SIMBOLISTICA APEI

Profesor coordonator: Marius Romașcanu

Realizator: Chiaburu Florina, Grupa 1

Publicitate
 În această lucrare vă voi prezenta simbolistica apei, deoarece este un simbol ambivalent.
Acest simbol va fi analizat în trei contexte diferite, arătând diversele interpretări asociate
acestuia.
Simbolul nu este un semn oarecare, el reprezintă mult mai mult deoarece, „ne duce
dincolo de semnificaţie, decurgând din interpretare, condiţionată la rândul ei de anumite
predispoziţii. Simbolul este încărcat cu afectivitate şi dinamism. Reprezintă într-un anumit mod,
învăluind în acelaşi timp, făureşte, dezmembrând. Simbolul acţionează asupra structurilor
mentale.”[1]
În sens denotativ, apa este un lichid inodor, insipid și incolor. Apa este o substanță
absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali
solvenți. Totodată, din punct de vedere științfic, apa este un compus chimic al hidrogenului si al
oxigenului, având formula chimică brută H2O. Apa este una din substanțele cele mai răspândite
pe planeta Pământ, formând unul din învelișurile acesteia, hidrosfera.
E un simbol al inconstanţei şi perisabiliăţii formelor şi al scurgerilor neîncetate a
timpului. Se opune focului masculin şi lumii minerale - „Apa trece şi pietrele rămân”Prima
abordare, pe care doresc să o prezint este cea antropologică care urmărește să reliefeze miturile
care s-au format în jurul acestui simbol.
În mitologie, apa este un element primordial, simbol al vieții, al regenerării si al purității.
Lumea apelor, a mărilor este diferită de cea a uscatului, a oamenilor, având tărâmuri si adâncimi
necunoscute si mistice. Așa se explică mulțimea creaturilor fabuloase. Lumea apelor era
protejată de aceste ființe și guvernată de zeii apelor. Oamenii trebuiau să aducă ofrande acestor
zei înainte de a porni pe mare pentru a nu atrage asupra lor mânia apelor. În aproape toate
mitologiile, lumea oamenilor se întindea până la marele ocean ce o înconjura. Dincolo de acest
ocean urma capătul lumii. În mitologia nordică în adâncul oceanelor exista o lume a mortțlor
condusă de Ran, dar unde mergeau doar cei înecați.
„În legendele cosmogonice ale multor popoare, apa reprezintă elementul primordial;
pentru sumerieni, la începutul lumii, nu existau decât apele „amestecându-se ca un singur corp”;
indienii din epoca Vedelor considerau și ei că „totul” originar „era o întindere nedeslușită de
ape”; apa (cea curgătoare și cea stătătoare, a lacurilor), cu pământul, focul și vântul și încă alte
trei substanțe alcătuiau modelul antic chinez al lumii; egiptenii, al căror teritoriu este străbătut de
Nil, credeau că lumea întreagă, cu tot ceea ce cuprinde ea, s-a ivit din apă; unii dintre filosofii
greci gândeau și ei că apa este începutul și temeiul a tot ceea ce a fost, este și va fi, deci ca
„principiul tuturor lucrurilor”; într-o veche legendă germanică, miază-noapte este asociat cu
gerul cumplit și bezna de nepătruns, este locul de unde a izbucnit un izvor numit Cazanul
clocotitor, din care s-au prăvălit la vale douăsprezece fluvii care s-au rostogolit în hăul nemăsurat
de adânc, până l-au umplut, apoi au încremenit înghețate „cam prin locul unde se află astăzi
pământul”; chiar și la amerindieni, pe lume nu exista decât apă, încât Demiurgul închipuit de ei
nu avea unde să-și pună piciorul, așa că „scormoni nisipul în străfunduri și făcu pământul, și
stâncile, și copacii, și pe om.”
Apa nu este numai substanță cosmică primordială, care conform mitologiei autohtone
precedă orice creație, ea este și elementul primar din care cuplul demiurgic ( Fărtat-Nefărtat) a
extras toate celelalte substanțe creatoare, fără de care nu poate exista nici un fel de viață.
În al primul rând, apa este un element al vitalității, al regenerării si al învierii. Aceasta
este folosită și în basmele românești. De exemplu, în „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă,
personajul Harap-Alb este înviat cu apă vie si apă moartă. „Apa vie” nu se află în opoziţie cu
„Apa Morţii”, cum s-ar crede la prima vedere, ci este într-o relaţie de complementaritate totală
cu aceasta din urmă.
Pe de o parte, apa este văzută ca și simbol al nemuririi, al invincibilității. Un mit care
ilustrează această proprietate a apei este cel al călcâiului lui Ahile. În acest râu, zeița Thetys,
mama lui Ahile, l-a îmbăiat pe acesta când era prunc pentru a-l face invincibil. Ținut de călcâi în
timp ce era scufundat, lui Ahile i-a rămas un singur punct vulnerabil: călcâiul. Acesta i-a adus și
moartea în Războiul troian.
Pe de altă parte, în multe mitologii se vorbește despre un potop uriaș, care scufunda sub
apele sale întreaga lume, mai puțin piscurile munților si in urma căruia reușesc să se salveze un
număr mic de oameni și animale. Cel mai reprezentativ este Potopul lui Noe, care reușește să
salveze câte o pereche din fiecare specie de animale. În toate mitologiile, în care apare potopul
acesta reprezintă o pedeapsă. Apa poate avea si un rol apocaliptic. In mitologia nordică, in ziua
de Ragnarok, șarpele Jorgmundgand se va ridica din ocean, mișcările sale vor îngropa sub ape
lumea oamenilor.
Apa este văzută și ca element al metamorfozei. De această proprietate a apei este legat
mitul lui Narcis, erou al mitologiei grecești. Acesta a rămas îndrăgostit de chipul său, privindu-l
în unda unui lac și dorindu-și să se aproprie, trupul său s-a metamorfozat într-o narcisă.
 Apa, ca element transcendental, ca punte. Acest mit, îl are ca personaj pe navigatorul
râului Styx, luntrașul Charon, Acest râu reprezenta singura cale de trecere către tărâmul morților.
Acest mit a creat un obicei care dăinuie și azi, acela de a pune doi bănuți pe ochii decedatului.
Acești bani aveau sa fie oferiți luntrașului în schimbul traversării râului.Un alt mit legat de
traversarea râului provine din mitologia nordică.
Apa este un arhetip, în opinia lui Carl Gustav Jung, „arhetipurile creează mituri, religii,
idei filosofice care influențează și iși pun amprenta pe întregi națiuni și epoci.”
Apa este simbolul tuturor energiilor din subconștient, care apar în vise.Aceste energii
sunt de două tipuri. Pozitive și se prezintă în vis sub forma unor ape stătătoare sau curgătoare,
spre exemplu, lacurile, râurile, mările, ștrandurile. Negative care se prezintă sub forma unui
potop, a unei inundații.
Din punct de vedere simbolic, râul reprezintă apa care nu este stătătoare, precum marea,
ci, prin curenţii săi şi prin revărsări ,influenţează dinamica lumii. În epoca creştinismului, râurile
Paradisului erau deseori interpretate, simbolic drept cristelniţe, iar apa de botez era comparată cu
cea a Iordanului, în care Iisus a fost botezat de Ioan. Simbolismul fluviului, al curgerii apelor
este, totodată, cel al posibilităţii universale şi cel al scurgerii formelor, al fertilităţii, al morţii şi al
reînoirii.Coborârea spre ocean este înapoierea la nediferenţiere, accesul spre Nirvana; urcuşul
este evident la întoarecerea în izvorul divin.Traversarea de pe un mal pe celălalt e cea a unui
obstacol ,care separă două domenii, malul opus fiind starea de dincolo de fiinţă. Râul
simbolizează viaţa omenească şi scurgerea acesteia cu toate dorinţele, năzuinţele sale şi
nenumăratele modificări.
Valurile simbolizează principiul pasiv, atitudinea celui care „se lasă dus, se lasă în voia
valurilor”. Dar valurile mai pot fi şi înălţare. De asemenea, valurile pot fi ridicate cu violenţă de
o putere străină. Cufundarea în valuri, ca şi mistuirea în flăcări sau dispariţia printre nori, indică
o ruptură cu viaţa obişnuită: o schimbare radicală urmează să se producă în idei, atitudini,
comportament, existenţă. Este un simbolism care poate fi asemuit cu cel al botezului, cu cele
două faze ale lui: afundare şi reapariţie. În Biblie, valurile simbolizează pericolele de moarte
Pe de o parte, apa este cel mai cunoscut un simbol al vieții. Pe de altă parte, este și un
simbol al morții, de aici provine și ambivalența acestuia.Apa este considerată purificatoare in
majoritatea religiilor, aici menționând hinduismul, islamismul, creștinismul și iudaismul.
 Hindușii, care constituie marea majoritate a populației din India, considera fluviul Gange
ca fiind un fluviu sacru. Acesta a fost întotdeauna cunoscut ca un centru spiritual in toata lumea.
Relația dintre indieni si Gange este una mistică. Fluviul este numit “purificatorul sufletelor” si
reprezintă cea mai mare sală de baie. În fiecare zi aproximativ 60 000 de oameni iau parte la baia
sfântă ce constă in scăldatul de trei ori si băutul a o gură de apă din Gange. O singură intrare in
fluviu, spun credincioșii hinduși, sau o singura picătură de apa băută din apele sale este
suficienta pentru a se obține “purificarea de păcate”.
De asemenea, în Feng Shui, apa are, un rol foarte important. Ea simbolizează bogăţia şi
bunăstarea, iar acesta este motivul pentru care în restaurantele chinezeşti vedem, adesea, câte un
acvariu cu peşti.
Orientalii au considerat apa simbol al binecuvântării. Apele liniștite semnifică pacea și
ordinea. Apele amare reprezintă amărăciune vieții. Datorită funcţiilor ei germinative și
purificatoare, apa sintetizează sensul începutului, în basmul popular “Greuceanu" picătura de apă
vie pe care i-o dă corbul îi va dărui viață veșnică. în mitologia noastră se spune că, înainte ca
Dumnezeu să fi creat lumea, nu era decât apă nesfârşită.
În psihologie, apa reprezintă aspectele feminine, inconștiente sau subconștiente,
emoționale intuitive și psihice ale individului. „Visul este precum o ușă ascunsă către cele mai
profunde și secrete cotloane ale sufletului, deschizându-se in acea noapte cosmică care era
psihicul, înaintea unei conștiințe egotice și care va rămâne spirit indiferent de cat de mult s-ar
extinde mintea egotică.” Apa este arhetipul tuturor legăturilor : e liant universal, dar şi un
element care separă şi dizolvă.
O interpretare a apei este inspirată de ritualul botezului, apa spală păcatele, ea curăță. Dar
ideea de curățare are și o conotație agresivă, poate fi o trimitere la instinctele voastre
agresive.Apa sugerează și caracterul perisabil al tuturor lucrurilor.Adeseori, în filmele lui
Tarkovski, apa traduce ideea de descompunere, de destrămare, de anihilare. Obiecte disparate,
fragmente, plutesc pe o apă curgătoare. Totul este trecător, nu durează. De aici sentimente de
melancolie, de tristețe, depresie etc.
Apa este așa cum am mai spus o aluzie la botez. Cada cu apă devine astfel fântâna
baptismală de care vorbește Jung în special în lucrarea sa „Psihologie și alchimie”. Fântâna
baptismală sugerează astfel o etapă a acestui proces care simbolic reprezintă o moarte și o
renaștere. Omul vechi moare și se naște omul nou sau, în termeni psihologici, moare vechiul eu
pentru a se naște unul nou.
Apa este viață. Civilizațiile sunt construite în jurul ei, culturile prosperă cu ajutorul ei,
miturile sunt create pe seama și mult simbolism odată cu acestea. Apa reprezintă puritate,
fertilitate, introspectivă, misticism, eliberare, curățare. Văzând cât de mult poate reprezenta apa,
este ușor să îți dai seama de ce artiștii, scriitori și creatori de film folosesc atât de des apa în
creația lor.Dacă muntele indică gândirea ascensională, apoi apa semnifică gândirea orizontală.
Unul dintre creatori de film care a înțeles versatilitatea acestui simbol este Andrei
Tarkovsky, spre exemplu, ploaia care aproape nu se oprește pe durata filmului „Stalker”,
simbolizând izolarea sau oceanul din filmul „Solaris”. Niciun alt creator de film, nu a
înțeles ca Tarkovsky, că apa reprezintă conduita schimbării, identității, dorinței, fricii și a
reflectării asupra sinelui.
Spre exemplu, în filmul „Stalker”, apa este simbolul botezării, curățare, renaștere și
satisfacerea setei. Aprope nicio scenă din filmul „Stalker” nu este lipsită prezența apei.
Tarkovsky imortalizează cum se scufundă niște monezi de aur, un ac hipodermic, un
pistol ruginit și o înfățișare a divinității de Jan Van Eyck. Obiectele de sub apă reprezintă valorile
societății moderne ; putere financiară, medicamente și droguri, violență și religie. Apa joacă un
rol foarte important și reprezintă tema recurentă a întregului film. Ca o parte a călătoriei lor, cei
trei bărbați întâlnesc cascade, râuri, lacuri, case inundate, tuneluri, pișcini sau ploaie care cade în
casă. Fiecare dintre ei merg uzi din cap până în picioare, fără să simtă nevoia de a se usca,
deoarece sunt conștienți de procesul de purificare în care se află
În concluzie, apa de-a lungul timpului și-a făcut simțită prezența de la cinematografie, la
psihanaliză. literatură sau antropologie.
 Bibliografie

N.A.Kun, (2003) Legendele și miturile Greciei Antice, București Ed. Lider ISBN 973-
629-035-2
Jean Chevalier, A. Gheerbant (1995) Dicţionar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri,
gesturi ,forme,figuri, culori, numere, volumul 1, A-D, Bucureşti : Ed. Artemis
Antonescu R (2016), Dicționar de Simboluri și Credințe Tradiționale Românești, Iași
Tipo Moldova
C. G. Jung, (2003), Opere complete. Arhetipurile si inconștientul colectiv București :
Ed.Trei
http://www.e-antropolog.ro/2012/11/apa-in-simboluri-si-reprezentari/
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/apa-simbol-al-vietii-si-al
http://graduo.ro/referate/chimie/apa-284352
http://mythologica.ro/apa-religie-filozofie-cultura-viata/