Apa – sursă primordială a vieții

Apa este simbolul vieții. Lipsa apei înseamnă pustiu, excesul - catastrofa.
Societatea și însăși viața sunt de neconceput fără apă. De-a-lungul istoriei,
milioane de vieți s-au stins fie din prea puțină apă, fie din prea multă apă. Așezări
omenești, orașe și state s-au născut și au dispărut la margine de apă.
Din suprafața planetei noastre, 510 milioane km, Oceanul planetar ocupă 361
milioane km, ceea ce reprezintă 70,8%, iar uscatul, doar 149 milioane km, adică
29.2%. Pe Terra există apă dulce, apă sărată, ape termale și ape minerale.
În afară de mări și oceane, apa se mai găsește în râuri și fluvii, în lacuri și mlaștini,
ca și în pânzele freatice subterane ale uscatului. Lacurile pot fi subterane sau de
suprafață. Lacurile de suprafață sunt cel mai adesea de câmpie, mai rar de deal sau
alpine care pot fi de origine glaciară sau vulcanică.
De asemenea, apa există în ghețari și așezări de zăpadă, precum și în precipitații
sub formă de ceață, burniță, ploi, grindin și zăpadă.
Apa este o parte vitală în multe din procesele metabolismului din interiorul
organismului. Cantități semnificative de apă sunt utilizate de organism
în digestia hranei. Aproape 72% din masa corpului uman fără grăsimi este apă.
Pentru o bună funcționare, corpul necesită între doi și șapte litri de apă pe zi pentru
a evita deshidratarea, cantitatea exactă depinzând de nivelul de activitate,
temperatură, umiditate și alți factori.
Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietăți indispensabile
proliferării vieții, care o deosebesc de celelalte substanțe. Apa își îndeplinește acest
rol, permițând compușilor organici să reacționeze în moduri care să permită în cele
din urmă replicarea. Este un bun solvent și are o tensiune superficială ridicată,
permițând astfel mișcarea compușilor organici și a organismelor vii. Apa proaspătă
are densitatea maximă la 4 °C, această densitate scăzând pe măsură ce apa se
răcește, se încălzește sau îngheață. Fiind o moleculă polară stabilă dominantă în
atmosferă, joacă un rol important în absorbția radiației infraroșii, crucială în
cadrul efectului de seră, fără de care temperatura medie la suprafața Terrei ar fi de
-18° Celsius.
Datorită creșterii populației mondiale și a altor factori, tot mai puțini oameni
beneficiază de apă potabilă. Problema apei poate fi rezolvată prin creșterea
producției, o distribuție mai bună, și economisirea resurselor deja existente. Din
acest motiv, apa este o resursă strategică pentru multe țări. Au existat de-a lungul
timpului mai multe conflicte pentru accesul la apă și controlul acesteia. Experții
prevăd mai multe conflicte viitoare din cauza creșterii populației mondiale și
creșterii contaminării prin poluare și încălzire globală.

Mariș Valeria, grupa 24 – S

 Raportul UNESCO despre dezvoltarea apei (WWDR, 2003) din cadrul
Programului de Evaluare a Apei pe Plan Mondial arată că, în următorii 20 de ani,
cantitatea de apă potabilă disponibilă va scădea cu 30%. 40% dintre locuitorii lumii
nu au apă curată suficientă pentru o igienă minimală. Peste 2,2 milioane de oameni
au murit în 2000 de boli legate de consumul de apă contaminată sau din cauza
secetei. În 2004, o organizație engleză, WaterAid, a raportat că un copil moare la
fiecare 15 secunde din cauza bolilor legate de apă ce ar putea fi ușor prevenite.
Se prevede că apa ar putea deveni prețioasă precum petrolul, lucru care ar face
din Canada, ce are această resursă din abundență, cea mai bogată țară din lume.
Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor,
incluzând hinduismul, creștinismul, islamul, iudaismul și șintoismul. Spre
exemplu, botezul în bisericile creștine este făcut cu apă. În plus, o baie ritualică
(Mikve în iudaism) în apă pură este făcută celor decedați în multe religii, incluzând
iudaismul și islamismul. În islamism, cele cinci rugăciuni zilnice, pot fi efectuate
doar după spălarea corpului cu apă curată (Wudu). Apa este geneza tuturor. În
șintoism, apa este utilizată aproape în toate ritualurile pentru curățirea unei
persoane sau a unui loc. Apa este menționată în biblie de 442 de ori, respectiv de
363 de ori, în versiunile sale engleze internaționale sau, ca acronim, NIV) și în cea
cunoscută sub numele de Versiunea regelui James. În secțiunea 2 Peter 3:5(b) se
afirmă textual: ... "și pământul a fost format din apă și de către apă." (NIV) Se
crede adesea despre apă că ar avea puteri spirituale. În mitologia celtică, de
pildă, Sulis este zeița locală a apelor termale; în hinduism, apa este personificată ca
o zeiță sub numele de Ganga. De asemenea, diferiți zei pot patrona diferite izvoare,
râuri sau lacuri. În mitologiile romană și greacă, Peneus a fost un zeu-fluviu, unul
dintre cele 3.000 de oceanide.
Filozoful antic grec Empedocles a elaborat o întreagă doctrină filozofică (un fel
de teorie pre-atomistă a lumii) bazată pe cele patru concepte fundamentale
ale Universului care erau reprezentate în lumea reală, conform teoriei sale, de patru
elemente fundamentale, apă, aer, foc și pământ.
În filozofia clasică chineză, apa, ca element al filozofiei clasice, era unul din
cele cinci elemente constituente ale naturii, alături de pământ, foc, lemn și metal.
În mitologie, apa este un element primordial, simbol al vieții, al regenerării și al
purității. Lumea apelor, a mărilor este diferită de cea a uscatului, a oamenilor,
având tărâmuri și adâncimi necunoscute și mistice. Așa se explică mulțimea
creaturilor fabuloase, considerate a trăi în ape: în mitologia greacă și romană:
Nereidele, Naiadele, Scyla, Caribda, Triton, Sirenă, Hidra, Gorgonele.

Mariș Valeria, grupa 24 – S

În mitologie, apa este văzută în foarte multe ipostaze:

 1. Apa, ca element al genezei; În concepția multor popoare, dar și în Biblie, se

susține că omul a fost făurit din lut, adică din apă și pământ, elemente ce
făuresc lumea însăși. Astfel omul devine o miniatură a lumii prin armonizarea
apei cu pământul. Un alt mit al apei ca element al genezei este
nașterea Afroditei, din mitologia greacă. Se spune că această zeiță s-a născut
din spuma mării și sângele lui Uranus. Această geneză spectaculoasă pune în
evidență caracterul pur, sublim al elementului apă, Afrodita, zeiță a iubirii, fiind
un ideal al frumuseții. Chiar numele îi provine de la cuvântul grec "afros"
însemnând "spuma mării".
 2. Apa, ca element al vitalității, al regenerării și al învierii. Această
caracteristică este foarte bine evidențiată de basmele românești, în mitologia
românească unde întâlnim termenul "apă vie". "Apa vie" este apa pe care eroii
de basm o beau pentru a-și recăpăta energia și forța, necesară în luptele
epuizante contra dușmanilor. În "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă,
personajul Harap-Alb este înviat cu apă vie și apă moartă.
 3. Apa, ca element al nemuririi, al tinereții veșnice și al invincibilității; un
mit ilustrând această proprietate a apei este cel al scăldării eroului din mitologia
greacă, Ahile în apele Stixului de către mama sa Thetis, ce dorea să-i confere
nemurire. Există și în mitologia românească, precum și în alte mitologii
"fântâni ale tinereții", a căror apă oferă celui care o bea tinerețe veșnică.
 4. Apa, ca element al distrugerii; În foarte multe mitologii se întâlnește mitul
unui potop uriaș, care scufundă sub apele sale întreaga lume, mai puțin
piscurile munților și în urma căruia reușesc să se salveze un număr mic de
oameni și animale. Cel mai reprezentativ este Potopul lui Noe, în
care Noe reușește să salveze câte o pereche din fiecare specie de animal. În
toate mitologiile în care se întâlnește potopul, acesta este trimis de forța divină,
ca pedeapsă pentru neascultarea muritorilor. Apa poate avea și rol apocaliptic.
În mitologia nordică, în ziua de Ragnarok, șarpele Jormungand se va ridica din
ocean, mișcările sale îngropând sub ape lumea oamenilor, Midgard.
 5. Apa, ca element al metamorfozei; De această proprietate a apei este legat
mitul lui Narcis, erou al mitologiei grecești. Acesta a rămas îndrăgostit de
chipul său, privindu-l în unda unui lac și vrând să se apropie de el, a căzut în
apă și s-a înecat. Trupul său s-a metamorfozat sub proprietatea magică a apei,
într-o narcisă.

 6. Apa, ca element transcedental Luntrașul Charon, personaj

aparținând mitologiei grecești, era singurul navigator al râului Styx. Acest râu
reprezenta singura cale de trecere către tărâmul morților. Acest mit este
cauzatorul unui obicei păstrat și în zilele noastre, acela de a pune doi bani pe ochii
defunctului. Acești bani aveau sa fie oferiți luntrașului în schimbul traversării râului.

Mariș Valeria, grupa 24 – S

 Eseu la Filozofie

Cu tema: Apa – sursă primordială a vieții.

Realizat de Mariș Valeria, grupa 24 – S

Profesor – Serdeșniuc Lucian