LEGEA 319/2006

ÎNTREBĂRI

1. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, de către cine este efectuată cercetarea în cazul în care trei persoane sunt date
dispărute în urma producerii unui arson urmat de explozii la o instalaţie de producere a substanţelor toxice:
a) de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
b) de către organele de urmărire penală.
c) de către Inspecţia Muncii.

2. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, prevenirea are următorul înţeles:

a) ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în
muncă a lucrătorilor.
b) ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute pentru asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de
muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă.
c) ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării
riscurilor profesionale.

3. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim
de voluntariat sunt considerate lucrători:
a) nu.
b) da.
c) da, doar dacă angajatorul a obţinut, în prealabil, autorizaţie de la inspectoratul teritorial de muncă.

4. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească
o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni
de lucru, specifice locului de muncă şi postului său. Instruirea trebuie să se realizeze:
a) în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii. b) în timpul programului de lucru.
c) în timpul programului de lucru, dar în afara întreprinderii şi/sau unităţii, doar atunci când
instruirea este făcută de un serviciul extern de prevenire şi protecţie.

5. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează: a)
ca boală profesională.
b) ca accident de muncă.
c) atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.
6. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind
întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesită măsuri speciale de siguranţă
constituie:
a) încălcare a atribuţiilor şi răspunderilor ce le revin lucrătorilor, prin fişa postului, în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
b) contravenţie aplicată angajatorului.
c) infracţiune.

7. În sensul Legii 319/2006, evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de
noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al
factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil
să producă pagube materiale, este definiţia pentru:
a) pericol grav şi iminent de accidentare.
b) accident de muncă.
c) incident periculos.

8. În sensul Legii 319/2006, accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de
muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de
circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală
profesională sau legată de profesiune, este definiţia pentru:
a) eveniment.
b) accident de muncă.
c) pericol grav şi iminent de accidentare.

9. În conformitate cu principiile generale de prevenire prevăzute în Legea 319/2006, măsurile de protecţie individuală au
prioritate la adoptare în faţa măsurilor de protecţie colectivă?: a) da.
b) nu.
c) trebuie adoptate în mod egal.

10. Potrivit prevederilor Legii 319/2006, accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la: a) la
inspectoratul teritorial de muncă.
b) la inspectoratul teritorial de muncă, precum şi la asigurător.
c) la conducerea societăţii, la inspectoratul teritorial de muncă şi la asigurător.

11. Având în vedere prevederile Legii 319/2006, intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează ca: a)
boală profesională.
b) accident de muncă.
c) boală profesională şi ca accident de muncă.
12. Cui se aplică prevederile Legii 319 /2006 – a securităţii şi sănătăţii în muncă?
 a) lucrătorilor, angajatorilor, tinerilor, grupurilor sensibile, atât în domeniul public cât şi privat. b) angajatorilor şi angajaţilor.
c) angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.

13. Conform Legii 319/2006, alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori persoanelor care
lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se stabileşte prin:
a) evaluarea riscurilor de accidentare la locurile de muncă cu condiţii deosebite.
b) contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.
c) procedurile şi instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă.

14. Cum este asigurată supravegherea sănătăţii lucrătorilor, potrivit Legii 319 /2006?
a) prin contractarea de către angajator a unei societăţi specializate de medicină pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor. b) prin
înfiinţarea de echipe de prim ajutor pe fiecare loc de muncă.
c) prin medicii de medicina muncii.

15. Conform Legii 319 /2006, accidentul de muncă înregistrat de un angajator se raportează de către acesta la:
a) inspectoratul teritorial de muncă,precum şi la asigurător.
b) inspectoratul teritorial de muncă.
c) inspectoratul teritorial de muncă, medicul de medicina muncii, precum şi la asigurător.

16. Legea 319/2006 stabileşte:

a) măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.
b) principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea
factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a
reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.
c) clauzele privind securitatea şi sănătatea în muncă, la încheierea contractelor bilaterale cu partenerii străini.

17. Legea 319/2006se aplică:

a) în toate sectoarele de activitate
b) în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private
c) angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.

18. În sensul Legii securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006, evenimentul reprezintă:

a) accidentul care a antrenat decesul, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
b) accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoana data dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost
implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boala profesională sau legată de profesiune.
c) defecţiuni survenite în urma utilizării echipamentelor de muncă.

19. Care este definiţia corectă şi completă pentru „ pericol grav şi iminent de accidentare”conform Legii securităţii şi sănătăţii
în muncă 319/2006?
a) situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a deveni realitate în orice moment.
b) situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment.
c) situaţia concretă, reală şi actuală care poate genera accidente cu consecinţe grave,ireversibile (deces sau invaliditate).

20. Conform prevederilor legale din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006, prin boală legată de profesie se înţelege:
a) afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici
caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diverselor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de
muncă.
b) afecţiunea care se produce în timpul îndeplinirii sarcinilor de muncă sau în timpul procesului de muncă şi are ca rezultat
intoxicarea acută sau intoxicarea subacută a lucrătorului.
c) boala cu determinare multifuncţională, la care unii factori determinanţi sunt de natură profesională.

21. În conformitate cu cerinţele din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006, când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară
activitatea lucrători din mai multe unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii:
a) să informeze şi să instruiască lucrătorii cu riscurile noi apărute la locurile de muncă.
b) să informeze lucrătorii şi/ sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
c) să întocmească în comun un plan de prevenire şi protecţie luând în considerare natura activităţilor.

22. În conformitate cu cerinţele Legii securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006, prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii
şi securitatea lucrătorilor trebuie să fie asigurate:
a) de unul sau mai mulţi lucrători,
b) de unul sau mai mulţi lucrători, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi/sau unităţii.
c) de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi/sau unităţii.

23. În conformitate cu cerinţele Legii securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006, pentru diminuarea efectelor incendiilor,
angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor sau să stabilească legături necesare, prin contracte, cu serviciile
specializate în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă
 b) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii
activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente.
c) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, ţinând seama de natura activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau
unităţii .

24. În conformitate cu Legea 319/2006, a securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul stabileşte pentru lucrători, atribuţiile şi
răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate prin: a) instruirea
periodică.
b) fişa postului.
c) instrucţiunile specifice.

25. În conformitate cu cerinţele Legii 319/2006 şi ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii, angajatorul trebuie să ia
măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile
legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post
de lucru şi/sau fiecărei funcţii.
b) informaţiile privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi informaţii provenind de la instituţiile de
control şi autorităţile competente în domeniu.
c) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul
întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii.

26. În conformitate cu cerinţele Legii 319/2006, angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi permit participarea
acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă, ceea ce implică:
a) că lucrătorii trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin.
b) dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor. c) participarea echilibrată.

27. În conformitate cu cerinţele Legii 319/2006, reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor şi/sau lucrătorii au dreptul:
a) să apeleze la autorităţile competente, în cazul în care consideră că măsurile adoptate şi mijloacele utilizate de către angajator nu
sunt suficiente pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
b) să colaboreze cu angajatorii ori de câte ori este necesar.
c) să colaboreze cu angajatorii ori de câte ori situaţia o cere, în limita atribuţiilor sale legale.

28. Care dintre următoarele obligaţii revin lucrătorilor conform Legii securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006:
a) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană.
b) să îşi însuşească şi să respecte măsurile stabilite de inspectorii de muncă sau de inspectorii sanitari.
c) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi accidentele suferite de propria persoană.

29. În conformitate cu Legea 319/2006, orice eveniment, aşa cum este definit la art. 5 din lege, va fi comunicat de îndată: a)
inspectoratelor teritoriale de muncă.
b) angajatorului, de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea acestuia.
c) asigurătorului.

30. În conformitate cu Legea 319/2006, semnalarea suspiciunii de boală profesională sau legată de profesiune se efectuează de
către:
a) orice medic, aflat într-o relaţie contractuală cu angajatorul. b) autoritatea de sănătate publică teritorială .
c) orice medic, inclusiv medicul de medicină a muncii aflat într-o relaţie contractuală cu angajatorul.

31. În conformitate cu Legea 319/2006, accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la:
a) inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc evenimentul. b) la asigurător.
c) organelor de urmărire penală, după caz.

32. În conformitate cu Legea 319/2006, angajatorul trebuie să asigure grupurilor sensibile la riscuri specifice:
a) protecția împotriva pericolelor care le afectează în mod specific.
b) protecția împotriva discriminării.
c) să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de prezenţa tuturor grupurilor sensibile dar şi a altor participanţi la procesul de
muncă.

33. Conform prevederilor Legii 319/2006, în cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare
pentru:
 a) evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau
preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă.
b) informarea şi instruirea lucrătorilor.
c) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

34. Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi (Legea 319/2006), ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere
şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
a) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează
sarcini.
b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe
evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii.
c) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice, bazat pe evaluarea
riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice întreprinderii şi/unităţii.

35. În conformitate cu cerinţele Legii 319/2006, angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să dezvolte o politică de prevenire coerentă care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile
sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă.
b) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi eminent, în afara cazurilor excepţionale
şi pentru motive justificate.
c) să dezvolte o politică de prevenire coerentă care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale
şi influenţa factorilor din mediul de muncă şi/sau din mijloacele de producţie.

36. Conform prevederilor Legii 319/2006, angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi permit participarea acestora la
discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă. Aplicarea acestor prevederi implică: a)
participarea echilibrată a lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor.
b) participarea echilibrată.
c) dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor să consulte şi să facă propuneri.

37. În conformitate cu cerinţele Legii 319/2006, declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către:
a) medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.
b) specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.
c) medicii de medicina muncii.

38. În conformitate cu cerinţele Legii 319/2006, Ministerul Sănătăţii Publice îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii în
domeniul sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă:
a) supraveghează starea de sănătate a lucrătorilor.
b) recunoaşte, desemnează, notifică şi supraveghează laboratoare, precum şi organisme din domeniu sau competenţă, în condiţiile
legii.
c) coordonează sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate de profesie.

39. Conform prevederilor Legii 319/2006, în cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare
pentru:
a) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă,
relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă.
b) prevenirea riscurilor profesionale .
c) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat sau specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au
primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.

40. În sensul Legii Securităţii şi Sănătăţii în Muncă 319/2006, prin prevenire se înţelege:
a) indicaţie, dispoziţie dintr-un act normativ, etc.) al cărui scop este prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.
b) măsură de securitate care constă în evitarea sau reducerea cât mai mult posibil a pericolelor.
c) ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării
riscurilor profesionale.

41. Conform prevederilor Legii 319/2006, angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de
urgenţă, salvare şi pompieri.
b) să adopte măsuri la locurile de muncă unde riscurile nu pot fi evitate.
c) să dispună adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală.

42. Conform prevederilor Legii 319/2006, principalele atribuţii ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei în
acest domeniu sunt următoarele:
a) desfăşoară activităţi de informare – documentare, potrivit legii.
b) coordonează, în colaborare cu Institutul Naţional de Statistică şi cu celelalte instituţii implicate, după caz, sistemul de raportare
şi evidenţa accidentelor de muncă şi a incidentelor, iar în colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice, sistemul de raportare a bolilor
profesionale sau legate de profesie.
c) coordonează sistemul de raportare şi evidenţa accidentelor de muncă şi a incidentelor, iar în colaborare cu Ministerul Sănătăţii
Publice, sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate de profesie.

a)
43. Conform prevederilor Legii 319/2006, prin alţi participanţi la procesul de muncă se înţelege: persoane care prestează
servicii în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat.
b) persoane angajate de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii sau elevii aflaţi în perioada de practică.
c) persoane aflate în întreprindere sau unitate, cu permisiunea angajatorului, ucenicii şi alţi participanţi la procesul
de muncă.

44. Conform prevederilor Legii 319/2006, se consideră contravenţie:

a) nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă.
b) dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.
c) nerespectarea reglementărilor de securitate si sănătate in muncă privind fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau
utilizarea substanţelor ori preparatelor chimice periculoase şi a deşeurilor rezultate.

45. Conform prevederilor Legii 319/2006, se consideră infracţiune:

a) nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin
aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.
b) aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuţia, exploatarea şi întreţinerea lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea
sistemului de aeraj, corespunzător clasificării minelor din punctul de vedere al emanaţiilor de gaze.
c) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub
presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin care circulă fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente de muncă.

46. Conform prevederilor Legii 319/2006, asiguratorul, stabilit de lege, are atribuţii pentru:
a) cercetarea evenimentelor conform competenţelor.
b) sprijinirea activităţii de prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a angajatorilor.
c) a verifica dacă au fost realizate măsurile dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul cercetării evenimentelor.

47. Legea securităţii şi sănătăţi în muncă 319/2006 are ca scop:

a) stabilirea unui ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter
de securitate şi umanitar.
b) delimitarea obligaţiilor şi responsabilităților in domeniul securității şi sănătăţii in muncă.
c) instituirea de masuri privind promovarea îmbunătățirii securității şi sănătăţii in muncă.

48. Legea securități și sănătăți în muncă 319/2006 se aplică:

a) în sectoarele de activitate publice, private atât angajatorilor cât şi lucrătorilor şi reprezentanţilor acestora.
b) activităţilor specifice din servicii publice, cum ar fi cazuri de dezastre, inundaţii şi protecţie civilă.
c) numai în activităţile publice, atât angajatorilor cât şi lucrătorilor.

49. In sensul Legii 319/2006 înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza:

a) declaraţiilor victimelor şi a martorilor implicaţi în eveniment.
b) procesul-verbal de cercetare.
c) pe baza înscrisurilor de date de către inspectoratul teritorial de muncă

50. În sensul Legii 319/2006, este considerat accident de muncă:

a) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti .
b) accidentul de traseu, indiferent de timpul deplasării, daca acesta s-a efectuat pe traseul normal de deplasare.
c) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul de producţie, dar care se produce la sediul angajatorului şi se
datorează culpei exclusive a victimei.

51. În sensul Legii Securităţii şi Sănătăţii în Muncă 319/2006, prevenirea riscurilor, precum si protecția sănătăţii şi securitatea
lucrătorilor trebuie să fie asigurate:
a) de către dispensarele medicale de întreprinderi şi sau Medicul de medicină a muncii.
b) de unul sau mai mulţi lucrători desemnaţi, servicii distincte din interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi/sau unităţii.
c) de către inspectoratele teritoriale de muncă de la nivelul fiecărui judeţ în parte.

52. În conformitate cu Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă 319/2006, in vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate in
muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare organizatorice şi de altă natură, bazat pe
evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă .
b) să obţină autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înaintea de începerea oricărei activităţi,
conform prevederilor legale .
c) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică.

53. Potrivit Legii 319/2006 - Materialele igienico-sanitare se acordă: în mod obligatoriu şi gratuit de către angajator.
b) în baza normelor sanitare şi la propunerea medicului de medicină a muncii.
c) Legea 319/2006 nu face referire la materialele igienico-sanitară, acestea se acordă în baza normelor sanitare.

54. În sensul Legii Securităţii şi Sănătăţii în Muncă 319/2006, angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să
primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub forma de informaţii şi
instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:
a)
 a) la angajare.
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer .
c) la executarea unor lucrări speciale.

55. În sensul Legii Securităţii şi Sănătăţii în Muncă 319/2006, Ministerul Sănătăţii Publice, ca organ de specialitate al administraţiei
publice centrale este:
a) autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică.
b) autoritatea competentă în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.
c) autoritatea competentă în domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

56. În sensul Legii Securităţii şi Sănătăţii în Muncă 319/2006, este accident de muncă accidental suferit de o persoana care acţionează
din proprie inițiativă:
a) pentru înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat.
b) accidentul suferit de elevi, studenţi şi ucenici.
c) pentru salvarea de vieţi omeneşti.

57. În sensul Legii 319/2006, sunt considerate grupuri sensibile la riscuri specifice:
a) femeile gravide, lehuzele sau femeile care alăptează. b) tinerii.
c) persoanele cu dezabilități.

58. În conformitate cu Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă 319/2006, când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară activitatea
lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii:
a) să îşi coordoneze activităţile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale luând în considerare condiţiile
de muncă.
b) să se informeze reciproc despre natura activităţilor.
c) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.

59. În sensul Legii 319/2006, asiguratorul stabilit prin lege, are atribuţii pentru:
a) Raportarea către Ministerul Muncii, solidarităţii Sociale şi Familie a situaţilor deosebite care necesită îmbunătăţirea
reglementărilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
b) Sprijinirea activităţii de prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a angajatorilor.
c) Reabilitarea medicală şi, după caz, psihologică.

60. Amenzile contravenţionale potrivit Legii 319/2006 se aplică:

a) de către Directorul General.
b) de către orice persoană din societate cu funcţii de răspundere.
c) de către inspectorii de muncă sau de către inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice si al unităţilor subordonate.

61. În conformitate cu Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă 319/2006, in cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile
publice, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu , un exemplar al procesului –
verbal de cercetare la fata locului, întocmit de organele de poliţie rutieră competente, va fi transmis instituţiilor şi/sau
persoanelor fizice /juridice în termen de:
a) 10 zile de la producerea evenimentului.
b) 5 zile de la producerea evenimentului. Niciun raspuns corect
c) 5 zile de la finalizarea cercetării.

62. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006 are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii
şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor şi se aplică:
a) în toate sectoarele de activitate, atât publice cât şi private.
b) în toate sectoarele de activitate, atât publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, în cazurile de dezastre naturale , inundaţii,
cutremure, pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă , precum şi în sectoarele de activitate private.
c) Angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentaţilor lucrătorilor.

63. În conformitate cu Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă 319/2006, Inspecţia Muncii, ca autoritate competentă în ceea ce
priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă are următoarele atribuţii:
a) fundamentează ştiinţific măsurile de îmbunătăţire a activităţii de securitate şi sănătate în muncă şi promovează politica stabilită
în acest domeniu.
b) furnizează informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă :
c) autorizează/avizează şi controlează calitatea serviciilor medicale acordate lucrătorilor.

64. Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă 319/2006, stabileşte principii generale referitoare la: evaluarea riscurilor profesionale.

a)
 b) asigurarea sănătăţii si securității lucrătorilor.
c) eliminarea factorilor de risc şi accidentare.

65. În conformitate cu Legea 319/2006, prin “angajator” se înţelege persoana fizică sau juridica care: a) angajează lucrători.
b) are responsabilitatea întreprinderii.
c) se află în raporturi de colaborare cu alţi angajatori.

66. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006 obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă: a) sunt in
concordanţă cu obligaţiile angajatorului.
b) sunt stabilite prin Regulamentul de Ordine Interioara.
c) nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului.

67. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006 asigurătorul, stabilit prin lege, are atribuţii pentru:
a) sprijinirea activităţii de prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor. b) reabilitarea medicală şi, după
caz, psihologică.
c) raportarea către Ministerul Sănătăţii a situaţiilor deosebite care necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul
securității şi sănătăţii în muncă.

68. A cui evidenţa este obligat angajatorul să o ţină in concordanţă cu Legea 319/2006: a) a accidentelor uşoare.
b) a evenimentelor periculoase.
c) a accidentelor de circulaţie.

69. Ce înseamnă “securitate şi sănătate în muncă” în conformitate cu prevederile Legii 319/2006?

a) ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă,
apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă.
b) ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă,
apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice şi a sănătăţii lucrătorilor.
c) acţiuni cu scopul asigurării celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi
psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă.

70. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006 angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru: a) asigurarea
securităţii şi protecţia lucrătorilor.
b) prevenirea riscurilor profesionale.
c) informarea şi calificarea lucrătorilor.

71. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006 angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile de securitate şi sănătate pe baza
următoarelor principii generale de prevenire :
a) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate.
b) combaterea riscurilor la sursa, care pot produce un pericol grav sau iminent.
c) adaptarea muncii la om si invers.

72. În concordanţă cu prevederile Legii 319/2006 cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau
infirmării lor precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către :
a) specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale în colaborare cu angajatorii.
b) specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
c) specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă şi cu
angajatorii.

73. În scopul realizării obiectivelor prevăzute la art.22, din Legea 319/2006, lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) să anunţe direct Inspectoratul Teritorial de muncă, în urma unu incident suferit de propria persoană.
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru
păstrare.
c) să nu aducă atingere regulamentului de ordine interioara, prin acţiuni necorespunzătoare la locul de muncă.

74. În concordanţă cu prevederile Legii 319/2006 convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice
române cu parteneri străini în vederea efectuării de lucrări cu personal român pe teritoriul altor țări, vor cuprinde clauze privind:
a) condiţiile de transport.
b) dotarea cu echipamente de muncă de ultima generaţie.
c) securitatea şi securitatea în muncă.

75. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006 “Boala profesională”este:

a) afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii.
b) orice afecțiune de care lucrătorul s-a molipsit la locul de muncă (gripe, viroze, etc.).
c) afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzata de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici
caracteristici locului de muncă.

76. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006 prin “pericol grav şi iminent de accidentare” se înțelege:
a) situaţia periculoasă reală şi trecută.
b) situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment.
c) situaţia periculoasă care nu a afectat lucrătorii, dar a produs pagube materiale.
77. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, care autoritate are printre atribuţii abilitarea persoanelor juridice şi fizice pentru
a presta servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, denumite în lege servicii externe?
a) Inspectoratul Teritorial de Muncă.
b) Inspecţia Muncii.
c) Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

78. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, cine îndeplineşte atribuţia de supraveghere a stării de sănătate a lucrătorilor? a)
angajatorul.
b) medicul de medicina muncii.
c) Ministerul Sănătăţii Publice.
79. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, care autoritate are printre atribuţii controlarea realizării programelor de prevenire
a riscurilor profesionale?
a) Inspectoratul Teritorial de Muncă.
b) Inspecţia Muncii.
c) Ministerul Muncii și Potecției Sociale

80. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, care autoritate are printre atribuţii analizarea activităţii serviciilor externe ce
prestează servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă? a) Inspectoratul Teritorial de Muncă.
b) Inspecţia Muncii.
c) Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
81. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, care autoritate are printre atribuţii furnizarea informaţiilor celor interesaţi
despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă?
a) Inspectoratul Teritorial de Muncă.
b) Inspecţia Muncii.
c) Ministerul Muncii și Protecției Sociale
82. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, care autoritatea are printre atribuţii raportarea către Ministerul Muncii și Protecției
Sociale a situaţiilor deosebite care necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă?
a) Inspectoratul Teritorial de Muncă.
b) Inspecţia Muncii.
c) asigurătorul pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

83. În conformitate cu prevederile Legii 319/2006, în baza cărui document se face înregistrarea accidentului de muncă? a) formularul
pentru înregistrarea accidentului de muncă.
b) declaraţia pe propria răspundere a angajatorului.
c) procesul-verbal de cercetare.

RĂSPUNSURI

NR. RĂSPUNS CORECT ACTUL NORMATIV

1 C Legea 319/2006 – art. 29 – alin. (1) – lit. c) coroborat cu art. 31 – lit. d)

şi cu art. 5 – lit. f
2 C Legea 319/2006 – art. 5 – lit. e
3 B Legea 319/2006 – art. 5 – lit. a) coroborată cu lit. c
4 B Legea 319/2006 – art. 20 – alin. (1) coroborat cu art. 21 – alin. (2)
5 C Legea 319/2006 – art. 34 – alin. (5)
6 B Legea 319/2006 – art. 39 – alin. (9) – lit. d) coroborat cu art. 41
7 C Legea 319/2006 – art. 5 – lit. O
8 A Legea 319/2006 – art. 5 – lit. F
9 B Legea 319/2006 – art. 7 – alin. (3) – lit. h
10 B Legea 319/2006 – art. 32
11 C Legea 319/2006 – art. 34 – alin.(5)
12 C Legea 319/2006 – art. 3 – alin.(2)
13 B Legea 319/2006 – art. 14.
14 C Legea 319/2006 – art. 25 – alin.(2)
15 A Legea 319/2006 – art. 32 – alin.(2)
16 B Legea 319/2006 - art. 1 – alin.(2)
17 B,C Legea 319/2006 - art. 3 alin.(1) si alin.(2)
18 B Legea 319/2006 - art. 5 – lit.(f)
19 B Legea 319/2006 - art. 5 – lit.(l)
20 C Legea 319/2006 - art. 5 – lit.(r)
21 B Legea 319/2006 - art. 7 – alin.(5) – lit.(d)
22 B Legea 319/2006 - art. 9 – alin.(2)
23 B Legea 319/2006 - art. 10 – alin.(1) – lit.(a)
24 B Legea 319/2006 - art. 13 – lit.(d)
25 C Legea 319/2006 - art. 16 – alin.(1) – lit.(a)
26 C Legea 319/2006 - art. 18 – alin.(2) – lit.(c) coroborat cu alin.(1)
27 A Legea 319/2006 - art. 18 – alin.(7)
28 A Legea 319/2006 - art. 23 – alin.(1) – lit.(e)
29 A,B Legea 319/2006 - art. 27 alin.(1) lit.(a); - art. 26
30 C Legea 319/2006 - art. 27 – alin.(2)
31 B Legea 319/2006 - art. 32 – alin.(2)
32 A Legea 319/2006 - art. 35
33 B Legea 319/2006– art. 7 – alin.(1) – lit.(c)
34 A Legea 319/2006 – art. 7 – alin.(4) – lit.(c)
35 B Legea 319/2006 – art. 11 – alin.(1) – lit.(c)
36 B Legea 319/2006 – art. 18 – alin.(2) – lit.(c) coroborat cu alin.(1)
37 A Legea 319/2006 – art. 34 – alin.(1)
38 A Legea 319/2006 – art. 46 – alin.(2) – lit.(c)
39 B Legea 319/2006 – art. 7, alin.(1) – lit.(b)
40 C Legea 319/2006 – art. 5 – lit.(e)
41 A Legea 319/2006 – art. 10 – alin.(1) – lit.(b)
42 A Legea 319/2006 – art. 45 – alin.(2) – lit.(i)
43 A Legea 319/2006 – art. 5 – lit.(c)
44 C Legea 319/2006 – art. 39 – alin.(9) – lit.(a)
45 A Legea 319/2006 – art. 38 – alin.(1)
46 B Legea 319/2006 – art. 48 – alin.(2) – lit.(a)
47 C Legea 319/2006 – art. 1 – alin.(1)
48 A Legea 319/2006 – art. 3 – alin.(1) si alin.(2)
49 B Legea 319/2006 – art. 32 – alin.(1)
50 A Legea 319/2006 – art. 30 – alin.(1) – lit.(d)
51 B Legea 319/2006 – art. 9 – alin.(2)
52 A,B,C Legea 319/2006 – art. 13 – lit.(b); - lit.(c); - lit.(i)
53 A Legea 319/2006 – art. 15 – alin.(1)
54 A,B,C Legea 319/2006 – art. 20 (1) – lit.(a); - lit.(b); - lit.(e)
55 A Legea 319/2006 – art. 46 – alin.(1)
56 A,C Legea 319/2006 - art. 30 (1) - lit. (d); - lit.(e)
57 A,B,C, Legea 319/2006 – art. 35
58 C Legea 319/2006 – art. 7 – alin.(5) – lit.(d)
59 A,B,C Legea 319/2006 – art. 48(2) – lit.(c); - lit.(a); - lit.(b)
60 C Legea 319/2006 – art.42 – alin.(1) si alin.(2)
61 niciun Legea 319/2006 – art. 28
62 A,C Legea 319/2006 – art. 3 alin.(1); alin.(2)
63 B Legea 319/2006 – art. 47 – alin.(2) lit.(h)
64 C Legea 319/2006 – art. 1(2)
65 B Legea 319/2006 – art. 5
66 C Legea 319/2006 – art. 6(3)
67 B Legea 319/2006 – art. 48(b)
68 A Lege 319/2006 – art. 12(c)
69 A Legea 319/2006 – art. 5 lit.(n)
70 B Legea 319/2006 – art. 7(1b)
71 A Legea 319/2006 – art. 7(3b)
72 B Legea 319/2006 – art. 34(2)
73 B Legea 319/2006 – art. 23, alin. 1, lit. b
74 C Legea 319/2006 – art. 2.
75 C Legea 319/2006 – art. 5, alin. h.
76 B Legea 319/2006 – art. 5, alin.l.
77 C Legea 319/2006 – art. 45 – alin. (2) – lit. e
78 C Legea 319/2006 – art. 46 – alin. (2) – lit. c
79 B Legea 319/2006 – art. 47 – alin. (2) – lit. a
80 B Legea 319/2006 – art. 47 – alin. (2) – lit. f
81 B Legea 319/2006 – art. 47 – alin. (2) – lit. h
82 C Legea 319/2006 – art. 48 – alin. (2) – lit. c
83 C Legea 319/2006 – art. 32 – alin. (1)
TESTE HG 971/2006

1. În conformitate cu prevederile H.G. 971/2006, semnalul prin care se indică adoptarea unui comportament specific este: a) semnal
de indicare.
b) semnal de avertizare.
c) semnal de obligativitate. v

2. În conformitate cu prevederile H.G. 971/2006, dacă eficienţa este aceeaşi este permisă interşanjabilitatea: a) semnalelor luminoase
cu gesturile-semnal.
b) semnalelor acustice cu gesturile-semnal.
c) comunicării verbală cu gesturile-semnal. v
3. În conformitate cu prevederile H.G. 971/2006, marcarea locurilor cu risc de lovire de un obstacol şi de cădere a obiectelor şi
persoanelor se face în interiorul zonelor construite ale întreprinderii, în care lucrătorii au acces în cursul activităţii lor şi prin: a)
culoarea albă alternativ cu culoarea roşie. v
b) culoarea galbenă alternativ cu culoarea roşie.
c) culoarea galbenă alternativ cu culoarea albastră.

4. În conformitate cu prevederile H.G. 971/2006, semnalul care, prin combinarea unei forme geometrice, a unor culori şi a unui simbol
sau a unei pictograme, furnizează o indicaţie specifică, a cărui vizibilitate este asigurată prin iluminare de intensitate suficientă este:
a) semnal luminos.
b) gest-semnal. c) panou. v

5. În conformitate cu prevederile H.G. 971/2006, dacă persoana care emite semnale, transmiţând instrucţiunile de manevră prin
utilizarea gesturilor-semnal este denumită agent de semnalizare, atunci persoana care recepţionează semnalele este denumită:
a) agent de recepţionare.
b) utilizator.
c) operator. v

6. Angajatorul trebuie să prevadă semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, în conformitate cu prevederile H.G.
971/2006, şi să verifice existenţa acesteia:
a) atunci când în întreprindere şi/sau unitate îşi desfăşoară activitatea şi lucrători de la alt angajator.
b) atunci când instrucţiunile proprii elaborate pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor
de securitate şi sănătate în muncă nu fac referire la riscurile respective.
c) atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecţie
colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii. v

7. În conformitate cu prevederile H.G. 971/2006, gestul-semnal efectuat cu ambele braţe orientate în sus, cu palmele îndreptate în
faţă are semnificaţia:
a) START.
b) STOP.
c) PERICOL. P15

8. În conformitate cu prevederile H.G. 971/2006, ce modalitate de semnalizare se utilizează pentru evacuarea de urgenţă a persoanelor?
a) prin panouri suplimentare.
b) prin semnalizare permanentă. ?
c) prin semnalizare ocazională. P7

9. În conformitate cu prevederile H.G. 971/2006, ce modalitate de semnalizare se utilizează pentru localizarea şi identificarea mijloacelor
de salvare ori prim ajutor?
a) prin gesturi-semnal.
b) prin semnalizare permanentă. ? v
c) prin semnalizare ocazională.

10. În conformitate cu prevederile H.G. 971/2006, panoul de semnalizare de formă rotundă cu pictogramă albă pe fond albastru este un
panou:
a) de interdicţie.
b) de avertizare.
c) de obligativitate. v

11. În conformitate cu prevederile H.G. 971/2006, panoul de semnalizare trebuie înlăturat:

a) când s-a obţinut acceptul scris din partea inspectoratul teritorial de muncă.
b) când accesul în zona cu risc ridicat şi specific se face sub supravegherea directă a conducătorului locului de muncă.
c) când situaţia care îl justifică nu mai există. v

12. În conformitate cu prevederile H.G. 971/2006, semnalul de evacuare trebuie:

a) să aibă sunetul intermitent.
b) să aibă sunetul continuu. v

c) culoare să fie utilizat, “roşu”. în mod obligatoriu, împreună cu un semnal luminos intermitent de ?
13. Ce reprezintă semnalul de interzicere din punct de vedere al semnalizării de securitate,potrivit prevederilor H.G. 971/2006?
a) semnalul prin care se opreşte activitatea.
b) semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau cauza un pericol. v
c) semnalul prin care nu se aprobă efectuarea de lucrări.

H.G. 1.048/2006
ÎNTREBĂRI

1. În conformitate cu prevederile H.G. 1.048/2006, mitenele sunt echipamente individuale de protecţie pentru protecţia: a) capului.
b) feţei.
c) mâinilor. v

2. În conformitate cu prevederile H.G. 1.048/2006, mânuşile din împletitură metalică se utilizează, ca echipament individual de protecţie
pentru:
a) lucrările cu materiale şi substanţe ionizante.
b) lucrările de dezosare şi tranșare. v
c) activităţile din menajeriile de animale feroce şi veninoase.

3. În conformitate cu prevederile H.G. 1.048/2006, cine stabileşte regulile care reglementează cazurile şi situaţiile în care angajatorul
trebuie să furnizeze echipamentul individual de protecţie:
a) angajatorul, prin consultare cu reprezentanţii cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi prevăzute
în contractul colectiv de muncă.
b) Inspecţia Muncii.
c) Ministerul Muncii și Justiției Sociale v

4. În conformitate cu prevederile H.G. 1.048/2006, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate stabili dispoziţii pe baza
cărora să se impună ca lucrătorul să contribuie la costul unui anumit echipament individual de protecţie:
a) nu, deoarece angajatorul are obligaţia să asigure echipamentele individuale de protecţie.
b) da, în situaţiile în care echipamentul individual de protecţie este solicitat în mod expres de către lucrător.
c) da, în situaţiile în care utilizarea echipamentului nu este exclusivă pentru locul de muncă. v

5. În conformitate cu prevederile H.G. 1048/2006, orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să ia în considerare compararea caracteristicilor echipamentului individual de protective disponibil.
b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă. v
c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi să ia în considerare compararea caracteristicilor echipamentului ?
individual de protecţie disponibil.
6. În conformitate cu prevederile H.G. 1048/2006, orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc mărit. v
b) să corespundă condiţiilor existente la postul de lucru. v?
c) să ia în considerare cerinţele mediului de munca şi starea sănătăţii lucrătorului. v

7. În conformitate cu prevederile H.G. 1048/2006, condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata
purtării, sunt determinate în funcţie de:
a) gravitatea riscului. v
b) caracteristicile echipamentului de muncă. /
c) performanţele şi caracteristicile echipamentului de muncă. /

8. În conformitate cu prevederile H.G. 1048/2006, angajatorul are următoarele obligații privind echipamentul individual de protecţie:
a) informează mai întâi lucrătorul despre riscurile pentru care este destinat purtarea echipamentului individual de protecţie. /
b) informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie. v
c) stabilește dispoziţii pe baza cărora să se impună ca lucrătorul să contribuie la costul unui anumit echipament individual de protecţie.

9. În conformitate cu prevederile H.G. 1048/2006, înainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie să evalueze
dacă echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să îl folosească îndeplineşte cerinţele prevăzute de H.G.
1048/2006, evaluare care trebuie sa cuprindă:
a) alegerea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie. v
b) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace. v ?
c) alegerea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie şi a caracteristicilor echipamentelor tehnice.

10. În conformitate cu prevederile H.G. 1048/2006, încălţămintea de securitate fără talpă antiperforaţie se utilizează la: a) lucrări de
transformare şi întreţinere. v
b) lucrări pe şantiere şi în spaţii de depozitare.
c) lucrări de construcţii, civile şi rutiere.

11. Care instituție este prevăzută in H.G. 1048/2006 că poate stabili dispoziții pe baza cărora să se impună ca lucrătorul să contribuie la
costul unui echipament individual de lucru, în situațiile în care utilizarea echipamentului nu este inclusă pentru locul de muncă ?
 a) Inspectoratul Teritorial de Muncă.
b) Inspecția Muncii.
c) Ministerul Muncii, și Justiției Sociale. ?
12. In H.G. 1048/2006 condițiile de utilizare a echipamentului individual de protecție, în special durata purtării, sunt determinate în
funcție de:
a) Gravitatea riscului. v
b) Durata expunerii la risc . v
c) Caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător. v

13. Care din sortimente nu fac parte din categoria echipamentului individual de protecție stabilit în conformitate cu prevederile
H.G. 1048/2006 – privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor
individuale de protecție :
a) echipamentul individual de protecţie purtat sau folosit de armată, poliţie ori de alte instituţii de ordine publică. ?
b) echipament individual de protecţie destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a- i proteja împotriva unui singur risc.
c) echipament individual de protecţie destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-i proteja împotriva mai multor riscuri.

14. Conform H.G. 1048/2006, este permisă purtarea echipamentul individual de protecţie de către mai multe persoane?:
a) da, dacă se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio problemă de
sănătate sau de igienă. v
b) nu, întrucât însăși prin definiție este stabilit că este echipament individual de protecție.
c) da, cu condiția să fie utilizat de către membrii aceleiași formații, unde factorii de risc pentru care a fost acordat echipamentul
individual de protecție sunt identici.

15. Conform H.G. 1048/2006, cine are competența necesară pentru a stabili dispoziţii pe baza cărora să se impună ca lucrătorul să
contribuie la costul unui anumit echipament individual de protecţie:
a) Ministerul Muncii și Justiției Sociale pentru situaţiile în care utilizarea echipamentului nu este exclusiv pentru locul de muncă. v
b) Ministerul Muncii și Justiției Sociale pentru situaţiile în care s-a omis cuprinderea acestuia în lista orientativă din Anexa nr. 2
c) Angajatorul, daca s-a stabilit expres acest lucru în Contractul Colectiv de Muncă.