Se ia o bucată de piatră,

se ciopleşte cu o daltă de sânge,

se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

In lectia despre cub de N Stanescu intalnim un proces aparte al creatiei. In prima

etapa se ia o bucata de piatra, care poate simboliza destinul caci pietrele se
nasc, sufera diverse modificari, transormandu se in alte
minerale si roci, fiecare avand mai apoi propria soarta. Pietrele pot fi
considerate si o parte integranta a naturii neinsufletite, acestea au proprietati
vindecatoare misterioase si pot elibera tensiunea si stresul, protejeaza impotriva
influentelor negative si restabilesc armonia dintre trup si suflet. O piatra
neslefuita, aflata in starea sa bruta, ne poate reprezenta pe noi, oamenii, in
starea noastra naturala dincolo de orice valori etice sau morale, urati, haotici
, lasati in voia sortii, lipsiti de valoare inainte de a ne cultiva si a ne
cunoaste. Odata prelucrata insa, o piatra poate arata ca indiferent de starea
noastra intitala, ne putem oricand imbunatati.
In cea de a doua etapa, creatorul ciopleste piatra cu o dalta de sange. Sangele
simbolizeaza toate valorile solidare cu focul, caldura si viata, valori care se
inrudesc cu soarele. Acestora li se asociaza tot ceea ce este frumos, nobil,
generos si elevat. In registrul biblic sangele este viata, sangele divin amestecat
cu pamantul a dat nastere tutror fiintelor. Sangele lui Hristos amestecat cu apa
este, prin excelenta, bautura vietii fara de moarte. Sangele mai corespunde
si caldurii vitale si trupesti. pasiunilor. In Lectia despre cub, sangele poate
arata sacrificiul creatorului in procesul modelarii creatiei sale dar si legatura
stransa ce s a stabilit intre el si opera sa.
In a treia etapa, autorul lustruieste piatra cioplita cu ochiul lui homer, simbol
al cunoasterii intuitive, deschiderea celui de-al treilea ochi sau descoperirea
celui de-al saselea simt. O reprezentare a explorarii interioritatii spirituale
. Mai apoi cubul este razuit cu raze, semn ca opera devine o reprezentare a
luminii,a influentei fertile de ordin material sau spiritual.Raza este asociata
unei fiinte care radiaza, straluceste de lumina aceasta apartinand unei naturi
inrudite cu soarele.
Dupa aceea cubul perfect este sarutat de gura noastra(a lectorului) ce poate
reprezenta dragostea pe care o purtam noi creatiei intrucat ne aflam la minim
acelasi nivel cu creatorul, iar Gura altora poate reprezenta iubirea demiurgului
prim fata de opera demiurgului
secund.
In ultima parte, observam gestul demiurgului de a crea imperfectiunea. Creatia
impune deci o amendare a ideii de perfectiune, poate rezultata din vointa
demiurgica, dupa care opera nu trebuie sa egaleze originalul. Ideea de distrugere a
arhetipului perfect, prin
sfaramarea coltului unui cub perfect, prin crearea unei discontinuitati
existentiale a omului efemer ce nu si conserva sufletul decat intr o forma
imperfecta.
Rezultatul in plan concret ramane nostalgia perfectiunii. perfectiunea
arhetipului degradat transformat in obiect profan, arata ca fiintelor si obiectelor
lumii reale le lipseste totusi foarte putin pentru a ajunge la starea de
perfectiune eterna.