INSTRUIREA LUCRATORILOR IN DOMENIUL SSM

Asa cum bine stim, reprezinta obligatia angajatorului de a asigura conditii

corespunzatoare pentru ca fiecare lucrator sa primeasca instruire suficienta si
adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Instruirea in domeniul SSM are ca scop insusirea cunostintelor si formarea

deprinderilor de securitate si sanatate in munca. Sunt informatii care, la un
moment dat, ar putea sa ii salveze viata lucratorului vizat.

Legea nr. 319 din 2006 SSM

Orice loc de munca presupune anumite riscuri profesionale. Sarcina

angajatorului, prin lucratorii sai desemnati, prin reprezentantii salariatilor cu
atributii SSM, prin serviciile interne SSM sau prin serviciile externe SSM, este
de a asigura prevenirea si protectia salariatilor, supravegherea sanatatii
salariatilor si diminuarea riscului de accident si imbolnavire profesionala.
la angajare
- la schimbarea locului de munca sau la transfer
- la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale
echipamentului existent
- la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru
- la executarea unor lucrari speciale.

Instruirea trebuie sa fie intotdeauna adaptata evolutiei riscurilor sau

aparitiei unor noi riscuri. De asemenea, instruirea trebuie efectuata ori de
cate ori este necesar.

Asa cum este evident, instruirea lucratorilor nu trebuie sa presupuna niciun fel
de cheltuiala pentru lucratori sau pentru reprezentantii lor.

Un alt aspect esential de retinut este faptul ca instruirea trebuie sa se realizeze in

timpul programului de lucru. Perioada in care se desfasoara instruirea reprezinta
timp de munca.

Toti lucratorii sunt obligati sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu

pregatirea si instruirea lor, precum si cu instructiunile primite din partea
angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire
profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de
actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.
Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca
cuprinde 3 faze:

- instruirea introductiv-generala
- instruirea la locul de munca
- instruirea periodica

Conform HG. 1425/2006, Normele de aplicare a Legii nr. 316 din 2006,
rezultatul instruirii lucratorilor in domeniul SSM se consemneaza in mod
obligatoriu in fisa de instruire individuala, cu indicarea materialului predat, a
duratei si datei instruirii.

Dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire individuala se semneaza de catre

lucratorul instruit si de catre persoanele care au efectuat si verificat instruirea.

Nu uitati faptul ca fisele de instruire individuale vor fi pastrate de conducatorul

locului de munca si la ele vom anexa obligatoriu o copie a ultimei fise de
aptitudini completata de Medicul de Medicina Muncii.

Fisa de instruire individuala se va pastra in unitate de la momentul angajarii si

pana la data la care raporturile de munca au incetat cu lucratorul in cauza.

Instruirea introductiv-generala

Se realizeaza in urmatoarele situatii delimitate de HG 1425/2006:

a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit a) din lege;

b) lucratorilor detasati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;
c) lucratorilor delegati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;
d) lucratorului pus la dispozitiei de catre un agent de munca temporar.

Scopul instruirii introductiv-generale este de informare asupra activitatilor

specifice intreprindere/ unitatii respective, riscurile pentru securitate si santatate
in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul
intreprinderii si/ sau unitatii, in general.

Cine realizeaza Instruirea introductiv- generala:

1. Angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul SSM  SAU
2. Lucratorul desemnat  SAU
3. Un lucator al serviciului intern SSM  SAU
4. Serviciul extern SSM.

Asa cum prevede HG 1425/2006, instruirea introductiv-generala se face

individuale sau in grupuri de maxim 20 de persoane!

Probleme expuse, in principal, in cadrul instruirii introductiv-generale:

- legislatia SSM
- consecinte posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei SSM
- riscuri de accidentare si imbolnavire specifice unitatii
- masuri pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea
lucratorilor.

Mare atentie la faptul ca instruirea introductiv-generala trebuie sa se finalizeze

cu test de verificare a cunostintelor lucratorilor.

NU puteti angsaja lucratorii care nu si-au insusit cunostintele prezentate la

instruirea introductiv-generala.

Instruirea la locul de munca

Se realizeaza dupa instruirea introductiv-generala si va contine date esentiale

despre riscruile SSM, precum si masurile de prevenire si protectie la nivelul
fiecarui loc de munca/ post/ functie.

Instruirea la locul de munca se realizeaza in grupe de maxim 20 de persoane.

Ce informatii cuprinde instruirea la locul de munca:

- informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice

locului de munca/ postului de lucru;

- prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul

de lucru;

- masuri la nivelul locului de munca privind acordarea primului ajutor, stingerea

incendiilor si evaluarea lucratorilor, precum si in cazul pericolului grav si
iminent;

- prevederi ale reglementarilor de SSM privind activitati specifice ale locului de

munca/ postului de lucru;

- demonstratii practice privind activitatea pe care lucratorul in cauza o va

desfasura si exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de
protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor,
aspecte care sunt obligatorii.

 
Instruirea periodica

Se realizeaza de catre conducatorul locului de munca si nu poate avea interval

mai mare de 6 luni de la ultima etapa a instruirii periodice.

Atentie la faptul ca pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre

doua instruiri periodice va fi de maxim 12 luni.

Scopul instruirii periodice este de reimprospatare si actualizare a cunostintelor in

domeniul securitatii si sanatatii in munca.

REGULAMENT PROPRIU DE FUNCŢIONARE A COMITETULUI DE

SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

1.Dispoziţii generale Prezentul regulament este elaborat în baza Legii securităţii

şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi a normelor metodologice de aplicare
actualizate. Comitetul de securitate şi sănătate în muncă (C.S.S.M.) are scopul
de a asigura implicarea lucrătorilor la elaborarea şi aplicarea deciziilor în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. C.S.S.M.-ul este constituit din
reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor, pe de o parte şi rector sau reprezentantul sau legal şi
reprezentanţii săi cu atribuţii de securitate şi sănătate în muncă, în număr egal cu
cel al reprezentanţilor lucrătorilor, pe de altă parte. Reprezentantul serviciului
intern de prevenire şi protecţie este secretarul comitetului.
2. Funcţionarea C.S.S.M. Angajatorul are obligaţia să asigure întrunirea
comitetului de securitate şi sănătate în muncă, cel puţin o dată pe trimestru şi ori
de câte ori este necesar. Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către
preşedinte şi secretar, şi este transmisă membrilor comitetului, inspectoratului
teritorial de muncă şi, dacă este cazul, serviciului extern de protecţie şi
prevenire, cu cel puţin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunirea
comitetului. Secretarul comitetului convocă în scris membrii comitetului de
securitate şi sănătate în muncă cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii,
indicând locul, data şi ora stabilite. La fiecare întrunire secretarul încheie un
proces verbal care va fi semnat de către toţi membrii comitetului. Comitetul de
securitate şi sănătate în muncă este legal întrunit, dacă sunt prezenţi cel puţin
jumătate plus unul din numărul membrilor săi. Comitetul de securitate şi
sănătate în muncă convine cu votul a cel puţin două treimi din numărul
membrilor prezenţi. Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă va
afişa la loc vizibil copii ale procesului verbal încheiat. Secretarul comitetului
transmite inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 10 zile de la data
întrunirii, o copie a procesului verbal încheiat.
3.Atribuţiile Comitetului de securitate şi sănătate în muncă Comitetul de
securitate şi sănătate în muncă are următoarele atribuţii:
 face propuneri şi avizează politica de securitate şi sănătate în muncă şi planul
de prevenire şi protecţie;
 urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea
mijloacelor necesare realizării prevederilor lui şi eficienţa acestora din punct de
vedere al îmbunătăţirii condiţiilor de muncă;
 avizează introducerea unei noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în
considerare consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
 avizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de
muncă, a echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;
 analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de
prevenire şi protecţie şi avizează menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea
acestuia;
 avizează măsurile de amenajare a locurilor de muncă ţinând seama de prezenţa
grupurilor sensibile la riscuri specifice;
 propune sancţiuni şi stimulente pentru buna desfăşurare a activităţilor de
prevenire şi protecţie;
 analizează plângerile formulate de către lucrători privind condiţiile de muncă
şi modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul
extern;
 urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă reglementările legale privind
securitatea şi sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă şi
inspectorii sanitari;
 analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă şi
a îmbolnăvirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă şi propune introducerea acestora în planul de prevenire şi protecţie;
 analizează accidentele de muncă, îmbolnăvirile profesionale şi evenimentele
produse şi poate propune măsuri în completarea măsurilor dispuse în urma
cercetării;
 efectuează inspecţii proprii privind aplicarea măsurilor stabilite în planul de
prevenire şi protecţie, precum şi a instrucţiunilor proprii şi de lucru şi face un
raport scris privind constatările făcute;
 dezbate şi avizează raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi
sănătate în muncă de către conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire
la situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, acţiunile care au fost întreprinse şi
eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de
prevenire şi protecţie ce se vor realiza în anul următor.
4. Obligaţiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate şi sănătate:
 Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului de securitate şi sănătate în muncă
toate informaţiile necesare, pentru ca membrii acestuia să-şi poată da avizul în
cunoştinţă de cauză.
 Angajatorul trebuie să prezinte, cel puţin o dată pe an, comitetului de
securitate şi sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii
şi sănătăţii în muncă, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în
anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se
vor realiza în anul următor.
 Angajatorul trebuie să transmită raportul prevăzut la alin.(1), avizat de
membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă, în termen de 10 zile,
inspectoratului teritorial de muncă.
 Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului documentaţia referitoare la
caracteristicile echipamentelor de muncă, ale echipamentelor de protecţie
colectivă şi individuală, în vederea selecţionării echipamentelor optime.
 Angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate şi sănătate în muncă
cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurile de
prevenire şi protecţie atât la nivel de unitate, cât şi la nivel de loc de muncă şi
tipuri de posturi de lucru, măsurile de prim-ajutor, de prevenire şi stingere a
incendiilor şi evacuare a lucrătorilor.
 Angajatorul comunică comitetului de securitate şi sănătate în muncă punctul
său de vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului
intern sau extern de prevenire şi protecţie, asupra plângerilor lucrătorilor privind
condiţiile de muncă şi modul în care serviciile de prevenire şi protecţie îşi
îndeplinesc atribuţiile.
 În cazul în care angajatorul nu s-a conformat unui aviz al comitetului de
securitate şi sănătate în muncă, conform atribuţiilor prevăzute trebuie să
motiveze decizia sa în faţa comitetului; motivaţia va fi consemnată în procesul
verbal.
 Angajatorul are obligaţia sa acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în
C.S.S.M. 10 ore pe lună pentru exercitarea atribuţiilor specifice. 5.Dispoziţii
finale Regulamentul intra în vigoare la data aprobării în Senatul Universităţii şi
va putea fi modificat prin hotărâre a Senatului.

ATRIBUŢIILE MEMBRILOR
Comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Conform Ord. 187/1998: art.7

Aprobă programul anual de securitate şi sănătate în muncă
Urmăreşte aplicarea acestui program, inclusiv alocarea mijloacelor necesare
prevederilor lui şi eficienţa acestora din punct de vedere al îmbunătăţirii
condiţilor de muncă.
Urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă reglementările legale privind
securitatea şi sănătatea în muncă
Analizează factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, existenţi
la locurile de muncă.
Analizează propunerile salariaţilor privind prevenirea accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă.
Efectuează cercetări proprii asupra accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor
profesionale.
Efectuează inspecţii proprii privind aplicarea şi respectarea normelor de
securitate şi sănătate în muncă.
Informează inspectoratele de protecţia muncii despre starea protecţiei muncii în
propria unitate.
Realizează cadrul de participare a salariaţilor la luarea unor hotărâri care vizează
schimbări ale procesului de producţie (organizatorice, tehnologice, privind
materiile prime utilizate, etc..), cu implicaţii în domeniul protecţiei muncii.
Dezbate raportul, scris, prezentat Comitetului de securitate şi sănătate în muncă
de către conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia
securităţii şi sănătăţii în muncă, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa
acestora în anul încheiat precum şi programul de protecţie a muncii pentru anul
următor: un exemplar din acest raport trebuie prezentat inspectoratului teritorial
de protecţie a muncii.
Verifică aplicarea normativului-cadru de acordare şi utilizare a echipamentului
individual de protecţie, ţinând seama de factorii de risc identificaţi.
Verifică reintegrarea sau menţinerea în muncă a salariaţilor care au suferit
accidente de muncă ce au avut ca efect diminuarea capacităţii de muncă.

Obligatiile angajatorilor pe linie de SSM

 Extrase din Legea 319/2006
SECTIUNEA – Obligatii generale ale angajatorilor

Art. 6. – (1) Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea

lucratorilor in toate aspectele legate de munca.
(2) in cazul in care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este
exonerat de responsabilitatile sale in acest domeniu.
(3) Obligatiile lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu aduc
atingere principiului responsabilitatii angajatorului.
Art. 7. – (1) in cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia
masurile necesare pentru:
a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea si instruirea lucratorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si
sanatatii in munca.
(2) Angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor prevazute la
alin. (1), tinand seama de modificarea conditiilor, si pentru imbunatatirea
situatiilor existente.
(3) Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile prevazute la alin. (1) si
(2) pe baza urmatoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de
munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de
productie, in vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm
predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce
este mai putin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile,
organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor
din mediul de munca;
h) adoptarea, in mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile
de protectie individuala;
i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.
(4) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinand seama de
natura activitatilor din intreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia:
a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la
alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice
utilizate si la amenajarea locurilor de munca;
b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de
prevenire, precum si metodele de lucru si de productie aplicate de catre
angajator sa asigure imbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii
lucratorilor si sa fie integrate in ansamblul activitatilor intreprinderii si/sau
unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;
c) sa ia in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si
sanatatea in munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini;
d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul
consultarilor cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora in ceea ce priveste
consecintele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, determinate de alegerea
echipamentelor, de conditiile si mediul de munca;
e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, in zonele cu risc ridicat si specific,
accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au insusit
instructiunile adecvate.
(5) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci cand in acelasi
loc de munca isi desfasoara activitatea lucratori din mai multe intreprinderi
si/sau unitati, angajatorii acestora au urmatoarele obligatii:
a) sa coopereze in vederea implementarii prevederilor privind securitatea,
sanatatea si igiena in munca, luand in considerare natura activitatilor;
b) sa isi coordoneze actiunile in vederea protectiei lucratorilor si prevenirii
riscurilor profesionale, luand in considerare natura activitatilor;
c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile
profesionale.
(6) Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena in munca nu trebuie sa
comporte in nicio situatie obligatii financiare pentru lucratori.

SECTIUNEA a 2-a

Servicii de prevenire si protectie

Art. 8.
– (1) Fara a aduce atingere obligatiilor prevazute la art. 6 si 7, angajatorul
desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de activitatile de
protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din intreprindere
si/sau unitate, denumiti in continuare lucratori desemnati.
(2) Lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor
de protectie si a celei de prevenire a riscurilor profesionale.
(3) Lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea
indeplini obligatiile ce le revin prin prezenta lege.
(4) Daca in intreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activitatile de
prevenire si cele de protectie din lipsa personalului competent, angajatorul
trebuie sa recurga la servicii externe.
(5) in cazul in care angajatorul apeleaza la serviciile externe prevazute la alin.
(4), acestea trebuie sa fie informate de catre angajator asupra factorilor cunoscuti
ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii
lucratorilor si trebuie sa aiba acces la informatiile prevazute la art. 16 alin. (2).
(6) Lucratorii desemnati trebuie sa aiba, in principal, atributii privind securitatea
si sanatatea in munca si, cel mult, atributii complementare.
Art. 9.
– (1) in toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activitatilor de
prevenire si a celor de protectie, tinand seama de marimea intreprinderii si/sau
unitatii si/sau de riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia
acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii, se impune ca:
a) lucratorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa dispuna de mijloacele
adecvate;
b) serviciile externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna de mijloace
personale si profesionale adecvate;
c) lucratorii desemnati si serviciile externe sa fie in numar suficient.
(2) Prevenirea riscurilor, precum si protectia sanatatii si securitatea lucratorilor
trebuie sa fie asigurate de unul sau mai multi lucratori, de un serviciu ori de
servicii distincte din interiorul sau din exteriorul intreprinderii si/sau unitatii.
(3) Lucratorul/lucratorii si/sau serviciul/serviciile prevazute la alin. (2) trebuie sa
colaboreze intre ei ori de cate ori este necesar.
(4) in cazul microintreprinderilor si al intreprinderilor mici, in care se desfasoara
activitati fara riscuri deosebite, angajatorul isi poate asuma atributiile din
domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru realizarea masurilor prevazute
de prezenta lege, daca are capacitatea necesara in domeniu.
(5) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei stabileste prin norme
metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi capacitatile si aptitudinile
necesare, precum si numarul considerat suficient, prevazute la alin. (1) si (4).

SECTIUNEA a 3-a

Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol grav si

iminent

Art. 10.
– (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:
a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor
si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii intreprinderii
si/sau unitatii, tinand seama de alte persoane prezente;
b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea
ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze
lucratorii care aplica masurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de
evacuare a lucratorilor.
(3) Numarul lucratorilor mentionati la alin. (2), instruirea lor si echipamentul
pus la dispozitia acestora trebuie sa fie adecvate marimii si/sau riscurilor
specifice intreprinderii si/sau unitatii.
Art. 11.
– (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:
a) sa informeze, cat mai curand posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi
unui pericol grav si iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum si
despre masurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protectia lor;
b) sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa
opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se indrepte spre
o zona sigura, in caz de pericol grav si iminent;
c) sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului in situatia in care inca exista un
pericol grav si iminent, in afara cazurilor exceptionale si pentru motive
justificate.
(2) Lucratorii care, in cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de
munca si/sau o zona periculoasa nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie
protejati impotriva oricaror consecinte negative si nejustificate pentru acestia.
(3) Angajatorul trebuie sa se asigure ca, in cazul unui pericol grav si iminent
pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci cand seful ierarhic imediat
superior nu poate fi contactat, toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile
corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de
care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de pericol.
(4) Lucratorii nu trebuie sa fie prejudiciati pentru cazurile prevazute la alin. (3),
cu exceptia situatiilor in care acestia actioneaza imprudent sau dau dovada de
neglijenta grava.

SECTIUNEA a 4-a

Alte obligatii ale angajatorilor

Art. 12.
– (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:
a) sa realizeze si sa fie in posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si
sanatatea in munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra
echipamentului de protectie care trebuie utilizat;
c) sa tina evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de
munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale,
a incidentelor periculoase, precum si a accidentelor de munca, astfel cum sunt
definite la art. 5 lit. g);
d) sa elaboreze pentru autoritatile competente si in conformitate cu
reglementarile legale rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucratorii
sai.
(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, in functie de
natura activitatilor si de marimea intreprinderilor, se vor stabili obligatiile ce
revin diferitelor categorii de intreprinderi cu privire la intocmirea documentelor
prevazute la alin. (1).
Art. 13.
– in vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru
prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au
urmatoarele obligatii:
a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a
echipamentelor de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricatie,
solutii conforme prevederilor legale in vigoare privind securitatea si sanatatea in
munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de
accidentare si de imbolnavire profesionala a lucratorilor;
b) sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice,
sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa
il aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii;
c) sa obtina autorizatia de functionare din punctul de vedere al securitatii si
sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei activitati, conform prevederilor
legale;
d) sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce
le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor
exercitate;
e) sa elaboreze instructiuni proprii, in spiritul prezentei legi, pentru completarea
si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama
de particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate in
responsabilitatea lor;
f) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti lucratorii a
masurilor prevazute in planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a
prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prin lucratorii
desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe;
g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii
lucratorilor, cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si
sanatatea in munca;
h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra
riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra
masurilor de prevenire si de protectie necesare;
i) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute
de legislatia specifica;
j) sa angajeze numai persoane care, in urma examenului medical si, dupa caz, a
testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza
sa o execute si sa asigure controlul medical periodic si, dupa caz, controlul
psihologic periodic, ulterior angajarii;
k) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 7 alin. (4)
lit. e);
l) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de
protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare,
retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor
tehnologice;
m) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca
in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor;
n) sa asigure realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul
vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;
o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa
participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal
sau colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte
accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane;
q) sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor;
r) sa asigure echipamente individuale de protectie;
s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, in cazul
degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie.
Art. 14.
– Alimentatia de protectie se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre
angajatori persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun acest lucru si
se stabileste prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de
munca.
Art. 15.
– (1) Materialele igienico-sanitare se acorda in mod obligatoriu si gratuit de
catre angajatori.
-(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce
impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau
contractul individual de munca.

SECTIUNEA a 5-a

Informarea lucratorilor

Art. 16.
– (1) tinand seama de marimea intreprinderii si/sau a unitatii, angajatorul trebuie
sa ia masuri corespunzatoare, astfel incat lucratorii si/sau reprezentantii acestora
sa primeasca, in conformitate cu prevederile legale, toate informatiile necesare
privind:
a) riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si
activitatile de prevenire si protectie atat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in
general, cat si la nivelul fiecarui post de lucru si/sau fiecarei functii;
b) masurile luate in conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) si (3).
(2) Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare astfel incat angajatorii
lucratorilor din orice intreprindere si/sau unitate exterioara, care desfasoara
activitati in intreprinderea si/sau in unitatea sa, sa primeasca informatii adecvate
privind aspectele la care s-a facut referire la alin. (1), care privesc acesti
lucratori.
Art. 17.
– Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru ca lucratorii
desemnati sau reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul
securitatii si sanatatii lucratorilor, in vederea indeplinirii atributiilor si in
conformitate cu prevederile prezentei legi, sa aiba acces la:
a) evaluarea riscurilor si masurile de protectie, prevazute la art. 12 alin. (1) lit. a)
si b);
b) evidenta si rapoartele prevazute la art. 12 alin. (1) lit. c) si d);
c) informatii privind masurile din domeniul securitatii si sanatatii in munca,
precum si informatii provenind de la institutiile de control si autoritatile
competente in domeniu.

SECTIUNEA a 6-a

Consultarea si participarea lucratorilor

Art. 18.
– (1) Angajatorii consulta lucratorii si/sau reprezentantii lor si permit
participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea
si sanatatea in munca.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implica:
a) consultarea lucratorilor;
b) dreptul lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sa faca propuneri;
c) participarea echilibrata.
(3) Lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor definiti la art. 5 lit. d) iau parte in
mod echilibrat sau sunt consultati in prealabil si in timp util de catre angajator cu
privire la:
a) orice masura care ar afecta semnificativ securitatea si sanatatea in munca;
b) desemnarea lucratorilor la care s-a facut referire la art. 8 alin. (1) si la art. 10
alin. (2), precum si cu privire la activitatile la care s-a facut referire la art. 8 alin.
(1);
c) informatiile la care s-a facut referire in art. 12 alin. (1), art. 16 si 17;
d) recurgerea, dupa caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4);
e) organizarea si planificarea instruirii prevazute la art. 20 si 21.
(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si
sanatatii lucratorilor au dreptul sa solicite angajatorului sa ia masuri
corespunzatoare si sa prezinte propuneri in acest sens, in scopul diminuarii
riscurilor pentru lucratori si/sau al eliminarii surselor de pericol.
(5) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si
sanatatii lucratorilor sau lucratorii nu pot fi prejudiciati din cauza activitatilor la
care s-a facut referire in alin. (1)-(3).
(6) Angajatorul trebuie sa acorde reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi
specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor un timp adecvat, fara
diminuarea drepturilor salariale, si sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-
si putea exercita drepturile si atributiile care decurg din prezenta lege.
(7) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si
sanatatii lucratorilor si/sau lucratorii au dreptul sa apeleze la autoritatile
competente, in cazul in care considera ca masurile adoptate si mijloacele
utilizate de catre angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securitatii si
sanatatii in munca.
(8) Reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii
si sanatatii lucratorilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a-si prezenta
observatiile inspectorilor de munca si inspectorilor sanitari, in timpul vizitelor
de control.
Art. 19.
– in vederea realizarii prevederilor art. 16, 17 si ale art. 18 alin. (1), la nivelul
angajatorului se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza comitete de
securitate si sanatate in munca.

SECTIUNEA a 7-a

Instruirea lucratorilor

Art. 20.
– (1) Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa
primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in
munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice
locului de munca si postului sau:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale
echipamentului existent;
d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrari speciale.
(2) Instruirea prevazuta la alin. (1) trebuie sa fie:
a) adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri;
b) periodica si ori de cate ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura ca lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din
exterior, care desfasoara activitati in intreprinderea si/sau unitatea proprie, au
primit instructiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate si sanatate
in munca, pe durata desfasurarii activitatilor.
(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si
sanatatii in munca au dreptul la instruire corespunzatoare.
Art. 21.
– (1) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1), (2) si (4) nu poate fi realizata pe
cheltuiala lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora.
(2) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1) si (2) trebuie sa se realizeze in timpul
programului de lucru.
(3) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (4) trebuie sa se efectueze in timpul
programului de lucru, fie in interiorul, fie in afara intreprinderii si/sau unitatii.

IDENTIFICAREA RISCURILOR SI MASURILE DE PREVENIRE ALE

ACESTORA PE SANTIER
 
Generalităţi privind Planul de Sănătate şi Securitate în Muncă Planul de
securitate şi sănătate a fost întocmit în conformitate cu cele mai importante acte
normative naţionale şi sau europene privind Securitatea si Sănătatea în Muncă
după cum urmează: 1. Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă
nr.319/14.07.2006, publicată în M.O. 646/26.07.2006. Legea preia Directiva
Consiliului nr.89/391/CEE publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L183/1989. 2. H.G. nr. 1425/11.10.2006 privind aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006 privind
securitatea şi sănătatea în muncă. Hotărâri ale Guvernului României care preiau
directive ale UE 1. H.G. nr.1091 din 16 august 2006, privind cerinţele minime
de securitate şi sănătate pentru locul de muncă. Hotărârea transpune Directiva
1989/654/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)
nr. L 393/1989. 2. H.G. nr.1146 din 30 august 2006, privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a
echipamentelor de muncă. Hotărârea transpune Directiva 1989/655/CEE,
amendată de Directivele 95/63 /CE şi 2001/45/CE publicată în Jurnalul Oficial
al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 393/1989. 3. H.G. nr.1048 din 9 august
2006, privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către
lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă. Hotărârea
transpune Directiva 89/656/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr.L393/1989. 4. H.G. nr.971 din 26 iulie 2006, privind
cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi de sănătate la locul de
muncă. Hotărârea transpune Directiva 92/58/CEE, publicată în Jurnalul Oficial
al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 245/1992. 5. HG nr. 300 din 2 martie
2006, privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele
temporare sau mobile. Hotărârea transpune Directiva 92/57/CEE, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 245/1992. 6. Hotărârea
Guvernului nr. 1875/2005 privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor
faţă de riscurile datorare expunerii la azbest. Hotărârea transpune prevederile
Directivei 83/477/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene
(JOCE) nr. L 263/1983, împreună cu toate modificările sale, respectiv Directiva
91/382/CEE, publicată în JOCE nr. L 206/1991, Directiva 98/24/CE, publicată
în JOCE nr. L 131/1998, şi Directiva 2003/18/CE, publicată în JOCE nr. L
97/2003. 7. H.G. nr. 493 din 12 aprilie 2006, privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de
zgomot. Hotărârea transpune Directiva 2003/10/CE, publicată în Jurnalul Oficial
al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 42/2003. 8. H.G. nr. 1.876 din 22
decembrie 2005, privind cerinţele minime de securitate si sănătate referitoare la
expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii. Hotărârea transpune
Directiva 2002/44/CE publicată în Jurnalul Oficial (JOCE) nr. L 177/2002. 9.
H.G. nr.1051 din 9 august 2006, privind cerinţele minime de securitate şi
sănătate pentru manipularea manuală a maselor, care prezintă riscuri pentru
lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare. Hotărârea transpune Directiva
1990/269/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)
nr. L 156/1990. 10.H.G. nr. 1.028 din 9 august 2006, privind cerinţele minime
de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu
ecran de vizualizare. Hotărârea transpune Directiva 1990/270/CEE, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 156/1990. PT- 1062 -
Dezvoltarea pe teritoriul României a S.N.T.G.N. pe coridorul Bulgaria-
România-Ungaria-Austria LOT 1 8 A. Scopul Planului de Securitate şi Sănătate
a Muncii pe Şantiere B. Obiective Obiectivul Planului de Securitate şi Sănătate
pe Şantiere este acela de a definii scopul, cerinţele şi măsurile ce trebuie luate pe
perioada execuţiei lucrărilor şi în cazul intervenţiilor ulterioare. Acesta va fi
folosit pentru:
• A demonstra că proiectul va implementa un sistem de organizare a securităţii şi
sănătăţii muncii eficient şi coerent;
• A arăta cum sunt identificate, evaluate, controlate şi diminuate toate pericolele
şi efectele asupra omului, proprietăţii şi mediului
• Informarea executanţilor (contractori-subcontractori) cu privire la cerinţele
minime de securitate şi sănătate care vor fi impuse prin proiect.
• Stabilirea unui cadru unitar pentru implementarea şi succesiunea iniţiativelor
de protecţie şi sănătate de-a lungul diferitelor faze ale activităţii de construcţie.
• Precizarea cerinţei obligatorii pentru toţi executanţii de a avea Planuri proprii
de securitate şi sănătate pe şantiere, şi evaluări de riscuri pentru toate tipurile de
lucrări pe care le execută. Tuturor părţilor li se va cere să participe, să contribuie
la dezvoltarea viitoare a acestui Plan şi să fie de acord cu implementarea
acestuia. Toate obiectivele proiectului şi Planului de Securitate şi Sănătate
urmăresc să realizeze proiectarea, construcţia şi recepţia Proiectului cu:
• Zero accidente; • Număr minim de cazuri tratate medical;
• Efectuarea de lucrări fără riscuri sau cu riscuri foarte mici; • Conformarea cu
legislaţia română şi cea europeană aplicabilă; C. Definiţii În sensul prezentului
plan, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
• Şantier temporar sau mobil, denumit în continuare şantier - orice şantier în care
se desfăşoară lucrări de construcţii sau de inginerie civilă; • Beneficiar
(investitor) - orice persoană fizică sau juridică pentru care se execută lucrarea şi
care asigură fondurile necesare realizării acesteia;
• Manager de proiect - orice persoană fizică sau juridică, autorizată în condiţiile
legii şi desemnată de către beneficiar, însărcinată cu organizarea, planificarea,
programarea şi controlul realizării lucrărilor pe şantier, fiind responsabilă de
realizarea proiectului în condiţiile de calitate, costuri şi termene stabilite;
• Proiectantul lucrării - orice persoană fizică sau juridică competentă care, la
comanda beneficiarului, elaborează documentaţia de proiectare;
• Şef de şantier - persoana fizică desemnată de către antreprenor să conducă
realizarea lucrărilor pe şantier şi să urmărească realizarea acestora conform
proiectului;
• Antreprenor (constructor, contractant, ofertant) - orice persoană fizică sau
juridică competentă care execută lucrări de construcţii-montaj, în baza unui
proiect, la comanda beneficiarului;
• Accident de muncă - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicaţia
acuta profesională, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de munca de cel
puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
• Boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei
meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici
caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe
sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
• Boală legată de profesie - boala cu determinare multifactorială, la care unii
factori determinanţi sunt de natură profesională;
• Echipament de muncă - orice maşina, aparat, unealtă sau instalaţie PT- 1062 -
Dezvoltarea pe teritoriul României a S.N.T.G.N. pe coridorul Bulgaria-
România-Ungaria-Austria LOT 1 9 folosită în muncă;
• Echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau
mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri
care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă,
precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest
obiectiv;
• Loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile
întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau
unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;
• Pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuala căreia
îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice
moment;
• Securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având
ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă,
apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor
persoane participante la procesul de muncă;
• Incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul,
avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din
disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din
comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar
fi fost posibil sa aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa
producă pagube materiale;
• Zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau
unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli
profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
• Accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) - accident care
produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice
consecutive, confirmată prin certificat medical;
• Accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate
confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de
organele medicale în drept; • Accident mortal (D) - accident în urma căruia se
produce decesul accidentatului, confirmat imediat sau după un interval de timp,
în baza unui act medico-legal;
• Accident colectiv - accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane,
în acelaşi timp şi din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;
• Accident de muncă de circulaţie - accident survenit în timpul circulaţiei pe
drumurile publice sau generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla
în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
• Accident de muncă de traseu: o accident survenit în timpul şi pe traseul normal
al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers şi care a antrenat
vătămarea sau decesul; o accident survenit pe perioada pauzei reglementare de
masă în locuri organizate de angajator, pe traseul normal al deplasării de la locul
de muncă la locul unde ia masa şi invers, şi care a antrenat vătămarea sau
decesul; o accident survenit pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă
la locul unde îşi încasează salariul şi invers şi care a antrenat vătămarea sau
decesul;
• Invaliditate - pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată
prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale
în drept;
• Invaliditate evidentă - pierdere a capacităţii de muncă datorată unor vătămări
evidente, cum ar fi un braţ smuls din umăr, produse în urma unui eveniment,
până la emiterea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate de către
organele medicale în drept;
• Intoxicaţie acută profesională - stare patologică apărută brusc, ca urmare a
expunerii organismului la noxe existente la locul de muncă;
• Îndatoriri de serviciu - sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de
muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, fişa
postului, deciziile scrise, dispoziţiile scrise ori verbale ale conducătorului direct
sau ale şefilor ierarhici ai acestuia. PT- 1062 - Dezvoltarea pe teritoriul
României a S.N.T.G.N. pe coridorul Bulgaria-România-Ungaria-Austria LOT 1
10 1. Introducere
1.1. Informaţii privind proiectul Proiectul se desfăşoară în conformitate cu
cerinţele de securitate şi sănătate în muncă al SNTGN Transgaz SA Mediaş.
Informaţiile necesare elaborării Planului de Securitate si Sănătate în muncă se
găsesc în Anexa 1. În Anexa 1 sunt cuprinse elementele esenţiale care sunt
informaţii generale ca, numele şi adresa beneficiarului, managerului de proiect,
antreprenorilor, adresele acestora, persoane de contact, numărul lucrătorilor de
pe şantier, numele persoanei desemnate să conducă executarea lucrărilor
(managerul de proiect), data începerii şi finalizării lucrărilor, durata lucrărilor,
prezentarea pe scurt a proiectului, program de execuţie, amplasarea construcţiei,
şi condiţiile de pe şantier.
1.2. Strategia de Securitate si sănătate în muncă Strategia de securitate si
sănătate în muncă a beneficiarului este prezentata in Anexa 2.
1.3. Documente suplimentare ce trebuie respectate • Planul de mediu •
Regulamentul de şantier • Documentele contractuale
2. Organizarea proiectului şi responsabilităţile privitoare la Securitatea şi
Sănătatea în Muncă
2.1. Organizarea proiectului Organizarea proiectului este prezentată în Anexa 3.
2.2. Responsabilităţi şi obligaţii generale Pe şantier se vor purta in mod
obligatoriu căştile de protecţie, încălţăminte de protecţie si îmbrăcăminte
vizibila de la distanta. Echipamentul individual de protecţie adecvat lucrărilor
efectuate va fi asigurat de angajator si utilizat de angajaţi conform instrucţiunilor
primite. In termen de o săptămâna de la aducerea la cunoştinţă a prezentului toţi
subantreprenorii vor prezenta modul de identificare de la distanta a lucrătorilor
proprii conform formularului din Anexa 18.
2.3. Obligaţiile si sarcinile angajatorilor din şantier Angajatorii au obligaţia de a
se ocupa de toate aspectele de securitate si sănătate în muncă privitoare la
angajaţi in principiul răspunderii angajatorilor prevăzut in legislaţia naţională
care transpune Directiva 89/391/CEE. Dacă un angajator în poziţie de beneficiar
sau un manager de proiect a desemnat unul ori mai mulţi coordonatori in materie
de securitate si sănătate, acesta nu va fi exonerat de răspunderile care ii revin in
PT- 1062 - Dezvoltarea pe teritoriul României a S.N.T.G.N. pe coridorul
Bulgaria-România-Ungaria-Austria LOT 1 11 acest domeniu. Costurile aferente
vor fi suportate de angajator. În vederea asigurării si menţinerii securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor din şantier, angajatorii au, in principal, următoarele
obligaţii:
• sa respecte obligaţiile generale ale angajatorilor in conformitate cu prevederile
din legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE;
• sa îndeplinească si sa urmărească respectarea planului de securitate si sănătate
de către toţi lucrătorii din şantier;
• sa ia masurile necesare in conformitate cu cerinţele minime stabilite;
• sa tina seama de indicaţiile coordonatorilor in materie de securitate si sănătate
sau ale sefului de şantier si sa le îndeplinească pe toata perioada execuţiei
lucrărilor;
• sa informeze lucrătorii independenţi cu privire la masurile de securitate si
sănătate care trebuie aplicate pe şantier si să pună la dispoziţia acestora
instrucţiuni adecvate;
• sa redacteze planurile proprii de securitate si sănătate si sa le transmită
coordonatorilor in materie de securitate si sănătate.
• In vederea menţinerii securităţii şi sănătăţii pe şantier, atunci când ei înşişi
executa o activitate profesionala pe şantier, angajatorii trebuie sa respecte
prevederile din legislaţia naţională care transpune prevederile Directivei
89/391/CEE referitoare la obligaţiile angajaţilor, echipamentul de munca,
echipamentul individual de protecţie si indicaţiile coordonatorului sau
coordonatorilor in materie de securitate si sănătate in munca. In mod special
angajatorul va acorda atenţie următoarelor sarcini:
• stabilirea si evaluarea riscurilor si pericolelor, definirea si documentarea
masurilor corespunzătoare • informarea si instruirea angajaţilor • asigurarea
Echipamentului Individual de Protecţie
• întreruperea activităţii şi părăsirea zonei de munca in cazul unui pericol
iminent
• informarea personala cu privire la situaţia existenta privitoare la tehnicile si
dezvoltarea securităţii în muncă
• colaborarea în aşa fel încât nimeni sa nu fie pus in pericol
• evaluarea nivelului de calificare si a punctelor slabe ale angajaţilor afectaţi
lucrării • implementarea bazelor generale de prevenire a riscurilor
• coordonarea lucrărilor in cazul in care mai mult de un muncitor efectuează o
lucrare • asigurarea de personal calificat pentru prim ajutor in număr suficient
• desemnarea de lucrători care să se ocupe de Securitatea si Sănătatea conform
legislaţiei in vigoare.
2.4. Obligaţiile si sarcinile generale angajaţilor Toţi angajaţii au obligaţia de a
respecta indicaţiile si instrucţiunile angajatorului pentru a preveni riscurile si
punerea in pericol a propriei persoane sau a altora. In plus, au obligaţia de a
raporta de îndată riscurile, pericolele, incidentele si accidentele. În mod special
angajaţii au obligaţia de a respecta următoarele sarcini: • aplicarea masurilor de
protecţie necesare
• utilizarea corespunzătoare a mijloacelor de munca, uneltelor, etc.
• folosirea corespunzătoare a Echipamentului Individual de Protecţie
• utilizarea corespunzătoare a dispozitivelor de protecţie
• evitarea punerii in pericol a propriei persoane si a altora prin consumul de
alcool, medicamente si droguri
• raportarea accidentelor, a incidentelor PT- 1062 - Dezvoltarea pe teritoriul
României a S.N.T.G.N. pe coridorul Bulgaria-România-Ungaria-Austria LOT 1
12 raportarea pericolelor iminente si grave pentru sănătate si munca
• raportarea defectelor prezentate de Echipamentul Individual de Protecţie si de
dispozitivele de protecţie • îndepărtarea defectelor in mod corespunzător,
conform informaţiilor, instrucţiunilor si mijloacelor tehnice disponibile
2.5. Responsabilităţile personalului de şantier Responsabilităţile Managerului de
Proiect:
• sa aplice principiile generale de prevenire a riscurilor la locul de munca; • sa
coopereze cu coordonatorii in materie de securitate si sănătate in timpul fazelor
de proiectare si de realizare a lucrărilor;
• sa ia in considerare observaţiile coordonatorilor in materie de securitate si
sănătate consemnate in registrul de coordonare;
• sa stabilească masurile generale de securitate si sănătate aplicabile şantierului,
consultându - se cu coordonatorii in materie de securitate si sănătate;
• sa redacteze un document de colaborare practica cu coordonatorii in materie de
securitate si sănătate. Atunci când la realizarea lucrărilor pe şantier participa mai
mulţi antreprenori, un antreprenor si unul sau mai mulţi subantreprenori, un
antreprenor si lucrători independenţi ori mai mulţi lucrători independenţi
beneficiarul si/sau managerul de proiect trebuie sa desemneze un coordonator in
materie de securitate si sănătate pe durata realizării lucrării. Pentru a-şi putea
îndeplini atribuţiile, coordonatorii în materie de securitate şi sănătate trebuie:
• să participe la toate etapele de elaborare a proiectului şi de realizare a lucrării;
• să fie invitaţi la toate întrunirile care privesc elaborarea proiectului şi realizarea
lucrării;
• să primească şi, dacă este cazul, să solicite managerului de proiect şi
antreprenorului elementele necesare îndeplinirii sarcinilor sale;
• să întocmească şi să ţină la zi registrul de coordonare după modelul prevăzut in
Anexa 19. Responsabilităţile Coordonatorului in materie de sănătate si securitate
in munca pe durata elaborării proiectului lucrării:
• să coordoneze aplicarea principiilor SSM încă din faza de concepţie, studiu şi
elaborare a proiectului lucrării. Managerul de proiect, proiectantul şi, atunci
când este cazul, beneficiarul trebuie să ia în considerare principiile generale de
prevenire în materie de securitate şi sănătate prevăzute în legislaţia naţională
care transpune Directiva 89/391/CEE, în special în ceea ce priveşte: alegerea
soluţiilor arhitecturale, tehnice şi/sau organizatorice în scopul planificării
diferitelor lucrări ori faze de lucru care se desfăşoară simultan sau succesiv,
estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrări sau faze de lucru.
• În faza de concepţie, studiu şi elaborare a proiectului lucrării trebuie să se ţină
seama, ori de câte ori este necesar, de toate planurile de securitate şi de sănătate
şi de toate dosarele întocmite;
• să elaboreze sau să solicite să se elaboreze, sub responsabilitatea sa, un plan de
securitate şi sănătate, precizând regulile aplicabile şantierului respectiv şi ţinând
seama de activităţile de exploatare care au loc în cadrul acestuia;
• să pregătească un dosar de intervenţii ulterioare, adaptat caracteristicilor
lucrării, conţinând elementele utile în materie de securitate şi sănătate de care
trebuie să se ţină seama în cursul eventualelor lucrări ulterioare;
• să adapteze planul de securitate şi sănătate la fiecare modificare adusă
proiectului;
• să transmită elementele planului de securitate şi sănătate tuturor celor cu
responsabilităţi în domeniu;
• să deschidă un registru de coordonare şi să-l completeze; • să transmită planul
de securitate şi sănătate, registrul de coordonare şi dosarul de intervenţii PT-
1062 - Dezvoltarea pe teritoriul României a S.N.T.G.N. pe coridorul Bulgaria-
România-Ungaria-Austria LOT 1 13 ulterioare beneficiarului şi/sau managerului
de proiect şi coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata
realizării lucrării;
• să participe la întrunirile organizate de beneficiar şi/sau de managerul de
proiect;
• să stabilească, în colaborare cu beneficiarul şi/sau managerul de proiect,
măsurile generale de securitate şi sănătate aplicabile şantierului;
• să armonizeze planurile proprii de securitate şi sănătate ale antreprenorilor cu
planul de securitate şi sănătate al şantierului;
• să organizeze coordonarea între proiectanţi;
• să ţină seama de toate eventualele interferenţe ale activităţilor de pe şantier.
• Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării
proiectului lucrării trebuie să aibă competenţa necesară exercitării funcţiei:
• experienţă profesională de minimum 5 ani în arhitectură, construcţii sau
conducerea şantierelor;
• formare specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate,
actualizată la fiecare 3 ani. Responsabilităţile Coordonatorului in materie de
sănătate si securitate in munca pe durata realizării lucrării
• sa coordoneze aplicarea principiilor generale de prevenire si de securitate la
alegerea soluţiilor tehnice si/sau organizatorice in scopul planificării diferitelor
lucrări sau faze de lucru care se desfăşoară simultan ori succesiv si la estimarea
timpului necesar pentru realizarea acestor lucrări sau faze de lucru;
• sa coordoneze punerea in aplicare a masurilor necesare pentru a se asigura ca
angajatorii si, daca este cazul, lucrătorii independenţi respecta principiile SSM,
intr-un mod coerent si responsabil, si aplica planul de securitate si sănătate;
• sa adapteze sau sa solicite sa se realizeze eventuale adaptări ale planului de
securitate si ale dosarului de intervenţii ulterioare, in funcţie de evoluţia
lucrărilor si de eventualele modificări intervenite;
• sa organizeze cooperarea intre angajatori, inclusiv a celor care se succed pe
şantier, si coordonarea activităţilor acestora, privind protecţia lucrătorilor,
prevenirea accidentelor si a riscurilor profesionale care pot afecta sănătatea
lucrătorilor, informarea reciproca si informarea lucrătorilor si a reprezentanţilor
acestora si, daca este cazul, informarea lucrătorilor independenţi;
• sa coordoneze activităţile care urmăresc aplicarea corecta a instrucţiunilor de
lucru si de securitate a muncii;
• sa ia masurile necesare pentru ca numai persoanele abilitate sa aibă acces pe
şantier;
• sa stabilească, in colaborare cu managerul de proiect si antreprenorul, masurile
generale aplicabile şantierului;
• sa tina seama de toate interferentele activităţilor din perimetrul şantierului sau
din vecinătatea acestuia;
• sa stabilească, împreună cu antreprenorul, obligaţiile privind utilizarea
mijloacelor de protecţie colectiva, instalaţiilor de ridicat sarcini, accesul pe
şantier;
• sa efectueze vizite comune pe şantier cu fiecare antreprenor sau
subantreprenor, înainte ca aceştia să redacteze planul propriu de securitate si
sănătate;
• sa avizeze planurile de securitate si sănătate elaborate de antreprenori si
modificările acestora. Responsabilităţile coordonatorului de montaj si
coordonatorului de punere in funcţiune:
• Coordonarea sarcinilor de lucru pentru a fi executate intr-o maniera sigura si in
timpul stabilit; Responsabilităţile personalului autorizat pentru permisul de
lucru:
• Sa elibereze permisul de lucru
• Sa retragă permisul de lucru
• Conducerea si implementarea tuturor procedurilor de siguranţa in conformitate
cu sistemul permisului de lucru Modelul permisului de lucru se găseşte în Anexa
15, “Modelul de Permis de Lucru”. PT- 1062 - Dezvoltarea pe teritoriul
României a S.N.T.G.N. pe coridorul Bulgaria-România-Ungaria-Austria LOT 1
14 Responsabilităţile Supraveghetorului/ lucrătorului desemnat cu siguranţa în
muncă la punctele de lucru:
• Sa se asigure ca regulamentele si cerinţele de siguranţa in munca pe şantier
respectate de către personalul subantreprenorilor (implementarea planului de
securitate si sănătate în muncă conform tipului de lucrări).
• Cooperarea cu Managerul General de Şantier, cu responsabilul pentru
securitate si sănătate în muncă pe şantier si cu responsabilii cu securitatea in
munca si supraveghetorii celorlalte companii de pe şantier in probleme de
protecţia securităţii şi sănătăţii în muncă.
• Raportarea Managerului General de Şantier cu privire la accidente/incidente
• Sa se asigure ca echipamentul si materialele de lucru pot fi folosite in
siguranţa. Responsabilităţile tuturor celor care se afla pe şantier:
• Sa se conformeze cerinţelor de securitate si sănătate in munca, ex. Planul de
Securitate si sănătate în muncă
• Sa folosească echipamentul individual de protecţie
• Sa anunţe conducerea in caz de pericole, accidente, incidente, deficiente etc.
• Toata lumea sa fie conştientă de faptul ca fiecare persoana este responsabila cu
propria siguranţa si a celorlalţi de pe şantier.
3. Legislaţia in domeniul Securităţii şi sănătăţii în muncă care se aplica
proiectului si lucrărilor
3.1. Cerinţe legale de baza
• Constituţia României;
• Codul Muncii;
• Directiva Consiliului European nr. 89/391/1989; • Prevederile legislaţiei
romane, respectiv Legea nr. 319/2006 privitoare la securitatea şi sănătatea în
muncă;
• Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legi nr. 319/2006 aprobate
prin HG 1425/2006;
• HG 300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
şantierele temporare sau mobile;
• HG 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de
securitate/sănătate la locul de munca;
• Îndrumările CE privind conformitatea bunurilor furnizate.
3.2. Cerinţe legale conform contractului Legislaţia ce se aplică, reglementările si
standardele, sunt prezentate in Anexa 7.
3.3. Documente interne şantierului/proiectului
• Proiectul lucrării;
• Declaraţia prealabila;
• Planul de securitate si sănătate coordonator;
• Planurile de securitate si sănătate ale antreprenorilor si subantreprenorilor; PT-
1062 - Dezvoltarea pe teritoriul României a S.N.T.G.N. pe coridorul Bulgaria-
România-Ungaria-Austria LOT 1 15 • Registrul de coordonare;
• Dosarul de intervenţii ulterioare;
• Permisele de lucru;
• Instrucţiuni de Securitate si Sănătate în muncă si proceduri de lucru.
4. Măsuri generale de organizare a şantierului
4.1. Delimitarea amplasamentului şi deplasarea in incinta santierului: Punctele
de lucru trebuie împrejmuite cu bandă avertizoare şi, la intrările în cadrul
perimetrului şantierului, se vor poziţiona panouri de semnalizare care vor indica:
• obligativitatea purtării echipamentului individual de protecţie;
• regulile pe linie de securitate şi sănătate în muncă ce trebuie să fie respectate în
incinta şantierului;
• riscuri de accidentare specifice zonei de lucru Deplasarea în incinta şantierului
Planul de circulaţie pietonal va fi elaborat la începutul lucrării pentru fiecare
punct de lucru de către coordonatorul pe linie de securitate şi sănătate în muncă,
împreuna cu reprezentanţii beneficiarului şi ai antreprenorului, şi va fi
îmbunătăţit pe parcursul lucrării cu indicaţiile constructorilor. Căile de
circulaţie, trebuie să fie calculate, plasate şi amenajate, astfel încât să poată fi
utilizate uşor, în conformitate cu destinaţia lor. Căile de circulaţie utilizate de
către lucrători pentru realizarea sarcinilor de muncă trebuie să fie menţinute
libere, fără denivelări, să fie stabile şi solide, astfel încât lucrul să se desfăşoare
în condiţii de siguranţă. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să fie în permanenţă
libere şi să conducă în modul cel mai direct posibil într-o zonă de securitate. În
caz de pericol, toate posturile de lucru trebuie să poată fi evacuate rapid şi în
condiţii de securitate maximă pentru lucrători. Numărul, amplasarea şi
dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă se determină în funcţie de utilizare, de
echipament şi de dimensiunile şantierului, precum şi de numărul maxim de
persoane care pot fi prezente. Pe timpul nopţii caile de circulatie, caile de
urgenţă şi posturile de lucru trebuie iluminate artificial corespunzător şi
suficient. Când pe căile de circulaţie se execută manevre riscante (întoarceri,
mers cu spatele etc.) vehiculele sau utilajele vor fi pilotate. Persoanele care fac
acest lucru trebuie să se amplaseze în zone în care pot fi văzute de către
conducătorul autovehiculului/utilajului şi pot vizualiza zona de manevra, astfel
încât sa prevină pătrunderea în zonă a persoanelor sau altor utilaje. În cazul
observării unui pericol vor semn aliza imediat oprirea manevrării
autovehicolului / utilajului. Conducătorul vehiculului/utilajului nu va
începe/relua manevrele decât după ce a primit semnalul de la persoana care îl
pilotează. Zonele de staţionare pentru utilaje sau autovehicule se vor semnaliza
special. Autovehiculele şi utilajele vor staţiona numai în zonele special
prevazute. În timpul staţionării acestea vor avea în mod obligatoriu motorul oprit
şi vor fi asigurate adecvat (cu frâna de staţionare sau cale de blocare). Nu se vor
lăsa autovehicule sau utilaje nesupravegheate, cu motorul pornit sau cu cheile în
contact. Este cu desăvârşire interzisă manevrarea autovehiculelor sau utilajelor
de către persoane necalificate corespunzător. PT- 1062 - Dezvoltarea pe
teritoriul României a S.N.T.G.N. pe coridorul Bulgaria-România-Ungaria-
Austria LOT 1 16 4.2. Controlul accesului pe şantier şi procedura de primire a
personalului Este interzis accesul oricărui vizitator în incinta şantierului fără
autorizaţie de la o persoană din conducerea şantierului sau de la coordonatorul
pe linie de securitate şi sănătate în muncă la nivelul lucrării. Vizitatorii ce au
obţinut acordul să intre în incinta şantierului vor purta OBLIGATORIU
echipamente de protecţie individuală. Toate societăţile vor fi obligate să
informeze postul de control asupra tuturor celor care au acordul lor de a intra în
şantier, le vor lua datele personale şi vor informa conducerea şantierului sau
coordonatorul pe linie de securitate şi sănătate în muncă. Toate societăţile
contractoare vor trebui să furnizeze listele cu muncitorii ce lucrează în şantier.
Fiecare persoană care intră în şantier trebuie să cunoască:
• riscurile la care se expune (exemple de riscuri prin afişare);
• conduita în caz de accident (numere de telefon de urgenţă expuse pe panou la
intrare);
• locul unde se acordă primul ajutor. Nerespectarea prevederilor de mai sus va
putea antrena o excludere provizorie sau definitivă a persoanei vinovate sau
chiar a societăţii în culpă. Decizia excluderilor prevăzute la prezentul paragraf
poate fi luată de către Reprezentanţii Beneficiarului şi/sau Coordonatorul pe
Linie de Securitate şi Sănătate în Muncă.
4.3. Spaţiile şi facilităţile destinate organizării de şantier Organizarea şantierului
de construcţii trebuie să satisfacă toate condiţiile de securitate şi de igienă a
muncii. Amplasarea pe teritoriul şantierului a construcţiilor temporare auxiliare,
a depozitelor, a rampelor de descărcare, a spaţiilor de odihnă şi servire a mesei,
a instalaţiilor şi a grupurilor sociale pentru muncitori trebuie să fie în
concordanţă cu toate normele care asigură securitatea şi sănătatea în muncă.
Barăcile, depozitele de materiale şi echipamente, parcările de
utilaje/autovehicule, locurile de odihnă şi servire a mesei, punctele de prim
ajutor trebuie plasate în zone cu risc minim din şantier. Este preferabil să nu se
execute lucrări la o distanţă mai mică de 10 m de organizarea de şantier. În cazul
în care această cerinţă nu poate fi îndeplinită, se construiesc bariere suplimentare
de securitate şi se instalează semnalizare de securitate. Căile de circulaţie
dinspre accesul în şantier spre organizarea de şantier şi dinspre organizarea de
şantier spre şantierul propriu-zis trebuie să fie libere de obstacole şi să nu
prezinte riscuri. Căile de circulaţie pedestră nu se vor intersecta cu căile de
circulaţie auto, în caz contrar, eventualele încrucişări se vor semnaliza
corespunzător. Se vor asigura şi se vor amenaja:
A. Se va asigura existenţa la fiecare punct de lucru a minim un WC (tip hazna
sau toaletă ecologică), se va evita amplasarea acestora în imediata apropiere a
drumurilor de acces.
B. La fiecare punct de lucru se vor amenaja spaţii pentru odihnă (atunci când se
întrerupe activitatea şi / sau alte situaţii care impun acest lucru - măsuri
prevăzute de OUG 99/2000 în perioadele cu temperaturi ridicate extreme), spaţii
pentru servirea mesei, acestea trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute cu un
număr de mese şi de scaune corespunzător numărului de lucrători şi să ofere
adăpost, având în vedere temperaturile ridicate ce se înregistrează pe timpul
verii în zona geografică unde este aplasat şantierul (după caz, se vor asigura
existenţa unor aparate de aer condiţionat). Aceste spaţii pot fi barăci sau corturi
închise, dotate cu mobilier specific, pentru a putea fi utilizate şi ca şi spaţii
pentru schimbarea hainelor lucrătorilor şi depozitarea acestora.