), lucrurile fuseseră organizate și s-au desfășurat după

154
acest principiu – puțin și bun. Și da, de fiecare dată se atinsese
obiectivul. Măcar acea parte cu „puțin”...
Din fericire, profesorul Stănciulescu mi-a tăiat elanul critic, într-un
mod perfect ilogic, de fapt paralogic. Adică fără a mă combate cu vreun
(contra-)argument, fără a indica unde putem căuta și găsi resursele
suplimentare necesare, bazându-se atunci doar pe speranța, pe
încrederea (care mie îmi păreau oarbe și lipsite de noimă) că lucrurile se
vor rezolva, pas cu pas. Iar soluțiile ni se vor revela singure, fără să le
căutăm, fără să încercăm să le descoperim. Ca și cum ne-ar ieși în cale,
ne-am împiedica de ele...
Greu pentru mine, mai ales pe atunci, să accept o asemenea
abordare, în care pentru rezolvarea unor probleme practice, dureros de
concrete, să fac planuri fără să am nici un fel de control, iar singurele
resurse cu certitudine disponibile să fie speranța și optimismul. Așa că,
deși puțin convins că va ieși ceva din toate acestea, ipoteza cu care am
plecat la drum a rămas cu rol de concluzie și de obiectiv final: vom face
Conferința, și o vom face asumându-ne targetul – și mult, și bun.
***
Acesta devenind scenariul acțional asumat, am purces fiecare din cei
implicați la treabă: unii i-au contactat pe viitorii participanți, transmițându-le
invitațiile de participare, alții s-au adresat prietenilor din lumea afacerilor,
explicându-le ce urmează să se întâmple spre a le cere sprijinul, alții au
contactat conducerea academică și administrativă a Universității „Alexandru
I. Cuza” pentru sprijinul logistic necesar, alții tipografiile pentru tipărirea
materialelor, începând cu invitațiile, programul provizoriu, volumul cuprinzând
rezumatele comunicărilor, programul final cu planificarea intervențiilor pe ore
și săli, până la tipărirea volumului final, post-conferință.
Un element constant se detașează din tot acest inventar, cu
siguranță incomplet: nu știu nici unul dintre acești pași în care profesorul
Stănciulescu să nu fi fost implicat nemijlocit. Fie că a dat un telefon, fie că
s-a dus și s-a întâlnit față în față cu cineva, fie că a asigurat corectura
draftului materialelor tipărite, fie că a verificat cum arată camerele oferite
de Universitate în căminele ei de protocol, din toate aceste activități a
făcut... De unde atâta energie?
Pe măsură ce trecea timpul, veneau și confirmările din partea
invitaților. Iar acestea mă bucurau, inclusiv pentru că topeau
scepticismul meu funciar: au confirmat prezența și John Deely, și Paul
Cobley, și Richard Lanigan, și Vilmos Voigt, a promis că va fi prezent
(și a și fost!) profesorul Solomon Marcus. Totuși, demonul neîncrederii
nu mă părăsea și-mi șoptea la ureche: se înscriu ei, dar cel mai
probabil unii se înscriu de dragul ori din nevoia (academică) de a figura
în rândul participanților, chiar dacă știu încă din momentul completării
formularului că nu vor veni la Iași...
155
 Și a venit vara, și a trecut vara, și a venit septembrie 2010. La
muncă, din nou. Drumuri și discuții nesfârșite, negocieri, iar discuții cu
conducerea administrativă a universității, cu administrațiile de la
Gaudeamus și Akademos, de la cantina din Pușkin, la restaurant, la
„Ciuperca” de la Ciric. Apoi, rezervarea Aulei, inventarul sălilor de
seminarii și, mai ales, al amfiteatrelor, pentru prelegerile plenare,
verificarea dotărilor și a funcționalității lor (videoproiectoare, table
„inteligente”, boxe și microfoane), drumuri la PIM pentru verificarea
ritmului de lucru la tipărituri. Oboseală, destul stres și nu întotdeauna
neapărat rezultatele așteptate. Însă, dincolo de toate acestea, deloc
atenuate, energia și optimismul profesorului Stănciulescu, încrederea sa
totală și oarbă că totul va fi bine. Încredere pe care, paradoxal, mi-o
transmitea și mie. Deși datele concrete îmi ziceau că decât să fiu
optimist, mai bine ar trebui să fiu mai focusat pe sarcini și pe posibilele
probleme care ar putea apărea.
A venit și Conferința, cu sarcinile și problemele sale punctuale: ia
mapele de la tipografie, du-te la aeroport şi întâmpină musafirii din afara
țării, condu-i la hotel ori la căminele de protocol ale Universității, pe unii
însoțește-i și la masă, implică-te în organizarea echipelor de studenți
pentru dirijarea musafirilor spre amfiteatrele sesiunilor plenare ori spre
sălile unde urmau să se desfășoare sesiunile tematice, asigură-te că
este totul pregătit pentru cina de întâmpinare, pentru coffee-break-uri
etc.etc.. Sigur, toate astea într-o echipă nu prea mare, dar inimoasă și
dedicată. Iar deasupra a toate și a tuturor, profesorul Stănciulescu,
excelent amfitrion, neobosit, plin de energie și, mai ales, profund pătruns
de bucuria și entuziasmul de a-i avea pe toți ca musafiri ai Universității
„Al. I. Cuza”, adică ai săi. Unde găsea aceste resurse, de unde se
alimenta cu această încredere, acest entuziasm... cine știe?
A venit şi noiembrie 2010. Lucrurile au început să se întâmple. În
linii mari, după program. Când am ieșit din program, ne-am adaptat.
Românește. Țin minte că la un moment dat John Deely, care avea o
problemă personală serioasă care o implica pe soția sa, avea nevoie de
acces la internet, iar în toate locurile spre care era îndrumat eșua în a se
conecta la conturile sale de utilizator. M-am oferit să îl ajut, am procedat tot
românește (am improvizat) și conectarea mi-a reușit. Asta mi-a dat șansa
ca, ulterior, să îl mai întâlnesc, să îl ascult și să conversăm, cu toată
engleza mea cam șchioapă, zeci și zeci de minute. Mi-a mărturisit că de
regulă este obișnuit cu sisteme care funcționează, țin minte vag că i-am zis
că și eu, cu back-ground-ul meu logic și cu firea mea mai cerebrală, tot
asta aștept. Însă, oricât mi-aș dori să am de-a face cu sisteme care
funcționează, m-am adaptat și mă adaptez, în spiritul nostru balcanic și
oriental, inclusiv la situațiile în care lucrurile dau greș. Nu puține! Mi-a spus
că știe și el că așa stau lucrurile în colțul acesta de lume; a trăit-o din plin
156
pe vremea când a fost Visiting Professor în Bulgaria, țara vecină și sora
noastră de mentalități și de abordare.
Mai țin minte că într-una din zile era programată o excursie prin
Moldova. Aveam să ne dăm seama ulterior că fusese programată cam
strâns, în stil elvețian, la sfert de ceas. Atâta doar că noi eram în România...
Ca atare, kilometru după kilometru, reper după reper pe traseu, programul
s-a decalat, minut după minut, până când deja minutele s-au făcut ore. Iar
până către seară, și mai multe ore: vreo patru-cinci. Țin minte că târziu, în
autocar, ajunși la un punct de pe traseu, același John Deely a venit la mine
cu broșura programului și, fără vreun cuvânt, mi-a arătat ceasul său și linia
de text cu ora estimată pentru ajungerea acolo.
Am ridicat din umeri, gândind resemnat un "ça y est".
Deși era deja o oră avansată din noapte și fusese o zi tare grea
pentru el, domnul Stănciulescu a simțit momentul delicat și a venit la JD,
inclusiv la companionul său, și începând o discuție, toate lucrurile s-au
relaxat. Nici nu putea să se întâmple altceva ca efect al aurei de diafan, de
optimism și încredere în forța binelui pe care le răspândea și le răspândește
și azi Profesorul în jurul său. Pur și simplu transmite prin toți porii, prin
energiile pe care le degajă mesajul optimist: totul va fi bine!
Probabil că spusa unora, cum că în orice bine este sădită deja
sămânța răului vă este cunoscută. O fi adevărată, nu știu și nici nu îmi
dau seama, nici nu prea sunt dispus să înțeleg și să verific asta. Dar, cu
siguranță, știm cu toții că ordinea noastră românească este asezonată
mereu cu măcar un strop de imperfecțiune. O imperfecțiune perfectă,
caracteristică a spiritului nostru balcanic-oriental. Am învățat cam de pe
atunci (și continui să învăț să accept asta și acum!) că în fiecare
întâmplare nedorită, în fiecare accident ori deraiere de la cursul
programat al evenimentelor și al vieții, dacă știi căuta, găsești
întotdeauna un ceva bun, ceva de învățat, un folos, un câștig.
Din orice întâmplare, din orice intersectare cu o persoană, mereu
se poate găsi și reține și ceva ce este bun și luminos. Să vezi binele care
rezultă din accident, din neprevăzut, probabil că acesta este spiritul
profund românesc. Suntem români și aproape că am ajuns la concluzia
că trebuie sa ne asumăm asta, să fim împăcați cu noi. La noi o planificare
perfectă a unui eveniment poate eșua din cauza că un porumbel se
așază pe un cablu, se curentează, face un scurt circuit și lasă un oraș
întreg fără curent. Accidentele se întâmplă și sunt și ele parte a firescului
vieții... Mai presus de toate, trebuie să fim încrezători și optimiști. Uneori
accidentele și ieșirile din programul vieții, așa cum l-am anticipat, produc
rezultate mult mai bune decât respectarea unui ritm perfect ori urmărirea
fidelă a planificărilor făcute. Nu-mi pot reprima amintirea celor câteva ore
de discuții cu John Deely, mai multe zile la rând. Accident fericit de care,
dacă lucrurile ar fi mers strună, cu siguranță nu aș fi avut parte!
157
 Iată de ce, poate, vorba românului este că tot răul merge spre
bine. Probabil că este adevărat că orice începe rău poate evolua către
bine. Pentru asta, important este să fim dispuși și capabili să vedem căile
noi, neprevăzute și neobișnuite prin care binele ne invadează viața, chiar
dacă, măcar la începuturi, adesea acestea sunt nedorite și greu de
acceptat. Important este să lăsăm o portiță deschisă, să le dăm o
șansă... Multe evenimente ulterioare și, paradoxal, anterioare acestor opt
nouă luni din anul de graţie 2010 am reușit să (mi) le reevaluez și să le
repoziționez în raport cu propriul curs al vieții, odată ce mi-am asumat și
m-am împăcat mai profund cu această stare de lucruri imperfectă,
incomplet planificabilă ori cu planificări perfecte, dar imposibil de urmat
fidel în totalitate. Un curs al vieții și al evenimentelor cu obstacole în care,
dacă scrutezi mai atent, discerni oportunități neobișnuite, care apar de
unde nu te aștepți. Parafrazând, trăim într-un mod de existență al Ființei
plin de surprize și de neprevăzut, 100% românesc!

***
Revenind la Conferința din noiembrie 2010, nu mai țin minte nimic
din sesiunea de deschidere, din Aulă. Probabil nici n-am apucat să intru
ori, dacă am făcut-o, nu am stat decât câteva minute. Atât eram de
preocupat de cine știe ce problemă administrativă, că mi s-a șters
complet din minte... La fel, când mi-a venit rândul să îmi prezint
comunicarea, țin minte că am ajuns în sala respectivă cu 15-20 de minute
mai devreme de ora programată și am plecat după nu mai mult de un
sfert de ceas după terminarea discuțiilor ulterioare.
Sigur, era natural să mă simt cumva frustrat pentru toate acestea.
Însă, țin minte că alergând între diverse locuri și sarcini, m-am intersectat de
nenumărate ori cu alți colegi și, evident, cu domnul Stănciulescu. Dar, nici
el nu avusese răgazul să zăbovească niciunde pe îndelete... pentru simplul
motiv că nu putea, nu se putea. Vesel, zâmbitor, (măcar în aparență)
neobosit, emanând o încredere și o energie pozitivă care molipseau. Chiar
dacă știam că, în realitate, dincolo de ceea ce se vedea, era preocupat și
concentrat, iar pentru anumite lucruri chiar îngrijorat. Dar asta o știam eu și
încă puțini alții. Musafirii care ne-au făcut onoarea de a ne călca pragul
trebuiau să simtă doar bucuria și entuziasmul nostru de a-i avea la Iași, care
erau reale, profunde și puternice.
Gândul Profesorului Stănciulescu nu era la el, nu era despre el.
Era acela că nimeni și nimic nu trebuia să umbrească această
oportunitate – de a fi și noi, românii, în același rând și la același nivel cu
orice altă manifestare semiotică din lume.
Și așa a fost!

Profesor GHEORGHE VLASIE

158
 Puterea credinţei că se poate

Ce drag ȋmi este să recuperez ȋn picătură ȋntreguri de facere: un

congres şi câte altele. Pentru că, ȋntr-adevăr, aşa exact aşa a fost cum
a povestit Gheorghe Vlasie, pe atunci asistentul meu ȋn orizontul
semioticii. Ȋndrăgit de mine ȋncă din perioada studenţiei sale, pentru
performanţele logice şi, ȋn egală măsură, tehno-logice... Intuitive,
româneşti, dar şi cultivate ştiinţific.
În acest orizont de eficientă realizare − alături de care m-am
strecurat de atâtea ori când eram ȋn impas, am ȋmpărtăşit atâtea cu
dragul meu coleg, ȋncât abia mai ştiu cum să ȋmi exprim
recunomulţumesc acum, după anii de trecere.

Semne sărbătoreşti de recunoaştere: Solomon Marcus

Una din ȋmplinirile care nu ar fi fost posibilă fără de implicarea

deplină a lui Gheorghe Vlasie: al treilea congres Internaţional al AROSS,
Omagierea cu prilejul ȋmplinirii vârstei de 85 de ani a Academicianului
Solomon Marcus − preşedinte de onoare al AROSS − ȋn prezenţa unor
personalităţi de marcă ale semioticii mondiale: Richard Lanigan, John
Deely, Paul Cobley, Zdzislaw Wasik.
Reuşita acestei ȋntâlniri, admirabile, nu ar fi fost posibilă fără
depăşirea de sine a lui Gheorghe Vlasie, care mi-a probat atunci cât de
contagioasă este credinţa puterii de a spune: va fi bine, deja este bine.
O lecţie de viaţă pe care din copilărie am ȋnvăţat-o, dar pe care
maturitatea mi-a confirmat-o de atâtea ori: bate, ţi se va deschide.
O dată mai mult, cu tot dragul ȋţi mulţumesc, prietene.
159
Capitolul 7
PRIN LAOLALTĂ-CREŞTERE, ŞCOALA ȊNALTEI DEVENIRI:
FACULTATEA DE FILOSOFIE

Prin schimbări de opţiune profesională, prin tot atâtea

schimbări-clinamen de a face şi de a fi, viaţa... Ceea ce spun chiar acum
este valabil − ȋn esenţă − pentru toţi care vor citi rândurile de faţă. Citiţi-le
ȋntru propria voastră aducere aminte, meditaţi singuri. Justificările sper
să poată urma − (onto)logic − ȋntr-o altă secvenţă de viaţă,
clarificatoare... Intuitiv şi ştiinţific inclusiv.
Este incontestabil faptul că devenirea mea spirituală − pe linia
dobândirii sensurilor vii ale cuvântului, a ȋnţelegerii clare a celor pe care
chiar acum le mărturisesc − o datorez Facultăţii de Filosofie, pe care am
urmat-o prin forţa liberei alegeri, aparent pământeşti, dublate ȋnsă de
determinări stochastice greu de bănuit. O “anamneză cerească” − de
tipul celei sugerate de Platon − ȋmi pulsează ȋnsă cu obstinenţă ȋn minte:
am venit − adică ne-am născut − pentru a ne aduce aminte, ceea ce
eram... ceea ce am ales ȋncă fiind ȋn “lumea ideilor”. Excepţională
anamneză, pe care acum − ȋn pragul senectuţii septuagenare − ȋncep
treptat să mi-o configurez cu claritate ȋn minte, privind ȋnapoi pentru a-mi
spune: da, ȋnţeleg acum noima celor care mi-au schimbat viaţa.
Aşadar, nimic ȋntâmplător: toate au fost “prealese” de propriul
meu spirit, spre a fi ȋn conjuncţie cu spiritele pământenilor cu care mi-am
intersectat viaţa. Dar, mai ales, acum ŞTIU CĂ EXISTĂ: „cititorii mei
cereşti de Carte-Destin” − cei de la “butonaşele cereşti”, cum mi-e drag
să ȋi alint − au ca misiune urmărirea atentă a paşilor de viaţă şi intervenţia
prin “setare cerească” acolo unde este necesar să se schimbe ceva,
printr-un “computaţional clinamen”.
Astfel, ȋmi amintesc − sau mai degrabă ȋnţeleg − că dincolo de
abisalul alegerii mele cereşti, acolo unde cu siguranţă am ales sau acceptat
ca ȋn holograma liniei mele de viaţă să fie inserat un moment care să
semnifice aşa: schimbare de opţiune profesională, schimbare de drum de
viaţă, schimbare de destin. Iar atare schimbări majore de opţiune
profesională s-au petrecut de câteva ori pe parcursul vieţii mele, prin
schimbări cronotopice precum: plecarea de la Sântana la Liceul “C.D. Loga”
din Timişoara, alegerea Facultăţii de Arhitectură de la Bucureşti ȋn locul
oricărei alternative care putea fi (fizică atomică, bunăoară), renunţarea la
profesia de arhitect pe care o derulam la Arad prin opţiunea ȋnscrierii la
Facultatea de Filosofie din Iaşi, “alegerea” calităţii de profesor de filosofie la
Hunedoara-Deva, şansa ȋntoarcerii acasă − la Iaşi − ca profesor universitar
specializat ȋn semiotică şi, ȋn cele din urmă, oportunitatea de a deveni
cercetător ştiinţific ȋn domeniul biofotonicii. După care a urmat, pe nesimţite,
tacit... Coborârea Semnelor ȋn Agora.
160
 Iată conjuncturile care au făcut ca viaţa mea să fie ceea ce este
şi nu alta. Fiecare clinamen − aparent neaşteptat − a fost ȋn fapt pregătit
de evenimente prefiguratoare, pe care nu le-am semnificat decât ulterior,
când − privindu-le post-festum − am avut putinţa să le semnific.
Bunăoară, faptul că am ajuns să mă aşez ȋn Agora Filosofiei ȋl
marchez acum prin picături de viaţă precum:
― Predominanţa genetică şi culturală a emisferei drepte,
emoţional-intuitive, şi dezvoltarea cu obstinenţă logico-ştiinţifică a emisferei
stângi, analitice, ceea ce a modelat ȋn chip echilibrat structura personalităţii
mele, ȋncepând prin formarea preuniversitară cu precădere;
― Descoperirea unei picături de sens, uimitoare pentru mine,
atunci când am citit − scrijelit pe o bancă din amfiteatrul facultăţii de
arhitectură − următoarele: „Aceasta este prima zi a restului zilelor
noastre”... Un adevăr tulburător căruia i-am adăugat, mai apoi, spre a
putea supravieţui la „celebrul” cămin studenţesc de pe strada Gabroveni
din Bucureşti: „Dezordinea e ordinea firească a lucrurilor” (Jansen).
― Ȋn sfârşit, adaug un eveniment ce m-a pus faţă ȋn faţă, ȋn
aceeaşi perioadă, cu un ȋnţelept care mi-a spus aşa: „Tinere, ȋncă nu ai
suficient material aperceptiv pentru a ȋnţelege ceea ce ţi se ȋntâmplă”.
Mărturisesc că nu ştiam atunci ce ȋnsemna o „situaţie aperceptivă”, drept
care mi-am spus atunci ȋn gând: „Nu-i nimic, voi afla tot ceea ce pot
despre aceasta, când va fi să fie”.
Iar Facultatea de Filosofie − ale cărei porţi mi s-au deschis mai apoi −
odată cu sensurile limbajului, mi-a ȋngăduit să ȋnţeleg LUMINA CUVÂNTULUI.

Chip al aşteptărilor deschise: iubirea de inţelepciune

Dar, despre aceste incipiente trepte de devenire filosofică, forţa

lucrurilor a lăsat să povestească doar câţiva dragi şi buni colegi.
Celorlalţi, la fel de buni şi dragi − TUTUROR − le plec fruntea chiar acum,
mulţumindu-le pentru tot ceea ce au semnificat ȋn viaţa mea.
161
 NARCISA CIORNEI-GHERGHE
Ȋntruchipare a delicateţii spirituale,
preţuitoare a valorilor primite pur şi simplu

Narcisa mi-a fost mereu o dragă colegă şi prietenă,

pentru că ne-au apropiat opţiuni spirituale care s-au maturizat pe
parcursul anilor de facultate. Am trăit − adesea ȋn echipă − evenimente
de viaţă adesea tensionante − al căror inedit le-a făcut ȋnsă de neuitat,
prin ȋncărcătura lor emoţională. Este de ajuns să amintesc, astfel, cum −
la Broşteni fiind, ȋn timpul unei practici sociologice la care amândoi
participam la sfârşitul anului universitar − i-am ȋntins Narcisei o mână
salvatoare pentru a o scoate din valurile tumultoase ale Bistriţei, ȋn care
− dintr-o periculoasă copilărie − alunecase. Sau, cum − ȋn grup fiind − am
reuşit să evit pericolul de alunecare cu maşina pe povârnişul drumului de
munte către Izvorul Alb, temerar accesat după furtună... Cărora le adaug
alte amintiri frumoase, ȋntâmplări de curs, de viaţă....
Pentru toate acestea pot recunoaşte şi acum, din toată inima
Narcisa, că ȋţi sunt dator pentru a-mi fi stimulat puterea de a fi curajos,
generos, şi atunci când − ȋn mod obişnuit − mi-ar fi fost greu să o fac.

Ca ȋn poveste, după 40 de ani

Deşi au trecut atâţia ani de la prima ȋntâlnire cu Dinorel, memoria mea

este intactă. Astfel ȋncât ţin minte cum − ȋn prima zi a anului universitar
1977-1978, ȋn amfiteatrul II-8 ni s-au ȋntâlnit privirile. Am primit atunci o
garoafă roşie de la cel care urma să-mi fie coleg de grupă timp de 4 ani.

162
 După distincţia dată de simpla lui prezenţă fizică, ȋn timp aveam să
cunosc un om foarte inteligent, cultivat, ȋnsetat de cunoaştere, cu trăiri şi
aspiraţii pe măsură. Afinităţile ne-au apropiat, iar eu − ȋn preajma lui,
privindu-l ca model − m-am maturizat, am ȋnvăţat să preţuiesc multe valori
ce m-au ghidat ȋn viaţă. Pentru că mai terminase o facultate − arhitectura −
era mai mare decât noi, mai matur, mai experimentat, iar noi − ceilalţi colegi
− eram marcaţi de personalitatea lui. Având preocupări sensibil apropiate −
pe linie filosofică şi literar-estetică mai ȋntâi, sociologică mai apoi − am avut
multe de câştigat fiind ȋn preajma lui.
Am realizat ȋn repetate rânduri că rigoarea, cunoştinţele,
intervenţiile lui Dinorel din cadrul dezbaterilor de seminar, erau rezultatul
umei munci asidue, constant ȋmplinite cu pasiune, cu dorinţa onestă de
autodepăşire. Ȋn preajma lui mă simţeam ȋn siguranţă şi, din punct de
vedere intelectual, mi-a fost un model, un mentor − povăţuindu-mă
pertinent de câte ori aveam nevoie −, ceea ce a făcut ca prietenia noastră
să reziste timpului şi vremurilor.
Puterea lui de muncă, capacitatea de a pătrunde ȋn adâncul
disciplinelor studiate, spontaneitatea şi profunzimea punctelor sale de
vedere − deşi pentru moment păreau a ne inhiba −, recunosc cu bună
credinţă că, ȋn fapt, ne ambiţionau să studiem şi să ȋnţelegem mai mult,
mai nuanţat... pentru „a-l prinde din urmă”.
Acum, după atâţia ani, cutia frumos aranjată ȋn care sunt adunate
variile ȋntrepătrunderi de viaţă, amintirile dau năvală ȋn mintea mea,
ȋngăduindu-mi să realizez că prin tot ce a realizat ȋn viaţă − ca intelectual
sagace, mereu antrenat ȋn autodepăşirea lui ca om, ca profesor şi ca
mentor-ȋnvăţător − Dinorel şi-a confirmat, lui ȋnşuşi, mai ȋntâi, toate
aşteptările.
***
Aşez acum ȋn cuvinte − doar câteva din multele amintiri atât de
frumoase, petrecute la vârsta fără de egal a zborului, a ȋmplinirii noastre
spirituale. Pentru toate acestea, colegului, prietenului Dinorel ȋi port o
amintire solară, amintirea unui om care şi-a formulat ȋnalt aspiraţiile,
depăşindu-le mereu, ridicându-se tacit pe fiecare treaptă a devenirii
sale... Este un om pe care nu l-am auzit nicicând vorbind pe cineva de
rău, preţuind valoarea potenţială a fiecăruia... Păstrez imaginea unui om
care şi acum, la deplină maturitate, ȋşi dăruieşte chipul sufletului de copil,
a unui copil cu tâmple argintii, cu vorba caldă şi tandră, delicată şi
puternică ȋn acelaşi timp.
Pentru toate aceste aparte adusuri aminte, prieten drag, ȋţi doresc din
inimă să ȋmplineşti ȋncă mulţi ani şi sănătoşi, trăindu-i cu aceeaşi intensitate şi
sensibilitate spirituală prin care deja ţi-ai definit viaţa.

Sociolog NARCISA-CIORNEI GHERGHE

163
 RODICA & CEZAR COȚOVANU
Trăitori ai armoniei de a fi ȋmpreună,
dăruitori de ȋnţelepciune iubitoare

Ce echipă frumoasă... Un ȋntreg de fiinţare, căruia − patru

decenii de viaţă ȋmpreună − i-au ȋngăduit să afle ce ȋnseamnă a ȋmpărţi
un „munte de sare”... un buchet de flori. Câteva picături la fel de
semnificative le-am adăugat, ȋn varii ȋmprejurări, de-a lungul studenţiei
noastre, prin zâmbetele care ne-au marcat tinereţea. Zâmbete de care
ȋmi este atât de dor, pentru că aveau − ȋn plus de toate − şi noimă,
deşteptăciune. Tocmai pentru această bucurie de a fi fost atât de veseli,
laolaltă, inima mea vă rămâne veşnic datoare, iubiţii mei frăţiori.
Atât de buni colegi şi prieteni, Rodica şi Cezar, vă ȋmbrăţişez cu
acelaşi salut al tinereţii care ne-a marcat devenirea. Servus!

A fost odată...
pentru a fi şi acum, altfel şi la fel,
dragostea de ȋnţelepciune

Erau ultimii ani ai deceniului opt din ultimul secol al milenium-ului

trecut (acum să ne zici, dragă Dinorel, dacă întâlnirea cu două milenii a
fost sau nu de bun augur destinelor noastre!).
Cenușii (ceaușiști) ani! Și noi ne hotărâsem pentru o facultate
ideologică (tu, dragă Dinorel, după ce terminaseși una tehnică!). Ne place
să credem că ceea ce ne-a reunit a fost... dragostea de înțelepciune. Am
cunoscut-o în cei patru ani de facultate? Unde? La cursuri? Seminarii?
Lecturi personale? Cărți aflate, mai mult sau mai puțin, la index?
164
 Din toate câte un pic, pic variabil funcție de afinitățile fiecăruia din
cei 26 care am pornit la drum. Să nu uităm, dragă Dinorel, meritul
dascălilor pe care i-am avut și care, cu puține excepții, au încercat să ne
îndrume − printre jaloanele procustiene ale ideologiei zilei − să
descoperim adevărata dragoste de înțelepciune. Exemplar a fost efortul
de a depăși limitele programei școlare / oficiale (acum se cheamă
curriculum? ... s-ar impune aici un emoticon cu prăpăditul de râs, dacă
accepți un act antiglobalist!), de a stimula gândirea fiecăruia și de a
descoperi / promova spirite compatibile dragostei de înțelepciune (de
care, o spunem răspicat, leat-ul nostru nu a dus lipsă!).
O enumerare a dascălilor meritoși ar fi, inevitabil, un act pur
subiectiv (cu atât mai mult cu cât ar trebui să înceapă cu... puținele
excepții!). Ne-ai oferit prilejul − prin solicitarea ta de „ȋmpreună
ȋnvăţători”, dragă Dinorel − să ne amintim atât satisfacția asimilării de
către noi a ideilor / informațiilor fundamentale, trecute prin malaxorul unor
gândiri pedagogice creative, dar și surprizele (mai mult sau mai puțin
hilare) de a descoperi aserțiuni (cu emfază enunțate la cursuri) în
lecturile ce nu se regăseau în bibliografia obligatorie (emoticon!).
Majoritatea dascălilor noștri nu mai sunt între noi (ceea ce este
firesc pentru călătorii prin două milenii). Din păcate, și formula inițială a
celor 26 de inimoși și curajoși atleți ai spiritului s-a împuținat... Este și
acesta un moment de a le adresa un gând pios, o rugăminte de iertare și
o rugăciune pentru liniștea sufletelor lor.
Am fost o generație serioasă, preocupată nu numai de viitorul
carierei proprii, ci și de dorința de a ști, a înțelege și a lăsa o amprentă în
timp. Preocupările au depășit, la mulți dintre noi, litera curriculară
(emoticon!). Un exemplu? Colaborarea noastră, dragă Dinorel, la Dialog
/ Alma Mater. Iar implicarea în deciziile asociației studenților (comuniști)
nu a fost, oare, tot rezultatul dorinței de a aplica principiile dragostei de
înțelepciune la viața de zi cu zi?
Hei, dragă Dinorel, dar totuși aveam o vârstă! O vârstă a
energiilor, bucuriilor neprețioase, ghidușiilor (ne)repetabile. Nu scăpam
nici un moment, dimpotrivă, cream momente (un chiul de la ore?) de a ne
abandona poeziei, cântecului, dansului, amuzamentului, în care punctele
nodale erau chitara (ta), vocile inconfundabile ale absolvenților de
Pedagogic și... halbele de bere (emoticon!). Să nu uităm că, nu de puține
ori, ne însoțeau unii dintre dascăli, bucuroși să aibă clipe de renunțare la
„morga” universitară!
Au fost patru ani cu bune și cu rele. Suntem convinși că fiecare
dintre noi a înghițit, din când în când, nodul din gât, cauzat nu atât de
relațiile intragrup, ci de interacțiunea cu sistemul: obligații curriculare
(emoticon!) greu digerabile, obtuzitatea unor dascăli / examene,
manifestări propagandistice de neevitat.
165
 Dar a rămas (pentru toți!) deschiderea inimii spre dragostea de
înțelepciune, în care unii dintre noi au excelat de pe băncile facultății.

*
* *
Și a venit momentul des-părțirii (ce spui, dragă Dinorel, să
speculezi puțin pe intențiile noastre în folosirea acestei cratime?): iulie
1981. A fost data deciziei ceaușiste de blocare a orașelor mari la
repartiția guvernamentală! Am fost împrăștiați toți 24 (câți am terminat)
pe cuprinsul hărții patriei devoratoare de iubitori de înțelepciune, la zeci
și sute de kilometri, ba chiar la ani lumină de Iași, inima universitară care
ne-a format.
Noi (semnatarii) ne-am trans-migrat (vezi ce-i cu cratima, dragă
Dinorel!) în Ardeal (acolo de unde ai venit tu la Iași! – alt moment de
reflexie privind fluxurile interculturale), cu intenția de a sta maximum cei
trei ani până la definitivat. A trecut o viață de om (două milenii, nu?) și
ne-am... împământenit! Unul dintre noi fidel vocației pedagogice de a
transmite (cu mai mult sau mai puțin succes) noilor generații fiorii
dragostei de înțelepciune, celălalt, prin reconversie profesională, pentru
apărarea de pe metereze juridice a noilor valori proclamate după 1989
(rezultatul? Știm foarte bine: cel mai mare emoticon!!!).
Și unde este dragostea de înțelepciune? Este acolo unde trebuie
să fie, pe noptiera de la capătul patului, în lecturile esențiale pe care le
reiei periodic, în cărțile pe care colegii tăi au avut puterea să le nască.
Totodată, am păstrat legătura cu noi. Cu noi, leat-ul 1981. Prin
mass-media, devenită tot mai sofisticată și accesibilă, prin accesarea
opurilor pe care le-ați creat și tipărit și, mai ales, prin participarea la
întâlnirile periodice oraganizate la 10 ani, 5 ani, anual (întrerupte de
parșivul nou coronavirus – ai un emoticon cu reale lacrimi?).
Ce ai făcut în acești ani (milenii), dragă Dinorel? Ceea ce ai
crezut! Consecvent principiilor dragostei de înţelepciune, ai gândit, ai
trăit, ai transmis ceea ce ai descoperit în efortul propriu de a defini
metamorfoza luminii. Creatologia îți datorează statutul. Pe lângă opera
(greșim s-o numim științifică?), ai adăugat o stăuritoare activitate la
catedră, o incredibilă inventică multidisciplinară, o poetică gingașă a
comemorărilor tradiției. Toate culminând cu acumularea unor titluri,
cărora le-ai pierdut șirul.
Au trecut 44 de ani de când ne-am cunoscut! Este o onoare să te
omagionăm după 44 de ani. Și sperăm să ... repetem gestul peste alți 44
de ani (emoticon final)!
La mulți și prodigioși ani, dragă Dinorel!

Profesori RODICA & CEZAR COȚOVANU

166
 Prin puterea virgulei, altfel, cerul şi pământul

Rodicuţa, Cezărică... frăţiori atât de dragi. Primesc cu atâta

bucurie „cratima” voastră, cu conştiinţa că ea uneşte cei 40 de ani care
aparent ne-au separat curgerea. Este admirabil faptul că, ȋn pofida celor
adesea grele încercări pe care am fost datori să le trăim, ne-am păstrat
după atâta vreme zâmbetul − hlizitul, ar spune Rodicuţa − cu bucuria
ȋmpărtăşirii lui, ȋn stânga şi dreapta.

Ȋmpreună, cu toţi colegii de facultate... un ȋntreg de peste vreme

Ȋn contrapartida „cratimei” voastre, vă dăruiesc − la rându-mi,

provocator − noima unei „virgule”, ȋntrebându-vă frontal: unde a pus
Eminescu a doua virgulă-cheie al versului de Luceafăr, aşa cum ȋncă ȋl
păstrăm ȋn cărţile de citire ale copiilor:
― Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, / Dac-oi fi eu sau altul?
Cea de a doua virgulă a fost pusă de Titu Maiorescu, iar nu de
Eminescu, conştient că aceasta ar fi schimbat radical Noima Poemului. Citiţi
şi interpretaţi singuri, dragilor, ȋn termenii aleşi de Eminescu: o alternativă
mult mai ȋnaltă decât cea cu care noi am fost crescuţi, mai degrabă
pământeşte decât cereşte. Iată ceea ce dăruiesc acum copiilor noştri, cu
bucuria ca noi, părinţii, să fi rămas aceeaşi muşchetari − „toţi pentru unul şi
unul pentru toţi” − şi peste decenii de viaţă păstrate ȋn lăuntru de noi.
Cu iubire de leat, vă ȋmbrăţişez.
167
 ION I. IONESCU
Căutător neostenit de sensuri, prin file de carte,
dăruitor de prietenie jucăuşă şi profundă

Cât viaţa ne-a ţinut aproape, cu Neluţu − cum ȋl dezmierdam

cu toţii ȋn timpul facultăţii − am menţinul cu adevărat o prietenie aparte, ȋn
sensul propriu al cuvântului: venea adesea acasă la mine, la gazda unde
locuiam, ȋmpărţeam prăjturile şi clătitele primite de la mama, ȋnvăţam sau
pregăteam ȋmpreună exemene, lucrări de prezentat ȋn varii contexte,
cântam la chitară... ne bucuram pur şi simplu. Dar, mai ales, ne confesam
de câte ori aveam o problemă de inimă, la o „lacrimă de prună” adusă din
Ardeal, atunci când aveam pe suflet o greutate secretă menţinută doar
pentru noi. Puţine cred că au rămas nemărturisite unul altuia, din cine ştie
ce motiv. Cred că aceasta a fost perioada de neuitat a apropierii noastre,
căreia ȋi vom rămâne fideli, pentru mereu.
Ulterior revenirii noastre la facultate, ȋn calitate de colegi, de
profesori universitari − ba chiar vecini, la un moment dat − ne-am ȋntâlnit
mai rar, ȋntâmplător, schimbând ȋn grabă de obicei cuvintele de
conjunctură. Poate pentru că nici unul nu mai era singur, nelipsindu-ne
aşadar nevoia de ȋmpărtăşanie. Ca atare, am lăsat deschisă poarta
prieteniei noastre pentru a o activa, de acum ȋnainte, altfel... Cine ştie
cum, prin comuniune spirituală, chiar la distanţă fiind.
Oricum, pentru ceea ce a rămas de neschimbat ȋn apartele
prieteniei noastre, ȋţi rămân dator mereu, frăţior atât de drag, Neluţu.

Cu aceeaşi blândeţe a chipului... Ion I. Ionescu

168
 La o simbolică aniversare,
gânduri de ȋmpreună

Privirea, surâsul și cuvântul meu au fost și au rămas sincere. Nici

cu Dinorel nu am “traficat” posturi, atitudini, comportamente. Au venit
din inimă. Din păcate, mulți colegi se transformă în concurenți, opozanți,
chiar în adversari (ca să nu folosesc cuvântul drag manelelor, dușmani).
Colegii binevoitori și solidari se merită unii pe alții. Din păcate pentru ei,
unii colegi cred, la un moment dat, că nu merităm să urcăm cu ei în
același… ascensor.
Este un criteriu al reușitei în viață modul în care îți tratezi colegii.
Unii dintre ei au înțeles că e mai bine să investească în curriculum vitae,
decât în prietenie. Unii colegi ajung să fie prieteni, dacă prietenia a fost
supusă la probă și s-a fortificat cu timpul, s-a întărit. Timpul poate
confirma o prietenie, deși aceasta n-are vârstă (se poate naște și muri în
oricare moment...).

Chipuri spirituale pe cale de formare...

Dinorel s-a străduit să-i iubească pe toți. N-a prea avut noroc cu
partenerele de viaţă la care a ținut cu adevărat, care l-au însoțit o
vreme, pentru a pleca atât de brusc din viaţa sa. Acesta cred că a fost
subiectul vieții proprii, din care a ȋnvăţat atâtea.... Cum să fie din nou,
bunăoară, retrăind mereu de la capăt.
169
 Dar, prietenul şi colegul meu s-a văzut mereu și ca „obiect” al
propriei sale cunoaşteri. Mi-aduc aminte cum „ne tratam” ca atare, ca
filosofii și sociologii, cu mâncare și băutură excesiv de bună. Unchiul său,
vecinul meu bun de peste vremuri, a trăit o vreme la casă, unde făcea cel
mai aparte vin cu putință, iar noi doi veneam la el, filosofam, recitam,
cântam la chitară. A fost un bun început de simbolizare a „prezenței
absenței”, a marcării asemănării și diferenței dintre noi și ceilalți.
Experiența noastră − aceea a bucuriei și a tristeții − a fost una
tăcută în cazul meu, un prilej de revelare a ființei în cazul lui. Mângâierea
noastră, în timpul trecerii prin timpul implacabil, a fost că bilanțul periodic al
binelui și al răului făcut şi trăit ne îndemna să facem și mai puțin rău, să
avem un cuvânt bun pentru fiecare. Să avem inimă bună și să fim buni la
inimă. Din păcate, răul făcut de către alții a fost mai bine compensat decât
binele făcut de noi (de aceea, și astăzi unii au tendința să răspândească
mai repede și mai curând răul decât binele, deși această procedură nu le
aduce întotdeauna mai multă fericire...).
Colegului și prietenului meu cu suflet bun i-a fost mai ușor să facă
binele, decât altora să facă răul. A crezut mereu că nu e rău să facă bine.
Vorbele de bine pe care le spunea despre alții proveneau adesea din relele
puse pe seama lor. Om bun ajunge să fie cel care nu vrea să facă răul, nu
cel care îl face uneori. Omul de bine nu încurajează răul într-o lume care a
ajuns să vadă răul chiar și acolo unde se vede, se simte mai mult binele.
Sigur că înțeleptul nu vede doar binele și nu se revoltă total contra răului.
„Criticile” aduse câteodată colegului și prietenului Dinorel au fost, dacă nu
asumate, măcar bine înțelese. Așa se face că acela care-l vorbea de
„rău”, spunea că este indispensabil.

Ȋmpreună, crescând ȋn umbra Almei Mater,

pe cale de conturare a ceea ce aveam să fim...
170
 La patru decenii de la absolvirea facultății, încă îi laud limbajul
corporal, postura, modul de a vorbi pasional, care te făceau să înțelegi
că-și folosea energia ca să promoveze binele, lumina, să persuadeze,
să se facă mai amabil și mai sensibil. A știut foarte bine să se adapteze
la voința de schimbare sau de conservare a celor din jur. Nu știu cum a
fost și ce a făcut ca profesor de liceu, acolo la Hunedoara-Deva unde a
fost repartizat, dar când a ajuns profesor universitar și-a schimbat
modul de a fi magistru. Nu voia să fie magistru doar ca «Magistrul nost’»
− ştie el cui ȋi spuneam aşa.
Dar nimic din ce e omenesc nu i-a fost străin. Așa se explică și
faptul că a devenit ... Comandor al OMR (Ordinul Militar de România),
ca să se poată ocupa mai bine de promovarea valorilor de neam, de
emanciparea spiritului tânăr mai ales. Strategia lui a fost mereu una
inclusivă. Cum orice proiect grandios poate deveni periculos, autorul lui
− fiind rezonabil − a făcut „compromisul” să ȋl facă să funcționeze.
Traian-Dinorel a fost și este un bărbat elegant, cu atitudine rafinată,
cu degete lungi de pianist, cu unghii bine îngriite. La început de carieră
academică avea profil de sociolog, fiindcă (cel mai adesea) nu credea
că..., ci gândea că..., simțea că e bine să fii credibil, mai mult decât să
susciți încrederea sau s-o restabilești. A vrut ca tinerii să-și amintească de
el cu bucurie, fără să se întristeze. Chiar când părea zbuciumat, a avut
echilibru interior dat de tenta ușor comico-ironică a afirmațiilor, de faptul
că-i plăcea muzica și poezia, că făcea gesturi și folosea cuvinte prețioase
pentru construcția și devenirea lui ca om bun.
Mă întreb ce vrea să facă în timpul rămas după ce trece de
această frumoasă vârstă. Probabil, să audă, vadă, simtă, râdă,
vorbească, iubească, să plece, să revină... Diferența dintre realitate și
vis ne stabilește la orice vârstă limite ale vieții. El a ales mereu unde să
se situeze, cât să se decupleze de lumea reală, cât să nu o vadă, să
fugă de ea, cât să se descurce prin hățișurile ei, cât să viseze.
Toate acestea le-am regăsit ȋn reciproce confesiuni de viaţă, pe care le
vom păstra doar pentru adusurile aminte şi sfinţenia prieteniei noastre.
*
Şi acum, câteva lucruri despre strategia noastră de a ȋnvăţa, atât
de adesea ȋmpreună.
Îmi amintesc, bunăoară, cum căutam să (re)construim texte
acceptabile despre ”subiectul societății socialiste multilateral
dezvoltate”. Îmi amintesc de altă pasiune comună: ȋncercarea de a face
bune „introduceri” la orice temă − pentru examene inclusiv − pe care o
aveam de tratat. Ştiam implicit că „introducerea” era primul contact cu
profesorul examinator, un captatio benevolentiae care − riguros
construit − poate genera privilegii. În orele noastre de ȋndelungat „sfat în
taină”, stabileam amândoi care ar putea fi structura unor bune
171
introduceri pentru o temă oarecare și aveam grijă ca ele să nu semene
prea mult. Stabileam împreună − strategic − cu ce să “șocăm”, ce
termeni să folosim, cât de mult și de bine să enunțăm problematica și
cât de amplu să dezvoltăm conţinutul unor subiecte.
În sala de examen, ne zâmbeam „complice” unul celuilalt ȋnainte
de a așterne pe ciornă cele deja ştiute, înainte de a le finaliza ȋn scris
sau de a le prezenta oral la un subiect de examen... Dacă introducerea
era foarte clară, creșteau șansele ca profesorul să fie de la ȋnceput
convins că aveam cu adevărat ceva interesant de spus, fiind prins de
ineditul tratării. Trebuia să captăm atenția șocând cu ceva. Cel mai
adesea plecam dinafara filosofiei, de la un fapt istoric sau cotidian, chiar
de la ceva inventat care să ne ducă spre temă, ca să putem dezvolta
apoi introducerea elaborată... spontan (adică bine pregătită dinainte).
Ne lua ceva timp să explicăm termenii pe care urma să-i folosim,
definițiile cu care eram de acord. Astfel, jucându-ne, ne pregăteam de fapt.
Ne străduiam să prezentăm clar problematica de dezvoltat în cadrul temei
care „ne cădea” pe biletul de examen. Dădea bine să nu fim de acord − pe
ici, colo − cu termenii sau cu definițiile consacrate. Trebuia să sugerăm
ideea că noi vom adauga ceva ȋn plus la o mai bună clarificare a lucrurilor.
Ȋn acest sens, ciorna cu schița introducerii era esenţială. Dar, ne veneau
mereu idei inedite și pe parcursul prezentării, astfel că aceasta arăta la
sfârșitul examenului ca manuscrisele unor preocupaţi autori ai timpurilor
de cândva, când nu existau computere corectoare... şi atunci tăiau,
ștergeau, scriau pe deasupra, adăugau. Ne străduiam să fim “pedagogici”,
de asemenea, fiindcă ȋncă de pe atunci era important să arătăm că vom fi
buni profesori.
Cel mai adesea strategia noastră dădea roade. Planurile pe care
le făceam erau adesea atât de vaste încât profesorul nu mai considera
că este necesar să asculte până la capăt ceea ştia că mai avem de
spus. Era exact ceea ce doream și noi... Cei mai mulți ne lăsau să
procedăm așa cum plănuisem, le plăcea să ne asculte, fără a ne scoate
din narațiune pentru a ne ȋntreba cine ştie ce neaşteptate detalii. Aşa
cum ştiam că se putea ȋntâmpla. Ne feream, deci, să fim întrebaţi şi
altceva − din cele atât de multe cunoscute de profesor, ceva dinafara
dialogului prefigurat de noi. Eram profilactici, ce-i drept.
Bunăoară, ȋmi amintesc că − pe timpul studenţiei noastre − Hegel
era un reper metodologic important − așa că zăboveam asupra tezei,
antitezei și sintezei a tot ceea ce tratam. Foloseam tot arsenalul
convingerii (fiindcă eram buni în folosirea limbajelor extraverbale, în
folosirea mimicii, gesturilor, a tonului vocii, vitezei vorbirii). Unor
profesori de-ai noștri le plăcea ”turuitul”, alții preferau vorba așezată,
mai ales dacă pe catalogul cursului lor − cu care veneau la examen − nu
figuram ca absenți. Noi nu absentam și nu eram întrebați înainte de
172
examen: dar de ce nu ați fost la acest curs, tovarășe student ? Cine
spunea că a fost la bibliotecă să se documenteze în loc să vină la curs,
risca mult, fiindcă era imediat întrebat ce cusur avea cursul, de ce
credea „tovarășul student” că nu era complet etc.
Ȋn final, pot spune că strategia noastră − una dintre posibilele
eficiente − a dat roade. De obicei, luam nota 10. O performanţă care
adăugată mai apoi altor atribute comune − cum ar fi bucuria reală a
studiului ȋmplinit cu seriozitate, aspiraţia autodepăşirii pe direcţiile care
ne fascinau etc. − ne-a adus amândurora, atunci când a devenit posibil,
statutul de profesor la Alma Mater.

*
* *

Colegului și prietenului Dinorel i-a plăcut dintotdeauna lumina. A

fost fascinat de ea. De aceea a și scris o eminesciană (Meta)fizică a
luminii, dar şi atât multe altele ancorate ȋn orizontul biofotonicii, al ştiinţei
„luminii vii” pe care a cultivat-o cu obstinenţă, prefăcând-o − româneşte
− ȋntr-o disciplină emergentă. A fost fascinat și de lumina lumânării și de
cea a Soarelui. La lumina zilei vedem multe în viață, deși dacă e prea
multă ne poate face să închidem ochii... Lumina și umbrele se amestecă
în haosul adesea existent ȋn noi. Dar, din acest interior întuneric tindem
să răzbatem către lumină. Invariant...
Dinorel a asociat lumina cu iubirea. Când eşti prea luminat, nu știi
încotro s-o apuci (orbul merge drept înainte...). Dinorel a ales să
răspândească lumina. Şi a făcut-o exemplar ca profesor universitar,
cercetător ştiinţific de referinţă la Institutul Naţional de Inventică.
Rezultatul muncii sale poate fi apreciat ca unul aparte, bun, omenesc,
de vreme ce studenții actuali și foști se întreabă − atunci când le e bine
sau rău: „Ce-ar fi făcut domnul profesor Traian-Dinorel Stănciulescu ȋn
această situaţie?”
Astăzi, în vremea pandemiei, putem decela cu acuitate diferența
dintre un an fără lumină și un an-(cu)-lumină... Prețioasele lecții de viață pe
care Traian-Dinorel Stănciulescu ni le-a dăruit şi ȋn acest sens −
convingerea că orice − reprezintă un dar aparte pentru noi toți.
Pentru toate acestea, drag coleg, te rog să primeşti urările mele
calde, fiindcă ești un profesor cu adevărat „emerit” și un prieten
apropiat, aşa cum doresc să rămânem pentru mereu.
La mulți şi buni ani !

Profesor universitar emerit dr. ION I. IONESCU

173
 Ancore pentru reuşita ȋn a face

Ute că Neluţu „a dat acum din casă”, cum aş spune folosind

limbajul tinerilor de astăzi: adică, mai concret, a dezvăluit fără reţineri
secretele noastre studenţeşti, celor interesaţi de strategiile performante
de asumare a succesului. Deşi, ȋn condiţiile digitalizării, ale
ȋnvăţământului online etc., acestea par a fi funciar modificate. Dar, totuşi
− cu bucuria completării celor povestite cu atâta har de dragul meu
prieten − nu pot să nu ridic mănuşa, adăugând câteva picante amintiri
„ezoterice” pe care le-am trăit pe parcursul facultăţii.
Astfel, cred că Neluţu nu ştie, dar mărturisesc acum că la toate
examenele pe care le-am susţinut şi am obţinut nota zece, ȋmi
stabilisem ȋn gând o „ancoră”, un reper simbolic, un fetiş de atins cu
palmele sau o rugăciune anume de spus cu inima, o conduită care să
susţină absoluta mea convingere că “va fi bine”. Aceasta era credinţa
care mi-a rămas atât de vie ȋncă din copilărie (amintiţi-vă povestea
iconiţei magice). Bunăoară, mărturisesc acum − „dând din casă” − o
tainică strategie de „alegere” a subiectului de examen şi anume: din
mulţimea biletelor desfăşurate de profesor alegeam invariat biletul al
doilea din dreapta. Cel considerat de mine, ȋntotdeauna, drept
câştigător. Şi aşa era, ȋn pofida faptului că această convingere nu avea
nici o noimă (onto)logică, obiectivă. Exceptând, desigur, faptul că eram
ȋntotdeauna la fel de bine pregătit, având mereu „acoperite” atât
introducerea, cuprinsul şi, nu ȋn ultimul rând, concluziile disciplinei.
Aşa ȋncât dragii mei studenţi, atât de dragi ȋnvăţăcei, vă doresc
acum să alegeţi cu succes − mereu − „al doilea bilet din dreapta”, cu
premiza ca anterior examenului să ȋnvăţaţi la fel de bine răspunsul
pentru toate subiectele posibile. Aşa, pentru orice eventualitate doar...
Ȋmi amintesc, totuşi, că o singură dată − ca student − mai puternică
decât această convingere a fost un eveniment simbolic din care am ȋnvăţat
post festum că: nici o „pisică neagră” care ne taie calea ȋnainte de examen
nu ne poate obnubila cu adevărat conştiinţa − dacă magic „scuipăm de trei
ori ȋn sân”, „ne facem cruce cu limba” şi spunem ȋn gând: „crezi tu”. Sau,
raţional citind, să ȋnţelegem că atâta vreme cât ne controlăm conştiinţa /
cunoştinţele, nimic nu ne poate inhiba gândul fără voia liberului nostru
arbitru. Doamne, de ce nu am fost atât de „deştept” la examenul de
psihologie generală? Alta mi-ar fi fost, poate, viaţa!? Dar ar fi fost mai bine?
Ȋn concluzie, ce-am ȋnvăţat din prietenia noastră − cum Neluţu a
amintit deja − a fost puritatea şi onestitatea mărturisirilor, care ne
dezlegau de greutăţi sufleteşti. Pentru toate cele făcute ȋmpreună atunci
− tineri şi inocenţi − şi recunoscute acum, la maturitate, te ȋmbrăţişez
− Frăţior Drag − şi ȋţi mulţumesc pentru a fi ȋn viaţa mea.

174
 Capitolul 8
DIN SEMINȚE DE CREŞTERE,
MATURITATEA ADOLESCENŢEI

Nimic nu este mai pur şi simplu, dar şi mai greu de ȋnţeles

uneori, decât emoţiile adolescenţei. Pentru că ele fac trecerea de la
simplitatea copilăriei către sensurile pline de noimă ale maturităţii.
Este faza pe care Brâncuşi o numea ca fiind a trecerii de la privire la
vedere, de la intuiţie la raţiune.
Dar, cum putem şti să ajungem mai aproape de Dumnezeu,
cum sugera creatorul de forme, pentru a ȋnţelege ceea ce vedem?
Adică tocmai definiţia ȋnţelepciunii propriu-zise?
Aducându-ne, cu alţi ochi, aminte...
Ca atare, prin cele câteva gânduri primite de la colegi de liceu,
aduc trecutului omagiul de acum. Văzându-l altfel, ȋnţelegându-i trăirile,
semnificându-l ca ȋntreg.

Inocenţa chipului care urma să devină eu ȋnsumi:

acelaşi şi totuşi altul.

Tuturor celor cărora pe care le ȋnţeleg acum, altfel, prin privilegiul

de a le fi trăit cândva ȋmpreună, le ȋntorc acum − ȋn propria lor inimă −
picături de ȋnţelepţită pricepere.
Cu ȋnaltă iubire, ȋn câmpul de ȋmpreună al sensurilor:
Akasha...

175
 LUCIA POPESCU-TUDORAN
Rădăcini de adolescenţă vie,
sensibilitate a uimirilor dintâi

Aşa a fost acel an de colegialitate atât de frumoasă,

treaptă către prima maturitate, ȋn care ne-am ȋntâlnit... ȋn prima clasă de
liceu, clasa a IX-a. A fost o ȋntâlnire a cunoaşterii de sine prin intermediul
celuilalt, printr-o adevărată comparaţie spirituală cu o colegă performantă
la minte şi chip. O colegă cu care am ȋmpărtăşit atât de multe pe care le
puteam afla doar viu, doar de la un celălalt: plecarea de acasă,
autonomia faţă de ochii protectori ai părinţilor şi căte altele...
Am avut atunci un avânt bun pe această direcţie de ȋmpreună−
creştere, pentru că ea − Lucia − a prefigurat practic şi zborul meu din
cuibul casei − de la liceul Sântanei − către lumea largă, către Timişoara
şi tot ce a mai urmat apoi. Mulţumesc, draga mea prietenă pentru
rădăcina acestui ȋnceput, pentru darul de a fi ȋnvăţat − dintr-o atât de
frumoasă prietenie − atât de multe pe care le-am dus mai apoi cu
ȋnţelepciune iubitoare ȋn viaţă. O ancoră a certitudinii de sine.
Mulţumesc pentru faptul că văzându-mă din afară, cu
sensibilitatea receptării tale, mi-am reȋnvitat repere ale fiinţării de atunci,
pe care eram gata să le uit.

Faţă ȋn faţă... vânturile, valurile. Ceea ce nu se schimbă nicicând,

peste vreme: sensurile bătăilor de inimă.

176
 După o jumătate de veac, amintiri de cale

Era ȋn vara anului 1966, ȋn perioada examenului de admitere la

liceu, după proba de istorie, ȋn urma căreia purtam cu toţii discuţii
aprinse. Din ȋntâmplare, zăresc ȋntr-un alt grup de colegi o privire
ȋndreptată asupra mea, de parcă să străduia să afle de unde vin... O
privire ce m-a atras de la bun ȋnceput prin siguranţa şi cutezanţa ei.
Aveam impresia că ne cunoaştem de undeva. Chiar cred că ne
intersectasem cu adevărat ȋnainte, la concursurile şcolare zonale... Dar,
acolo, a fost de ajuns o privire pentru a ne aminti cine ştie câte, cum, de
unde... Cel puţin mie aşa mi se parea, la vremea aceea!
Deja citisem cu sufletul la gură cărţi de metempsihoză, poveşti
frumoase. Mi se părea că le trăiesc şi eu, uneori. Nu ţin minte să ne fi
vorbit ȋn perioada examenelor, nu-mi amintesc. Cred totuşi că ȋn
perioada celor câteva zile de examen, Dinorel − aşa am aflat că se
numea − a venit o dată sau de două ori ȋn grupul nostru de viitori colegi,
cum aspiram a fi, şi ne-a povestit câteva din subiectele examenului de
limbă română. Parcă ne medita, dar ce frumos vorbea... Țin şi acum
minte: ochi şi cuvânt, un tot.
*
A urmat apoi o vară cu bucuria unui prim prag trecut cu bine.
Reuşisem, eram deja liceeni. Mă gândeam din când ȋn când la ceea ce ne
aştepta, la noua noastră experienţă de viaţă, ca elevi de liceu. Desprinşi
pentru prima oară din mediul securizant al familiei, pentru o perioadă mai
lungă de timp. Personal, urma să trăiesc patru ani privaţiunile vieţii de
internat. Locuiam ȋntr-o localitate apropiată, Caporal-Alexa, satul natal al
poetul Augustin Doinaş, prieten cu părinţii mei. Copilă fiind, ȋmi plăcea să ȋl
ascult, cum l-am ascultat mai apoi pe Dinorel.
M-am acomodat destul de uşor cu colegii de clasă şi de internat,
şi am ȋnceput o frumoasă etapa din viaţa de liceean. Eram ȋn clasa a lX-a
B, colegi ȋn clase paralele cu Dinorel... Ce nume rar şi interesant putea
să aibă, Dinorel! Şi, ȋn plus, Traian, cum am aflat că ȋi era cel dintâi nume.
O combinaţie atât de puternică.
Ne vedeam ȋn pauzele dintre ore. Ȋmpreună făceam doar orele de
limba franceză. Aşa am ȋnceput să realizez că este un coleg deosebit de
inteligent şi foarte conştiincios, că terminase cu nota 10 clasele de
gimnaziu. Am văzut că tot ceea ce făcea era ȋncărcat cu bucuria facerii
serioase. Era cu adevărat o plăcere să-l asculţi vorbind la lecţii şi nu
numai. Ȋi plăcea să se informeze, citea mult ȋn plus, aducând ȋntotdeauna
ceva nou, diferit de manual. Era la fel de bine pregătit la toate materiile,
un model de urmat sau un concurent de temut.
Depinde ce doreai să vezi ȋn el.
177
 Cert este că eu l-am considerat model, un elev model a cărui
inteligenţă ȋnsoţită de muncă ȋl făceau să fie bun la toate, de la sport la
muzică şi desen, de la matematică, fizică la limba romană şi cele străine,
la istorie... Toate erau studiate cu atenţie, Dinorel fiind ȋntotdeauna dornic
să ȋmpărtăşească iar colegii bucuroşi să afle.
Eram, ȋn acel an, două clase paralele, urmând ca din clasa a Xa
să ne separăm − opţional − ȋn profil real şi uman. Eu deja o făcusem, ȋn
gândul meu, impulsionată de temerea tacită de a nu mă confrunta zi de
zi cu cel mai inteligent băiat pe care eu ȋl ȋntâlnisem, de teama −
Doamne, de unde venită ?! − de a nu mă simţi frustrată că nu pot
ţine pasul cu el. Ca să nu mai spun că Dinorel − ca orice fiinţă inteligentă
− era adesea ironic, ȋndreptăţit, dar... Ȋl botezasem, ȋn taină, Ironel .
Pentrul toate acestea am optat pentru profilul uman, pe care ştiam sigur
că el nu ȋl va alege.
Şi uite aşa, din joacă, alegerea mea de atunci − subiectivă, pur şi
simplu − mi-a schimbat parcursul următorilor trei ani şi poate şi restul
drumului de viaţă. Aceasta, pentru că a urmat ceea ce nu gândeam să fie.
Căci, printr-o conjunctură fericită lui, ȋn primele zile ale lui septembrie 1967,
Dinorel a reuşit să se transfere ȋn clasa a X-a la cel mai bun liceu din
Timişoara, “C.D. Loga”, la o clasă specială de matematică. Pentru aceasta
− mi-a spus-o adesea, ȋi va rămâne mereu recunoscător tânărului şi
ȋndrăgitului nostru profesor de fizică, Ioan Tuturici. Căci, a fi şef de
promoţie la o clasă şi liceu de elită nu a fost puţin lucru.
Iar eu, rămasă la Sântana, nu am mai putut să-mi schimb
opţiunea, chiar dacă tacit mi-aş fi dorit-o. Am absolvit profilul uman, fără
să am ȋnclinaţii deosebite pentru această formaţie profesională, pe care
am finalizat-o urmând apoi o facultate oarecum apropiată de cea actuală
a ȋnţelepciunii pe care o dăruieşte Dinorel: psiho-pedagogie specială, o
altă para-psihologie. Pe care mai apoi am descoperit-o ca fiind una
pentru care aveam o anume vocaţie practică.
Ceea ce m-a ȋnsoţit inconştient de-a lungul vieţii, ȋnsă, a fost o
anume frustrare, izvorâtă din sentimentul că nu mi-am ales ȋn deplină
conştiinţă de cauză linia de destin. Dar alegerea ȋmi aparţinea, şi atunci.
Am ȋnţeles aceasta doar peste 50 de ani, când ȋntâmplarea a făcut să ne
reȋntâlnim simbolic, de la distanţă, şi să avem putinţa să dialogăm.
Din multele cărţi de ȋnţelepciune pe care le-a scris şi mi le-a dăruit
Dinorel, am ȋnţeles un lucru de viaţă extrem de simplu şi firesc: tot ceea
ce ni se ȋntâmplă ȋn viaţă este obligatoriu să fie, pentru ca ceea ce
urmează să ne guverneze mai apoi destinul să se poată petrece.
Mulţumesc pentru frumuseţea ȋnţelepciunii de atunci, pentru
sensurile regăsite acum, prieten atât de drag.

Profesor LUCIA POPESCU-TUDORAN

178
 LETIȚIA JURCĂ
Seriozitatea adolescentină,
prefiguratoare a bunei colegialităţi, chiar după ani

Cu Letiţia − dragă colegă de Liceu de la Timişoara − mă

ȋntâlneam ȋntâmplător, la Arad, şi am menţinut o frumoasă prietenie, ȋn care
amintirile perioadei de liceu reprezentau rădăcină a celor ce porniseră să fie
ȋn viaţă. Eu eram arhitect, ea matematiciană... Ne bucuram mereu.
Ne-am reȋntâlnit apoi, după 50 de ani, tot ȋntâmplător, dar la
distanţă... Cum comunicăm şi acum, pentru a ne aduce aminte evenimente
care ne-au făcut să ne preţuim reciproc. Tocmai pentru reciprocitate, Letiţia,
venită de candva pentru mereu, ȋţi mulţumesc din toată fiinţa.

Modelele se recunosc devreme...

Nu este deloc uşor, dar nici greu, să vorbeşti despre

Traian-Dinorel Stănciulescu, o personalitate complexă, cu multe calităţi
şi mult iubitor de oameni. Când l-am întâlnit prima oară era un tânăr
chipeş de 15 ani, pasionat de matematică şi nu numai, venit, ca noi toţi,
la Liceul C.D. LOGA din Timişoara – clasa specială de matematică,
„celebra” a X-a R3. Ne-am adunat de peste tot, în total 26, pentru că
iubeam matematica, aparent singura legatură.
Dumnezeu ne-a binecuvantat cu o Doamnă Dirigintă, profesoară de
chimie, pe care chiar de la început am iubit-o cu toţii: doamna Elena
Buruleanu. Dânsa a reuşit în scurt timp să formeze cu noi un colectiv unit, un
“împreună” cum ar zice astăzi Dinorel. Şi ne-a mai binecuvântat Dumnezeu
cu un profesor de matematică pe cinste, foarte bine pregătit profesional şi un
foarte bun pedagog: domnul Nicolae Negoescu.
179
 Dar şi ceilalţi dascăli care au predat la clasa noastră au rămas în
sufletele şi în inimile noastre ca fiind oameni minunaţi, devotaţi meseriei
şi dornici de a ne împărtăşi cunoştinţele lor. Pios omagiu tuturor.
Toţi eram elevi cuminţi şi serioşi, poate prea liniştiţi vârstei. Cu sprijinul
profesorului de matematică s-a editat o revistă de matematică cu probleme
compuse chiar de noi, revista a cărei copertă a fost desenată cu mare maiestrie
de Traian-Dinorel. A conceput şi a desenat tabloul de la sfârşitul clasei a XII-a,
cu molecule şi atomi, simbolic pentru o clasă cu diriginta profesoară de chimie.
Ȋnclinaţiile de foarte bun desenator le avea ȋncă din liceu, materializate mai
târziu, la Facultatea de arhitectură din Bucureşti.
Dar Dinorel era un elev foarte silitor, bine pregătit la toate materiile,
obţinând premiul I la sfârşit de an. S-a impus rapid dovedind încă de atunci
reale calităţi de cunoscător şi dornic să acumuleze cât mai mult. Se remarca
prin răspunsuri foarte apreciate la fizică, chimie... dar mai ales la disciplinele
umaniste. Cel mai mult timp îl alocam învăţatului, dar ne-am făcut timp şi
pentru activitaţi extraşcolare: mergeam împreună la cinematograf, la
concerte, în excursii. Ȋmi amintesc excursia de la Tomeşti şi Făget, excursia
de la Tg. Jiu, cea de la Muntele Mic. Ȋmi amintesc cu emoţie de balul din
clasa XII-a în care profesorul de matematică ne-a dat bileţele cu probleme
ce trebuiau rezolvate ca să-ţi găseşti partenerul de dans. Apoi a venit
banchetul. Mergeam în grup pe la profesori să le cântăm “Gaudeamus
Igitur”. Ultima şi cea mai lungă cântare a fost la doamna dirigintă. Am stat
toată noaptea. Cât de altfel curgea atunci timpul.
Şi aşa s-au dus cei trei ani de liceu. Apoi ne-am împrăştiat pe la
facultăţi: matematică, politehnică, fizică, chimie şi aşa cum am mai spus,
Dinorel la arhitectură. Ne-am reîntâlnit la Arad, unde eu am luat repartiţia
si unde ajunsese şi Dinorel. Apoi, totul s-a rupt. Nu mai ştiam nimic de el.
Ne-am revăzut la întâlnirea de 40 de ani de la terminarea liceului, unde
a vorbit atât de frumos ȋncât ne-a cucerit pe toţi.
Într-o zi a anului 2017 l-am descoperit pe facebook. Era un interviu
acordat unui post de televiziune din Iaşi. Emoţionant şi sugestiv pentru ceea
ce ajunsese colegul meu de liceu: un mare om de ştiinţă, profesor de filozofie
în Iaşi, membru a numeroase asociaţii academice şi autor a nenumărate
cărţi-studiu prin care dăruia tuturor o cunoaştere aparte: „lumina vie”. Trăiam
un sentiment de mândrie că am avut onoarea să-mi fi fost coleg de liceu. De
atunci, îi urmăresc activitatea din postările de pe facebook.
Ba chiar ne-am reîntâlnit la Arad, la o conferinţă de ȋnaltă ţinută
academică, care mi-a ȋntărit admiraţia pentru tot ceea ce face. Mi-a dăruit
“Ierarhiile Luminii”, o riguroasa CARTE A LUMINII VII” unde “intuiţia
filosofică si raţiunea ştiinţifică se împletesc emergent” prin biofotonică.
Mulţumesc, drag coleg şi frăţior, pentru ȋnalta comuniune de spirit.

Matematician LETIȚIA JURCĂ

180
 VASILE MARINCA
Minte acordată pe frecvenţa matematicilor superioare,
generos dăruitor de ȋnţelepciune şi preţuitor de celălalt

Prea multe ne-au apropiat ȋn anii de liceu, pentru a fi

spuse aici. Pentru că Vasile a fost prietenul cu care − ȋn chip constant
− am ȋmpărtăşit zilnic o parte semnificativă de timp: eram colegi de
clasă şi... de bancă. Aşa ȋncât nu a fost ceva care să nu fi fost
ȋmpărtăşit ȋmpreună... ȋn chipul cel mai serios, mai matur cu putinţă...
Aşa cum era prietenul meu, Vasile. Tocmai pentru această soliditate
a abordărilor problematice − de orice natură ar fi fost ele − ȋi voi
rămâne dator lui Vasile, frate ȋntru toate cele.

Prietenia adolescenţei,
pe cât de pură şi rară, pe atât de statornică

Dragă Dinorel,
Mă rog Bunului Dumnezeu să-ți lumineze mintea și să-ți îndrepte
pașii pe drumul cel mai frumos, după o viață de muncă asiduă, de căutări,
realizări frumoase, de la colegi de clasă la colegi − virtuali prin aspiraţie,
reali prin ȋmplinire academic-universitară.

181
 Mărturisesc că toată filosofia de viață, tot ceea ce trăim, depinde de
opțiunile fiecăruia, de șirul de întâmplări mai mult sau mai puțin fericite, de
hazard și de ceea ce numim deseori destin. Nu putem pătrunde în firele
încâlcite ale destinului, dar ne amăgim, presupunem, gândim, dorim să aflăm
cât mai multe despre ce ne așteaptă în viață. Dar, din fericire putem să ne
aducem aminte despre ce ne-a oferit destinul până la un moment al vieții.
Dintre multele episoade ale filmului vieții, am să fac un stop-cadru la
toamna anului 1967. La câteva zile de la debutul în clasa a X-a, la liceul
„Iftimie Murgu” din Timișoara, am aflat că s-a înființat o clasă „specială de
matematică” la renumitul liceu „C. D. Loga” (devenit ulterior Colegiu
Național). Sunt tot mai convins că Bunul Dumnezeu a pornit Creația Sa
formulând paradigme matematice și punându-le la lucru în consens cu alți
algoritmi de creștere și dezvoltare, care au devenit ulterior „coduri genetice”.
Din acest motiv, pentru mine, științele matematice au fost de timpuriu
„sfinte”, ele dezvoltându-se pe măsura cunoașterii umane și datorită
viziunilor geniale ale unor personalități care și-au depășit cu mult „timpul
lor”, dar și „timpul vremii lor”. Matematica, nu doar că depășește un anumit
prag filosofic, dar te poate încărca de sarcini cognoscibile, pozitive sau
negative, în funcție de ceea ce poți realiza, cât de multe știi sau nu știi. E
similar cu a asculta o slujbă religioasă necunoscută sau o limbă
necunoscută. Și totuși, matematica e ceva fascinant: te plimbi prin sfere
înalte ocrotit de operațiuni matematice complicate, dar te poți bucura de
simfonia simbolurilor grecești „sfinţite”, cu „valori matematice” pe care
cunoscătorii le pricep, dar pentru alții se aplică sintagma „crede și nu
cerceta”. Matematica este aşadar o „știință cerească”.
Colegiul Național C.D. Loga este un important bastion al
spiritualității românești, dar și o istorie plină de amintiri. Prin „Loga” am
știut ce înseamnă seriozitate, atașament la valori, aspirații înalte, visuri
fără margini, trudă, multă trudă. A rămas întipărită în mintea mea
amintirea primilor pași timizi pe treptele mereu mai tocite de la intrare,
apoi scârțâitul porții masive de la intrare, sugerând deopotrivă forţa,
curiozitatea studiului, nerăbdarea, dar și emoțiile, teama de a merge mai
departe. „Loga” a avut dascăli veniți parcă din istorie, au avut inspirația,
forța și curajul de a fi mereu proaspeți, noi, neobosiți de a ne face să ne
mirăm mereu, tenace în a ne îndrepta greșelile, necruțători în
sancționarea oricărei abateri, dar și conștienți că toată activitatea
acestora este în folosul nostru de mai târziu.
Făcând cu mare plăcere un recurs la memorie, am pășit pragul
colegiului C.D. Loga cu emoție adolescentină, cu fascinație și reală
curiozitate la două săptămâni după începerea școlii, mai precis la
sfârșitul lunii septembrie 1967. Emoțiile au fost cu atât mai mari, cu cât
eram ultimul elev care a ajuns la mai-sus-amintita clasă specială de
matematică. Evident ca în acele momente nu gândeam la ceea ce G.G.
182
Marques scria: „Toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să știe că
adevărata fericire constă în felul cum escaladează muntele”. Sau Mark
Twain: „Secretul succesului este să faci din vocația ta o vacanță”. Sau
Sfântul Francisc: „O ceașcă de știință, un butoi prudență și un ocean de
răbdare este cheia succesului”.
În clasă, am fost inițial 22 de elevi, dar au absolvit colegiul 21
dintre ei. Toți au urmat studii universitare, dintre care 7 au devenit
profesori universitari. Integrarea mea în colectivul noii clase s-a petrecut
destul de repede. Unul dintre colegi a fost Traian-Dinorel Stănciulescu, cu
care am fost chiar coleg de bancă, părtaș la bucurii, la amărăciune, la
succese dar și insuccese. Ce ne-a legat în cei 3 ani de liceu (în afară de
înălțime − 1,90m) cu toate că aveam și preocupări diferite? Răpsunsul este
clar, precis, simplu: munca, seriozitatea, pasiunea, stăruința, ambiția,
perseverența în tot ce am făcut. Dinorel domina nu numai prin înălțime, dar
și prin ochii lui care se mișcau cu repeziciune, semn al unei deosebite
rapidități de percepție, nimic nu scăpa privirii lui vulturești. Avea deosebitul
dar de a acapara, de a fascina colegii (subliniez: în special colegele...), dar
și profesorii în timpul orelor de literatură, filosofie, psihologie. Vorbeau ochii,
fața, mâinile ca la un mim de geniu; avea o expresivitate plină de
subînțelesuri polivalente, pasionale, senine, filosofice. La toate acestea se
adăuga vocea inegalabilă, cuvântul gândit, potențat muzical.
În fiecare an petrecut împreună era premiantul, o mândrie pentru
toți colegii de clasă, dar și de colegiu. Nu-mi aduc aminte să fi fost pus
într-o situație delicată, deoarece era serios, activ la toate disciplinele,
conștiincios, foarte bine pregătit, punctual, corect și un excelent coleg și
prieten. Din amintirile lui Confucius: „Omul are trei moduri de a acționa:
inteligent − prin gândire, cel mai nobil; prin copiere – cel mai simplu − și
prin experiență – cel mai greu”. Sau „Nu e minunat cel care nu a căzut
niciodată, e minunat cel care a căzut și s-a ridicat”. Dinorel a dobândit ȋn
germene această iniţiere din liceu, dar mai ales din viaţa cu care s-a
confruntat din greu, ieşind mereu biruitor.
Desigur că anii de liceu au fost minunați, dificili dar și plini de
satisfacție. Ne aminteam mereu pe J.F. Kennedy: „Dacă găsești un drum
fără obstacole, fii siguri că nu duce nicăieri”. Am avut șansa în acei ani de
a avea modele care ne-au atras, înrâurit, au participat la realizarea
educației noastre, ne-au șlefuit, ne-au condus spre performanță. Unul
dintre aceștia a fost prof. emerit dr. Nicolae Negoescu. Împreună cu
domnia sa am pus bazele „Revistei de matematică din Timișoara” în anul
1968, fiind primul președinte al Comitetului de Redacție. Îmi aduc aminte
că Dinorel a câștigat concursul de elaborare a machetei pentru coperta
revistei, care a constat dintr-un cerc și câteva secante desenate într-un
sistem de coordonate. Ne-a demonstrat tuturor că se manifesta prima lui
pasiune: creaţia arhitecturală.
183
 Anii au trecut, dar amintirile au rămas. Fiecare își are timpul și
spațiul devenirii și formării integrale, niciodată în afara școlii. Aceasta
ne-a rămas în inimă și în gând, concomitent refugiu și motor. Orele
petrecute împreună în acei ani ne-au stimulat meditația, abstractizarea,
generalizarea, creația. Am receptat, ne-am imaginat, am stocat, ne-am
bucurat, am visat la drumul care va urma să fie.
Dinorel a fost un coleg în adevăratul sens al cuvântului, personalitate
puternică, nu mi-a fost greu de imaginat traiectoria extraordinară în viață pe
care urma să o parcurgă, mândrie a familiei, a liceului, a societății. Dumnezeu
i-a croit un drum pe care îl parcurg numai cei cu educație, cultură și mentalitate
aparte. Ca atare, trăgând o linie a tuturor celor spune, adaug:
Fie ca viaţa să ne păstreze sănătoşi, pentru ca − prin cine ştie ce
minune a ei − să ne aducă alături ȋn băncile cele mai ȋnalte ale creşterii
academice şi spirituale.
Academician VASILE MARINCA

Cu inima de atunci, mintea de acum

Aşa să fie, ȋntrecându-ne ȋntr-un sens pe care nicicând nu

voi ȋl voi uita, Vasile mă ȋntreba serios, cum mereu era: „Câte
probleme ai mai rezolvat din Gazeta Matematică?” Ȋi răspundeam,
cu o anume ruşine: „Doar 9... mai am una până la 10, să ne
menţioneze la sfârşitul revistei”. „Nu-i nimic, eu am 14. Ȋţi mai dau
eu una. Dar o discutăm ȋnainte”. La matematică, Vasile mă ȋntrecea.
Eu, parcă eram mai antrenat la disciplinele umaniste.
Dar ce suflet nobil avea. Şi atunci, şi acum.
Tocmai pentru această nobleţe, te iubesc, Frăţioare.

La Timişoara, după 50 de ani, ca altădată ȋn bancă...

Cu bucuria regăsirii, inima de atunci, mintea de acum.
184
 Partea a 3-a

ȊNVĂȚĂCEI CARE MEREU AU FOST ŞI-NVĂȚĂTORI:

DESPRE O COMUNIUNE DE
INVESTITURĂ SPIRITUALĂ

Ȋnvăţătorul de ȋnvăţători:
faţă ȋn faţa cu aspiranţii
185
 Capitolul 8
SENSURILE DEMNITĂŢII DE ȊNDRUMĂTOR...
ȊNVĂȚĂTOR

Am ȋnţeles după atâta vreme de ȋncercare, că nici una dintre

ȋmplinirile spirituale ale vieţii nu mi s-a părut mai complexă decât aceea
de a fi ȊNVĂŢĂTOR, ȋncepând de la adolescenţii de liceu, până la
studenţii ale căror dizertaţii şi teze de doctorat am devenit capabil să le
dirijez. Trecând de la statutul „dirijorului de fluturi” − deloc uşor − la acela
al „dirijorului de simfonie”, deloc mai greu.
Ȋmi aminesc cum − abia venit la Hunedoara-Deva după
absolvirea Facultăţii de Filosofie − inspectorul de specialitate, domnul
Ovidiu Popescu, ȋmi spune: „Dinorel, azi e Ziua Ȋnvăţătorului. Vezi tu sala
asta mare, a Casei de Cultură, cu câteva sute de oameni, educatori de
toate gradele? Te rog să urci acum pe scenă, şi cinci minute să vorbeşti
aşa cum ai vrea tu să asculţi, ştii tu ce...”. Şi m-a ȋmpins pe scenă.
Desigur, nu ştiam ce aveam de spus, dar am spus... Mi-am dat seama de
cele ȋntâmplate doar când ieşind ȋn foaier, ca să respir, aud ȋntâmplător
dialogul a două persoane necunoscute:
― Cine a vorbit?
― Unul, Stănciulescu...
― Şi ce a spus?
― Nu ştiu, dar a fost frumos tare...
Ce minunăţie să te poţi dărui ȋn acest chip, Tu, Ȋnvăţătorul −
oscilând ȋntre intuiţia rostitoare a cuvântului şi logica discursivă a lui. Tu,
Ȋnvăţătorul celor pe care ȋi ȋnveţi cum să ȋşi aştearnă aspiraţiile de gând pe
hârtie, cum să le prefacă ȋn teze de doctorat... mai apoi. Mergând la pas
sau alergând ȋn rând cu ei − după nevoie −, dăruindu-te lor prin propriile
tale ȋmpliniri şi expectanţe. Curgând, ȋn acest chip, deodată cu ei prin lume
şi străduindu-te la rându-ţi să răspunzi la dilema: cine sunt „apele” care
trec, cine sunt „pietrele” care rămân după curgere?
Fără a explica acum ȋn detaliu ȋinţelepciunea căii de mijloc −
aurea mediocritas − voi spune o data mai mult acum răspunsul corect: Şi
unii, si altii... suntem şi ape si pietre, deopotriva adică.
Şi ȋnvăţători şi ȋnvăţăcei...
Adică tocmai ceea ce CARTEA DE VIAȚĂ ȋncearcă, prin poveste
să justifice.
*
* *
Pentru ca atare stare să devină vie, voi aşeza ȋn Roata de Aleph
spiţele transmise către BUTUC − la ȋmplinirea celor 7 DECENII − a unei
echipe de doctoranzi, toţi dragi mie, după catalog aşezaţi ȋn CARTE.
Dar ȋn inima mea, grămăjoară, cu toţii...
Inima nu ordonează, ci doar trăieşte.

186
 AMALIA ANDRONIC−PETROVICI
Neostenită aspirantă a depăşirii propriilor limite,
biruitoare a impasurilor generate de semeni

Amalia Andronic−Petrovici se defineşte ca o fiinţă a

cărei voinţă de facere, de creştere spirituală este cât se poate de
meritorie. Astfel, aspirând să devină ȋn orizontul comuniunii
complexe, Amalia a ales ca − pe lângă studiile de filologie realizate
la Bacău − să ȋşi completeze formaţia profesională la Facultatea de
Filosofie din Iaşi, prin absolvirea secţiei de Comunicare şi Relaţii
Publice şi a masterului ȋn acelaşi domeniu, respectiv a doctoratului
ȋn semiotică sub ȋndrumarea subsemnatului, toate acestea cu
sufragii foarte bune. Admirabilă voinţă de autodepăşire, generoasă
colegă, care m-a asistat câţiva ani la cursurile pe care le-am
susţinut la Facultatea de Litere din Bacău.
Ȋţi preţuiesc voinţa şi capacitatea de muncă, Amalia, puterea
de a te confrunta cu dificultăţi deloc uşoare pe care ai ȋnvăţat să le
biruieşti, şi ȋţi doresc din toată inima să te ȋmplineşti pe linia
aspiraţiilor pe care, o dată mai mult, le creditez cu drag.

Ȋnfruntând direct realitatea, Amalia...

Învățătorului, semne de ȋntors acasă

Semne de ȋntors acasă uneia dintre cele mai frumoase persoane

pe care le cunosc, de o inestimabilă valoare, calitate umană și
rafinament. Gândurile mele sunt pline de recunoștință, mai întâi de toate,
187
pentru OMUL pe care l-am întâlnit, pentru bunătate și călăuzire... în
procesul de cunoaștere și descoperire, în toate etapele de formare –
licență, masterat sau în elaborarea lucrării de doctorat finalizată cum
laude... Pe care le întorc cu onoruri, în semn de adâncă recunoștință. O
experiență copleșitoare care mi-a schimbat radical viața, în bucuria unui
alt început pentru care cuvântul este măsură.
Ce poate fi mai profund decât sentimentul de bucurie atunci când
descoperi omenescul din om, blândețea și căldura din suflet?
Ce poate fi mai valoros decât să găsești înlăuntrul ființei umane
− simplitatea − cea mai neprețuită comoară ?
Ce poate fi mai înălțător decât cuvântul care alină, vindecă și dă
speranță? Sunt emoții pe care le-am trăit și descoperit datorită
dumneavoastră – domnule Profesor − care aţi știut să citiţi "semnele" și
să le prefaceţi în roade. Sunt tot atâtea lecții prețioase pe care le-am
primit pe parcursul călătoriei mele înspre cunoaștere.
***
La început a fost semnul − cartea după care am ȋnvăţat ce şi cum cu
semiotica − a reprezentat pentru mine o adevărată provocare care mi-a
stimulat interesul și deschiderea către comunicare și (în)semnele sale. Dacă
semnul este elementul central al semioticii, "ceva care stă în locul a altceva", ce
semnifică cuvântul? Este cuvântul un semn(al) de alarmă care ne amintește
permanent faptul că există o limită a cunoașterii noastre? Poate că da, și atunci
cu atât mai tentantă este tentativa de depășire a acestei limite.
Cuvântul a fost "semnul" de căpătâi pe care l-am luat în stăpânire,
pentru a-l îmbogăți cu semnificația sa cea mai înaltă, de la comunicare la
comuniune. Am învățat că e simplu ca formă, dar atârnă greu în conținut.
Că poate pluti la suprafață, dar poate răni la adâncime. Că poate
încuraja, dar și descuraja. Că poate însenina, dar și mâhni. Că poate
vindeca, dar și ucide. Lecția cea mai importantă pe care am învățat-o
este că el − cuvântul − poate fi semn, dar și însemn. Este semn al
bunătății și blândeței, însemn al ființei umane și al omenescului din om
pentru a se transforma, mai apoi, în consemn, din dorința de a ajuta și
de a face bine. Cuvântul care educă și te educă să fii bun. Cu tine, cu
oamenii de lângă tine, cu mediul ce te înconjoară.
În calitatea sa de semn, cuvântul face posibilă comunicarea dintre
oameni, prin limbaj verbal, «nucleu dur» al interacţiunilor umane. Cât de
funcțională sau disfuncțională poate fi comunicarea?... aceasta-i
întrebarea care m-a făcut să o cercetez mai îndeaproape în cadrul lucrării
de doctorat intitulată sugestiv (Dis)funcții ale comunicării verbale: o
abordare semiotică. Plin de înțelepciune este mesajul formulat în prefața
semnată chiar de învățător și pentru care cuvântul creator este "semnul
originar pe care evoluția limbajului uman nu a încetat o clipă să îl
perpetueze, făcându-și manifestă puterea în nesfârșite chipuri. În
188
beneficiul armoniei umane, mai ales: o aspirație a timpului nostru"... Din
nefericire, "istoria însăși a dovedit paradoxul că oriunde o armonie se
instaurează, germenele trădării ei, al dezechilibrării și al pieirii, nu întârzie
să apară". Cuvânt plin de înțelepciune care ne atenționează că semnele
trădării – prezente peste tot − pot fi deslușite parcurgând, pas cu pas
cartea: De la întuneric la lumină, semiotica ieșirii din păcatul originar.
O lucrare al cărei (sub)titlu sugerează necesitatea de depășire a
unor situații disfuncționale pentru ființa umană, arhetipale greșeli -
minciuna, nesupunerea, trădarea − în scopul restaurării naturii originare și
conviețuirii în armonie. Reflectând în cunoștință de cauză, omul ar putea
face mult mai ușor tranziția de la întuneric la lumină, pentru a găsi ieșirea
din haos, spre adevărata origine a naturii umane. Sintagma "homo homini
lupus" ar putea fi convertită de principiul umanitar "homo res sacra homini",
ca o conștientizare a faptului că "omul trebuie să fie sfânt pentru om", în
beneficiul armoniei umane. În acest echilibru, cuvântul devine semn dătător
de viață, trăire și sens, mesaj aducător de pace.
*
Iubit Învățător, cuvintele nu sunt suficiente pentru a reda întreaga mea
recunoștință. Vă mulțumesc pentru ceea ce sunt. Pentru armonie și culoare.
Pentru prietenie și încurajare. Pentru omenie și valoare şi pentru ȋnvăţătura că
măsura adevărată a omului este aceea de a-i fi omului "semn de valoare".

Pentru susţinerea acestei cărţi, finalizată ca teză de doctorat, prin

prefaţarea ei elogiativă şi publicarea ȋn prestigioasa colecţie
“Performanţe semio-logice”, o dată mai mult: omagiu.

Pentru toate aceste semne de neprețuită valoare, mulțumesc, din

suflet − Ȋnvățătorule – pentru toate cele oferite: credință, când nu speram;
speranță, când nu credeam; putere, când deznădăjduiam.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Lector universitar dr. AMALIA ANDRONIC-PETROVICI

189
 ADINA CȊRJAN
Integratoare a psihoterapiei cu tehnologia bio-feed-back
biorezonanţă, ştiutoare a remediilor izvorâte din „lumina vie”

Ce ştie să facă Adina Cȋrjan, puţini reuşesc să

ȋnţeleagă, ceea ce nu o opreşte să se manifeste eficient şi acolo unde
alţii nu pot să priceapă. Dar, prin harul de a dărui, Adina merge ȋnsă mai
departe, ȋn beneficiul armoniei umane.
Tocmai pentru că avem aceeaşi finalitate − generarea stării de
wellbeing − ne regăsim ȋn armonizarea biotehnologiei şi terapiei prin
bio-feed-back cu biofotonica − am reuşit să generăm un parteneriat
conceptual-ştiinţific de un real şi inedit interes. Nu ȋn cele din urmă, acest
parteneriat a devenit suport al unei admitabile lucrări de doctorat pe care
Adina Cȋrjan urmează a o finaliza integrator − ȋn domeniul semioticii −
prin studiul hermeneutic al sublimării creatoare.
Pentru toate aceste valenţe pe care le preţuiesc ȋn mod anume −
ca expresii a unei duale stări de ȋnvăţător şi ȋnvăţăcel − aşez ȋn palmele
Adinei deplina preţuire şi mulţumire pentru gândurile sale.

Protejându-şi cu grijă darul, atât de generoasă, Adina Cȋrjan

Dincolo de cuvinte, viaţa

Cuvinte, cuvinte, cuvinte!...Voi putea oare să găsesc cuvintele

potrivite pentru ceea ce simt și doresc să exprim în legătură cu Profesorul
− Prietenul – Maestrul – Omul − Traian-Dinorel Stănciulescu? Dacā nu
reușesc să o fac în cel mai potrivit și înalt mod, îl rog să mă ierte, trăind
cu certitudinea (așa cum m-a obișnuit) că va percepe mesajul dincolo de
formă, bucurându-se. Mi-aș fi dorit să-i pot vedea chipul citind pentru
prima dată modestele mele rânduri.

190
 Există oameni predestinați, pe care poate că nu îi recunoaștem
din prima clipă, oameni meniți pentru a ne ajuta să facem o schimbare,
trezindu-ne și inspirându-ne să ne reîntoarcem privirea către noi înșine
cu înțelepciune. Timpul confirmă întotdeauna aceste relații
bine-cuvântate. Mă simt profund onorată de a putea exprima acum, în
timp util, toată recunoștința și iubirea mea, spre bucuria și împlinire unuia
dintre cei mai dragi Învățători ai mei.
Profesorul Traian-Dinorel Stănciulescu, un OM cu care am
realizat o legătură unică, profundă, irepetabilă și ireversibilă, dincolo de
simțurile obișnuite, menită să mă transforme într-un mod pe care nu
puteam să mi-l imaginez, în a doua jumătate a vieții mele. O relație de
reciprocă însoțire, așa cum am avut nevoie, în răstimpuri dureroase de
creștere, conștientizare și resemnificări, de maturizare, dar și în vremuri
frumoase de împreună-facere spre creșterea și bucuria noastră și a
semenilor în egală măsură. O relație de colaborare profesională, umană
și spirituală deopotrivă, deschisă spre viitor sau poate chiar dincolo de
spațiu și timp.
Îmi amintesc de brațele larg deschise sugerând o virtuală
îmbrățișare şi de emoția primei întâlniri, de zâmbetul, ținuta plină de
culoare într-o sală de clasă, cu prilejul formării mele în domeniul
terapiilor complementare. Am audiat primul curs ANATECOR “Terapia
prin lumină”, am răsfoit primele cărți care îmi încercau limitele (deja
lucram cu energia și informația în terapia biofeedback și biorezonanță).
Am primit încurajare, inspirație și șansă, entuziasm, speranță,
deschidere și confirmări științifice a celor intuite și practicate deja prin
meseria mea medicală și terapeutică. Cei șaptesprezece ani petrecuți în
spital, continuați cu anii de terapie m-au confruntat direct cu temele și
durerile existențiale majore: tema pierderii sănătății și a persoanelor
dragi, tema libertății, singurătății și a lipsei unui sens. Cursul “Terapia prin
lumină“ mi-a deschis o altă perspectivă asupra ideii de vindecare,
lărgindu-mi percepția și viziunea.ă
Dacă ar fi să rezum ce am simțit atunci privind și ascultând, ar fi:
noblețe și iz aristocrat, cuprindere și disponibilitate fără risipă de vanitate
și orgolii personale, o vibrație înaltă asemeni unui zbor, un “altceva” în
deplină consonanță cu nevoia și vibrația mea din acel moment.
Impresionantă a fost îmbinarea energiilor și parteneriatului cu Aritia (pe
care atunci am cunoscut-o), ca o podoabă care înflorea cursul...
A fost înălțător!!!
*
Au urmat ani de studiu și formare a mea în domeniul psihologiei
și psihoterapiei, ani în care ne regăseam doar cu ocazia conferinței
anuale ANATECOR (Asociația Națională de Terapii Complementare),
zile de împărtășire, bucurie a revederii și împreună facere.
191
 Amintiri și nostalgii cu gust de infinit...
Viața în curgerea ei mi-a fost profund marcată de plecarea Aritiei
și durerea fără margini a profesorului meu drag, pe care l-am văzut
traversându-și suferința creativ, cu demnitate și curaj. Un exemplu de
putere și regenerare în anii care au urmat.
Toată admirația și prețuirea mea!

Biofotonică şi biorezonanţă, emergenţe de ȋmpreună...

Marile caractere se disting prin capacitatea de a iubi cu discreție,

la limita dintre tăcere și mister, aflându-se aproape în momente cheie,
marcându-ne întreaga evoluție sau chiar destinul. În acest fel, inspirată
de Domnul Profesor Traian D. Stănciulescu mi-am început lucrarea de
doctorat sub directa-i oblăduire, lucrare despre: “Limbajul simbolic al
sublimării creatoare”. O lucrare despre suferința umană prin care se
poate trece într-un mod sublimant și creator...
Sincronicitate sau nu, pare să fie însăși tema relației noastre, a
profesiei mele prin care asist zilnic ca și observator la drama și durerea
existenței umane, a putinței sau neputinței de a aduce un plus de valoare
și ameliorare în viața pacienților mei.

*
Lucrând împreună, învăț și redescopăr cu fiecare pas al lucrării de
doctorat drumul spre mine însămi, Profesorul catalizându-mi parcă trecerile și
noile înțelesuri, îmbogățindu-mă cu prezența și susținerea dăruită.
Pentru toate, mulțumirea și recunoștința mea!

Psihoterapeut drd. ADINA CȊRJAN

192
 Viaţa ca o sumă de plasturi

„Nu renunţa la ceea ce ȋti doreşti să faci.

Acolo unde există DRAGOSTE ŞI INSPIRAȚiE,
nu cred că poti greşi"
(Ella-Jane Fitzgerald).

Iată un citat pe care Adina tocmai l-a postat ca ȋndemn susţinător,

poate, pentru cei pe care ȋi ţine susţinător de mână ȋn calitate de
psiho-terapeut, dar şi pentru a-şi valida principial concluziile cercetării
doctorale, concluzionând:
“În viață, totul are un preț. Alegi să îl plătești sau nu...”.

Gândului, simbol fără de echivoc, realitatea....

Adevărat, Adina... oarecum. Mulţumesc pentru prilejul de

ȋnvăţătură. Căci, ceea ce avem de plătit pământeşte a fost deja ales
cereşte, implicând o "altfel" de plată, de dinainte achitată... Acolo, ȋn
"lumea ideilor" − cum ar fi spus Platon − unde ni se originează destinul,
ȋntruparea. Cu alte cuvinte, sântem datori să devenim balerini pentru că
noi − liberul nostru arbitru ceresc − a ales deja aceasta... Dar,
pământeşte, dacă optăm sau nu a ne ogoi durerea cu plasturi este
rezultatul liberului arbitru omenesc, terestru.

*
Aşadar, viaţa este o sumă de “plasturi” pe care ȋi aşezăm cu mai
multă sau mai puţină pricepere pe “bătăturile” mai mult sau mai puţin
dureroase pe care am ales cândva să le suferim. Banal, nu? Pentru
dragoste şi inspiraţie, altfel de plasturi, mulţumesc Ella Jane.

193
 OANA CULACHE−DANIELIUC
Spirit perfecţionist al performanţei comunicative,
cercetătoare implicată a brandingului modern

Dacă ar trebui să o definesc pe Oana, aş repeta o dată

mai mult, caracterizarea de mai sus, vizând aspiraţia lucrului bine
făcut prin competenţa de a aşeza teoria semnelor ȋn practica
valorificării lor. Că această performanţă a fost cu obiectiv justificată
stă ca măsură calificativul summa cum laude, obţinut pentru o
admirabil elaborată teză de doctorat, girată specialişti remarcabili
ȋn domeniul semio-logicii, cum ar fi profesorul Aurel Codoban şi
academicianul Mircea Dumitru, respectiv specialiştii ȋn sociologia şi
cultura bunurilor simbolice, precum profesorii Nicu Gavriluţă şi
Petru Bejan.
Tocmai am numit echipa de evaluare doctorală care ne-a stat
de-a lungul timpului alături − căreia i s-au adăugat profesorii
George Bondor, Nicolae Râmbu şi Gheorghe-Ilie Fârte − spre a le
putea mulţumi şi pe această cale pentru deplina susţinere. O
dovadă de interacţiune academică ce ne onorează − atât pe Oana
şi pe subsemnatul − ca parteneri ai unei meritorii lucrări de
reciprocă ȋnvăţătură, ȋmplinită ȋn contextul prestigioasei instituţii
academice ieşene.

Oana, certitudinea privirii...

Ȋţi preţuiesc aceste trăsături puternice de personalitate,
Oana, şi − de câte ori am prilejul − le dau ca exemplu celor care vor
să ȋnveţe privind ȋn stânga şi dreapta, folosindu-le ca model eu
ȋnsumi. Bravo şi mulţumesc, deopotrivă, “puişor”, “sufleţel”, pentru
a fi ȋntru toate exemplară.
194
 O poveste despre un învățător al inimii

Un dar mic, pentru un suflet mare.

Domnului prof. univ. emerit dr. Traian D. Stănciulescu

Viața e un lung șir de suișuri și coborâșuri – e realitatea pe care cu

toții o descoperim la vârsta de 25-35 de ani. Câteodată chiar mai devreme.
Și mai descoperim că, pentru fiecare etapă marcantă din viață, primim cu
siguranță un îndrumător care să ne ajute să înțelegem întâmplările, să
răzbim, să atribuim un sens lucrurilor: părinți, bunici, învățători, prieteni de
nădejde, mentori. În timp ce noi, tineri și energici, ne stabilim obiective în
funcție de care ne planificăm riguros următorii ani din viață, realitatea ne
învață că succesul nostru ajunge să fie definit, cel puțin în aceeași măsură,
de un factor mai puțin prevăzut − amprenta „călătoriei”: trăiri, semnificații,
povețe extrase, cicatrici sufletești ș.a.m.d. Naivitatea noastră din punctul
zero al fiecărei etape e, poate, cel mai mare noroc al novicelui, căci ea,
alături de speranță, e cea care stă în privirile noastre atunci când învățătorii
aleg să ne deschidă calea spre cunoaștere.
„Intră, puișor!” a fost cel mai primitor îndemn, care m-a luat prin
surprindere. Acesta a fost momentul în care mi s-a deschis ușa către o
altă perspectivă. A început o călătorie de inițiere pe care am resimțit-o
deopotrivă ca pe o incursiune în trecut, prezent și viitor: o cercetare în
adâncul ființei mele și, totodată, asupra semnificației a tot ceea ce mă
înconjoară (și chiar dincolo de acestea). A fost debutul unui periplu atât
de deosebit, enigmatic și, totuși, surprinzător de transparent; fără a putea
defini ce se petrece, am știut, de la prima întrevedere, că am pășit „peste
graniță”, iar că sufletul meu a nimerit, fără să bănuiască, în mâinile unui
dibace șlefuitor: un învățător al inimii.
Absolventă de științe ale comunicării, am pășit pe tărâmul
filosofiei cu gândul ancorat în obiective, strategii – pe scurt, multe verbe:
să propun, să analizez, să realizez, să reușesc. Lesne e de înțeles că
socoteala „de acasă” nu a fost totuna cu cea de la fața locului. Cel care
avea să-mi devină învățător m-a privit cu îngăduință, a observat
determinarea, dar și naivitatea din ochii mei și a conchis, din fericire, că
nu era imposibilă misiunea pe care a îmbrățișat-o cu atâta energie (și cu
un optimism care încă mă impresionează): să îmi ghideze pașii într-un
teritoriu profund, sensibil și puțin cunoscut mie la acea dată − semiotica.
Dar iată că, pentru un ucenic perseverent, călătoria alături de un
maestru învățător a fost nu doar antrenantă, ci și uimitoare. Toate
subiectele discutate erau atât de complexe și, totuși, atât de intuitive și
simple pentru cine află că înțelepciunea e punctul unde mintea și inima se
contopesc. Calitățile maestrului teoretician și practician în domeniul
195
semioticii sunt, fără drept de tăgadă, demonstrate prin titlurile și distincțiile
obținute pe parcursul carierei; îndelungata carieră a învățătorului, cu variate
contribuții interdisciplinare este, și ea, martor al capacității remarcabile de a
declina cunoașterea sub diverse forme, dintre cele mai creative și mai
sensibile. Cine a ținut în palme și și-a adăpat sufletul cu „Semiotica iubirii.
Inițiere în știința comuniunii”, cine a ascultat cu inima deschisă cuvintele
blânde, simte altfel tot ceea ce îl înconjoară. Fragmente de interacțiune au
fost multe pe parcursul celor trei ani în care mi s-a transmis cunoaștere și
mi-a fost șlefuit sufletul; și fiecare întrevedere a fost deosebită. De ar fi fost
ieri, și tot nu ar putea mintea să redea înțelepciunea cuvintelor, rostul lor și
modul cum acestea s-au întipărit în „memoria” inimii mele.
Semiotica mi-a fost dragă și a devenit cheia prin care descifram
orice element din viață, nu doar din demersurile de cercetare. Învățătorul
meu mi-a arătat cum semiotica explică lucruri, fenomene, stări, acțiuni...
Și mi s-a întipărit, cred, în adâncul ființei, această perspectivă: totul are
o semnificație, trebuie doar să o cauți. Când te lași purtat pe valurile
semnificației, nu mai poți să vezi doar vârful de aisberg; știi că e mai mult
decât o simplă percepție. Porți semiotica în suflet și pe învățător odată cu
ea, ca o voce caldă care te întreabă:
„Ia spune, puișor, ce vezi când privești imaginile aceste?”
Și, deși ești conștient că poți vedea diverse variante, răspunsul tău
e cel care se află cel mai aproape de suflet; alegerea inimii înlătură, fără
tăgadă, orice alternativă: „E o mamă cu puiul ei; are o aură... ca Maica
Domnului cu Fiul”. Și, după zâmbetul lui și privirea-i caldă, știi că sufletul tău
e în același loc, aliniat cu sufletul învățătorului. Și atunci simți că poți izbândi
orice, pentru că alături de tine nu e doar cunoaștere, ci și un suflet dedicat.

*
La finalul primului an de doctorat, în miez de vară, în 2014, cu o
mai mare credință decât aș fi putut eu zămisli în ceea ce mă privea,
învățătorul meu mă îndemnă să particip la ceea ce se numea „Al XII-lea
Congres Mondial de Semiotică”. Deși e descriptivă denumirea,
menționez că era vorba de cel mai important eveniment pentru
semioticienii din întreaga lume. La acea vreme încă încercam să
„descifrez” universul semioticii; totuși, decizia mea a fost mai rapidă și
mai ușoară decât m-aș fi așteptat, știind că alături de mine, la congres,
avea să fie și învățătorul meu.
Prin urmare, urmărind semnele, am trimis solicitarea de
participare cu rezumatul subiectului propus; fiind acceptată în cadrul
congresului, în septembrie, luna nașterii mele, m-am alăturat celor mai
mari semioticieni ai contemporaneității, în Sofia (Bulgaria), cu nesațul
nevinovat al dornicului ucenic ce căuta a asculta, a înțelege, a dezbate
cele mai importante teorii și, bineînțeles, a proba în fața cercetătorilor
196
perspectiva mea. Călătoria inițiatică s-a dovedit a fi mai presus de
așteptările mele, un fraged ucenic pe căile cunoașterii. Învățătorul meu,
membru agreat în cercurile sociale ale semioticienilor de renume, mi-a
oferit experiența unică de a cunoaște personal membrii comitetului de
conducere al Asociației Internaționale pentru Studii Semiotice (IASS),
ambasadorii continentelor și noua generație de cercetători de la cele mai
prestigioase facultăți cu tradiție semiotică din lume.
Cel mai frumos și memorabil dar din partea învățătorului meu a
fost acela de a-mi crea contextul de a discuta atât de deschis și personal
cu profesorul John Deely, semioticianul american ale cărui cărți îmi
fuseseră la căpătâi în primul an de doctorat în semiotică. Profesorul
Deely, în cele aproximativ 30-45 de minute pe care le-a dedicat șlefuirii
sufletului meu într-o caldă seară de septembrie în centrul capitalei Sofia,
sub veghea necontenită a lunii, mi-a împărtășit cele mai profunde
semnificații ale vieții pe care acest mare semiotician le descoperise pe
parcursul celor 72 de ani; glasul și privirea sa sub cerul senin al nopții
(poate nu întâmplător întocmai ca trăirile pe care Debussy ni le dăruiește
prin a sa „Clair de lune”) revelau deopotrivă tristețe și bucurie, căci îmi
putea împărtăși mie, unei tinere de 26 de ani la vremea respectivă,
perspectiva sa plină de înțelepciune cu privire la familie. Îndemnul venea
la timp după ce îmi aflase povestea, îmi evaluase sufletul și aflase că,
pentru mine, nu era deloc târziu − iar aceasta era o bucurie și pentru
învățător, nu doar pentru ucenic. Sfatul său prețios îmi stă prins și astăzi
de suflet, ca o busolă ce m-a ghidat în orice decizie: familia și relațiile cu
cei dragi mereu să fie pe primul loc. Nu e nimic mai de preț pe lumea
aceasta decât familia pe care am primit-o în dar și/sau pe care ne-am
întemeiat-o: părinții, partenerul / a, copiii, frații, surorile, bunicii, după
caz... Povestea pe care e clădit îndemnul nu îmi aparține să o pot
împărtăși, dar sentimentul stă gravat în sufletu-mi, ca aducere aminte.

*
* *

Cu mare tristețe am luat act de stingerea din viață a profesorului

John Deely, doi ani și jumătate mai târziu, fiind cu atât mai
recunoscătoare pentru minunata și irepetabila șansă de a-l fi întâlnit.
Învățătorul meu, oferindu-mi acest răgaz de a discuta cu John
Deely, a știut că e un dar unic în viață pentru mine. A fost ca o revelație și,
încă o dată, am înțeles că semiotica mi-a fost impregnată adânc,
iremediabil în suflet, indiferent de parcursul meu ulterior. Șlefuitorul inimii
mele, un iscusit maestru, știa prea bine cum se formează un ucenic. Cred
că nu aș putea mulțumi suficient pentru darurile primite pe parcursul celor
trei ani de doctorat sau, poate și mai bine zis, de ucenicie. Sentimentul pe
197
care ți-l oferă prezența cuiva care te susține, te încurajează și are încredere
în tine e indescriptibil. Poate datorită acestei rezonanțe am reușit să
finalizez acea etapă în graficul propus, îndeplinindu-mi (printre altele) și
toate obiectivele și dezideratele stabilite la început de drum.
Și iată că, la final, ce a rămas „gravat”, amprenta pe care o port cu
mine și care mă definește ca om sau ca profesionist nu e distincția
obținută – summa cum laude (excelent), ci cunoașterea (cu sensul de
trăire) mai în profunzime a lucrurilor.

Ȋmpreună cu John Deely, George Cadar şi Ȋnvăţătorul − Oana

Port cu mine sentimentul minunat de a fi avut un învățător dedicat,

un maestru care, prin a sa metodologie deosebită, mi-a șlefuit nu doar
gândirea, ci și simțirea, astfel încât micul semiotician să găsească la timp
acel punct de echilibru care e, probabil nu întâmplător, chiar cheia de
decriptare a tuturor semnificațiilor care ne definesc existența: punctul de
comuniune a minții cu inima.

***
Mulțumim, Învățătorule, că ne-ai oferit fărâme prețioase din
înțelepciunea unei minți agere și a unui suflet blând, plin de speranță și
bunătate. Suntem recunoscători pentru împrejurarea de a putea
consemna, pentru totdeauna, aprecierea purtată în suflet și pe care, în
tumultul vieții atât de neprevăzătoare, scurte și agitate, nu reușim, poate,
să o exprimăm așa cum se cuvine.

Dr. OANA DANELIUC−CULACHE

198
 PAUL GORBAN
Harul de a se juca poetic cu gândul filosofiei de a fi,
ȋndrăzneala de a fi onest şi atunci când aceasta pare a-i fi ȋmpotrivă

Cu mai bine de un deceniu ȋn urmă, Paul Gorban mi-a

fost un drag student la facultatea de filosofie, mai apoi doctorand...
Unul drag de tot, pentru că avea darul de a-şi ȋmplini sarcinile
fluturând printre ele, sărind printre evenimentele de viaţă aşa cum
copiii sar ȋntr-un picior atunci când joacă şotron. Sau, cum se juca
Nichita Stănescu scriind versuri pe un petec de serveţel, pe un bilet
de tramvai, cu bucuria desluşirilor esenţiale.
Tocmai un atare chip de a fi i-a ȋngăduit lui Paul să finalizeze
o teză de doctorat admirabilă − un magna cum laude − scriind
despre poezia postmodernă. Mă ȋntreb şi acum cum am putut să
coordonez gânduri despre o poezie pe care, cel puţin ȋn forma ei,
mărturisesc cu onestitate că personal nu o pot asuma ȋn totalitate,
ȋn consens cu principiul lui Paul Feyerabend: Anything goes.
Ȋn realitate, consider că ȋn scriitura adevăratei literaturi ar
trebui să ȋşi găsească loc doar aspectele aparţinând kalolagathiei
grecilor de cândva, adică frumuseţea cuvintelor, binele şi adevărul
aserţiunilor. Cele generatoare de wellbeing, cu alte cuvinte. Probabil
că această performanţă urmează a fi ȋmplinită de un transmodernism
tocmai pe cale de maturizare. Paul − scriitor de poezie − este unul dintre
puţinii critici de literatură dispuşi să nu fie intransingen- demolator cu unul
sau altul din cele două stiluri polare... Ȋnvăţând poate (şi) de la mine
strategia logicii „şi-şi”, aurea mediocritas, o aurită cale de mijloc.

Cu sobrietatea sufletului de copil, Paul Gorban

199
 Tocmai pentru corectitudinea gândirii şi talentul prin care o face nu
am pregetat ca − fiindu-i, ȋn cele din urmă, profesor ȋn comisia de validare
a unui onorant status universitar − am spus fără nici o reţinere: DA.
Una peste alta, Paul este spirit statornic şi solid, pe al cărui punct de
vedere poţi să te bizui atunci când are timp... ca noi toţi. Dar, el este totodată
şi unul dintre puţinii cititor critici de literatură, eseu şi poezie, căruia nu am
avut nici o reţinere să ȋi aşez ȋn palmă cele câteva volume pe care le-am
semnat ȋn ultima vreme sub spectrul unui gen anume inventat:
memorialistic-eseist-poematic, aşa cum şi CARTEA de faţă se defineşte.
― „Nu ştiam că scrieţi poezie şi dumneavoastră!”, a exclamat
Paul când s-a trezit cu surpriza cuvintelor sub ochi.
― „Nu numai că scriu, dragul meu, dar ȋndrăznesc să mă supun
criticii tale − sine ira et studio − rugându-te ȋn plus să formulezi câteva
gânduri despre aceasta. Cărora să le adaugi, desigur, şi câteva impresii
despre parteneriatul nostru spiritual, care ȋntemeiază gândurile tale,
amintindu-ţi că acesta a fost deopotrivă unul riguros-ştiinţific, dar şi unul
emoţional-atitudinal. Aşa ȋncât te rog să le scrii cu aceeaşi competenţă
pe care eu ţi-am creditat-o mereu. Poate tocmai pentru acum.
Te aştept, aşadar, Paul, cu convingerea că ceea ce vei scrie ȋmi
va susţine stima de sine necesară spre a-mi duce − con vincere −
propriile ȋncercări mai departe.
PS. Te rog să ȋi ceri iertare minunii tale de fetiţă, Bianca, pentru
minutele ȋn care vei lipsi spre a te juca matur ȋncercările mele. Sau − iată
ȋncă o sugestie de Ȋnvăţător − te poţi sfătui cu ea, citindu-i: va pricepe cu
siguranţă cu lăuntrul ei, pentru că „nucleul dur” (Chomsky) al maturităţii
izvorăşte din suflet de copil. Dar, te rog să ȋi promiţi că − la proxima
ocazie când o voi găsi ascunsă sub masă, spunând uimitor de clar: „Tati
ȋncă nu a venit, dar urmează să vină” − Ȋnvăţătorul tău se va „pitici” lângă
ea, spre a-i povesti cum era propria „sub masa” ȋn urmă cu 70 de ani,
Cu iubire.

Ȋnvăţătorului care nu s-a oprit să le facă pe

toate, cu iubire... poetizând

Despre domnul profesor Traian-Dinorel Stăciulescu ce aş (mai)

putea spune? Poate ar fi de ajuns să las „sensificării” − folosesc o
expresie dragă domniei sale − doar textul de mai sus, dăruit mie... şi
gata. Dar, totuşi, ȋntrucât degetele inimii mă ȋmboldesc, iată-mă online.
*
Mărturisesc că am început şi am şters de câteva ori rândurile ce
urmează. Nu pentru că nu aş avea inspiraţia necesară, ci − dimpotrivă −
pentru că sentimentul pe care îl port domnului Profesor, „magistrul
200
devenirii mele întru totul” − ca să nu spun „ȋntru fiinţă”, noician − este pe
cât de profund, pe atât de înălţător, fiind marcat de grija aproape paternă
pe care mi-a dăruit-o constant, ȋn timp. Poţi scrie o carte întreagă despre
Omul, Universitarul, Inventatorul, Iniţiatul... Magistrul Traian-Dinorel
Stănciulescu. De aceea, câteva pagini fiind prea puţine, mă voi limita la
câteva fulgurante impresii.
Despre opera academică, cea filosofic-semiotică şi cea din zona
cercetării ştiinţifice, despre creativitatea care ȋi marchează prezenţa ȋn
diverse domenii ale cogniţiei umane, despre calitatea umană şi educativă
a lui au scris mai mulţi ȋn cele de până acum. Personal, am cunoscut
aceste aspecte treptat, pe măsură ce m-am apropiat de „învăţătorul” şi
„părintele spiritual” Traian-Dinorel Stănciulescu ȋncă din primul an al
sosirii mele la Iaşi, ȋn 2002. O apropiere cald mediată şi de o frumoasă
prietenie cu George-Dorian, fiul domniei sale, o prietenie studenţească
ȋntemeiată pe o reciprocă iubire de poezie, de ȋnţelepciune.
Mai târziu l-am cunoscut în amfiteatrele Facultăţii de Filosofie −
acolo unde, prin aura sa, ne adune spre bucurie pe toţi. Pentru
majoritatea noastră, el ne-a fost şi va fi profesorul la cursurile căruia
primeam încredere, încurajare şi, cel mai important, iubire.
Apoi, şi mai târziu, fără să se fi aşteptat − cu siguranţă − a apărut
rugămintea de a-mi îndruma teza de doctorat, de a mă ajuta să
desluşesc una dintre cele mai frumoase arte ale pământului, poezia.
Astfel, dacă acum mă bucur de aprecierea critică a exegeţilor de poezie
şi a poeţilor de astăzi, cred că Ȋnvăţătorului–Mentor i se datorează totul.

*
Ȋn cele ce urmează − străduindu-mă cu o anume greutate să nu
cad în capcana emoţională − vreau să arăt tuturor, ȋn puţine cuvinte, cum
l-am mai descoperit pe ȊNVĂȚĂTOR − altfel decât m-aş fi aşteptat
vreodată, deşi el mi-a pus bazele în logica şi manifestarea poetică.
Astfel, arhitect la bază, talentat şi în ale picturii, Traian-Dinorel
Stănciulescu mai stăpâneşte – cu geniul unui „damnat la inspiraţie” –
POEZIA, scriitura de stirpe literară. Mare mi-a fost mirarea să îl descopăr
abia recent, culmea, în această ipostază. I-am citit cu o curiozitate
copilărească poemele şi, surpriza fără margini a fost să realizez că
Ȋnvăţătorul Meu este şi un poet adevărat, unul dintotdeauna hărăzit de
muze, dar care nu s-a oprit cu pentru a se arăta ca atare oricui. Aceasta,
pentru că − neȋndoielnic − poezia este cea care până la urmă îl defineşte.
În temeiul gândirii sale arhitecturale, manifestate prin excelenţa
cuvântului, Poetul Traian-Dinorel Stănciulescu nu face parte dintr-o
generaţie poetică anume, dintr-un curent sau canon literar. Aceasta pentru
că poezia lui îl aşază în rândul poeţilor tuturor timpurilor, fiind foarte dificil să
îl atribui unei generaţii sau unui spaţiu istoric poetic anume.
201
 Desigur că aş putea aprecia că structura poeziei sale, în variantă
public făcută până acum, îl apropie oarecum de neoclasici, fiind atent la
logica versului, la geometria acestuia, la forma fixă... Dar nu numai,
pentru că există ȋn scriitura poetică a lui Traian-Dinorel Stănciulescu o
anume joacă a cuvântului-gând, bucuria de a-i da forme pure, adesea,
copilăreşti... dar atât de frumoase, de armonice. Este ceea ce singur a
apreciat că îl apropie conceptual de gândirea transmodernismului 76 ,
particularizând novator direcţia pe care filologul de la Huşi − Theodor
Codreanu − o prefigurează printr-o lucrare de referinţă.
Cele trei volume în care am întâlnit constant prezentă poezia lui
Traian-Dinorel Stănciulescu − deja amintite pe parcursul Cărţii de faţă −
sunt relevante în acest sent şi pot constitui oricând subiectul unei
cercetări de critică literară aplicată: „Alesei de lumină. Voalul îngerului
(des)cântat” şi „Trăire şi sens. Atât de efemere mărgelele de viaţă”,
„Împreună Cerul şi Pământul. Mic tratat de înţelepciune iubitoare”. Sunt
cele trei volume pe care autorul le integrează ȋntr-un cuprinzător ciclu,
intitulat: „Manualul Omului”. Abordarea literară pe care promovează cu
acest prilej este cu certitudine una novatoare, pentru că apropie ȋntr-un
ȋntreg coerent povestea (auto)biografică, eseul şi poezia, iniţiind astfel un
inedit gen memorialistic-eseistic-poetic. Ȋn plus, aşa cum se poate
verifica, aceste cărţi − concepute sub dramatismul unor dramatice
evenimente de viaţă − au oarecum o dimensiune iniţiatică, „divinatorie”
spune autorul cu zâmbetul pe buze − ȋntrucât sugerează soluţii de viaţă
posibil de personalizat..
Neȋndoielnic că acestui gen literar-conceptual − căruia poate i se va găsi
curând un nume adecvat − i se subordonează şi volumul de faţă − ȊMPREUNĂ
ȊNVĂȚĂTORI, ȋmbogăţit cu o dimensiune ȋn plus faţă celelalte „manuale”,
ȋntrucât vieţii autorului i se adaugă specific vieţile semenilor cu care a
interacţionat. Aşadar: viaţa noastră este ȋn chip simbolic şi viaţa ta. Ce admirabil
chip de a promova astfel principiul definitoriu: A FI ȊMPREUNĂ.
Revenind, este aproape imposibil − numai citind titlurile date
cărţilor − să nu te întâmpine discursul poetic, particular, al lui
Traian-Dinorel Stănciulescu. Poezia sa înfăţişează, pe de o parte, un
discurs al metafizicului integrator, dar, mai mult de cât atât, ea dă în
vileag un discurs al apropierii omului către om, al omului către lumină, al
omului către iubire şi − ceea ce este definitoriu ca obsesie lirică − al
omului către sacru şi cosmos.

76
Din orizontul semioticii, al creatologiei şi biofotonicii, Traian D. Stănciulescu a promovat
iaceasta paradigmă, ȋn: The transmodern turn: A Plea for a Semiotic of Light, în:
Transmodernity: Managing global communication, Procedings of the 2-nd International
Conference of AROSS (Editors / Coord.): Doina Cmeciu, Traian D. Stănciulescu), Editura
Alma Mater, Bacău, 2009, pp. 147-157.

202
 Principiul logicii şi al „arhitecturii în oglindă” apare peste tot în poezia sa
− regăsit ȋntr-un implicit „de ce” vs „anti de ce” − ceea ce pare a împărtăşi un
sentiment biblic, aproape uitat sau ignorat de mulţi congeneri: Iubirea faţă de
Celălalt sau, altfel spus, Conectarea continuă la Fiinţă.
Sentimentul candorii, al maternităţii, al finitudinii, al erosului, al
conectării universale îi apropie versurile chiar de poezia şi structura lui
Mihai Eminescu, a cărui preţuire deschide − prin poemul Venită de
undeva, atât de caldă nemurirea ... paginile-rădăcină ale Cărţii de Faţă.
Ȋntre multe altele, particulară poeziei lui Traian-Dinorel
Stănciulescu este şi tema timpului, care fără îndoială reaccentuează
discursul lui ontologic. Poetul subliniază că timpul trăirii omeneşti este o
iluzie dacă este subordonat doar trăirilor biologice şi emoţionale. Timpul
adevărat este acela care înalţă Omul nu către ceva anume, ci care,
dimpotrivă, îl integrează pe Om în rădăcinile „memoriei luminii”, a iubirii
fără condiţionare, aşa cum reiese din poemul „Alesei de Lumină, altfel,
chemarea”, poem care defineşte sensul galactic al iubirii:

Alesei...

M-am ridicat o clipă din anotimpul aşteptării,

plutind în valul apelor fierbinţi,
dăruitoare de atâtea vise,
atât de cuminţi, de cuminţi...
iată de ce
nu voiesc să îţi tulbur acum
străjerii somnului,
nici măcar cu cântecul cocoşilor...
Căci în curând vor bate-a dimineaţă,
vestind drumul chemării tale
într-un alt colţ de lume,
unde neîndoielnic
voi învăţa să te găsesc...
203
Bucură-te, Aleasă de Lumină,
venită ca matrice a Strălucirii Originare,
ca ecou al Cuvântului Dintâi
menit să pătrundă
dincolo de mărginimea epidermei
şi de zădărnicia oftatului,
dincolo de sunetele disipate...

Prin modul de a gândi şi de a scrie, ȋn rândul orficilor de referinţă

poate fi, oarecum, aşezat şi poetul Traian-Danorel Stănciulescu.
Muzicalitatea versului său, apropiat într-un chip particular chiar de o
anumită structură liturgică, simfonică, barocă în anumite locuri, face ca
poezia lui să fie şi mai strălucitoare, asemenea „luminii vii” pe care o
conceptualizează şi explică, lumină care uneori se arată călugărilor. Şi
asta pentru că poetul racordează existenţa umanului la existenţa
cosmosului ȋnsuşi, al universului. El ştie şi îşi asumă ca pe un crez ȋnţeles
şi oarecum trăit ideea că sufletele noastre nu mor niciodată, ci doar îşi
schimbă vehicolul, în sensul că viaţa este un sistem bio-psihic ce
generează în lume „lumina vie”, lumina aceea care uneşte cerul şi
pământul, cosmosul şi omul, ȋntr-o nesfârşită continuitatea, ȋnsăşi...
naşterea, moartea, renaşterea... ȋn care Chipul şi Asemănarea stau faţă
ȋn faţă cu Arhetipul ȋnsuşi:

Și puse piatră peste piatră

și înălțime peste-nalt,
voind cu palmele s-ajungă
la Dumnezeul Celălalt.
Cădere-n sus,
cădere-n jos.
La mijloc om,
în miez de dom.
Cutremură Chipul-Cioplit fărâma de pământ.
Și sus, și jos,
om și cuvânt,
piatră și gând...

Iată doar câteva din argumentele care m-au determinat să vi-l

ȋnfăţişez cum nu mulţi îl cunoaşteţi pe Traian-Dinorel Stănciulescu:
POETUL-ȊNTRU-TOATE. Pe această cale îi urez mulţi ani dumnezeieşti,
cu inspiraţie şi cu dragoste!

Conferenţiar universitar dr. PAUL GORBAN

204
 ELISABETA IFRIM
Frumuseţea spiritului pur, ȋnsetat de cunoaştere,
inocenţa maturizată ȋntru ȋnţelepţire...

Primind ceea ce am dăruit: diploma de puişor, de

sufleţel… Rezultatul unui parteneriat profesor-student din care s-a
născut convingerea că: SE POATE... A transforma această credinţă
atitudine aplicativă − pe care ȋntâlnirile de curs şi seminar au ȋntreţinut-o
− s-a finalizat ȋn obstinenţa cu care Elisabeta Ifrim şi-a ȋmplinit aspiraţia
de a deveni doctorantă. Şi a fost să fie... printr-o reciprocă preţuire.
Bine ai venit pe calea ta, Sufleţel...

Reciproc, schimbând ȋnsemnele de recunoaştere. cu Elisabeta Ifrim.

De-acum știu şi eu: “Există”

Se spune că profesorul mediocru spune, cel bun explică, în

schimb, cel ideal… inspiră. De acum știu, la rândul meu, că există idealul
în ceea ce privește noțiunea de dascăl. Domnul profesor universitar dr.
Traian D. Stănciulescu ne-a demonstrat, încă de la prima întâlnire, că
istoria poate fi adusă în prezent, căci de la primul curs am remarcat că
Zeul Cronos a făcut un pact cu timpul: ne-am simțit precum la o întrunire
antică în care Socrate ținea un discurs.

205
 A fi student este o onoare, o virtute, iar domnul profesor ne-a
demonstrat acest lucru cu fiecare ocazie. Măiestria cu care ne învăța a
fost distinsă, căci darul pe care l-a primit la rândul său de la învățători ni
l-a transmis mai departe, cu rugămintea de a fi mesagerii săi în
continuare. Acest lucru a venit cu o mare responsabilitate pentru noi,
discipolii lui. Ne-a învățat ce înseamnă cunoașterea adevărată, profundă,
ne-a arătat unde să căutăm și ne-a tratat cu răbdare atunci când nu am
înțeles. Adevărul este că multe lucruri le-am înțeles și continui să le
înțeleg odată cu trecerea timpului...

Elisabeta Ifrim: examen la „Strategii de persuasiune”,

cu convingerea că prima bancă este cea mai sigură...

În astfel de momente închid ochii și spun:

„Merçi, professeur!”.
Merçi, professeur, pentru grația cu care ne-ați învățat tainele
filosofice ale semioticii și că ne-ați înmânat invitația de aur: de a fi curioși
indiferent de vremuri.
Merçi, professeur, pentru seriozitatea cu care ați tratat fiecare
problematică pe care am adus-o în discuție la cursuri. Nicio întrebare nu
a rămas fără răspuns.
Merçi, professeur, pentru că absolvent și de arhitectură fiind,
ne-ați remarcat schița aspirațiilor noastre și ați știut ce sfaturi să ne dați la
timpul potrivit.
Merçi, professeur, pentru lecția care ne-a învățat că înțelepciunea
își declară existența doar la braț cu modestia.
Mulțumesc, domnule profesor!
Drd. ELISABETA IFRIM

206
 DORA MORHAN
Ȋnvingătoare ȋntre Scylla şi Caribda,
mânuitoare a delicateţei prefăcută ȋn spadă...

Căci, Dora Morhan a fost şi va rămâne o luptătoare, o

câştigătoare ȋn toate ȋntrecerile cu viaţa, pe care a fost datoare să
le poarte. Şi le-a purtat, aşa cum numai ea ar şti să povestească,
despre ȋncercările subiective şi cele obiective, profesionale.
Deopotrivă. Admirând-o şi ȋn acest chip, din spatele căreia izvora
mereu rafinamentul unei deveniri aparte, nu am ȋntârziat să ȋi
răspund afirmativ solicitării sale :
„Domnule profesor, atât am ştiut să fac. Tradiţia semiotică a
vestimentaţiei, biofotonica... vă rog pe dumneavoastră să mi-o
actualizaţi, explicaţi, dirijaţi... spre a putea ţese până la capăt”.
Ceea ce nu am pregetat să fac, luminându-i rugăciunea.
Ceea ce nu a ȋntârziat să dea roade... Magna cum laude.
Sunt mândru de tine, Sufleţel. Dumnezeu să te ocrotească.

Ȋnfruntând provocările
vieţii cu zâmbetul pe buze, Dora Morhan.

Gânduri despre un om, aşa cum au fost să fie

Domnul Profesor Traian D. Stănciulescu, un om cu majusculă, un

suflet de dimensiuni greu de imaginat, un tată, un protector, o ființă ce
și-a dedicat viața generozității, științei și binelui.
207
 Este dificil să scriu despre cel care ani de zile mi-a păstorit traseul
doctoral, cel căruia îi datorez în mare parte devenirea mea profesională,
mai ales că aceasta s-a petrecut în momente provocatoare, cu un mic
vlăstar de viață apărut chiar în primul an al pregătirii doctorale.

*
* *
Blândețea sa, modul în care ne-a luat, atât în postura de studenți,
cât și în cea de doctoranzi, este cea care ne-a dat încrederea, speranța
și voința că vom reuși în orice ne-am propune.
Pe lângă toate acestea, am găsit ȋn cuvintele-gând ale domnului
profesor cele mai potrivite sfaturi de viaţă, paterne aş spune, de câte ori
am avut nevoie. Adică, mi-a dăruit şi mie − ȋn chip specific, ceea ce
dăruia ȋn mod anume tuturor: ȋnţelepciune iubitoare. Am avut prilejul să
realizez − ȋn cele câteva emisiuni TV pe care le-am ȋmplinit ȋmpreună −
că domnia sa nu face diferenţieri ȋntre semeni atunci când dăruieşte
cunoaştere, poveţe, sensuri de a fi: iubire necondiţionată.
Un creuzet de calități, un munte de cultură și o incomensurabilă
răbdare... Ingredientele ce fac din domnul profesor Stănciulescu un
exponent a ceea ce ar trebui să însemne un ȋnvăţător, un om, un suflet!

Sub semnul drapelului istoric al Facultăţii de Filosofie,

susţinerea tezei de doctorat, printr-o o comuniune de excepţie...

Sau, folosind termenii dumneavoastră, domnule profesor, o dată mai

mult: plecăciunea frunţii.
Asistent universitar dr. DORA MORHAN

208
 GABRIELA RUSU
Fidelă cercetătoare a Cuvântului-Lumină,
ȋnţeleaptă păşitoare a căii de mijloc, aurea mediocritas...

Gabriela a venit la Filosofie… de la filosofie. Ȋntr-o

zonă ȋn care limbajul − aşa cum l-a asumat Ludwig Wittgenstein −
a devenit univers de discurs al dialogului nostru doctoral. Aici s-au
petrecut principalele aspecte ale ȋnvăţării noastre reciproce, având
ȋn vedere relevanţa limbajului pentru tot ceea ce este.
I-am dăruit Gabrielei sensurile biofotonice ale logogenezei,
pe care a avut intuitivitatea necesară a le asocia perspectivei
wittgensteiniene. Faptul că a făcut toate acestea, tacit dar bine,
susţinând implicit venirea pe lume a unui alt semn de om, face din
ceea ce Gabriela este o fiinţă admirabilă căreia − chiar acum, ȋn faţa
pregătirii formei finale a tezei − ȋi voi sta cu tot dragul alături.

Gabrielei Rusu, spre a-i susţine puterea de a fi ea ȋnsăşi

Liniștea care face ca totul să fie permis

Prima experiență care mi-a vorbit despre domnul profesor
Traian-Dinorel Stănciulescu a fost o relatare a unor studenți de anul I de
la secția Comunicare, a facultății de Filosofie. Se întâmpla prin iarna
anului 2005, în trenul personal spre Iași. Atunci am auzit că domnul
profesor ținea un curs în care nu erau prezentate tocmai lucruri comune.
Sau dacă erau lucruri simple, interesante erau legăturile dintre acele
lucruri. Am aflat că termenii, chiar și numele noastre au o anumită
rezonanță și ne influențează într-o anumită măsură. O altă idee a fost
aceea că muzica de un anumit gen, fie clasică sau rock, cristalizează apa
într-un anumit fel. Mi s-au părut niște concepții inedite care mi-au luat
mult timp de reflecție.
209
 În anul 3 am avut un curs de Filosofia creației, susținut de domnul
profesor Stănciulescu și am rămas uimită de faptul că folosea
videoproiector, era o raritate la acea vreme. Pe toată durata facultății nu
mai folosise nimeni un astfel de dispozitiv. Știu că am descoperit atunci
subiecte importante, cum ar fi: legătura dintre genetică și creațiile
culturale brâncușiene (relația dintre structura ADN-ului și Coloana
Infinitului); copiii și adulții au percepții diferite asupra lucrurilor pe care le
privesc; numele noastre au o anumită semnificație și ne influențează
viața etc. Spre finalul primului curs, domnul profesor ne-a spus că putem
să-i adresăm orice întrebare care se naște din curiozitatea noastră. Şi
aşa a fost, am primit răspunsurile...
Pentru un moment am avut impresia că nu există limite pentru
cunoașterea umană. Îmi plăcea foarte mult atmosfera de la cursurile
dumnealui, dacă îmi este permis să spun, parcă eram la cursurile
profesorului Nae Ionescu (nu venea cu ideile filosofice pregătite de
acasă, problemele filosofice se înfiripau sub ochii studenților). Pentru
examen știu că a trebuit să comentăm un pliant publicitar la alegere și am
mai avut de rezolvat o serie de subiecte care necesitau multă creativitate.
Deopotrivă conceptuală şi aplicativă.

*
* *

Anii și-au făcut datoria, iar prezentul a transformat momentele în

amintiri frumoase și în minte mi-a încolțit ideea că aș vrea să mă înscriu
la doctorat. După ce am primit refuzul elegant al mai multor domni
profesori, în cele din urmă mi-am zis să-l întreb și pe domnul profesor
Stănciulescu. Acceptul și sprijinul dumnealui au fost condiții
sine-qua-non pentru reușita mea în cadrul școlii doctorale de filosofie.
Un aspect care m-a marcat în mod pozitiv au fost cuvintele
frumoase pe care domnul profesor le folosea atunci când vorbea despre
mama dumnealui. Ca să preiau exprimarea lui Adrian Păunescu, deși era
un copil bătrân cu părinte bătrân, în preajma mamei parcă acționa sub o
vrajă benefică. Am rămas profund impresionată de faptul că dumnealui îi
povestea mamei despre studenți și despre proiectele pe care trebuie să
le realizeze alături de studenți. Domnul profesor mi-a inoculat ideea că
noi dacă primim binele, suntem datori să-l dăm mai departe. Țin să
menționez că aceste cuvinte nu au rămas la stadiul de maxime, am
încercat să le transpun într-un mod de viață.
Cu aleasă considerație și prețuire.

Profesor drd. GABRIELA RUSU

210
 ANA SÎRBU
Dârzenia de a-şi ȋmplini visele,
puterea de a trece dincolo de apele adânci...

Fără multe cuvinte, despre Ana Sȋrbu aş spune că este cu

adevărat o luptătoare, cu o situaţie personală şi socială de excepţie: cea
pe care Republica Moldova o ȋngăduie aspiranţilor săi la cultură, la
spiritualizare. Pentru că, deşi a reuşit la concursul de admitere la doctorat
cu rezultate foarte bune, situaţia instituţional-administrativă din
Basarabia nu i-a ȋngăduit recompensa unei meritate şi necesare burse.
O situaţie foarte dificilă, ȋn condiţiile desfiinţării postului academic
pe care ȋl ocupa, a ȋntreţinerii a patru copii... Doamne...
Şi totuşi, voinţa şi puterea de a lupta cu viaţa nu poate fi ȋnvinsă
de nimic atunci când competenţa este dublată de credinţa că: EXISTĂ.
Dovada că pe parcursul confruntărilor sale, Ana a ȋnceput pas cu pas să
le rezolve, cuplându-şi subiectul tezei sale de doctorat − Cosmogeneza,
de la intuiţie la raţiune: universul semiotic al viziunii eminesciene − cu
orientările „Centrului Academic Internațional Mihai Eminescu” unde a
lucrat o vreme, publicându-și rezultatele. Ceea ce ȋmi ȋngăduie să ȋi spun
explicit acum: „Te felicit, Ana! Să ştii că nu eşti singură. Cineva sus ȋţi
iubeşte alegerile spirituale, iar jos Ȋnvăţătorul tău nu pregetă să ţi le
preţuiască şi să ţi le susţină, atât cât este posibil. Ȋn rest, doar tu...”.
Şi Ierarhiile Luminii.

Prin cuvintele lui Eminescu −

„Lumina nu se aprinde decât
pentru cei ce văd, nu pentru orbi” −
Ana Sȋrbu.

211
 Olimpul transcendentelor viziuni

Oricât s-ar spune că ființele omenești sunt irepetabile, majoritatatea

oamenilor seamănă între ei. Dar sunt unii care nu seamănă decât cu ei
înșiși. Traian D. Stănciulescu nici măcar cu el nu seamănă, pentru că este
− în mod miraculos − o permanentă devenire, care-și cultivă individualitatea
în dimensiunile transcendente, extinzându-se conștient în ierarhiile luminii,
de unde aduce bucuria cunoașterii și dăruirii. Cercetările acestui aparte
căutător de esențe se aşază ȋntr-o revoluție cognitivă fără precedent, care
structurează adevărul unitar al providenței, indiferent de politica strategiilor
științifice și religioase.
Oricine ascultă învățăturile de factură filosofică ale Profẻsorului
Stănciulescu, volens-nolens se teleportează în straturile subtile, unde nu
este loc pentru „cuvinte goale ce din coadă au să sune”, cum spunea
Eminescu, ci este trăire și lumină.
Da! LUMINĂ! Anume acest fenomen al realității condiționează
transcendența și tocmai acest fenomen este abordat cel mai frecvent în
cercetările filosofului Traian-Dinorel Stănciulescu, care şi-a găsit răgazul
− pe lângă a trăi − să şi scrie peste patruzeci de cărți științifico-filosofice.
Printre care și Ierarhiile Luminii, volumul relativ recent pe care am avut
bucuria de a-l primi în dar chiar de la autor.
Apariția unei cărți este ca nașterea unui copil într-o familie de
creștini: așteptat cu emoție sfântă, cu nerăbdare și multă bucurie. Cu
emoție sfântă, pentru că copilul este un dar al lui Dumnezeu; cu
nerăbdare, pentru că este rodul iubirii; și cu bucurie, pentru că dă sens și
consistență vieții. Așa simt eu, care am primit această carte direct de la
autor, având ca subtitlu: Conexiuni (meta)fizice, o carte pe care −
competenţa unui master ȋn fizică − mi-a ȋngăduit să o citesc fără oprire.

Primul studiu ȋn care a fost dezvoltată Teoria (bio)Fotonică

Energiei-Informaţiei (Revista de Inventică ne. 12 / 1993).

212
 Cunoscându-l pe Traian D. Stănciulescu drept un model de gândire
filosofico-științifică − ca un ctitor al Semioticii Iubirii − acum înțeleg şi că este
un ordonator cu mintea al frecvențelor Luminii Vii, într-o formulă Unică şi
Unificatoare: aceea a conștiinței care transcende subconștiința cu o
armonie necesară existenței noastre spirituale. Mă încumet să preiau
expresia lui Victor Teleucă adresată lui Eminescu și să spun: Arhitectul
Stănciulescu „...toarnă lumină între litere ca să se-nchege bine”.
Pe lângă fenomenele explicate științific, paginile cărții reflectă și
unele momente − mai puțin științifice, dar emoționante și pline de sens −
privind descrierea unor circumstanțe problematice pe care le impunea
perioada „schimbării la față” a României, regimul și securiștii care
răscoleau casele și confiscau toate cărțile atât de greu obținute și
interziceau orice activitate în direcţia adevăratei elevări spirituale. Ȋmi
amintesc ȋn această direcție de povestirile lui Dumitru C. Dulcan, ce a
trecut prin aceeași situație când lucra la „Inteligența Materiei”, o carte
scrisă cu o îndrăzneală (de)săvârșită pentru acele vremuri, pe care am
citit-o cu similară uimire și bucurie.
Ȋn Ierarhiile luminii găsim descrise detalii despre cum s-a
configurat miezul acestei lucrări de sinteză, detalii desprinse din
dialogurile lui Traian D. Stănciulescu cu Ȋnvăţătorul său, genialul
matematician şi fizician Dr. Paul V. Constantinescu, care de la început au
pus la cale intenția unei colaborări, fără să aibă idee unde va conduce ea.
Dar, au ajuns ca prin această carte − rezultatul unui parteneriat ştiinţific
concret ȋn cadrul Institutului Naţional de Inventică − să împartă Lumină
Vie, pentru a face Întunericul inert să dispară. Ȋn acest chip, hotarul dintre
Lumină și Întuneric rămâne să fie ceea ce putem ȋnţelege noi, oamenii,
cu (im)perfecțiunea gândirii ce o avem.
Adevărul purtat de Lumina Spiritului este Supremul Ȋnsuşi, cea
mai ȋnaltă instanţă a Luminii Complexe, cum o numeşte Traian D.
Stănciulescu, asumând ȋntregul manifestărilor sale. Căci, aşa cum în
natură ordinea pare haotică − să ȋl amintim pe Jansen spunând:
„Dezordinea e ordinea firească a lucrurilor” − așa și Frecvențele de
Lumină ar părea haotice aceluia care nu le poate intui privindu-le de
deasupra, spre a le vedea organizarea în cea mai desăvârșită Ierarhie a
Luminii. De aceea, epistemologic am putea spune că Ordinea înafara
Adevărului este dezordine. Urmarea? Sinergia Ordinii şi Adevărului pe
care Viaţa ȋnsăşi o defineşte reprezintă domeniul de interes al
BIOFOTONICII, ştiinţa cu a cărei poveste cartea ȋşi deschide paginile de
ȋnceput: ştiinţa „luminii vii” pe care autorii o valorifică ȋn termeni proprii şi
complementari totodată.
Ȋn acest context, aş spune că așa cum fiecare om vine pe lume cu
anumite daruri, pe care este obligat să le realizeze cu cea mai mare
dăruire mai apoi, cred că menirea omului Traian D. Stănciulescu este de
213
a evidenţia semioza spiritului cu rezonanțele gândirii științifice, spre a
explica sensurile cuprinzătoare ale Luminii Vii. Inclusiv prin acest volum,
în care descrie din perspectiva biofotonicii Substanța şi Energia,
Informația şi Câmpul drept fundamente ale unității structural-sistemice a
lumii. Astfel, Substanța reprezintă substratul celor ce sunt de atins,
Energia defineşte chipul metafizic de a fi al mișcării, iar Informația se
constituie ca miez al creativității morfice, pe care Câmpul o ipostaziază
drept purtătoare de ȋntreg. Iată, aşadar, un volum ce surprinde ȋntregul
ȋntr-o singură rază de Lumină Vie, ȋntr-o sinergie desprinsă din substanţa
creației, o înțelepciune aflată la hotarul dintre știință și intuiție.
Dacă cu ani în urmă aceste fenomene păreau a fi ireale, acum
însă, cu ajutorul fizicii cuantice − ori cum i se mai spune acum, știința
nouă − este cu putință a (re)cerceta și a (re)cunoaște multe din tainele
existenței, pe care cartea Ierarhiile luminii le asumă integrator dintr-o altă
perspectivă. O carte care tulbură tocmai prin consecințele explicative ale
sinergiei dintre fizică și metafizică, prin răspunsurile clare la multe
întrebări complicate pe care noi, oamenii ni le punem raţional de atâtea
ori, pentru a ajunge mereu şi mereu la intuiţia atotcuprinzătoare: „Lumina
este aceea ce a lăsat să se vadă strălucirea Creațiunii Divine”.
Ȋn acest sens, Ierarhiile Luminii vin în atenția noastră cu o
cutezanță surprinzătoare, așa cum a venit Bosonul lui Peter Higgs,
presupus cu 48 de ani înainte de a fi demonstrată existența lui cu ajutorul
collider-ului de lângă Geneva), căruia nu zadarnic i s-a spus Particula lui
Dumnezeu, binecuvântându-l pe Higgs cu Nobel.
Impresionează expresia „capcane morfice”, pe care Ierarhiile
Luminii le presupune pentru a descrie legitățile căderilor în frecvență.
Paul Constantinescu le descrie la modul general (fizico-matematic,
cibernetic), prin evidenţierea ecuaţiilor ce descriu manifestările
corpuscului-undă, pe diferite grade de complexitate micro- și
macro-cosmice. Or, tocmai prin conjuncţia dintre rigurozitatea evaluării
fizico-matematice pe care profesorul Constantinescu o valorifică, adesea
prin geniale ecuaţii (cum ar fi aceea a cuantei de informaţie I = ikω), pe
de o parte, şi „hermeneutica analitică” pe care profesorul Stănciulescu o
asociază, pe de altă parte, stilul lucrării este unic, deplin emergent
printr-o dublă prioritate ȋn lumea cunoaşterii actuale:
― conjuncţia vie dintre fizică şi metafizică, pe care cunoaşterea
de excepţie a celor doi autori deplin coerenţi ȋn gândire o ȋngăduie, o
sinergie având semiotica drept demers interpretativ;
― inserţia biofotonicii ȋn demersul explicativ, prin valorificarea
conceptului de „biolaser”, de „biorezonanţă holografică” pe care
cunoaşterea ştiinţifică este abia acum ȋn măsură să o asume.
Aşezată ȋntre Ontos şi Logos, această abordare deschizătoare de
cale apare ca o curgere firească a finitului prin infinit, iar conținutul ei
214
dezvăluie limbajul ”comuniunii holografice”, respectiv modul ȋn care
Lumina Vie combină specific câmpuri energo-informaționale, pulsații și
vibrații cu lungimi de undă și intensități diferite.
Particularizând, voi spune că pe această direcţie lucrările
domnului profesor Stănciulescu − etalând o muncă de zeci de ani,
intenție curată și dăruire de sine − valorifică uman o deschidere pe care
„micul tratat de ȋnţelepciune iubitoare” o sugerează (Ȋmpreună, cerul şi
pământul, 2015, Manual al Omului semnat ȋn comuniune ȋnaltă cu Aritia
Poenaru). Este vorba tocmai de această dăruire de sine ȋntru celălalt, de
acea matrice a Iubirii Necondiţionate pe care Iisus ne-a lăsat-o tuturor
drept moştenire.

*
* *
Ȋn ȋncheiere, consider că lucrarea iniţiatică a cercetătorului-filosof
reprezintă o provocare deloc ușoară, formulele profesorului Paul
Constantinescu fiind îmbrăcate într-o stofă de interpretare calitativă, prin
asumţia metafizică a profesorului Stănciulescu.
Ca atare, mesajul volumului Ierarhiile Luminii este accesibil atât
cunoscătorilor fizicii cuantice, cât și celor mai puțin inițiați. Dar, citindu-l ȋn
ansamblul său vom ȋnţelege că o astfel de operă științifică poate fi reliefată
doar de cineva care poartă în sine Semiotică Cronotopică dinafara timpului
și a spațiului fizic, acel Nivel de Realitate − cum ar spune Basarab
Nicolescu − unde Lumina Vie pulsează pe o frecvență creatoare,
deschizând orizonturi metafizice mereu actuale, care ne fascinează
curgând de sus în mai sus. Dacă înțelegem aceste fenomene, dacă
ajungem să le trăim, atunci nu mai avem nevoie nici de cuvinte, nici de
sunete, nici de definiții, nici de dogme, de nimic. Așa cum muzica nu
necesită traducere, iar fiind interpretată și auzită este înțeleasă și trăită de
vorbitorii oricărei limbi existente, așa și aceste fenomene odată sesizate și
percepute exclud toate felurile de demonstrații.
IERARHIILE LUMINII, finalizată de Traian D. Stănciulescu la 25
ani de la plecarea magistrului său, profesorul Paul Constantinescu,
denotă că o Lumină a fiorului intuitiv poate fi recuperată cu o aparte finețe
semiotică, prin raportare la frecvența Unităţii Esențiale, care − unificând
multiversurile lui Andre Linde − ne aşează ȋntr-o nouă paradigmă: aceea
a LUMINII VII CA ÎNTREG AL LUMII.
***
PS. IUBITE ÎNVĂȚĂTOR, cu ocazia septuagenatului − cu ȋnaltă
recunoștință pentru tot ceea ce faceți − vă doresc deplină sănătate, forță
creatoare, inspirație, putere, răbdare și discipoli talentați! Aşa să fie!

Cercetător ştiinţific drd. ANA SȊRBU

215
 ROBERT SÎRGHEA
Aspirant la sacralitatea cuvântului filosofic,
trăitor cu inima deschisă ȋntru credinţă

Căci, prin ȋnsăşi natura dublei sale formaţii

universitare − ca absolvent de filosofie şi teologie − viaţa lui Robert
Sȋrghea s-a subordonat coerent acestei paradoxal-duale trăiri:
aceea a raţiunii şi a credinţei. Aş spune că, din acest punct de
vedere, mentalul ȋnvăţăcelului meu se subordonează implicit unei
viziuni isihaste, aceea a coborârii minţii ȋn inimă.
O anume ȋnzestrare pragmatică a firii a făcut ca ȋn multe din
cele pe care le-am trăit ȋmpreună − ca masterand şi doctorand, ca
asistent pentru o vreme −, să ȋl definească drept un generos „săritor
ȋn ajutor”, de fiecare dată când nu am reuşit să mă descurc singur,
ȋntr-o ȋmprejurare sau alta.
Cât despre calităţile sale de cercetător, de aspirant al
cunoaşterii limbajului simbolic, ce să spun? Seriozitatea şi hărnicia
muncii sale ne-a regăsit adesea − nu numai la etapele pregării sale
doctorale, admirabil finalizate −, ci şi la congrese (inter)naţionale de
prestigiu, la care ȋmpreună am participat ca membri AROSS, cu
bucuria de a ne recunoaşte ca exponenţi ai excelenţei româneşti.
Pentru toate acestea, Robert, deplina mea afecţiune şi preţuire.

Purtător al valorilor spirituale ale Neamului Românesc,

Robert Sȋrghea

216
 O posibilă depăşire a modelului de
profesor monodisciplinar

Lecția pe care o înveți fiind în preajma Profesorului Emerit Dr.

Traian-Dinorel Stănciulescu, ȋn calitate de coordonator de doctorat, este ȋn
primul rând aceea a ȋnţelegerii tensiunilor spirituale şi nu numai cu care omul
se confruntă ȋn momentul de faţă, a aspectelor de criză majoră care,
paradoxal, au fost generate de propria sa creştere prin cultură şi civilizaţie. Să
ne amintim o dată mai mult filosofia hegeliană a devenirii, purtând în sine
dialectica gândirii bine-rău de tip euro-asiatic: orice creştere conţine în sine
germenele propriei sale descreşteri. Tot din această dialectică rezultă şi
reversul ei – după ploaie, ceaţă, întunecime etc. − doar soare poate să fie.
Prins în această argumentare, concluzia care apărea mereu în
discuțiile purtate cu Profesorul era aceea de a manifesta un anume mod
pozitiv de a gândi, de a justifica raţional şi discursiv – așa cum îmi propun
să fac și eu în paginile de față. Astfel ȋncât – în cele din urmă − să pot
depăşi dificultăţile, impasurile şi neajunsurile nenumite, spre a ȋmplini
efortul de realizare a unei lucrări de doctorat capabilă să ȋmi susţină paşii
pe o bună cale de viaţă. O lucrare aşezând cuvântul − limbajul simbolic
− la graniţa dintre filosofie şi teologie, cele două formaţii spirituale ȋn care
m-am pregătit să devin.
*
Dintr-o astfel de duală perspectivă asupra vieții − bine-rău,
sacru-profan, ploaie-soare − izvorăsc ”tensiunile esenţiale” prin care se
conturează o posibilă depășire a modelului de profesor monodisciplinar
format, cu care ne ȋntâlnim ȋn ȋnvăţământul universitar românesc inclusiv. Ȋn
acest sens, voi numi sumar − trecând de la general la particular şi invers −
câteva aspecte pe care am ȋnvăţat treptat să le ȋnţeleg şi asum prin depăşire,
precum:
(1) Întâi, se cuvine menţionată dificultatea de ”a vorbi aceeaşi
limbă” cu cea a Profesorului Traian-Dinorel Stănciulescu, respectiv de a-i
înţelege de la bun ȋnceput propriile puncte de vedere, spre a le armoniza
cu cele personale. Astfel, numai dacă amintim pregătirea
interdisciplinară (arhitectură-filosofie), experiența academică de peste 40
ani, numeroasele publicații (peste 300 de articole științifice și peste 40 de
cărţi semnate în calitate de autor sau coautor), parte din ele
recompensate cu distincții naționale (Academia Română, Societatea
Inventatorilor din România) și internaționale (UNESCO, GOLDABILITY),
vasta activitate de cercetător științific (nouă contracte de cercetare
științifică coordonate) și de inventator (nouă brevete şi cereri de invenție)
vom înțelege decalajul de competenţă şi dificultatea de a înțelege deplin
”limba” profesorului.
217
 Reiterez, în acest context, faptul că Profesorul îmi amintea mereu
punctul de vedere al unui înţelept învăţător, părintele Gheorghe Ghelasie
de la Frăsinei, care − într-o carte frumos povestită de propriul meu
profesor − spunea următoarele:
”Înainte de a sta de vorbă, trebuie să ne cunoaştem limbajul. Toţi
vorbim Limbajul lui Dumnezeu, dar am uitat acest lucru. Să ni-l
amintim, aşadar, şi să îl dăm mai departe” 77

Cu ȋnalte urări de viaţă, ȋnvăţături reciproce...

2) Apoi, faptul de a ne confrunta ȋn permanenţă cu o realitate

imensă, deopotrivă sacră şi profană, divină şi umană, presupune o
pregătire interdisciplinară oferă putinţa de a asuma și depăși dualitatea lui
”sau / sau”, construit în termenii unui discurs de tip ”și / și”: ”sacru” și
”profan”, religios și filosofic, riguros ştiinţific și accesibil neofiților etc. A nu
avea o astfel de pregătire reprezintă un alt ”handicap” al cercetătorului aflat
în faţa unei atare gen de cuprinzătoare discursivitate. Profesorul mi-a
explicat necesitatea unei lecturi şi înţelegeri inter- şi transdisciplinare a
lumii, efortul uriaş pe care ȋl presupune tentativa de a o ȋnţelege şi povesti
unificator, în condiţiile în care fiecare lector vrea să îşi găsească în paginile
lecturii (şi) propriile sale înţelesuri, propriile puncte de vedere.

77
Traian D. Stănciulescu, Duhovnicul de taină. Simple secvenţe de viaţă, Editura
Performantica, Iaşi, 2004. Sunt dator să menţionez că multe dintre gândurile de faţă – şi
multe din premisele şi concluziile din rândurile prezente – au izvorât din dialogurile cu
”învăţătorul de taină”, dialoguri îndelungate purtate sub ”semnul semnelor” în varii
împrejurări, începând de la Congresul Mondial de Semiotică de la Kaunas 2017, unde
ne-am bucurat să fim prezenţi ”întru echipă românească”, până la întârziatele discuţii
privind seminariile cursului de ”filosofia creaţiei”, ”strategii semiotice de persuasiune” etc.,
pe care în calitate de student şi asistent mai apoi le pregăteam împreună. Pentru toate
acestea, în acest context – Ȋnvățătorului Traian-Dinorel Stănciulescu și tuturor
învățătorilor mei – o adâncă gratitudine.
218
 Ne aflăm, bunăoară − așa cum îmi spunea Ȋnvăţătorul Sărbătorit
astăzi − ȋn situaţia în care lectura unei cărţi nu ar începe cu introducerea
justificativă, ci cu urmărirea atentă a bibliografiei, spre a afla în ce măsură
punctele noastre de vedere (operele noastre) se regăsesc prezente (citate)
într-o ”carte” a discursului comun.
3) În sfârşit, mai rămâne de consemnat emoţia cognitivă rezultată
din aceea că fiecare întâlnire cu Profesorul meu drag ȋncepea cu
“confruntarea” ȋnţeleaptă a unor idei sau teorii, atitudini sau credinţe, a
unor bunuri simbolice oarecare etc. pe care fiecare considera că ar trebui
să ȋl cuprindă lucrarea. Am ȋnvăţat atunci lecţia dificilă a renunţării la
parte ȋn beneficiul ȋntregului, a renunţării la “acum” ȋn beneficiul lui
“mâine”, ȋnţelegând că renunţarea (doar parţială şi momentană, desigur)
la ceva din ceea ce tu însuţi ai construit are în viitor consecinţe
interdisciplinare, sinergic germinative.
Este vorba de lecţia răbdării adică, pe care noi − tinerii − cu greu
o putem asuma. Sau, lecţia jocului de şah pe care am ȋnvăţat-o de la
marii maeştri: sacrificarea aparentă a unei piese generează avantajul
unei poziţii strategice care va conduce în final la câştigarea jocului.

***
Pe fondul acestor generale eforturi de armonizare a ”limbajului”,
de depășire a granițelor propriei discipline, de deblocare
cognitiv-emoțională ȋn raport cu bunurile cultural-simbolice dobândite
prin lecturi sau experienţieri etc., se găsesc şi “tensiunile” mai mici sau
mai mari, sesizabile sau nu, cu care ne-am confruntat în realizarea
propriei noastre povești de ȋmpreună. Ȋn dialogurile purtate cu profesorii
comisiei de evaluare, bunăoară, şi nu ȋn ultimul rând cu profesorul teolog
dr. Gheorghe Popa, coordonatorul ȋn cotutelă al tezei, ȋntre aceste
tensiuni amintesc aici doar câteva şi anume 78:

78
Desigur că am putea fi întrebaţi de ce nu am încercat să le evităm integral, de vreme ce avem
conştiinţa prezenţei lor. Răspunsul este relativ simplu: pentru că ele sunt doar implicite pentru cei
contemporani, dar devin explicite și conştiente celor ce ne vor urma. Este paradoxal, dar ceea ce
trăiesc când aștern aceste rânduri este contradictoriu, știu că scriu pentru cei de astăzi, dar am
și senzația că voi fi mai bine receptat de o generație viitoare de cercetători inter- și
transdisciplinari, o generație care ȋncă se află la început de drum. Secvențe din acestre trăiri
le-am discutat și cu Profesorul și îndrumătorul meu, care îmi amintea că ”proorocul nu este bine
văzut în patria sa”, în sensul în care scrierile sale sunt destinate spre a deschide orizonturi ale
cunoașterii pentru cei ce vor urma. În opinia mea, condiţiile și contextul subiectelor abordate,
provocările de ordin științific pe care le comportă conceptele uzitate în discursul profesorului
nostru drag, abia de acum înainte se poate sesiza o configurare a instrumentelor la scară largă
pentru o viitoare completare şi depăşire a nivelului regional prin cel internațional. Aşa încât,
pentru forma rezultată a operei și întregii activități a dragului nostru ȋnvățător, nu ne rămâne
decât să speră că ea va fi judecată şi evaluată pentru ceea ce a reuşit să facă, nu pentru ceea
ce ar fi putut ȋncă să facă: o nesfârşire...
219
 ― Amplitudinea unei atât de vaste plaje de subiecte abordate în
numărul impresionant de volume publicate până acum, deja a suferit o
restricție, fiind pregătite spre publicare doar acele manuscrise de care
urmează a se ocupa cei câţiva care “îmi calcă pe urme”. Lucrările sunt
ȋndreptate către cei inițiați care reușesc să le interiorizeze conținutul și să
le dea public mai departe. Din acest motiv, poate, dragul nostru
Comandor al Ordinului Militar de România, Traian-Dinorel Stănciulescu
a ales să-și sintetizeze public cunoștințele de carte, pentru a le coborȋ în
agora apoi, dăruindu-le unei lumi pe cale de devenire spirituală.
— Maniera didactică utilizată în cadrul unor cursuri precum cel de
”Creatologie” are caracter unic în mediul academic. Sinergia dintre explicațiile
riguroase ale lucrărilor de specialitate și modul carismatic și captivant al
exemplificărilor realizate în cadrul tuturor cursurilor (Semiotică, Semiotică
aplicată, Strategii de persuasiune etc.) a fost mereu completă.
— Existența unei aparente distribuiri a ideaţiei în lucrările sale,
a conferințelor și a cursurilor organizate prin AROSS în planuri care
depășesc granițele monodisciplinarității. Aceste elemente fac parte
dintr-o arhitectonică mai extinsă cauzal, căreia Profesorul nostru drag
− având brațele spirituale deschise larg − și-a impus să-i găsească o
aurea mediocritas la nivel cognitiv și (pr)axiologic în mediul academic,
științific și social.
— Ideația integrator prezentă în cărțile, conferințele științifice,
simpozioanele și cursurile organizate sub ”acoperișul” AROSS şi-au
păstrat identitatea din momentul emiterii lor și până în prezent. Concepte
precum ”luxonica”, ”biofotonica”, ”laser biologic”, ”semiotica luminii”,
”homeopatie endogenă” ș.a. fac parte din peisajul înțelegerii intime a
arhitecturii dragului nostru îndrumător și învățător întru cunoaștere. În
altă ordine de idei, conferințele sunt captivante și provocatoare, extrem
de punctuale și cu amplă cuprindere situațională, care nu au ca sens
justificarea / etalarea efortului de a dobândi o cunoaştere erudită a
subiectului, cât aspiraţia de a corela sinergic două, trei sau mai multe
moduri de cunoaştere relativ distincte.

*
În concluzie, pentru perseverenţa cu care Profesorul
Traian-Dinorel Stănciulescu a căutat şi urmează a căuta ȋncă mulți ani de
acum înainte, ȋi doresc să o facă deopotrivă cereşte şi pământeşte spre a
găsi căile adevărate de unificare a extremelor prin integrarea limbajului
uman ȋn ”Limbajul lui Dumnezeu”. Căci aceasta este neȋndoielnic menirea
aşezării sale ȋn Mioritica Grădină a Maicii de Neam,
Cu siguranţă că nu aţi fi căutat dacă deja nu aţi fi găsit,
ȊNVĂȚĂTOR IUBIT!
Dr. ROBERT SȊRGHEA
220
 IONELA STÂRPARU
Aspirantă la asumarea omului ca măsură a celor ce sunt,
mediatoare a limbajului simbolic dintre filosofie şi literatură

Ȋntr-adevăr, ȋntâmplarea pare să guverneze ȋn varii chipuri

nevoia de a fi a ceva din viaţa noastră. Dar, citindu-l pe Spinoza sau Peirce,
ne vom aminti că orice relaţionare cauză-efect generează o succesiune
infinită de semioze oprită doar ȋnaintea lui Dumnezeu ȋnsuşi. Până a ajunge
acolo, ȋnsă, atâtea ȋncercări de trecere, aşezări ȋn Paturi de Procust suntem
datori a ȋncerca, ȋncât adesea uităm de unde am pornit şi unde voim a ajunge.
Ionela este un spirit tenace, neuitând nici una, nici alta.
Este căutătoare, aspirând către ȋnţelegere, altfel... ea fiind filolog,
a celor ce sunt, filosofic vorbind. Am admirat-o − bunăoară − pentru
dificultatea asumării unor texte grele, de semio-bio-fotonică, spre a le
traduce ȋn limba engleză, venindu-mi ȋn acest chip ȋn ajutor, dar
dăruindu-şi sieşi accepţiuni provocatoare.
Fie doar pentru aceste atribute − specifice unui generos
cercetător − şi bucuria unui parteneriat de reciprocă ȋnvăţătură, pe linia
pregătirii doctorale, ne este aşezată ȋnainte. Să fie bine!

Ionela Stârparu, o măsură a omului potrivit să găsească…

Cuvântul-Lumină, ȋntre ontos şi logos,

un pat al lui Procust

Se știe că nicio întâlnire cu celălalt nu e întâmplătoare și ea este

posibilă când se produce o armonizare ființială, în momentul în care
sufletul căutător se află pe frecvența specifică căutării sale.

221
 Atunci omul potrivit apare ca prin minune.
În acest mod îmi explic întâlnirea cu dumneavoastră, Domnule
Profesor, o întâlnire de suflet înainte de toate, transformată în firească și
odihnitoare colaborare în cadrul proiectului doctoral. Vă sunt atât de
recunoscătoare pentru cuvintele vii rostite în momentele cheie, cuvinte ce au
puterea de a umple cu noi semnificații pagini goale, devenind punți ce
fluidizează șirul ideilor spre concluzia dorită. Având bucuria de a mă îndruma
în demersul științific, de o vreme doar, am convingerea că acest efort este
dublat de comuniunea cu toți cei care căutăm și trăim valori comune. Ceea
ce se naște din acest mers împreună, dăinuie dincolo de îngustimea
spațio-temporală, într-un spațiu spiritualizat.
Colaborarea s-a extins și către un domeniu în care profesez,
având oportunitatea ca − verificând traducerile studiilor dumneavoastră
− să găsesc noi joncțiuni cu tema pe care o cercetez. De pildă, metoda
integrativă prin care semnele sunt întrebuințate creativ prin modelul
„grafului semiotic” are un scop comun nu doar cu demersul meu, ci cu
orice cercetare care are ca metodă principală valorile semioticii. Justific
cele spuse prin faptul că această metodă unește „limbajul-obiect” al
tuturor tipurilor de semioze creative cu „metalimbajul” oricărei analize
constructivistă, devenind o metodologie holografică sau integrativă
generatoare de noi semne. În egală măsură, finalitatea tuturor textelor
științifice semnate de dumneavoastră reprezintă metoda integrativă de
unificare a tipurilor de cunoaștere, științifică, filosofică şi religioasă, prin
semnul tuturor semnelor: Cuvânt-Lumină.
Pornind de la acest semn primordial, un întreg cosmos încărcat
de semnificații se desfășoară necontenit, putând fi tradus prin mai multe
limbaje. Voi aminti acum pe cel tehnic, prin intermediul biofotonicii, știința
„laserilor biologici”, care încearcă să explice transferurile informaționale
între diferite tipuri de câmpuri (individuale, colective), precum și cele
energo-informaționale, cele între aceste câmpuri și substratul
substanțial-biologic al omului. Sintagma cuvânt-lumină, în acest context,
presupune un limbaj pe care atât de potrivit l-aţi numit „limbaj al luminii
vii”, într-un studiu care m-a impresionat profund: “The Language of the
Living Light: Semio-Bio-Photonics, Another Emergent Approach”
(Stănciulescu, Nilaya, 2021).
Este remarcabilă analogia dintre laserul tehnic cu cel biologic / viu, prin
care explicați mecanismele prin care biofotonii ajung ȋn molecula de ADN, de
unde sunt eliberați în mod spontan și natural. Incursiunea, la nivel structural și
funcțional, începe din interior spre exterior, în interiorul moleculei în „substanța
activă” ce transformă lumina vizibilă în lumină laser / invizibilă printr-un proces
complex de fuziune ȋntre moleculele fostat şi de apă legată, de oxigen
melocular și de lumină), care înmagazinează simbolic elementele
fundamentale ale cosmogenezei: pământul, apa, aerul, focul.
222
 Facem apoi pași spre structurile celulare membranare și
citoplasmice ale cristalului lichid care primesc lumina / biofotonii în
interiorul ADN-ului datorită calității de a absorbi și da mai departe
conținutul cu care intră în contact. Așadar, vorbim de o traiectorie a luminii
ce semnifică un dinamism cu efecte asupra diviziunii nucleare și celulare
(Pinch Effect). Ajunse la nivel celular, semnalele luminoase devin vizibile
prin impulsuri, ca și în cazul laserului tehnic, pentru a transmite la nivelul
neocortexului central informații biochimice, electrice, magnetice, fotonice.
Procesul prin care laserul tehnic generează energie și informație este
același. Astfel, lumina laserului pătrunde în spațiul rezonatorului care este
înconjurat de oglinzi, analoage cristalelor lichide membranare din interiorul
celulei, iar din coliziunea luminii cu aceste lentile (efect piezo-electric) se
produc semnale digitale, măsurabile (generarea unui câmp
electro-magnetic). Iată, pe scurt, traseul luminii, pe care cu date precise și
acuratețe le-ați detaliat în studiul amintit, justificând și prin acest limbaj
tehnic că asocierea termenilor cuvânt-lumină nu este doar simbolică, ci
principiul generator a tot ceea ce este.
De asemenea, mă consider o privilegiată să fi participat la diverse
conferințe și evenimente culturale care m-au bucurat atât prin conținutul
bogat în informații, cât și prin maniera expunerii. Mă voi referi la un mai
recent eveniment cultural-artistic, cel de dinainte de furtună / pantemie,
Fluturi în septembrie, în Iași, când într-o atmosferă caldă, de la care nu
au lipsit fluturi albi și jucăuși ce-și fluturau nestingheriți aripioarele printre
cei prezenți, de parcă știau că despre ei era vorba. O după-amiază
frumoasă din care nu au lipsit poezia și muzica. Poeme despre suflet,
viață și moarte, efemeritate, devenire − pentru care fluturele este un
simbol înălțător −, recitate cu atâta emoție de Shanti Nilaya... Sufletul a
vibrat în acordurile muzicii înălțătoare în mini-recitalurile dăruite de
Marcian David, Georgeta Burdujan și Constantin Florescu.
O zi în care gândurile nostalgice se îndreptau involuntar către
acele chipuri-icoană, mame, soții, copii, de aproape, de departe sau
plecați deja în spații inaccesibile nouă, pentru a le mulțumi pentru
prezența cu sens ce ne-a înfrumusețat viața. Astfel de momente
cultural-artistice sunt vitale în mersul nostru către cerul plin de fluturii de
dincolo de orizont, sunt popasuri de evaluare și reflectare.
*
Încheind, „în nădejdea unei comuniuni în "Cel al cărui Chip îl
purtăm”, citându-vă îndrăgitul Duhovnic de Taină , vă dăruiesc la rându-mi:
„Stelare priviri născute în spirale de apă,
purtătoare de gând-chip,
ridică din raze temple vii,
ființe plămădite din cuget și faptă”.
Drd. IONELA STÂRPARU
223
 CRISTINA VASILE
Căutătoare a adevărurilor dintre culturi, dintre lumi...
Paşnică luptătoare cu ȋncercările la care viaţa ne supune.

Ȋntr-adevăr, ȋntâmplarea pare să guverneze ȋn varii chipuri

nevoia omului de a fi, de a se găsi deplin pe sine. Ȋntr-o astfel de
ȋmprejurare mă aflam ȋn urmă cu câţiva ani la Bucureşti, ȋntr-una din
sălile dragi mie − parcă neschimbată şi după 50 de ani − de la Casa de
Cultură a Studenţilor (cândva „Grigore Preoteasa”). Mă aflam chiar acolo
unde − pe vremuri − trăiam bucuria de a fi student la arhitectură, de a
participa la conferinţe, la balurile studenţeşti etc. Eram acum invitatul
părintelui Adrian Singurov − un prieten erudit pe care ȋl salut şi pe
această cale − l-am aflat cu uimire atunci când − vorbind ȋntr-o emisiune
de televiziune şi despre cartea mea „Miturile creaţiei − lecturi semiotice”,
n-a precedat să mărturisească onest: „De cinci dicţionare am avut nevoie
pentru a o desluşi, dar şi când am făcut-o...”.
Conferenţiam ȋntre altele despre continuumul viaţă-moarte,
argumentând ȋn termenii biofotonicii că ceee ce se numeşte suflet este
o structură energo-informaţională ondulatorie care se păstrează obiectiv
după ruptura de corpusculul trupesc. Aminteam experimentele incitante
ale savanţilor ruşi despre ADN-ul şi membrul fantomă, despre NDE −
experimentele de moarte clinică ale lui Raymond Moody − şi câte altele.
La sfârşitul expunerii, ȋntre mulţi alţii care voiam să mă ȋntrebe, să ȋmi
relateze trăiri personale etc., se apropie de mine o doamnă care ȋmi
spune fără nici o altă introducere: „Domnule profesor, m-aş bucura atât
de mult să pot realiza o teză de doctorat cu acest subiect”...
Acesta a fost ȋnceputul totului.

Cristina Vasile, o clipă de oprire din mersul mai departe...

224
 Ȋntre nivelele de realitate, intersecţii stelare

Ȋntâlnirea cu domnul profesor univ. dr. Traian D. Stănciulescu s-a
petrecut ȋn primăvara anului 2018, când − aflându-mă în România, abia
ȋntoarsă din Danemarca unde locuiesc − am avut şansa să particip la o
conferință a domnului profesor . În foaier erau expuse multe cărți ale domniei
sale, pe care în sfârşit aveam posibilitatea să le cumpăr și să le citesc. Pentru
că deja ȋi cunoşteam preocupările − deopotrivă ştiinţifice şi spiritual(ist)e
− din paginile a două volume, primele apărute ȋn limba română despre
tanatologie, după 1990 − pe care le-am citit şi recitit pe nerăsuflate, fiind
pe atunci studentă la teologie şi asistenţă socială.

Ȋn cuvinte esenţiale, paralogice, rădăcini de nemurire...

Amabilitatea şi deschiderea la dialog a domnului profesor m-au

făcut pe loc să aspir la statutul de doctorandă ȋn filosofie. Mărturisesc că
acest vis ȋmi ȋncolțise în minte ȋn urmă cu ani mulţi, dar serviciul, familia,
copiii au reprezentat o prioritate a vremii. Acum părea să fi sosit, ȋnsă, şi
timpul pentru mine.
Ca atare, fără să stau prea mult pe gânduri am cutezat să îmi
exprim dorinţa și, ca prin minune, am primit pe loc suportul domniei sale,
care mi-a spus la rându-i foarte direct: „Pregătirea pentru moarte... iată
un subiect interesant pentru filosofia practică. Te aştept la examenul de
admitere, Cristina, cu convingerea că poţi să reuşeşti”.
Şi aşa a fost să fie... Oportunitatea a făcut ca, ȋn urma examenului
de admitere foarte riguros, să ocup un loc de doctorat ȋn categoria „români
de pretutindeni”. Ceea ce mi-a ȋngăduit să parcurg şi să ȋmplinesc cu bine

225
toţi pașii pregătirii doctorale, astfel ȋncât − ȋn momentul de faţă − să pot
lucra la finalizarea celei din urmă variante a tezei de doctorat.

***
Ȋn concluzie, consider că șansa de a-l cunoaște personal pe domnul
profesor a fost factorul determinant în hotărârea mea de a reȋncepe un
studiu bine structurat, un studiu academic ce nu a lăsat loc de diletantism.
Astfel, la ȋndemnul domnului profesor am participat la unele
conferințe, nemijlocite și online, găsind de fiecare dată abordările şi
orientările domniei sale ca fiind fascinante, subordonate deplin rigorii
academice şi deontologiei profesionale, dar și afecţiunii de ȋnaltă condiţie
umană cu care nu a pregetat să ȋmi susţină atât de generos aspiraţiile.
Ȋn acest sens, sunt onorată să prezint ȋn contextul de faţă câteva
dintre experimentele ştiinţifice pe care domnul Profesor mi le-a sugerat,
pentru a dovedi că nu există moarte ȋn sens ştiinţific, şi pe care l-am aşezat
ȋmpreună ȋn paginile unui referat de doctorat. Pentru relevanţă, iată-le.
*
Un experiment de referință al lui Vladimir Poponin şi Peter Gariaev
a verificat ce influență are ADN-ul asupra fotonilor dintr-o eprubetă ȋnchisă,
din care aerul a fost vidat. Dacă inițial aceștia erau distribuiți ȋn dezordine, ȋn
momentul ȋn care o fărȃmă de ADN a fost introdusă ȋn eprubetă, fotonii s-au
ordonat ȋntr-o structură bine determinată. Ȋn plus, după ce s-a extras apoi
din eprubetă ADN-ul uman, s-a evidenţiat că (bio)fotonii rămaşi în eprubetă
au continuat să se comporte ca şi când ADN-ul uman ar fi fost încă prezent,
păstrând ordinea imprimată de acesta. Această denotă fără nici un dubiu că
dispariția corpusculului (“trup”) nu presupune implicit dispariția cȃmpului
energo-informațional aferent (“suflet”). Ȋn plus, savanţii au mai dovedit că
sentimentele, gândurile şi credinţele care izvorăsc profund din inima
noastră modifică structura ADN-ului, dovedind că atunci când este
înconjurată de stări de iubire, recunoştinţă, compasiune, bucurie etc.
molecula de ADN se dilată, se deschide, ȋn opoziţie ȋnchizându-se la trăirea
stărilor de teamă, de ură etc.
Nu putem găsi un experiment mai relevant pentru cercetarea noastră,
desigur, care să sugereze atât autonomia „bio-cȃmpului”, cât și efectele
stărilor afectiv-emoţionale asupra receptorului uman, a celui ȋn prag de
plecare inclusiv. Așadar, starea de conștiință, o stare de modulare a
frecvenţei luminii sufleteşti. Ȋntru o inexorabilă ȋnălţare când va fi să fie.
*
Sunt onorată domnule Profesor că mă număr printre studenții
dumneavoastră! Cu înaltă considerație, pentru toate cele dăruite, ȋmi
plec la rându-mi fruntea.

Drd. CRISTINA VASILE

226
 MIHNEA-ADRIAN VÂLCEANU
De la bucuria adolescentină a voinţei de cuget,
la libertatea ȋnvăţării fără de crâcnet

Ȋntâmplarea a făcut ca Mihnea-Adrian să-mi fie apropiat

tare, fiind cel mai bun prieten din gimnaziu al fiului meu, George-Dorian.
Orizonturile devenirii lor spirituale le-au separat căile, unul − orientat
către politică şi diplomaţie, celălalt către psihologie şi muzică. Doctori ȋn
filosofie, amândoi... Ce generaţie, ce prietenie... dar ce şanse diferite
le-au călăuzit viaţa.
Mihuţ − ȋncă folosesc numele său de adolescent − a muncit pe
brânci pentru a finaliza o foarte bună teză de doctorat, aplicată: semiotica
diplomaţiei româno-americane... Dar oricât s-a dăruit, oricât de serios a
studiat ulterior pentru examene, diplomaţia şi-a deschis porţile altor
interese... altori relaţii... altor susţineri, pe care personal nu am ştiut să ȋl
sfătuiesc cum să le abordeze cu succes.
Ca atare, ȋmi fac acum datoria de profesor − de nepărtinitor
părinte spiritual − de a-i spune lui Mihnea-Adrian Vălceanu că i-am preţuit
extrem calitatea de a se mobiliza cu o putere şi competenţă fără seamăn
când „cuţitul ȋi ajungea la os”, faptul de aborda cu acuitate maximă
detaliile supuse analizei, şi − mai presus decât toate, poate − un fără de
egal simţ al umorului. Un zâmbet deplin şi tonic, care te făcea să nu te
poţi supăra vreodată pe el. Ȋmi amintesc că, ȋntr-unul din anii de pregătire
doctorală, am avut posibilitatea să ȋi sprijin o bursă de studii la Barcelona,
condiţionată de recomandări, dar şi de anumite rezultate de cercetare.
Am aşteptat până ȋn ultima clipă, când un mesaj de la pupilul meu m-a
liniştit deplin: „Nu vă faceţi griji. Am terminat tot”. Uimitor, chiar terminase
un studiu de mare impact...
Pe care eu, cu mare drag i l-am publicat fără zăbavă.

227
 Pentru toate acestea, Mihnea, ȋţi doresc ca drumul demn pe
care prin forţa lucrurilor ai apucat-o, să-ţi ȋmplinească visele,
aspiraţiile. Neuitând ceea ce ţi-am repetat ȋn varii ȋmprejurări şi
anume: tot ceea ce ţi se ȋntâmplă ȋn viaţă are noima ca altceva −
mai ȋnalt, mai bun, mai potrivit − să se petreacă ulterior.
Cu tot dragul, mândru de tine, te ȋmbrăţişez.

Mihnea-Adrian, păstrându-şi ascuns zâmbetul...

Semne ale unei ȋnalte preţuiri

Orice destin uman este un mozaic intim al întâlnirilor esențiale, ce

ne conturează subtil existența, orientându-ne discret prin jungla de idei
și emoții, dând coerență propriei vieți și însoțindu-ne tandru, prin
intermediul amintirilor, pe tot parcursul călătoriei.
În alchimia propriei biografii, una dintre întâlnirile esențiale este cea
avută cu dl. profesor Traian D. Stănciulescu, căruia îi sunt recunoscător
pentru competența, amabilitatea, franchețea și umorul cu care m-a
sprijinit în travaliul intelectual formator și în elaborarea lucrării de
doctorat, ce avea să abordeze de o manieră nouă și inedită un
limbaj-obiect neexplorat anterior cu instrumentarul semiotic.
Deschid o paranteză explicativă necesară pentru a limpezi sensul celor
de mai sus. La vremea la care am inițiat colaborarea cu domnul profesor, în
peisajul academic ieșean nu exista un program doctoral dedicat cercetării
relațiilor internaționale, în general, și diplomației, în special, domenii care
m-au preocupat cu predilecție. Domnul profesor mi-a oferit, generos, cadrul
filosofico-semiotic pentru a elabora o cercetare sistematică în acest domeniu,
extinzând totodată câmpul de competență al semioticii.
Închid paranteza, menționând cu modestie că efortul de cercetare,
analiză, interpretare și îndrumarea profesionistă a domnului profesor au
condus la o lucrare consistentă, apreciată de comisia doctorală, obținând
titlul de doctor, însoțit de un calificativ onorabil.

228
 Un alt detaliu remarcabil, adânc sedimentat în plaja frumoaselor
amintiri ce descriu perioada colaborării intelectuale cu domnul profesor
Stănciulescu, este atmosfera destinsă a orelor susținute de dumnealui. Era
o bucurie a întâlnirii cu un om frumos, care te invita ca un gentleman să
participi la o expunere tandră de idei, în care seriozitatea și umorul se
completau reciproc într-un spectaculos exercițiu retoric. Dacă participam la
o dezbatere, aceasta era una foarte plăcută, în care ideile oferite erau
valorificate în economia discuției, intervențiile stângace erau integrate cu
umor, iar greșelile corectate cu blândețe. De la orele domnului profesor
ieșeam relaxați emoțional și exersați intelectual, cu o perfectă stare de bine.
Prin intermediul domnului profesor am întâlnit oameni remarcabili,
la conferințele organizate la Universitatea Cuza având șansa unică de
a-l cunoaște și interacționa cu academicianul Solomon Marcus, un om de
o valoare intelectuală inegalabilă în spațiul mioritic. Când asemenea
conferințe se țineau în aula universității, interesul era imens, iar auditoriul
absorbea prelegerile susținute cu voluptate, fiind momente unice de
contagiune intelectuală.
Deseori, conferințele academice erau continuate de șuete
cultural-gastronomice în grădina Casei Universitarilor, ce ștergeau
granițele convenționale ale solemnității academice, lăsând loc unei
convivialități firești transgeneraționale. Academicieni, profesori,
cercetători, studenți și uneori chiar elevi cu nobile aspirații universitare se
regăseau la aceeași masă, într-o atmosferă relaxantă în care își făceau
loc atât dialoguri substanțiale, cât și glume de bun gust.
Profit, astfel, de ocazie pentru a împărtăși o astfel de glumă
excelentă, pe care domnul profesor Traian D. Stănciulescu ne-a spus-o
într-un atare context, făcând deliciul întregii asistențe.

*
Iepurașul lucra de zor la teza de doctorat. Curioasă, vulpea,
trecând prin zonă, îl ȋntreabă:
― Ce faci, iepurașule, despre ce tot scrii tu acolo?
― Am început lucrarea de cercetare practică a tezei, despre cum
pune iepuraşul pielea vulpii pe băţ.
― Eşti nebun, prăpăditule. Păi cum să mănânce un amărât de
iepuraș o vulpe? Poate invers!
― E cercetare știinfică! Dacă nu crezi, te aștept diseară la vizuină.
Dimineața următoare, toate animalele din pădure erau mute de
uimire, văzând că − în fața vizuinei iepurașului − pielea vulpii era întinsă
la uscat.
Curios, la rândul lui, lupul îl ȋntreabă:
― Despre ce scrii tu acolo, iepurașule? Scriu la teza de doctorat.
Studiez posibilitatea ca lupul să fie mâncat de către iepuraș.
229
 ― Ha, haa...! Cum să mănânce un amărât de iepuraș un lup?
― Cercetare științifică, lupule! Dacă nu mă crezi, ne vedem diseară
la viziună.
Din nou, în dimineața următoare, stupoare mare în toată pădurea.
Pielea lupului era ȋntinsă la uscat lângă cea a vulpii.
Nemairezistând, ursul o apucă și el spre poiana ȋn care iepurașul
ţopăia cum cu un creion ȋn lăbuţă și îl ȋntreabă incitat:.
― Despre ce naiba tot scrii tu acolo, iepurașule?
― Finalizez concluziile tezei mele de doctorat, în care demonstrez
cum aş putea pune blana ursului pe băţ.
― Ha, haa, haaa! Ce tâmpenii tot spui acolo? Cum să mănânce un
jigărit de iepuraș un urs uriaş ca mine? Poate-ţi trag o labă !
― Nu crezi?! Aceasta este cercetare veritabilă, nu e o glumă! Vino
diseară la vizuină și ai să te convingi.
Dimineața următoare, toată pădurea era siderată. În fața vizuinii
iepurașului, pielea ursului era întinsă frumos la uscat, lângă cea a lupului
și a vulpii. Peste câteva ore, când toate animalele pădurii se
răspândiseră speriate care încotro, din vizuina iepurașului iese leul
ghiftuit și bine dispus, bătându-se cu laba peste burtă:
― Vezi măi, iepurașule? Acum sper că ai înțeles bine. Nu contează
ce temă de doctorat ai, ci doar ce ȋndrumător ai !

***
Revenind într-un registru sobru, dar destins, pot afirma categoric
că timpul petrecut alături de domnul profesor Traian D. Stănciulescu e
întotdeauna unul de foarte bună calitate, atât din punct de vedere al
interacțiunii verticale, pe coordonatele mentor-discipol, cât și din
perspectiva orizontală a interacțiunii umane, context ȋn care compania sa
este deopotrivă inspirantă și confortabilă.
Zâmbetul delicat, privirea cu sens, vestimentația elegantă, atitudinea
amabilă, strângerea de mână fermă, încurajările categorice, corecturile
bine intenționate, ironia subtilă, sugestiile discrete, prelegerile savuroase,
dialogurile consistente nu sunt coincidențele unor întâlniri pur
întâmplâtoare, ci recuzita performantă a unui “ȋnvăţător” profesionist, ce își
educă semenii tandru, cu duhul blândeții și abilitate retorică.

*
Pentru competența ştiinţifică, amabilitatea, franchețea și umorul cu
care mi-a completat destinul, îi ofer la rândul meu, domnului profesor
Traian-Dinorel Stănciulescu, cu respect și recunoștință, (în)semnele
celei mai ȋnalte prietenii.

Dr. MIHNEA-ADRIAN VÂLCEANU

230
Capitolul 9
DESPRE PRIVILEGIUL SINERGIEI SEMIOTICE:
DE LA UNIVERSAL LA NAȚIONAL

Că am venit, omeneşte, cu aspiraţia tacită de a fi coerenţi ȋn

cunoaştere şi semnificare − ȋn pofida unui Turn Babel amestecător de limbi
− este neȋndoielnic. Dovada? Faptul că acum, ȋn condiţiile unei fără de egal
crize de valori, mai mult ca oricând suntem datori să acceptăm că:
Trebuie să fim ȋmpreună, cognitiv şi acţional. Altfel, cine ştie?
■ Ȋn orizontul ȋnaltului dialog profesional, acelaşi limbaj
O atare menire, iniţiată ȋncă dintr-o perioadă când semnele
tensionante ȋncă nu ȋncepuseră să se manifeste dramatic ȋn lume, i-a
revenit chiar de la ȋnfiinţarea sa Asociaţiei Internaţionale de Studii
Semiotice (IASS-AIS). Am avut privilegiul să mă alătur activităţilor acestei
atât de cuprinzătoare asociaţii − căci nimic nu poate ieşi ȋn afara
semnelor − la 30 de ani de la ȋnfiinţarea sa, ȋn anul 1999, ca participant la
cel de-al 7-lea Congres Mondial de Semiotică de la Dresda.
Cu acest prilej i-am cunoscut nemijlocit pe Umberto Eco, pe
Thomas Sebeok şi John Deely, pe Roland Posner, preşedintele de atunci
al asociaţiei, şi pe Eero Tarasti, următorul preşedinte şi, nu ȋn ultimul
rând, pe Paul Cobley, actualul diriguitor al IASS-AIS. Acestora li s-au
adăugat alţi prieteni, ȋntre care Maria Jose Paz Gago, Susan Petrilli şi
Augusto Ponzio şi − nu ȋn ultimul rând − Richard Lanigan, din SUA,
preşedintele ICI (International Communicology Institute). De toţi aceştia
m-a legat, ȋn ani, o frumoasă prietenie, pe care − urmare a variilor
ȋmprejurări care ne-au apropiat − o păstrez vie ȋn inimă şi minte.

Ȋmpreună, echipă...
Cu Solomon Marcus la Sofia, 2014.
Datorez şansa acestor admirabile ȋntâlniri − o mărturisesc deschis
acum − profesorului Solomon Marcus, care mi-a susţinut mereu participarea,
povăţuindu-mă onest: „Dacă nu ieşi şi nu publici ȋn străinătate, nu exişti”.
Ceea ce am făcut de atunci cu sfinţenie, fiind prezent − alături de o mare de
semioticieni ai lumii − la toate manifestările de referinţă ale asociaţiei
internaţionale şi, ulterior, ale celei naţionale: AROSS.

231
 ■ Coborând semnele din Agora Lumii ȋn Agora Țării
Sub semnul aripelor care vin şi se ȋntorc deodată, desenate prin
harul de designer-arhitect al Aritiei − am ȋnceput să ȋmplinim după anul
2005, cu bucuria ȋnfiinţării ȋn ţară a unei prime asociaţii naţionale de
acest gen − activităţile AROSS (Asociaţia Română de Studii Semiotice).
Am ctitorit sufleteşte şi intelectual această asociaţie pentru a ieşi din
impasul lipsei de reprezentare instituţională pe care o simţeam când ne
ȋntâlneam ȋn lume − noi, românii − cu semioticienii lumii. Am statornicit-o
ȋmpreună cu semioticieni admirabili, precum Profesoara Doina Cmeciu de la
Universitatea din Bacău, secretar general (plecăciunea frunţii pentru tot,
frăţioară!) şi academicianul Solomon Marcus (preşedinte de onoare), având
alături o mulţime de colegi din toată ţara. Dacă la ȋnceput ne-a preocupat cu
precădere promovarea noastră ȋn lume, mai ales, prin participări şi organizări
de congrese (inter)naţionale, după anul 2015 au urmat o mulţime de simbolice
Coborâri ȋn Agora, prin colocvii şi lansări de carte, vernisaje de expoziţii, tabere
de (re)creaţie şi de iniţiere, cursuri de optimizare etc. realizate ȋn colţurile ţării.
Astfel, ȋn acest chip am iniţiat − prin forţa lucrurilor, cu un staff
modificat al AROSS, − un principiu (pr)axiologic inedit: coborârea
semnelor de la catedră, de la biroul de scris sau din atelierele de pictură
ori sculptură, din laboratoarele de cercetare etc. ȋn spaţiul public al
receptorilor de semne, tot atâţia beneficiari ai actelor de creaţie.

Ȋntru promovarea Excelenţei Româneşti, prin credinţă şi raţionalitate

filosofică şi ştiinţifică, frumuseţe artistică şi eficientă artefactuală.

O dată mai mult, pentru şansa de a recupera rădăcinile de ȋnaltă

cunoaştere spirituală dobândită de la ȋnvăţători, de la maeştrii de gând şi
de facere, pentru coborârea semnelor ȋn Agora prin participarea
membrilor AROSS, care au susţinut trecerea de la comuniune la
comunicare, de la aşezarea „Luminii Vii” ȋn universul omenescului la
promovarea stării de wellbeing:
ALEASĂ GRATITUDINE, TUTUROR.
232
 GEORGE CADAR
Ȋntoarcerea Excelenţei Româneşti asupra limbii bătrâne,
aşezarea seminţelor de neam ca temei de cultură

George Cadar a izbucnit ca un (re)cunoscător lăuntric al

limbajului simbolic al neamului românesc, temeinic decriptor al
rădăcinilor care au devenit coroană... Poate că datorită exegezelor sale
de excepţie, istoria lumii va aşeza istoria Traco-Geto-Dacilor acolo unde
ȋi este locul. Ȋntr-o frunte de spiritualitate umană.
Fără de alte cuvinte, pentru că acestea ― atât de mult
doveditoare − se află ȋn paginile scrise de George, pentru ȋntreaga lume,
plecăciunea frunţii pentru privilegiul de a fi români şi prieteni.

Un buchet de raze pentru prietenul meu

Zilele acestea profesorul Traian-Dinorel Stănciulescu

sărbătoreşte împlinirea a șaptezeci de ani. Șaptezeci de trandafiri de
lumină în buchetul de aur al timpului său. Anii aceștia − niciodată
suficienți − n-au compensat măsura armoniei profundului cu care s-a
aplecat asupra studiului, cercetării tainei ce aureolează ființa lucrurilor.
Arhitect și filozof, a construit în geometria piramidei muncii sale înălțimea
unui templu de inițiere și reculegere în care accesibilitatea stătea la
îndemâna înțelegerii oricărui semen preocupat de pasiunea pentru
cunoaștere.
233
 Într-o vreme, oarecum îndepărtată, mi-a dat una din cheile
templului său în dorința de a mă lăsa să deschid eu însumi una din ușile
acelea în care poate pătrunde doar sufletul. Îi doresc acum, la ceas
aniversar, să aibă parte mereu de visele unor amintiri frumoase. Căci pe
noi asemenea amintiri ne leagă. Am fost împreună la reuniuni și
congrese naționale și internaționale, la care prelegerile prietenului meu
au încununat aura de recunoaștere românească.
I-a fost o parte din timp alături strălucita sa parteneră de fiinţare
creatoare, Aritia, iluminată candelă de spirit, mereu surprinzătoare prin
analiza și competența cu care se apleca asupra profundului românesc.
Doi prieteni, două inimi bătând gongul acelorași pasiuni. „illo
tempore, veșnicia picură în clepsidra trecerii fragmentele neuitării și
tristeții, căci fără tristețe bucuria nu se poate manifesta. Acesta este
paradoxul existenței ce ne înalță sau ne coboară în arborele sefirotic al
înțelepciunii lucrurilor.

Peregrinând prin universul semnelor, ȋmpreună la Sofia: congresul

mondial de semiotică, promovând sensurile Excelenţei Româneşti

Astăzi prietenul meu împlinește șaptezeci de ani, un început din

tinerețea eternității. Lumină, cât mai multă lumină prietene drag.

Profesor-istoric GEORGE CADAR

234
 SORIN−NICOLAE DRĂGAN
Puterea de a argumenta punctul de vedere,
de susţinere a semnelor prezenţei româneşti ȋn lume

Sorin-Nicolae Drăgan este − ȋnainte de toate − un om şi un

profesionist demn, un român iubitor de semne şi de sensuri pe care a ştiut să
le promoveze ȋn cunoştinţă de cauză de câte ori a fost nevoie.
Competenţa şi performanţa cu care a organizat conferinţe
internaţionale la Bucureşti − ȋn universul comunicării şi implicit al
semioticii − a dovedit că este un admirabil purtător de cuvânt al
Excelenţei Româneşti ȋn lume, ceea ce m-a ȋndreptăţit ca − ȋn
calitate de preşedinte al AROSS − să susţin investirea sa cu funcţia
de vicepreşedinte al asociaţiei.
Sunt onorat de parteriatul nostru, de faptul că forţa lucrurilor
a făcut ca Sorin să preia o parte din cursurile pe care eu ȋnsumi
le-am susţinut timp de 30 de ani la Iaşi. Bine ai venit ȋn ECHIPĂ,
drag prieten şi coleg, cu convingerea că ȋmpreună vom menţine mai
departe verticalitatea (in)semnelor româneşti ȋn lume.
Aşa să fie.

Ȋncrezător că se poate...

Întâlniri şi Portrete
sau despre Semiotică & Cavalerii Săi

Textul de față este rodul unor gânduri spontane, consemnări de

circumstanță strânse mănunchi într-o zi de început de toamnă, în
încercarea de a surprinde întâlniri cu oameni deosebiți și chipurile lor în
235
împrejurări semnificative. Cred că astfel de întâlniri modelatoare sunt
semnificative în primul rând pentru mine, pentru neliniștile sufletești care
m-au răscolit și pe care am învățat să le prețuiesc, dar mai ales pentru cei
aflați în căutarea unui drum, a unor șanse existențiale care să
prefigureze un sens, precum și pentru cei care prețuiesc răspunsurile vii
din care se nasc noi întrebări.
Pe domnul profesor Traian-Dinorel Stănciulescu l-am întâlnit în
urmă cu șapte ani, într-o seară ploioasă de septembrie, în capitala
Bulgariei, în împrejurări deosebite. Totul se petrecea chiar în prima zi a
Congresului Mondial de Semiotică de la Sofia, organizat de Asociația
Internațională de Studii Semiotice (IASS/AIS), ediția cu numărul 14.
Gazdele noastre, de la New Bulgarian University, pregătiseră un
welcoming party la parterul hotelului Grand Hotel Sofia, o clădire
impresionantă plasată într-o zonă animată din centrul capitalei.
Sub ploaia de toamnă care cădea ritmat pe străzile pietruite,
luminile orașului strecurau în sufletul nostru promisiunea unei seri
memorabile. În așteptarea evenimentului, programat pentru ora 20,
experimentam acea “răcoroasă luciditate” pe care ți-o aduce ploaia, de
care vorbea undeva Andrei Pleșu, într-o cafenea cu aer boem, șic, din
apropierea Grand Hotel Sofia, împreună cu un cercetător român care pe
vremea aceea studia la Londra. Aveam destule motive să fim
entuziasmați. Pentru amândoi era o conjunctură inedită, eram la prima
noastră participare la un Congres Mondial de Semiotică, iar portretul
primei zile ne fascina deja.
De dimineață, în cadrul festivității de deschidere, îl urmărisem pe
Umberto Eco adresându-se participanților într-un interviu video
înregistrat de profesorul Kristian Bankov, pe profesorul Eero Tarasti,
președintele de atunci al IASS/AIS, pe profesorul Bogdan Bogdanov și
alți distinși invitați. După prânz, am avut șansa să asist la lecțiile publice
ale profesorilor Gunther Kress, Jesper Hoffmeyer, Augusto Ponzio,
Susan Petrilli și Jacques Fontanille. Eram într-o companie strașnică,
nimic de zis. Unde mai pui faptul că a doua zi, de dimineață, urma să
vorbească primul guest speaker al congresului, profesorul Jaakko
Hintikka despre jocurile de limbaj. Cel de-al doilea guest speaker al
evenimentului era nimeni altul decât profesorul Solomon Marcus, care
urma să țină o lecție publică formidabilă despre dimensiunea literară a
creativității umane. Nu cred că realizam atunci ce șansă mi se oferea să
fiu prezent într-un astfel de eveniment, în preajma unor asemenea
oameni, personalităti pe care voiam să-i privesc doar, să îi ascult sau să
sper că pot schimba câteva cuvinte cu domniile lor.
Abia după multe astfel de întâlniri am început să înțeleg mai bine de
ce se spune că, într-un fel, suntem suma întâlnirilor noastre. Întâlnirea în
sine este o “experiență a Celuilalt”, care te modelează în chipuri
236
neașteptate. Eu unul mă simt printre cei norocoşi în privinţa asta. Nu doar
pentru că mi s-au întâmplat, ca un dat al sorții în căutările mele, ci mai
degrabă pentru că am învăţat să mă bucur de actualitatea lor, să prețuiesc,
într-un fel, semnul lor epifanic. Cu starea asta de spirit m-am dus la
evenimentul organizat la Grand Hotel Sofia, în seara zilei de marți, 16
septembrie 2014. Prima senzație a fost inevitabil una de ușoară
stinghereală în fața unei mulțimi de oameni necunoscuți, mulți dintre ei
prezențe iconice în domeniul semioticii. Intuindu-mi parcă neliniștile, m-a
salvat, din câte îmi amintesc, doamna profesor Emilia Parpală, de la
Universitatea din Craiova, care m-a invitat la o masă unde mai era doamna
Mariana Neț, cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică al Academiei
Române și alte câteva persoane. Mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc cu
atmosfera.
Nu după mult timp, privirea mea s-a oprit asupra unei prezențe de o
eleganță neostentativă, care înnobila adunarea. O prezenţă de-a dreptul
aristocrată, fără îndoială! Într-un costum cu vestă, impecabil, deschis la
culoare, cu o eșarfă fină, inspirat aleasă, mi s-a părut că mă privea la rândul
dumnealui, Profesorul. Prin semnul discret al unei priviri afabile, mă
îndemna parcă să mă apropii. Așa am făcut cunoștință cu domnul profesor
Traian D. Stănciulescu. Aveam privilegiul să fiu în prezența unei instituții, nu
doar a unui om și profesor extraordinar. Simpla enumerare a contribuțiilor
științifice, a lucrurilor pe care le-a realizat pentru lumea academică de la noi
și de aiurea ar umple zeci de pagini.
Profesorul Traian D. Stănciulescu este un întemeietor de lucruri, îi
place să le așeze în noima lor, potrivit frumoasei sale expresii. Dumnealui
este membru fondator și președintele în exercițiu al Asociației Române
de Studii Semiotice (AROSS), instituție pe care a întemeiat-o, alături de
alte ilustre nume în 2005, cu sprijinul academicianului Solomon Marcus,
președintele de onoare al AROSS. Din 2009, a fost desemnat
reprezentant al României în comitetul executiv al Asociației
Internaționale de Studii Semiotice (IASS/AIS), ca reprezentant al AROSS
şi al Institutului Naţional de Inventică din România. De asemenea, este
membru fondator al Academiei de Cibernetică Generalizată “Ștefan
Odobreja”, membru fondator al Fundației Internaționale pentru Știinta și
Cultură “Ștefan Lupașcu”, vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale de
Terapii Complementare din România (ANATECOR), membru al
Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR) şi câte altele.
Copleșitor, nu-i așa?! Unde mai pui implicarea dinamică la nivel
internațional, activități pe care le susține de ani buni. Profesorul
Stănciulescu este director al Biophotonic Synergy Design, membru în
comitetul director al International Communicology Institute, SUA (ICI),
membru al International Union for Anthropological and Ethnological
Studies (IUAES), Royal Academy for Complementary Therapies
237
(Sri-Lanka & Alma-Ata), ILA (International Association of Light), ESSSAT
(European Society for Study of Science And Theology), EUROTAS
(European Transpersonal Psychology Association).
Mai bine de 40 de volume poartă numele său pe copertă în calitate
de autor, zeci de proiecte de cercetare, cursuri academice și lucrări de
doctorat poartă pecetea de lumină a profesorului Traian-Dinorel
Stănciulescu. După astfel de realizări e musai să-ți ții puțin respirația și să
încerci ceva exerciții de admirație.
Seara aceea ploioasă de septembrie 2014 încuraja asemenea stări
de spirit. Curând, am realizat că nu era vorba doar de prezența
aristocrată a domnului profesor, care păstra vie distincția și noblețea
cuvântului, mai era ceva în plus, ceva care m-a făcut de fapt să mă
apropii. Era o căldură și-o blândețe melancolică în privirea dumnealui
care-mi amintea de bunicii mei, și care stârnea o familiaritate stranie în
prezența sa.
La masa domniei sale l-am întâlnit și pe George Cadar, istoricul
băimărean cu specializare în istorie antică, cel care a tradus în premieră
mondială inscripţia tracă de pe inelul de aur, scris cu alfabet grecesc,
descoperit în anul 1912 în satul Ezerovo, comuna Părvomai, regiunea
Plovdiv din Bulgaria, într-un mormânt datând din secolul al V-lea î.e.n..

Ȋn echipă, la Sofia, AROSS... ȋnţelegându-ne limba...

Rezultatele prezentate de George Cadar în cadrul lucrărilor

congresului urmau să stârnească un mare interes printre cei prezenți. Vă
imaginați ce conversații miraculoase au răsărit la acea masă,
bucurându-ne sufletul și mintea.
Am călătorit împreună de la limba vechilor geți, a vlahilor, sau
“limba bătrânească”, la expresiile idiomatice și poveștile încă vii în
folclorul românesc, pe care Ioan Petru Culianu (2009) sugerase deja să
238
le privim mai cu luare aminte, sau de la descoperirile profesorului
Stănciulescu din domeniul biofotonicii, a rezonatorului biofotonic, la
intuiția “laserului biologic" sau “holograma informațională”. Cum-necum,
bucuria primelor noastre conversații ne-a învăluit pe toţi într-un spirit
tainic de comuniune, pe care doar timpul înaintat l-a oprit vremelnic în
acea adâncă seară de septembrie din capitala Bulgariei.

***

A doua zi, după lecția publică remarcabilă susținută de

academicianul Solomon Marcus, am avut șansa să fiu introdus
dumnealui tot de către doamna profesor Emilia Parpală. Profesorul
Traian Stănciulescu era, de regulă, în preajma celebrului semiotician
român. Îi puteți vedea pe ambii în fotografia alăturată – profesorul Traian
Stănciulescu este în stânga fotografiei –, în care Solomon Marcus se
întreține cu profesorul Kristian Bankov (în stânga imaginii), unul dintre
amfitrionii Congresului Mondial de Semiotică din Sofia. Istoricul George
Cadar se află în dreapta fotografiei.
În zilele următoare ale congresului, Profesorul Stănciulescu avea
să prezinte două lucrări cu totul remarcabile: The ‘Architecture of Light’.
Towards a Semiotic of the Sacred Geometry, respectiv The genesis of
the light-sound language: Unconventional "translations" of biophotonics.
Cam asta înțeleg eu printr-o întâlnire semnificativă. Era doar
începutul unei frumoase prietenii, cum ar spune Rick, personaj jucat
magistral de Humphrey Bogart în Casablanca, o prietenie la care atunci
nu îndrăznisem să sper.
Vreau să vă mărturisesc că impresia de noblețe aristocrată, de
spirit onest, cavaleresc, maniera aceea inconfundabilă de apropiere față
de oameni, plină de căldură și înțelegere, pe care o intuisem încă din
primele clipe în preajma Profesorului, s-a accentuat în timp. Domnul
profesor Traian D. Stănciulescu poartă neîndoielnic, adeseori cu o
delicatețe șovăielnică, aerul unui cavaler veritabil în vremuri de neliniști
existențiale dintre cele mai profunde. Coborârea dumnealui în Agora
Lumii preface misterul de nepătruns al lucrurilor în Lumină, într-o lumină
inteligibilă tuturor, asemenea unui dar de la inima sa generoasă către
mințile noastre avide de cunoaștere veritabilă a Lumii. Pentru mine unul,
domnul profesor Traian D. Stănciulescu rămâne un Cavaler al științei
Semnelor în Lume, al semioticii profunde, un Don Quijote modern care
ne deschide privirea, mintea și speranțele către noi orizonturi de
înțelegere.
Vă mulțumesc, Domnule Profesor!

Profesor dr. ing. NICOLAE-SORIN DRĂGAN

239
 DUMITRU ICHIM
Ȋnchinător de Semne Româneşti sub crucea sacrului,
poet de stirpe nobilă ȋn marginea Inimii de Eminescu

Ce spirit ȋnalt a trecut oceanul − ȋn Canada, la

Kitchener (Ontario) − spre a se şti că „nasc şi la noi oameni”... Oameni
dăruiţi lumii, ȋntru profunzime de spirit. A fost de ajuns să ne rugăm o dată
− de două ori, de la distanţă, ȋmpreună − ca problemele pentru care
cerusem ajutor să dispară ca prin minune. Sărut-mâna, Părinte, pentru
palmele de protecţie cerească ȋntinse atunci când am avut nevoie. Cât
despre poezia Limbii de Mamă,ce să mai spun? Decât − citind-o şi
recitind-o − să şoptesc: plecăciunea frunţii, Frăţioare.

Părintelui Ichim, sărut dreapta...

Identitate ȋn duh

Identitatea ființei umane este lumina. Actul nașterii este sinonim

cu „Vederea Luminii”. S-a născut, a văzut lumina nu se referă la lumina
zilei pentru că unii ca Dinorel-Traian Stănciulescu s-au născut la ora
miezului de noapte. Omul se naște din lumină pentru că lumina este
iubire și iubirea este cea care întreține viața. Și la propriu și la figurat.
Iubirea luminează și dă viață celui luminat prin lumina iubirii,

240
 Prietenul nostru, profesor univ. dr. Traian-Dinorel Stănciulescu,
savant de renume mondial, autor a zeci de cărți și studii împlinește vârsta
de 70 DE ANI, cifră care după tâlcuirea gematriei este plinirea cifrei 7, sacrul
și binecuvântarea lui și a celor luminați de înțeleptele lui slove. Din Țara
Norilor spre Apus îi aducem o transoceanică îmbrățișare, urări de sănătate,
bucuriile împlinirii, aplauze pentru o carieră încununată cu cărți, studii și
inimi în care, precum în candelele fecioarelor înțelepte, a știut să le umple
cu uleiul sfânt al înțelepciunii dătătoare de lumină și viață.

GHIMPELE NEADORMIT

Ȋn dar de viaţă Frăţiorului de Neam şi de Rostire.

Traian-Dinorel
Prea înțeleaptă e lumina care
turcoazei pentru seară îi stă la spovedit
de unda ei, alint și legănare,
fir cu fir
tristeților albastre care dor
ca ghimpele neadormit de trandafir,
când ți-a plecat și ultimul cocor.
Dar mult mai înțeleaptă
e lumina lină a Lui,
de parcă-i șovăire
când mă spune,
cu pas de cântec
ce-a-nnoptat pe strune,
dar mai subțire,
în noimă și în fir,
urcând pe treptele de floare,
crude,
spre ceara ghimpelui neadormit,
dar tors
făclie - cui de trandafir -
tristeților albastre care dor,
spre zborul neîntors,
șoptit doar cu aripa,
la margini de turcoază,
de ultimul cocor...
Doar cu aripa...

La mulți și fericiți ani, iubitul nostru profesor, prieten și luminător!

Happy Birthday!
Preot-scriitor DUMITRU ICHIM
241
 RICHARD L. LANIGAN
Strateg al performanţei comunicative,
admirabil integrator de sensuri transoceanice

L-am reȋntâlnit pe profesorul Richard Lanigan la al doilea

Congres Mondial de Semiotică de la Helsinki, ȋn 2004, la care eu participam,
prilej cu care − bucurându-ne de o excursie frumoasă la Petersburg − am
avut putinţa să călătorim alături, să comunicăm mult şi multe, găsindu-ne o
sumedenie de afinităţi, ȋn orizontul Cuvântului-Lumină cu precădere. I-am
dăruit cu mare drag cele două cărţi deja apărute, Signs of light & Semiotics
of Light, ceea ce a făcut ca − după ce le-a studiat ȋndeaproape − să decidă
a mă onora cu o ȋnaltă funcţie: aceea de ICI Bureau of Regional —
Continental Coordinator for Europa. Statut consfinţit, mai apoi, prin Honour
Medal of the INTERNATIONAL COMMUNICOLOGY INSTITUTE,
Carbondale, Illinois & Washington DC, USA, 2007.
Faptul de a mă fi invitat ca participant la şcoala de vară de la
Skagen (Danemarca), iar mai apoi eu − ȋn calitate de preşedinte
AROSS − i-am ȋntors lui Richard Lanigan invitaţia de preşedinte la
cel de al 3-lea congres AROSS de la Iaşi ȋn 2010, a sudat o
prietenie şi un parteneriat pe care ȋl vom păstra cu afecţiune şi
preţuire pentru mereu.
Mulţumesc, spirit ȋnalt şi generos, pentru a fi ales să fim
ȋmpreună, printr-o admirabilă comuniune. Ȋmpreună, ȋnvăţători...

Mereu cu zâmbetul pe buze, profesorul Richard Lanigan

242
 Imagine-gând: voci de memorie în umbre de lumină...

Traian la șaptezeci de ani... Un moment oportun (kairos), aruncă

o umbră de lumină cu ocazia propriei mele conștiințe, în timp ce memoria
se umbrește în umbra luminii pe măsură ce mă apropii de vârsta de
optzeci. Viețile noastre umane sunt o combinație de calitate a
experiențelor trăite, dar amintite cu „grija tulburatoare” (memēra),
deoarece mulți dintre noi contribuim la liber amicorum et magistrum
stanciulescian consemnat aici.
Onorăm prin amintirea vocală acei prieteni și profesori care, în
momente pline de evenimente, ne-au ajutat să ieșim din întunericul
ignoranței în lumina înțelepciunii: în primul rând, să fim vizibili pentru noi
înșine (ékstasis) și, în al doilea rând, să convergem din umbrele îndoielii
la umbra curiozității de a deveni mentori invizibili cu perspicacitatea de a
avea grijă de ceilalți (Heidegger's Sorge). Traian este un astfel de mentor
pentru mine (și pentru nenumărați alții), un cărturar devenit profesor, un
coleg devenit prieten.
Amintirile mele întruchipate sunt imagini clare care au în prim plan
descoperirea vizibilă a României când Traian m-a călăuzit prin Iași,
fundal al timpului antic într-un spațiu modern de cultură. Pentru mine,
Traian a devenit învățătura vizibilă (eloquentia) a profesorului său,
Solomon Marcus (pe care-l onorăm cu titlul singular de „Profesor”) — la
acea vreme, un savant invizibil cunoscut de mine doar prin paginile
tipărite ale eseurilor profunde despre fundamentele semiotice și
fenomenologice (Fundierung lui Husserl) ale comunicologiei ca știință
umană. Niciunul dintre noi nu poate pretinde că i-a depășit pe profesorii
noștri („Profesorul nostru”), dar cu siguranță toți am parcurs acea
călătorie socratică menționată din întunericul ignoranței la lumina
înțelegerii la care asistăm chiar în minunea acelor mentori ingenioși (
care au câștigat titlul de „Doctor”).
Amintiți-vă povestea Iluminismului Ionian, povestită mai târziu de
Socrate în Alegoria Peșterii și modelată în Analogia liniei. Dialogul uman de
elogiu (encomium), spus în Republică și explicat în Sofist, începe adânc în
Întunericul Peșterii (învățăm să transformăm zgomotul în vorbire), aprindem
un foc ici și colo (citim o carte, auzim un curs), apoi progresem prin
întorsăturile umbrelor (prelegeri ale familiei, prietenilor, străinilor) în umbra
înțelegerii (opinii, credințe și judecăți asimilate), căutând tot timpul lumina
cunoașterii care urmează să vină ( fericirea satisfacției, bucuria moderației
obținute și speranța de a trăi în lumina înțelegerii).
În urmă cu unsprezece ani și până astăzi (4 noiembrie 2010), a fost
umila mea onoare să deschid în ședință plenară cea de-a 3-a Conferință
Internațională a Asociației Române de Studii Semiotice întrunirea la
243
Universitatea „Alexandru I. Cuza” din Iaşi, România. Conferința și prelegerea
mea au fost un prilej de a onora prin apreciere contribuția de-a lungul unei vieți
a lui Solomon Marcus, de la Catedra de Matematică a Academiei Română de
Științe. Rețineți că grupul său de colegi a fondat perspectiva noastră
contemporană asupra lumii umane; Norbert Weiner, Claude Shannon, Colin
Cherry, Margaret Mead și Gregory Bateson. Aceasta a fost prima dată când
l-am întâlnit față în față pe Solomon, si a doua mea întâlnire cu Traian. Ce
moment existențial de Dasein! Dialogul intelectual pe care l-am avut cu
Solomon in absentia s-a transformat imediat într-un semn triadic peircian de
metodică unde trei voci in praesentia se aflau în armonia metodei prin ciclu de
apoziție: profesorul unui profesor de profesor − însăși definiția dialecticii
grecești. O călătorie în Lumină este astfel înregistrată în Memorie ca un
eveniment sublim de mediere (pathos) prin voce împărtășită (gērys).

Richard Lanigan - International Congress of ROASS, Iaşi.2010 −

ȋmpreună cu Solomon Marcus şi Traian D.Stănciulescu

Poate că pot rezuma cel mai bine călătoria luminii – télosul lui
Traian – invocând încă o dată metoda hermeneutică socratică pentru
iluminare prin rațiune (eulogos) și comportament (ḗthos). Călătoria începe
(1) prin întoarcerea la sursă (epagōgḗ — Inducție) cu Solomon, (2)
compararea prin analogie (analogia, apagōgḗ — Răpirea) cu Traian, (3)
negarea sau îndepărtarea inutilului (aphaeresis) pentru a colecta necesarul
(synagōgḗ — Deducție) în interiorul fiinţei și (4) a se evidenția ca desăvârşit
(ékstasis, anagōgḗ — Aducție) cu prietenia reciprocă în grija sinelui
celuilalt. Această călătorie Denkbild* este povestea lui (1) Solomon Marcus
și (2) Traian D. Stǎnciulescu, împreună cu istoria lui (3) Richard L. Lanigan
și (4) studenții noștri care încă au venit să stea în lumină și să vorbească: o
tehnică pentru extazul comunicării unei lumi (lógos).

Professor RICHARD L. LANIGAN, PhD.Laureate Fellow &

Director, International Communicology Institute, Washington, DC, USA,
Distinguished Scholar and Professor, Southern Illinois University, USA.

244
 SHANTI NILAYA
Prin sensurile creatoare ale „luminii vii”,
harul coborârii semnelor ȋn Agora Omenescului

Dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit...

O dată mai mult, prin forţa lucrurilor − urmare a unui liber
arbitru aşezat de acolo, din „lumea ideilor cereşti” pe fruntea
liberului nostru „arbitru pământesc”” − ȋi datorez Poetei de Lemuria
răsplata unui dar spiritual mai rafinat decât toate altele: acela de a
mă fi recunoscut drept DIRIJOR DE FLUTURI.
Sub Graţia Lui... plecăciunea frunţii, pentru acest ȋntreg de
recunoaştere, Poetă de Limbă-Rădăcină.

Ȋn Echipă, aşezând semnele ȋn Agora,

Shanti Nilaya

Din aducere aminte, privind viitorul

Când l-am regăsit pe domnul profesor dr. Traian D. Stănciulescu, în

luna iunie a anului de grație 2015, mă îndreptam cu pașii căutărilor de
creștere spre Universitate, în Copou... Să fi fost teii – sfințiți simbolic în
Duminica Rusaliilor, ori aceștia… sufletești, străjuindu-mi drumul și gândul
– capabili să mă emoționeze profund? Sau poate, pur și simplu, ideea
revederii unui drag și prețuit om de știință, a cărui activitate reușisem
oarecum să o urmăresc – în conferințe, cursuri și lansări de carte – de-a
lungul unor ani: optsprezece.
245
 Amfiteatrul II.8 − pe care atunci l-am îndrăgit într-o clipită și pe care
acum încerc să îl asum ca o cupolă arcuită peste înțelepciunea semnelor
de lume nouă care va veni − își aștepta, în izbucniri de soare, protagoniștii.
Așadar, lansarea celei de a doua cărți a seriei Manualul Omului –
TRĂIRE ȘI SENS. Atât de efemere, mărgelele de viață – a reconfigurat cu
totul ceea ce până atunci propusesem anilor mei pentru mai departe! O
schimbare de traiectorie începută ca în poveste, ȋn deplină armonie cu
spiritul îndrăgitului profesor (devenit "ieșean") Traian-Dinorel Stănciulescu.
Acolo, în sala fremătândă de așteptarea foștilor studenți,
doctoranzi ai “Învățătorului“ veniți întru revedere, oameni de presă și de
litere, a început pentru mine viitorul: un viitor ce m-a așezat în echipa
AROSS – organizație al cărui președinte domnia sa este, apoi în cea de
nobilă și de sensibilă misiune – coborârea semnelor în Agora Țării –
Școala de Inițiere "Arithea", Săcărâmb!
O şcoală de viaţă, a cărei dintâi menire − aflată ȋn simplitatea
expresiei "cercetați, înțelegeți și creaţi spre a da mai departe" – avea să
mă cucerească de la bun ȋnceput! Căci cine, în mijlocul propriei sale
conferințe, a propriului eveniment, ar mai putea să se oprească (ananké
stenai!), să urce trepte către marginea amfiteatrului unde mă aflam,
pentru a mângâia în cuvinte o carte pe care am scris-o?!
Creația celuilalt... conectată printr-un fără de egal privilegiu cu
propria ta creaţie. Iată ceea ce − nu peste multă vreme − aveam să
făptuim ȋmpreună.

Pentru ca aurul de neam să se ȋntoarcă ACASĂ,

prin coroana copiilor noştri: ŞCOALA DE INIȚIERE “ARITHEA”
246
 Astfel, domnia sa a croit un alt curs de ȋmpreună, care nu avea
doar trecut, ci și urmare până în ziua de astăzi – când scriu – iată, la 23
de ani de la prima mea prezență în aura Dirijorului de Fluturi și la 70 de
decenii ale sale, revărsânde de creativitate și fruct.

O primă ȋntoarcere la rădăcină...

Ȋmpreună, Cuvântul de Neam dăruit ȋnceputului de lume.

Se cuvine, de asemenea, după povestea regăsirii noastre din

curgerea anului 2015, să mă întorc cu amintirea la cea dintâi întâlnire, cu
gând omagial de această dată, când reiau spre completare dialogul de
față, un interviu pe care domnia sa mi l-a acordat în calitatea mea de
student-jurnalist, de cândva...
Așadar, anul 1998...
Se petrecea la Casa de Cultură a Studenților din Iași lansarea
volumului coordonat de domnul profesor − Tratat de Creatologie –, și-mi
amintesc că în preambulul „punerii mâinii” pe carte, am asistat la
prelegerea susținută pe o temă care pentru mine era absolut insolită:
comunicarea prin “lumină vie”, parte și întreg în subiectul pe care, din ani
de cercetare, domnia sa avea să ni-l deslușească tot mai profund –
biofotonica. Nu vreau să povestesc în cuvinte, deși nu am încotro, ci în
imagini dacă voi putea – pentru că sufletul, mintea și inima, când găsesc
în afară motiv de sinestezie, au nevoie de un alt limbaj, unul intermedial.
Au nevoie de impresionism… Deci, imaginați-vă o puștoaică care s-a
înscris la atingerea volumului mai sus pomenit cu tot avântul, înspre
cunoașterea care își întorsese vreme de 2 ore file ancestrale în fața
propriei uimiri: cartea aproape mai voluminoasă decât eu însămi eram,
247
purtată până acasă în triumful bătăilor inimii ca și în ochii de Tonitza al
căror adânc încă mistuiau cele oferite cuprinderii. Și nu o să uit niciodată
felul în care am povestit mamei atunci – ce și cum văzusem, ce și cum
înțelesesem, dar mai cu seamă ce și cum simțisem: că există o altă lume
despre care și din care domnul profesor Traian-Dinorel Stănciulescu ne
povestea... Era în sală, în fața noastră cu toată ființa, dar totodată nu era
acolo! Sau parcă era acolo, dar privirea sa se ațintise înspre curgerea
acelei lumi pe care o torcea ca pe un fir magic, până să o coboare la noi,
prin cuvânt, în Agora copiilor care eram: ne-o deslușea...
Pe aceeași scenă a sălii Gaudeamus aveau să stea, în timp,
profesorul universitar dr. – numit simplu, dar cu nețărmurită iubire de noi
– „Părintele Galeriu”, apoi pentru oratio mentis și atelierele de isihasm
scriitorul și teoreticianul Vasile Andru, pentru deslușiri matematice ale
științelor complexității profesorul Florin Munteanu și mulți, mulți alți
purtători de ștafetă în ceea ce pe atunci numeam „științele de frontieră”,
medicină integrativă inclusiv – pentru că acolo mi-am întâlnit primii
dascăli care ne deslușeau homeopatia, acupunctura, reflexo- și osteo-
patia, câtă vreme în culturile avansate toată această cunoaștere își avea
fundamentele în universități.
Și tot așa, viața în organizația Invent-Terra Nova din care eram
parte continua să ne facă martori la descoperirea, în fel și chip, a
manifestărilor luminii – de această dată însă vie – nu numai prin
înțelegerea faptului că suntem emanați și structurați din Sursă de
Lumină, ci și prin înțelegerea unui fenomen pe care în câmp radiant ființa
umană îl ilustrează... Anume, realitatea că nu suntem entități separate,
entanglarea și influețarea câmpurilor este un fapt veridic, la fel cum nici
o știință emanată în câmpul cunoașterii nu este ruptă de celelalte. În fapt,
de la cel mai drag Magister am învățat, în praxiologia darului de viață, că
toate științele sunt conexe...
Apropiindu-mă acum de dialogul cu domnul profesor, inspirat
Învățător de nouă conștiință, devenit între timp mentor și părinte spiritual
pentru multe generații, îi întorc în același spirit de sapientia ianua vitae darul
de a ne fi crescut, de a ne pregăti vederea întru trecerea peste granițele
vizibilului, cu bucuria de a-i așeza astăzi sub palme un posibil răspuns
versificat întrebărilor numite de domnia sa: De ce și Anti De ce.
Un altfel de răspuns la ȋntrebările ce definesc această CARTE DE A FI.

*
* *
Pentru că și cuvintele, ca și oamenii, își au propriul teatru, unda de
mișcare ce croiește forma pe care o numim simplu, poezie: un teatru de
cuvinte, de meditație și de stări...
Ȋntru cea mai ȋnaltă preţuire, sensurile noimei de a fi ȋmpreună.
248
 Și dacă totul... Maya?

Dirijorului de Fluturi,
metafizice răspunsuri la (anti)dece:
coborâte ȋn Agora din „lumea ideilor”,
ȋntru o altă sensificare...

Și dacă un ecran preumblă toate –

Pe mine și pe tine, nopți sau ger,
Și dacă o regie ne socoate
Însuflețind particuli de eter,
Și dacă suntem umbre pe-o himeră
De câmp, ondule spațiu-nchipuit
De-un scriitor –, epistoli spre-o Veneră
Cu datoria de-a o fi trăit?

Și dacă-n firul hainei de pe mine −

Cruce de vânt ţesută-n patru zări −,
Sub chipul libertății de-a alege
Se-ascund mistere, ecuații-stări?
Și dacă râd sau plâng, ori însetată
Cu palma mângâi apa de izvor,
Să îmi pătrundă-n simțuri lumea toată
Și s-o primească-n simț alt simțitor?

Și dacă starea dorului de mamă,

Îmi scrie chiar povestea de-a o ști,
De-a mă fi dus în pântec?... Tot trecutul
Ce doar în gându-acesta ar trăi?
Și dacă însăși viața se deșiră
Reală numai când la ea gândești,
Pentru că gândul tău ar fi atractor
Al Celui ce te pune în povești?

249
Și dacă nu-i mișcare și nici sunet,
Ci totul surd, serii de semne, ton
De stimuli care joacă rol de inimi? –
Eu aș fi Lambda, poate Epsilon...?
Dar ce tot spun în ora de pe urmă,
Când limba greacă-i vis, iar Tu mă smulgi
Ca suflu care mă trăiești, mă curmă
Din viața ce-o iubesc... și mă divulgi?!

Văd totu-n tot, e jocu-acesta care

Vrea să rescrie-n alte stări planeți,
Suntem aici spre-a naşte-a treia stare,
Să-nsămânţăm cu ea şi alte vieţi.
Nu, nu-i o dramă, râsu-mi izbucnește
Real și viu – e lecția oricui
Ce-n marea-ţi aşteptare se trezește –
Să iasă chiar din zidul jocului.

Și-nfășurați în sine ca-n puterea

Botezului din nou, să dăm iar nume:
Ȋn spiţe de Aleph, ȋn miez stă vrerea
Prin care simplul om devine-o lume...

Scriitoare SHANTI NILAYA

250
 GEORGE-DORIAN STĂNCIULESCU
Clinamen de rădăcină, Chip şi Asemănare... fiu.
Spirit liber de tot ceea ce aş fi vrut să ȋi (mai) pot dărui

"Inima omului este ca sticla,

care dacă se sparge, nu o poti cârpi”.
Ȋnvăţăturile lui Neagoe Basarab

Scrisoare deschisă fiului meu, Geo-Dor,

aşa cum cu inima sa a fost botezată

O scriu cu zâmbetul pe buze, gândind că poate această

CARTE DE VIAȚĂ, pe care tocmai o ȋnchei acum, ar fi putut să se
numească − printr-un mutatis mutandis desprins din istoria
lucrărilor parenetice − Ȋnvăţăturile lui Traian-Dinorel Stănciulescu
către fiul său George-Dorian.
Desigur, coborându-mi gândul ȋn istorie aş putea recunoaşte
intenţia − mai mult sau mai puţin imperativă − de ȋndrumare
spirituală de către Tatăl-Ȋnvăţător a Fiului-Ȋnvăţăcel, astfel ȋncât
acesta să ȋi poată urma performant la „domnia ȋnţelepciunii”.
„Nici o legătură”, ar răspunde fără zăbavă George-Dorian,
invocând faptul că astăzi suntem deplin liberi să ne alegem calea
de viaţă, independent de orice model parental, social-ideologic sau
cultural. Perfect adevărat, dar − o dată mai mult − aş reaminti ȋn acest
context consideraţia noiciană: independent de trecerea timpului istoric şi
de modificarea mentalităţilor psiho-sociale, ȋntr-un proces de actuală
ȋnvăţătură nu se ştie exact cine dă şi cine primeşte.
Aşa ȋncât, ȋntorcând pe dos zâmbetul deschis al scrisorii de
faţă, aş putea numi la fel de bine cartea de ȋnţelepciune pe care o
săvârşesc drept Ȋnvăţăturile lui Geo-Dor către tatăl său...
Mărturisesc că este o alternativă perfect viabilă, posibil de
asumat. Ca atare, valorificând calea logicii şi / şi − aurea
mediocritas − voi păstra drept soluţie armonică titlul originar −
ȊMPREUNĂ ȊNVĂȚĂTORI − pentru a purcede mai departe.
*
Cu alte cuvinte, vorbind mai departe printr-o directă
adresare, mă ȋntreb ce ȋnvăţătură ţi-aş fi putut dărui eu ţie,
George-Dorian, drept moştenire spirituală pe care tu să o poţi
accepta fără nici o rezervă, să o poţi lua lua ȋn seamă pentru a-i
valorifica practic sensurile? Mă ȋntreb asta chiar acum, când toată
lumea mă lasă să cred că m-am ȋnţelepţit ȋndeajuns spre a genera
251
cu uşurinţă o atotcuprinzătoare “formulă cognitivă”, de dăruit fiului
meu ȋn primul rând.
Ei bine, mărturisesc că nu ştiu ce şi cum ar trebui să ȋţi spun,
fiule, nu numai pentru că ȋmi lipsesc cuvintele-gând, ci mai ales
pentru că tu − George-Dorian − eşti de „nespus”. Adică, dincolo de
conotaţii, ȋţi mărturisesc cu onestitate că eşti total altfel decât eu am
ştiut şi reuşit să ȋndrum pe cineva, să te ȋndrum pe tine ȋn speţă,
pentru a-ţi dărui valoric doar ceea ce te-ar fi putut bucura, ceea ce
te-ar fi fericit. Aceasta, desigur, ȋn consens cu ȋnzestrările tale
creativ-artistice, intelectual-spirituale pe care ţi le recunosc cu toată
iubirea.

Uite că tocmai am folosit aceleaşi cuvinte pe care mi le-a

dedicat şi mie Constantin Noica pe file de carte, motivându-mă
extrem. Aceasta se ȋntâmpla chiar ȋnaintea naşterii tale, deschisă
oarecum momentului ȋn care − printr-un straniu „joc al sorţii” − eu
ȋnsumi ţi-am ales numele: GEORGE-DORIAN. Atât de dens prin
semnificaţii etimologice, dar mai ales de viaţă, ȋncât paginile de faţă
nu o pot cuprinde acum! Dar, am să ţi-o spun cândva ȋn ȋntregime.
Ție, pagină de carte...

*
Dar, ca moştenire semiotic-spirituală de luat ȋn seamă, iată
simbolismul dublei semnificări şi prefigurări „divinatorii” cu care prin
naştere ai fost ȋnzestrat. Un dar aparte pentru tine, acum: NUMELE.
● „Cuvântul Viu”, semnificator, pe care numele George ȋl
presupune este originar desprins din Grecia, de acolo de unde spiţa
maternă a familiei noastre se trage. Un nume venind de la Georgios,
având semnificaţia de „lucrător al pământului” (de la rădăcina elenă
„Geea”). O buclă de energie desprinsă mângâietor din pământ... „GE”...
şi rotunjită deasupra lui... „O”... pentru a se ȋntoarce din nou, vibrator,
deasupra lui prin „R”, pentru a se extinde apoi, ȋncă o dată, frumos
nivelator asupra pământului ȋnsuşi... „GEE”... Aşadar, harul creativităţii
vibratoare ȋţi este hărăzit prin nume, fiule... sunet muzical, rostire
cuvântată, un ȋntreg.
252
 Sau, urmând etimologia slavă, accepţiunea de „conducător”
aminteşte faptul că G(h)eorg(h)e − cu suliţa sau spada dublu tăietoare
„H” − a fost cel care a biruit „balaurul răului” diabolic. Ai la purtător armele
necesare pentru a ȋnvinge orice rău, orice impas cu care te-ai confrunta.
Simbolic, George este un nume regal... Foloseşte-i vibraţia.
*
Poţi adauga acestor alternative nominativ-semantice pe
acelea ale numelui DORIAN... o buclă uşor rotunjită, vibrând delicat
pentru a ȋntinde o coardă de arc, ȋnălţând o săgeată până la cer...
ȋnfiptă − la cădere − statornic ȋn pământ.
DOR... un cuvânt pe care tradiţia altor limbi nu ȋl cuprinde
prea bine din punct de vedere semantic. Deşi, DORIAN este cel mai
adesea asumat cu un „dar al zeilor” 79.
Omeneşte, ȋnsă, ar trebui să ştim că (ibidem):

Rezultă fără nici un echivoc sensibilitatea ta metafizică,

orientarea ta către universul abisal al entităţiii umane.
Ȋmpreună, conjuncţia celor două nume a generat polaritatea
definitorie a personalităţii creatoare a lui GEO-DOR.
● Adaug acestor sensuri care rezultă din sensificarea celor
două nume de care eu sunt responsabil, un simbol de jucărie, pe
care nu cred că ţi l-am mărturisit vreodată, dragule. Aşteptându-ţi
naşterea − atât de neaşteptă − neavând altceva de făcut mă
plimbam prin grădina spitalului din Hunedoara, cu gândul că voi
găsi ceva... poate un semn divinatoriu − care să ȋţi semnifice

79
https://www.semnificatia-numelui.net/semnificatie-nume-dorian/
253
apariţia ȋn lume. Şi, ȋn cele din urmă l-am găsit, cu puţine minute
ȋnainte de a te naşte: un TRIFOI CU PATRU FOI. Un simbol de care
m-am bucurat nespus, considerându-l a fi semnul ȋnzestrărilor tale,
pe care acum le vădeşti cu prisosinţă. Ȋncă mai cred că acest simbol
stă ȋn locul celor pe care deja le-ai făcut sau ȋncă nu pentru a fi
dăruite lumii.
O dată mai mult recunosc o anume apropriere a destinelor
noastre... prin jocul simbolurilor.
***
Consider că, ȋn pofida unor gânduri contrarii, ţi-am oferit
modelul singurei căi pe care eu am cunoscut-o şi pe care o consider
şi acum morală: intrarea pe uşa din faţă, mereu. Sau, cu alte
cuvinte, strădania onestă şi greu truditoare, munca ȋntr-un univers
de preocupări care ȋţi poate aduce satisfacţii spirituale, dar mai
puţin materiale. Inclusiv succes public, la scenă deschisă, cum ȋn
artă se ȋntâmplă adesea să fie.
Din păcate, recunosc că actuale schimbări de paradigmă au
(re)proiectat pe scena lumii alte “valori”, pe care cu adevărat nu
le-am (re)cunoscut, şi nici aplica. Nici pentru tine − “Cum, nu ai
putut «aranja» un loc «călduţ» pentru George? Doar are atâtea
calităţi...”, mă ȋntreabă “părinţii buni” − şi nici pentru mine: “Cred că
acum, la pensie, ţi-ai asigurat o normă profesorală bună, undeva, la
o universitate privată?” − mă ȋntreabă “semenii grijulii”. Nu, nu am
făcut-o pentru că nici nu am ştiut să o fac − trebuie să ai competenţe
pentru asta − şi nici nu am avut timp să ȋnvăţ a o face. Iartă-mi, fiule
această incompetenţă pe care timpul de azi o judecă drastic.
Ȋn schimb, ȋţi mărturisesc altceva care s-ar putea să te
surprindă, să te bucure poate. Prin ȋntrebările de viaţă pe care ȋn
repetate rânduri mi le-ai adresat − şi cărora nu am ştiut să le
răspund practic, ci doar conceptual − tu, George, ai devenit cel mai
serios, cel mai provocator şi inteligent ȊNVĂȚĂTOR AL MEU.
De pildă, nu pentru a-mi scuza neştiinţa de a te ȋndruma eficient
pe o cale a succesului dobândit cu mai mare uşurinţă − folosind
argumentul de tip „strugurii sunt acri” − ȋţi spun acum că prin tine şi
datorită ţie am ȋnţeles răspunsul la cea mai provocatoare problemă a
naşterii noastre, aceea de a recunoaşte un adevărul doar individual
posibil de validat:
AM VENIT ȊN VIAȚĂ PENTRU A EXPERIENȚIA SINGURI.
Cu alte cuvinte, părinţii, semenii, lumea − toate cele şi cei care ne
ȋnconjoară − nu sunt decât factori conjuncturali sau „designeri de prilej”.
Nefiind aşadar deloc cauză decisivă a vieţii noastre, aşa cum ȋn poemele
„De ce?” şi „Anti de ce?” am sugerat fără echivoc. Ci doar valuri, unde...

254
 Fiecare se naşte singur, proprietarul unui destin − bun sau nebun −
pe care, aşa cum am arătat, este dator să ȋl trăiască fără ca cineva exterior
liberului tău arbitru să poată interveni ȋn modificarea lui. Pentru că este
preales şi trebuie ȋmplinit cu orice preţ, ȋn pofida revoltei tale care striga,
arătând cu degetut cerul ȋnsuşi: „Trebuie să fi fost nebun să aleg − cereşte
− o asemenea cale de viaţă”. Ȋţi reamintesc ȋnsă că putem „optimiza” acest
parcurs − ajungând mai aproape de ceea ce ne dorim, simbolic, să fim −
prin alegeri „din aproape ȋn aproape” ale liberului nostru arbitru. Te rog ȋncă
o dată să iei creionul ȋn mână. Fiule, şi să desenezi pe hârtie scenariile
posibile de viaţă, marcând prin „da”-uri şi „nu”-uri posibile un anume drum
critic” de viaţă. Cel mai bun ȋn raport cu aspiraţiile tale.
Dacă nu ȋţi va prea „greu” sau prea „lene” să configurezi sau să
alegi o atare construcţie ramificată − arbore de viaţă − aducându-ţi
aminte prin acest gen de „anamneză” ceea ce ai ales platonic „ȋn lumea
ideilor”, vei constata că ȋntotdeauna „ȋntâmplarea serveşte necesitatea”...
Adică, prin forţă lucurilor, „designerii de destin” cereşti sau pământeşti −
ȋntre care şi eu mă număr − ȋşi subordonează resursele, parcă din
ȋntâmplare, propriilor tale aspiraţii.
Ȋn concluzie, ȋţi amintesc că ȋn raport cu destinul, fiecare trăieşte
singur, fiind dator să ȋşi optimizeze singur − prin liberul său arbitru − toate
ȋncrengăturile curricumului său. Ȋn faţa acestei ȋnţelegeri ne aflăm acum:
ȋn viaţă ȋntâmplă doar ceea ce esenţial trebuie să fie, modificările posible
nemodificând sensul − direcţia − ci doar sensul.
Sper din toată inima că cerescul tău eu a ales atât de ȋnţelept „sus”,
ȋncât „jos” ȋnzestrările să ȋţi poate fi valorificate deplin. Aceasta depinde
doar de alegerile tale. Altfel, la ce bun să ţi se fi dăruit?
Meditează, o dată mai mult.
*
Desigur că până acum ai făcut-o meditând ȋn varii chipuri
creatoare, compunând admirabile fulguraţii sonore... prin albumele celor
trei proiecte muzicale ale tale Ad Ombra, LeVant şi Blypken, care au
rezonat atât de profund ȋn inima mea. Sau, incantând sensuri definitorii
de sine, prin scriitura poemelor tale, Oratoriul Ispitelor (2005) şi Vulnera
(ȋncă manuscris), ori prin adâncimea eseurilor păstrate − mare parte −
doar pentru sertarele tale ticsite cu talent, talanţii de ȋnţelepciune. Şi, nu
ȋn ultimul rând, public aşezate pe perete de facebook, Meme de Geodor.
M-ai povăţuit şi ȋngăduit totodată să aleg eu − pentru Cartea Noastră,
din acest şuvoi − doar ceea ce cred că s-ar potrivi aniversar mie... ţie,
printr-un ȊMPREUNĂ NOI, Da, o voi face chiar aşa... alegând ceea ce tu ai
considerat ca fiind ȋn mod anume definitoriu pentru tine. Urmând principiul:
„vezi ȋn altul ce-i ȋn tine”, nu mă ȋndoiesc că ȋntârmplarea va face să aleg
exact adevărul: „eu sunt tu”... Contextul septuagenatului ȋmi ȋngăduie a spune
adevărurilor pe nume, fără nici o mistificare.
255
 Pentru acest nepreţuit dar, te ȋmbrăţisez acum, fiule, şi ȋţi ȋntorc la
rândul meu darul... Aşezând ȋn pagină de CARTE − drept recunoaştere a
ceea ce ȋn esenţă tu eşti − darul creatoarelor chipuri de a fi, cu care − chiar
dacă nu am spus-o − m-am identificat mereu.

Ȋn comuniune, TATĂ-FIU: schimburi de zâmbet (Dobrăvăţ 2021)

Fulguraţii de Geo-Dor...
Poeme şi alte profunzimi de gând,
cu convingerea că fulgul nu pluteşte departe de aripă

„Oh, mai bine m-aş fi născut

Din iubirea a două file de carte”.
Odă tatălui ,Geo-Dor

Drept uvertură de cuvinte, câteva din acordurile Oratoriului

Ispitelor (Cristal-Concept 2005), spre a fi aşezate cuminţi prin zbuciumul
de baghetă al Dirijorului de Fluturi... Tata...

● Parafernaliile după Geodor...

... care prea bine ȋn strigăt
Se despică mereu.
Lucirea ochilor
e fatalul de-acum,
şi-a lumii de mâine sclipire de ȋngeri
adormiţi ȋn drum.

Sfărâmare a poruncii
cu forţa duhului drept
şi o-nchegare pricepută
va sădi creierii-n piept.
256
 Semn de „lumină vie”, recognoscibilă ochiului celui care a
asumat-o ȋn varii niveluri de complexitate.

■ Sau, ȋn alt chip de scriitură, o altă aducere aminte, detaşată din Caietul
Albastru (ȋncă manuscris):

„Astăzi ȋmplinesc 22 de ani... Un element ignorabil dacă nu aş fi

sesizat că, până azi, gândurile mele au aparţinut sfioşeniei prăfuite a
dosurilor de cortină.
Să presupunem un ocean şi doi oameni.
Primul, înzestrat cu inteligenţa fabricatorului, cugetă îndelung la
întocmirea unei corăbii plăcute anturajului său, demnă de admiraţie.
Al doilea, patruns de spectrul furtunilor, nu precumpăneşte să
intre în trupul oceanului cu singura arcă a gândului de-a supravieţui,
Acesta sunt eu...”.

257
 Dincole de coperţile albumelor sale, dăruite celor patru zări.
stăpânit de starea de a fi ȋntr-o alftel de muzică, Geo-Dor

Şi acum, ca o elocventă dovadă că cele de mai sus − cuvinte şi

sunete văzute prin sine − sunt echivalent văzute şi de cei ȋnvăţaţi să
vadă, iată un gând desprins din prefaţa de Vulnera, volum ȋncă rătăcit
prin manuscrisele sertarelor de memorie 80.

Dintr-o prefaţă având cerescul privilegiu de a fi fost semnată de

Ȋnvăţătorul, Criticul şi Esteticianul ALEXANDRU HUSAR, care − la 87 de
ani − citind versurile lui GEO-DOR, nu a pregetat să scrie (validându-i
uimitor esenţa numelor pulsând ȋn vers). Plecăciunea frunţii, Maestre,
pentru această atât de cuprinzătoare definiţie.

80
Volumul urma să vadă lumina tiparului la Editura Junimea, ȋn 2008 − când, fiind răsfoit
de poetul Cezar Ivănescu cu puţină vreme ȋnainte de marea sa plecare − acesta a şoptit...
„Băiatul acesta este bun de urmaş. Trebuie să avem grijă de el”... După care, nu peste
mult timp, Maestrul şi-a luat cu sine toate gândurile de facere pământeană, prefăcându-le
ȋn aducere aminte, ȋn ploaie de cerească fertilizare a spiritului românesc.

258
 „Un poet singular, un poet bizar, straniu, ȋnsă, ȋn fiinţa sa intimă, un poet
ieşit din comun ne ȋmpărtăşeşte ȋn taină un aer grav, ca ȋn aceste
versuri de-o rară, ȋnaltă umanitate, liturgic oficiate ȋn paginile volumului”
Al. Husar, Iaşi, 2007

GEO-DIN-DOR-DE…
La ceasul dezinfecţiilor şi-al căderilor esenţiale...

Ce va fi sublim dincolo
Unde prezentul pururi ostenit va găzdui
Un lagăr al lumilor eterne, rotitoare,
În pojghiţe cu dedesubt de seve
Vestite-n naşteri nesfârşite.

Drama lovindu-se-n sine

Fǎrǎ ca timpul sǎ se fi-ntrecut
Ce să fac cu-a mea izbǎvire
Ce sǎ fac cu-al meu început?

În calea aurorei, ofrandele

Stǎruie în cǎutarea
lǎcaşului de noapte-al veşniciei
O candelǎ mezinǎ se aprinde pentru pelerin,
Atins de ele-n goanǎ.
Geo-din-dor-de ranǎ, geo-din-dor-de ranǎ !
Pe când culoarea îndestula venele lumii
Şi trupul îl umplea cu bârfa unui suflu
Iar pǎrul sǎu şi cel al ierbii erau unul
Suplicii cu-nţeles pe-atunci obscur
Cântau aproape din aproape.
Drama lovindu-se-n sine
Fǎrǎ ca timpul sǎ se fi-ntrecut
Ce să fac cu-a mea izbǎvire
Ce sǎ fac cu-al meu început?

Lumea
Nu mai e nimǎnui de folos,
Nu-ţi aţine calea atunci când cobori
în orice purpură a durerii,
fǎrǎ lunǎ şi fǎrǎ sori, fǎrǎ lunǎ,
fǎrǎ de sori.
Toate aceste ploi
Nu spală singurătăţile!
259
 De la interiorizarea matură a strigătului cioranian la spiritul jucăuş
al memelor sau al cuvintelor ȋnţelepte, George-Dorian.

O adevărată filosofie, concepută ȋntr-o limbă care a cucerit lumea

tocmai prin neutralitatea ei abstractă, limba engleza. Aşadar, Geo-Dor...
de la sensurile inteligenţei româneşti, la meaning-ul englezesc. Chip şi
Asemănare. Iar din sus, purificator de păcate:
Zâmbetul lui Dumnezeu.

● We are just beautifully damaged gods overdosing on the Ego's

externalized digestions.
● Too little coffee and you feel like a mistake in the universe.
Too much coffee and you feel like a mistake with a sleep disorder.
● When speaking publicly, always take some moments of silence
to apologize to your solitude.
● Find someone who looks at you like Nietzsche looked into the Abyss.
● The Unknown is a museum of greatness.
● Good artists are sad. Great artists are mad. Greatest artists are dead.
● Don't ever get naked if you're a positive person because wearing
Nothing is nihilistic.
● Philosophy started in a cave. It should most honorably end in a rave.
● I am the bodyguard of my own enigma.
● I am what AI am. We are what VR.
● Love now. Die alone later.
Fără alte cuvinte, ȋn picătură, TOTUL.

260
 GEO-DOR, măiestria terestră a zborului sau fâlfâind ȋn limba
(stră)bunicilor, cuvintele de neam...
Unind cerul cu pământul.

De la sobrietatea căutată la zambetul inflorit.....

chipuri de a fi

Post Scriptum de Scrisoare

Cu toate cele de mai sus, alese aproape „ȋntâmplător” ȋn

numele tău, George, spre a fi dăruite mie... s-a ȋntregit CARTEA. O
carte de moştenire ale cărei picăturile vei asuma poate când tu ȋnsuţi te
vei confrunta cu sensul lor, trăite de mine, gândite, povestite...
Iar eu − chiar acum, scriindu-te prin cele de faţă − ȋţi ascult muzica
ce ȋţi defineşte sufletul... şi mă bucur pur şi simplu.
261
 A perled remorse, ohh... − una din piesele tale atât de dragi mie.
Mă dilat până la cer, ascultând-o. Simţind chiar acum cât de reală şi de
serioasă era nevoia noastră spirituală de ȊMPREUNĂ − de
complementaritate... Parcă ar fi fost o stranie Ȋntrecere... cu noi ȋnşine,
ȋntru noi ȋnşine.
Parcă pentru a ne dărui şi ȋmbogăţi reciproc resursele, ȋntr-o
profitabilă ȋnălţare a STIMEI DE SINE. Pentru că de o atare purificare
avem nevoie: aceea a copilăriei dintâi, ȋn care coroniţa premiului ȋntâi
ȋncă era din flori vii, pe care Pământul ȋncă le avea.

Ȋntre extreme, zâmbetul:

de la inocenţa pură la masca de a fi

Acum, când eşti atât de departe − dincolo de multe ţări şi un

Canal de Mânecă − mărturisesc că ȋmi este atât de GEO-DOR de tine,
lipsindu-mi (des)tăinuirile noastre din noapte, metafizicele dispute, de
obicei acompaniate de melosul ultimei piese compuse de tine...
Şi de la capăt.
Toate acestea spre a se adăuga o sensibilă consistenţă a
VIEȚII-CARTE, prin fâlfâirile aparte ale zborului de „ȋnţelepciune
iubitoare” pe care m-am străduit să ȋl ȋmplinesc ȋntreaga mea viaţă.
Pentru că − descriindu-te − m-am descris şi pe mine.
*
Un pescăruş Livingstone... şi tu, şi eu.
Merită să ne bucurăm, ZBURÂND ȊMPREUNĂ.
Tata
262
Epilog
ÎNTRE PĂMÂNT ŞI CER,
LEGĂTURA CEA MAI DEMNĂ

De aşezat ȋntre icoane, legământul...

263
 ADRIAN CONSTANTIN
Cu demnitatea de a fi Ostaş al Neamului Românesc,
promotor al Excelenţei Naţionale ȋn universalitate

Ce privilegiu să fi cunoscut un Om care recunoaşte

Oamenii. Pentru că ȋn acest chip s-a ȋntâmplat să fie legământul nostru:
tăcut, văzut şi preţuit, făcut.
Aşa s-au petrecut paşii care ne-au apropiat cărările, deja aşternute
sub tălpile ce ne-au purtat ȋmpreună prin ISTORIA PATRIEI ROMÂNE.
Plecăciunea Frunţii, Domnule Colonel, Domnule Preşedinte.
Te ȋmbrăţişez pentru recunoaştere, Frăţior de Limbă Maternă.
ȊMPREUNĂ... Servind Patria.

Ordinul Militar de România, prin Adrian Constantin:

un preşedinte cu zâmbetul pe buze: ZÂMBETUL LUI DUMNEZEU

264
 ORDERO şi-a ȋmbogăţit rândurile

Unul dintre darurile hărăzite Naţiunii Române de către Dumnezeu

este profesorul universitar dr. TRAIAN-DINOREL STĂNCIULESCU.
Acesta a fost argumentul pentru care − ȋn mai 2017 − Ordinul
Militar de România a descălecat pentru prima dată ȋn Moldova, la Iaşi, ȋn
Sala Voievozilor a Palatului Culturii, cu prilejul ceremonialului de
acordare a demnităţii de Membru de Onoare, ȋnsoţită de toate privilegiile
Gradului de Comandor cu care a fost investit profesorul Traian-Dinorel
Stănciulescu, consiliul OMR apreciind ȋn unanimitate că munca de o viaţă
− opera domniei sale − reprezintă o contribuţie de referinţă la
emanciparea Naţiunii Române.
Nimic nu ȋl poate defini mai deplin pe acest OM decât − citându-i
propriile-i cuvintele − afirmaţia:
„Niciodată, poate, acest popor nu a avut mai multă nevoie decât
acum − ȋn vremurile pe care le trăim − de ȋndemnul:
SĂ FIM ȊMPREUNĂ...!!!””

Plecăciunea frunţii, Domnule Profesor.

Să trăiţi!

Colonel dr. ing. ADRIAN CONSTANTIN

Preşedintele Ordinului Militar de România

265
 CONȚIU-TIBERIU ŞOITU
Spirit de rafinată eleganţă a ideaţiei,
strateg de eficientă ȋmplinire a acţiunilor

Iată cum mă bucur să ȋl percep pe Conţiu-Tiberiu Şoitu, actual

decan al facultăţii de fillosofie: ca un intelectual ȋnzestrat cu competenţele unui
aparte educator, psiholog şi filosof deopotrivă, ca un conducător de instituţie şi
organizator de semioze profesional-didactice. Sunt onorat să recunosc atare
haruri desprinse din rădăcinile spirituale ale unui admirabil părinte, profesorul dr.
Laurenţiu Şoitu. Am admirat ca un model bun de urmat − o spun doar ȋn câteva
cuvinte acum − capacitatea sa de a găsi soluţii ȋnţelepte, de a le orienta corect de
fiecare dată când a fost nevoie, către nevoile individuale şi ale grupului de colegi.
Ca dovadă a diplomaţiei ȋnalte şi a eleganţei de gândire şi de
rostire a profesorului şi prietenului Conţiu-Tiberiu Şoitu, ȋmi permit − cu
acordul său, desigur − să inserez ȋn contextul de faţă discursul pe care l-a
prezentat cu prilejul investirii subsemnatului cu ȋnalta distincţie de
Comandor al Ordinului Militar de România.
Acest discurs − pentru care ȋi sunt deplin recunoscător o dată mai
mult − a fost formulat ȋn chip simbolic, ca reprezentant instituţional al
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi ca decan − atunci şi acum − al
Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice. Ȋntrucât această solemnitate
s-a petrecut ȋn prezenţa preşedintelui OMR, al unor ȋnalte notabilităţi
instituţionale − cum ar fi Academia Română, Academia Oamenilor de Ştiinţă
din România şi Academia Republicii Moldova, precum şi ȋn prezenţa unor
distinse oficialităţi ieşene − documentul a dobândit deopotriva forma unui act
diplomatic şi a unui aparte LAUDATIO. Pentru acest dar şi nu numai,
plecăciunea frunţii, drag coleg şi prieten.

Prin CONȚIU-TIBERIU ŞOITU,

gânduri de ȋntreg...
266
Gânduri de aleasă recunoaştere

267
 De povestit tuturor, cuvânt despre „Ȋmpreună Ȋnvăţători”.

Post-Scriptum. Adaug acestor fără de egal gânduri, semnate ȋn dar de

recunoaştere de reprezentantul ȋnsuşi al instituţiei universitare, cea mai
adâncă PLECĂCIUNE A FRUNȚII adresată TUTUROR COLEGILOR −
membri ai Rectoratului, cadrelor didactice din Facultate, reprezentanţilor
secretariatului şi ai corpului administrativ − pentru admirabila comuniune
de ȊMPREUNĂ-LUCRARE pe care ȋn atâţia ani am (de)săvârşit-o, tăcând
şi făcând. Vă ȋmbrăţişez simbolic, cu deplină preţuire şi afecţiune.

Traian-Dinorel Stănciulescu
268
 ARITIA D. POENARU
Cereşte, atât de ȋn tăcere, Totul...

Ce mi-ai dăruit tu, Aritia?

Darul darurilor: CONVINGEREA CĂ EXISTĂ!

Motto:
„Nu mai aveam timp, Traian...
Dacă eu nu plecam,
tu nu ai fi făcut ceea ce faci acum.
Iar eu nu te-aş fi putut ajuta de sus”.

Testament dăruit Neamului Românesc:

„Unind Cerul şi Pământul,

Ȋnvăţaţi să priviţi ȋnainte.
Iar noi toţi să desluşim enigma Omului Nemuritor care suntem”.

Spuse ȋn Nouă clipe ȋnainte de Marea Plecare,

10 octombrie 2013, ora 19,23.
Aritia
269
 Coloana Ȋngerilor Melancolici...
(Montaj de sculptor Constantin Sandu-Milea)

Din sus de tot, Cerul Iubirii −

Pietrită Mistică-a Firii,
Lumină-Ascunsă în Trezire −
şi Voalul, Miez de Nemurire…

Toate-acum, Alt Ȋmpreună,

le leg Sacru în Cunună −
cum a fost de-atunci să fie −
dar de iarăşi, din nou, ţie...

Spre-a rosti altfel, surâzând,

mirarea poveştilor de gând:

„A fost, cândva, ca niciodată…?”

„Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată...?”

Traian-Dinorel D. Stănciulescu
270
Ananke Stenai
ȊN LOC DE ȊNCHIDERE CE SE DESCHIDE:
ȊNVĂȚAȚI SĂ PRIVIȚI ȊNAINTE

Prefigurând un atât de cuprinzător parcurs de viaţă,

“privind pentru a vedea”...
FIINŢAREA ȊNSĂŞI.

271
 Traian-Dinorel D. Stănciulescu
CURRICULUM VITAE

I. REPERE GENERALE

1. Date personale
● Născut la: 31 Octombrie / 1 Noiembrie 1951,
în comuna Potlogi, judeţul Dȃmboviţa, România;
● Naţionalitatea: română;
● Părinţi: Doru Stănciulescu (medic veterinar);
mama: Lidia Stănciulescu (secretară liceu);
● Copii: Stănciulescu George-Dorian, născut la 4 octombrie 1982,
în Hunedoara, absolvent al Facultăţii de Psihologie, Universitatea
“Alexandru I. Cuza” din Iaşi, doctor ȋn filosofie, domeniul filosofia culturii,
asistent cercetare la Institutul Naţional de Inventică și Biophotonic
Sinergy Design Iaşi, compozitor, scriitor, freelancer, actualmente
profesor ȋn ȋnvăţământul special (Londra).
● Adresa personală: strada Oancea nr.1, Bl. D-12, Et. IV, Ap. 19, 6600
− Iaşi, România, tel. + (032) 27 05 31; (0040)332107213; 0745-971192.
● Adresa profesională:
1. Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, Universitatea
"Alexandru I. Cuza", Bd. Carol nr. 11, Iaşi, România, tel. + (0232)201054;
2. E-Mail: tdstan@uaic.ro; tdstanciu@yahoo.com
3. Telefon personal: 0745971192 / 0232270531.
272
 2. Studii primare, gimnaziale şi liceale absolvite

● 1957-1960: clasele I-III urmate Şcoala Generală din comuna

Potlogi, judeţul Dâmboviţa;
● 1960-1961: clasa IV, Şcoala Generală din comuna Sântana,
judeţul Dâmboviţa;
● 1961-1966: clasele V-IX în cadrul Şcolii Generale şi a Liceului
Teoretic din comuna Sântana, judeţul Arad;
● 1966-1970: clasele X-XII (cu profil special de matematică) în
cadrul Liceului "Constantin Diacononovici Loga" (media generală: 9,81);
● 1970: diploma de bacalaureat obţinută în cadrul Liceului "C.D.
Loga" (media 9,50), Timişoara (şef de promoţie).

3. Studii universitare absolvite,

grade didactice şi abilitări profesional-academice,

● 1970-1973: urmează cursurile Institutului de Arhitectură "Ion

Mincu" Bucureşti (specializarea arhitectură şi urbanism);
● 1973: susţine lucrarea de licenţă (cu media 9) şi obţine diploma
de arhitect conductor; specializarea arhitectură şi urbanism;
● 1977-1981: urmează cursurile Facultăţii de Filosofie-Istorie,
Universitatea "Alexandru I. Cuza" din Iaşi (secţia filosofie-istorie, specializarea
sociologie) şi obţine media generală 9,97 (şef de promoţie pe țară);
● 1981: susţine examenul de licenţă ȋn filosofie / sociologie cu
lucrarea: Satul românesc, realitate şi devenire: un model de dezvoltare
social-economică, obţinând media 10 şi "Diploma de merit în
filosofie-istorie", abilitat ca profesor de științe social-umane (filosofie și
istorie) și cercetător științific (specializarea sociologie);
● 1985: definitivat obținut ȋn învăţămȃntul liceal (media 9,81);
● 1989: dobȃndește gradul didactic II în învăţămȃntul liceal,
specializarea filosofie (media 9,83);
● 1990: se titularizează (prin concurs) ca lector universitar la
Facultatea de Filosofie, Universitatea "Alexandru I. Cuza" din Iaşi;
● 1990-1994: se înscrie la doctorat şi parcurge stagiul de
pregătire a doctoratului în cadrul Facultăţii de Filosofie (coordonator:
prof. univ. dr. Petru Ioan);
● 1993: devine cercetător științific CP III asociat la Institutul
Național de Inventică din Iaşi;
● 1995: susţine în şedinţă publică teza de doctorat: Semiotica
miturilor cosmogonice, în urma căreia obţine titlul de "doctor în filosofie"
(specialitatea logică şi semiologie), Facultatea de Filosofie, Universitatea
"Alexandru I. Cuza" din Iaşi.

273
 ● 1995: titularizare (prin concurs) în calitate de conferenţiar
universitar la Facultatea de Filosofie, Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi;
● 1995: ocupă prin concurs poziția de cercetător științific CP II
asociat la Institutul Național de Inventică;
● 1999: titularizare (prin concurs) ca profesor universitar la
Facultatea de Filosofie, Universitatea "Alexandru I. Cuza" din Iaşi;
● 1999: devine prin concurs cercetător științific CP I asociat la
Institutul Național de Inventică;
● 2002: acreditat drept conducător de doctorat în domeniul
ştiinţelor socio-umane, filosofie (specializarea semiotică şi creatologie);
● 2003: profesor asociat la:
― Universitatea de Medicină “Gr. T. Popa”;
― Universitatea “Ștefan Lupașcu” din Iași;
― Universitatea “Vasile Alecsandri” Bacău;
● 2008: abilitat ca profesor asociat la Universitatea AKAMAI din
SUA (Hawaii);
● 2017: distins cu tiplul de membru de onoare și comandor al
Ordinului Militar de Romȃnia pentru contribuții deosebite la emanciparea
culturii naționale;
● 2018: i se conferă titlul de “profesor emerit” pentru ȋntreaga
activitate profesională desfășurată ȋn calitate de cadru didactic la
Universitatea “Alexandru I. Cuza” din Iași.

4. Funcţii profesional-ştiinţifice şi
culturale îndeplinite

● 1973-1976: arhitect-conductor la Institutul de Proiectări Arad

(post ocupat prin repartiţie guvernamentală);
● 1976-1977: primește gradul de sublocotenent, ȋn urma
efectuării stagiului militar la Școala de ofițeri 01184 din Bacău
(septembire 1976 − martie 1977);
● 1981-1985: profesor de ştiinţe socio-umane la Liceul Industrial
nr. 3 (profil construcţii) Hunedoara, post ocupat prin repartiţie
guvernamentală, unde îndeplineşte funcţia de director adjunct cu
probleme educative;
● 1986-1990: profesor de ştiinţe socio-umane (prin transfer) la
Liceul Industrial nr. 5 (auto), Deva, unde îndeplineşte funcţia de director
adjunct cu probleme educative;
● 1983-1990: ales ca preşedinte al Cenaclului “Flacăra” al
scriitorilor din Hunedoara;
● 1989-1990: coordonator al activităţii social-culturale în cadrul
Consiliului Municipal DEVA (ales prin vot ca membru al CPUN);
● 1990: preşedinte al Postului de Televiziune Teritorială DEVA;
● 1990-1991: director al Editurii “TIMPURI”, Deva;

274
 ● 1990-1996: lector la catedra de logică şi semiologie, din cadrul
Facultăţii de Filosofie, Universitatea "Alexandru I. Cuza" Iaşi, funcţie
obţinută prin concurs,
● 1992-1995: cercetător asociat (CP III) la Institutul Naţional de
Inventică, Iaşi, coordonator al departamentului "Axiologia şi praxiologia
creaţiei tehnice", respectiv al "Laboratorului de cercetări
interdisciplinare";
● 1995-1998: cercetător ştiinţific asociat (CPII) în cadrul
Institutului Naţional de Inventică (funcţie ocupată prin concurs);
● 1996: devine membru fondator al Asociației Naționale de
Terapii Complementare din Romȃnia, fiind numit vicepreședinte
responsabil cu cercetarea științifică (funcție pe care o ocupă pȃnă ȋn anul
2018);
● 1996-1999: ocupă prin concurs postul de conferenţiar în cadrul
catedrei de Logică şi Semiologie din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi,
continuȃnd să susțină aceleași discipline mai sus menționate;
● 1997-2000: profesor metodist, responsabil cu activitatea de
practică pedagogică a studenţilor Facultăţii de Filosofie și Științe
Social-Politice;
● 1998-2019: cercetător ştiinţific asociat (CPI) în cadrul
Institutului Naţional de Inventică, coordonator al Departamentului de
Logică, Psihologia, Sociologia şi Pedagogia Creaţiei Tehnice;
● 1998-2002: numit secretar ştiinţific al Institutului Naţional de
Inventică, apoi director adjunct științific (2005);
● 1999-2003: profesor titular în cadrul catedrei de Logică,
Filosofie Sistematică şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Facultăţii de
Filosofie, Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi (funcţie ocupată prin concurs);
● 1999-2001: profesor asociat la Institutul de Ştiinţe Europene
"Ştefan Lupaşcu" Iaşi;
● 1999-2001: profesor asociat la Facultatea de Bioinginerie
Medicală din cadrul Universităţii de Medicină "Gr. T. Popa" Iaşi;
● 2002-2004: asociat onorific ca “Special commisioner for
research and scientific investigation” şi “Head of Science and Research
Department”, în cadrul Fundaţiei Internaţionale “World Development
Organization”, cu sediul în Constanz (Germania), Barcelona (Spania),
Geneva (Elveţia);
● 2003-2015: lector ANATECOR (Asociația Națională de Terapii
Complementare din Romȃnia), în cadrul activităţii de formare
profesională a specialiştilor în domeniul terapiilor complementare;
● 2003-2018: profesor titular în cadrul departamentului de
Comunicare și Relații Publice din cadrul Facultăţii de Filosofie și Științe
Social-Politice, Universitatea "Alexandru I. Cuza" din Iaşi;

275
 ● 2004: terapeut acreditat ANATECOR, diplomă profesională în
domeniul terapiei cognitive;
● 2005-2007: profesor onorific la Universitatea de Medicină şi
Farmacie “Gr. T. Popa” Iaşi, unde susţinute o serie de prelegeri în cadrul
cursului facultativ de “Medicină Alternativă şi Complementară”, respectiv
a două cursuri la Facultatea de Bioinginerie Medicală;
● 2005-2008: profesor asociat la Universitatea “Vasile
Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Litere, modulul de masterat “Studii
culturale”;
● 2006: are inițiativa ȋnființării Asociației Române de Studii
Semiotice (AROSS) și este ales președinte en titre al asociației (ca
președinte de onoare fiind desemnat academicianul Solomon Marcus),
funcție pe care o ȋndeplinește și ȋn prezent.
● 2008: acreditat ca profesor asociat la Universitatea AKAMAI din
SUA (cu sediul ȋn Hawai), unde promovează ȋn premieră cursul Therapy
by light: biophotonic fundamentals și coordonează / consiliază lucrări de
masterat și doctorat ȋn domeniul “optimizării umane”;
● 2009 (29 august): ȋnființează și devine președinte al firmei SC
BIOPHOTONIC SYNERGY DESIGN SRL, avȃnd ca obiect de activitate
− ȋntre altele − cercetare științifică ȋn domeniul științelor sociale și ale
naturii, arhitectura și creația sanogenă etc.;

● 2009: la al 10-lea Congres Mondial de Semiotică din Coruna

(Spania), ales prin vot ȋn consiliul general al IASS-AIS ca reprezentant al
unei instituții cultural-științifice romȃnești (Institutul National de
Inventică);
● 2015: ales prin vot ca membru ȋn consiliul academic al
universității AKAMAI, funcție pe care o ȋndeplinește și ȋn prezent;
● 2017: la al 13-lea Congres Mondial de Semiotică de la Kaunas
(Lituania), ales prin votul adunării generale a AISS-AIS ca reprezentant
al semioticii romȃnești (ȋn calitate de președinte AROSS).
● 2017: profesor asociat la Facultatea de Filosofie și Știinţe
Social-Politice (ȋn urma deciziei de pensionare).
● 2021 − desemnat ca Cercetător Ştiinţific CP1 asociat la Centrul
de Economie Montană (CE-MONT), Vatra Dornei.

276
 II. ANEXE

Anexa 1
CURSURI ȊN CALITATE DE PROFESOR
susținute ȋn perioada 1981-2021

1. Discipline didactice
susţinute ca profesor în ȋnvăţământul liceal
― 1981-1985: Liceul Industrial nr. 3 Hunedoara (profil construcții)
― 1985-1990: Liceul Industrial nr. 5 Deva (profil auto)
Discipline predate:
● logică (clasa a IX-a)
● cunoștințe social-politice (clasa a X-a)
● economie politică (clasa a XI-a)
● filosofie (clasa a XII-a)
● istoria Romȃniei (clasele a IX-X-a)

2. Cursuri universitare susţinute în învăţământul superior:

Facultatea de filosofie şi ştiinţe social-politice
― departamentul de filosofie:
● semiotică şi aplicaţii ale metodei semiotice (anul 3 zi filosofie)
● semiotica limbajelor nonstandard (filosofie anul 3)
● logică filosofică (filosofie anul 4)
● filosofia creaţiei (anul 4 zi / master anul 2)
● metafilosofie (filosofie anul 4)
● metodica predării ştiinţelor socio-umane (cu studenți de la toate
specializările facultății)
― departamentul de comunicare și relații publice:
● aplicații ale semioticii în CRP (anul 3 zi)
● strategii de persuasiune (curs opțional: anul 3 zi)
● semiotica reclamei (master anul 2)
● semiotica aplicata în CRP (anul 3 ID)
― departamentul de asistență socială:
● hermeneutica formelor simbolice (anul 3 zi)
― departamentul de politologie:
● aplicații ale semioticii ȋn politologie (anul 3 zi / opțional)
― departamentul (facultatea) de psihologie și științe ale educației:
● hermeneutica discursului simbolic (anul 3 zi)
― școala doctorală a facultății de filosofie:
● conducător de doctorat (filosofie):
― semiotica culturii (anul 1)
― teorii ale interpretării (anul 1)

277
3. Cursuri susţinute ca profesor asociat la alte universităţi din ţară
■ Universitatea “Ștefan Lupașcu” din Iași:
― metafizică (an III )
― aplicaţii ale metodei semiotice (psihologie an IV)
‘ ― parapsihologie experimentală şi psihotronică (an II psihologie)
― psiihologiia cogniţiei (an I psihologie)
■ Universitatea de Medicină “Grigore T. Popa”din Iași:
● Facultatea de Medicină generală
― cursul facultativ de terapii complementare;
● Facultatea de Bioinginerie Medicală
― psihologia cogniţiei şi comportament uman (an III)
― filosofia creaţiei (an IV)
■ Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău:
― semiotica culturii (master litere an I)
― hermeneutica formelor simbolice (master litere an II)

4. Cursuri susţinute ca
profesor asociat în străinătate
■ AKAMAI UNIVERSITY USA (curs promovat online):
― biophotonic therapy.
― creative strategies

5. CURSURI & CONFERINȚE PERSONALE

SUSȚINUTE ÎN DIFERITE CONTEXTE DIN ȚARĂ ȘI STRĂINĂTATE
■ ANATECOR ȘI ALTE ASOCIAȚII PROFESIONALE
― fundamentele științifice ale terapiilor complementare
■ AROSS & BIOPHOTONIC SYNERGY DESIGN
― vindecarea de necunoaștere;
― vindecarea de netrăire;
― biofotonică și biorezonanță.

6. ACTIVITĂTI DE COORDONARE A LUCRĂRILOR ȘTIINȚIFICE ALE

STUDENȚILOR, MASTERANZILOR, DOCTORANZILOR
● Coordonarea a peste 25 de teze de doctorat, toate validate cu
calificative superioare.
● Membru în peste 30 comisii de doctorat, ȋn instituţii academice:
— Universitatea “Alexamdru I. Cuza” din Iași;
— Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” din Iași;
— Universitatea “Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca;
— Universitatea de Vest din Timişoara;
— Universitatea “Ștefan cel Mare” din Suceava,

278
 Anexa 2

● STAGII ACADEMICE ȘI PROFESIONALE

1. Burse de specializare-cercetare și
diseminare în străinătate

 1992 (1-20 iunie): stagiu de cercetare-specializare la Academia

de Ştiinţe Economice şi Politice "Panaitekos" din Atena (domeniul de
interes: semiotica discursului social-politic şi cultural), finanţat în cadrul
programului "TEMPUS" (Facultatea de Filosofie – departamenetul de
sociologie Iași & Universitatea Lyon France).
● 1999 (7-11 octombrie): urmare a bursei obținute de la Fundația
Deutsche Forschungsgemeinschaft (la recomandarea academicianului
Solomon Marcus), realizează un stagiu de pregătire / participare la cel de al
7-lea Congres Mondial de Semiotică: Sign Processes in Complex Systems:
Dresden, Germany, 7-11 October 1999.
 2000 (9-17 iunie): obține acordul de participare la Şcoala de
Vară organizată de Institutul pentru Studii Semiotice şi Structurale
(Imatra, Finlanda) cu tema: "Signs of Nations and History" (coordonată
de profesor dr. Eero Tarasti), Universitatea din Helsinki, în cadrul
programului "CONCEPT" (finanţat de Fundaţia Söros pentru o Societate
Deschisă).
 2001 (9-14 septembrie): urmează cursurile Şcolii Internaţionale
"Hierarchies of representation", Bolzano (Italia), cu o bursă oferită de
Istituto Mitteleuropeo di Cultura (Italia), prilej cu care prezintă
comunicarea „Language of the ‘living light’: a biophotonic approach”;
● 2001 (21-22 noiembrie); profesor invitat să susțină cursul:
Metodologii de interpretare ale discursului cultural și social-politic, la
Colegiul Invizibil Moldova, Chișinău.
 2002 (20-27 februarie): stagiu de cercetare-diseminare la
Barcelona (Spania) subvenţionat de Fundaţia WORLD DEVELOPMENT
ORGANIZATION (Munchen, Geneva, Barcelona), pentru realizarea unui
parteneriat de promovare a culturii romȃnești ȋn Europa și nu numai, prilej
cu care susţine conferința: “Symbolical Roots of the Romanian Culture”
și lansează volumul “Fundamentele valorii. Arhetipuri ale spiritului
romȃnesc” (ediția a 2-a).
 2004 (24 iulie): stagiu de cercetare / diseminare subvenţionat de
FUNDAŢIA ECOLONIA (Franţa), cu tematica: Ecologic systems of
human harmonization, în staţiunea HEZENNEL / Vosges (France), prilej
cu care susţine cursul From light to illumination, la Musee d’Art et de
Culture, Droiteval (Hennezel).

279
  2006 (15-18 iunie): stagiu de cercetare / diseminare finanțat
de Fundaţia Ecolonia France-Netherland, pentru participare la Festivalul
Internaţional “KOM EN VIER HET LEVEN!, EIGETIJDS FESTIVAL,
Vierhouten, Holland, prilej cu care susține cursul: From light to
illumination. A biophotonic modeling of human being.
 2006 (26-2 July): participă ȋn calitate de invitat la cursurile
Şcolii de Vară de la Skagen, “Language Beyond Power”, organizate de
Universitatea din Aalborg (Danemarca) & International Communicology
Institute (SUA), unde susține conferința: The Connection Energy: on the
harmonizing power of symbolical language, Skagen, 1 July, 2006.
● 2006 (8-15 iulie): stagiu de monitorizare la universitatea din
Bari, subvenționat de universitatea UAIC ȋn cadrul programului
ERASMUS-SOCRATES, prilej cu care susține conferințele publice:
― Signs of light: a biophotonic approach;
― Semiotics of light: on human archetypal roots;
 2007 (11-17 iunie): stagiu de cercetare / predare la
Universitatea din Helsinki, subvenționat în cadrul programului
ERASMUS-SOCRATES (UAIC & University of Helsinki) și de participare
la al 9-lea Congres Mondial de Semiotică: Understanding/
Misunderstanding (Helsinki & Imatra);
● 2010 (20-30 martie): schimb de experiențǎ la Universitatea
Sorbonne – Paris & Rene Descartes − Pantheon, subvenționat prin
programul de activități doctorale ale Universității « Al. I. Cuza” (FFSSP)
Iași, ȋn contextul căreia a participat / prezentat:
— Seminaire coordinee par le professeur Dr. Costin Miereanu (IDEAT,
Sorrbonne I) : Semiotique de la musique: une approche holographique ;
— Workshop avec professeur Dr. Marc Alain Descamp (Sorbonne V) :
Le language de la lumiere: resonances transpersonelles.

2. Profesor invitat (“INVITED GUEST”)

la manifestări științifice din străinătate

 1998 (13-15 mai): profesor invitat pentru susţinerea cursului

"Semiotica discursului simbolic", în cadrul Universităţii de Stat şi Colegiul
Invizibil, Chişinău, Republica Moldova;
 1999 (2-9 iulie): profesor invitat la lucrările Şcolii de Vară
"Creativitatea ca mod de viaţă" (pentru susţinerea ciclului de conferinţe
cu tema: Fundamentele creativităţii), organizate și finanțate la Hîrjauca
de Colegiul Invizibil şi Universitatea de Stat, Republica Moldova;
 2000 (11-12 decembrie): profesor invitat la Universitatea
"Eötvos Lorand", Budapesta, în cadrul programului de pregătire
doctorală coordonat de prof. dr. VILMOS VOIGT, pentru susţinerea
cursului : “Semiotic of cultural discourse”.
280
  2003 (20-27 august): invitat să participe în calitate de cursant şi
conferenţiar la Cursurile Şcolii de Vară ale Institutului Internaţional de
Biofizică, Neuss (Germania), cu tema: BIOPHOTONIC
FUNDAMENTALS, coordonată de Prof. Dr. Fritz-Albert Popp pentru:
— susținerea cursului: Therapy by light: biophotonic assumption;
— lansarea volumului: Signs of light: a biophotonic approach to
human (meta)pshysical fundamentals, Editura CRISTAL CONCEPT &
WDO, Iaşi & Geneva, 2003.
● 2005 (3-8 noiembrie): invitat de Austrian Association of
Homeopathy pentru a susține cursul “Homeopathy and Biophotonics:
towards a (meta)physics of health”, Viena, November 3-8, 2003.
 2007 (15-19 iulie): invitat să susțină un ciclu de conferințe cu tema
EMERGENȚE ALE “LUMINII VII”, organizat și finanţat de Compania
ARCADIA (Spania) and OTTO GROUP (Germania), prilej cu care:
― lansează cartea: “El poder de la luz. De la magia a la tecnologia”;
― susține conferința: “De la rezonatorul biofotonic la vestimentația luminii”.
● 2007 (24-28 octombrie): subvenția acordată de PLDC
(Professional Lighting Design Convention) Germany pentru:
― participare la International Light Association Congress și
susținerea conferinței (Londra): The «living light» matrix: a biophotonic
approach to the human harmony design;
― prezentare poster (ȋn colaborare cu Aritia Poenaru): The
"clothing of light": towards a healthy synergetic design.
● 2008 (15-19 iulie): invitație / subvenție din partea FLOS
International (via PLDC) pentru a participa la Tȃrgul International
HABITAT VALENCIA 2008 și a susține conferința: “Architecture of Light:
ecological & healthy houses”;
● 2013 (5 iulie-3 august): invitat / subvenționat de SIMARD
PHARMACY GROUP LTD. (Canada) să susțină la Toronto, Marathon,
Wawa etc. un ciclu de conferințe / ateliere de lucru / diseminare ȋn
domeniul optimizării umane și al terapiilor integrative, prin:
― conferințe sub egida «Therapy by light: biophotonic perspectives» ;
― lansarea volumului PLEA FOR AN INTEGRATIVE MEDICINE (Autor:
Ann-Marie Fenlon (lucrare coordonată ca dizertație de masterat ȋn cadrul
Universității Akamai USA, prefațată și ȋngrijită ȋn cadrul editurii
Performantica, colecția Performanțe semio-logice).
● 2014 (15-28 septembrie): finanțare ȋn cadrul programului
ERASMUS al Universității “Al. I. Cuza” pentru participare / contribuții la:
― al 12-lea Congres Internațional al IASS-AIS: New semiotics
between tradition and innovation, Sofia, Bulgaria, 15-22 septembrie 2014;
― METAMIND Conference of Academy of Culture, “Order in
Destruction and the Chaos of Order. Freedom”. Riga, Latvia, September
25-28, 2014.

281
 Anexa 3

I. CĂRȚI DE (CO)AUTOR PUBLICATE

ÎN DOMENII DE SPECIALITATE SAU / ȘI DE LARG INTERES
CULTURAL-ȘTIINȚIFIC

1. CĂRȚI DE AUTOR UNIC

1.1. Domeniul: filosofie și semiotică

1. Miturile creaţiei – lecturi semiotice, Editura Performantica,
Iaşi, 1995, 236 p. / Ediţia a 2-a revăzută şi adăugită, Editura
Performantica, 2005, 266 pagini, ISBN: 973-97076-2-9 (premiul „C.R.
Motru” al Academiei Romȃne 1997); ediţia a 2-a, 2006.
2. Introducere în filosofia creaţiei umane, Editura Junimea, Iaşi,
1999, 244 p., format A5, ISBN: 973-37-04515-6.
3. Întrebările filosofiei. Strategii metodico-semiotice de depăşire a
confruntărilor pentru care filosofia este piatră de încercare, volumul 1, vol.
Editura Cristal-Concept, Iaşi, 2001, 190 p., ISBN: 973-85180-1-6/
4. Teste-grilă şi strategii aferente, volumul 2, Editura
Cristal-Concept, Iaşi, 2001, 208 p. ISBN: 973-85180-1-6 /
973-85180-3-2. 973-85180-2-4;
5. Semiotics of light. An integrative approach to human archetypal
roots, English Edition, Cristal-Concept Publishing House & World
Development Organization, Iassy / Geneva, 2003, 322 pagini, format
academic, ISBN: 973-85180-5-9.
6. Signs of light: a biophotonic approach to human (meta)physical
fundamentals, English Edition,. Cristal-Concept Publishing House &
World Development Organization, Iassy, Geneva, 2003, 316 pagini,
format academic, ISBN: 973-85180-4-0.
7. La început a fost semnul. O altă introducere în semiotică, Editura
Performantica, Iaşi, 2004, 260 pagini, format A5, ISB N: 973 – 7994 – 68 – X.
8. De la întuneric la lumină. Semiotica ieşirii din păcatul originar, Editura
Performantica, 2005, 268 pagini, format A5, ISBN: 973-730-000-9.
9. Homo hominis lupus...? Spre o semiotică a discursului politic,
Editura Performantica, Iaşi, 2007, 244 pagini, format A5, ISBN: ISBN:
973 – 730 – 307 – 5.
10. Semiotica iubirii. Iniţiere în ştiinţa comuniunii, Editura
Performantica, Iaşi, 2007, 292 pagini, format A5, ISBN: 973-730-320-2,
978-973- 730-320-2, 292.
11. (Meta)fizica luminii: spre o hermeneutică a cosmologiei
eminesciene, Editura Performantica, 2017, 174 pagini, format A5,
ISBN: 978-606-685-131-2; 978-606-685-237-1.

282
 1.2. Domeniul:
optimizare umană, semio-logică & biofotonică

1 ● Terapia prin lumină: fundamente biofotonice ale medicinei

complementare, Cristal-Concept, ediţia a 2-a, Iaşi, 2003, 304 pagini,
format A5, ISBN: 973-85180-3-2
2 ● Tinereţe fără bătrȃneţe. Spre o terapie integrală: argumentele
biofotonicii, Editura Cristal-Concept, 2005; 218 pagini, format A5, ISBN:
973-730041-6.
3 ● Povestea “leului zburător”. Strategii ale terapiei integrale: implicaţii
biofotonice, Editura Performantica, Iaşi, 2005, 166 p., format A5, ISBN:
973-730-101-3.
4 ● El poder de la luz. De la magia a la technologia, Performantica & Il
Signo, Iaşi (Romania) & Madrid (Spania), 2007, 136 pagini, format A5,
ISBN: ISBN: 978 – 973 – 730 – 388 – 2.
5 ● Exogenous homeopathy. A synergetic therapy: the explanatory
contribution obiophotonics, Editura Performantica & Homeopathy for
Everyone, Iaşi (Romania) & Jaipur (India) / Philadelphia (SUA), 2011,
258 p., format A5, ISBN: 978-973-730-854-2.
6 ● Forţa vitală. Homeopatia Endogenǎ: explicațiile biofotonicii,
Performantica & Cristal-Concept, Iaşi, 2011, 253 pagini, format A5, ISBN
973-85180-9-1.

1.3. Domeniul:
eseuri de “hermeneutică analitică” & memorialistică

1. O cale a raţiunii către Dumnezeu? Editura Timpuri, Deva, 1990, 72 p.,

forma A6, ISBN: 973-9093-00-0.
2. Viaţă înainte vieţii ?, Editura Timpuri & Intercontempress, Deva /
Bucureşti, 1991, 128 p., format A6, ISBN: 973-9093-00-8.
3. Duhovnicul de taină. Simple secvenţe de viaţă, Editura
Cristal-Concept, 2004, 86 pagini, format A5, ISBN: 973-85180-7-5.
4. Alesei de lumină. Voalul ȋngerului (des)cȃntat, colecția „Manualul
Omului 1”, Performantica & Biophotonic Concept, Iaşi, 2014, 260 pagini,
format A5, ISBN: 978-606-685-132-9.
5. Trăire și sens. Atȃt de efemere, mărgelele de viață, colecția „Manualul
Omului 2”, Perfomantica & Biophotonic Concept: Iasi, 2015, p. 268,
format A5, ISBN: 978-606-685-131-2, 978-606-685-132-9.
6. − Prin Lumina Cuvântului, Ȋmpreună Ȋnvăţători. Editura ARITHEA Iaşi
2021, 356 pagini, format academic, ISBN: 978-606-94560-4-0.

283
2. CĂRȚI DE COAUTOR

2.1. Domeniul:
creato-logică, semiotică, biofotonică − optimizare umană

1. Orizonturi metodo-logice ale educării şi stimulării creativităţii, ȋn

vol. Logică şi educaţie, Petru Ioan, coord,, coautori: C. Sălăvăstru, O.
Ursache, C. Cucoș, I. Dafinoiu), Editura Junimea, Iaşi, 1994, pp.
153-186, ISBN: 973-37-0192-0.
2. Performantica – interferenţe, sinergii, confluenţe, în colaborare
cu Vitalie Belousov, Horia Neculai Teodorescu, Octavian Ungureanu,
Editura Performantica, Iaşi, 1996, 272 p., Stănciulescu, Traian D.:
capitolele 1,2,3, 14, pp. 6-64, pp. 255-268, format A5, ISBN:
973-970-76-8-8.
3. Tratat de creatologie (coordonator / autor prim), în colaborare
cu Vitalie Belousov, Ion Moraru, Editura Performantica, Iaşi, 1998, 526
pagini (din care semnate: 6-181; 511-. Moldova Iași, 1999, ISBN
(973-730-199-4; Ediția a 2-a, Editura Performantica, Iaşi, 320 pagini,
format A5, 978-973-730-199-4.
5. Metamorfozele luminii. Biofotonica, ştiinţă a complexităţii (autor
prim, în colaborare cu D.M. Manu), volumul 1, Editura Performantica,
Iaşi, 2000, 336 p., format academic; idem, ediţia a doua, Performantica,
Iaşi, 2001, ISBN: 973-98997-6-5; 973-98997-9-X.
6. Metamorfozele luminii. Introducere în teoria "laserilor biologici",
volumul 2 (în colaborare cu D. M. Manu), Editura Performantica, Iaşi,
2000, 316 pagini; idem, ediţia a 2-a revizuită şi adăugită, Performantica,
Iaşi, 2001, 374 p., format academic, ISBN: 973-98997-6-5;
973-98075-06-8.
5-6. Fundamentele biofotonicii, (în colaborare cu D. M. Manu),
Ediția sintetică, corectată și adăugită (vol. 1 + 2), prefață de acad.
Alexandru Bogdan, Editura Performantica, Iași, 2002, 630 pagini, format
academic, ISBN: 973-98997-6-5; ISBN : 973-8075-06-8.
7. Metamorfozele luminii. Fundamente biofotonice ale conștiinţei,
volumul 3 (în colaborare cu D.M. Manu), Editura Performantica, Iaşi,
2002, 236 pagini, format A5, ISBN: 973-8075-69-6.

2.1. Optimizare umană: semio-bio-fotonică

8. Homeopatie integrală. O (ne)convenţională sinteză,

coordinator / autor (în colaborare cu Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu),
Performantica, 2005; 350 pagini, pp. 7-10, 69-71, 205-329, 340-341;
ISBN: 973-730-013-0.

284
 9. Vestimentaţia luminii. Armonizarea sănătăţii prin “design
sinergetic” (în colaborare cu Aritia Poenaru), Editura Performantica, Iaşi,
2006, 200 pagini, format A5, ISBN: 973-730-143-9.
10. Vestimentaţia biofotonică: o şansă pentru sănătatea umană
(coordonator & coautor: în colaborare cu: Aurelia Grigoriu, Marlena Pop,
Aritia Poenaru), Editura Performantica, Iaşi, 2008, 458 pagini, format
academic, ISBN: 978 – 973 – 730 – 517 – 6
11. The clothing of light: towards a Synergetic Fashion Design,
coordonare + prefaţă, ALBUM. Editura Performantica, Iaşi, 2008, 58
pagini (color), format A 4, ISBN: 978 – 973 – 730 – 518 – 3
12. The language of the "Living Light": emergent biophotonic
applications (co-authored with Aritia D. Poenaru), Ediție ȋn limba engleză,
Editura Perfomantica & Biophotonic Concept: Iasi, format A5, p. 160,
ISBN: 978-606-685-230-2.
13. Ȋmpreună, cerul și pămȃntul. Mic tratat de ȋnțelepciune
iubitoare (coautor: Aritia D. Poenaru), Colecția „Manualul Omului 3”,
Perfomantica & Biophotonic Concept: Iasi, 2016, format A5, 268 p.,
ISBN: 978-606-685-131-2 , ISBN: 978-606-685-132-9
14. Jubileu XX: Institutul Național de Inventică, (coautori: Boris
Plahteanu, Nicolai Eugen Seghedin, Mircea Frunză, Traian D.
Stănciulescu), Performantica, Iași 2016, ISBN 978-606-685-473-3
15. Jurnalul de la Săcărâmb. Trepte ale Luminii Vii: Şcoala de Iniţiere
"ARITHEA", (coautor Shanti Nilaya), Editura Performantica Iaşi, 2017, 224
pagini, format academic, ISBN: 978-606-685-131-2; 978-606-685-530-3.
16. In nomine mentis, anima (coautor Shanti Nilaya), Editura
Arithea, Iaşi, 2018, 146 pagini, format A5, ISBN: 978-606-685-131-2
17. Ierarhiile luminii. Conexiuni (meta)fizice, volumul 1, (coautor
Paul Constantinescu), Editura Arithea Iaşi, Iaşi, 2019, format academic,
294 pagini, ISBN: 978-606-94560-3-3.

II. CURSURI UNIVERSITARE PUBLICATE

1) Semiotica aplicată la comunicarea publică, ȋn vol.: Comunicare

publică și asistență socială, Curs pentru secția “Ȋnvățămȃnt deschis la
distanță” (IDD), anul II (semestrul 1), coordonator Constantin
Sălăvăstru,: Editura Erota, Iasi, 2001, pp. 4-68 (64 pagini), format
academic. document intern.
2) Metodica predării ştiinţelor sociale, în vol. Filosofie şi Ştiinţe
politice, Curs Universitar IDD, anul III, sem. 2, coord. Petru Bejan, Editura
Universitǎţii “Al. I. Cuza”, Iaşi, 2004 / , pp. 399-473 (74 pagini), format
academic; Editia a 2-a: Didactica specialității, ȋn volumul:
Psihopedagogie, Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, ID,
Editura Universitǎţii “Al. I. Cuza”, 2009, pp. 5-87, format academic,
285
 3) Semioticǎ generală, în vol.: Comunicare socială şi relaţii publice, an.
II sem. 1 (curs universitar, ediţia 2004), coord. Petru Bejan, Editura Universtitǎţii
“Al. I. Cuza”, pp. 177-257 (80 pagini), DOCUMENT INTERN.
4) Semiotica discursului politic, an. IV sem. 1 (curs universitar, ediţia
2004), coord. Petru Bejan, Editura Universitǎţii “Al. I. Cuza”, pp. 177-257.
5) Aplicații ale semioticii ȋn PR și publicitate, Comunicare socială
și relații publice (vol. X), coord. Petru Bejan, Editura Universtitǎţii “Al. I.
Cuza”, 2009, pp. 47-87 (40 pagini), format academic, DOCUMENT
INTERN.

III. EDITURI ȊN CARE AU FOST PUBLICATE CĂRȚILE /

STUDIILE DE REFERINȚĂ DIN ȚARĂ ȘI STRĂINĂTATE

■ EDITURI NAȚIONALE
● EDITURI ACREDITATE CNCSIS :
Editura Universității “Alexandru I. Cuza” Iași
Editura “Junimea” Iași
Editura “Institutul European” Iași
Editura “Performantica” Iași
Editura “Moldova” Iași
Editura “Pim” Iași
Editura “Ştefan Lupaşcu”

● ALTE EDITURI NAȚIONALE

Editura „Erota”, Iaşi
Editura “Cristal-Concept” Iași
Editura “Arithea” Iași
Editura “Timpuri” Deva
Editura “Intercontempress” București

■ EDITURI INTERNAȚIONALE
(ȋn care au fost publicate cărțile / studiile de autor)
● Medimond Monduzi International Proceedings, Italy
● NBU Publishing House & IASS Publications, Finland
● Homeolinks Publishers, Netherland
● World Development Organization, Geneva, Switzerland

■ PARTENERIATE EDITORIALE
cu edituri și instituții publicistice din străinătate
● Cristal-Concept Publishing House & World Development
Organization, Iassy / Geneva, 2003, 322 pagini, format academic,
ISBN: 973-85180-5-9.
● Performantica Publishing House of Printing & Il signo (Madrid).
286
 Anexa 4

I. STUDII APĂRUTE ȊN VOLUME PUBLICATE ÎN ȚARĂ

1982
1. Postulate consonantiste în creaţia umană, în: I. C. Drăgan
(coordonator), Omagiu lui Ștefan Odobleja, Editura Nagard, Milano,
1982, pp. 68-74.
1986
2. Vers une dialectique de la création humaine. Introduction a une
théorie generale du devenir, în volumul: Filosofia şi problematica lumii
contemporane, Editura Universităţii "Al. I. Cuza", Iaşi, 1986, pp. 131-137.
1987
3. Creaţia ştiinţifică, între logic şi istoric, în: Petru Ioan
(coordonator), Cunoaştere, eficienţă, acţiune, Editura Politică, Bucureşti,
1987, pp. 110-125.
1989
4. Dinamica actului creator, în: Petre Dumitrescu (coordonator),
Coordonate ale gîndirii filosofice şi social-politice româneşti
contemporane, Editura Junimea, Iaşi, 1989, pp. 30-47.
1994
5. La génèse du langage dans la perspective semio-logiques, în:
Limbaje și comunicare, Editura Institutului European, Iaşi, 1994, pp. 190-195.
1996
6. Despre geneza numelor divine, în volumul: Semiologia culturii,
Editura Universităţii Bacău, 1996, pp. 74-85.
7. Geneza proceselor neuro-psihice din perspectiva teoriei
"laserilor biologici", în colaborare cu D.M. Manu, în volumul: Petre
Brânzei: in memoriam, Editura Psihomnia, Iaşi, 1996, pp. 41-50.
1997
8. Triada semiotică în perspectiva analizei lingvistice, în: Limbaje şi
comunicare (vol. II), Editura Institutului European, Iaşi, 1997, pp. 285-281.
1998
9. Despre semnele minciunii, studiu introductiv la: J. A. Barnes,
Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iaşi, 1998, pp. 5-91.
1999
10. Despre semnele trădării, studiu introductiv la: Casamayor,
Arta de a trăda, Editura Institutului European, Iaşi, 1999, pp. 5-37.
2001
11. "Unitatea esenţială": o viziune trialectică asupra lumii, în:
Petru Ioan (coordonator), Ştefan Lupaşcu, un gânditor pentru mileniul trei
(volumul 1), Editura "Ştefan Lupaşcu", Iaşi, 2001 (pp. 129-141).
287
 12. Stânca, trandafirul, ideea: un model triadic al creativităţii (în
colaborare cu G. D. Stănciulescu), în: Petru Ioan (coordonator), Ştefan
Lupaşcu, un gânditor pentru mileniul trei (volumul 1), Editura "Ştefan
Lupaşcu", Iaşi, 2001 (pp. 191-199).
2004
13. The emergent creativity: explanatory scientific contribution, în
volumul: INVENTICA, PERFORMANŢĂ ŞI CREATIVITATE TEHNICĂ
2004, Editura Performantica, pp. 92-106, ISBN: 973-7994-67-1.
2005
14. Despre consonanţele unei admirabile întâlniri, în volumul:
CITIUS, ALTIUS, FORTIUS: OMAGIU PROFESORULUI VITALIE
BELOUSOV LA 75 ANI, Editura Performantica, Iaşi, 2005, pp. 5-20;
15. Duhovnicul de taină, în volumul: AVVA GHELASIE, cuvîntătorul
de Dumnezeu, Editura Platyterra, Bucureşti, 2005, pp. 383-389.
16. “Asupra unei teze de doctorat”, Adenda V, în volumul: Calinic
Botoşăneanul, Logica trinităţii, Editura GEDO, Cluj Napoca 2005, pp.
256-273.
2006
17. Viaţa ca operă sau despre nevoia “veşnicei întoarceri”, în
volumul: Omul şi Profesorul. Omagiu, Anca Munteanu (coord.), Editura
Augusta, pp. 124-142, Timişoara, 2006.
2007
18. Transpersonal phenomena in the sphere of human creation,
în: Munteanu, A.,(coord.), Noi interogații în istoria psihologiei din
perspectiva paradigmei transpersonale, Editura EuroBit, Timişoara,
2007, pp. 42-68, ISBN 978-973-620-293-3.
2008
19. "Semiotica iubirii. Orizonturi transpersonale ale comuniunii
umane", ȋn vol. Identitate și integrare pe calea transpersonală, Volum 6,
Editura Eurobit, Timisoara, 2008, pag. 93-123, ISBN 978-973-620-394-7;
2009
20. „Învăţătorul de suflet” sau despre sensurile unei astrale
întâlniri, în: Marin Diaconu (coord.), Modelul cultural „Noica”, Fundaţia
Naţionala pentru Ştiință şi Artă, București 2009, pp. 568-577.
21. La lumiere archetipale: une matrice transpersonnelle de la
creation roumaine , ȋn volumul : Au-dela des apparences. Etudes dans la
perspective d'un nouveau pardigme de la conaissance, Volum 7, Editura
Eurobit, Timisoara, 2009, pag. 129-157, ISBN 978-973-620-517-0.
2010
22. Despre semnele unei stelare întâlniri, în volumul: “Întâlniri cu
SOLOMON MARCUS”, coord. Lavinia Spandonide & Gheorghe Păun,
Editura Spandigino, Bucureşti, 2010, ISBN: 978-606-92456-1-3, pp.
1179-1192.
288
 23. Vibrȃnd, aripa... Despre consonanțele unei admirabile întâlniri, în
volumul: “VITALIE BELOUSOV: Creatorul școlii de inventicǎ la 80 de ani”,
Editura Performantica, 2010, ISBN; 078-973-730-698-2, pp. 9-30.
24. Puterea terapeuticǎ a descântecului: o interpretare
semio-logicǎ, în volumul: „Reflexii din cealaltǎ parte a cunoașterii, Anca
Munteanu, Iuliana Costea, Adrian Jinaru (coordonatori), Editura Eurobit,
Timisoara, 2010, ISBN: 978-973-620-662-7, pp. 78-105.
25. Lumina arhetipalǎ: o matrice transpersonalǎ a creației
românești, în colaborare cu Aritia Poenaru, Dincolo de aparențe. Studii
din perspectiva unei noi paradigme în cunoaștere, Editura Eurobit,
Timișoara, 2010, ISBN: 978-973-620-632-0, pp. 141-156
2011
26. Despre lumina spiritului creator, în vol. Boris Plahnteanu, Un
nume pentru Mâine, Editura Performantica, Iaşi, 2011, ISBN, 978-973-
730-881-8, pp. 11-22
2013
27. Trupul cuvântului, capitol în volumul: Sub semnul creativității,
autor Aurel Brumă. Editura Performantica, Iasi, 2013, ISBN:
978-606-685-035-3, pp.
2014
28. The language of the living light: Romanian Emergent
Solutions for Conserving the Conection Energy, ȋn colaborare cu Aritia
Poenaru, vol. From thought to act. Semiotic perspectives (editors D,
Cmeciu, TD Stănciulescu), Performantica: 2014, Colecția Performanțe
Semio-Logice, pp. 205-225, ISBN: 978-606-685-159-6
29. By “language of light” communion: on the perenity of the
Romanian archetypes: from archaic intuition to scientific rationality, ȋn
colaborare cu Aritia Poenaru, vol. From thought to act. Semiotic perspectives
(editors D, Cmeciu, TD Stănciulescu), Performantica: 2014, Colecția
Performanțe Semio-Logice, pp. 205-225, ISBN: 978-606-685-159-6
2015
30. Rostirea românească. Arhetip al spiritului de neam, ȋn vol.
Pietre de hotar românesc (Col. Adrian Constantin, editor), Editura
Militară, București, 2015, pp. 168-185.
2016
31. Homeopatia exogenă, o emergentă contribuție românească:
de la consonantism la biofotonică ȋn: Nicolae Popescu, Psihosomatica
consonantistă. Contribuția doctorului Ștefan Odobleja adusă conceptului
de psihosomatică, Editura Universitaria, Craiova, 2016, ISBN
078-606-14, pp. 86-114.
32. Altfel, despre puterea liberului ales, coord., Simona
Modreanu, IN MEMORIAM: Tiberiu Brăilean, Editura Junimea, Iași,
2016, pp. 135-150.
289
 2017
33. Values of the living light: "Arithea Project", a semiotic approach,
în: N. Râmbu, E. Zaiţev (coord.), Memorie axiologică şi Weltanschauung,
Editura Universităţii "Al. I. Cuza", Iaşi 2017, ISBN: 978-606-714-373
2020
34. Prin darul ȋnvăţătorului de minte şi inimă, simplă poveste de
viaţă, ȋn volumul: In memoriam Teodor Dima (eds. Eugen Huzum,
Cătălina D. Răducu), Editura Academiei Române, București, 2020, pp.
43-69, ISBN 978-973-27-3259-5
35. „Limbajul “luminii vii”, măsură a conştiinţei umane: explicaţii
semio-bio-fotonice” (coautor Shanti Nilaya), ȋn A. Hriţuleag, Liviu A.
Măgurianu (coord.), Paradigma conştiinţei. Abordări multi şi
interdisciplinare. Concepte, teorii şi practici, Editura Pro-Universitaria,
Bucureşti, 2020, pp. 11-56, ISBN: 978-606-26-1261-0
2021
36. Sensuri ale unei sortite comuniuni: ȋmpreună gândurile,
cuvintele, cărţile... viaţa, ȋn vol. omagial „Ȋnalt Prea Sfinţia Sa
CALINIC BOTOŞĂNEANUL − o personalitate la trecerea dintre
milenii”, Editura Crimca, Suceava, 2021.
2022
37. Sensuri transdisciplinare ale „luminii vii”, (co-autor Shanti Nilaya),
ȋn vol. „Basarab Nicolescu 80 − Omul cosmodern” (coord. S. Modreanu, F.
Pasquier) Junimea, Iasi, 2022, pp. 463-483, ISBN 978-973-37-2525-1
38. Coordonator şi semnatar de capitole ȋn vol. Petru Ioan: o viaţă
de om. ȋnchinată cărţilor şi celor ce le studiază (Editura „Ştefan Lupaşcu”
& „Arithea” Iaş, 2022, pp. 5-10., ISBN: 978-973-7814-34-0.

Ȋmpreună ȋnvăţători: 145 ani

― Petru Ioan sau logica din varii perspective, pp. 55-57;
― Bilanţul unei incursiuni politologice, pp. 117-125;
― Direcţii ale interpretării inculcate analizei de tip „situaţional”, pp. 125-128;
― Un amplu şi pilduitor excurs prin lumea filosofilor şi-a filosofiilor, pp. 157-166;
― Parcursuri ale interpretării ȋn câmpul cunoaşterii şi-al exprimării nu
doar discursive, pp. 181-184.
290
II. STUDII PUBLICATE ȊN VOLUMELE COLECTIVE ALE UNOR
MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE (INTER)NAȚIONALE DIN ROMÂNIA

1996
1 ― Puterea "cuvântului-lumină", volumul 2 al Conferinţei
Internaţionale pentru Terapii Complementare din România, Ediția 1,
Arad, 1996 (pp. 1-20)
1997
2 ― Realitatea magicului, de la intuiţia arhaică la raţiunea
ştiinţifică, compendiul Conferinţei Internaţionale pentru Terapii
Complementare din România, Ediția a 2-a, ARAD (1997, pp. 30-39).
3 ― Puterea luminii: perspectiva biofotonicii cu privire la relațiile
dintre terapiile alopate şi cele complementare, în colaborare cu D.M.
Manu, volumul Conferinţei Internaţionale pentru Terapii Complementare
din România, Editia a 2-a, ARAD (1997, pp. 15-29).
2000
4 ― Tradiţii ale practicilor terapeutice româneşti: premise pentru
o medicină integratoare volumul Conferinţei Internaţionale pentru Terapii
Complementare din România, ediția a 4-a, ARAD, 2000, pp. 217-234).
2001
5 ― Lumina și Sunetul, semne de putere magică, ȋn compendiul:
Lucrările celei de-a V-a ediții a Conferinței Internaționale de Terapii
Complementare, “Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2001, pp. 32-50
2002
6 ― “Energy” & “Lignum Vitae”: o alternativă de optimizare
integrală, volumul Conferinţei Internaţionale pentru Terapii
Complementare din România, ARAD 20022002, pp. 197-224.
7 ― Terapia prin sublimare: despre alternativele ieşirii din tragic (în
colaborare cu George D. Stănciulescu), volumul Conferinţei Internaţionale
pentru Terapii complementare din România, ARAD 2002, pp. 225-248)
2004
8 ― The emergent creativity: explanatory scientific contribution, în
volumul: INVENTICA, PERFORMANŢĂ ŞI CREATIVITATE TEHNICĂ
2004, Editura Performantica, pp. 92-106, ISBN: 973-7994-67-1.
2005
9 ― Interacţiuni neconvenţionale: contribuţiile explicative ale biofotonicii,
în vol.: Provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului XXI,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005, ISBN 973-663-1745.
10 ― Sublimarea creatoare: alternative ale optimizării umane (în
colaborare cu G.D. Stănciulescu), în: Ecoinvent 2005, Lucrările celei de
a XVII-a Conferinţe Internaţionale de Inventică “ Cercetări şi Tehnologii
Inovative Performante” , ISBN 973-730-077-7, pp. 287-299.
291
 2006
11  Două secole de aşteptare: de la homeopatia clasică la
homeopatia transpersonală. O perspectivă biofotonică, în: Compendiul
lucrărilor Conferinţei Internaţionale de Terapii complementare şi
Alternative, ANATECOR, Arad, Editura “Vasile Goldiş” University Press,
Arad, pp. 225-246.
12  Novofobia: strategii de terapie (ne)convenţională (în colaborare
cu George D. Stănciulescu), în: Compendiul lucrărilor Conferinţei
Internaţionale de Terapii complementare şi Alternative, ANATECOR, Arad,
Editura “Vasile Goldiş” University Press, Arad, pp. 225-246.
13  In the beginning it was the symbol: on the harmonizing power
of semiotics, în volumul: “Semiotics beyond limits. The proceedings of
first international conference of AROSS”, Editura ALMA MATER,
Universitatea Bacău, 2006, ISBN 1842-6409, pp. 51-70
14  Luxonics, the science of light and sound symbolical language, în
colaborare cu George D. Stănciulescu, în volumul: “Semiotics beyond limits. The
proceedings of first international conference of AROSS”, Editura ALMA MATER,
Universitatea Bacău, 2006, ISBN 1842-6409, pp. 681-692.
15 ● Arhetipuri ale creaţiei româneşti, în volumul: Lucrările
Simpozionului “Bazele performanţei şi inventica”, în cadrul “Zilelor
Academice Ieşene”, 9 septembrie 2006, Editura Performantica, 2006
(ISBN:973-730-244-3; 978-973-730-244-1), pp. 120-144.
16 ● Teama de nou şi creativitatea (în colaborare cu George D.
Stănciulescu), în volumul: Lucrările Simpozionului “Bazele performanţei
şi inventica”, în cadrul “Zilelor Academice Ieşene”, 9 septembrie 2006,
Editura Performantica, 2006 (ISBN:973-730-244-3;978-973-730-244-1),
pp. 79-92;
17 ● “Dressing of light”: strategies for human health optimization
by clothing design, în colaborare cu Aritia Poenaru, POSTER, Lucrările
Simpozionului “Bazele performanţei şi inventica”, în cadrul “Zilelor
Academice Ieşene”, 9 septembrie 2006, Editura Performantica, 2006
(ISBN: 973-730-244-3; 978-973-730-244-1), pp. 79-92;
18 ● Optimizarea sănătăţii prin “vestimentaţie sinergetică”:
contribuţiile biofotonicii, Securitatea şi apărarea spaţiului sud-est
European, în contextual transformărilor de la începutul mileniului III.
Acţiuni energo-informaţionale, Editura Universităţii Naţionale de Apărare
“Carol I”, 2006, pp. 170-181 (ISBN: 978-973-7854-35-3).
19 ● Pleading for a “clothing of light” (în colaborare cu A.
Poenaru), în volumul: “Salonul Internaţional al Invenţiilor. Cercetării şi
Transferului Tehnologic”, INVENTICA 2006”, Editura Performantica, Iaşi,
pp. 23-35, ISBN: 973-730-231-1; 978-473-730-231-1

292
 2007
20  Paranormal energo-informational phenomena in the sphere
of creativity, în volumul: Spațiul sud-est european în contextul
globalizării. Secțiunea 12. Acțiuni energo-informaționale, Editura
Universității Naționale de Apărare Carol 1, 2007, ISBN
978-973-663-551-0; ISBN: 978-973-663-528-1; pp. 222-235.
21  Formele vestimentare, premisă a sănătăţii umane, în
colaborare cu Aritia Poenaru, în vol. Lucrările celei de XIX-a Conferinţe
Internaţionale de Inventică, Editura Performantica, 2007, pp.
22  Synergetic Fashion Design: principii ale unei „vestimentații
a luminii”, în colaborare cu Aritia Poenaru, în vol. Lucrările celei de XIX-a
Conferinţe Internaţionale de Inventică, Editura Performantica, Iaşi, 2007.
23  Resurse sanogenetice ale unei “vestimentaţii a luminii” (în
colaborare cu Designer-arhitect drd. Aritia Poenaru), pp. 639-639,
Volumul Conferinţei Internaţionale de Textile, Iaşi, 2007.
24  Geometria sacră: efecte armonizatoare ale formelor
arhetipale, pp. 459-469.
Volumul celei de-a XI-lea Conferinţe Internaţionale ANATECOR, Arad,
2007, Vasile Goldiș University Press, ISBN, (13)978-973-664-150-3
25 ● Ştiinţa cerului şi a pământului, în vol. PĂMÂNTUL, sursa
energetică a florei şi faunei pentru sănătatea omului, Editura
Dacoromană, Bucureşti, 2007, pp. 30-33, ISBN 973-7782-29-1
2008
26  The energo-informational power of language: a biophotonic
explanation, pp. 223-232, Volumul: SECURITATE ŞI APĂRARE ÎN
UNIUNEA EUROPEANĂ, STRATEGII XXI, secţiunea XIII, Acţiuni
energo-informaţionale, Editura Universităţii de Apărare CAROL I,
Bucureşti, 2008, ISSN:1844-1035
27  The connection synergy: towards a theory of the universal
“light of love”, Volumul “INVENTICA 2008” (Conferinţa Internaţională
Jubiliară de Inventică), Editura Performantica, Iaşi, 2008, ISBN;
978-973-730-491-9.pp. 337-349
2009
28 ● Paradigmele creatoare ale transmodernităţii, de la sinergia
efectelor la energia de conexiune, The 13-th International Conference
INVENTICA 2009, Performantica, Iaşi, 2009, pp. 161-173.
29 ● Conservarea energiei de conexiune: strategii biofotonice
pentru ieşirea din criza de sănătate, în: Volumul ANATECOR: A XIII-a
Ediţie a Conferinţa Internaţională de Terapii Complementare şi
Alternative, Arad, 9-11 octombrie 2009, pp. 480-501.
30 ● Les archetypes de la lumiere dans la culture Roumaine, (în
colaborare) Lucrările conferinței Asociaţiei Europene de Psihologie
Transpersonală, vol. 1, Timişoara, 2009.
293
 31 ● The transmodern turn: A Plea for a Semiotic of Light, în:
Transmodernity: Managing global communication, Procedings of the
2-nd International Conference of AROSS (Editors / Coord.): Doina
Cmeciu, Traian D. Stănciulescu), Editura Alma Mater, Bacău, ISSN:
184206409, pp. 147-157
32 ● The Hierarchies of Light. A Transmodern Approach on the
Body-Soul-Spirit Complex, (în colaborare cu G.D. Stănciulescu), în:
Transmodernity: Managing global communication, Procedings of the 2-nd
International Conference of AROSS (Editors / Coord.): Doina Cmeciu, Traian
D. Stănciulescu), Editura Alma Mater, Bacău, ISSN: 184206409, pp. 157-166.
2010
33 ● Conservarea energiei de conexiune, strategie novatoare
pentru iesirea din crizǎ, Volumul European Exhibition of Creativity and
Innovation, EUROINVENT, Tehnopress, Iași, 2010, ISBN:
978-073-702-769-6, pp. 215-228.
34 ● Terapia distală: o emergentă explicație a "comuniunii prin
lumină", The 14-th international conference "Inventica 2010", Editura
Performantica, Institutul Național de Inventică, Iași, 2010, ISBN:
978-973-730-719-4, pp. 559 – 583.
35 ● De la terapia distalǎ la Proiectul “CURCUBEU”: o emergentǎ
explicație a comuniunii prin luminǎ, Volumul ANATECOR Compendiul
lucrǎrilor celei de a XIV-a Conferințe Internaționale de Terapii
Complementare și Alternative, Arad 8-10 octombrie, 2010, Editura
Tiparnița, Arad, ISBN 978-606-92466-1-2, pp. 340-380.
2011
36 ● The exogenous homeopathy: an explanation frame for the
biophotonic resonator effects (în colaborare), The 15-th International
conference "Inventica 2011", Editura Performantica, Institutul Național de
Inventică, 2011, ISSN: 1844-7880, pp. 394-413.
37 ● Exogenous homeopathy: an emergent Romanian
contribution to human health optimization (în colaborare), ANATECOR,
2011, A 15 editie a Conferintei Internaţionalte de terapii complementare
și alternative, Arad, 7-9 2011, Editura Tiparniţa, Arad, ISBN
978-606-92983-6-7, pp. 106-157
2012
38 ● Forme arhetipale ale creaţiei româneşti: implicaţii ale „luminii
vii”, în volumul: Lucrările Simpozionulului Internaţional KREATIKON
2012, Ediţia a 9-a, Editura PIM, 2012, pp. 397-404, ISBN 2068-1372.
39 ● The creative resonance : on the language of ethnical values. In
Volumul : The 16-th international Conference « INVENTICA 2012 » , Editor
Boris Plahteanu, Performantica, Iasi, pp. 430-453, ISSN 1844-7880.

294
 40 ● Proiectul CURCUBEU sau despre puterea armonizatoare a
Cuvântului-Gând, în : Compendiul lucrărilor celei de a XVI-a Conferințe
Internaţionale de Terapii Complementare și Alternative. Arad, 5-7 octombrie,
2012, Editura Tiparniţa, pp. 670-700, ISBN : 978-606-8422-03-9.
41 ● Homeopatia exogenă, o emergentă contribuție românească:
de la consonantism la biofotonică, în: Volumul “Ștefan Odobleja.
Eternitate la timpul prezent”, Lucrările celui de al treilea simpozion
ȘTEFAN ODOBLEJA 2012, Editura Fundația “Ștefan Odobleja”, Turnu
Severin, 12-14 octombrie 2012, pp. 68-97.
2013
42 ● The healthy power of the word: from magic sign to innovatory
explanation of biophotonics, Volumul KREATIKON: creativitate – formare
– performanţă, Ediţia a X-a, coord. Mariana Caluschi, Iulia Mihaela Mihai,
coordonatori, 5-6 aprilie 2013, Iaşi, Editura PIM. Iaşi 2013, ISBN:
2068-1372, pp. 21-30.
43 ● On the creativity of semiotic methodology, in: Proceedings
of the 17th international conference “Inventica 2013", Editura
Performantica, Iaşi, 2013, ISSN: 1844 – 7880, pp. 569-584.
2014
44 ● Unind cerul și pământul, pași către o altă armonie,
Compendiul lucrărilor conferinței internaționale de terapii complementare
și alternative. Arad 26-28 septembrie 2014, Editura Tiparnița, format A5,
ISBN 978-606-8422-3, non BDI. pp. 313-321.
45 ● Post festum: ȋnvățături de adȃncă ȋnălțare (în colaborare cu Aritia
D. Poenaru), pp. 322-332, Compendiul lucrărilor conferinței internaționale de
terapii complementare și alternative. Arad 26-28 septembrie 2014, Editura
Tiparnița, format A5, ISBN 978-606-8422-3.
2015
46 ● Fenomene paranormale în creația umană, volumul
simpozionului “Kreaticon. Creativitate - Formare – Performanta”, Editura
Pim, Iași, ISSN 2068-1972, pp. 30-37.
47 ● Paranormal phenomena in the sphere of creativity: possible
(un)conventional explanations, Volumul Inventica 2015, Editura
Performantica, 2015, pp. 81-95. ISSN 1844-7880
48 ● "ARITHEA PROJECT": by living light, an emergent
Romanian contribution to human well-being, Compendiul Lucrărilor celei
de a XIX-lea Conferințe Internaționale de Terapii Complementare, 9-11
octombrie, Arad., Editura Universității Vasile Goldiș, pp. 214-245.
49 ● Sunet și lumină. Emergențe românești, împreună (în
colaborare cu Alexandru Măruță), Compendiul Lucrărilor celei de a
XIX-lea Conferințe Internaționale de Terapii Complementare, 9-11
octombrie, Arad, Editura Universității Vasile Goldiș, pp. 246-263.
295
 2016
50 ● The creative sublimation: "living light" paths towards a
human wellbeing, Lucrările celei de a XX-a Conferințe Internaționale
"Inventica 2016", Editura Performantica, 2016, pp. 125-136.
51 ● Ȋnvățȃnd să privim ȋnainte, noima..., Lucrările celei de a XX-a
Conferințe Internaționale de Terapii Complementare, Arad 2-4 decembrie
2016, Editura Tiparnița, Arad, ISBN: 8-606-8835-05-1, pp. 622-655.
2017
52 ● Values of the living light: "Arithea Project", a semiotic
approach, în: N. Râmbu, E. Zaiţev (coord.), Memorie axiologică şi
Weltanschauung, Editura Universităţii "Al. I. Cuza", Iaşi 2017, pp. , ISBN:
978-606-714-373-7
53 ● Educativ, alternative de a face pentru a fi, ȋn vol. Alternative
educaționale viabile. Integrarea elevilor cu cerințe educaționale speciale,
eds. S. Volmer, C.V. Taraș, L. Banu, Editura Performantica, Iași, ISBN
978-606-685-553-2, pp. 3-6.
2019
● Volumul colectiv Bune practici în educația incluzivă, coord. Ștefania
Volmer, Editura Performantica, 2019, Iași, pp. 7-12, ISBN 978-606-685-647-8:
54. Întru coborârea semnelor în Agora, Excelenţa Românească
(prefaţă), pp. 5-8.
55. Educaţia incluzivă, oportunitate a timpului de azi pentru timpul
de mâine, coautor Shanti Nilaya (pp. 16-22).

III. STUDII APĂRUTE ÎN VOLUME ŞI REVISTE DIN STRĂINĂTATE

1997
1. The Light of the Word (Ontogenetical Hypostasis of the
Religious Metaphor), Papers Prepublished by LAUD, 1997, A 379,
Duisburg, Germany, pp. 2-32.
2000
2. Towards a "semiotic of light": some unconventional hypotheses
of biophotonics, in: "Commentationes in Honorem THOMAS A. SEBEOK
Octogenarii A.D. MM Editae", International Semiotics Institute, Imatra,
2000, pp. 133-141.
2001
3. Creative resonance: on the language of ethnical values, in:
"Abstracts of the papers presented at the International Congress of
Semiotics", Imatra, 2001, pp. 208-232.
4. Les signes de la lumiere: hypothèse sur l'unité historique de
la connaissance, in: "Semiotica", Journal of the International

296
Association for Semiotic Studies, Mouton de Gruyter, Berlin, NY, nr.
3/4, 2001, pp. 295-318.
5. Les metamorphoses du mot: une approche semiotique du
complexe nature-culture, In: Walter Schmitz (editor), Sign Processes in
Complex Systems: The Proceedings of the Seventh Congress on the
International Association for Semiotics Studies, 1999, Dresda, Mouton
de Gruyer, Berlin New York, 2001, pp. 11-20.
2003
6 ● Semiotics of Light: an Integrative Vision on Human
(meta)Physical Roots, Papers of the International Summer Institute for
Semiotic and Structural Studies, June 8-13, 2003, Imatra, Finland, pp.
162-166.
7 ● “Babel Language”: Stages of Sign, from Nature to Culture,
Papers of the International Summer Institute for Semiotic and Structural
Studies, June 8-13, 2003, Imatra, Finland, pp. 166-173.
2004
8 ● Homeopathy and biophotonic (part I). A meta)physical
approach to the life principle, în: HOMEOPATHIC LINKS Olanda):
volume 17 / 2004, pp. 248-256.
2005
9 ● Papers of International Summer School for Semiotic Studies,
ISI, Imatra, 2005:
10 ● The “semiotic graph”: towards an integrative methodology,
pp. 160-167;
11 ● The myth of (re)building the wor(l)d unto light: from archetypal
to modern semiosis (în colaborare cu Doina Cmeciu): pp. 58-65;
12 ● Open, Sesame! biophotonic hypotheses on the power of
magical signs; pp.156-160
2006
13 ● The therapeutic power of exorcism: a semio-logical
recuperation, în volumul: „Indigenous Health Care and Ethno-medicine",
Rana B. Singh (editor), Sarup and Sons, New Delhi, 2006, pp. 94-133,
ISBN 81-8290-227-4
2007
14 ● The creative language: on the genesis of “Homo
Internationalis”, in: Health, environment, development and other essays:
anthropological perspectives. IUAES Inter-Congress on Mega-
Urbanization,, multi-ethnic society, human rights and development,
volume 5, Edited by Buddhadep Chaudhuri & Sumita Chaudhuri,
Inter-India Publications, 2007, pp. 166-187, ISBN 81-210-0429-2 / ISBN
81-210-0434-9.
15  “Papers of the 9th World Congress of IASS-AIS”, Helsinki /
Imatra, 2007-07-10:
297
 ― The harmonizing power of the archetypal language: from
ethnical tradition to nanotechnology;
― Towards a communion science: on the performance of human
understanding;
― The semiotic methodology: a still neglected instrument of power:
2010
16 ● Neuro-Psychical (Dis)Orders and Homeopathy:
Biophotonic Connections, ȋn vol. „Homeopathy and Mental Health
Care: Integrative Practice, Principles and Research”, Christopher
Johannes, PhD and Harry E. van der Zee, MD Hom, EDITORS,
Homeolinks Publishers, AB Hare, Netherland, 2010, pp. 293-324,
ISBN / EAN: 978-94-90453-01-5.
17 ● Principles of the brain-computer analogy: a biophotonic
approach, în: Viorel & Emilia Guliciuc eds., Philosophy of Engineering
and Artifact in the Digital Era, Cambridge Scholars Publishing,
Academic Publishers, 2010, 310 pp, Hardback, ISBN
9781443819701, pp. 41-54.
2011
18 ● The ‘Architecture of Light’: Between Sacred Geometry to
Biophotonic Technology (în colaborare), in, Singh, Rana P.B. (ed.)
Sacredscapes and Pilgrimage Landscapes. Planet Earth & Cultural
Understanding Series, Pub. 7. Shubhi Publications, New Delhi:. Hb,
ISBN (10): 81-8290-227-4, 2011, pp. 111-130.
19 ● The “architecture of light”: an archetypal travel, in: Az utazás
szemiotikája, (în colaborare), Semiotica Agriensis 7, Szerkesztette:
Balázs Géza & Varga Gyula, Magyar Szemiotitikai Tarsasag, Budapest,
Liceum, 2010, pp. 131-146.
2012
20 ● La semiotique de la lumière: Hypothèses (non)
conventionnelles sur la genèse du mot, în: Francopolyphonie:
l’interculturalité à travers la traduction et la communication, Numéro 7,
vol. 2, 2012, pp. 239-256, Université Libre Internationale de Moldova,
Chisinau, ISSN 1857-1883.
21 ● Rezonanţa limbajului simbolic şi tradiţia creaţiei româneşti
(în colaborare cu A. Poenaru), în: Francopolyphonie: l’interculturalité à
travers la traduction et la communication, Numéro 7, vol. 2, 2012, pp.
167-183, Université Libre Internationale de Moldova, Chișinău, ISSN
1857-1883.
2014
22 ● The harmonizing Language of the "Living Light": a
Biophotonic Explanation, in Lumen 2014, “Procedia. Social and
Behavioral Sciences” 149 (2014), ELSEVIER Ltd. pp. 911-920
VOLUM INDEXAT ISI WEB OF KNOWLEDGE
298
 2015
23 ● The Babel Language. Roots and Becoming of Human Speech, IN
VOL. Transdisciplinarity and Communicative Action, ISBN 978-88-7587.713-2,
Medimond Monduzi International Proceedings, Italy, 2015
(VOLUM INDEXAT ISI WEB OF KNOWLEDGE)
2016
` 24 ● Geneza cuvântului de la lumină la sunet, în vol. Școala
Internațională de metodologie în științele socio-umane, Academia de
Științe a Moldovei, Chișinău, 2016, pp. 41-60, ISBN
978-9975-71-852-3
25 ● Towards a semiotics of sacred geometry: on the archetypal
“architecture of light” (colab. cu Aritia Poenaru), în vol. New Semiotics,
between tradition and inovation, 12th WORLD CONGRESS OF
SEMIOTICS, Sofia 2014 New Bulgarian University, 2016, pp. 1140-1151,
ISSN 2414-6862ISBN 978-954-535-943-9

2021
27 ● The semiotic graph: An integrative method of creatively using
signs. Co-author Shanti Nilaya, in the volume: Open semiotics, Amir Biglari
(ed.), Paris, L’Harmattan, 2022).
2022
28. On harmonizing “language of light”: poetry, between mimesis
and catharsis, in vol.: “Current Research in Language, Literature and
Education, BP International, India & UK. (in printing(

299
IV. STUDII PUBLICATE PE CD-ROM
■ ȊN ROMȂNIA:
2002
1. On computational knowledge: a semiotic approach,
EUROPEAN CONFERENCE ON INTELLIGENT SYSTEMS AND
TECHNOLOGIES ECIT, Performantica Press, Iași, 2002, pp. 1-9.
2003
2. Vestimentaţie şi biofotonică: optimizarea stării de sănătate prin
„synergetic fashion design”, Volumul sesiunii “Calitatea  deziderat în vederea
aderării la UE” 8-9 Decembrie 2005, Bucureşti, CD–ROM, pp. 1-16.

Haine de „lumină vie”...

■ ȊN STRĂINĂTATE:
2003
1. Metamorphoses of light. A biophotonic approach;
2. The principle of homeopathy: the contributions of biophotonics
Papers of 58th Congress of Liga Medicorum Homeopathica
Internationalis, Graz, April 22-26, 2003, pp. 1-27.
2004
3. On the archetypal roots of culture: CD-ROM attached to the book:
Herbert Arlt (Hrsg.) 2004: Das Verbindende der Kulturen (=TRANS-Studien
zur Versuderung der Welt 1). Mynster et al.: LIT Verlag.
● In proceedings of the VIIth Internaţional Congress of IASS -
IAS, CD-ROM., Universite LUMIERE de Lyon, July, 2004, pp. 1-12.
4. “Babel language”: the roots of a globalized linguistic communication
5. Semiotics of light: unconventional hypotheses of biophotonics
concerning the “social resonance” stages (pp. 1-10).
2005
6. The creative language: on the genesis of “homo internationalis”,
Papers of the Inter-Congress of IUAES, Calcutta, 2005 (CD-ROM), pp. 1-13.
7. The therapeutic power of exorcism: a semio-logical recuperation,
Papers of the Inter-Congress of IUAES, Calcutta, 2005 (CD-ROM), pp. 1-12.
300
 Anexa 5

PREFEȚE ȘI POSTFEȚE SEMNATE LA DIVERSE VOLUME

1. PREFEȚE
2005
1 ● Pledoarie pentru o idee emergentă, prefaţă la: Aritia Poenaru,
Vestimentaţia luminii, Performantica, 2005, pp. 5-10, ISBN ISBN 973-730-143-9,
2007
2  Opera: chip şi asemănare… prefață la: Geo Goidaci,
Fragmente. Sculptură şi artă digitală, Editura PIM, Iaşi, 2007, pp. 5-6.
3  Pledoarie pentru o energetică integrare a viului, prefaţă la:
Michael Stelzer, Energetica viului, Editura Universităţii „Vasile Goldiş”,
Arad, ISBN: 978-973-0-04908-4, 2007, pp. 6-7.
2009
4 ● În loc de introducere. Alga noastră cea de toate zilele, prefaţă la
volumul: Undă verde sănătăţii, de Rihanyii Andras, Tihth Jozsef, Weber Suta
Agnes, EuroPrint, Satu Mare, 2009, pp. 6-16, ISBN 978-973-0-06889-4.
5 ● O neconvențională prefață: despre semnele puterii de a
aspira, Prefață la volumul: Amalia M. Petrovici, Limbajul verbal. Strategii
de comunicare performantă, Editura Performantica, 2009, Colecția
Performanțe Semio-Logice, pp. 5-14, ISBN 978-973-730-568-8
2010
6 ● De la cuvânt la puterea de a face, Prefațǎ la: Brândușa
Mariana Amǎlǎncei, Retorica și pragmatica discursului publicitar, Editura
Performantica, Iași, 2010, 976-973-730-709-5, pp. I-II.
7 ● Pledoarie pentru o semiotică dezlimitare a cunoaşterii umane,
Prefațǎ la: Antonio Sandu, Perspective semiologice asupra transmodernitǎții,
Editura Performantica, 2010, ISBN: 978-973-730-708- 8, pp. I-X
2011
8 ● Viaţa merită trăită. Alternative de a fi…, Prefaţă la: Amalia
Petrovici, Comunicare şi leadership în organizaţie, Editura
Performantica, 2011, ISBN: 978-973-730-884-9, pp. 5-8.
2013
9 ● Cuvânt înainte: Despre semnele chipului tragic de a fi...., la
volumul: Daniela Bahrin, Avataruri ale condiţiei tragice, Performantica,
volum nr. 5. pp. 5-12, ISBN: 978-973-730-987, 2013.
10 ● Preface: Plea for a plea… to volume; Ann-Marie Fenlon,
Plea for an integrative medicine: from pharmacology to homeopathy,
volum nr. 7, pp. 5-12, ISBN: 978-606-685-037-7.
2014
11 ● Prefață la: Fundamentele creației tehnice, Vitalie Belousov,
Boris Plahteanu, Editura Performantica, Iași, 2014, pp. 5-6.
301
 2015
12 ● Prefață la: Mircea Ciuhrii, Entomoterapia și perspectivele ei,
Editura Studis, București, ISBN 947-8606-6246446, pp. 8-11
13 ● Dincolo de temeri, speranţa “luminii vii”... prefață la: Virusul,
spaima și speranţa omenirii, Studis, București, pp. 9-10, ISBN: 9786066246439
2016
14 ― Dincolo de praguri, nemurirea..., Prefață la volumul:
Academician Profesor Dr. Docent Mircea Ciuhrii, un titan al științei
românești, savantul aproape necunoscut românilor la ei acasa, Editura
Adi-Center, 2016, pp. 10-19.
15 ― Ȋn loc de prefață: Nu ar trebui, oare, să ne aducem aminte...
?, în: Luminița Gianina Merticariu, Ora de dirigenție în gimnaziu, Editura
Pim, Iași, 2016, pp. 5-8
16 ― Din rădăcină, coroana... Prefața la vol. Lelia Floarea Brânda, Scara
de iriși, Editura Eurostampa, Timişoara, 2016, pp. 67-70, ISBN: 21.135.1-1
17 ― Cuvânt din urmă. Despre ceea ce doar amintele poate
spune, altfel..., în volumul Shanti Nilaya, Lalele Amare, Editura Carolina,
Cluj-Napoca, 2016, pp. 123-125, ISBN 978-606-03503-8-9.

Ȋnger călător...
2017
18 ― O carte... Altfel şi la fel, prefaţă la volumul: Chira Carolina,
Editura Carolina, Cluj-Napoca, 2017, pp. 5-7, ISBN: 978-606-8812-21-2.
2018
19 ― Ȋmpreună, sensul... prefață la Ion Scriba, Cosmiada, Editura
Izvorul Cuvȃntului, București, 2018, pp. 7-13, ISBN: 978-606-8928-50-0
2019
20 ― Educaţia incluzivă, oportunitate a timpului de azi pentru
timpul de mâine, Prefață la vol. colectiv... Bune practici în educația
incluzivă, coord. Ștefania Volmer, Editura Performantica, 2019, Iași, pp.
5-6, ISBN 978-606-685-647-8.
2022
21. Avertisment, prefaţă la vol. Petru Ioan: o viaţă de om.
ȋnchinată cărţilor şi celor ce le studiază, Editura „Ştefan Lupaşcu” &
„Arithea” Iaş, 2022, pp. 5-10., ISBN: 978-973-7814-34-0.

302
 2. POSTFEȚE
2001
1 ● Cuvinte (de) după cuvinte, Studiu concluziv la: Fotea, Şerban,
Noua paradigmă, Editura Universitas XXI, Iaşi, 2001, pp. 158-180.
2005
2 ● Medicina integrativă: o necesitate a timpului nostru, Postfaţă
la volumul: Rodica Albu, Terapii complementare: glosar terminologic,
Editura Performantica, Iaşi, 2005, pp. 227-236
3  Despre (bine)cuvântarea luminii, postfaţă la volumul: Elena
Armenescu, Iubire împărătească, Editura Mirabilis, Bucureşti, 2005.
ISBN: 973-85972-7-7
2013
4 ● Formele „luminii vii” sau despre un alt chip de a înţelege
arhitectura, Postfaţă la: Aritia Poenaru, Arhitectura luminii. Iniţiere în
semiotica formelor sacre, Performantica, 2013, Iaşi, pp. 330-335, ISBN:
978-606-685-063-6 (PREMIUL ACADEMIEI ROMANE 2015)

...alt chip de-a o ȋnţelege

2014
5 ● De la mythos la logos: o arhetipală cale a spiritului românesc,
postfață la Augusta Stan Buteanu, Teatru etno-mito-istoric, Editura
Limes, Cluj-Napoca, 2014.
2018
6 ― Postfață: Din miezul lumii, casta de neam, la vol. Augustin Culic,
Unimăt, Buricu’ Pămȃntului, Editura Arithea, Iași, 2018, pp. 272-275,
ISBN: 978-606-94560-1-9
― Postfață la Aurelia Rȋnjea, Iubiri stelare, Editura EIKON, pp.
259-262, ISBN: 978-606-711-769-1
2020
7 «Ȋn loc de postfață. Deschise lumii, gânduri despre excelenţa
românească », ȋn vol. Ioan Davidoni, Destin: Iniţiere, Inventică, Cuantică,
Editura Piatra Seacă, Oradea, 2020, pp. 451-454, ISBN
9978-606-94731-3-9,
303
 Anexa 6

STUDII ȘI ARTICOLE PUBLICATE ÎN REVISTE (INTER)NAȚIONALE

1. REVISTE DE SPECIALITATE DIN ŢARĂ

A. REVISTA DE FILOSOFIE: ISSN

1. Dinamica raporturilor tradiţie-inovaţie în creaţia umană: schiţă
pentru un model axiologic (nr. 2 / 1981, pp. 192-200).
2. Dialectica tradiţie-inovaţie şi devenirea specifică a creaţiei
sociale (nr. 5 / 1981, pp. 540-551).
3. Creaţia umană între existenţă şi conştiinţă (nr. 3 / 1982, pp. 87-96).
4. Psihologia consonantistă şi creativitatea (nr. 3 / 1989, pp. 286-293).
5. "Măsuri" axio-logice în creaţia umană (nr. 5 / 1993, pp. 353-359).

B. REVUE ROUMAINE DES SCIENCES SOCIALES:

1. Vers une philosophie de la création (nr. 1 / 1988, pp. 79-87).
2. Vision poétique et prévision scientifique dans la cosmologie
éminescienne (nr. 1 / 1990, pp. 279-288).
3. Plaidoyer pour une semio-logique des mythes de la creation,
(3-4 / 1997, pp. 251-261).

C. VIITORUL SOCIAL:
1. Valorile culturale în arhitectura satului românesc (nr. 5 / 1983,
pp. 311-321).
2. Spre un model dialectic al dezvoltării social-istorice (nr. 4 /
1987, pp. 363-369).

D. ANALELE UNIVERSITĂŢII "AL. I. CUZA" IAŞI:

● Seria filosofie:
1. Specific şi istoricitate în creaţia umană (1981, pp. 12-17).
2. Creaţie şi libertate politică (1983, pp. 9-13).
3. Pledoarie pentru o posibilă metodă de cercetare: monografia
polară (1986, pp. 42-46).
4. Vers une herméneutique des mythes cosmogoniques (2/ 1987,
pp. 83-89).
5. Création et prédiction (1988, pp. 49-53).
6. Dimensions déterministes dans la création humaine (1989, pp. 57-62).
7. Sur la dialectique d'un possible modèle cosmologique (1-2/
1990, pp. 27-32).
8. Preludii mito-logice ale discursului ştiinţific (1991, pp. 11-16).

304
 9. Orizonturi semiotice ale culturii mitice (1-2 / 1992, pp. 108-113).
10. Premise pentru o "semio-logică" a demersului creator (1993,
pp. 175-182).
11. Ipostaze ontice ale informaţiei - o abordare semiotică (1996,
pp. 159-163).
12. Despre geneza cuvântului rostit: ipoteze neconvenţionale
(1999, pp. 200-207).
● Seria științe ale comunicării: ISSN: 2068-1143
1. The “semiotic graph”: a situational methodology of the
communication process analysis, VOL. 1 / NE. 1, 2008, pp. 71-82.
2. The Virtues of Semiotics: Attempts at a Descriptive Definition,
în Analele Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi. Științe ale Comunicării, Tom
3 / 2010, Editura Universității Al. I. Cuza, Iași, 2013, pp. 83-101
3. Comunicare sau noncomunicare? O perspectiva semiotica
asupra unei dispute încă deschise: polaritățile rasei și ale
rasismului. Pp. 43-70, tom 05 / 2012 (aparut 2014)
4. “Language of Light” communion: On the perenity of the
Romanian Archetypes, from archaic intuition to scientific
rationality (în colaborare cu Aritia D. Poenaru), - Nr.7 / 2014 ISSN
(print): 2065-2917; ISSN (online): 2068-1143, pp. 73-90.
5. The "living light” language: a methodological approach, Analele
Universității Al. I. Cuza", seria Științe al Comunicării, 2015. Vol 8,
No 1 (2015), pp. 41-53.
6. Limbajul poetic între mimesis și catharsis: recuperări semiotice, în
colab. cu Shanti Nilaya, Analele Universităţii Al. I. Cuza, Seria: Ştiinţe
ale comunicării, vol. 9 / nr. 1 - 2016 (2017), pp. 77-96.

E. SUPLIMENTUL ANALELOR ŞTIINŢIFICE

ale Universităţii "Alexandru I. Cuza" din Iaşi
1. Creaţia naţională între individual şi universal (1981, pp. 68-73).
2. Prolegomene la o metodologie a predicţiei în creaţia umană
(1983, pp. 82-86).

F. REVISTA DE INVENTICĂ IAȘI (ISSN 1210-3084)

1. Resonance as Principle of "Universal Creativity": Photonic
(Quantical) Hypothesis of Information-Energy, în colaborare cu
Paul Constantinescu (nr. 12 / 1993, pp. 18-25).
2. Energia şi informaţia: resurse ale "creativităţii universale", în
colaborare cu Paul Constantinescu (nr. 1-2 / 1999, pp. 14-20).

305
 3. Geneza limbajului creativ: de la natură la cultură (nr. 22-23,
1999, pp. 10-20).
4. Mecanismele "creativităţii universale": rolul rezonanţei /
coerenţei în geneza câmpurilor de energie-informaţie, în
colaborare cu Paul Constantinescu (nr. 28-29 / 2000, pp. 9-17).
5. The symbolism of the "creative light": from mythical intuition to
scientific reason (nr. 3 / 2000, pp. 14-27).
6. Rolul "rezonanţei creatoare" în geneza sistemelor
bio-psiho-logice şi sociale (I). Spre o "semiotică a luminii":
determinări genotipice, nr. 31 /2001, pp. 20-26.
7. Rolul "rezonanţei creatoare" în geneza sistemelor
bio-psiho-logice şi sociale (II). Spre o "semiotică a luminii":
determinări fenotipice, nr. 32 / 2001, pp. 7-16
8. Ipostaze semiologice ale limbajului creator: de la cuvȃntul
creației divine la limbajul creației umane, (vol. VI, an 2001, nr. 34,
pp. 12-18).
9. Ipoteze semio-logice ale limbajului creator (I). De la cuvântul
creaţiei divine la limbajul creaţiei umane, nr. 34 / 2001, pp. 13-18.
10. Ipoteze semio-logice ale limbajului creator (II). De la intuiţia
religioasă la raţionalitatea ştiinţifică, nr. 34 / 2001, pp. 13-18.
11. The “creative sublimation”: paths towards a human optimal
state, Revista de Inventică nr. 40, vol. VI 2003, pp. 3-10.
12. The Power of the Words: Valences of the Language Creativity,
Revista de Inventică, nr. 42, vol. VIII, an XIII, 2003, pp. 1-8.
13. Citius, Altius, Fortius. Omagiu Maestrului, Revista de
Inventică, nr. 49, vol. IX, 2005, pp. 1-15.
14. "Devenirea creatoare": despre legile inovării social-istorice,
în: “Revista de inventică”, nr. 50, 2005, pp. 1-9.
15. Plea for a “vestments of light”, (în colaborare cu A. Poenaru),
nr. 52, vol. X, an. XVI, 2006: pp. 1-11 (ISSN 1210-3084)
16. Les archetypes de la lumiere dans la tradition roumaine (în
colaborare cu A. Poenaru), nr. 54, vol. X, an. XVI, 2006: pp. 45-57
(ISSN 1210-3084)
17. The resources of human organism’s adaptation to
environmental factors: from the explanations of allopathic
medicine to the unconventional hypotheses of biophotonics (în
colab. cu Vitalie Scripnic), Revista de inventică nr. 59 / an XVII,
Iaşi, 2008; pp.13-20.
18. Biophotonic resonator for optimizing the human health state,
Revista de Inventica nr. 59 / an XVII, Iaşi, 2008; pp. 1-9.

306
 19. Brain-computer analogy: unconventional hypotheses of
biophotonics, Revista de inventica nr. 59 / an XVII, Iaşi,
2008, pp. 31-38.
20. From the “music of spheres” to the harmonizing power of the
words, în colaborare George D. Stǎnciulescu, Revista de inventică,
nr. 68, vol 13, an XX, 2010, ISSN: 1210-3084, pp. 37-43

G. ACTA NEUROLOGICA MOLDAVICA (IAŞI)

1. Geneza proceselor neuro-psihice din perspectiva teoriei
"laserilor biologici", în colaborare cu D.M. Manu (nr. 4, 4/8, Iaşi,
1996, pp. 18-22).
2. Un model biofotonic al memoriei (nr. 6, 6 / 12, Iaşi, pp. 26-30, 1998).

H. JURNALUL DE PSIHOLOGIE TRANSPERSONALĂ (BUCUREȘTI):

1. Spre o matrice integratoare a fiinţei umane, nr. 3 / 2005, ARPT,
Bucureşti 2005, pp.11-15.

I. HUMAN AND SOCIAL SCIENCES (IAȘI): ISSN 2285-5920

1. The creative resonance: on the language of Romanian Values
(vol. 3 nr. 1, pp. 103-123).
2. A semiotics of the "loving light": the transmodern turn, University of
Iași, nr. 2, 2015, pp. 119-134.

J. REVISTA „CULTURA” IAȘI (ISSN: 1584-105 INDEXATĂ ISI)

1. La pensée cosmogonique entre mythos et logos: une aproche
hermeneutique, în: “CULTURA. Revistă Internaţională de cultură şi axiologie”
Editura Fundatiei Axis, Iaşi, serie nouă, nr. 4 / 2005, pp. 64-73
2. La génèse du langage, entre nature et culture: une approche
semiotique, Revista: “Cultura: International Journal of Philosophy of
culture and axiology”, Iaşi, 2006, pp. 161-174.
3. The hierarchies of light: from biblical intuition to scientific reason,
în: CULTURA, International Journal of Philosophy of Culture and Axiology,
Fundaţia Axis, Iaşi nr. 2007, ISSN: 1584-1057, pp. 137-157.

2. REVISTE DE CULTURĂ DIN ȚARĂ

K. ARHIPELAG
1. Despre învăţătorul de suflet: Constantin Noica, 2003, Revista
de Cultură “Arhipelag”, 17-17 (3-4) 2003, pp. 27-32.
L. VOX LIBRI
1. Înţelepciunea paşilor sau despre puterea (pe)trecerii în tăcere,
În revista: Vox Libris, an III, nr. 3, Deva, 2007, pp. 52-55.

307
M. BANCHETUL − PETROŞANI
1. Măsură a celor ce sunt, iubirea-om, nr. 13-15 / 2017, pp. 50-53.
2. Metafizica luminii: intuiţii esenţiale, nr. 16-18 / 2017, pp. 22-25
3. In memoriam Alexandru Surdu, nul VI, nr, 61-62-63
(Ianuarie-februarie-martie), Petroşani, 2021, p. 82.

O. VATRA VECHE - TG. MUREŞ (rubrica "Picături de Vatră Veche")

2015
1 ● 2/ 2015 Din atât de-nalt, prin virgulă, numele divin.
2 ● 4 / 2015 Despre un greu de bănuit «Ȋnainte».
3 ● 6 / 2015 Prin "numai", puterea legăturii...
4 ● 7 / 2015 Gânduri de “după...”, de la trăire la sens.
5 ● 9 / 2015 Divinatoriu, ȋnvățând a vedea Ȋnainte... p. 54.
6 ● 10 / 2015 Lumina vie, o românească emergență: proiectul "Arithea" p. 69.
7 ● 11 / 2015 Vibrând prin cuvânt de neam, ȋnălțarea.
2016
8 * Ȋmpreună, cerul şi pământul, nr 1 / 2016, p. 60.
9 * (De)spre o ştiinţă românească a lumii vii, nr. 3 / 2016, p. 47.
10 * Unitatea esențială, un alt chip de a privi Ȋmpreună nr. 5 / 2016
11 * Depre ierarhiile lumii, ȋn doar câteva cuvinte... nr. 7 / 2016.
12 * Izbucnite din adânc, rădăcinile / nr. 10 / 2016.
2017
13 — Din Parnas în Agora şi înapoi, nr. 2 / 2017.
14 — (Meta)fizic – înţelesuri cosmogonice, nr. 3 / 2017.
15 — De la lumina stelei, la lumina fiinţei, nr. 4 / 2017.
16 — O nepreţuită rădăcină de neam, nr. 7 /2017.
17 — De la inima omului la miezul pământului, nr. 9 /2017.
18 — Înţelegând cuvântul, înapoi la magic, nr. 12 / 2017.
2018
19 ● Prin puterea cuvȃntului din urmă / nr. 8 / 2018.
20 ● Ȋn numele minții, inima..., nr. 9 / 2018.
2020
21 ● Pentru a istoriei unime, gânduri de român, recenzie la Alexandru Surdu,
De la Marea Unire la România Mare, Editura Moroşan, 2020, ȋn: “Vatra Veche”,
Târgu Mureş, noiembrie 2020.
2021
22 ● Passo doble, coautor Shanti Nilaya, ȋn: Revista „Vatra Veche”,
Târgu Mureş, nr. 12 decembrie 2020, p. 41.

P. ZONA LITERARĂ − IASI

1. Altfel, poemele: matricea poeziei lui Dumitru Tâlvescu. Revista
Zona Literară, nr. 11-12, septembrie-octombrie 2016, pp. 28-31.

308
R. EXPRES CULTURAL - IAŞI
1. Cosmologia eminesciană. De la Rig-Veda la teoria relativităţii, nr.
2 / 2017.

S. CURTEA VECHE − IAȘI

1. Iubitori, creatori, dăruitori, Iași, august 2016.

3. STUDII APĂRUTE ÎN REVISTE DIN STRĂINĂTATE

T. SEMIOTICA (SUA) (REVISTA COTATĂ ISI)

1. Les signes de la lumière: hypothèse sur l'unité historique de la
connaissance, in: "Semiotica", Journal of the International Association for
Semiotic Studies, Mouton de Gruyter, Berlin, New York, nr. 3/4, 2001.

U. SIGNA (SPANIA)
1. El poder de los “Signos de luz”: de la tecnologia de lo magico
a la magia de la tecnologia, Revista de la Asociacion Espanola de
Semiotica, Madrid, 12/2003, pp. 85-124.

V. HOMEOPATHIC LINKS (OLANDA)

2004
1. Homeopathy and biophotonic (part I). A (meta)physical
approach to the life principle, în: HOMEOPATHIC LINKS Olanda):
volume 17 / 2004, pp. 248-256.
2. Signs of magic: Section "Signs, Texts, Cultures"
Internet-Journal of INST, i.e. TRANS Internet-Zeitschrift fuer
Kulturwissenschaften 15/2004.

X. PANSOPHIA (JAPONIA)
2007
1. On the genesis of Therapeutic Words: From Semiotics to
Biophotonics Explanations, received 10 March 2007, Pansophia, March
2007 / vol. 10, published by ACADEMIA PANSOPHIA, KOBE, Japonia,
pp. 39-51, ISSN 0919-4737.

Z. JOURNALS OF SCIENTIFIC REASEARCH (SUA)

2018
1. The harmonizing power of poetic language, between mimesis and
catharsis (ȋn colaborare cu Shanti Nilaya), in JLR, No. 1 / 2018, Valley Cottage,
NY 10989, 1-800-520-4889

309
Y. ADVANCES IN SOCIAL SCIENCES RESEARCH JOURNAL
2021
1. The language of the “living light”: semio-bio-photonics, another
emergent approach” (co-author Shanti Nilaya), in: ASSRJ, 8(3), 10–27,
Birmingham, United Kingdom, 2021, https:// doi.org/
10.14738/assrj.83.9800

4. STUDII PUBLICATE ȊN REVISTE ONLINE / PAGINI WEB

2006
1. Homeopathy and biophotonics (1): Two centuries of
expectances. From endogenous to exogenous homeopathy: biophotonic
explanation, WEB: www.hpathy.com, November 2006
2. Homeopathy and biophotonics (2). The “vital force”:
explanatory contributions of the «biological lasers” theory, WEB:
www.hpathy.com, December 2006.
2011
3. ‘Biophotonic Resonator’, A Connecting Matrix. From
Exogenous Homeopathy to Bio-Psychic Health Fundamentals (1)
January, Vol. 8 Issue 1, 2011
http://hpathy.com/homeopathy-papers/%E2%80%9Cbiophotonic-resona
tor%E2%80%9D-a-connecting-matrix-from-exogenous-homeopathy-to-
bio-psychic-health-fundamentals-l/
4. Exogenous Homeopathy, a type of distant healing:
Experimental justifications and practical implications in human
bio-psychical states (II), February Vol. 8 Issue 2, 2011, http://hpathy.
com/homeopathy-papers/the-%E2%80%9Cbiophotonic-resonator-a-syn
ergetic-matrix-ii/
5. ‘Biophotonic Resonator’, A Connecting Matrix, A possible
explanation of the distant therapy: as an “Exogenous Homeopathy”
phenomenon, March, Vol. 8 Issue 3, 2011. http://hpathy.com/
homeopathy-papers/%E2%80%9Cbiophotonic-resonator%E2%80%9D-
a-connecting-matrix-iii/
6. The energo-informational stimulation of biological systems, an
emergent application of Exogenous Homeopathy (IV), April Vol. 8 Issue 4, 2011.
http://hpathy.com/homeopathy-papers/the-biophotonic-resonator-a-syne
rgetic-matrix-iv/
7. Types of energo-informational effects: biotechnological and
therapeutic proofs (V), May, Vol. 8 Issue 3, 2011, http://hpathy. com/
homeopathy- papers/the-biophotonic-resonator-a-synergetic-matrix-v/
8. Ecologic and Sanogenous Innovations for Optimizing the
Human Medium of Life (VI) June, Vol. 8 Issue 6, 2011, http://hpathy.
com/homeopathy-papers/the-biophotonic-resonator-a-synergetic-matrix.
310
5. REZUMATE ȊN ABSTRACT-BOOKS: CONFERINȚE INTERNAȚIONALE

2002
1 ● Hierarchies of Light: Biophotonics Approach on the
Body-Soul-Spirit Complex, Abstracts of Inter-CONGRESS of IUAES,
Tokyo, September 21-27, 2002, p. 35.
2 ● An integrative model of human body: unconventional
hypotheses of the «biological lasers» theory (în colaborare cu D.M. Manu),
Abstracts of Inter-CONGRESS of IUAES, Tokyo, September 21-27, p. 46.
2003
3 ● Semiotics of Light: an Integrative Vision on Human (meta)Physical
Roots, Papers of the International Summer Institute for Semiotic and Structural
Studies, June 8-13, 2003, Imatra, Finland, pp. 162-166.
4 ● “Babel Language”: Stages of Sign, from Nature to Culture,
Papers of the International Summer Institute for Semiotic and Structural
Studies, June 8-13, 2003, Imatra, Finland, pp. 166-173.
2007
5 : The harmonizing power of archetypal language
6 ● Towards a communion science: on human understanding
7 ● The semiotic methodology: a still neglected instrument of power
The abstracts of the 9th World Congress of IASS-AIS, Helsinki /
Imatra, June 11-17, 2007, pp. 56-60
8  The “living light” matrix: a biophotonic approach to human
harmony design, Katrin Strube (coord.), PLDC Conference Proceeding,
London, 22-24 October 2007, pp. 125-126.
2011
9 ● From exogenous homeopathy to biophotonic resonator,
European Congress of Homeopathy: “Homeopathy Between Art and
Science”, Riga 18-21 May, 2011, pp. 136-138.
2017
10 ● Towards a transdisciplinary semiotics of the living light:
“ARITHEA” project (in cooperation with: Shanti Nilaya), ABSTRACT
BOOK. CROSS-INTER-MULTI-TRANS, 13th IASS-AIS World Congress
of Semiotics Kaunas, Lithuania, 26-30 June 2017, p. 138
11 ● The poetic language between mimesis and catharsis: a
semiotic approach (in cooperation: Shanti Nilaya), ABSTRACT BOOK.
CROSS-INTER-MULTI-TRANS, 13th IASS-AIS World Congress of
Semiotics Kaunas, Lithuania, 26-30 June 2017, p. 136.
2020
12 ● Bioethical controversies of an essential emergence:
biophotonics, the science of the “living light”, (co-author V. Scripnic),
Papers of the 2nd oen Congress of Russian Society for History and
Philosophy of Science (RSHPS) Petersburg, November 27-29, 2020.
311
 Anexa 7

CONGRESE, CONFERINȚE, SIMPOZIOANE

1. MANIFESTĂRI INTERNAȚIONALE
SUSȚINUTE ȊN STRĂINĂTATE

1993
1. The Sky and the See: Roots of Human Philosophical Thinking,
ERASMUS Lectures of Panaitekos University: JUBILEUM, Athene, July
1993.
1997
2 ― The Light of the Word (Ontogenetical Hypostasis of the
Religious Metaphor), Love, Shepherd, Father. Metaphor and Religion
(1-st - 4st April 1997), Duisburg, Germany.
1998
3 ― Semiotics of Symbolical Language, International Conference
ot Invisible College & State University of Chisinau, Republic of Moldavia,
11-13 May 1998.
1999
4 ― The Unity of the World: a Philosophical and Scientifical
Approach, International Scientific Conference of State University
Chisinau, Republic of Moldavia, 12-14 May 1999.
5 ― Metamorphoses of the word (a semiotic approach to the
nature-culture complex), 7-th International Congress of the International
Association for Semiotic Studies, October 3-6, 1999, Dresden.
6 ― Signs of light: a transversal view of knowledge complexity,
7-th International Congress of the International Association for Semiotic
Studies, october 3-6, 1999, Dresden.
2000
7 ― Towards a Semiotic of Light: Unconventional Hypotheses of
Biophotonics, Baltic Congress on Semiotics, iunie 15-18, 2000, Imatra, Finlanda.
8 ― Creative Resonance: About the Language of Ethnical
Values, Baltic Congress on Semiotics Sign of Nation and History, iunie
15-18, 2000, Imatra, Finlanda.
9 ― Myths of "creative light: from archaic intuition to scientific
reason, International Symposium of the Austrian Association for
Semiotic, OeGS / AAS, December 8-10, 2000, Viena.
10. Romanian patterns into Stephan Lupasco thinking, "Ștefan
Lupașcu" Centenary, 12-13 octomber, 2000, Chișinău.
2001
11 ― Application of semiotic methodology to social-cultural
discourse, Conference of Invisible College of Moldavia (Chişinău), 21
November 2001.

312
 12 ― Devenirea ȋntru iluminare, sens esențial al ființării umane,
Conferință internațională susținută la Universitatea Internațională Liberă,
Chișinău, 22 noiembrie 2001.
2002
13 ― Semiotics of Light: an Integrative Vision on Human
(meta)Physical RootHierarchies of Light: Biophotonics Approach to the
Body-Soul-Spirit Complex, Inter-CONGRESS of IUAES, Tokyo,
September 21-27, 2002.
2003
14 ― Metamorphoses of light: homeopathy & biophotonics, 58-th
Congress of LIGA MEDICORUM HOMEOPATHICA
INTERNATIONALIS, CR-DOM, Graz, April 22-26, 2003, pp. 1-27.
15 ― Semiotics of Light: an Integrative Vision on Human
(meta)Physical Root, Congress of the International Summer Institute for
Semiotic and Structural Studies, June 8-13 2003, Imatra, Finland.
16 ― “Babel Language”: Stages of Sign, from Nature to Culture,
Congress of the International Summer Institute for Semiotic and
Structural Studies, June 8-13 2003, Imatra, Finland.
17 — The “being of light”: a biophotonic approach on the human
body modelling, ICAES 2003, Humankind: Nature Interaction: Past,
Present and Future, Florence (Italy) July 5-12, 2003.
18 ― Towards an “anthropology of magic”: on the resonance
between man and nature, ICAES 2003, Humankind: Nature Interaction:
Past, Present and Future, Florence (Italy) July 5-12, 2003.
19 ― Signs of light: a biophotonic approach, Conference of
Summer School of International Institute of Biophysics, Neuss,
Germania, August - Septembrie 2003.
20 ― Homeopathy and Biophotonics: the “vital principle”, Lectures of
Austrian Association of Homeopathie, Viena, November 5, 2003.
21 ― Signs of magic: on the archetypal roots of culture, The
Unifying Aspects of Cultures, INST, Vienna, November 7-9, 2003.
2004
22 ― The human “being of light”: an integrative approach, Congress of
Informational Medicine, Evpatoria, UKRAINA (14-16 mai, 2004)
23 ― Architecture & biophotonics: plea for a (meta)physical
approach, Congresul Internaţional ARQUITECTURA 3000, 29 Iunie- 3
Iulie 2004, Barcelona.
24 ― “Babel language”: the roots of a globalized linguistic
communication, International Congress of IASS - AIS, July 2004, Lyon.
25 ― Semiotics of light: unconventional hypotheses of
biophotonics concerning the “social resonance” stages, Congresul
Internaţional de Studii Semiotice Lyon, IASS - IAS, Iulie 2004.

313
26 — From “Vital Force” to “Morphogenetic Field”: biophotonic
processes in the organism developing and health state, 3-rd
Alexander Gurwitsch Conference: Simferopol – Partenit, Crimeea, 27
sept. - 2 oct. 2004.
2005
27 ― The “semiotic graph”: towards an integrative methodology,
Conference of the International Summer School for Semiotic Studies,
Imatra, Finland, 11-15 iunie, 2005.
28 ― Open, Sesame! biophotonic hypotheses on the power of
magical signs, International Summer School for Semiotic Studies, Imatra,
Finland, 11-15 iunie, 2005.
2006
29 ― The connection energy. On synergetic power of symbols,
International Conference of “KOM EN VIER HET LEVEN!, EIGETIJDS
FESTIVAL, Vierhouten, Holland.
30 ― Signs of light, a semiotic approach, Prelegerile
SOCRATES ale Universității din Bari (Italia), 15 iulie 2006.
2007
31 − Therapy by light, The 2-nd Congres of Complementary
Therapies, Faculty of Medicine of Moldavia, Chişinău, 24-26 mai 2007.
32― Towards a communion science: on the performance of
human understanding, International Congress of IASS-AIS Helsinki
(Finland), June10-17 iunie 2007.
33 ― The semiotic methodology: a still neglected instrument of
power, International Congress of IASS-AIS Helsinki (Finland), June10-17
iunie 2007.
(1) The harmonizing power of archetypal language: from ethnical
tradition to nanotechnology.
(2) Towards a communion science: on the performance of human
understanding.
34 ― The “Living Light” matrix: a biophotonic approach to human
harmony design, Conference of International Light Association & PLDC,
London, 22-27 octombrie 2007.
35 ― The “clothing of light”: towards a healthy synergetic design
(în colaborare cu A. Poenaru), Conference of International Light
Association & PLDC, London, 22-27 octombrie 2007.
36 ― The language of light: between objectivity and
subjectivity. Conference of METROPOLITAN UNIVERSITY, London,
26 Octombrie 2007.
2008
37― The “architecture of light”: from archetypes to biophotonic
technology, International Conference NETWORK ARQUITECTONICS,
University of Catalunya, Barcelona, 5-6 June 2008.
314
 38 ― Towards a healthy synergetic design, în colaborare cu A.
Poenaru, International Conference NETWORK ARQUITECTONICS,
University of Catalunya, Barcelona, 5-6 June 2008.
39 ― The archetypal “language of light”, from ethnical tradition to
modern technology, European Association of Social Anthropology 25-30
August 2008, Ljubliana.
40 ― The clothing of light: from magic healing to biophotonic
therapy (în colaborare cu A. Poenaru), workshop + poster, European
Association of Social Anthropology 25-30 August 2008, Ljubliana.
41 ― The Synergy of Lighting: biophotonic explanations,
„HABITAT” FAIR 2008, Valencia (Spania), conference + workshop:,
FLOS International, Valencia, 22-27 September 2008.
2009
42 ― The transmodern turn: towards a culture of „semiotic
resonance”, The 10th International Congress of IASS-AIS, Coruna, 22-26
September 2009.
43 ― The „clothing of light”: towards a synergetic semiotics of
fashion, in colaborare cu A. Poenaru, The 10th International Congress
of IASS-AIS, Coruna, 22-26 September 2009.
44 ― The “architecture of light”: an archetypal travel,
Hungarian-Romanian „Semiotics travel”, Egger (Hungary), 2-3 October 2009.
2011
45 ― From exogenous homeopathy to biophotonic resonator,
European Congress of Homeopathy: “Homeopathy Between Art and
Science”, Riga 18-21 May, 2011.
2012
46 ― Semiotics of light: (un)conventional hypotheses upon the
genesis of the word, International conference: L’interculturalité à travers
la traduction et la communication, Université Libre Internationale de
Moldova, Chişinău, 11-12 May 2012.
2014
47 ― The genesis of the light–sound language: unconventional
“translations” of biophotonics: ― The ‘architecture of light’: towards a
semiotic of the sacred geometry (in colaborare cu A. Poenaru), The 12th
international world congress of IASS-AIS: New semiotics between
tradition and innovation, Sofia, Bulgaria: 15-19 september 2014.
48 ― On healthy effects of the “Living Light”: biophotonic
explanations, Congress of International Light Association, 'The Future of
Light and Illumination Studies': Haifa (Israel), 21-22 September 2014.
49 ― On the “Essential Unity” of chaos and cosmos: towards a
metamind model of the world: from archaic intuition to scientific ration, The
Order in Destruction and the Chaos of Order. Freedom”. METAMIND
CONFERENCE of Academy of Culture, Riga, Latvia, September 25-28, 2014.
315
 2015
50. The (pre-Babel language: on the genesis of light-sound words,
International Semiotic Conference, University of Łódź, 24 – 27 May, 2015
51. Towards a semiotic of the “living light”: biophotonic emergent
solutions for preserving the „Connection Energy, New Approaches in
Social and Humanistic Sciences, LUMEN, State University of Chisinau,
11-13 september, 2015.
52. The power of the Living Word: Light & Sound or differently
about the semiotic methodology, International Symposium of the School
of Methodology in Social Sciences”, State University of Chișinău, 12-13
November 2015.
2016
53. Horizonts of the transdisciplinary language, Conference of
State University of Moldavia: Methodologic Strategies of Inter / Pluri /
Transdisciplinarity: theoretic approaches and practical applications,
17-18 Novembrie, 2016, Chișinău.
2017
54. Towards a transdisciplinary semiotics of the “Living Light”:
"ARITHEA project" (co-author Shanti Nilaya) & The poetic language
between mimesis and catharsis: a semiotic approach (co-author Shanti
Nilaya), 13th IASS-AIS World Congress of Semiotics, Kaunas, Lithuania,
26-30 June 2017.
2018
55. Le radici del Linguaggio Romeno: Dalla Luce all'Illuminismo,
Conferenza internazionale: punti di riferimenta nello sviluppo della
cultura romena in Europa, Pontificio Istituto Orientale, VATICAN, ROMA,
27 Gennaio, 2018.
56. The Lightly Roots of the Romanian Language and Culture: a
Transdisciplinary Approach, INTERNATIONAL METHODOLOGICAL
SCHOOL in social sciences, Chișinău, 17 November 2018.
2020
57. Bioethical controversies of an essential emergence:
biophotonics, the science of the “living light”, co-author Vitalie Scripnic,
The Second Open Congress of Russian Society for History and
Philosophy of Science (RSHPS) “Science as a public good”, Petersburg,
November 27-29, 2020, online conference.
2021
58. From “Exogenous Homeopathy” to “biophotonic resonator”: a
possible way of confronting coronavirus, The 21st World Congress on
Qigong/Tai Chi/Traditional Chinese Medicine/Natural Healing Theme:
Global Integrated Natural Healing and Medicine United for Victory over
COVID19 Pandemic Free World Congress, April 23 - 26, 2021, China
(online meeting).
316
 59. The unifying language of the “Living Light”: an emergent
biophotonic instrument of the religious diplomacy, Conference on
Religious Diplomacy for New World Order 17th of July 2021, organized
by Beyt Nahrn Mesopotamian Academy of Arts and Sciences”, Turkey /
Canada (conference online).
60. A biophotonic strategy of human wellbeing „ARITHEA” living light
project, conference sustaned at: „Indo-Meso Policy Forum Regional Summit
Perspectives Initiatives and Communites, Beyt Nahrn Mesopotamian Academy
of Arts and Sciences”, 14 August 2021, India (online conference)

2. CONFERINȚE INTERNAȚIONALE SUSȚINUTE ȊN ȚARĂ

1992
0-1. Despre "magia" limbajului mitic, Colocviul internațional de
științe ale limbajului, Suceava, 16-18 octombrie, 1992.
1993
0-2. Geneza limbajului în perspectivă semiologică, Colocviul
internațional de Științe ale limbajului, Suceava, 15-17 octombrie, 1993.
0-3. Orizonturi ale "iluminării" în creația umană, A doua conferință
Internațională de Inventică, Iași, 14-18 septembrie, 1994.
1994
1 ― Orizonturi ale "iluminării" în creția umană, A doua conferință
Internațională de Inventică, Iași, 14-18 septembrie, 1994.
2 ― Redefiniri semiotice ale sacrului, Simpozion internațional
"Max Weber", Cluj-Napoca, 30 septembrie – 1 octombrie, 1994.
1995
3 ― Despre semiotica "semnelor de putere", Colocviul
Internațional de Științe ale Limbajului, Suceava, 19-20 octombrie 1995;
4 ― Stimularea creativității de la competență la performanță,
Primul Congres Internațional al Asociației Oamenilor de Stiință,
București, 23-24 mai 1996.
5 ― Fundamentele limbajului creativ, A III-a conferință
Internațională de Inventică, Iași, 16 octombrie , 1996.
6 ― Despre semiotica "semnelor de putere", Colocviul
Internațional de Științe ale Limbajului, Suceava, 19-20 octombrie 1995;
1996
7 ― Rolul luminii în generarea resurselor
energo-informaționale ale organismului uman,.(în colaborare cu D. M.
Manu), Primul Congres Internațional al Asociației Oamenilor de Știință,
București, 23-24 mai 1996.
8 ― Puterea "cuvântului-lumină", Primul Simpozion internațional de
"Terapii Neconvenționale" din România, 22-24 noiembrie 1996, Arad.
1997
9 ― Metamorfozele limbajului, Colocviul internațional de științe
ale limbajului, Suceava, 16-18 octombrie, 1997.
317
 10 ― (1) Realitatea magicului, de la intuiția arhaică la rațiunea
științifică; (2) Puterea luminii: perspectiva biofotonicii cu privire la relațiile
dintre terapiile alopate și cele complementare, (în colaborare cu D. M.
Manu), Al II-lea Simpozion Internațional de Terapii Complementare, 6-8
noiembrie 1997, Arad.
1998
11 ― Puterea descântecului. Introducere la o hermeneutică a
terapiilor populare românești, A 3-a Conferință Internațională pentru
Terapii Complementare, 6-8 noiembrie 1998, Arad.
12 ― Ierarhiile memoriei: o modelare biofotonică, A 3-a Conferință
Internațională pentru Terapii Complementare, 6-8 noiembrie 1998, Arad.
1999
13 ― The Therapeutic Power of the Word (a semiotic approach),
International Balcanic Congress of the Medicine, Iasi, 28-30 aprilie 1999.
14 ― Alopathic and naturopathic therapies: a possible
comparation from the biophotonics perspective (în colaborare cu D. M.
Manu), Lucrările Congresului Internațional de Farmacodependențe, 6-10
octombrie, 1999, Iași-Câmpulung
2000
15 ― "Unitatea Esențială: o viziune trialectică asupra lumii",
Simpozionul Internațional "Centenar Ștefan Lupașcu", 14-18 octombrie,
2000, Iași.
16 ― Lumina vie: un model biofotonic al ființei umane, Lucrările
celei de-a patra Conferințe Internaționale pentru Terapii Complementare,
6-8 noiembrie 2000, Arad.
17 ― Tradiții ale terapiilor populare românești: premise pentru o
medicină integrativă, Lucrările celei de-a 4-a Conferințe Internaționale pentru
Terapii Complementare, 6-8 noiembrie 2000, Arad.
2001
18 ― Omul, "ființă de lumină" (ipotezele biofotonicii cu privire la
optimizarea sănătății prin terapii complementare), Congresul
Internațional de Terapii Complementare organizat de Federația Română
a Asociațiilor de Kinetoterapie (FRAK), Băile Felix, 29-31 martie 2001.
19 ― Lumina vie: un model biofotonic al ființei umane, Lucrările
celei de-a V-a Conferințe Internaționale pentru Terapii Complementare,
2-4 noiembrie 2001, Arad.
2002
20 ― On computational knowledge: a semiotic approach,
ECIT (European Conference on Intelligent Systems and
Technologies), “Gh. Asachi” Technical University, Iași, iulie 2002,
21 ― “Energy” & “Lignum Vitae”: o alternativă de optimizare
integrală, & Terapia prin sublimare: despre alternativele ieşirii din tragic,
(ȋn colaborare cu George D. Stănciulescu), A VI-a Conferinţă
Internaţională de Terapii Complementare, Arad, 6-8 septembrie, 2002.

318
 2003
22 ― Fundamentele biofotonice ale conştiinţei, A 7-a Ediție a
Conferinței Internaționale pentru Terapii Complementare a ANATECOR,
septembrie-octombrie 2003, Arad.
2004
23 ― Emergenţa creatoare: contribuţiile explicative ale biofotonicii,
Simpozionul Internațional “Inventica 2004”, 4-5 iunie 2004, Iași.
24 ― (1) Luminǎ şi Sunet: despre puterea terapeuticǎ a limbajului; &
(2) Optimizarea stǎrii de sǎnǎtate prin design vestimentar (în colaborare
cu Aritia Poenaru), A 8-a Ediţie a Conferinţei Internaţionale pentru Terapii
Complementare a ANATECOR, 24-26 septembrie, 2004, Arad.
2005
25 ― Unitatea esenţială: de la mit la « diferenţialele divine »,
Festival Internaţional Lucian Blaga, Universitatea Babes Bolyai,
Cluj-Napoca: 5-6 mai 2005;
26 ― Sinergia vitală: asumpţiile biofotonicii, A IX-a Conferință
Internaţională de Terapii Complementare, ANATECOR, 23-25
septembrie Arad, 2005.
27 ― The World as a Cathedral: on the Myth of Creative Light,
International Scientific Conference: SEMIOTICS OF CULTURE: CULTURAL
SPACES AND TYPES, University of Bacău, 21-23 October, 2005.
2006
28 ― Ierarhiile “cuvântului-lumină”: o reconstrucţie (meta)fizică,
The Eleventh European Conference on Science and Theology Iaşi,
România, April 5-10, 2006
29 ― Luxonics: the science of light and sound creative language,
Simpozionul Internațional Securitatea şi apărarea spaţiului sud-est
European, în contextul transformărilor de la începutul mileniului III,
Academia de Apărare Națională, 13-14 aprilie 2006, Bucureşti.
30 ― Optimizarea sănătății prin “vestimentaţie sinergetică”:
contribuţiile biofotonicii (în colaborare cu Aritia Poenaru),
Simpozionul: Securitatea şi apararea spaţiului sud-est European, în
contextul transformărilor de la începutul mileniului III. 13-14 aprilie
2006, Bucureşti.
31 ― Pledoarie pentru o “vestimentaţie a luminii”: o
perspectivă biofotonică, (în colaborare cu Aritia Poenaru),
Simpozionul internaţional “AGILTEX DESIGN”, Universitatea
Tehnică „Gh. Asachi”, Iaşi, iulie 2006.
32 ― Energia de conexiune: resursă a sănătății integrale, A X-a
Conferința Internațională de Terapii Complementare, ANATECOR, 22-24
septembrie 2006, Arad.

319
 33 ― BIOFOTONTEX: terapie prin vestimentaţie, Coordonator
Workshop: A X-a Conferinţă Internaţională de Terapii Complementare,
ANATECOR, 22-24 septembrie 2006, Arad.
34 ― In the beginning it was the sign: on the harmonizing power
of semiotics, plenary conference, Conferinţa Internaţională a AROSS,
Bacău / Slănic-Moldova, 26-29 octombrie 2006.
35 ― (1) In the beginning was the sign: on the harmonizing power
of semiotics, plenary & (2) Luxonics: the science of light and sound
symbolical language (ȋn colaborare cu George D. Stănciulescu),
Conferinţa Internaţională a AROSS, Bacău-SlănicMoldova, 26-29
octombrie 2006.
2007
36 ― Fenomene energo-informaţionale în sfera creativităţii,
Conferinţa internaţională: Spațiul sud-est european în contextul
globalizarii. Acţiuni energo-informaţionale, UNIVERSITATEA
NAŢIONALĂ DE APĂRARE, 12-13 aprilie 2007, Bucureşti.
37 ― Le langage Babel, de nouveau aux archetypes, Conference
Internationale de Francophonie, Iaşi, 27 April, 2007
38 ― Orizonturi transpersonale ale comuniunii creatoare, A doua
Conferinţă Europeană de Psihologie Transpersonală, Timişoara, 4-6
mai, 2007.
39 ― Vestimentaţie şi climă: corelaţii terapeutice, Congresul
internaţional de medicina călătoriei, Iaşi, 2007.
40 ― Formele vestimentare, premisă a sănătăţii umane, A XIX-a
Conferinţa Internaţională de Inventică, Iaşi, 2007.
41 ― Geometria sacră: efecte armonizatoare ale formelor
arhetipale, A XI-a Conferinţa Internaţională de Terapii Complementare
din România, Arad, 21-23 septembrie 2007.
2008
42 ― The energo-informational power of language: a biophotonic
explanation, Conferinţa internaţională Securitate şi apărare în Uniunea
Europeană, strategii XXI, secțiunea XIII, Acţiuni energo-informaţionale,
15-16 aprilie 2008, Bucureşti
43 ― The connection synergy: towards a theory of the universal
“light of love”, International Conference “Inventics performance and
technical creativity” 14-24 mai 2008, Societatea Inventatorilor din
România & Institutul Naţional de Inventică Iaşi
44 ― Matricea de “lumină vie”: tehnologii biofotonice de stimulare
a sistemelor vegetale şi animale, Simpozionul Internaţional al
Universităţii Tehnice “Gh. Asachi” Iaşi, 29-30 mai, 2008.
45 ― 2nd ROASS International Conference, Slănic-Moldova,
22-24 octombrie, 2008.

320
 ― The “ transmodern turn”: a plea for a semiotics of light, 2nd
ROASS International Conference, Slănic-Moldova, 22-24 octombrie, 2008.
― The hierarchies of light: a transmodern approach to the
body-soul-spirit complex, (în colaborare cu George Stănciulescu),
2009
46 ― Principle of the brain-computer analogy, Simpozionul:
„Filosofia Ingineriei şi a Artefactului în Era Digitală”, PHEADE,
Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, 8-9 februarie, 2009.
47 ― Energia de conexiune, o resursă posibil de valorificat,
Simpozionul Acţiuni energo-informaţionale Universitatea de Apărare
Carol I, Bucureşti, 9-10 aprilie.
48 ― Medicina noului mileniu: de la diagnoza biofotonmetrică la
terapia prin biorezonanţă, în colaborare cu M.I. Popescu, Primul
Simpozion internaţional de Terapii Complementare şi Alternative, Iaşi,
15-17 mai, 2009.
49 ― Biophotonic strategies for preserving the human connection
energy, The IV– th international congress of medicine and faith,
Academy of Romanian Scientists & International Association of Travel
Medicine “Ernest M. Ungureanu”, Iaşi, 3 iunie 2009.
50 ― Paradigmele creatoare ale transmodernitaţii, de la sinergia
efectelor la energia de conexiune, A XIII-lea Conferinţa Internaţionala
INVENTICA 2009, Universitatea Tehnica „Gh. Asachi”, Iaşi, 4-5 iunie 2009.
2010
51 ― O emergentă explicație a "comuniunii prin lumină", The 14th
international conference "Inventica 2010", Iași, 9-10 Mai 2010.
52 ― Terapia distală. O emergentǎ explicație a comuniunii prin
luminǎ, cea de a XIV-a Conferință Internațională de Terapii
Complementare și Alternative, Arad 8-10 octombrie, 2010.
2011
53 ― An explanation frame for the biophotonic resonator effects (cu A.
Poenaru ), 15-th International conference "Inventica 2011", Iaşi, iunie 2011.
54 ― An emergent Romanian contribution to human health
optimization, A 15-a ediție a Conferinței Internaţionale de terapii
complementare și alternative, ANATECOR, Arad, 7-9, 2011.
55 ― „Rezonanţa creatoare”, limbaj al valorilor româneşti:
biofotonica şi sinergetica, o conjuncţie recuperator-novatoare » ,
comunicare prezentată la: The 16th International Conference
« INVENTICA 2012 » , Institutul Naţional de Inventică & Universitatea
„Alexandru I. Cuza” din Iaşi, 13-15 iunie 2012.
56 ― Homeopatia Exogenă, premisă a sănătății integrale:
strategii complementare, Conferinţa Internaţională de Terapii
Complementare şi Alternative. ANATECOR, Ediţia a 16-a, Arad, 5-7
octombrie, 2012, Editura Tiparniţa.
321
 57 ― Biofotonica, ştiinţa integrativă a «luminii vii». De la
homeopatia exogenă la nanotehnologii sanogene: explicaţii, aplicaţii,
evaluări, (în colaborare cu A. Poenaru), Congresul Internațional al
Organizațiilor de Medicină Integrativă din România, Ediția a II-a, 24
octombrie 2012, București.
2013
58 ― The synergy of signs. (Un)conventional strategies for
overcoming the "connection energy" crisis (keynote speaker), at: Lumen
International Conference: Logos Universality Mentality Education
Novelty Current Paradigms in Social Science, LUMEN Research Center
in Social and Humanistic Sciences, 10-13 April, Iassy, 2013.
59 ― Integrative approach on the creativity of semiotic
methodology, a 17-a Conferința Internațională de Inventică 2013", 18-20
iunie 2013, Iași.
60 ― Cuvântul vibratil: premise explicative ale terapiei magice.
Conferinţa Internaţională de Terapii Complementare ANATECOR 2013,
5-7 octombrie 2013.
2014
61 ― The harmonizing language of the "living light": a biophotonic
explanation. International LUMEN conference, 8-9 aprilie 2014, Iaşi.
62 ― Romanian archetypal solutions for optimizing the human
health. The 18th International Conference of National Inventics Institute,
Iași 1-2 iulie 2014.
63 ― Increasing the frequency of the “Living Light”: Romanian
archetypal solutions for optimizing the human health, A 18-a Conferință
Internațională de Inventică Iași, Universitatea Al. I. Cuza" & Universitatea
Tehnică Gh. Asachi, 2-4 iulie 2014.
64 ― On the “essential unity” of chaos and cosmos: towards a
metamind model of the world, from archaic intuition to scientific ration,
European Congress of Transpersonal Psychology, Pleading for the great
conciliation between science and spirituality. University Petre Andrei,
12-13 Septembrie 2014.
2015
65 ― The Language of Light: on the genesis of the Romanian
Archetypes, The 5th International Conference LUMEN 2014
– Transdisciplinarity and Communicative Action, 21-22 November 2014,
Târgoviște, România 2015.
66 ― Babel Language, Roots and Becoming of Human Speech:
A Semio-Photonic Approach, Lumen International Conference, Iași,
aprilie 14-15 2015.
67 ― Paranormal phenomena into the sphere of creativity, The
XIX- International Conference of Inventics, 24-26 June 2015, Technical
University of Iassy.
322
 68 ― On the duality of bbody and soul: from the psycho-somatic
consonantism to biophotonics, International Symposium “Ștefan
Odobleja”, Turnu-Severin 7 July 2015.
69 ― Paranormal aspect in human creation, International
“Kreaticon” Symposium: Creativity – Education – Performance, “Petre
Andrei” University, Iassy, 19 September 2015,
70 ― "ARITHEA PROJECT": by living light, an emergent romanian
contribution to human well-being A XIX-a Conferință Internațională de
Terapii Complementare, 9-11 octombrie 2015, Arad., pp.
71 ― Sound & Light: Romanian Emergencies, together (in
cooperation with Alexandru Măruță), The XIX-lea Conferința
Internațională de Terapii Complementare, 9-11 octombrie 2015,
Arad.
72 ― The Romanian Speech: Archetype of the Ethnic Spirituality,
International Congress of the Romanian Spirituality, The XIX-a edition,
28 November - 1 December 2015, Alba Iulia & ZLATNA,
73 ― The power of the living word, between sound and light,
International Conference of Linguistic. Language and Romanian identity in cultural
reconfiguration of Europe, “Al. I. Cuza” University, Iassy, 30-31 Octomber 2015.
2016.
74 ―Towards an integrative frame of life: ARITHEA PROJECT,
Conferinta internațională "Lumen", Pallas. Iași, 2016,
75 ― The Light–Sound Language: A biophotonic explanation of
human communion, Semiosis in Communication: Knowing and Learning,
conference of SNSPA Bucharest, June 16-18, 2016.
76 ― The unification power of the Living Light: integratively, the
"ARITHEA” project, Inventics XX & AROSS Conference of “Gh. Asachi”
University, Iassy, 29 June − 1 July 2016.
77 ― Stimulating the human wellbing by biofotonic-ecological
products: The Conference of SIR Saloon of Inventions and Practical
Solutions, Palace of Culture of Iassy, September 2016.
2017
78 — Lumina vie, premisă a revoluției wellbeing: proiectul
“Arithea”, Zilele Universităţii „Apollonia”, Congres Internaţional:
"Pregătim viitorul promovând excelenţa", 2-5 martie 2017
79 ― Ierarhiile "luminii vii": pledoarie pentru o metafizică a înălţării.
Simpozionul Internaţional KREATIKON: Creativitate-Formare-Performanţă,
Universitatea "Petre Andrei": ediţia a XIII-a, Iaşi, 24 martie 2017.
80 ― The Philosophy of Creative Education: Pleading for
Romanian Excellency, Lumen EDU, Education, Quality, Sustainable,
Development, Bucharest, 22-23 November 2017.

323
 81 ― The therapeutic effects of the word, International
Conference of “CF” Clinic Hospital, Iassy, 25 Octomber 2017.
82 ― Despre cuvintele trăitoare de realitate, Lumen EDU, Education,
Quality, Sustainable, Development, 22-23 mai, 2017, Suceava.
83 ― The philosophy of the creative education:
methodologic horizons, Symposium of LUMEN, 22-23 November
2017, Târgoviște.
2018
84 ― Biophotonics, the emergent Romanian science of
wellbeing, 1st International Conference of LIFE Sciences and
Technology for WELLBEING, USAMV Cluj-Napoca 29-30 mai 2018.
85 ― The archetype of light in Romanian Spirituality: a
transdisciplinary approach, International conference SEMIOSIS IN
COMMUNICATION: Differences and Similarities, 2018 SNSPA
București, 14-16 iunie 2018.
86 ― Arhetipuri ale creativităţii românești. Simpozionul
Internațional INVENTICA 2018. Secțiunea semiotică: Coborârea
semnelor în Agora, 28 Iunie 2018, Universitatea "Al. I. Cuza" Iași
87 ― Medicina integrativă, de la (des)cântec la biofotonică (ȋn
colaborare cu Shanti Nilaya), Conferința Internațională a Spitalului CF,
26-28 octombrie 2018, Iași
88 ― The transdisciplinary language of the "Living Light":
descending signs in Agora (in collaboration with Shanti Nilaya), 1st
International Conference “Communication in Action: From Theory to
Practice and Back”, 8-10th November 2018, Iași.
2019
89 ― Limbajul poetic, univers al comuniunii umane: o interpretare
semio-logică (ȋn colaborare cu Shanti Nilaya), 17-18 noiembrie 2019,
Chișinău.
90 ― A transdisciplinary approach to human creative language:
semio-bio-photonics, perspectives in humanities and social sciences, 6th
Edition: Interdisciplinarity – An Umbrella Term? Iași, România, 17-18
May 2019.
2021
91 ― Towards a new semiotic organon: tribute to masters,
International Conference Semiosis in communication. Culture,
Communication and Social Change, 3rd edition, SNSPA, Bucharest
26-29 May 2021.
92 ― Plasma science & biophotonics: an integrative approach to
the “living light” language, Conferinţa Internaţională a Asociaţiei
Ştiinţifice Plasma România, Bucureşti, Iulie 19, 2021. Chişinău

324
3. MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE NAȚIONALE DIN ȚARĂ

1978
1. Considerații asupra conceptului de "dezvoltare sistematizată",
Cea de-a 13-a conferință națională a cercurilor științifice studențești,
Cluj-Napoca, 20 noiembrie, 1978.
1980
2. Implicații sociologice în dezvoltarea cadrului construit rural,
Cea de-a 15-a conferință națională a cercurilor științifice studențești,
Sibiu, 8-9 noiembrie, 1980 (lucrare distinsă cu PREMIUL 1).
3. Preliminarii la un model axiologic al continuumului
tradiție-inovație, Cea de-a 15-a conferință națională a cercurilor științifice
studențești, Sibiu, 8-9 noiembrie, 1980 (lucrare distinsă cu PREMIUL 2);
4. Perspective sociologice asupra procesului de modernizare a
cadrului construit rural, Sesiunea științifică "Elaborarea unui model optim de
dezvoltare a județului Iași", UAIC, Iași, 19-20 decembrie, 1980.
1982
5. Prolegomene la o definire a predicției în creația umană, A X-a
sesiune de comunicări tehnico-științifice a Institutului de Subingineri
Hunedoara, Hunedoara, 22-29 mai, 1982.
6. Specificul etnic, semnificații și dimensiuni istorice, A III-a sesiune
științifică de studii literare, lingvistice și interdisciplinare. Primul colocviu
național de interdisciplinaritate, Dej, 9-12 septembrie, 1982.
7. Perspective critice asupra sociologiei românești, A III-a
sesiune științifică de studii literare, lingvistice și interdisciplinare. Primul
colocviu de interdisciplinaritate, Dej, 9-12 septembrie, 1982.
8. Postulate consonantiste în creația umană, Simpozionul
Internațional "Ștefan Odobleja", Lugoj, 20-22 octombrie 1992.
1983
9. Integrarea tinerilor în învățământul superior – integrare și
selecție, A XI-a sesiune de comunicări tehnico-științifice a Institutului de
Subingineri Hunedoara, 27-28 mai, 1983.
10. Permanență și devenire în arhitectura satului românesc, Simpozionul
"Cultura populară someșană", Festivalul " Samus", Dej, 4-5 iunie, 1983.
11. Creația, ipostază a istoriei poporului român, Simpozionul
"Unitate și continuitate istorică în sud-vestul Transilvaniei", Deva, 11-12
noiembrie, 1983.
1984
12. Migrația rural-urbană între funcție și disfuncție, Sesiunea
anuală de referate și comunicări științifice ale cadrelor didactice, Deva,
22 noiembrie 1984.
1985
13. Schiță pentru un model dialectic al dinamicii creației
științifice, Simpozionul național "Educația științifică și tehnologică a
elevilor", Craiova, 7-8 iunie, 1985.

325
 14. Kitsch-ul în arhitectura satului hunedorean, Simpozionul
"Ținutul hunedorean – continuitate și permanență", Hunedoara, 22 iunie,
1985.
15. Pledoarie pentru un model dialectic al procesului de creație
științifică, Al doilea simpozion național de creativitate și creație, Bușteni,
26-28 septembrie, 1985.
16. Introducere la o teorie generală a devenirii, Simpozionul
"Filosofia și problematica lumii contemporane", Universitatea "Al. I.
Cuza", Iași, 24-25 octombrie, 1985.
17. Spre o metodologie de stimulare a creativității, Simpozionul
național "Metodologia cercetării științifice", Deva, 8-9 noiembrie 1985.
18. Implicații socio-demografice ale migrației sat-oraș, Colocviul
interjudețean de demografie, Deva, 13 decembrie, 1985.
19. Obiceiurile laice de iarnă, între tradiție și inovație,
Simpozionul "Florile dalbe", Deva, 20 decembrie, 1985.
1986
20. Preliminarii la un model de dezvoltare socială, Sesiunea
științifică "Cunoaștere, evaluare și acțiune socială", București, 21-22
aprilie, 1986.
21. Orizonturi istorice ale specificului etnic, Simpozionul național
"Județul Hunedoara – permanență și continuitate în istoria României",
Deva, 17 octombrie, 1986.
22. Libertatea cuvântului, Simpozionul "Literatura și arta ca trăire
și interpretare", Deva, 24 octombrie, 1986.
23. O posibilă interpretare a miturilor cosmogonice, Simpozionul
"Florile dalbe", Deva, 22 decembrie, 1986.
1987
24. Învățarea creatoare, imperativ al educației actuale, Simpozionul
"Creativitate și eficiență în învățămȃnt", Deva, 4 martie, 1987.
25. Stimularea creativității – imperativ al educației prospective,
Sesiunea de comunicări științifice "Pregătirea și perfecționarea tineretului
și cerințele progresului tehnico-științific", C.C.P.T. București, 23-24
aprilie, 1987.
26. Spre un nou model al dezvoltării social-istorice, Sesiunea
anuală de comunicări științifice a membrilor Societății de Științe Istorice,
Filiala Deva, 23 mai, 1987.
27. Dimensiuni probabilist-statistice în creația umană,
Simpozionul "Raționalitatea științifică și raționalitatea filosofică",
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca, 27-28 mai, 1987.
28. Interdisciplinaritatea, premisă a gândirii creatoare, Sesiunea
de comunicări științifice a Centrului de Cercetări Sociologice, București,
24-25 septembrie 1987.
29. Despre o dialectică a dezvoltării social-istorice, Simpozionul
național "Județul Hunedoara – permanența și continuitate în istoria
României", Deva, 16-17 octombrie, 1987.

326
 30. Creația și cuvântul, Simpozionul "Creație și generație", Deva,
23 octombrie, 1987.
31. Miturile cosmogonice și astrofizica, Simpozionul "Florile
dalbe", Deva, 15 decembrie, 1987.
32. Integrarea tinerilor în învățămîntul superior, între aspirație și
posibilitate, Sesiunea de comunicări științifice a C.C.P.T. Hunedoara,
Deva, 4-5 decembrie 1987.
1988
33. Introducere la o filosofie a creației: perspective
interdisciplinare, Simpozionul "Interdisciplinaritatea în cercetarea
științifică contemporană", Hunedoara, 25-26 martie, 1988.
34. Omul, măsură a devenirii universale, Simpozionul
"Ecosistemele antropice și bazele gestiunii lor ecologice", Cluj-Napoca,
12 mai, 1988.
35. Stimularea învățării creatoare, imperativ al educației
prospective, Sesiunea de comunicări Științifice "Tineret – educare –
participare", Bușteni, 25-27 mai, 1988.
36. Omul, între micro și macrocosmos, Sesiunea "Helion '88",
Timișoara, 27-28 mai, 1988.
37. Spre o metodologie de educație științifică a tinerilor, Sesiunea
interjudețeană de referate și comunicări, Bacău, 30 septembrie – 1
octombrie, 1988.
38. Devenirea creatoare, între formă și cuvânt, Simpozionul
"Sarmis '88", Deva, 13 octombrie, 1988.
39. Despre monumentele de lemn ale Transilvaniei, Simpozionul
național "Județul Hunedoara – permanență și continuitate în istoria
României", Deva, 21-22 octombrie, 1988.
40. Opțiunea profesională a elevilor, între aspirație și aptitudine,
Sesiunea de comunicări Stiințifice "Profesionalizarea tineretului: aspecte
teoretico-praxiologice", C.C.P.T. Timișoara, 11-12 noiembrie, 1988.
41. Sociologia tinereții sau tinerețea sociologiei?, Sesiunea de
comunicări științifice a C.C.P.T. Hunedoara, 17-18 noiembrie, 1988.
42. Spre o metodologie de stimulare a creativității, Zilele
academice clujene, Simpozionul "Știință și creație în perspectiva anului
2000", Cluj-Napoca, 21-26 noiembrie, 1988.
43. Cosmologia științifică, premisă a desacralizării mitului,
Simpozionul "Educarea umanistă a tineretului", Tȃrgu-Mureș, 7-9
decembrie, 1988.
1989
44. Stimularea creativității elevilor, imperativ al educației
prospective, Sesiunea de comunicări științifice "Creativitate și eficiență în
învățământ", Deva, 23 martie, 1989.
45. Previziune științifică și viziune poetică în cosmologia
eminesciană (conferință), Sesiunea de comunicări științifice "Helion '89",
Timișoara, 1989, 19-21 mai 1989.

327
 46. Repere cosmogonice în creația lui Mihai Eminescu,
Simpozionul "Centenarul nemuririi poetului nepereche al sufletului
românesc", Deva, 22 mai, 1989.
47. Aplicarea metodei "monografiei polare" în cercetarea
procesului de migrație rural-urbană, Sesiunea centrului de cercetări
sociologice, București, 15-16 iunie, 1989.
48. Mitul cosmogonic, între ficțiune și adevăr, Sesiunea anuală de
comunicări a membrilor societăților științifice ale cadrelor didactice,
Deva, 27 mai, 1989.
49. Atitudinea față de muncă a tinerilor, premisă a integrării
socio-profesionale, Sesiunea C.C.P.T. Hunedoara "Tineret, pregătire,
integrare", Deva, 15-16 octombrie, 1989.
50. Eminescu sau despre obsesia "unității esențiale", Zilele
academice ieșene, Simpozionul "Intenționalitate și ontologie", Iași, 19-20
octombrie, 1989.
51. Despre o dialectică a cunoașterii științifice, Simpozionul
"Strategii în dezvoltarea actuală a științei", Zilele academice clujene,
Cluj-Napoca, 5-6 decembrie, 1989.
1991
52. Eminescu sau despre o hermeneutică a miturilor originare,
Sesiunea științifică a Facultății de Filosofie, UAIC, Iași, 26 ianuarie, 1991.
53. Dualismul spirit-corp, între fizică și metafizică, Sesiunea
științifică "Idei, principii și teorii perene în științele socio-umane și
economice", Institutul de științe socio-umane, Iași, 7-8 iunie, 1991.
54. Discursul narativ, între ontos și logos, Zilele Universității "Al. I.
Cuza", Facultatea de Filosofie, Iași, 22 octombrie 1991.
55. Repere pentru un model al predicției în creația umană, Zilele
academice ieșene, Sesiunea de comunicări științifice "Ziua Inventicii
Ieșene", Iași, 7 noiembrie, 1991.
56. Brâncuși sau despre mitul ovoidului (un posibil model al
"unității esențiale"), Simpozionul "Filosofia în dinamica spiritualității
actuale. Paradigme românești în arhitectonica filosofiei științei, 8
noiembrie, 1991, UAIC, Iaşi.
1992
57. Un model informațional al unității lumii (conferință), Academia
Română, Filiala A.O.Ș. Iași, 4 februarie 1992.
58. Metode "experiențiale" de stimulare a creativității, Al V-lea
Simpoziona Național de Inventică, Iași, 22-25 octombrie, 1992.
59. Premise pentru o "semio-logică" a demersului creator, Zilele
universității "Al. I. Cuza" Iași, Simpozionul Facultății de Filosofie, Iași, 23
octombrie, 1992.
60. Omul creator, măsură a "unității esențiale", Invent-Terra
Nova, Iași, 21 noiembrie, 1992.
61. Un posibil model axiologic în creația umană, Simpozionul
"Valorile științei contemporane", Academia Română, București, 8.12. 1992.

328
 1993
62. Geneza limbajului, ipoteze semio-logice, conferință susținută
în cadrul Seminarului "Logică și Limbaj", Facultatea de Filosofie, Iași, 7
mai, 1993.
63. Fenomenul rezonanței în creația umană, Simpozionul
Național "Perspectivă transdisciplinară asupra creativității și
creației. inventica, creatologia, euristica", Academia Română,
București, 13 mai, 1993.
64. Educarea creativității, imperativ al învățămîntului
contemporan, Simpozion UNESCO "Educație și cultură", Iași, 8-10
octombrie, 1993.
65. Parapsihologia, între știință și necunoscut, Prelegerile
Muzeului de Istorie a Științei și Tehnicii, Iași, 1 noiembrie, 1993.
66. Resurecții ale mitului cosmogonic în știința contemporană,
Simpozionul "Obiectiv și subiectiv în cunoașterea științifică", Academia
Română, Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei, București,
14-15 decembrie, 1993.
1994
67. Semnificații mito-logice ale "puterii cuvîntului", Sesiunea națională
de comunicări în științele umane, Universitatea Timișoara, 20-21 mai, 1994.
68. Celula, sistem "laser natural" ? Ochiul, laser de tip biologic –
un posibil model psihotronic (în colaborare), Simpozionul Național "PSI
'94", București, 28 septembrie – 1 octombrie, 1994.
69. De la ipoteza fotonică a energiei-informației la ipoteza câmpurilor
psiho-informaționale (în colaborare cu Paul Constantinescu), Simpozionul
Național "PSI '94", București, 28 septembrie–1 octombrie, 1994.
70. Orizonturi paranormale ale creativității, Simpozionul Național
"PSI '94", București, 28-29 septembrie, 1994.
. 1995
71. Stimularea creativității tehnico-științifice, de la competență la
performanță, Primul colocviu național "Invenții, tehnologii, calitate – piloni ai
dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, București, 5-6 aprilie 1995.
72. Lumina, fundament bio-fizic al gândirii creative (în colaborare
cu Paul Constantinescu), Academia Română, București, 12 mai 1995.
73. Lumina ca principiu al "creativității universale", Academia
Română, București, 12 mai 1995.
74. De la hexada magicului la relevarea "semnelor de putere",
Simpozionul "Centenar Lucian Blaga", Cluj-Napoca, 14-15 mai 1995.
75. Sisteme și fenomene de tip "laser biologic" celular, A
treisprezecea sesiune științifică anuală a Societății Naționale de Biologie
Celulară, Craiova, 9-10 iunie 1995.
76. Fundamente bio-fizice ale "imaginării creatoare" (în
colaborare), Zilele academice ieșene, Al VIII-lea Simpozion Național de
Inventică, Iași, 5-6 octombrie 1995.

329
 77. Pledoarie pentru o disciplină: filosofia creației, Zilele
academice ieșene, Al VIII-lea Simpozion Național de Inventică, Iași, 5-6
octombrie 1995.
78. Teoria "laserilor biologici", cadru de explicare a fenomenelor
paranormale (în colaborare cu D.M. Manu), Simpozionul Național "PSI
'95", București, 16-18 octombrie 1995.
79. Despre geneza "cuvintelor de putere", Simpozionul Național "PSI
'95", București, 16-18 octombrie 1995.
80. Bioluminiscența ca fenomen de emisie cuantică stimulată și
amplificată (în colaborare cu D. M. Manu), Simpozionul Național de
Fizică Teoretică, Baia Mare, 30 octombrie – 1 decembrie, 1995.
1996
81. A semiological model of the creativity stimulation, Genius,
Budapesta, martie 1996. 88. Ipostaze ale relației dintre ontos și
logos în concepția lui Petre Botezatu, Simpozionul național : "Petre
Botezatu", Centrul de Științe socio-umane, Iași, 29-30 martie 1996.
82. Un model semiologic al genezei limbajului, Al doilea colocviu
național de științe ale cogniției, Cluj 2-3 mai 1996.
83. Metamorfozele Cuvântului, Simpozionul Național "Lucian
Blaga", Cluj-Napoca, 5-7 mai 1996.
84. Stimularea creativității de la competență la performanță,
Primul Congres Internațional al Asociației Oamenilor de Știință,
București, 23-24 mai 1996.
85. Simbolismul formelor esențiale, de la intuiția arhaică la
rațiunea științifică, Simpozionul "Migrația semnelor de cultură populară în
România", Mangalia, 5-8 iulie 1996.
86. The "biological laser" theory concerning the nature of
biomagnetical phenomena, (în colaborare).1st European Magnetic
Sensors and Actuators (EMSA '96), Iași 22-24 iulie1996.
87. Fundamentele limbajului creativ, A III-a conferință
Internațională de Inventică, Iași, octombrie , 1996.
88. Modelări neuro-logice ale euristicului, (în colaborare cu
Daniela Manu), A III-a conferință Internațională de Inventică, Iași,
octombrie , 1996.
89. Despre natura fenomenelor biomagnetice, Simpozionul
Societății de Medicină Iași, secțiunea fiziologie, Iași, 25 octombrie 1996.
90. Teoria "laserilor biologici" despre efectele câmpului
electromagnetic asupra structurilor vegetale, (în colaborare cu Daniela
Manu), Simpozinul național organizat cu prilejul centenarului Grădinii
Botanice din Iași, 26 octombrie 1996, Iași.
91. Despre geneza numelor divine (perspective semiotice), Simpozionul
"Semiologia culturii", Universitatea Bacău, 31.10-1.11. 1996.
92. Puterea "cuvîntului-lumină", Simpozion internațional "Terapii
neconvenționale", 22-24 noiembrie 1996, Arad.

330
 93. Teoria "laserilor biologici" cu privire la geneza proceselor
neuro-psihice, în colaborare cu D. M. Manu, Simpozion omagial:
Centenar "Petre Brânzei", 25 noiembrie, 1996.
1997
94. Situații conflictuale în mediul școlar, Simpozionul "Centenarul
învățămîntului sociologic din Iași", 7-9 mai 1997, Iași.
95. Formele arhetipale sau despre "unitatea esențială" a lumii,
Simpozionul "Efectul de formă și consecințele sale în economie",
Academia Oamenilor de Știință, București, 15-16 mai 1997.
96. Principii de "eficiență armonică" în morfogeneza viului (în
colaborare cu D.M. Manu), Simpozionul "Efectul de formă și consecințele
sale în economie", Academia Oamenilor de Știință, București, 15-16 mai
1997.
97. Puterea terapeutică a "semnului de lumină", Lucrările
seminarului "Procese bio-informaționale și medicină alternativă", 28-29
iunie 1997, București.
98. Fundamente energo-informaționale ale proceselor neuropsihice,
(în colaborare cu D.M. Manu), Lucrările seminarului "Procese
bio-informaționale și medicină alternativă", 28-29 iunie 1997, București.

99. Considerations on the light nature and bioluminiscence by

biological studies, în colaborare cu D. M. Manu, Adriana Godeanu,
Simpozionul de optică și fizica laserilor, 9-12 septembrie, 1997,
București.
100. Semnele magicului, între mythos și logos, Simpozionul
"Migrația semnelor culturale în România", Mangalia-Doi Mai, 27-31
august, 1997.
101. Determinări interactive ale performanței umane, Zilele
Academice ale Universității Ieșene, 9-10 octombrie 1997, Iași.
102. Modelări analogice ale euristicului (în colaborare cu D.M. Manu),
Zilele Academice ale Universității Ieșene, 9-10 octombrie 1997, Iași.
103. Biofotonica, știință a complexității (în colaborare cu
Daniela M. Manu), Conferința Națională de Biofizică,16-18 octombrie
1997, Cluj-Napoca.
104. Bioluminiscența și principiul "eficienței armonice" (în
colaborare cu Daniela M. Manu), Conferința Națională de Biofizică,16-18
octombrie 1997, Cluj-Napoca.
105. Puterea Cuvântului, între fizică și metafizică,
Minisimpozionul "Fizică și psihic", Conferința Națională de
Biofizică,16-18 octombrie 1997, Cluj-Napoca.
1998
106. Biophotonics, science of complexity, în colaborare cu D. M.
Manu, Simpozionul Internațional "Utilizarea laserilor în medicină", iunie
1998, București.

331
 107. Strategii de evaluare și stimulare a performanței inovative,
Seminarul "Regiunea de Nord-Est: dezvoltare prin inovare, 26 august
1998, Iași.
108. Etnomedicina, între tradiție și modernitate, Simpozionul
"Tehnici, teme și limbaje în cercetarea românească", Mangalia-Doi Mai,
1-4 septembrie, 1998.
109. Virtuți și limite ale discursului semiotic, Zilele Academice
Universitare Ieșene, 9-10 octombrie 1997, Iași.
110. Simbolistica întemeierii în mitologia românească
(perspective semiotice), Sesiunea de comunicări științifice a Universității
"1 Decembrie 1918": "Mituri și motive mitice în literatura română și
universală", 22-24 octombrie, 1998, Alba-Iulia.
1999
111. Semnele luminii sau despre unitatea cunoașterii umane,
Sesiunea științifică anuală a Universității Tehnice "Gh. Asachi" Iași, cu
tema: "Cunoaștere, valoare, acțiune", Iași, 11 iunie 1999.
112. Practici terapeutice sinergice în tradiția poporului român,
Sesiunea de comunicări științifice: "Migrația semnelor de cultură
populară în România", Mangalia – 2 Mai, august 1999.
113. Teorii (ne)convenționale cu privire la "matricea stilistică",
Sesiunea de comunicări științifice: "Migrația semnelor de cultură
populară în România", Mangalia – 2 Mai, august 1999.
114. Perspectiva biofotonicii cu privire la tulburările psihice în
bolile neurochirurgicale,(în colaborare cu D. M. Manu și L.
Pendefunda), Congresul național de neuropsihiatrie, 15-18
octombrie, 1999, Timișoara.
2000
115. Considerații (meta)fizice cu privire la fenomenul
bioluminiscenței, în colaborare cu D.M. Manu, Simpozionul de fizică
teoretică, 7-9 iunie 2000, Iași.
116. Semnele luminii în tradiția spirituală a poporului român,
"Migrația semnelor de cultură populară în România", Mangalia – 2 Mai,
august 2000.
117. Cunoaște-te pe tine însuți..., conferință susținută la
Universitatea Populară București, Prelegerile “Fundației Kogaian”,
București, 5 martie 2001.
118. Contribuții semiotice în opera lui Petre Botezatu: Ordinea
lucrurilor, ordine a gândirii (semnelor / cuvintelor / limbajului),
Universitatea "Al. I. Cuza" Iași, octombrie 2001
119. Strategii pentru un învățământ creativ, Zilele Academice
Ieșene, septembrie, 2001.
2002
120. Lumina, principiu terapeutic: viziunea biofotonicii,
Conferinţa Naţională pentru Terapii Naturiste Populare, Deva, 6-8
August, 2002.

332
 121. Tradiţii româneşi în "medicina magică”, Conferinţa Naţională
pentru Terapii Naturiste Populare, Deva, 6-8 August, 2002.
122. Unitatea Trup-Suflet-Spirit, premisă a terapiei integrale:
contribuţiile explicative ale biofotonicii, Al VIII-lea Simpozion Naţional de
Terapii Naturale, Alternative şi Complementare, 15-17 noiembrie 2002.
Sala Dalles, Bucureşti, organizat de Academia Daco-Romȃnă şi
Fundația Mirabilis.
123. De la lumină la iluminare, Conferința “Zilele Asociaţiunii
ASTRA”, Sibiu, 23 noiembrie 2002.
2003
124. Lumină şi fitoterapie: ipotezele neconvenţionale ale biofotonicii,
Conferinţa Naţională de Fitoterapie, Ediţia a II-a, Iasi 8-9 Mai 2003.
125. Fundamente biofotonice ale conştiinţei, A 7-a Ediție a
Conferinţei Internaţionale pentru Terapii Complementare a ANATECOR,
septembrie-octombrie 2003, Arad.
126. Despre unitatea trup, suflet, spirit, Zilele Asociaţiunii ASTRA
10 decembrie 2003.
2004
127. Puterea semnului: spre o “hermeneuticǎ analiticǎ”,
Universitatea Babeş-Bolyai & Institutul Român de Studii
Transdisciplinare “Hyperion”, Cluj-Napoca, 5 februarie 2004.
128. Unitatea esenţialǎ: o viziune transdisciplinarǎ, Universitatea
Babeş-Bolyai & Institutul Român de Studii Transdisciplinare “Hyperion”,
Cluj-Napoca, 6 februarie 2004.
129. Inforenergetică şi biofotonică: o conjuncţie posibilă,
Simpozionul de Inforenergetică, 28-30 aprilie 2004, Iaşi.
130. Metamorfozele luminii, Simpozionul profesorilor de ştiinţe
ale naturii, Ploieşti, 10 mai 2004.
131. Emergenţa creatoare: explicaţii neconvenţionale, Simpozionul
“Kreaticon”, Universitatea “Petre Andrei”, Iaşi, 29-30 mai, 2004.
132. Ipoteze neconvenţionale asupra genezei cuvântului,
Sesiunea Anualǎ a Universitǎţii “Ştefan Lupaşcu” Iaşi, 31 mai 2004.
133. Terapia prin luminǎ, Al X-lea Simpozion Naţional de Terapii
Naturale, Alternative şi Complementare, Academia DacoRomânǎ şi
Fundaţia Mirabilis, Bucureşti, 10-12 iunie 2004.
134. Omul, fiinţǎ de luminǎ, Simpozionul: Universul psihosocial al
individului uman, Universitatea Petre Andrei, Iaşi, 25-26 iunie 2004.
135. Lumina, limbaj al valorilor esenţiale, Simpozionul Național de
Inforenergeticǎ, 21-23 octombrie 2004, Galaţi.
136. Limbajul luminii: calea integrǎrii, Simpozionul “Cunoaştere şi
educaţie în Noua Erǎ”, Cluj Napoca, 9 noiembrie 2004.
137. De la întuneric la luminǎ, Simpozionul Fundaţiei Secolul XXI,
Casa de culturǎ a Municipiului Sibiu, 10 noiembrie 2004.
333
 138. Orizonturi ale creativitǎţii umane, Simpozionul “Şansele tale”,
Casa de culturǎ REDUTA a Municipiului Braşov, 11 noiembrie 2004.
139. Virtuţi terapeutice ale apei: contribuţiile explicative ale
biofotonicii, Simpozionul: Miracolul apei, Arad, 13 noiembrie /
Cluj-Napoca, 15 noiembrie 2004.
140. Luxonica: ştiinţǎ a performanţei creatoare, Simpozionul
“Strategii inovative ale Noii Ere”: Cluj-Napoca, 2-3 Decembrie, 2004.
2005
141. Interacţiuni neconvenţionale: contribuţiile explicative ale
biofotonicii, Simpozionul “Provocări la adresa securităţii şi strategii la
începutul secolului XXI”, Universitatea Naţională de Apărare, 15 aprilie 2005.
142. Forma ca principiu al “unităţii esenţiale”, Simpozionul
Inspectoratului Şcolar al Judeţului Prahova, Ploieşti, 7 mai 2005.
143. Adaptarea energo-informaţională: premisă a optimizării
umane, Congresul Societăţii Române de Inforenergetică şi Radiestezie
« Sf. Apostol Andrei », 19 mai 2005, Bucureşti.
144. Mitul geniului: de la lumină la iluminare, Simpozion
Kreaticon, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi, Fundaţia Academică
“Petre Andrei”, 21 mai 2005.
145. Trup, suflet, spirit: contribuţiile explicative ale biofotonicii,
Festivalul Sufletului (Iaşi), 22 mai 2005.
146. Luxonica, ştiinţă a “unităţii esenţiale”, Festivalul Expozodiac,
Conexiuni si Alternative Spirituale, ediţia II-a din 27–29 mai 2005,
Timişoara.
147. Medicina cuantică a câmpului: de la Răsărit la Apus, a IX-a
Conferinţa “Societăţii de Medicină Bioenergoinformaţională “Dr. Octavian
Udrişte”, din România, Ploieşti, 8 octombrie 2005.
148. Luxonica, ştiinţa rezonanţei transpersonale, A II-a
Conferinţă Naţională a Asociaţiei Române de Psihologie
Transpersonală, Universitatea Hyperion, 20 noiembrie 2005, Bucureşti.
149. Tinereţe fără bătrîneţe: pledoarie pentru “terapia integrală”, A
VI-a Conferinţă Naţională a Cadrelor de Predare în Medicina de Familie,
Universitatea de Medicină “Gr. T. Popa”, Iaşi, 26 noiembrie 2005.
150. Strategii biofotonice de optimizare a sănătăţii prin produse
vestimentare (în colaborare cu A. Poenaru), Conferinţa Naţională:
Calitatea  deziderat în vederea aderării la UE, 8-9 decembrie 2005,
INCDTP- ICPI, Bucureşti.
151. Luxonics: the science of light and sound creative language;,
Simpozionul: Național Securitatea şi apărarea spaţiului sud-est
European, în contextul transformărilor de la începutul mileniului III,
Academia de Apărare Naţională, 13-14 aprilie 2006, Bucureşti.
152. Optimizarea sănătăţii prin “vestimentaţie sinergetică”:
contribuţiile biofotonicii (în colaborare cu Aritia Poenaru), Simpozionul:
334
Securitatea şi apărarea spaţiului sud-est European, în contextul
transformărilor de la începutul mileniului III.
153. Optimizarea sănătaţii umane prin vestimentaţie
BIOFOTONTEX, Simpozion MATNANTECH, Sinaia, 3-5 noiembrie 2006.
2007
154. Energia de conexiune, criteriu al performanţei umane,
Simpozionul naţional: KREATIKON, Creativitate – Formare –
Performanţă, Ediţia a IV-a, Fundaţia Academică “Petre Andrei”, Iaşi 28
aprilie 2007
155. (1) Nanotehnologii biofotonice aplicate în industria textilă. (2)
Efecte benefice asupra organismului uman prin vestimentaţie
“BIOFOTONTEX” (ȋn colaborare cu Aritia Poenaru), Al VI-a Simpozion
MATNANTECH, Cap Aurora, 4-8 iulie 2007.
156. Limbajul formelor şi al culorilor. Produse ecologice
vestimentare, cu proprietăţi biofotonice, (în colaborare cu Aritia Poenaru),
Al VII-a Simpozion MATNANTECH, Sinaia, 20-23 noiembrie, 2007.
2008
157. Fenomene neconvenţionale în creaţia umană, Simpozion
Naţional KREATICON: Inspectoratul Școlar al Judeţului Iaşi & Universitatea
“Petre Andrei” Iaşi, Casa de Cultură “Mihai Ursachi”, 7 aprilie 2008, Iaşi.
158. Semiotica artei vestimentare: Colecţia “CURCUBEU”, în
colaborare, Simpozion MATNANTECH, 4-7 septembrie 2008.
2009
159. Principle of the brain-computer analogy, Simpozionul:
„Filosofia Ingineriei şi a Artefactului în Era Digitală”, PHEADE,
Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, 8-9 februarie, 2009.
160. Strategii creative pentru ieşirea din criză. Sesiunea de
comunicări ştiinţifice, KREATICON, Universitatea “Petre Andrei” &
Inspectoratul Şcolar, Iaşi, Casa de Cultură “Mihai Ursachi” 4 aprilie, 2009.
161. Energia de conexiune, o resursă posibil de valorificat,
Simpozionul Național Acţiuni energo-informaţionale Universitatea de
Apărare Carol I, Bucureşti, 9-10 aprilie.
162. Creativitatea, resursă strategică, Simpozionul “Anul
Internaţional al Creativităţii”, Universitatea “George Bacovia”, Bacău, 29
Aprilie 2009.
163. Conservarea energiei de conexiune: strategie novatoare
pentru ieşirea din criză, Sesiunea Creativitate şi Inovare,“Oportunități de
finanțare a proiectelor de cercetare-dezvoltare si inovare”, Agenţia
pentru Dezvoltarea Regională Nord-Est Piatra Neamţ & Universitatea
“George Bacovia”, 8 mai 2009, Bacău.
164. De la sacralitatea creaţiei, prin sensul vieţii, către om...,
Simpozionul:Familie, sensul vieţii, spiritualitate sacră. Zilele Universităţii
“Petre Andrei”, Iaşi, Casa de Cultură „Mihai Ursachi”, 14 iunie, 2009.
335
 165. "ECOSAN": strategii biofotonice pentru ieșirea din criză,
Congresul Internaţional al Terapiilor Complementare Deva, 7-9 august 2009.
166. Conservarea energiei de conexiune sau cum să ieşim din
criza de comunicare, Simpozionul Catedrei de Comunicare şi Relații
Publice, 23 octombrie 2004.
167. Terapia prin lumină, Simpozionul Naţional „Aerul, sursă a sănătăţii
umane” Slobozia, Casa de cultură „Ionel Perlea”, 24-25 octombrie 2009.
168. Criza de valori culturale: strategii terapeutice, Simpozionul
naţional: Filosoful – „medic al culturii”, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, 30
octombrie, 2009.
169. (1) Fundamente biofotonice ale arhitecturii «ECOSAN» & (2)
Terapia prin lumină: spre o medicină a mileniului III, Zilele Universităţii de
Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj Napoca,” FORUMUL
REGIONAL ECOVITA EDIŢIA I – Sănătatea omului şi mediul curat în
Mileniul III, 29, Cluj-Napoca,
2010
170. Cosmologia iubirii, cale a armonizǎrii umane, Conferința
ANATECOR, 7-9 mai, 2010, Teatrul Luceafărul, Iași.
171. Fenomene parapsihice în creația umanǎ, Conferința
Națională KREATICON, Universitatea „Petre Andrei”, 24 aprilie 2010.
172. LImbajul luminii, matrice a armoniei umane, Conferința
Națională a Universității APOLLONIA, 25 mai 2010, Iași
2012
173. “Lumina vie”, fundament al sănătăţii integrale, Festivalul
Naţional de Spiritualitate, Medicină Alternativă şi Terapii
Complementare, 15-18 martie 2012, ROMEXPO, Bucureşti.
174. Forme arhetipale ale creaţiei româneşti: implicaţii ale „luminii
vii”, Cel de al 9-lea Simpozion Naţional „ KREATIKON 2012”,
Universitatea „Petre Andrei” Iaşi, 6-7 aprilie 2012.
175. Energia de conexiune: strategii biofotonice de conservare,
Al IV-lea Congres Naţional al Cercetătorilor şi Inventatorilor din România,
23-26 Mai, 2012, Muzeul Tehnic, Bucureşti.
176. «Zâmbetul lui Dumnezeu», şansă a armoniei planetare.
PROIECTUL „CURCUBEU”, comunicare susţinută la: Conferința
Națională: cultura și civilizația în spațiul carpato-danubiano-pontic, ediția
13-a , Deva – 9-11 august 2013.
177. Homeopatia exogenă, o emergentă contribuţie românească: de
la consonantism la biofotonică, Simpozionul Naţional Ștefan Odobleja :
„Eternitate la timpul prezent”, 9-10 octombrie 2012, Turnu Severin.
178. Strategii (ne)convenţionale de ieşire din criza de energie,
Simpozion şi expoziție de inventică : Iașul industriilor creative,
Universitatea « Gh. Asachi » Iaşi. 3-7 Decembrie 2012.

336
 2013
179. Terapia prin lumină: fundamente semio-logice ale
biofotonicii și biorezonanței în practica medicală, 1-2 februarie 2013,
Prelegerile Universității de Medicină „Gr. T. Popa”, Facultatea de
Stomatologie, Iaşi.
180, Puterea creator-vindecătoare a cuvântului, Simpozionul
Național KREATICON X, 5-6 aprilie 2013, Universitatea Petre Andrei,
Iaşi. 2013
181. „Lumina vie”: premise biofotonice ale sănătăţii umane,
Conferința Națională de terapii complementare, Direcția de Medicina
Muncii Botoșani, Teatrul Național Botoșani, 10 - 12 mai 2013.
2014
182. Transpersonal horizons of the creative communion, A 11-a
conferinţă Kreaticon 2014, Universitatea “Petre Andrei” 10 aprilie 2014
183. Pledoarie pentru medicina integrativă. A 3-a ediție a
Conferinței Zilele Medicale Amara”, 14 mai 2014.
2015
184. Ierarhiile luminii vii, Conferința Națională de Medicină
Naturistă, Muzeul Județean Botoșani, 5 iunie 2015.
185. Dualitatea corp-suflet: de la consonantismul psiho-somatic
la biofotonică, Simpozionul Național “Ștefan Odobleja”, Turnu Severin 7
iulie 2015.
186. Fenomene paranormale în creația umană, Kreaticon.
Creativitate - Formare - Performanță. Simpozionul național cu participare
internațională, Universitatea Petre Andrei, Iași
19 septembrie 2015,
187. Geneza cuvântului, de la lumină la sunet, de la rost la duh...
Conferința națională: Educație pentru comunicare, Universitatea
"Alexandru I. Cuza" Iași, 20 octombrie 2015.
2016
188. "Wellbeing" products: the living light "Arithea Project",
Conferința Balkan Bio Product Institute, Brașov, 2 februarie 2016
189. “Lumina vie” & “Proiectul Arithea”, Convenția Națională a
Terapiilor Complementare, TERAPIS, Iași, Universitatea Politehnică
"Gh. Iași, 7-8 octombrie 2016
190 Biofotonica, fundament al medicinei integrative. Simpozionul
Național al Spitalului CFR Iași, 18-19 octombrie 2016.
191. De la consonantism la biofotonică, Simpozionul Național
"Ștefan Odobleja", Turnu Severin, 29-30 octombrie 2016.
192. Valori ale luminii vii, simpozionul "Memorie axiologică și
weltanschauung", Facultatea de filosofie și științe social-politice, 9
decembrie 2016.

337
 2017
193. Spre o hermeneutică a cosmologiei eminesciene,
Simpozionul Eminescu, avatar al spiritului românesc, „Academia
Brâncovenească” Mănăstirea Sâmbăta de Sus, 15 Ianuarie 2017,
194. Lumina vie, premisă a revoluției wellbeing: Zilele universităţii
„Apollonia”, "Pregătim viitorul promovând excelenţa", 2-5 martie 2017.
195. Ierarhiile "luminii vii": pledoarie pentru o metafizică a înălţării.
Simpozionul Internaţional KREATIKON: Creativitate – Formare - Performanţă,
Universitatea "Petre Andrei": ediţia a XIII-a, Iaşi, 24 martie 2017.
196. Prin cuvânt creator, înălţarea, (ȋn colaborare cu Shanti
Nilaya), Simpozion AROSS, 31 martie 2017, Biblioteca "Stroe S.
Belloescu" Bârlad.
197. Fundamente aplicative ale semio-biofotonicii, Colocviul
Institutului de Dezvoltare Umană, Bucureşti, 3 mai 2017.
198. Magicul, expresie a spiritului românesc, Simpozionul
Liceului „Petru Rareş”, Casa de Cultură 28 mai 2017, Tg Frumos.
199. Educaţia creativă: strategii ale învăţării eficiente,
Simpozionul Național: Alternative educaţionale viabile în integrarea
elevilor cu C.E.S, mai 2017, Comăneşti.
200. De la Săcărâmb la Ceahlău, omagiu muntelui, Simpozionul:
Turism în Ceahlău. Prezent şi Perspective, August 2017, Durău.
201. Pledoarie pentru excelenţa românească, Colocviul „Emil
Aurel Dandea”, 27 septembrie 2017, Tg Mureş.
202. Educația creativă, strategii transdisciplinare pentru
stimularea potențialului BPL, Simpozion Casa Corpului Didactic, Bacău,
5 octombrie 2017.
203. Puterea Cuvântului Poetic (în colaborare cu Shanti Nilaya),
Simpozionul BANCHETUL Scriitorilor Hunedoreni, 9 noiembrie 2017.
204. De la "Cuvântul Lumină" la "Lumina-Cuvântului", Academia
Daco-Română, 23.11.7, Gaudeamus, Pavilionul Expoziţiei Centrale, Bucureşti.
2018
205. Rădăcini ale rostirii românești, de la lumină la iluminare,
Colocviul Seminarului Teologic Greco-Catolic Oradea, 12 martie 2018
206. Transdisciplinar, despre ierarhiile şi metamorfozele vieţii...
Simpozionul FFSSP „Cărțile care ne-au făcut oameni”, UAIC, 26 mai 2018.
2019
207. Iubirea magică, de la lumina la iluminare, conferinţă la
simpozionul „Lucian Blaga”, USAMV Cluj-Napoca, 9 mai 2019; conferinţă
ȋnsoţită de lansare de carte: Paul V. Constantinescu, Traian D.
Stănciulescu, Ierarhiile luminii, Editura Arithea, Iaşi, 2019.
208. Vindecarea de necunoaştere şi netrăire, Optimizarea
potenţialului creativ, personal si de grup, Colocviul Invent Terra Nova &
AROSS, Sulina 25-28 mai 2019
338
 209. Educaţia incluzivă: oportunitate a timpului de azi pentru
timpul de mâine, Simpozion cu participare internaţională: “Intervenţii
psiho-pedagogice pentru elevii cu CES”, Comănești, 29 mai 2019.
210. Puterea cuvântului vindecator: de la lumina la iluminare,
Colocviul ANATECOR & AROSS, Arad, Universitatea “Vasile Goldis”
Arad-Timişoara, 14 iunie 2019.
210. Ştiinţa vindecării prin lumină şi sunet, coautor Shanti Nilaya,
Conferinţa Natională “Zilele Spitalului CF”, Iasi, 25-26 octombrie 2019.
211. “Adevărul rezultă din orice…: spre o semiotică a creaţiei
umane, Simpozion Naţional: Academician Teodor Dima, Institutul de
Cercetări Economice şi Sociale “Gh. Zane” Iași & Academia Română, 6
Noiembrie 2019, Iași.
212. Towards a New Semiotic Organon: tribute to masters, 2nd
international Conference “Communication in action: From Theory to
Practice and Back”, UAIC, 7-9th November 2019, Iași, România
213. Despre geneza conștiinței: perspectiva emergentă a
biofotonicii, Simpozionul național “Paradigma conştiinţei: abordări inter-
şi pluridisciplinare”, Institutul de Cercetări Economice si Sociale “Gh.
Zane”, BCU Iași, 6 decembrie 2019.
2020
214. Efecte terapeutice ale programării neuro-lingvistice:
explicaţii semio-bio-fotonice (co-autor Shanti Nilaya), Conferinţa “Zilele
Spitalului Clinic C.F. Iaşi”, 28 octombrie 2020, conferinţă online.
215. Gândirea pozitivă, premisă eficientă a activităţii
neuro-psihice: perspective semio-bio-fotonice, ȋn colaborare cu Shanti
Nilaya, conferinţă „Paradigma conştiinţei: abordări inter- şi
pluridisciplinare”, Institutul de Cercetări Economice şi Sociale “Gh.
Zane”, 4.12.2020, Iaşi.
2021
216. Puterea gândirii şi rostirii pozitive: perspective
semio-bio-fotonice (co-autor Shanti Nilaya), Al şaptesprezecelea
simpozion ştiinţific internaţional al federaţiei academice al Oamenilor de
Ştiinţă, Iaşi, 22-25 Iunie 2021.
216. Fundamente semio-bio-fotonice ale vieţii şi morţii (co-autor
Shanti Nilaya), Conferinţa “Zilele Spitalului Clinic C.F. Iaşi”, 25 noiembrie
2021, conferinţă online.
217. Paradigma transconştiinţei: ipotezele justificative ale
semio-bio-fotonicii (co-autor Shanti Nilaya), A 3-a conferinţă Paradigma
conștiinţei − abordări multi și interdisciplinare: „Conștiința și provocările
societății actuale”, Institutul de cercetări economice și sociale „Gh.
Zane”, Academia Română, Filiala Iași, 9.12. 2021 (online).
218. Omagiu − Basarab Nicolescu 80, co-autor Shanti Nilaya
Academia Română aprilie 2022.
339
 Anexa 8

COORDONATOR / (CO)AUTOR / PARTENER AL UNOR

CONTRACTE DE CERCETARE ŞTIINŢIFIC (GRANTURI)
REALIZATE LA INSTITUTUL NAȚIONAL DE INVENTICĂ − IAȘI

● CONTRACTE DE CERCETARE LA INSTITUTUL NAȚIONAL

DE INVENTICĂ realizate în calitate de coordonator al departamentului de
Axiologie şi praxiologie a creaţiei tehnice şi al Laboratului de Studii
Interdisciplinare:
1 ― 1994-1995: Fundamente bio-fizice şi psiho-logice ale gîndirii
creative (beneficiar: Ministerul Cercetării şi Tehnologiei).
2 ― 1996: Fundamentele limbajului creativ (beneficiar: Ministerul
Cercetării şi Tehnologiei).
3 ― 1996-1997: Efectele formei geometrice asupra structurilor vii şi
nevii (beneficiar: Centrul de Cercetări pentru Tehnologii Ecologice Bucureşti).
4 ― 1996-1997: Efectele câmpurilor electromagnetice asupra
structurilor biologice (beneficiar: Centrul de Cercetări pentru Tehnologii
Ecologice Bucureşti).
5 ― 1998: Practici terapeutice specifice satului românesc
(beneficiar: ICPE Iaşi, Comisia Teritorială Interdisciplinară pentru
Cercetare-Dezvoltare, Moldova I).
6 ― 1998: Factori determinanţi ai performanţei umane: strategii de
control, optimizare, stimulare (beneficiar:Ministerul Cercetării şi Tehnologiei).
7 ― 1999-2001: Proceduri (bio)tehnologice de stimulare
bio-psiho-logică a performanţelor inovativ-creative (beneficiar: Agenţia
Naţională pentru Cercetare şi Tehnologie, Ministerul Învăţămîntului şi
Cercetării)
8 ― 2002-2004: Managementul resurselor umane: strategii de
evaluare, stimulare şi educare a performantelor creativ-inovative ale
tinerilor (beneficiar: Ministerul Cercetării şi Tehnologiei).
9 ― 2005-2008: Nanotehnologii biofotonice aplicate în industria
textilă (beneficiar: Ministerul Cercetării şi Tehnologiei).
10 ― 2/1/14 ( MIS-ETC 1498), "Forming a network of innovative
infrastructure institutions in cross-border region", membru la “Proiect
transfrontalier ROMANIA − UCRAINA − MOLDOVA, Institutul Naţional
de Inventică Iasi, perioda 2013-2014.
11 ― MEMBRU la PROIECT H2020 VATRA DORNEI:
“TeRRItoria − Cercetare responsabilă şi inovare la nivel teritorial prin
implicarea actorilor locali de Cercetare & Inovare: atelier de lucru
descoperire antreprenorială (edp) turismul şi sectorul agro-alimentar în
teritoriile “GAL BAZINUL DORNELOR” și “GAL CEAHLĂU”.

340
 Anexa 9
RECENZII ȘI INTERVIURI, CITATE

1. VOLUMELE DE AUTOR SAU COAUTOR

1.1. Recenzii apărute ȋn reviste şi volume de referinţă:

● Miturile creației − lecturi semiotice, Editura Performantica,

Iași, 1995.
― Petru Ioan, O lectură semiotică a miturilor creației, Analele
Universității "Al. I. Cuza", seria filosofie, nr. 1-2, 1997, pp. 177-179.
― Georgeta Rață, Semnele creației, de la Mythos la Logos, în:
"Forum", 1997, p.103-108.
― Victor Isac, Puterea semnului, între intuiție și rațiune, Lucrările
primului Congres Internațional pentru Terapii Complementare, volumul 2,
Arad, 1996 (pp. 56-57).
― Romulus Vulcănescu, Semnele cosmosului, între mythos și logos,
în: "Revista de etnografie și folclor", tomul 43, nr. 1-2, 1998, pp. 135-137.
― Elena Pavel, Mitul cosmogonic: o inedită recuperare, în:
"Revista de etnografie și folclor", tomul 43, nr. 1-2, 1998, pp. 137-139.
― Ion Moraru, The myth of creation. Semiotic Readings, în:
"Revista de Inventică", vol. IV, nr. 19, an VII, 1996, p. 8.
― Dan Stoica, Les mythes de la creation - lectures semiotiques,
în: Byblos, Iași, 1997, pp. 28-30.
― Maria Carpov, O pledoarie: comunicarea mitică, în revista:
"Contemporanul", anul VII, nr, 21-22, 30 mai 1996, pp. 1,6.
― Costin Antonescu, Despre miturile creației, Datina, nr. 3,
Constanța, 1996, p. 8.
― Dumitru Hurubă, Miturile creației în viziune modernă, în:
"Cuvîntul liber", mai, 1996, Deva.
— Ovidiu Nimigean, Adevărurile minciunii, recenzie la: "Sociologia
minciunii" (J.A. Barnes, Institutul European, Iași, 1998), în http:/
/brasov.monitorul.ro/ arhiva/17_August_ 99/ html/art/articol.php3/art=403
― Ioan Petru, Semiotica miturilor cosmogonice, note la ediția a
2-a (completată) a volumului: „Miturile creației, lecturi semiotice”, 2005,
ȋn vol. Prin logică, spre metafilosofie Editura „Ştefan Lupaşcu“, Iaşi,
2005, pp. 233 – 242 (a se vedea şi pp. 6, respectiv 62).
● Performantica: Interferențe, sinergii, confluențe,
Editura Performantica, Iași, 1996.
― Daniel Ștefan Pocovnicu, Performantica, Ateneu, anul 34, nr.
34 (329), februarie 1997.
● Tratat de creatologie, Stănciulescu, Traian D. (coordonator),
Belous, Vitalie, Moraru, Ion, Editura Performantica, Iași, 1998.
― Aurora Liiceanu, O apariție inedită: un tratat de creatologie,
Revista de psihologie, nr. 4 / 1999, p. 28.
― Petru Ioan, Creația sub semnul integrării, în: "Secvențe
psiho-logice: Analele Științifice ale Institutului de Studii Europene "Ștefan
Lupașcu", Iași, 1/1999, pp. 158-161.
341
 ● Introducere în filosofia creației umane, Editura Junimea,
Iași, 1999.
― Petru Irimia, Aproape totul despre destinul creator, în:
"Secvențe psiho-logice: Analele Științifice ale Institutului de Studii
Europene "Ștefan Lupașcu", Iași, nr. 1, 1999, pp. 161-162.
2003
● Întrebările filosofiei, Cristal-Concept, 2001, Iași
― Recenzie semnatǎ de: Constantin Marin, Reflecţii despre
puterea paideuticǎ a filosofiei, în: “Analele UAIC”, seria Filosofie, tomul
L-LI, 2003-2004, pp. 242-246.
● Metamorfozele luminii. Biofotonica, știință a complexității
& Introducere ȋn teoria “laserilor biologici”, vol. 1 & 2, Performantica,
Iași, 2000-2001.
― Dumitru Constantin-Dulcan, Metamorfozele luminii, în: Analele
Universității "Al. I. Cuza" Iași, seria filosofie, nr. 1-2, 2000, pp. 292-293.
― Vitalie Belous, Lumina, o paradigmă integratoare?, în: Revista
de Inventică, nr. 28-29, an XI, 2000, pp. 39-40.
― Alexandru Ceaușu, Altfel, despre lumină, în: "Hermeneia.
Revistă de studii și cercetări hermeneutice", nr. 1 / 2000, pp. 130-132.
― Mircea Spiridon, Light’s metamorphoses: a new Romanian
emergent theory, ȋn: Știință și creaționism, vol. 5, nr. 4 / 2001.
― Vitalie Belousov, Opinii (ne)convenţionale cu privire la teoria
“laserilor biologici, recenzie la: Metamorfozele luminii, vol. 2, 2001, ȋn:
Revista de Inventică, nr. 2 / 2001.

■ Opinii ale unor specialişti de marcă la volumul:

● Fundamentele biofotonicii (Traian D. Stănciulescu &
Daniela M. Manu), Editura Performantica, 2002 (pp. 573-592):
considerații apreciative semnate de specialiști din domenii de
competență interdisciplinară, expresie a complexității lucrării luate ȋn
atenție.
■ Specialişti români
― Profesor universitar Dr. AUREL ARDELEAN (Rector al
Universităţii "Vasile Goldiş" Arad. membru Corespondent al Academiei de
Ştiinţe Medicale; interes ştiinţific: biologie celulară, biotehnologie, ecologie);
― Profesor universitar inginer Dr. VITALIE BELOUSOV
(Universitatea Politehnică "Gh. Asachi" Iaşi; director al Institutului
Naţional de Inventică Iaşi;
― Profesor universitar dr. ŞTEFAN CELMARE (Facultatea de
Filosofie, Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi: ontologie, epistemologie);
― General profesor Dr. LUCIAN CULDA (Universitatea "Lucian
Blaga", Sibiu; interes ştiinţific: epistemologie, axiologie,
socioantropologie);
― Profesor universitar Dr. Docent VALERIU ENESCU (membru titular
al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, interes ştiinţific: silvicultură, genetică);
342
 ― Profesor universitar dr. MARIOARA GODEANU (director
general al Institutului de Ecologie Bucureşti; interes ştiinţific: biologie
vegetală, biotehnologie);
― Profesor Dr. CORNELIA GUJA (cercetător ştiinţific la Centrul
de Cercetări Antropologice "Fr. I. Rainer" al Academiei Române,
Bucureşti; interes ştiinţific: medicină, antropologie, electrografie);
― Profesor universitar Dr. PETRU IOAN (Facultatea de Filosofie,
Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi; preşedinte al Fundaţiei Internaţionale
"Ştefan Lupaşcu"; interes ştiinţific: logică, semiologie);
― Conferenţiar Dr. GHEORGHE MAFTEI (Facultatea de Fizică,
Universitatea "Alexandru I. Cuza" Iaşi; interes ştiinţific: fizică teoretică,
termodinamică);
― Fizician Dr. IOAN MAMULAŞ (cercetător ştiinţific principal la
Institutul "Biotehnos", Bucureşti; interes ştiinţific: bio/psiho/fizică, biotehnologie);
― Academician SOLOMON MARCUS (Universitatea
Bucureşti; membru al Academiei Române; interes ştiinţific:
matematică, semiotică, lingvistică);
― Chimist dr. MARIA MÂRZA (cercetător ştiinţific I, Institutul Român
de Cercetări Marine, Constanţa; interes ştiinţific: biochimie, enzimologie);
― Profesor universitar Dr. GHEORGHE MUSTAŢĂ (decan al
Facultăţii de Biologie, Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi; interes ştiinţific:
biologie, zoologie);
― Inginer Dr. GABRIEL NĂSTASE (director al Direcţiei Generale de
Dezvoltare Instituţională din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării; interes
ştiinţific: managementul inovării, inginerie tehnologică);
― Profesor universitar Dr. FLORIN TOPOLICEANU (decanul
Facultăţii de Bioinginerie Medicală, Universitatea de Medicină şi Farmacie
"Gr. T. Popa" Iaşi; interes ştiinţific: medicină, bio-fizică, biotehnologie).

■ Specialişti din străinătate:

― Profesor universitar Dr. RAJENDRA P. BAJPAI (Universitatea
"North Eastern Hill", Directorul Institutului de Autoorganizarea Sistemelor şi
Biofizică, Shillong, India; interes ştiinţific: fizica teoretică, biofotonica);
― Profesor Dr. DAVID CORNBERG (cercetător ştiinţific independent,
Taiwan; interes ştiinţific: fizică şi metafizică, semiotica limbajului);
― Lord Pandit Raja-Guru Profesor Dr. Sir ANTON JAYASURIYA
(decan al Universităţii Internaţionale Libere pentru Medicină
Complementară din Alma Ata, preşedinte al Societăţii Regale pentru
Terapii Complementare din Sri Lanka; interes ştiinţific: medicina
complementară);
― Profesor universitar Dr. ADRIAN KUSS (director al Centrului
pentru Diagnostic & Terapie Energetică Umană, Düsseldorf; Germania;
interes ştiinţific: medicină alopată şi alternativă, biofotonică);
343
 ― Profesor universitar Dr. MINEO MORITANI (Universitatea
Bukkyo, Kobe, Japonia; preşedinte al Academiei "Pansophia"; interes
ştiinţific: lingvistica, medicina alternativă);
― Dr. Sir PETER GUY MANNERS (director fondator al
Academiei pentru Cymatică şi Medicină Naturopatică, Bretforton Hill,
Anglia; interes ştiinţific: biofizică, medicină alopată şi complementară);
― Cercetător ştiinţific Drd. MITJA PERUŠ (BION: Institutul pentru
Bioelectromagnetism şi Nouă Biologie, Ljubliana, Slovenia; interes
ştiinţific: psihologie, neuroştiinţe);
― Biolog Dr. ALEXANDER E. SEDOV (cercetător la Institutul de
Istorie a Ştiinţei şi Tehnologiei, Academia Rusă de Ştiinţă; şeful
departamentului de biologie la Institutul de Educaţie Deschisă, Moscova;
interes ştiinţific: biologie, genetică, biosemiotică);
― Profesor universitar Dr. EDWINA TABORSKY (Universitatea
Bishop, Toronto, Canada; interes ştiinţifice: semiotică, antropologie).

1.2. Recenzii / opinii semnate de specialişti în publicaţii

apărute în străinătate

● Signs of light, Editura „Performantica”, Iaşi &

World Development Organization“, Geneva, 2003
― Fritz-Albert Popp, în: Foreword, to: Signs of light (2003), pp.
5-6; Exogenous homeopathy, Performantica & Homeopathy for 2011;
― Harry van der Zee, A Biophotonic Approach to Human
(Meta)physical Fundamentals, în: „Homeopathic Links“, Hare, The
Netherland, 2006,
● Signs of light: a biophotonic approach, ediția a 2-a,
Performantica& WDO, 2005:
― Douglass Cappogrossi, A New Appointement, în: „Akamai
Community News“, vol. 5, nr. 3, Hilo (USA) 2008, p. 7
― David Cornberg, My book of nature, D & C Publishers, Taipei,
Taiwan, 2004, considerații: Signs of light & Semiotics of light, 2003, pp.
181-182.
● Homeopathic Links, nr. 3 / 2004, Scientific actuality: de Corrie Hewitt
http://www.selfempowermentacademy.com.au/htm/cia-education.asp:
― Homeopathy & Biophotonics: towards a (meta)physics of light,
June 2004
― A biophotonic model of the human body: July 2004
● Homeopathic LINKS, Netherland, nr. 4 / 2004
― Daniel J. Benor, MD, IJHC Editor, Sands of time enzine,
recenzie la volumul Homeopathy and Mental Health Care: Integrative
Practice, Principles and Research, Haren, The Netherlands: Homeolinks
Publishers 2010, considerații Biophotonics and Homeopathy, june 2010.

344
 ― Signs of light, recenzie semnată de Harry Van der Zee, in
www.minimum.com, SUA
― Dr. Jorge Barros, Noticias Naturistas, Homeopatía y
Biofotónica , Obesidad Madrid,
http://www.noticiasnaturistas.com/?p=2143,, Mar 11, 2010

1.3. Recenzii Ȋn volume şi reviste de cultură

2015
● Eugen Evu, Ion Urda, Revistã de ariergard şi deschidere
culturală volumul: “Noua Provincia Corvina”, recenzie la “Alesei de
lumina”, Hunedoara, 2015.
● Radu Vida, Recenzie la “Alesei de Lumină”, Cluj-Napoca, 2015,
Faclia de Cluj, 25 iulie 2015.
● Maria Toma Damșa, recenzie la “Alesei de lumină: voalul
îngerului (des)cântat”, ȋn: Zona literară, nr. 1-3, Iasi, 2015.
● Alexandru Pavel Tokar, “Săcărâmb − 550 ani”, Săcărâmb, un simbol
românesc al universalului: de ieri pentru mȃine. Editura Setras, Deva, 2015
● Mariana Pandaru, ȋn: Ardealul, revista literara, recenzie la
“Alesei de Lumină” & “Trăire şi sens”, Deva, 2015
2017
● Zenovia Zamfir, Puterea Cuvântului Viu, ȋn revista: “Povestea
Vorbii”, Râmnicu Vâlcea, 2017, p. 10
2019
● Ana Sȋrbu, Recenzie “Lumina fiorului intuitiv”, la vol. “Ierarhiile luminii”,
2019: Revista LITERATURĂ ȘI ARTĂ, Chișinău, 2019, nr. 28, 2019.
2020
● Lumina, arhetip al existenţei umane”, recenzie semnată de Ana
Sȋrbu, la Traian D. Stănciulescu, Spre o hermeneutică a (meta)fizicii
eminesciene, Editura Performantica, Iaşi, 2017, ȋn: Literatura şi arta,
Chişinău, martie 2020.
2021
● Demnitatea stării de a fi român, prezentare semnată de Shanti
Nilaya, ȋn: Revista BANCHETUL, anul VI, nr, 64-65-66
(Ianuarie-februarie-martie), Petroşani, 2021, p. 98.
2022
● Ȋnvăţătorului, semne: o viaţă, o carte... şi cine mai ştie câte
altele, recenzie semnată de Adina Cȋrjan la: Traian D. Stănciulescu,
“Ȋmpreună, ȋnvăţători”, ȋn: Revista BANCHETUL, anul VII, nr. 70-71-72
(Ianuarie-februarie-martie), Petroşani, 2022.

345
2. ALBUME, DICȚIONARE ȘI LUCRĂRI DE REFERINȚĂ
BIBLIOGRAFICĂ

■ ALBUME:
● Traian-Dinorel Stănciulescu, Dăruit luminii și sensului creator,
ALBUM OMAGIAL: 60 ANI, INSTITUTUL NATIONAL DE INVENTICA,
Editura Performantica, IAȘI 2011 (document intern), 55 pagini A4;

■ DICȚIONARE
● Maria Razba, Personalităţi hunedorene: oameni de cultură,
artă, ştiinţă, tehnică şi sport (sec. XV - XX), Editura EMIA, Deva, 2004.
p. 462-465, ISBN 973-8163-96-X
● Nicolae Busuioc şi Florin Busuioc, Scriitori şi publicişti ieşeni
contemporani, ediţia a III - a, revăzută şi adăugită, „Vasiliana ’98“, Iaşi,
2009, pp. 648 – 649
● Dicționarul personalităților din România: biografii
contemporane, Ediția 2016, Editura Anima, București, pp. 404-405,
ISBN: 978-973-7729-88-0

■ APRECIERI INTEGRATOARE ȋn capitole din volume publicate:

― Petru Ioan, Coordonate ale filosofiei ieșene, pe parcursul a
trei jubilee, Editura Ștefan Lupașcu, Iași, 2010, ISBN:
978-973-7814-18-0: citat la paginile: 8, 85, 237, 239-240, 313, 358, 361,
363, 364, 366, 35, 408, 412, 413, 415, 418, 419, 430-43, 437, 442, 448,
526, 548, 574, 577.
― Aurelia Rȋnjea, studiul: BIOFOTONICA, știința luminii vii.
contribuție românească: prof. dr. Traian D. Stănciulescu, în volumul:
Personalități marcante în evoluția omenirii, Editura Casei Corpului
Didactic Ploiești, 2016, pp. 208-212, ISBN: 978-606-8752-46-4,
― Petru Ioan, Frământări şi confruntări pe fundal pandemic,
Cap. 9. Un semiolog stabilit la Iaşi, aproape de obârşia părinţilor săi, ȋn
bătălia cu virusul ȋntunecimii: cazul profesorului universitar Traian Dinorel
Stănciulescu, Editura Ştefan Lupaşcu, Iaşi, 2021, pp. 99-110, ISBN:
978-973-7814-32-6.

3. INTERVIURI PUBLICATE ȋn volume, reviste, jurnale

privitoare la activitatea cultural-științifică
2002
― Costel Iacob, Viața ca o metaforă... interviu publicat ȋn
“Evenimentul de Iași”, 30-31 Ianuarie 2002
2008
― Cătălin Manole, Planeta cu inventatori… interviu apărut ȋn
FORMULA “AS”, 13 apr. 2008
346
 2013
― Interviu / recenzare: Trupul cuvântului, capitol ȋn volumul: Sub
semnul creativității, Editor Aurel Brumă, Editura Performantica, Iași,
2013, ISBN: 978-606-685-035-3, pp. 193-201
2016
― Alexandra Georgescu, Despre știința luminii vii..., interviu ȋn:
https://adevarul.ro/locale/turnu-severin/interviu-academicianul-studiaza-
stiinta-luminii-vii-dualitatea-corpuscul-unda-defineste-viata-1_57ac8a57
5ab6550cb8ab318f/index.html, 2016.
― Aurelia Rînjea, Suntem lumină... interviu consemnat de
Serghie Bucur, Informația Prahovei, decembrie 2016.
2019
― Shanti Nilaya, Coborând semnele creatoare în agora
românescului, viaţa... Interviu cu profesorul Traian D. Stănciulescu, ȋn:
site SEMIOTICA IUBIRII (online), www. 2019.
2021
― Antonio Sandu, Cum l-am cunoscut pe profesorul Traian D.
Stănciulescu, consemnat de A. Sandu, 31.10.2021, cf.
https://www.youtube.com/watch?v=M1X_V8j_2iU

4. CITATE / TRIMITERI BIBLIOGRAFICE

ÎN DIVERSE CĂRȚI (titluri selective)

1991
― Cristian Negureanu, Biblia și parapsihologia, Editura Romfel,
1992, pp. 12-15, p. 217, 1990, citat volumul: O cale a rațiunii către
Dumnezeu?, Timpuri, Deva, 1990.
― Viorel Olivian Pașcanu, Adevărata viață de după moarte,
Polirom, Iași, 2000; citat p. 186, citat volum: O cale a rațiunii către
Dumnezeu?, Timpuri, Deva, 1990.
― Victor Anghelescu, Incursiune ȋn paranormal, Editura Victor &
Universul, București, 1994, p. 283, citat volum: Viață înaintea vieții?,
Editura Timpuri / Intercontempress, Deva / București, 1991.
― Sorin Modreanu Banat, Spirit și destin cosmic, Editura Teora,
1998, citate la pag. 216: O cale a rațiunii către Dumnezeu, Timpuri, Deva,
1990. Viață înaintea vieții?, Editura Timpuri / Intercontempress, Deva /
București, 1991.
― Vasile Duță, Prin parapsihologie a fi cel mai bun, Editura Victor
& Universul, București, 1994, p. 326: O cale a rațiunii către Dumnezeu?,
Timpuri, Deva, 1990 & Viață înaintea vieții?, Editura Timpuri /
Intercontempress, Deva / București, 1991.

347
 2003
 Şerban, Fotea, Fulguraţia iubirii, Universitaria XXI, 2003 Iaşi,
citate: Miturile creaţiei (1995), Tratat de creatologie (1998),
Metamorfozele luminii (2001), Terapia prin luminǎ (2003), p. 461.
2004
 George Ceauşu, Modele computaţionale în filosofia minţii,
considerații privind: Metamorfozele luminii, vol. 2. Analele UAIC, seria
Filosofie, tomul L-LI, 2003-2004, p. 65.
2005
● Aritia Poenaru, Vestimentația luminii, Editura Performatica,
2005, ISBN 973-730-143-9, citate la pp. 18, 24, 35-36, 95, 148.
2006
● Brȃndușa Amălăncei, Finalitatea comunicării publicitare, ȋn
Revista ROSLIR, nr. 2 / 2006, p. 19, Citat studiul introductiv la:
Casamayor, Arta de a trăda (1999).
2009
● Amalia M. Petrovici, Limbajul verbal. Strategii de comunicare
performantă, Editura Performantica, 2009, Colecția Performanțe
Semio-Logice, ISBN 978-973-730-568-8, pp. 326, citate volumele:
Miturile creației (1995), Terapia prin lumină (2003); La ȋnceput a fost
semnul (2004); Introducere ȋn filosofia creației umane (2005),
2010
● Antonio Sandu, Perspective semiologice asupra
transmodernitǎții, Editura Performantica, 2010, ISBN:
978-973-730-708-8, pp. 27-28, 101, 180, 272, citate volumele: Miturile
creației (1995), Terapia prin lumină (2003); La ȋnceput a fost semnul
(2004); Introducere ȋn filosofia creației umane (2005), Semiotica iubirii
(2007), Metamorfozele luminii (2002).
● Brȃndușa Mariana Amălăncei, Retorica şi pragmatica discursului
publicitar, Editura Performantica, Iaşi, 2010, ISBN 978-973-730-709-5N Citat
studiul introductiv la: Casamayor, Arta de a trăda (1999).
● Petru, Ioan, Coordonate ale filosofiei ieşene pe parcursul a trei
jubilee, Editura „Ştefan Lupaşcu”, Iaşi. 2010, citate la paginile: 8, 85, 237,
239-240, 313, 358, 361, 363, 364, 366, 375, 408, 412, 413, 415, 418,
419, 430-431, 437, 442, 448, 526, 546, 574, 577,
2011
● Amalia M. Petrovici, Comunicare şi leadership în organizaţie,
Editura Performantica, 2011, ISBN: 978-973-730-884-9, pp. 83, 230,
361, citată lucrarea: La ȋnceput a fost semnul (2005).
2013
● Daniela Bahrin, Avataruri ale condiţiei tragice, Performantica,
volum nr. 5. ISBN: 978-973-730-987, 2013, pp. 373-374, citate volumele:
Miturile creației (1995); La ȋnceput a fost semnul (2004); De la ȋntuneric la
348
lumină (2005), Introducere ȋn filosofia creației umane (2005), Homo
homini lupus? (2007)
● Ann-Marie Fenlon, Plea for an integrative medicine: from
pharmacology to homeopathy, volum nr. 7, ISBN: 978-606-685-037-7-2, p.
233, citate lucrările utilizate pe parcursul cărții: Signs of light (2003),
Hierarchies of light (2002), Biophotonic fundamentals (2002), Semiotics of
light (2003), Exogenous homeopathy (2011); Youth without oldness (2004).
● Aritia Poenaru, Arhitectura luminii. Iniţiere în semiotica formelor
sacre, Performantica, 2013, Iaşi, ISBN: 978-606-685-063-6 (PREMIUL
ACADEMIEI ROMȂNE 2015), p. 344, citate volumele: Vestimentaţia
biofotonică (2008), Miturile creaţiei. (1995), The hierarchies of light
(2007), Introducere în filosofia creației umane (2005), Fundamentele
biofotonicii (2002), Tratat de creatologie (1998), La început a fost semnul
(2004), Semiotics of light (2003), Terapia prin lumină. (2003), The “living
light” matrix (2007).

Picături de lumină... din şuvoaie de viaţă...

349
 Anexa 10

RECUNOAȘTERI ȘI
DISTINCȚII CULTURAL-ȘTIINTIFICE (INTER)NAȚIONALE

1. Premii, diplome şi medalii de referinţă

 1978
MENŢIUNE pentru lucrarea: Consideraţii asupra conceptului de
"dezvoltare sistematizată", Cea de-a 13-a conferinţă naţională a
cercurilor ştiinţifice studenţeşti, Cluj-Napoca, 20 noiembrie, 1978
● 1980
― în cadrul celei de-a 15-a Conferinţe Naţionale a Cercurilor
Ştiinţifice Studenţeşti, Sibiu, 8-9 noiembrie, i se decernează;
* premiul I, la secţiunea sociologie (cu lucrarea: Implicaţii
sociologice în dezvoltarea cadrului construit rural);
* premiul II, secţiunea filosofie (cu lucrarea: Preliminarii la un
model axiologic al continuumului tradiţie-inovaţie).
● 1981:
― premiul "Ernest Stere" (prima ediţie), pentru întreaga activitate
de cercetare ştiinţifică realizată ca student al Facultăţii de Filosofie Iaşi
(Universitatea “Al. I. Cuza” Iași);
● 1984:
― medalia de onoare a Centrului de Cercetări pentru Problemele
Tineretului, Bucureşti, pentru activitatea de cercetare în domeniul
creativitaţii şi al educaţiei şcolare;
● 1987:
― premiul I pe ţară, decernat în cadrul Festivalului Naţional de
Creaţie Literar-Artistică, secţiunea "Eseuri filosofice", pentru lucrarea
"Mihai Eminescu: despre un viitor al trecutului";
● 1992:
― medalia jubiliară oferită de Academia de Ştiinţe Economice şi
Politice "Panaitekos" din Atena, pentru activitatea de susţinere
internaţională a schimburilor academice interuniversitare;
● 1996:
― brevetul şi medalia "HENRI COANDĂ" (clasa I-a), pentru
merite deosebite în cercetarea ştiinţifică desfăşurată în domeniul
creativităţii şi al inventicii tehnico-ştiinţifice, conferite de Societatea
Naţională a Inventatorilor din România;
● 1997:
― premiul "Constantin Rădulescu-Motru" al Academiei Române
(secţia de filosofie) pentru lucrarea "Miturile creaţiei - lecturi semiotice",
Editura Performantica, Iaşi, 1995.
― Signs of light, recenzie semnată de Harry Van der Zee, in
www.minimum.com, SUA
350
 De la creaţja spirituală la creaţia tehnică, distincţii româneşti

● 1998:
― premiul I şi diploma de onoare a ANATECOR (Asociaţia
Naţională pentru Terapii Complementare din România), pentru
activitatea de cercetare ştiinţifică desfăşurată în domeniul terapiilor
complementare;
● 1999:
― diploma şi medalia Facultăţii de Medicină "Gr. T. Popa" pentru
activitatea didactico-ştiinţifică desfăşurată în cadrul Facultăţii de
Bioinginerie Medicală;
● 2001:
― diploma de membru de onoare al Societăţii Regale pentru
Terapii Complementare din Sri Lanka şi Alma Ata;
 2004:
― Diploma de onoare oferită de UNESCO România & FUNDAŢIA
MIRABILIS, decernată pentru activitate educativă şi umanistă;
● 2005:
― Diploma de onoare a “Societăţii de Medicină
Bio-Energo-Informaţională «Dr. Octavian Udrişte» din România, octombrie 2005
― Diploma de onoare a Asociaţiei Române pentru Studii
Transpersonale, Bucureşţi, 2005 (noiembrie 2005)
 2006:
― Diploma şi medalia jubiliară ANATECOR, la un deceniu de existenţă,
conferită pentru cercetare ştiinţifică în domeniul optimizării umane (2006);
 2012:
― Diplomă de excelenţă conferită de Primăria Municipiului
Roman şi Societatea Culturală Clepsidra, şi Diploma de de membru de
onoare, conferită pentru activitatea depusă în promovarea culturii şi
spiritualităţii româneşti.
― Medalia de excelenţă GOLDABILITY, conferită de Asociaţia
Naţională a Psihologilor de Familie din România, în cadrul simpozionului
KREATICON, 7 aprilie 2012.
● 2016
― INI: Placheta de aur și diploma de excelență conferită cu prilejul a 25

351
de ani de activitate științifică ȋn cadrul Institutului Național de Inventică.
― ANATECOR: Placheta Jubiliara XX și Titlul de Excelență
pentru contribuția fundamentală și definirea bazelor științifice ale
terapiilor complementare
● 2017
― Comandor al Ordinului Militar de România (conferit de Ordinul
Militar de România pentru contribuţii de referinţă la emanciparea
Naţiunii Române), 4 mai 2017;
― Premiul “CONSTANTIN PREZAN” al Academiei Oamenilor de
Știinţă, acordat OMR pentru lucrarea “Pietre de hotar romȃnesc” (Editura
Militară 2015), subsemnatul fiind unul dintre coautori.
― Doctor Honoris Causa al Academiei Daco-Române (acordat de
Academia Daco-Română, pentru întreaga activitate de promovare a ştiinţei
şi culturii româneşti), 23 noiembrie 2017.
● 2018
― PROFESOR EMERITUS, titlu conferit de Universitatea „Al. I. Cuza”,
pentru ȋntreaga activitate didactică desfășurată.

■ Diplome și medalii,
distincții academice internaționale

● 1992
MEDALIA JUBILIARĂ oferită de Academia de Ştiinţe Economice
şi Politice "Panaitekos" din Atena, pentru activitatea de susţinere
internaţională a schimburilor academice interuniversitare;
● 2001
DIPLOMA DE ONOARE şi titlul de F.R.C.P. – M.A. Fellowship
register of the Royal Complementary Practitioners of Sri-Lanka &
Alma-Ata) al Societăţii Regale pentru Terapii Complementare din Sri
Lanka şi Alma Ata;
● 2003
MEDALIA DE AUR al Societăţii Regale pentru Terapii
Complementare din Sri Lanka şi Alma Ata, conferită de prof. dr. ANTON
JAYASURIA pentru volumul SIGNS OF LIGHT.
● 2007
Honour Medal of THE INTERNATIONAL COMMUNICOLOGY
INSTITUTE, Carbondale, Illinois & Washington DC, USA, 2007.
● 2012
Honorary Degree of DOCTOR OF NATUROPATHY, confered by
The Institute for Natural Medicine, California, USA, 5 April 2012.

352
 Anexa 11
BREVETE DE INVENȚIE &
PARTICIPĂRI LA SALOANE DE INVENTICĂ &
DIPLOME DE EXCELENȚĂ ȘI MEDALII

1. Brevete acordate de OSIM

2010
● Rezonator biofotonic pentru optimizarea energo-informaţională
a sănătăţii umane”, în colaborare cu: M. Apopei, A. Poenaru, M.
Braşoveanu, CB 2006, Brevet OSIM nr. 2010).
● Procedeu pentru o vestimentație biofotonică personalizată (în
colaborare cu A. Poenaru), CB 2006, Brevet nr. 122825 / 26.02.2010
● Sursă alternativă de încălzire cu randament termic maxim şi
consum minim de energie (în colaborare cu V. Gâscă şi A. Poenaru), CB
2006, brevet OSIM iunie 2010.

2. Cereri de brevete OSIM

● Traian Stănciulescu & Dănuț Staicu & Aritia Poenaru, Clădiri
ecologic-sanogene cu structură de protecţie multiplă (CB / OSIM 2011)
● Traian D. Stănciulescu & Aritia Poenaru, Arhitectura biofotonică
pentru stimularea energo-informațională a sănătății umane (CB / OSIM 2011)
● Traian D. Stănciulescu & Constantin Bursuc & Aritia Poenaru,
Sistem cavitaționar pentru generarea de curent electric din cȃmpul
electro-magnetic terestru (CB / OSIM 2012)
● Traian D. Stănciulescu & Constantin Bursuc & Aritia Poenaru,
Sistem de ardere completă generator de plasmă gazoasă (CB OSIM 2012)

3. Participări la saloane de inventică (inter)naţionale

și distincţii conferite
2006
● Diploma de excelenţă: PRO INVENT, pentru “Vestimentaţie
sinergetică pentru optimizarea stării de sănătate” (în colaborare cu A.
Poenaru): Salonul de Inventică Cluj-Napoca, ediţia a IV-a, 2006.
● Diploma de excelenţă la Salonul Internaţional al Invenţiilor,
Cercetării şi Transferului Tehnologic, INVENTICA 2006, ediţia a XII-a
 Diploma de excelenţă la Salonul Creaţiei Tehnice, 23-26
noiembrie 2006, Bacău;
2007
■ Salonul «PRO-INVENT», CLUJ-NAPOCA, 19-21 APRILIE 2007
 Diploma de excelenţă şi medalia de aur pentru cercetare
complexă: Nanotehnologii biofotonice aplicate în industria textilă. Efecte
benefice asupra organismului uman prin vestimentaţie
“BIOFOTONTEX”.
353
■ Salonul ECO-INVENT IAŞI, 31 mai–2 iunie 2007.
 Marele premiu şi Cupa SIR (Societatea Inventatorilor din
România), pentru:
― Sursă alternativă de încălzire cu randament termic maxim şi
consum minim de energie (în colaborare cu V. Gâscă şi A. Poenaru);
 Premiul special şi CUPA TEHNOPOLIS, Iaşi, pentru:
— “Complex vestimentar sanogen” pentru stimularea energo-
informaţională a sistemelor biologice (în colaborare cu A. Poenaru)
■ Expoziţia Internaţională INFO-INVENT, Chişinău, 27-30 iunie 2007
● 3 medalii de argint pentru:
— “Complex vestimentar sanogen” pentru stimularea
energo-informaţională a sistemelor biologice, în colaborare cu A.
Poenaru;
—Rezonator biofotonic pentru optimizarea energo-informaţională
a sănătăţii umane”, în colaborare cu: M. Apopei, A. Poenaru, M.
Braşoveanu.
— Sursă alternativă de încălzire cu randament termic maxim şi
consum minim de energie, în colaborare cu V. Gâscă şi A.
Poenaru;
■ Salonul internaţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie SEVASTOPOL
● 2 Medalii de aur pentru:
— “Complex vestimentar sanogen” pentru stimularea energo-
informaţională a sistemelor biologice, în colaborare cu A. Poenaru;
— “Rezonator biofotonic pentru optimizarea energo-
informaţională a sănătăţii umane”, în colaborare cu: M. Apopei, A.
Poenaru, M. Braşoveanu.
■ Salonul internaţional INVENTIKA, TIB, 2007
— medalie de aur: “Complex vestimentar sanogen” pentru
stimularea energo-informaţională a sistemelor biologice, în
colaborare cu A. Poenaru;
— medalie de argint: “Rezonator biofotonic pentru optimizarea
energo-informaţională a sănătăţii umane”, în colaborare cu: M.
Apopei, A. Poenaru, M. Braşoveanu.
— medalie de bronz: Sursă alternativă de încălzire cu randament
termic maxim şi consum minim de energie, în colaborare cu V.
Gâscă şi A. Poenaru;
2008
 Arad: Expoziţia Camerei de Comerţ a Judeţului Arad: diplomă
de excelenţă, 6-8 aprilie 2008, Arad. Complex vestimentar biofotonic,
Rezonator biofotonic, Sursă neconvenţională de încălzire.
 Timişoara: Târgul Internaţional Tehnic TEGA – 2008 ALL
INVENT, 6-8 mai 2008: Diplomă de excelenţă pentru Rezonator
biofotonic.
354
  Cluj-Napoca: Salonul Internaţional de Inventică “PRO-INVENT”:
ediţia VI-a 2008, Diploma de excelenţă şi medalia de aur cu menţiune
specială pentru: Sursă alternativă de încălzire.
 Salonul Internaţional „INVENTICA 2008” Iaşi:
— Medalia de aur şi diploma de excelenţă pentru: Complex
estimentar biofotonic pentru optimizarea stării de sănătate,
— Premiul special BUSSINES TOP, Bucureşti, pentru: Complex
estimentar biofotonic
 A XII-a ediţie a Salonului Internaţional de Invenţii şi Tehnologii
noi: INVENTIKA TIB 2008:
— Medalia de aur şi diplomă pentru: Clădiri ecologic-sanogene cu
structură de protecţie multiplă.
 Festivalul Internaţional al Inovării, Cunoaşterii şi Creaţiei
„TESLA FEST”, Novi Sad, octombrie 2008
— Diploma şi medalia de argint, pentru: Clădiri
ecologic-sanogene cu structură de protecţie multiplă
2009
● Al XIII-lea Salon Internaţional INVENTICA, Iaşi, 3-5 iunie. 2009:
— Diploma de excelenţă şi medalia de aur, pentru invenţia:
Rezonator biofotonic pentru optimizarea energo-informaţională a
sistemelor biologice.
 A XII-a ediţie a Salonului Internaţional de Invenţii şi Tehnologii
noi: INVENTIKA TIB Bucureşti 2008:
— Medalia de aur şi diploma pentru: Clădiri ecologic-sanogene cu
structură de protecţie multiplă.
 Festivalul Internaţional al Inovării, Cunoaşterii şi Creaţiei
„TESLA FEST”, Novi Sad, octombrie 2008
— Diploma şi medalia de argint, pentru: Clădiri
ecologic-sanogene cu structură de protecţie multiplă
2010
● 13th Moscow International Salon of Industrial Property
"Archimedes", March 30th–April 2, Moscow
— Medalia de aur pentru: Procedure for realizing a biophotonic
personalized clothing, OSIM, 2010.

Simboluri ale recunoaşterii unor idei practice, funcţionale

355
 ● European Exhibition of Creativity and Innovation,
EUROINVENT, Iași, 7-10 mai 2010:
— Medalia de aur a salonul Internaţional INVENTICA 2010 pentru
invenția: “Sistem generator de curent electric din câmpul
electromagnetic terestru”, OSIM 2010.
● Primul târg Internațional de invenții, INVENT-SIR 20, 23-26
noiembrie 2010
— Medalia de aur oferitǎ pentru “BIOPHOTONIC CONCEPT:
complex de inventii ecologic-sanogene produse biofotonice cu efecte
energo-informaționale,
— Medalia de aur și diploma de excelențǎ conferită ca premiu
special de Institutul “Petru Poni” Iași” pentru: “Sistem generator de curent
electric din câmpul electromagnetic terestru”
2011
● Salonul Internaţional INVENTICA 2011, 8-10 iunie 2011, Iaşi
― Medalia de aur şi diploma de excelenţă pentru invenţia:
— Biophotonic applications of the exogenous homeopathy for
protection agaist radioactivity (TD Stănciulescu & A. Poenaru)
2012
● Târgul Internaţional de Inventică Bucureşti, Muzeul Tehnic
« Dimitrie Leonida », 23-26 mai, 2012
1. Medalia de aur a Târgului Internaţional de Inventică Bucureşti
Salonul Iaşi, pentru ansamblul invenţiilor prezentate la congres.
2. Medalie de Argint conferită pentru Vestimentaţie biofotonică
pentru stimularea stării de sănătate, conferită de International Salon of
Inventions and New Time, Ukraine, 23-26 Bucureşti,
3. Cupa de excelenţă a Primăriei Sectorului 4, Bucureşti.
● Salonul Internaţional de Inventică 2012, Universitatea « Al. I
Cuza » Iaşi, 13-15 iunie 2012.
1. Diploma şi Medalia de Aur pentru ansamblul de Invenţii:
BIOFOTONICA ȘI SINERGETICA
2. Cupa de aur INVENTICA 2012 AWARD, pentru «Top
Excellence Action».
3. Medalia de aur, acordată de Universtiatea Tehnică a Moldovei,
pentru invenţiile destinate depășirii crizei actuale prezentate la Salonul
de Inventică 2012, Iaşi.
● The VIIIth International Salon On Inventions and New
Technologies «NEW TIME», September 2012, Sevastopol, Ukraine.
1. Medalia de aur pentru invenţia: Biophotonic architecture for
energetic-informational stimulation of human health, Traian D.
Stănciulescu & Aritia Poenaru, (OSIM / CB 2010).
● Târgul Internaţional de Inventică Bucureşti, Muzeul Tehnic
« Dimitrie Leonida », 23-26 mai, 2012
356
 1. Traian D. Stănciulescu, Medalia de aur a Târgului Internaţional
de Inventică Bucureşti, Salonul Iaşi, pentru ansamblul invenţiilor
prezentate la congres.
2. Traian D. Stănciulescu, Aritia Poenaru, Medalie de Argint
conferită pentru Vestimentaţie biofotonică pentru stimularea stării de
sănătate, conferită de International Salon of Inventions and New Time,
Ukraine, 23-26 Bucureşti,
3. Traian D. Stănciulescu, Aritia Poenaru, Cupa de excelenţă a
Primăriei Sectorului 4, Bucureşti.
4. Diplomă de excelenţă conferită de Centrul de Studii şi Cercetări
Psihotronice, Bucureşti, pentru invenţiile prezentate la Târgul
Internaţional de Inventică Bucureşti, mai 2012.
● Salonul Internaţional de Inventică 2012, Universitatea «Al. I
Cuza» Iaşi, 13-15 iunie 2012
1. Diploma şi Medalia de Aur pentru ansamblul de Invenţii:
BIOFOTONICA ȘI SINERGETICA
2. Cupa de aur INVENTICA 2012 AWARD, pentru «Top
Excellence Action».
3. Medalia de aur, acordată de Universtiatea Tehnică a Moldovei,
pentru invenţiile destinate depășirii crizei actuale prezentate la Salonul
de Inventică 2012, Iaşi.
● The VIII-th International Salon On Inventions and New
Technologies «NEW TIME», September 2012, Sevastopol, Ukraine.
1. Traian D. Stănciulescu, Aritia Poenaru, Medalia de aur pentru
invenţia: Biophotonic architecture for energetic-informational stimulation
of human health (OSIM / CB 2010).
2013
● Diploma and GOLD MEDAL − The Hamangia Thinker, offered to Prof.
dr. Traian D, Stanciulescu & Arch. Dr. Aritia Poenaru for complex of inventions
BIOPHOTONIC AND BIORESONANCE, INVENTICA 2013, 19-21 June 2013.
● Diploma & gold medal of International Salon of Inventions and
New Technologies “NEW TIME” (Ukraine) AWARD conferred to Dr.
Traian D, Stănciulescu & Dr. Aritia Poenaru for Biphotonic Concept
Group of Inventions, Inventica 2013 Exhibition, Iasi, June, 2013.
● Diploma de excelenta & medalia de argint, acordata Prof. dr,
Traian D, Stanciulescu & Arch. Dr. Aritia Poenaru, pentru brevetul:
Arhitectura biofotonică pentru stimularea energo-informațională a
sănătății umane, la Salonul Internațional de Inventică PROINVENT,
Ediția a XI-a, 2013, Cluj Napoca.
2014
― Traian D. Stănciulescu, Aritia M. Poenaru, Salonul Internațional
INVENTICA de la Iași: Medalia de aur și Diploma de Excelență pentru
întreaga activitate în domeniul inventicii şi biofotonicii aplicate.
357
 ― Traian D. Stănciulescu, Aritia M. Poenaru, Medalia de aur și
Placheta Premiul Special al Societății Inventatorilor din România,
conferită la Târgul Internațional de Invenții și Idei Practice,
INVEST-INVENT, pentru: Complex de invenii biofotonic-ecologice.
2020
― Honorary Award of Excellence şi titlul onorific de Ambasador
Emerit al Spiritualităţii Româneşti Contemporane, conferită de Asociaţia
ECO-EUROPA, 1 decembrie 2020.
2021
― Prize THE SCIENTIST OF THE YEAR, confered by EAST &
WEST ACADEMY OF HEALING ARTS, for scientific contribution at the
World Congress of Integrated Medicine, April 26, 2021, China.

O prestigioasă recunoaştere internaţională

358
 Anexa 12

■ MEMBRU ÎN SOCIETĂŢI PROFESIONAL-ŞTIINŢIFICE ŞI

FUNCȚII DE REFERINȚĂ ȊNDEPLINITE

I. În ţară:
1 ● 1982: membru fondator al Academiei de Cibernetică
Generalizată "Ştefan Odobleja", cu sediul în Lugano, Elveţia,
2 ● 1983-1993: membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din
România (AOŞR).
3 ● 1990-1992: membru fondator şi preşedinte al Societăţii
Cultural Ştiinţifice şi de Presă “TIMPUL” Deva.
4 ● 1996-2017: membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei
Naţionale de Terapii Complementare din România (ANATECOR), cu
sediul în Arad, coordonator al reţelei naţionale de cercetare ştiinţifică.
5 ● 1997: membru fondator al Fundaţiei Academice "Ştefan
Lupaşcu" Iaşi.
6 ● 2001: membru fondator şi administrator al Centrului de
Recuperare, Investigare, Stimulare şi Tutelare a Aptitudinilor Latente
(SC. CRISTAL-CONCEPT SRL), Iaşi.
7 ● 2001-2006: consilier editorial al Editurii “Cristal-Concept”, Iaşi.
8 ● 2002-2007: membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei
pentru Terapii Complementare “ATECO-ANTISTRESS”, Iaşi.
9 ● 2006 ― membru fondator şi preşedinte al AROSS (Asociaţia
Română pentru Studii Semiotice).
10 ● 2008 ― fondator și director al SC M&M Collection SRL.
11 ● 2009 ― fondator și director al SC Biophotonic Synergy Design.
12 ● 2014 ― membru al Societății Inventatorilor din Romȃnia.
13 ● 2017 ― membru de onoare al Ordinului Militar de România.
14. ● 2017 ― membru de onoare al Academiei Daco-Române;
14 ● 2018 ― vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe şi Terapii
Cuantice, Bucureşti.
2. Ȋn străinătate:
1 ● 1999 ― membru al Asociaţiei Internaţionale pentru Studii
Semiotice (IASS-AIS).
2 ● 2001 ― membru al Societăţii Regale pentru Terapii
Complementare (F.R.C.P - M.A.) din Sri Lanka și Alma Ata.
3 ● 2002 ― membru al IUAES (Uniunea Internaţională pentru
Studii Antropologice şi Etnologice).
4 ● 2006 ― membru ILA (International Association of Light, Belgium).
5 ● 2006 ― membru al ESSSAT (European Society for Scientific
Studies and Theology).
6 ● 2006 ― membru de onoare al Institutului Internaţional de
Comunicologie (Fellow of the I.C.I.) SUA.
359
 ● 2008: acreditat IASS-AIS ca reprezentant al Institutului de Inventică.
● 2009: membru al Asociației Europene de Psihologie
Transpersonală (Paris, Franța).
● 2011: membru al Asociației Baltice de Homeopatie (Riga / Latvia).
● 2017: acreditat ca reprezentant al AROSS ȋn biroul IASS-AIS.
● 2020: membru al “BEYTH NAHRIN” (Mesopotamian) Academy
of Arts and Sciences, Turkey.

3. Poziţii de conducere în societăţi ştiinţifice de referință:

1 ― preşedinte al Asociației Române de Studii Semiotice (AROSS).
2 ― vicepreşedinte al Asociației Naționale de Terapii Complementare din România.
3 ― director științific al Institutului Național de Inventică Iași (România),
4 ― membru în colegiul director al International Communicology Institute
(Washington USA), reprezentant european ȋn consiliul de conducere
al Institutului (Washington, SUA).
5 ― membru în comitetul executiv al IASS-AIS: reprezentant al AROSS
şi al Institutului Naţional de Inventică.
6 ― membru în consiliul științific al Universității AKAMAI, USA.

4. Membru în colective de organizare a unor manifestări

ştiinţifice internaționale:
 INI: Salonul Internaţional și Conferința de Inventică 2006-2016,
ȋn calitate de secretar / director adjunct științific.
 vicepreședinte al Conferinţei Internaţionale de Terapii
Complementare, ANATECOR, Arad.
● preşedinte al Conferinţei Internaţionale a AROSS (2006 / 2008
/ 2010) și al Simpozionului Național AROSS (2013 / 2015).

5. Membru al comitetului redacţional

al unor reviste (inter)naţionale
1  REVISTA DE INVENTICĂ, membru în comitetul editoria.
2  Revista “CULTURA”, Review of Axiology and Philosophy of Culture,
membru în Comitetul Editorial (ISI).
3 ● Revista SEMIOLOGIA CULTURII, editată de Universitatea din Bacău.
4  ROSLIR Revista Română de Semio-Logică: membru al Colectivului
de Redacție ISSN: 1582-0505.
5 ● Advisory board, JOURNAL FOR COMMUNICATION AND
CULTURE, edited by the Institute for Communication and Culture
E-ISSN & ISSN-L: 2247-4404, Cluj-Napoca.
6  Membru ȋn comitetul editorial, Revista de PSIHOLOGIE
TRANSPERSONALĂ, București.
7 ● Membru ȋn consiliul ştiinţific: ASACHIANA, Revista de
biblioteconomie şi de Cercetări Interdisciplinare, 2017.

360
 Anexa 13
SINTEZE CANTITATIVE

Apreciind ȋn termeni cantitativi activităţile didactice,

cultural-ştiinţifice şi de cercetare menţionate explicit ȋn reperele
curriculare deja prezentate până acum, rezultă o evaluarea numerică de
sinteză pe care o prezint ȋn cele ce urmează.

■ CURSURI ŞI PERFECȚIONĂRI SUSȚINUTE (Anexa 1)

1. Cursuri susținute în calitate de cadru didactic ȋn ȋnvăţământul

liceal:
►TOTAL = 5 DISCIPLINE susținute ca profesor ȋn ȋnvățămȃntul liceal

2. Cursuri universitare susținute ȋn ȋnvățămȃntul superior din țară

■ Universitatea “Al. I. Cuza” Iași: Facultatea de Filosofie și Științe
Social-Politice (profesor titular):
― departamentul de filosofie: 7 cursuri
― departamentul de comunicare și relații publice: 5 cursuri
― departamentul de asistență socială: 1 curs
― departamentul de politologie: 1 curs
― facultatea de psihologie și științe ale educației: 1 curs
― școala doctorală a facultății de filosofie: 2 cursuri
► TOTAL = 17 CURSURI susținute ca profesor universitar titular.

3. Cursuri susținute la alte universități din țară ca profesor asociat:

● Universitatea “ȘTEFAN LUPAȘCU” Iași: 3 cursuri
● Universitatea “GR. T. POPA” Iași: 4 cursuri
● Universitatea “VASILE ALECSANDRI” Bacău: 2 cursuri
► TOTAL = 9 CURSURI ca profesor asociat.

4. Cursuri susținute ca profesor asociat în străinătate:

● AKAMAI UNIVERSITY, SUA (cursuri online): 2 cursuri
► TOTAL: 2 CURSURI

5. Activități de coordonare a lucrărilor științifice ale studenților,

masteranzilor, doctoranzilor
― Coordonarea a peste 25 de teze de licență și dizertații de masterat
― Coordonarea a peste 20 de teze de doctorat
― Membru / referent în peste 21 comisii de doctorat din ţară
======================================================
► TOTAL = (peste) 60 DE LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE coordonate şi evaluate

361
6. Stagii profesional-academice de specializare-cercetare și subvenții
primite ca “INVITED PROFESSOR & SPEAKER” (cf. ANEXA 2)
― 12 BURSE pentru participare la stagii de perfecționare ȋn străinătate;
― 9 FINANȚĂRI ca profesor invitat ȋn diferite contexte instituționale.
=================
► TOTAL = 21 SUBVENȚII INSTITUȚIONAL-ACADEMICE

7. Cărţi de (co)autor publicate (cf. Anexa 3):

I. Cărți de autor (unic):
― 10 cărți publicate ȋn domeniul: filosofie și semiotică;
― 6 cărți semnate ȋn domeniul: optimizare umană, semio-logică
& biofotonică
― 6 cărți publicate ȋn domeniul: eseuri de “hermeneutică
analitică” & memorialistică
II. Cărți de coautor
― 17 cărți publicate ȋn domeniul: optimizare umană,
creato-logică, semiotică, biofotonică
III. Cursuri universitare
― 5 contribuții (ȋn calitate de coautor) ȋn domeniul semioticii generale și
aplicate, respectiv ȋn domeniu metodicii predării științelor sociale
=============================
► TOTAL = 45 TITLURI DE VOLUME semnate şi publicate

8. Studii şi articole ştiinţifice reprezentative publicate în volume de

specialitate în calitate de (co)autor (cf. anexa 4)
■ Cărţi publicate
― 36 studii semnate ȋn cărți apărute ȋn diverse edituri naționale
● ȊN VOLUMELE COLECTIVE
― 58 studii publicate ȋn compendii ale unor manifestări științifice
(inter)naționale din Romȃnia
● ÎN VOLUME DIN STRĂINĂTATE
― 29 studii ȋn volumele manifestărilor științifice internaționale
■ CD-ROM:
― 2 comunicări prezentate la manifestări științifice din Romȃnia
― 7 comunicări prezentate la manifestări științifice din străinătate
=============================
► TOTAL = 130 STUDII / ARTICOLE

9. Prefeţe / postfeţe semnate la diferite cărţi (cf. anexa 5)

― 19 prefețe semnate la diferite cărți de autor
― 8 postfețe semnate la diferite cărți de autor
==============================
► TOTAL = 27 PREFEȚE / POSTFEȚE
362
10. Studii şi articole publicate în reviste (inter)naţionale (cf. Anexa 6)
I ― 58 studii ȋn reviste de specialitate din ţară
II ― 32 articole apărute ȋn reviste naționale de cultură
III ― 7 studii apărute în reviste din străinătate
IV ― 8 studii publicate ȋn reviste online / pagini web
► TOTAL = 105 TITLURI DE STUDII ȘI ARTICOLE publicate ȋn reviste

11. Comunicări prezentate la congrese, conferinţe ştiinţifice,

simpozioane (inter)naţionale de prestigiu (cf. Anexa 7):
● 60 COMUNICĂRI INTERNAȚIONALE susținute la manifestări
științifice din străinătate din care:
― 53 prezentări ȋn calitate de autor unic
― 7 prezentări ȋn calitate de coautor
● 97 CONFERINȚE INTERNAȚIONALE susținute ȋn țară (ca
autor unic sau autor prim)
● 221 CONFERINȚE NAȚIONALE susținute ȋn țară
===============
► TOTAL = 378 PARTICIPĂRI LA CONFERINȚE (INTER)NAȚIONALE

12. Rezumate publicate în abstract-books ale conferințelor

internaționale din străinătate
― 12 rezumate
― cel puțin altele 10 (nenumite explicit)
====================
► TOTAL = (peste) 20 REZUMATE ȋn volumele conferinţelor din
străinătate

13. Recenzii şi interviuri privind volumele de autor sau coautor (cf.

Anexa 8)
1. RECENZII apărute ȋn reviste și volume de referință din ţară
― 22 recenzii
2. OPINII ale unor specialiști de marcă la volumul:
Fundamentele biofotonicii, Editura Performantica, 2002:
― 10 specialiști din Romȃnia
― 7 specialişti din străinătate
3. RECENZII / OPINII semnate de specialiști ȋn publicații apărute
ȋn străinătate la volumul Signs of light:
― 10 recenzii
4. RECENZII apărute ȋn publicaţii de cultură
― 7 recenzii la diferite cărți de autor
================
► TOTAL = 56 RECENZII ŞI INTERVIURI
363
14. Albume, dicţionare și lucrări de referință bibliografică
personată:
● Album omagial :
― 1 volum omagial / aniversar
● Dicționare
― 3 dicționare biografice
● Aprecieri integratoare:
― 3 volume de specialitate (cu referințe la ȋntreaga activitate)
=========================
► TOTAL = 7 volume de referință bibliografică personală

15. Interviuri privitoare la activitatea cultural-științifică

― 6 interviuri apărute ȋn reviste tipărite și format electronic
― numeroase interviuri susţinute la posturi mass-media

16. Citate / trimiteri bibliografice (cunoscute) ȋn diverse cărți (titluri

selective):
― 15 volume apărute ȋn țară ȋn care au fost citate extensiv
lucrările de (co)autor
― 9 volume de autor citate pe internet
►TOTAL = 24 volume / lucrări cu trimiteri bibliografice (citate)

17. Contracte de cercetare ştiinţifice (cf. Anexa 9)

― 9 contracte naționale de cercetare științifică realizate cu
Ministerul Cercetării și Tehnologiei, coordonate ȋn calitate de director de
proiect, ȋn perioada 1994-2008;
― 1 proiect naţional, ȋn calitate de cercetător asociat (2021−)
― 1 proiect internațional (proiect transfrontalier) ȋntre 2012-2014
===================
►TOTAL = 10 PROIECTE DE CERCETARE (9 coordonate ca director)

18. Diplome şi medalii, titluri şi distincţii academice (cf. Anexa 10)

● Distincţii obţinute în ţară:
― 2 premii academice pentru cărţi de (co)autor: Academia Romȃnă și AOŞ;
― 2 premii I pentru cercetare științifică
― 1 premiu II pentru cercetare științifică
― 6 medalii de aur pentru activitate de excelență
― 4 diplome de membru de onoare
― 1 placheta de aur
― 2 distincții academice: doctor honoris causa și profesor emeritus
― 1 membru de onoare și comandor al OMR
=======================
19 DISTINCȚII ROMÂNEȘTI
364
■ DISTINCȚII OBȚINUTE DIN STRĂINĂTATE
― 3 medalii de onoare
― 3 titluri de onoare
― 1 titlu onorific de doctor in naturopathy
===========================
7 DISTINCȚII ÎN STRĂINĂTATE
==========================
► TOTAL: 26 DISTINCȚII (INTER)NAȚIONALE

19. Brevete de invenţie & participări la saloane de inventică &

diplome de excelenţă şi medalii (cf. Anexa 11)
1. Brevete acordate OSIM
― 3 brevete de invenție obținute ȋn anul 2010
2. Cereri de brevete
― 4 cereri de brevet solicitate ȋn 2011-2012
============================================
► TOTAL = 7 BREVETE ȘI CERERI DE BREVETE OSIM

20. Participări la saloane de inventică (inter)naţionale

și distincţii conferite
● ȋn țară:
― 1 mare premiu al SIR
― 18 diplome de excelență
― 18 medalii de aur
― 2 medalii de argint
― 1 medalie de bronz
― 2 plachete de aur
― 6 premii speciale și cupa
===========================
TOTAL = 48 DISTINCȚII
● ȋn străinătate:
― 6 medalii de aur
― 6 medalii de argint
― 2 diplome de excelență
TOTAL = 14 DISTINCTII
========================
► TOTAL GENERAL = 62 DIPLOME, MEDALII ȘI CUPE

21. Membru / cadru de conducere în societăţi ştiinţifice şi

profesionale (cf. Anexa 12)
1. În ţară:
― membru fondator a 13 instituții profesional-academice

365
 2. Ȋn străinătate:
― membru asociat a 10 asociații profesional academice din
Europa, Statele Unite, Asia, SUA
3. Poziţii de conducere în societăţi ştiinţifice de referință:
― (vice)președinte sau membru ȋn consiliul de conducere a 6
instituții academice
4. Membru în colective de organizare a unor manifestări
ştiinţifice internaționale:
― (vice)președinte sau secretar a 3 instituții profesional-
academice organizatoare de conferințe internaționale periodice.
============================
► TOTAL: 31 DE INSTITUȚII (INTER)NAȚIONALE DE PRESTIGIU
ACADEMIC ȋn care a deţinut / deţine poziţii de referinţă

22. Studii publicate Ȋn reviste online

― 8 studii publicate ȋn reviste WEB din străinătate

23. Membru ȋn comitetul redacţional sau ȋn consiliul ştiinţific al unor

reviste (inter)naţionale
― 8 reviste cu circulaţie (inter)naţională

24. Limbi străine cunoscute

― limba engleză: foarte bine
― limba franceză: bine
― limba rusă: satisfăcător
― limba italiană: satisfăcător
― limba germană: satisfăcător
==========================
► TOTAL: 4 LIMBI STRĂINE ACCESIBILE

25. Hobby:
Permanentei căutări / înţelegeri a cauzelor şi mecanismelor nevăzute
prin care lucrurile se întîmplă, i se adaugă, atunci când timpul o permite:
● trăirea “bucuriilor cosmice”: soarele, apa, aerul, verdeaţa;
● cultivarea nemijlocită a “bucuriilor spirituale”: pictura, muzica, poezia.

*
* *

Ȋn sinteză, toate cele calitativ-cantitative de mai sus reprezintă

spiţele atât de multe ale unei roţi de viaţă, care se unesc chiar acum
ȋntr-un „miez de butuc” ce-mi poartă numele, ȋntorcând către lume
sensurile de a fi: un altfel de ALEPH.
366
 Recapitulând, noima:
COBORÂND SEMNELE ȊN AGORA, SPRE A LE ȊNĂLȚA
....şi de la capăt

Privilegiul tuturor celor deja povestite − făptuite ȋntr-o viaţa

spirituală suficient de densă ca să mă uimească acum până şi pe mine:
oare când, cum? − presupune reȋnţelegerea, ȋn cele din urmă, a unei
integratoare noime:
NOIMA DE A FI (FOST) ȊMPREUNĂ.
Atât pe orizontala omenescului, cât şi pe verticala cerescului, prin
semnele sacre ale susului-jos... Dar, unde de vin ele, semnele toate?
Simboluri, metafore, iconi?
Pe unele le generăm noi ȋnşine, desigur, pe altele ȋnsă... pe cele
inefabile, cine ştie? Oricum ar fi venite − după ce le-am dobândit cu
adevărat şi le-am sensificat cumva − suntem datori a le ȋntoarce
ȋmbogăţite la rădăcina din care ele ȋnsele s-au desprins. Chiar acum...
Reamintind, cum deja am mai spus, Marele Circuit pe care
Spiritul Absolut l-a configurat coborând ȋn lume, spre a se ȋmbogăţi prin
trăirea vie a ȋntrupării, spre a o ȋntoarce, mai apoi, la Sine. Acesta este
TOTUL pe care şi noi, oamenii, ȋl urmăm fără greş... coborând şi urcând
− prin „Undele de Cuvânt-Lumină” pe care continuumul „de ce” şi „anti de
ce” l-a sugerat ab initio ȋn Cartea de Viaţă... un altfel de CV.
Hermeneutic, altfel... şi de la capăt.
Iată sensurile pe care, ȋn acest chip, le cuprinde Cartea de Viaţă
pe care chiar acum o ȋnchei. Ȋntru o nedefinită deschidere.

■ SIMBOLIC, VIAȚA...
Prin tot atâtea fâlfâiri de simboluri, sculptate ȋn substanţă dură...
priviţi până veţi vedea.

Nemurite ȋn marmură şi ȋn aramă... ȋn cuvinte-sens mai puternice

decât toate altele... simbolurile sacre ale ȊNTREGULUI DE A FI.

367
 ● Sau, citind ȋn cheie spirituală, spre a vedea Ȋntregul Totului, ȋn
Trinitate:
Sacralitatea Mamei-Fiu,
Izbucnită din nevăzuta iubire a Ȋnaltului-de-Tată,
Protejând nesfârşirea Zborului-Duh 81.

● Sau, ȋn cuvintele omeneşti aşezate ȋn „sufletul de orhidee” al

Ultimei Case a Păcii, starea de ȋntrebătoare trăire:
„Te simt și te respir, nu ești niciunde…
Și totuși, de n-ai fi, ce-aș respira?”,

● Sau..., ȋn ceea ce mă priveşte, pentru a afla vreme de decenii

„ce este viaţa” am derulat circuitul de „Lumină Vie” − ȊMPREUNĂ CU
SPIRITE ATÂT DE ȊNAL(ȚA)TE − deopotrivă „coborând semnele ȋn
Agora”, spre a le ridica apoi − atât cât omeneşte este posibil − mai
aproape de Parnas. Prin tot atâtea aspiraţii scrise ȋn cărţi, prin gânduri
prefăcute ȋn invenţii, proiecte desenate sau modelate cu palmele, prin
ȋnvăţături de curs şi conferinţe, prezentări de carte şi vernisaje de
expoziţie, muzică şi trăiri poematice... Atât de multe, coerent...
ȊMPREUNĂ, ȋnchegând simbolismului Cerului-Pământ pentru a
proteja viaţa ȋnsăşi, o „perlă” ȋntr-un miez de „scoică”.
***
● Sau, o dată mai mult, incantând ȋn metaforă poetică, venim...

VENIM SPRE A PLECA...

Venim de undeva, de-atât de sus,

Memoria de Foc să o trăim prin spire,
Înnobilând Lumina timpului apus
De câte ori plecăm, prin inimă şi fire...

De-atâtea ori venim, culoarea s-o schimbăm

Prin darul de a fi, pulsând în trup.

81
Acest simbol, pe cât de simplu, pe atât de uluitor… Pentru că pasărea care pare a
veni, pare – în acelaşi timp – şi a pleca. O schimbare de fiinţare care a întors pe dos timpul
şi spaţiul, unindu-Ie capetele… trecutul şi viitorul, aici şi acolo, plecarea şi venirea,
ÎMPREUNĂ… Acesta este simbolul pe care Aritia l-a conceput − jucându-se − ca semn
spiritual al iubitorilor de semne, semioticieni români ai AROSS, atât de dragi nouă, simbol
al prezentei poveşti de întelegere: dintre lumi, dintre CER şi PĂMÂNT, unificator.
VOALUL zborului de pasăre, SUFLETUL DE MĂIASTRĂ, legând TOTUL într-o
fundamentală şi sacră fuziune.

368
 Iar când plecăm, tacit ne descălţăm
De pulberea de aur, ce tălpile o rup.
Din altă vreme, venim pentru-apoi,
Mergând uşor pe vârfuri, amândoi...
Spre-a trăi-infinitul doar prin clipa
Ce-a fulgerat cândva, căzând, aripa...

Odată-n plus voim a şti, când pleacă,

De unde vin cocorii, de peste care apă?
Ca aidoma şi viaţa s-o înnodăm prin voal,
Prin tot ce leagă jos şi sus, malul de mal...

***
● Sau, ȋȊntr-o deschizătoare concluzie, pe care − ȋntrucât deja o
bănuim − am putea să o luăm sau pur şi simplu să nu o mai luăm ȋn seamă:

Pasăre-n plecare
timp de aşezare,
zbor ce va să vină,
floare în grădină...

Dăruite-n sus, unui alt apus,

altei dimineţi, voal spre alte vieţi,
fără de pereţi,
atât de multe vieţi...

● Sau, pentru mereu ȋmpietrită ȋntrebarea căreia doar plecând ȋi

vom afla răspunsul....

369
 ● Sau, prin culorile şi formele propriilor mele palme-penel...
ȋntru devenire, chip de viaţă.

Un dintâi autoportret al tinereţii de a fi...

Cu ochii mari, deschişi, privindu-mă ȋntr-o oglindă de acum

jumătate de secol... spre a mă revedea astăzi, ȋntr-un tablou viu căruia
i-am adăugat prin ecou de ani sensurile celor care nu au pregetat să ȋmi
fie ȋntr-un chip sau altul aproape... ȋmbogăţindu-mă aât de mult..
VOUĂ, iubiţi semeni, vă sunt dator acum nu numai cu o
cuprinzătoare plecăciune a frunţii, ci şi cu o onorantă recunoaştere de
fiinţare, aşa cum ştiau atât de generos străbunii:
CU ȊNĂLȚAREA FRUNȚII.

370
 ● Sau, desprinse parcă Filele Cărţii de Acum, cu chipul-asemănare
ALTFEL desenat de Teodor Buzu cu puţină vreme ȋn urmă, sugerând
compasiunea iubitoare a unui continuum-zbor:
VIAȚA... MAYA... VISUL.

Binecuvântător, prin limba străbună a cerului,

ȊNVĂȚÂND ZÂMBETUL LUI...

Iantra-Reldino,
Traian-Dinorel

371
CUPRINS

Cuvânt de dinaintea altora:

VIAȚA CA UN DAR AL CERULUI-PĂMÂNT / 5

1. Cronotopii esenţiale:
de la stele la pământ şi ȋnapoi, lumina / 6
1.1. Timpul şi spaţiul terestru,
sinergie zodiacală a cărărilor de viaţă / 7
1.1.1. Determinări cosmic-zodiacale / 7
1.1.2. Determinări ale peregrinărilor spiritual-terestre / 10
1.2. Sub „semnul semnelor”, alegeri nominal-subiective / 12
1.2.1. Numele de botez,
matrice a personalităţii umane / 13
1.2.2. Ȋntru iluminare, jucării semantice / 17
1.3. Cartea de viaţă: prin spiţe de ALEPH, ȋntregul / 18
1.3.1. De la vindecarea de necunoaştere la
vindecarea de netrăire: paşi de carte / 19
1.3.2. Şi totuşi, de ce am venit pământeşte? / 21
― De ce? / 22
― Anti "de ce"? / 24
1.4. Post Scriptum :
VIAȚA CA POEM ȊNTORS PE DOS / 25

Partea 1
INTEGRATOARE,
FORME ALE CUVÂNTULUI-LUMINĂ / 26

Capitolul 1
DIN MOŞTENIREA AVATARILOR DE NEAM

Darul iluminării / 26
Acum, când a sosit timpul… / 27
MIHAI EMINESCU,
― Voievod al Spiritului de Neam... / 29
― Venită de undeva, atât de caldă, nemurirea... / 30
CONSTANTIN BRÂNCUŞI’
― Dăltuitorul „formei tuturor formelor” ... / 32
― O carte de filosofie a creaţiei, viaţa
LUCIAN BLAGA,
― Luminator al magicului românesc... / 34
― Din gânduri de lumină, starea de a fi... / 36
372
 Partea a 2-a
PE CALEA CUVÂNTULUI PHILO-SOPHIC:
INTERSECȚII (META)FIZICE CU INVĂȚĂTORII / 37

Capitolul 2
IZBUCNITE PRIN IERARHII DE TIMP,
RĂDĂCINILE ALMEI MATER / 38

ROMEO TRIFA
― Ȋnvăţător de “matematică a istoriei”,
deschizător al porţilor către înalta devenire / 39
― Doar o scurtă apreciere… / 39
VASILE MIFTODE
― Strateg al sociologiei rural-urbane româneşti,
hărăzit mentor de cale / 45
― Ȋntâmplare și destin / 45
TUDOR GHIDEANU
― Filosof al stelarei coroane de neam,
purtată cu demnitatea celui ce ştie că ştie / 48
― Ontologia Luminii și a Sensului / 48
― Ȋntoarsă la genitori, Excelenţa Românească / 56
PETRE DUMITRESCU
― Trăitor rafinat al filosofiei social-istorice,
mentor al experienţei ȋnţelepte de viaţă / 58
― Viaţa ca un poem / 59
CONSTANTIN MARIN
― Peregrin al spiritului filosofic prin rădăcini de gând,
dăruitor de recunoaşteri ȋnţelese / 65
― După 20 de ani, din nou:
despre puterea paideutică a filosofiei / 67
― O dată mai mult, filosofia ... clinamen de viaţă / 72
ANTON CARPINSCHI
― Maestru al limbajului paradigmatic,
dirijor al unei rafinate comuniunii ideologice / 74
― Universul suveran al vieţii interioare şi
revelația „Clipei Eterne” / 74
― Ȋntru de acum ȋnainte... / 77
― Strig, cuvântul-înger şi cuvântul-fiară / 80

373
 PETRU IOAN
― Sinerget al sensurilor dobândite alethic,
trăitor de convingeri nestrămutate,
ȋnţelept dăruite celor care le recunosc valoarea / 81
― Omagiu „cuceritorului de neclintit“:
Traian-Dinorel Stănciulescu: LXX / 82
― Feed-back la totalitate / 90

Capitolul 3
DE PRETUTINDENI VENITĂ,
COLEGIALĂ, COMUNIUNEA / 91

PETRU BEJAN
― Preţuitor al frumosului ȋn variile chipuri ale limbajului,
generos dăruitor al rafinamentului de a semnifica / 92
― Un semiotician în Agora / 92
IOAN BIRIŞ
― Promotor al logicii aplicate in social,
riguros decriptor al filosofiei analitice / 95
― Pledoarie pentru o filosofie a creației / 95
AUREL CODOBAN
― Maestru al ȋnaltelor zidiri de spirit,
poet al iubirilor de-amurg... / 102
― Portretul semioticianului ca hermetist / 102
― Cu ochii umezi, purtător ai bucuriei de a fi / 108
FLORIAN COLCEAG
― Hărăzit antrenor de genii,
inventator al fractalilor algebrici şi al strategiei de a fi om / 109
― Cuvânt genitor de cale, lui Traian-Dinorel / 109
― Dăruind lumii sensuri româneşti / 111
VIOREL GULICIUC
― Generos căutător ȋntre coperţi de carte,
afin ȋntru desluşirea semio-logică a semnelor / 112
― Mai există, printre noi şi cu noi, oameni în care Lumina plânge,
uneori, cu bucuria-de-a-înțelege-şi-a-fi / 112
― De la AROSS la ROSLIR, ȋmpreună / 114
AURICA ICHIM
― Doamnă a sensibilităţii istorice,
primitoare de inimă şi minte a frumosului spiritual / 115
― Oare cum am putea ȋntoarce gândurile? / 115

374
 IOANA IRIMIA
― Doamnă a plaiurilor de istorie călcate cu pasul, trăitoare cu inima a
darului de a fi ȋmpreună, neam / 117
― Toaca vremii vibrează din nou a schimbare: gânduri răzleţe, unui
prieten drag / 117
― Pentru ȋnţelepciunea poveţelor, merçi... / 130
FLOREA LUCACI
― Statornic genitor de convingeri ȋnalte,
iubitor de ȋnţelepciune ca temei al dreptelor apărări / 120
― Cartea, un loc mirabil al întâlnirii / 120
― Precum ȋn cer, aşa şi pe pământ / 127
SILVIA RĂUŢI
― Iubitoare deplină a limbii de mamă şi a poemului de a fi,
ordonatoare de sensuri profunde şi de ordine ideal / 128
― "Trecură anii, ca nori lungi pe şesuri..." / 128
AURELIA RȊNJEA
― Generozitatea minţii deschisă către cunoaştere
şi a inimii bucurându-se de dăruire, fără mărginire / 131
― Ȋmpreună, prin „lumină vie” / 132

Capitolul 6
METAMORFOZE ALE UNEI BIOUNIVOCE ȊNVĂŢĂRI:
AMFITEATRELE FILOSOFIEI / 136

HORIA CHIRIAC
― Talentat urmaş pe linia semnelor (meta)fizice,
ȋmplinitor de aspiraţii ȋn universul filosofic al creaţiei / 137
― Domnului Profesor, gânduri din şuvoi / 137
Sensuri ale creşterii ȋn frecvenţă /
ANTONIO SANDU
― Exemplar cercetător al spiritului răsăritean şi apusean,
al intuiţiei conjugate cu raţionalismul, al cosmicului cu umanul / 143
― Întâlniri spirituale cu Profesorul Traian D. Stănciulescu, Ȋnvăţătorul / 144
― Ȋmpreună, spre o herneneutică analitică / 152
GHEORGHE VLASIE
― Partener statornic de proiecte spirituale,
performant ȋmplinitor de obiective pragmatice / 153
― Despre eficiența visătorilor optimiști / 153
― Puterea credinţei că se poate / 159

375
Capitolul 7
PRIN LAOLALTĂ-CREŞTERE, ŞCOALA ȊNALTEI DEVENIRI:
FACULTATEA DE FILOSOFIE / 160

NARCISA CIORNEI-GHERGHE
― Ȋntruchipare a delicateţii spirituale,
preţuitoare a valorilor primite pur şi simplu / 162
― Ca ȋn poveste, după 40 de ani / 162
RODICA & CEZAR COȚOVANU
― Trăitori ai armoniei de a fi ȋmpreună,
dăruitori de ȋnţelepciune iubitoare / 164
― A fost odată... pentru a fi şi acum, altfel şi la fel,
dragostea de ȋnţelepciune / 164
― Prin puterea virgulei, altfel, cerul şi pământul / 167
ION I. IONESCU
― Căutător neostenit de sensuri, prin file de carte,
dăruitor de prietenie jucăuşă şi profundă... / 168
― La o simbolică aniversare, gânduri de ȋmpreună / 169
― Ancore pentru reuşita ȋn a face / 174

Capitolul 8
DIN SEMINȚE DE CREŞTERE,
MATURITATEA LICEALĂ A ADOLESCENŢEI / 175

LUCIA POPESCU-TUDORAN
― Rădăcini de adolescenţă vie, sensibilitate a uimirilor dintâi / 176
― După o jumătate de veac, amintiri de cale / 177
LETIȚIA JURCĂ
― Seriozitatea adolescentină, prefiguratoare a bunei colegialităţi,
chiar după ani / 179
― Modelele se recunosc devreme... 179
VASILE MARINCA
― Minte acordată pe frecvenţa matematicilor superioare,
generos dăruitor de ȋnţelepciune şi preţuitor de celălalt / 181
― Prietenia adolescenţei,
pe cât de pură şi rară, pe atât de statornică / 181
― Cu inima de atunci, mintea de acum / 184
.
376
 Partea a 3-a
ȊNVĂȚĂCEI CARE MEREU AU FOST ŞI-NVĂȚĂTORI:
DESPRE O COMUNIUNE DE
INVESTITURĂ SPIRITUALĂ / 185

Capitolul 8
SENSURILE DEMNITĂŢII DE ȊNDRUMĂTOR...
ȊNVĂȚĂTOR / 186

AMALIA ANDRONIC
― Neostenită aspirantă a depăşirii propriilor limite,
biruitoare a impasurilor generate de semeni / 187
― Învățătorului, semne de ȋntors acasă / 187
ADINA CȊRJAN
― Integratoare a psihoterapiei cu biotehnologia feed-back, ştiutoare a
remediilor izvorâte din „lumina vie” / 190
― Dincolo de cuvinte, viaţa / 190
― Viaţa ca o sumă de plasturi / 193
OANA CULACHE−DANIELIUC
― Spirit perfecţionist al performanţei comunicative,
cercetătoare implicată a brandingului modern / 194
― O poveste despre un ȋnvăţător al inimii / 195
PAUL GORBAN
― Harul de a se juca poetic cu gândul filosofiei de a fi,
ȋndrăzneala de a fi onest şi atunci când aceasta pare a-i fi ȋmpotrivă / 199
― Ȋnvăţătorului care nu s-a oprit să le facă pe toate, cu iubire... poetizând / 200
ELISABETA IFRIM
― Frumuseţea spiritului pur, ȋnsetat de cunoaştere,
inocnţa maturizată ȋntru ȋnţelepţire / 205
― De-acum știu şi eu: “Există” / 205
DORA MORHAN
― Ȋnvingătoare ȋntre Scylla şi Caribda,
mânuitoare a delicateţei prefăcută ȋn spadă / 207
― Gânduri despre un om, aşa cum au fost să fie / 207
GABRIELA RUSU
― Fidelă cercetătoare a Cuvântului-Lumină,
ȋnţeleaptă păşitoare a căii de mijloc, aurea mediocritas / 209
― Liniştea care face ca totul să fie permis / 209
377
 ANA SÎRBU
― Dârzenia de a-şi ȋmplini visele,
puterea de a trece dincolo de apele adânci / 211
― Olimpul transcendentelor viziuni / 212
ROBERT SÎRGHEA
Aspirant la sacralitatea cuvântului filosofic,
trăitor al inimii deschise ȋntru credinţă / 216
O posibilă depăşire a modelului de profesor monodisciplinar / 217
IONELA STÂRPARU
Aspirantă la asumarea omului ca măsură a celor ce sunt, mediatoare a
limbajului simbolic dintre filosofie şi literatură / 221
Cuvântul-Lumină, ȋntre ontos şi logos, un pat al lui Procust / 221
CRISTINA VASILE
Căutătoare a adevărurilor dintre culturi, dintre lumi...
Paşnică luptătoare cu ȋncercările la care viaţa ne supune / 224
Intersecţii stelare, ȋntre nivelele de realitate / 225
MIHNEA-ADRIAN VÂLCEANU
― De la bucuria adolescentină a voinţei de cuget,
la libertatea ȋnvăţării fără de crâcnet / 227
― Semne ale unei ȋnalte preţuiri / 228

Capitolul 9
DESPRE PRIVILEGIUL SINERGIEI SEMIOTICE:
DE LA UNIVERSAL LA NAȚIONAL / 231

GEORGE CADAR
― Ȋntoarcerea Excelenţei Româneşti asupra limbii bătrâne,
aşezarea seminţelor de neam ca temei de cultură / 233
Un buchet de raze pentru prietenul meu / 233
SORIN NICOLAE DRĂGAN
― Puterea de a argumenta punctul de vedere,
de susţinere a semnelor prezenţei româneşti ȋn lume / 235
― Întâlniri şi Portrete sau despre Semiotică & Cavalerii Săi / 235
DUMITRU ICHIM
― Ȋnchinător de Semne Româneşti sub crucea sacrului,
poet de stirpe nobilă ȋn marginea Inimii de Eminescu / 240
― Identitate ȋn duh / 240

378
 RICHARD L. LANIGAN
― Strateg al performanţei comunicative,
admirabil integrator de sensuri transoceanice / 242
― Imagine-gând: voci de memorie în umbre de lumină / 243
SHANTI NILAYA
― Prin sensurile creatoare ale „luminii vii”,
harul coborârii semnelor ȋn Agora Omenescului / 245
― Din aducere aminte, privind viitorul / 245
― Și dacă totul... Maya? / 249
GEORGE-DORIAN STĂNCIULESCU
― Clinamen de rădăcină, Chip şi Asemănare... fiu.
Spirit liber de tot ceea ce aş fi vrut să ȋi (mai) pot dărui / 251
― Scrisoare deschisă fiului meu, Geo-Dor,
aşa cum cu inima sa a fost botezată / 251
― Fulguraţii de Geo-Dor... Poeme şi alte profunzimi de gând,
cu convingerea că fulgul nu pluteşte departe de aripă / 256

Epilog
ÎNTRE PĂMÂNT ŞI CER,
LEGĂTURA CEA MAI DEMNĂ / 263

ADRIAN CONSTANTIN
― Cu demnitatea de a fi Ostaş al Neamului Românesc,
promotor al Excelenţei Naţionale ȋn universalitate / 264
― ORDERO şi-a ȋmbogăţit rândurile... / 265
CONȚIU-TIBERIU ŞOITU
Spirit de rafinată eleganţă a ideaţiei,
strateg de eficientă ȋmplinire a acţiunilor / 266
Gânduri de aleasă recunoaştere / 267
ARITIA D. POENARU
― Cereşte, atât de ȋn tăcere, Totul / 269
― Testament dăruit Neamului Românesc / 269

Anake Stenai
ȊN LOC DE ȊNCHIDERE CE SE DESCHIDE:
ȊNVĂȚAȚI SĂ PRIVIȚI ȊNAINTE / 271

379
Traian-Dinorel D. Stănciulescu
CURRICULUM VITAE / 272

1. REPERE GENERALE / 272

1. Date personale / 272
2. Studii primare, gimnaziale şi liceale absolvite / 273
3. Studii universitare absolvite,
grade didactice Și abilitări profesional-academice / 273
4. Funcţii profesional-ştiinţifice şi culturale îndeplinite / 274

2. ANEXE

Anexa 1
Cursuri Ȋn calitate de profesor
susținute ȋn perioada 1981-2021 / 277

Anexa 2
Stagii academice şi profesionale / 279
1. Burse de specializare-cercetare și
Diseminare în străinătate /
2. Profesor invitat (“invited guest”)
la manifestări științifice din străinătate / 280

Anexa 3
Cărţi de (co)autor publicate
I. În domenii de specialitate sau/şi de larg interes cultural-ştiinţific / 282
1. Cărţi de autor unic / 282
2. Cărţi de coautor / 284
II. Cursuri universitare publicate / 285
III. Edituri ȋn care au fost publicate cărţile / studiile de referinţă / 286

Anexa 4
Studii semnate ȋn calitate de (co)autor
I. Studii apărute ȋn volume publicate în Țară / 287
II. Studii publicate Ȋn volumele colective ale unor manifestări ştiinţifice
(inter)naȚionale din românia / 291
III. Studii apărute în volume şi reviste din străinătate / 296
IV. Studii publicate pe CD-rom / 300

Anexa 5
Prefeţe şi postfeţe semnate la diverse volume / 301
1. Prefeţe / 301
2. Postfeţe / 303
380
Anexa 6
Studii şi articole publicate în reviste (inter)naţionale / 304
1. Reviste de specialitate din ţară / 304
2. Reviste de cultură din Țară / 307
3. Studii apărute în reviste din străinătate / 309
4. Studii publicate Ȋn reviste online / pagini web / 310
5. Rezumate ȋn abstract-books: conferinţe internaţionale / 311

Anexa 7
Congrese, conferinţe, simpozioane / 312
1. Manifestări internaţionale susţinute Ȋn străinătate / 312
2. ConferinȚe internaȚionale susȚinute Ȋn Țară / 317
3. Manifestări ȘtiinȚifice naȚionale din Țară / 325

Anexa 8
Coordonator / (co)autor / partener al unor contracte de cercetare
ştiinţifică (granturi) realizate / 340

Anexa 9
Recenzii şi interviuri, citate analitice / 341
1. Volume de autor sau coautor / 341
2. Albume, dicţionare şi lucrări de referinţă bibliografică / 346
3. Interviuri publicate ȋn volume, reviste, jurnale
privitoare la activitatea cultural-științifică / 346
4. Citate / trimiteri bibliografice
ȋn diverse cărţi (titluri selective) / 347

Anexa 10
Recunoaşteri şi distincţii cultural-ştiinţifice (inter)naţionale / 350
1. Premii, diplome şi medalii de referinţă / 350
2. Distincții academice internaționale / 352

Anexa 11
Brevete de invenţie, participări la saloane de inventică &
diplome de excelenţă şi medalii / 353
1. Brevete acordate de osim / 353
2. Cereri de brevete osim / 353
3. Participări la saloane de inventică (inter)naţionale:
distincţii obţinute / 353

Anexa 12
Membru în societăţi profesional-ştiinţifice şi
functii de referinţă Ȋndeplinite / 359
381
 1. În ţară / 359
2. Ȋn străinătate / 359
3. Poziţii de conducere în societăţi ştiinţifice de referință / 360
4. Membru în colective de organizare a unor manifestări ştiinţifice
internaționale / 360
5. Membru al comitetului redacţional al unor reviste
(inter)naţionale / 360

Anexa 13
Sinteze cantitative / 361
Recapitulând, noima:
coborând semnele ȋn Agora, spre a le ȋnălţa apoi...
....şi de la capăt / 367

Cuprins / 370

9 aprilie 2022, ora 8.54,

Iaşi

382
 Bun de tipar:
14 aprilie 2022
Editura ARITHEA Iaşi
=======================
Tipărit la S.C. PIM S.R.L.
TIPARUL DIGITAL
Şoseauna Ştefan cel Mare, 11, Iaşi
Tel. / Fax; 0231-212740

383
384