Pediatrie Teorie

1.
Mononucleoza infecțioasă: noțiune, etiologia, surse de

infecții, căi de transmitere, receptivitatea, răspândire,
imunitate.
Mononucleoza infectioasa este o boală infecțioasă acută
determinată de virusul Epstein-Barr, caracterizată printr-o
evoluție benignă autolimitată, manifestată clinic prin febră,
angina, adenopatie, splenohepatomegalie, icter, exantem
maculopapulos, și imunitate durabilă.
Etiologia
Agentul patogen al maladiei virusul Epstein-Barr. Virusul EB
face parte din familia herpesvirusurilor. La om, infecţia cu
virusul EB survine în urma contactului cu secreţiile orale.
Virusul, odată pătruns în organism, se multiplică direct în
limfocitele B sau în celulele epiteliului orofaringian (limfocitele
B fiind ulterior afectate prin contactul cu aceste celule).
Sursa de infecție este omul bolnav și posibil purtătorii sănătoși
de virus. Contagiozitatea bolnavilor începe din ultimele zile ale
perioadei de incubație și se prelungește și în faza de stare (14-21
zile). Convalescenții elimina virusul un timp mai îndelungat, o
constituie omul cu diferite forme clinice ale MI cu EBV şi
convalescenţii care în 60-70% din cazuri elimină timp îndelungat
(de la 2 până la 16 luni) virusul cu secreţiile nazofaringiene, cît
şi 15-25% dintre persoanele aparent sănătoase sero-pozitive.
Virusul îşi pierde rapid contagiozitatea în mediul extern, de
aceea, pentru a fi transmis de la o persoană excretoare de virus la
una succeptibilă este nevoie de un contact interuman apropiat.
Transmiterea infecției se realizează pe următoarele căi:
- aeriană prin picături din secreția nazofaringiană, cel mai
frecvent prin sărut (boala sărutului)
- obiecte contaminate recent cu secreții
- parenteral prin transfuzii de sânge sau plasmă, prin transplante
Receptivitatea este generală. Incidența maximă a bolii este
primăvara și toamna. este generală, maximă în grupul de vârstă
15-24 ani. Imunitatea după MI este durabilă, dar îmbolnăvirile
repetate nu sunt excluse. Anticorpii virus neutralizanţi care
circulă în sângele convalescenţilor timp îndelungat protejează
limfocitele B de o nouă contaminare cu EBV.
Imunitatea după mononucleoză infecțioasă este durabilă.
Anticorpii care circulă în sângele convalescenților timp
îndelungat protejează persoană de o nouă contaminare cu virusul
Epstein-Barr.
Morbiditatea redusă la nou-născuți și copiii sub un an permite de
a constata prezența imunității transplacentare. EBV fiind un
virus limfotrop infectează preponderent celulele sistemului imun.
Concomitent, virusul induce un răspuns imun specific,
direcţionat spre limitarea replicării virale şi eliminarea celulelor
infectate. În timpul mononucleozei infecţioase se observă o
diminuare a răspunsului imun celular.
2.Mononucleoza infecțioasă: tabloul clinic, complicații,
diagnosticul.
Tabloul clinic
Mononucleoza infectioasa are un tablou clinic polimorf, uneori
cu predominanta unuia sau altuia din simptome, alteori mbraca o
forma monosindromica.
Incubatia: 4-6 saptamani (30-50 de zile) în medie 10-14 zile.
Debutul bolii poate fi brusc sau insidos, cu o durată de 4-5 zile și
semne nespecifice ale unei infecții generale-febră,frisoane,
anorexie, cefalee, stare de rău general, urmată de apariția
adenopatiilor, anginelor și durerii la deglutiție.
Perioadele evoluţiei clinice în formele tipice ale MI
1. Perioada prodromală, caracterizată prin debut insidios cu
astenie generală, fatigabilitate, inapetenţă,febră, odinofagie,
limfadenopatie generalizată. Durata medie a prodromului este 3-
5 zile.
2. Perioada de stare durează în medie 2-3 săptămâni fiind
caracterizată prin polimorfism clinic. Cele mai importante semne
sunt- între 38-40 C, durează de la 7 până la 28 zile, în mediu 2
săptămâni. Angina reprezintă unul din cele mai importante și
frecvente simptome 80-90 %. Amigdale hipertrofiate și
hiperemiate, în mai mult de jumate de cazuri acoperite cu exudat,
deseori cu aspectul falselor membrane. Exantemul apare la copii
mici în 3-15% din cazuri în săptămâna 1-2-a a bolii; la 80%
din pacienţii care au fost trataţi cu ampicilină sau amoxicilină;
 diverse forme de exantem (rujeoliformă, rubeoliformă sau
scarlatiniformă peteşial, etc.); se menţine timp de 1-3
zile.Adenopatia e constantă în 100%.Adenomegalia variază între
0,5-3,0 cm în diametru, ganglionii limfatici fiind atât izolați, cât
și conglomerate, duri, nedureroși, neaderenți și nesupurativi.
Limfoadenopatia persistă câteva săptămâni. Splenomegalia
durează 2-3 săptămâni, mai rar 2 luni. Hepatomegalia durează 2 -
4 săptămâni. Edem palpebral,afectare pulmonara cu tuse uscata,
-afectare cardiaca ,afectare renală.
Rețineți! Febra, angina,adenopatiile și hepatosplenomegalia sunt
cele mai caracteristice semne ale mononucleozei infecțioase.
3. Convalescenţa este prelungită şi se caracterizează prin astenie
fizică, subfebrilitate, mialgii,hepatomegalie, splenomegalie şi
poliadenopatiă în regresie.
Mononucleoza infecțioasă la sugari
Se manifestă prin aceleași simptome clinice, ca și lsa copiii mai
mari, însă poate avea unele particularități. La copiii mici sunt
mult mai frecvente erupțiile. În sângele periferic se determină
neutrofile cu deviere spre stânga. Testele serologice sunt rar
pozitive și în titre mult mai mici. Evoluția bolii la copiii mici
este favorabilă, spre vindecare completă. Sunt descrise cazuri de
mononucleoza la nou-născuți, mamele cărora au suportat boala
în timpul gravidității. În sânge la acești nou-născuți se determină
mononucleare atipice.
Complicații
 Complicaţiile condiţionate de severitatea maladiei: hepatită;
ruperea splinei; laringotraheită acută stenozantă;
meningoencefalita; miocardita.
 Complicaţiile condiţionate de suprainfecţii (virale sau/şi
bacteriene) otite; sinuzita; pneumonia; stomatita.
 Complicaţiile condiţionate de reacţii imunopatologice
sindromul Guillain-Barre; sindomul Reye.
Diagnosticul
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR este esential. Diagnosticul
poate fi confirmat printr-un examen serologic care verifica
prezenta anticorpilor specifici.
Date clinice- febra, angina, adenopatie, mai frecvent a
ganglionilor occipitali și laterocervicali, mai rar
hepatosplenomegalie, icter.
Date epidemiologice- sunt mai sărace, contactul cu bolnavi de
mononucleoza infecțioasă.
Investigații paracinice- Analiza generală a
sângelui(leucocitoză ,limfocitoză)
Metoda serologică(Se apreciază anticorpii față de V-EB, care
apar în sângele tuturor bolnavilor cu mononucleoza infecțioasă și
sevesc pentru diagnosticul specific al bolii prin- metoda de
imunofluorescență indirectă, reacția de fixare a complementului,
testul ELIZA, reacția de precipitare)
Diagnosticul diferențial- al MI cu Hepatita virală A la copil
infecţia cu Cytomegalovirus dobândită, infecţia HIV,infecţia
adenovirală, listerioză, tularemia, toxoplasmoza, hlamidioza,
pseudotuberculoza, bruceloza,
limfogranulomatoza, leucemia
3.Mononucleoza infectioasa
tratament,ingrijire,profilaxie,masuri antiepidemice in focar.
*Tratamentul nemedicamentos
-Internarea in stationar nu este obligatorie
-Repaos la pat pe toata perioada febrile
-Izolare si repaos la pat 10-14 zile.
-Dieta nr.13 sau nr.5 cu caracter de crutare
- Aport sporit de lichide
-Igiena cavităţii bucale (clătituri cu Sol. Natrii hydrocarbonas
2%)
-Lavaj nazal cu salină
*Tratament medicamentos
-Administrarea antipiretice-Paracetamol,ibuprofen.
-Antibiotice-Erythromycinum ,Macropen ,Benzathini
benzylpenicillinum.
-Vasoconstrictoare- Picături nazale (Sol. Naphazolinum)
-Vitamine
-Antihistaminice Suprastin,Tavegil.
-Imunomodulatoare
-Antivirale
Externarea după vindecarea clinică.
*Ingrijirea
-Izolarea la domiciliu a pacientului
- Supravegherea medicală
- Dietoterapia
- Terapia medicamentoasă, antipiretice, vitamine,antihistaminice,
imunomodulatoare
-masuri igienice a cavitatii bucale.
-Se recomanda gargare cu fiertura de musetel,solutie de
furacilina,Faringosept.
-Evitarea eforturi fizice
-Dezinfectia obiectelor folosite de bolnav.
*Profilaxia specifica la moment nu se utilizează în Republica
Moldova.
*Profilaxia nespecifica
Profilaxia primară: - izolarea pacientului cu mononucleoză
infecţioasă şi respectarea regimului sanitar-antiepidemic;
-respectarea regulilor de igienă personală (spălatul pe mâini,
utilizarea prosoapelor, batistelor, periuţelor de dinţi, lengeriei de
pat individuale etc.);
-aerisirea încăperilor, folosirea lămpii bactericide;
-efectuarea curăţeniei generale cu soluţii dezinfectante;
- educaţia sanitară a populaţiei.
Profilaxia secundară: polivitamine:
*Masuri antiepidemice in focar:

1.Depistarea bolnavului
2.Spitalizarea bolnavului și tratamentul lui
3.Respectarea regimului sanitaro-epidemic și celui antiepidemic
în focar .
4.Dezinfecția curentă și cea terminală
5 Declararea CMP
6.Masuri de educatie sanitara.
7.Masuri fata de izvorul de infectie.
8.Evidența persoanelor de contact
9.Examenul clinic al contactaților de către medicul de familie.
10. Educarea Sanitara a populației
4. Tusea convulsivă, etiologia, epidemiologia, perioadele
bolii.
Tusea convulsivă este o boală infecțioasă acută ce contaminează
de obicei copiii, determinată de cocobacilul Bordetella pertussis,
transmisă pe cale aeriană și caracterizată clinic prin accese
paroxistice de tuse spasmolică precedate de o inspirație
zgomotoasă, modificări hematologice caracteristice şi risc mare
de complicaţii.
Etiologie
Agentul cauzal al tusei convulsive este Bordetella pertussis-
gram negativ, strict aerob, cu acțiune dermonecrotică. Este foarte
sensibil la factorii mediului înconjurător, la temperaturile înalte,
la acțiunea razelor solare, substanțelor dezinfectante. În spută se
păstrează până la 2 ore. Bacilul este pretențios față de mediile de
nutriție, se dezvoltă doar pe cele ce conțin agar-agar, sânge și
glicerină.
Epidemiologie
Sursa de infecție este omul bolnav, mult mai rar purtătorii de
bacili.
Transmiterea bolii este aerogenă, excepțional este posibilă
transmiterea indirectă.
Contagiozitatea bolnavului este majoră, boala fiind extrem de
transmisibilă în perioada catarală. Perioada de contagiune începe
de la 7-10 zi a perioadei de incubație, menținându-se timp de 4-5
săptămâni de la debutul bolii, fără tratament cu antibiotice. În
cazurile tratate precoce cu antibiotice durata contagiozității este
de 8-10 zile.
Receptivitatea e mare. E o boală a copilăriei, afectând în deosebi
copii de la 1 până la 5-7 ani, inclusiv nou-născuții care nu posedă
imunitate transplacentară și adulții.
Imunitatea postinfecțioasă este durabilă deși nu sunt excluse
îmbolnăvirile. Incidența bolii sporește iarna și primăvara.
Epidemiile apar la 2-4 ani. Mortalitatea este mică survenind la
copii în vârstă de până la 1 an. Imunitatea după boală este
durabilă, reîmbolnăvirile fiind excepţionale
Se evidențiază 4 perioade clinice ale bolii

-Perioada de incubaţie în tusea convulsivă este de la 5 la 14 zile,
iar în unele cazuri poate fi pînă la 21 de zile, cel mai frecvent 10-
12 zile.
-Perioada Prodromală Debut treptat.  Intoxicaţie generală
absentă sau discretă.  Subfebrilitate sau febră (mai rar) 1-3 zile.
 Semne de catar banal al căilor respiratorii: rinită, tuse uscată,
obsedantă, predominant nocturnă, uneori urmată de vărsături,
rebelă tratamentului.  Durata acestei perioade este de 1-2
săptămîni.  În analiza generală a sîngelui pot fi schimbări
caracteristice: leucocitoză, limfocitoză, VSH-ul în normă.
-Perioada de stare (spastică, spasmoidică, paroxistică, 2-4
săptămâni) (Accesul de tuse-o inspirație bruscă, adâncă, însoțită
de suspin, urmată de o serie de secuse expiratorii 5-10 scurte,
afone, spastice , întrerupte prin inspirații adânci, prelungite,
sonore reprize.)  Accesul de tuse poate fi constituit din multe
cicluri de secuse expiratorii;  Se termină accesul de tuse prin
expectoraţia dificilă a unui mucus vâscos şi adesea cu vărsături.
 Durata accesului poate fi scurtă, pînă la 1 minut, sau poate dura
2-4 minute în formele severe;  Numărul acceselor în 24 ore
variază de la 8-10 pînă la 40-50 în forme severe ale bolii. 
Faţiesul pacientului în timpul accesului de tuse:
Edemaţiat ,congestionat, cianotic Încruntat Ochii injectaţi,
lacrimoşi, hemoragii conjunctivale, Edem palpebral , Limba
proectată în afară Freniul lingual încordat cu posibile eroziuni
sau ulceraţii , Salivaţia
-Perioada de declin şi convalescenţă  Accesele de tuse se răresc,
devin mai scurte, uşoare.
 Starea generală se ameliorează.
 Voma poate persista, ca un fenomen de obişnuită sau reflex
condiţionat (la emoţii, etc.).
 Caracterul spastic al tusei mai persistă revenind şi în cazul unei
suprainfecţii respiratorii.
 Durata - 2-4 săptămîni
5.Manifestarile clinice ale tusei convulsive.Accesul de tuse
spastica.
-Manifestările clinice ale tusei convulsive forma tipică
Perioada de incubaţie – de la 5 la 14 zile, iar în unele cazuri
poate fi pînă la 21 de zile, cel mai frecvent 10 - 12 zile.
Perioada prodromală – 1 - 2 săptămîni, debut treptat,
subfebrilitate/febră 1 - 3 zile, semne de catar banal al căilor
respiratorii,paliditatea tegumntelor,edem palpebral,raluri uscate
si umede,pierderea poftei de mancare,dereglarea somnului.
Perioada de stare (convulsivă, spasmodică, paroxistică).
Perioada de declin şi convalescenţă – 2 - 4 săptămîni, accesele
rare, scurte, uşoare, voma, caracterul spastic al tusei pot persista,
starea se ameliorează.
-Formele atipice
- Sunt caracteristice pentru copii vaccinaţi şi adulţi.
-Sunt depistate în focare de infecţie.
-Debut lent.
-Starae generală satisfăcătoare.
- Febră, intoxicaţie generală absente.
-Cultura din exudatul faringian pentru depistarea Bordetellei
pertussis este pozitivă
- Determinarea anticorpilor specifici clasa IgM în serul sangvin
prin analiza imunoenzimatică
- Complicaţii absente.
Forma frustă
-Se înregistrează la copii vaccinaţi incomplet cu
administrare a imunoglobulinei în perioada de incubaţie.
-Pericol epidemiologic sporit.
-Lipsa perioadei convulsive.
-Prezența tusei uscate insistente.
Forma abortive
După perioada prodromală urmează
perioada convulsivă de scurtă durată
(>1 săpt.) cu însănătoşire clinică.
Forma asimptomatica
fara semne clinice
-Accesul de tuse este precedat de asa numita aura care se
manifestă prin senazaţie de nelinişte,respiraţie frecventă,dureri în
piept
Componentele accesului de tuse
-Aură, inspiraţie bruscă, adîncă.
-Secuse expiratorii (scurte, afone, spastice).
-Pauză de expiraţie forţată.
--Inspiraţie adîncă, prelungită, sonoră – „repriza”.
-Limbă proiectată în afară.
-În continuare se repetă secusele expiratorii şi repriza.
-Criterii de severitate.
Faţa pacientului în timpul accesului
-Edemaţiată ,congestionată, cianotică, încruntată.
-Ochii injectaţi, lacrimoşi, hemoragii. conjunctivale, edem
palpebral.
-Limba proiectată în afară
-Frenul lingual încordat, salivaţie.
6. Masurile antiepidemice in focarul de tuse convulsive.
Profilaxia.
Bolnavi Depistarea activă şi izolarea precoce a pacientului la
domiciliu / în secţiile de boli infecţioase timp de 25 zile de la
debutul bolii.
Declararea obligatorie la CSP teritorial (prezentarea
formularului nr.058/e pe suport de hîrtie sau în format electronic)
cu diagnosticul primar şi final.
Durata tratamentului în formele uşoare şi medii 1 - 2 săptămîni,
în cele severe sau/şi cu complicaţii 2 - 3 şi mai multe săptămîni.
Admiterea în colectivităţi a convalescenţilor după pertussis se va
face după 25 - 30 zile de la debutul bolii.
Persoanele de contact Verificarea antecedentelor
vaccinale ale persoanelor și contacților de vîrsta eligibilă şi
imunizarea lor în cazuri necesare.
Depistarea şi supravegherea medicală a persoanelor de contact
timp de 14 zile de la ultimul caz, cu vizită în familii la 3-4 zile,
în colectivități - zilnic.
Examenul clinic se face de către medicul de familie.
În colectivităţi de copii – carantină pe grup timp de 14 zile de la
ultimul caz.
Aerisirea încăperi şi dereticarea umedă de 2 - 3 ori/zi.
Profilaxia specifică- Vaccinarea DTP primară cu 3 doze
de un vaccin combinat cu componentul pertusis Pw (celular) sau
Pa (acelular): la 2, 4, 6 luni. Revaccinarea cu o doză de un vaccin
combinat cu componentul pertusis Pw sau Pa la 22 - 24 luni În
situații de risc de infectare și transmiterii pertusei, pentru copii
cu vîrsta de peste 4 ani, care n-au fost anterior vaccinați
antipertusis și adulți, poate fi recomandată imunizarea prin
administrarea unei doze de vaccin TdPa.
7. Particularitatile tratamentului si ingrijiri copiilor bolnavi
cu tuse convulsive. Asitenta in accesul de tusa spastica
Tratamentul nemedicamentos
Regimul zilei
 Pacienţii vor fi lăsaţi cît mai mult timp la aer liber, cu
temperatura şi umiditatea rezonabilă
 Eliberarea cailor respiratorii (drenaj postural, aspirarea
secreţiilor).
 Atitudinea pozitivă a persoanelor din jur.
Dieta  Sugarii vor fi aplicaţi mai frecvent la sîn.
 Alimentaţia trebuie să corespundă vîrstei şi să conţină
ingredientele necesare bogate în vitamine şi microelemente.
--Alimentele trebuie să fie uşor digerabile, să nu stagneze în
stomac, se vor prescrie în mese mici şi repetate.
--Se va asigura hidratarea corespunzătoare (apă minerală plată,
sucuri, compot, ceaiuri, etc.).
MEDICAMETOS:
Antibiotice (în perioada prodromală şi perioada spasmodică
precoce)-
- Amoxicilina suspenzie sau comprimate
-Eritromicina
Antitusive- Butamiratum sirop sau drajeuri
Mucolotice -Bromhexinum, comprimate sau sirop
Expectroante- mucaltin
Antihistaminice(la necessitate)- Clemastinum
Prebiotice, probiotice- Linex
Vitamine- Acidum ascorbicum sau REVIT
8. Diagnosticul de laborator al tusei convulsive. Complicatiile
Investigatii paraclinice
Analiza generală a sîngelui.-limfocitoză Radiografia cutiei
toracice, (la necesitate).
Cercetarea bacteriologică la tusea convulsivă și pertusis.
Diagnosticul clinic se sustine pe: date anamnestice
(absenta vaccinarii la copiii care au depasit varsta respectiva),
date epidemiologice (contact cu adulti/adolescenti/copiii care
tusesc persistent si caracteristic), date clinice (cu accese de tuse
paroxistica+varsaturi cu durata > 2 saptamani, pe fondul unei
lipse de afectare a starii generale, care nu se amelioreaza cu
simptomatice sau pe fondul unor complicatii grave
Complicatii
Sistemul respirator: pneumonie, emfizem pulmonar, emfizem
mediastinal, cutanat, atelectezii pulmonare, bronşiectazii,
pneumotorax spontan.
Sistemul nervos: encefalopatii, encefalite prin mecanism mixt
(alergic, hipoxic, toxic), pareze, paralezii ale nervilor cranieni
(III), etc.
Complicaţiile hemoragice: hemoragii conjunctivale, palpebrale,
epistaxis.
Complicaţiile mecanice: prolaps rectal, hernie ombilicală,
rupturi diafragmale, ulceraţie a frenului lingual.
Complicaţiile prin suprainfecţii bacteriene şi virale:
bronhopneumonii, pneumonii, otite.
Sechelele: bronşiectazii, emfizem pulmonar, bronşite şi
pneumonii cronice, defecte psihice (neuroze, convulsii
epileptiforme, dereglări de vorbire, deficienţa mintală, etc.).
9. Oreionul. Etiologia, epidemiologia, manifestari clinice ale
parotidei.
Oreionul-boala contagioasă acută produsă de virusul urlian
și se caracterizează clinic prin afectarea glandelor
salivare(parotide,submandibulare,sublinguale) a sistemului
nervos central și altor țesuturi (pancreas,gonade)
ETIOLOGIE : virusul urlian din familia Paramyxoviridae;
rezistenţă scăzută în mediul extern, fiind inactivat de căldură,
UV, fenol, formol.
Factorii epidemiologici principali
1. Izvorul de infecţie bolnavul cu oreion, contagios 6 zile
înainte de debut şi 9-10 zile în perioada de stare Indicele de
contagiozitate este de circa 40%; infectaţii inaparent,
aproximativ 40% din cazuri.
2. Transmiterea aeriană, prin picături; prin obiecte
recent contaminate cu secreţii, salivă.
3. Receptivitate - generală
4. Imunitate
-după infecţie, de lungă durată, chiar toată viaţa;
-transplacentară, până la 6 luni;
-postvaccinală, peste 10 ani.
Parotidita—febră,cefalee,dureri retromandibulare la
masticație,tumefacție la nivelul uneia dintre glandele parotide,iar
peste 1-2 zile în mare parte și a celeilalte, glandele parotide la
palpare sunt elastic,sensibile; pielea
lucioasă,neinfiltrată,destinsă,de culoare normal.În cavitatea
bucală orificiul canalului Stenon infiltrate(roșu,proeminent)-
simptomul Moursou; parotidita progresează în 2-3 zile și durează
7-10 zile.
10. Oreionul. Manifestari clinice ale pancreatitei si
meningitei urliane.
Pancreatită-debutul brusc, Se manifestă, cel mai frecvent, ca
formă clinică frustă,febră,dureri epigastrice sau în
centură,grețuri,vome,anorexie,diaree sau constipații, amilazemie
și amilazurie crescută(uneori în lipsa manifestărilor
clinice),semnele clinice durează 10-12 zile, funcția pancreasului
se restabilește în 3-4 săptămîni.
Meningita-Este cea mai frecventă localizare extraparotidiană a
infecţiei urliene. Poate să apară ,atât ca meningită primară
(singura manifestare a infecţiei cu virusul urlian), cât şi ca
meningită secundară. Se instalează mai frecvent ulterior
parotiditei (a 5-7 zi) dar poate preceda sau poate apărea
concomitent,în debut:febră,cefalee,vome
repetate,fotofobie,fonofobie.Semene meningiene(redoarea
cefei,semnele Kering,Brudzinschi) apar în 1-2 zi a bolii,dar pot fi
frecvent disociate și chiar absente.
11. Măsurile antiepidemice în focarul de oreion.Profilaxia.
**Profilxia nespecifica( Masuri antiepidemice in focar):
-Depistarea activă şi precoce a bolnavilor în colectivităţi şi
cămine, izolarea la domiciliu, sau în secţiile de boli infecţioase
pe o durată de 9-10 zile sau pînă la dispariţia fenomenelor
clinice.
-Declarare obligatorie la CSP teritorial.
-Depistarea şi supravegherea persoanelor de contact timp de 21
de zile de la ultimul caz.
-Triaje clinice zilnice cu depistarea şi izolarea suspecţilor.
*Persoane cu suspect la îmbolnăvire (febră, cefalee, tumefierea
glandelor salivare, dureri la masticaţie, vorbire) se izolează
temporar cu solicitarea asistenţei instituţiilor medicale pentru
diagnostic, organizarea izolării şi tratamentului.
În colective – carantină, nu mai sunt admişi copii noi pînă la
stingerea focarului epidemic.
-Admiterea în colectivităţi a convalescenţilor după oreion nu
mai devreme de ziua a 10-a de la debutul bolii, independent de
faptul continuării apariţiei cazurilor noi de oreion.
-Dezinfecţia curentă, prelucrarea calitativă a veselei de masă în
ospătării, grupe.
-Aerisirea sălilor de studii la fiecare pauză, respectarea strictă a
graficului de efectuare a curăţeniei umede.
Profilaxia specifica: Vaccinarea cu ROR ,Virsta – prima data la
12 luni , dupa la 6-7 ani si la 15-16ani. Adm. Subcutan ,0,5 ml,
in regiunea bratului
12. Particularitățile tratamentului și îngrijirii copiilor
bolnavi cu oreion.Criteriile de spitalizare.
Tratament nemedicamentos
-Regimul zilei  Repaus la pat 10-14 zile.  Igiena cavităţii
bucale (spălături cu infuzie de muşeţel, Sol. Nitrofuralum
1:5000, Sol.Natrii hydrocarbonatis 2%).  Aplicaţii de căldură
uscată asupra glandelor salivare afectate.
-Dieta  Regimul alimentar adaptat toleranţei digestive.
Alimente semisolide. Aport de lichide (apă minerală plată,
sucuri, compot, ceaiuri).
Tratament medicamentos
-Antiperetice  Paracetamolum 500 mg – 10-15 mg/kg doză
unică copiilor, (la febră), per os:  1-3 ani – 125 mg (¼
comprimat);  3-5 ani – 250 mg (1/2 comprimat);  >5 ani – 500
mg (1 comprimat), la fiecare 6 ore, sau  Ibuprofenum – 5-10
mg/kg, per os, în caz de necessitate poate fi repetat de 3-4 ori pe
zi, doza maximă – 30-40 mg/kg/24 ore.
-Vitamine  Acidum ascorbicum – 100 mg de 2 ori pe zi, per os,
10-14 zile, sau  Revit(combinaţie), per os, 10-14 zile:  1-3 ani
– 1 drajeu pe zi;  3-7 ani – 1 drajeu de 2 ori pe zi;  > 7 ani – 1
drajeu de 3 ori pe zi.
Criteriile de spitalizare a pacienţilor cu oreion  Afecţiuni

poliglandulare  Orhita urliană  Pancreatita urliană  Meningita,
meningoencefalita urliană  Parotidita severă  Oreion cu
complicaţii  Indicaţii epidemiologice  Pacienţi de gen masculin
în vîrstă de peste 12 ani cu risc crescut de apariţie a orhitei
(regimul la pat reduce pericolul orhitei de 3 ori şi mai mult).
13. Rujeola, etiologia, epidemiologia,perioadele bolii.
Rujeola – boală infecţioasă acută, extrem de contagioasă,
cauzată de virusul rujeolic şi caracterizată clinic prin febră, catar
oculorespirator şi digestiv, enantem patognomonic, exantem
maculopapulos generalizat, complicaţii severe precoce sau
tardive,imunitate postinfecţioasă durabilă.
Virusul rujeolic - agentul cauzal al rujeolei aparţine genului
Morbillivirus, familia Paramyxoviridae, conţine ARN. Poate fi
izolat din sînge, urină, lavaj nazofaringian pînă în ziua a 7-a de la
apariţia erupţiilor.Virusul este active ,cu o viteza mare de
patrundere ,se distruge foarte repede.
Epidemiologie:
-Sursa de infecţie este omul bolnav cu diferite forme clinice. Nu
există purtători sănătoşi de virus rujeolic.
*Calea de transmitere se face pe cale aeriană prin secreţii
nazofarigjiene în condiţii de contact apropiat şi la distanţă . Este
posibilă transmiterea transplacentară.
-Receptivitatea este generală.
-Sezonalitatea rujeolei este iarna şi primăvara.
-Imunitatea postinfecţioasă este durabilă, pe toată viaţa.
Perioadele bolii:
Perioada de incubatie: de la 7 pina la 17 zile
Perioada prodromala: decurge 3-4 zile .Caracterizata prin semen
catarale :febra 39-40 *C , tuse latratoare,faringita, rinita,
conjunctivita, fotofobie. ----Semne ruptive: enantemele-eruptii
pe ruptiv ( pete rosii pe palatal moale si dur), Semnul Belsky –
Filatov – Koplic ,apare la a 2-a zi a bolii şi dispare după 24 ore
de la apariţia exantemului.
Perioada ruptive: -- Stărea ruptiv alterată –Apare a doua undă
ruptiv –Semne catarale în ruptive –Exantemul apare timp de 3
zile ruptiveve în etape: - În a 4-a zi a bolii – pe faţă, gît,
retroauricular, pe toracele superior – În a 5-a zi – pe trunchi – În
a 6-a zi – pe rupti.
Eruptiile sunt maculopapuloase mari, culoarea rosie aprinsa, pot
sa se contopeasca intre ele.
Perioada de pigmentatie: dureaza 4-5 zile. Roseata trece in pata
cafenie .Dupa ce dispar petele poate fi o usoara descuamare a
pielii. Starea ruptiv şi restabilirea poftei de mîncare revin în 8 –
10 zile.
14. Rujeola, semnele clinice ale perioadei prodromale și
eruptivă.Complicațiile.
Rujeola – boală infecţioasă acută, extrem de contagioasă, cauzată
de virusul rujeolic şi caracterizată clinic prin febră, catar
oculorespirator şi ruptive, enantem patognomonic, exantem
tardive,imunitate postinfecţioasă durabilă.
Perioada prodromala: decurge 3-4 zile .Caracterizata prin
semen catarale :febra 39-40 *C , tuse latratoare,faringita, rinita,
conjunctivita, fotofobie. ----Semne ruptive: enantemele-eruptii
pe ruptiv ( pete rosii pe palatal moale si dur), Semnul Belsky –
Filatov – Koplic ,apare la a 2-a zi a bolii şi dispare după 24 ore
de la apariţia exantemului.
Perioada ruptive: -- Stărea ruptiv alterată –Apare a doua undă
ruptiv –Semne catarale în ruptive –Exantemul apare timp de 3
zile ruptiveve în etape: - În a 4-a zi a bolii – pe faţă, gît,
retroauricular, pe toracele superior – În a 5-a zi – pe trunchi – În
a 6-a zi – pe rupti.
Eruptiile sunt maculopapuloase mari, culoarea rosie
aprinsa, pot sa se contopeasca intre ele.
Complicaţiile :
Complicaţiile ruptive prin invazia virusului rujeolic: -- Laringită
(crupul laringian) –Pneumonie cu ruptiv gigante Hecht –
Bronşită, traheobronşită –Encefalită, meningoencefalită –
Panencefalita sclerozantă subacută (PESS) –Keratită
Complicaţiile nespecifice (prin suprainfecţii bacteriene) în
rujeolă: -- Pneumonie, bronhopneumonie --Conjunctivită –Otită,
stomatită –Laringită, laringotraheită necrotică sau ulcero-
fibrinoasă.
15. Rubeola, etiologia, epidemiologia, semnele
clinice,diferențierea de rujeolă.
Rubeola este o boala infectioasa, ruptive, care poate sa apara la
sugarii cu varsta sub 1 an si in colectivitatile de copii
nevaccinati.
Etiologia: este provocata de Virusul rubeolei. Virusul nu este
flexibil, se distruge rapid, nu este rezistent.
Epidemiologia:
-Sursa de infecție este numai omul bolnav, inclusiv cei cu
infecții subclinice. Nu există purtători sănătoși de virus.
-Contagiozitatea. Rubeola este foarte contagioasă. Perioada de
contagiune începe cu circa 7 zile înainte de erupție și durează 14
zile după debutul erupției.
-Transmiterea se face: pe cale aeriana (prin picaturile de tuse,
stranut, vorbit ), prin contactul cu suprafetele contaminate
(jucarii, vesela, mobilier), prin transmiterea sanguina daca exista
rani deschise si prin transmiterea materno-fetala (rubeola
congenitala).
-Receptivitatea față de rubeolă este general.
Semne clinice: Starea generala-copilul nu sufera

mult,cracteristic subfebrilitate, primele eruptii apar pe fata ,in 24
ore acopera corpul nu in intregime, pe fata ,git, membre fata
extensorie.Eruptiile sunt maculopapuloase mici, nu se
contopesc ,culoarea roz pala,au locuri preferate. Semne
caracteristice: marirea ganglionilor limfatici(occipital si din
partea posterioara a gitului),se maresc si limfocitele.
Semne Rujeola Rubeola

caracteristice
1.Aparitia In perioada eruptiva, a In primele 24 ore
eruptiilor 5 zi de la debut
2.Caracterul Maculopapuloase Maculopapuloase
mari, se contopesc mici, nu se contopesc.
3.Localizarea Pe tot corpul( apar pe Pe fata ,git, membre
etape) fata extensorie.
4.Culoarea Rosie aprinsa Roz pala
5.Fonul pielii Nu este schimbat Nu este schimbat
6.Schimbarile Pigmentatie( pete Nu sunt schimbari, nu
pe piele dupa cafenii) ramine nimic.
disparitie Dupa care se
descuameaza pielea
16. Diferențierea erupțiilor în rugeolă, rubeolă, scarlatină și
varicelă
Semnele Rujeola Rubeola Scarlatina Varicela
1.Aparitia In perioada In primele 24 In 24 ore In
eruptiilor eruptiva, a 5 ore de la perioada
zi de la debut debut eruptiva ,
a 4 zi de
la debut
2.Caracter Maculopapul Maculopapul Rozeule( Veziculel
ul oase mari, se oase mici, nu papule e rotunde
contopesc se contopesc. mici sau
punctifor ovale,
me) superficia
le,
conţinut
clar,
areolă
hiperemi
ată, nu
conflueaz
ă
3.Localiza Pe tot corpul( Pe fata ,git, Fata ,git ,t generaliz
rea apar pe membre fata orace,axil ată,
etape- 1-dupa extensorie. e, membre caracter
urechi, fata „centripet
fata,git; 2- flexorie, ”, fiind
trunchi,mem partea inf. mai
bre; 3- pe tot A exprimat
corpul) abdomenu ă pe faţă,
lui. gît,
partea
piloasă a
capului,
trunchi,
mai
săracă pe
membre.
4.Fonul Nu este Nu este Eritemato Nemodifi
pielii schimbat schimbat s cat
5.Culoare Rosii aprins Roz pala Rosii Rosii
a aprins
6.Schimb Pigmentatie( Nu sunt Descuama Zona de
ari pe pete cafenii) schimbari, nu rea pigmenta
piele dupa Dupa care se ramine nimic (fata,trunc tie
disparitia descuameaza hi-aspect
eruptiilor pielea fainos;
talpi,palm
e- in
lambouri)
bolnavi cu rujeolă.
tardive, imunitate postinfecţioasă durabilă.
TRATAMENTUL
Tratamentul medicamentos:
*Măsuri generale:
-Repaos la pat 8 - 10 zile (pînă la cedarea febrei).
-Igiena cavităţii bucale (spălături cu infuzie de muşeţel, sol.
Nitrofural 1: 5000, sol. Hidrocarbonat de sodiu 2%.
-Igiena ochilor (folosind tampon curat şi apă).
*Dieta:
-Regimul alimentar adaptat toleranţei digestive, alimente bogate
în vitamine şi microelemente, cu excepţia alimentelor picante şi
grase.
-Aport de lichide (apă minerală plată, sucuri, compot, ceai, lapte)
Tratamentul medicamentos
-Antipiretice (Paracetamol 500 mg, 10 - 15 mg/kg, doză unică, la
febră 0 peste 38C, fiecare 6 ore, per os; Ibuprofen 5 - 10
mg/kg/zi, per os, după mese)
-Vitamine (Vitamina A la copii 5.000UI/zi 3 zile; Acid ascorbic
100 mg, 2 ori pe zi, per os, 7 - 10 zile; Revit, per os, 10 - 14
zile:)
-Antitusive și expectorante (Isoprenalină 125ml, sirop, la copii
cu vîrsta de: 3 - 10 ani – 5 ml, de 3 ori pe zi, 5 zile; > 10 ani – 10
ml, de 3 ori pe zi, 5 zile; Bromhexină 8 mg, la copii de: * la 1 -
4 ani – 4 mg, de 2 ori pe zi, 5 zile; * la 5 - 10 ani – 4 mg, de 3 ori
pe zi, 5 zile; * > 10 ani – 4 - 8 mg, de 3 ori pe zi, 5 zile)
Îngrijirea bolnavilor de rujeolă se bazează pe:
-Depistarea activă a bolnavilor.
-Izolarea bolnavilor în secţiile de boli infecţioase pe o durată de
minim 5 zile de la debutul exantemului (iar în caz de pneumonie,
alte complicații - pe 10 zile).
-Supravegherea bolnavilor de către a/m și medic;
-Declararea obligatorie la CSP teritorial (prezentarea
cu diagnosticul primar şi final).
- Tratamentul bolnavilor numai în secţiile de boli infecţioase.
-Admiterea în colectivităţi a convalescenţilor după rujeolă nu
mai devreme de ziua a 5-a de la debutul exantemului.
-Micuțul va fi ajutat la satisfacerea nevoilor fundamentale, I se
va schimba lengeria de corp și de pat la necesitate.
-Aerisirea încăperii, dereticarea umedă de 2 - 3 ori pe zi.
18. Măsurile antiepidemice în focarul de rujeolă.Profilaxia
specifică.
PROFILAXIA RUJEOLEI:
Profilaxia specifică: Profilaxia specifică se face cu vaccin
combinat împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei (ROR) la
vîrsta de 12 luni, cu revaccinare la 6 - 7 ani şi 14 - 15 ani.
( Rujeola produce imunitate postinfecțioasă și după suportarea
maladiei nu este necesară vaccinarea antirujeolică.
Administrarea altor vaccinuri este permisă după vindecarea
pacientului. În caz de complicaţii neurologice – după consultul
medicului neuropediatru şi nu mai devreme de 6 luni.)
Profilaxia nespecifică:
*Măsurile antiepidemice în focar (bolnavii):
-Depistarea activă a bolnavilor.
-Izolarea bolnavilor în secţiile de boli infecţioase pe o durată de
minim 5 zile de la debutul exantemului (iar în caz de pneumonie,
alte complicații - pe 10 zile).
-Declararea obligatorie la CSP teritorial (prezentarea
cu diagnosticul primar şi final).
-Tratamentul bolnavilor numai în secţiile de boli infecţioase.
-Admiterea în colectivităţi a convalescenţilor după rujeolă nu
mai devreme de ziua a 5-a de la debutul exantemului.
-Aerisirea încăperii, dereticarea umedă de 2 - 3 ori pe zi
*Măsurile antiepidemice în focar (personae de contact):

-Depistarea contacților și verificarea stării lor de vaccinare.
-Vaccinarea urgentă a persoanelor din focare de la vîrsta de 10
luni pînă la 30 ani care nu au suportat rujeolă, nu au fost
vaccinaţi, au primit o singură doză de vaccin cu > 6 luni în urmă,
sau 2-3 doze de vaccin cu > de 10 ani în urmă.
-Contacților cu contraindicaţii medicale pentru administrarea
vaccinului ROR (reacție alergică la doza precedentă ROR) sau
nu au vîrsta vaccinării li se va administra imunoglobulină titrată
la rujeolă nu mai tîrziu de ziua a 5-a de contact, în doze conform
instrucţiunii de folosire a preparatului.
- Supravegherea medicală persoanelor de contact timp de 17 (21)
zile de la izolarea ultimului bolnav.
- Vizite în focar: o dată la 3 - 4 zile la locul de trai şi zilnic în
colectiv.
-Izolarea temporară (cu transport sanitar) în saloane boxate, în
secții de boli contagioase a persoanelor suspecte la îmbolnăvire
(febră, exantem, enantem) pentru diagnostic şi tratament.
- În colectivităţi – carantină pe grup pînă la stingerea focarului
epidemic.
-Aerisirea încăperii şi dereticarea umedă de 2 - 3 ori pe zi.
19. Diferențierea scarlatinei de rujeolă.Complicațiile
scarlatinei.
Scarlatina- boală infecțioasă acută cauzată de Streptococul B-
hemolitic din grupul A (Streptococul pyogenes), variate
sterotipuri toxigene, caracterizată clinic prin semne de intoxicație
general, amigdalită, exantem caracteristic, urmat de descuamație,
modificări linguale.
Diferențierea scarlatinei de rujeolă
Semnele Rujeola Scarlatina
Apariția Apar la a 4-5 zi În 24 ore acoperă
erupțiilor de boală toate regiunile
Caracterul Maculo- Rozeule (papule
papuloase de mici punctiforme)
dimensiuni mari
Localizarea Pe tot corpul, Au locuri
apar pe etape 1-2- preferate (pe
3(1 zi pe urechi, suprafețele
față; 2 zi coboară extensorii a
pe trunchi, membrelor, în
membrele axile, pe partea
superioare; 3 zi- anterioară a
acoperă tot abdomenului)
corpul)
Culoarea Roșu-aprins Roșu-aprins
Fonul pielii Nu este schimbat Hiperemiat
Schimbările pe Pete cafenii, de Apare
piele după sus în jos apare descuamare cu
dispariția pigmentarea, o aspect făinos, în
erupțiilor descuamare locurile nefine, în
ușoară lambouri
Asemănareaa scarlatinei și rujeolei:
-În ambele patologii se instalează carantina;
-Au complicații severe;
-Culoarea erupțiilor rușu-aprins;
-Se înregistrează febră înaltă și descuamarea.
COMPLICAȚIILE SCARLATINEI:
A.Toxice (precoce în prima săptămână a bolii)
-miocardită, hepatită, nefrită, suprarenalită, edem cerebral acut
B.Septice (precoce și tardice)
-otită, sinuzită, limfadenită, adenoflegmon, septicemie,
meningită purulentă, endocardită.
C.Alergice (la a 15-21-a zi de la debut și mai târziu):
-cardită reumatismală, reumatism articular acut, glomerulonefrită
difuză acută, eritem nodos, purpură trombocitopenică, stare
febrile cu adenită.
20. Scarlatina, etiologia, epidemiologia,manifestările clinice.
ETIOLOGIA:
-Streptococul B hemolitic din grupul A
(El elimină toxine, face parte din variate serotipuri de
streptococci, este sensibil la dezinfectante uzuale, la numeroase
antibiotice inclusiv Penicilină)
*Perioada de incubație 1-10 zile, în mediu 2-7 zile.
EPIDEMIOLOGIA:
*Căile de transmitere a maladiei:
direct:
-pe cale aeriană;
-prin secreții nazo-faringiene a bolnavului sau a purtătorului
indirect:
-prin obiecte contaminate;
-pe cale digestive (produse alementare);
-prin plăgi (combustii, plăgi postoperatorii)
MANIFESTĂRILE CLINICE
Amigdalita:
-catarală, adesea pultacee;
- hiperemie orofaringiană intensă „istm în flăcări,,
- hiperemie orofaringiană delimitată
- limfadenită regională dureroasă
Eruptiile cutanate:
*apar în 1-2-a zi simultan, sunt generalizate, abundente, mai
intense pe părțile laterale ale toracelui, în triunghiul inghinal, pe
părțile extremităților superioare și inferioare, plicile cutanate
(axile, plica cotului etc.)
*caracterul:
- rozeole (1-2 mm, punctiforme)
-petesii, hemoragii mărunte;
-miliare
* culoarea: roșie aprinsă;
*tenul pielii: hiperemiat;
*nu confluează;
* la palpare: proeminente, dispar la întinderea tegumentului;
* evoluția: dispar treptat la a 5-6-a zi fără urme (nu
pigmentează);
* semnul Pastia ( linii hemoragice pe pliuri de flexiune) pozitiv.
Triunghiul Filatov:
-superior: nazo-labial-pal;
-inferior: inghinal-intens acoperit cu erupții.
Manifestările linguale (ciclul lingual):
-în prima zi de boală limba este acoperită cu un depozit cenușiu
albicios;
- treptat în următoarele zile se descuamează începînd de la vîrf și
margini, progresînd către bază;
-În a 5-6-a zi de la debut capătă aspect zmeuriu (papilele linguale
proeminente, mucoasa roșie);
-în 10-12-a zi de la debut — „limba lăcuită", limba de pisică”
(limba reepitelizată, roșie închisă, lucioasă).
Descuamația:
-apare după 7-15 zile de boală;
-este farfuracee (făinoasă, tărâțoasă) pe față, urechi, gât, torace și
în lambouri pe degetele membrelor superioare și inferioare, pe
palme și tălpi;
-persistă 2-3 săptămâni.
Dermografismul:
-bifazic, pal-roz stabil în prima săptămână a bolii și roz-pal în a
2-a săptămână.
bolnavi cu scarlatină.
TRATAMENTUL
Tratamentul nemedicamentos:
*regimul zilei:
-repaus la pat 7-10 zile;
-igiena cavității bucale (spălături cu infuzie de mușețel,
sol.Nitrofurat 1:5000, sol. Hidrocarbonat de sodiu 2% și alte
antiseptice).
*dieta:
-alimentația trebuie să corespundă vârstei copiilor și să conțină
ingredientele necesare bogate în vitamin și microelemente;
-aport de lichide (apă mineral plată, sucuri naturale de fructi,
compot, ceai etc).
Tratament medicamentos:
Antibiotice:
*Fenoximetilpenicilină divizată în 3-4 prize, 7-10 zile, per os:
-Copii sub 10 ani 50.000-100.000 U/kg/24 de ore , divizate în 3-
4 prize;
-Adulți și copii peste IO ani 125.000-250.000 U/kg/24 de ore,
divizate în 3-4 prize
*Eritromicină 20-40 mg/kg/24 de ore, divizate în 4 prize, per os,
7-10 zile
*Benzatinbenzilpenicilină după cura de antibiotice o doză, i.m.:
- pînă la 10 ani 600.000 U
-peste 10 ani 1.200.000 U
-adulți 2.400.000 U
Antipiretice:
*Paracetamol-10-15 mg/kg, doză unică, la febră peste 38 C, la
fiecare 6 ore, per os:
-1-3 ani-125 mg;
-3-5 ani-250 mg;
->5 ani-500 mg.
Antihistaminice:
*Cloropiramină-25 mg , per os, 7-10 zile;
-1-12 luni -1/4 comprimat de 2 ori pe zi;
-1-6 ani-1/3 comprimat de 2 ori pe zi;
-7-14 -1/2 comprimat de 2 pri pe zi;
-după 14 ani-1 comprimat de 2 ori pe zi.
Vitamine:
*Acid ascorbic-100 mg de 2 ori pe zi, per os, 7-10 zile;
*Revit, per os, 10-14 zile:
-1-3 ani-1 drajeu pe zi;
-3-7 zile -1 drajeu de 2 ori pe zi;
-după 7 ani-1 drajeu de 3 ori pe zi.
A/M DE URGENȚĂ în formele grave de scarlatină:

*1.La febră peste 38C-amestec litic, i/m:
-Sol.Metamizol 50%-0.1 ml/an viață și
-Sol.Difenhidramină 1%-0,1 ml/an viață și
-Sol.Papaverină 2%-0.2 ml/an viață.
*2.În caz de convulsii Sol.Diazepam rectal-0,5 mg/kg:
-1-4 luni-0,5 ml
-4-12 luni-1 ml
-12 luni-3 ani-1,25 ml
-3 ani-5 ani-1,5 ml.
*3.Prednisolon 1-2 mg/kg i.m., sau i.v.
*4.Benzilpenicilină 100 mg/kg-doză unică i.m.
*5.Oxigen.
ÎNGRIJIREA COPIILOR BOLNAVI CU SCARLATINĂ:
-Supravegherea medicală și tratamentul la domiciliu va dura 7-
10 zile de la debutul bolii.
-Izolarea la domiciliu a pacientului va dura pînă la dispariția
semnelor clinice, dar nu mai puțin de 22 zile.
- Vizita medicului de familie va fi 1 dată în 2-3 zile.
- Se recomandă termometrie de 2 ori pe zi.
-Supravegherea medicală după tratament va dura 3 săptămîni de
la debutul bolii (pot să apară complicații la a 14-22-a zi de la
debutul bolii).
-La apariția complicațiilor- spitalizare urgentă în secția (spitalul)
de boli infecțioase.
22. Măsurile antiepidemice în focarul de
scarlatină.Profilaxia.
PROFILAXIA SCARLATINEI:
Profilaxia specifică – nu există;
Profilaxia nespefifică: Măsurile antiepidemice în focar:
La bolnav:
-Depistarea activă și izolarea precoce a bolnavului la domiciliu
sau în secțiile de boli infecțioase pe o durată de 7-10 zile.
-Declarare obligatorie la CMP teritoriale.
-Admiterea în colectivități a convalescenților după scarlatină se
permite nu mai devreme de ziua a 22-a de la debutul bolii.
-Durata supravegherii postexternare:
*Forme ușoare și medii pe parcurs de o lună;
*Forme grave pe parcurs de 3 luni.
Persoane de contact:
-Depistarea și supravegherea persoanelor de contact timp de 7 de
zile de la ultimul caz.
-Examenul clinic se face de către medicul de familie.
În colectivități — carantină de grup, nu mai sunt admiși copii noi
pînă la stingerea focarului epidemic (7 zile de la ultimul caz).
-Dezinfecția curentă și terminală, aerisirea incaperii și
dereticarea umedă de 2-3 ori pe zi.
23. Varicela: etiologia, epidemiologia, manifestările clinice.
Varicela este o boală virală,foarte contagioasă,caracterizată
clinic printr-o erupție veziculară care apare în mai multe unde
eruptive.
Etiologia:agentul etiologic este virusul varicelozosterian (VZV)
Se determină în conținutul veziculelor și sânge.Virusul VZ este
puțin rezistent în mediul extern.
Epidimiologia:sursa de infecție este omul bolnav de varicelă,a
cărui perioadă de contagiozitate începe cu 1-2 zile înainte de
apariția erupției și durează aproximativ 5 zile după apariţia
ultimului puseu- eruptiv.
Sursă de infecţie poate servi şi omul bolnav cu herpesul
Zosterian acut.
Transmiterea se realizează de la bolnav- la omul sănătos
pe cale aeriană prin picături de secreţie nazofaringiană.
-Transmiterea indirectă, prin obiecte proaspăt
contaminate, este rar întâlnită.
Receptivitatea la varicela este universală.
Copiii născuţi de mame imune sunt şi ei imuni până la vârsta de
4—6 luni.
*Imunitatea după varicela este de lungă durată — toată viaţa,
reîmbolnăvirile sunt excepţionale, însă virusul varicelozosterian
poate persista mai mulţi ani în stare latentă în celulele nervoase,
în special ale ganglionilor spinali, cauzând apariţia herpesului
Zoster mai târziu.
Tabloul clinic: Perioada de incubaţie durează 11—21 zile (în
medie 2 săptămâni).
Boala poate începe cu prodrom de scurtă- durată (1—2 zile) care
se manifestă prin: cefalee, febră moderată,- inapetenţă, vărsături,
rash scarlatiniform. însă mai frecvent
această pe-rioadă preeruptivă rămâne neobservată sau lipseşte şi
varicelă începe acut cu febră (37,5—38,5°C) şi erupţii varicelare
— perioada eruptivă.
Erupţia în varicelă apare pe tegumentele trunchiului, apoi pe
faţă, pe pielea capului şi
membre. Erupţia în varicelă apare în 3 şi mai multe puseuri la
intervale- de 2—3 zile
Erupţia de varicelă predomină pe trunchi, având un caracter
„centripet“, este
prezentă de regulă pe partea piloasă a capului şi pe faţă şi
aproape că nu apare pe
palme şi plante. Veziculele se răspândesc şi pe mucoasa bucală,
conjunctivală,
anogenitală, mai rar, laringiană, dar sunt efemere, se sparg uşor,
transformându-se în
eroziuni-ulceraţii superficiale. Starea generală a bolnavului de
regulă este moderat
afectată. Febra, cefaleea, starea de rău însoţeşte fiecare puseu
eruptiv în concordanţă cu
severitatea bolii, în multe cazuri, cel mai supărător- simptom este
prurita.
bolnavi cu varicelă.
eruptive.
Varicela se tratează la domiciliu, în condiţii de izolare.
Spitalizarea este indicată în cazurile severe pacienţilor-
imunodeprimaţi, cu complicaţii. Tratamentul varicelei comune-
este simptomatic, având la bază îngrijirile curente cu respectarea
igienei tegumentare — prelucrarea veziculelor cu soluţii de
antiseptice- uşoare (alcool, 1% verde de briliant, albastru de
metilen), şi mucoaselor — prin spălaturi cu infuzii de muşeţel
(Romazulan). *Repausul la pat este obligatoriu 7 zile, sau mai
mult (conform formei clinice). *Baia nu este permisă până la
uscarea crustelor.*Antibioticele sunt indicate numai în'
complicaţiile bacteriene.
*Tratamentul antiviral (Aciclovir) în varicela, început în primele
24 ore de la debutul erupţiei, are efecte benefice: reduce durata şi
severitatea bolii, precum şi incidenţa complicaţiilor şi
mortalităţii,- însă, spre regret, tratamentul cu Acyclovir
(ACV) este foarte costisitor şi nu se utilizează în toate cazurile.
25. Criteriile de spitalizare.
Varicela, forme severe, cu complicaţii.
eruptive.
Varicela pe fondal nefavorabil (leucemie, astm bronşic, infecţie
HIV/SIDA, diabet
zaharat, etc.).Varicela în forme uşoare sau medii, în cazul în care
izolarea pacientului la
domiciliu este imposibilă.
Varicela la copii de vîrstă fragedă, adolescenți.
Varicela la copii din familii social vulnerabile, care locuiesc
în cămine, colectivităţi închise (centre de plasament,
şcoli - internate, case de copii, etc.).
26.Caracterul erupțiilor în
varicelă,polimorfismul.Complicațiile în varicelă
Elementele eruptive -la început sunt macule mici (2—6 mm),
rotunde sau ovale, de culoare roşie. In 6—8 ore maculele se
transformă în papule, care după alte 6—8 ore devin vezicule
înconjurate de zonă eritematoasă.
Veziculele reprezintă elementele eruptive caracteristice
în varicelă. Cele rotunde sau ovale de 2—3 mm şi rar de 10 mm
în diametru sunt situate foar-te superficial, au un conţinut clar,
datorită cărui fapt se aseamănă cu „picătu-ra de rouă“, nu
confluează.
-Vezicula varicelei este uniloculară, se rupe uşor la micro-
traumatisme. şi este pruriginoasă, în varicelă necomplicată după
12—24 ore lichidul veziculelor devine tulbure (prin aflux de
leucocite) şi prin resorbţia sa centrul veziculei se înfundă,
conducând- la „ombilicarea“ elementului eruptiv, în alte 24—
48 ore vezicula devine plată, se usucă, formând crustă care va
cădea după 5—10 zile.
-Crustele se elimină fără să lase cicatrice, ci numai- o depigmen-
tare trecătoare.
-Veziculele suprainfectate, însă, lasă cicatrice. Unele macule şi
pa-pule nu ajung în stadiul de veziculă-.
-Concomitent creşte temperatura corpului realizând o curbă
ondulată.
Complicațiile:Complicaţiile prin VZV sunt rare: pneumonia
variceloasă,- laringita, encefalita.
*Pneumonia variceloasă (primară) apare deseori în varicela
congenitală, la copii imunodeprimaţi sau la adulţi. Ea se
instalează- în a 2—6-a zi a bolii cu tuse, dispnee, febră mare,
cefalee. În spută se determină celule gigante cu incluziuni
intranucleare.
*Laringita sau crupul varicelos este determinată de localizarea-
erupţiilor pe mucoasa laringiană. Se caracterizează prin tuse
lătrătoare, voce răguşită, dispnee
inspiratorie, insuficienţă respiratorie.
*Encefalita variceloasă — cea mai importantă complicaţie — se
înregistrează foarte rar şi mai ales la copii. De regulă apare în a 4
—7-a zi a bolii, fiind de origine infecţioasă (alergică) ca
suferinţă a cerebelului — cerebelită.
Tabloul clinic al encefalitei variceloase prezintă: febră, cefalee,
ataxie, mers nesigur, dismetrie, nistagmus.
*Complicaţii prin supuraţie. Leziunile cutanate suprainfectate cu
streptococ beta-hemolitic rezultă: erizipelul, scarlatina
extrafaringiană, glomerulonefrita difuză acută, septicemia.
*Suprainfectarea veziculelor cu stafilococi determină varicela
pustuloasă şi poate genera furuncule, abcese, flegmoane, celulite,
pneumonie bacte-riană, septicemie etc. Unii autori descriu
forma buloasă, când de rând cu elemente tipice veziculare apar
bule mari (2—3 cm) cu conţinut tulbure care se sparg uşor,
formând- eroziuni - ulceraţii latente. Aceste erupţii buloase sunt
rezultatul- asocierii cu stafilococi, streptococi. Leziunile
mucoaselor- suprainfectate rezultă stomatita, con-junctivita,
cheratita, laringita etc.
27.Măsurile antiepidemice în focarul de varicelă.Profilaxia
Se recomandă- izolarea la domiciliu sau la spital pentru 5 zile
după ultima- erupţie proaspătă. Este obligatorie declararea
numerică a cazurilor de boală. Copiii contactaţi vor fi în
carantină şi supravegheaţi- 21 de zile din momentul contactului.
Educația sanitară a persoanelor din focar.
Profilaxia contactaţilor cu imunoglobuline umane specifice
varicelei Zoster (VZ)
este indicată la persoane cu imunodeficienţă.
Procentul de seroconversie este de 83—92%, imunitatea
postvaccinală durează 10— 20 ani la copii vaccinaţi cu doză
unică la vârsta de 12—15 luni.
28.Dizenteria,etiologia,epidemiologia,clasificarea,manifestări
le clinice.
Dizenteria este o boală infecţioasă specifică umană, determinată
de şigelle, antropo-noză cu mecanism digestiv de transmitere,
caracterizată prin afectarea segmentului distal al intestinului gros
şi manifestă clinic prin semne toxice generale, dureri abdomi-
nale în criză, scaune cu mucus şi striuri de sânge.
Etiologia: Bacilii dizenterici fac parte din genul Shighella,
familia Enterobacteriacee. Şighellele sunt microbi gram-negativi,
asporulaţi, acapsulaţi, imobili cu habitat intestinal, formează exo-
şi endotoxină. Rezistenţa în mediul extern este foarte mare, mai
ales la temperaturi joase, întuneric şi umiditate relativă.
Epidemiologie: Sursa de infecţie este reprezentată de
oamenii bolnavi cu forme acute şi
cronice de boală, de purtătorii reconvalescenţi şi sănătoşi de
germeni, care elimină bacilii
din organism cu materiile fecale. Mecanismul de transmitere este
fecal-oral. Dizenteria se transmite pe următoarele căi:
— Contact indirect, ca factori servesc mâinile murdare, obiectele
de menaj,
jucăriile, mânerul de la uşă, veselă, obiectele de îngrijire.
— Calea alimentară, prin alimentele contaminate (fructe,
legume, produse
lactate, produse din carne etc.)
— Calea hidrică, ca factor serveşte apa. Pe această cale
răspândirea dizenteriei
se realizează rapid sub formă de epidemie.
Receptivitatea este generală, mai înaltă la copii şi tineri. Vârsta
mică este deosebit de
afectată mai ales în colectivităţi de copii şi în şcoli.
Clasificarea: Grad de severitate: Uşoară Medie Severă, Tip de
boală: Tipică Atipică.
Manifestările clinice:
*Perioada de incubaţie durează 1—7 zile. Semnele clinice apar
acut sau după o scurtă perioadă prodromală însoţită de
slăbiciune, astenie, frison, senzaţie de disconfort în abdomen.
*Perioada de stare debutează cu dureri în abdomen cu caracter
paroxistic (colici), cu localizare în zona hipogastrică, mai mult în
regiunea iliacă stângă.
Durerile sunt însoţite de senzaţie de defecare. Iniţial scaunul are
aspect fecaloid, este abundent, mai târziu în el apar mucozităţi şi
striuri de sânge. În perioada de stare scaunul devine frecvent, îşi
pierde caracterul fecaloid, în cantităţi mici şi este constituit
numai din mucus şi striuri de sânge. Defecaţiile sunt însoţite de
tenesme şi senzaţii false de scaun. Frecvenţa scaunelor variază
de la 10—15 până la 50 ori pe zi. Obiectiv faţa cu grimase
dureroase, pielea palidă, limba saburală, abdomenul excavat,
dureros la palpaţie pe parcursul colonului, sigma contractată,
dureroasă, se determină garguiment intestinal.
Pulsul accelerat, hipotonie arterială (până la valori colaptoide).
29. Măsurile antiepidemice în focarul de dizenterie.
Profilaxia.
Profilaxia nespecifica
-Depistarea la timp ,izolarea si tratarea sursei de infectie
-Supravegherea epidemiologica active (coectivitati, gradinite,
scoli, camine studentesti ..)
-Controlul persoanelor la incadrarea si periodic din sectorul
alimetar,colectivitati de copii,instalatii de aprovizionare cu
apa,depistarea surselor oculte de infectie.)
-Controlul permanent si masuri de imbunatatire a conditiilor
igienico-sanitare,alicarea sistematica a dezinfectiei si
dezinsectieiprofilactice in colectivitati cu risc de transmitere a
infectiilor cu poarta de intrare digestive,control sistematic a apei
potabile
-Educatia sanitara o popuatiei in vederea respectarii regulilor de
igiena individuala si colectiva
**Masuri antiepidemice in focar
Izolarea si tratarea bolnavului in stationar (domiciuliu) pe toata
perioada de contagiozitate
Raportarea nominal a cazurilor de boala
Supravegherea active a focarului de dezinterie timp de 7 zile de
la izolare a ultimului bolnav ,cu instituirea masurilor de carantina
in colectivitati de copii
Anchetare epidemiologica si depistarea persoanelor contactate cu
sursa de infectie ,supravegherea lor timp de 7 zile
Masuri de dezinfectie curenta si terminal
Dipensarizarea convalescentilor din sectorul de risc a celor cu
dezinteriei cronic
Educatia sanitara a persoanelor din focar
bolnavi cu dizenterie.
Trattament nemedicamentos si ingrijirile
Alimentaţie naturală cu alăptări frecvente.
În caz de alimentaţie artificială: < 6 luni amestecuri adaptate, cu
activitatea scăzută a lactozei, copil > 6 luni - pireuri din legume,
terciuri, supă din legume cu carne fiartă tocată, peşte, jeleuri din
mere coapte, chefir.
Lichide în baza produselor alimentare: fiertură de orez, fierturi
din legume, iaurt; apă fiartă.
Repaus la pat în toate zilele febrile, plus 2 zile afebrile.
Regimul zilei :
Izolarea la domiciliu a pacientului va dura până la dispariția
semnelor clinice.
A/m va supraveghea cu strictete pacientii,va efectua tualeta
intima dupa fiecaree defecatie,va duce evidenta ,scaunului
eliminat,temperatura si va nota in fisa
Externarea se va efectua dupa insanatosirea clinica ,finisarea
tratamentului ,si ex.bacteriologic negativ a materiilor fecale
Tratament medicamentos
Rehidratarea orală (deshidratare negativă), Plan A
Rehidratarea orală (deshidratare moderat[), Plan B
Analgezice , antiperetice ( febra mai mare de 38 grade C) -
Paracetamol - Ibuprofen
Antimicrobiene Furazolidon Amoxacilina
Spasmolitice(la tenesme) -Papaverină -Drotaverină
Vitamine
Prebiotice, probiotice
Notă: Copiilor în vîrstă pînă la 5 ani nu sunt indicate antidiareice
(Loperamid), antivomitive (Metoclopramid)!
31. Salmoneloza: etiologie, surse de infecții, căi de
transmitere, receptivitatea, sezonalitate.
Salmoneloza este o maladie infectioasa intestinala acuta,din
grupul zooantroponozelor,provocata de salmonele ,cu
mechanism fecal –oral de trasmintere,ce afecteaza mai des
tractul gastro-intestinal.
Etiologie-infectia cu Samonele,bacteria gram-negativa
Sursa de infectie-este o zooantrponoza,sursa principal fiind
animalele,pasarile si oamenii.
Mecanism-fecal oral
Cai de transmitere-Alimentara,hidrica,indirect(vesela,jucarii)
Receptivitate-se imbolnavesc mai des copii,deoarece sunt in
colectivitati(gradinite ,scoli),folosesc obiecte de uz comun,jucarii
,vesela,igiena deobicei este precara daca sunt singuri..
Sezonalitatea-se mentine pe tot parcursul anului ,dar incidenta
mai mare in sezonul cald-vara,toamna
32. Salmoneloza; manifestările clinice, diagnosticul de
laborator.
Manifestari clince-perioada de incubatie-de la 2-6 ore-pina la 2-3
zile debut acut cu simptome toxice generale,si dispeptice
(astenie, cefalee,frisoane,febra ce depaseste 39 0C,si dureaza
citeva zile.
-Voma repetata,inapetenta,dureri in abdomen difuze,,la palpatie
abdomen balonat cu garguiment in regiunea epigasrica ,diaree.
scaun frecvent, lichid ,culoare galben vierzuie,cu mucus ,uneori
cu struri de singe.Deshidratarea e prezenta doar in cazuri
severe,se manifesta prin,paloarea tegumentelor,cianoza,de diferit
grad,scaderea turgorului si elasticitatii pielii,crampe in muschiii
membrelor
Diagnosticul-date clinice.epidemiologice,de laborator( metoda
bacteriologica-hemocultura(se reclteaza singe din vena si se
insaminteaza),coprocultura ,mase vomitive ,sau ape de la
spalatura gastrica,urocultuta,bila si continut duodenal),reactia la
imunofluorescenta,metoda serologica.
33. Salmoneloza: principii de tratament, profilaxia.
Tratament
-Spitalizarea nu este obligatorie spitalizarea a pacientilor cu
forme usoare.
-Salmoneloza se trateaza prin controlul oricaror complicatii pina
la disparitia lor deshidratarea cauzata de diaree este cea mai
obisnuita complicatie antibioticele nu sint necesare in mod
current ,ci doar in cazul in care infectia s-a raspindit
se adm ,vitamin, imunomodulatoare, enzyme, spasmolitice,
antipiretice masuri de ingrijire a tegumentelor,mucoaselor,in
voma, febra, supravegherea functiilor vitale , pentru prevenirea
deshidratarii se hidrateaza spre exemplu cu rehidron,
-Enternarea se face dupa 2 coproculturi negative
Profilaxia
- sa nu se consume oua crude sau insuficient gatite;
- sa se gateasca alimentele cat mai bine:
- sa se foloseasca un termometru pentru carne, pentru a fi
siguri ca este preparata la o temperatura adecvata;
- sa nu se foloseasca culoarea carnii (ca de exemplu atunci cand
nu mai este "roz") pentru a considera ca este gatita;
- evitarea consumului de lapte crud sau nepasteurizat sau al altor
produse consumate zilnic;
- sa se spele sau sa se curete produsul inainte de consumare;
- sa se evite contaminarea incrucisata a alimentelor;
- sa se pastreze separat carnea nepreparata de alte produse, de
mancarea gatita si de semipreparate;
- sa se spele minutios pe maini, tabla pentru taiat, tejgheaua,
cutitele si alte ustensile dupa manipularea alimentelor negatite;
- sa se spele pe maini inainte de a lucra cu orice aliment si intre
utilizarea diferitelor tipuri de produse alimentare;
- sa nu se prepare mancarea sau sa nu se toarne apa pentru altii,
de catre persoana cu salmoneloza;
- sa se spele pe maini dupa contactul cu fecale de animale
- deoarece reptilele in mod particular sunt purtatoare de
Salmonella, sa se spele pe maini imediat dupa contactul cu ele;
- de luat in considerare a nu se tine reptilele (inclusiv broastele
testoase) ca si animale de companie, mai ales in prezenta copiilor
.
34.Măsurile antiepidemice în focarul de salmoneloză.
Profilaxia.
Profilaxia nespecifica:
 Asigurarea populaţiei cu apă şi produsele alimentare inofensive
 Pregătirea şi păstrarea produselor alimentare conform
cerinţelor igienice, prelucrarea (tratarea) apei potabile
 Salubrizarea teritoriilor, combaterea insectelor şi rozătoarelor
 Respectarea igienei personale
 Alimentaţia naturală a copiilor
 Promovarea sănătăţii și prevenirea bolilor
Măsuri de prevenţie :
 depistarea precoce (activă și pasivă) şi izolarea bolnavilor (în
caz de suspecţie la salmoneloza) cu aplicarea tratamentului
adecvat;
 ancheta epidemiologică a focarului
 determinarea limitelor focarului;
 colectarea probelor de la pacient, din mediul ambiant şi de la
persoanele care au fost în contact cu bolnavul;
 dezinfecţia terminală sau curentă în focare, dezinfecţia
profilactică;
 efectuarea profilaxiei de urgenţă (conform indicaţiilor
suplimentare);
 supravegherea medicală a persoanelor de contact în focare;
 externarea bolnavilor după examene bacteriologice şi evidenţa
lor;
 externarea din staţionar a copiilor cu salmoneloză confirmate
prin metode microbiologice, instituționalizați în instituții de
educație, instruire și de odihnă, se va efectua după o coprocultură
negativă, efectuată peste două zile de la finalizarea tratamentului
antibacterian;
 copiii cu salmoneloze sau shigelloze trataţi în staţionar sau la
domiciliu, vor fi supravegheaţi de către medicul de familie şi/sau
medicul infecţionist timp de 2 săptămîni după externare sau cu
tratament ambulator și coprocultură negativă;
 în cazul depistării rezultatului pozitiv a coproculturii, copilul
va fi consultat de către infecționist care va decide tratamentul în
continuare după care se vor efectua 2 coproculturi la interval de
2 zile de la finalizarea tratamentului;
 copiii care au suportat shigeloză, salmoneloză, vor fi admiși în
instituții de educație, instruire și de odihnă după o coprocultură
negativă, efectuată la două zile de la finalizarea tratamentului, în
baza certificatului eliberat de către medicul de familie.
Profilaxia specifică – nu se aplică.
35. Hepatitele virale.Hepatita virală A, etiologia,
epidemiologia, clasificarea, perioadele bolii.
Hepatita virala A (HVA) este o boala infectioasa acuta,
provocata de virusul hepatic A, care patrunde în organismul
uman mai frecvent pe cale bucala,manifestîndu-se clinic prin
fenomene de intoxicatie generala, dereglari ale tractului digestiv,
mai cu seama dereglari hepatice, precum si a altor sisteme,
însotite sau nu de aparitia icterului.
Etiologie virusul hepatitei A din familia Picornaviridae. este
rezistent 1h la 60 C, zile-luni în apa
Contaminata este distrus prin fierbere în 5 minute, prin
autoclavare într-un minut, prin clorinare intensa 1-2mg/l, în
30min., de formaldehida 2-4%, UV, glutaraldehida 2%, etanol
70%, în 5 minute.
* Date epidemiologice 1. Sursa de infectie - bolnavii cu forme de
hepatita icterica sau anicterica, contagiosi începând cu 1-2
saptamâni de la infectie, iar în perioada de debut si în cea de
stare, timp de aproximativ 1 saptamâna. - infectatii inaparent,
mai frecvent copii (50-55% din cazuri). 2. Transmiterea, prin
mecanism fecal-oral: - contact cu mâinile murdare sau prin
alimente, apa, obiecte contaminate - prin vectori, pasiv (muste,
gândaci, sobolani) 3. Receptivitate
- generala, mai mare pentru forme inaparente la copii 4.
Imunitate- durabila; peste 80% din persoanele peste 60 de ani au
anticorpi antivirus A. Clasificarea: - Atipice:  anicterică
frustă subclinică, inaparentă  colestatică. - Tipică: 
icterică.
Perioadele bolii.
*Incubatia - variaza între 7 si 50 zile, mai frecvent 15-30 zile.
*Perioada preicterica- În perioada preicterica sa întîlnesc:
sindromul gripal dispepsic, astenovegetativ si
combinat. Durata perioadei preicterice variaza între 2 - 14 zile
(mai frecvent 5 - 7 zile). Aceasta perioada cuprinde
simptomatologia pîna la aparitia icterului.
Tabloul clinic al acestei perioade este destul de polimorf.
Manifestarile generale de tip infectios constau din febra (fara
frisoane) moderata (uneoridiscreta), nesesizata de bolnav, care
dureaza 3-5 zile, uneori poate atinge cifra de 39° si mai mare.
Febra este însotita deseori de dureri musculare, mai rar si de
manifestari catarale respiratorii, care pot domina în tabloul
clinic, realizînd tipul de debut "gripal" al HVA. Perioada icterica
a HVA se începe cu aparitia icterului. Icterul se anunta prin
coloratia treptata în galben a sclerelor, mucoaselor, apoi a
tegumentelor. In cîteva zile icterul se intensifica, fiind variabil de
la subicter la icter moderat. El are un stadiu de crestere în
primele 7 – 10 zile, mentinîndn-se în platou cîteva zile (stadiul
de culminare a bolii), dupa care scade în decurs de alte 7 - 10
zile, odata cu stadiul de declin, în mediu durata icterului este de
2-3 saptamâni. În formele usoare icterul se poate mentine cîteva
zile. Fenomenele de intoxicatie si digestive în stadiile de crestere
a icterului si de culminare a bolii deseori continua, reducînduse
treptat si disparînd în stadiul de declin. Temperatura în aceasta
perioada se normalizeaza. Ficatul este marit aproape la toti
bolnavii cu forme icterice (moderat la adulti, mai accentuat la
copii'), depasind rebordul costal cu 2 - 3 cm, fiind uneori usor
sensibil la presiuni. Hepatomegalia reprezinta un semn pretios
pentru urmarirea evolutiei bolii. Splina este moderat marita la
30% cazuri în HVA.. Perioada de convalescenta se
caracterizeaza prin disparitia completa a icterului, revenirea
ficatului la dimensiuni normale, normalizarea scaunului si
recîstigarea treptata a puterii fizice.
36. Manifestările clinice ale hepatitei virale A, sindroamele
clinice ale perioadei prodromale, semnele perioadei icterice.
Perioada preicterica În perioada preicterica sa întîlnesc:
sindromul gripal dispepsic, astenovegetativ si combinat. Durata
perioadei preicterice variaza între 2 - 14 zile (mai frecvent 5 - 7
zile). Aceasta perioada cuprinde simptomatologia pîna la aparitia
icterului. Tabloul clinic al acestei perioade este destul de
polimorf. Manifestarile generale de tip infectios constau din
febra (fara frisoane) moderata (uneoridiscreta), nesesizata de
bolnav, care dureaza 3-5 zile, uneori poate atinge cifra de 39° si
mai mare. Febra este însotita deseori de dureri musculare, mai
rar si de manifestari catarale respiratorii, care pot domina în
tabloul clinic, realizînd tipul de debut "gripal" al HVA.
Manifestarile neuropsihice în fazaprodromala ale HVA sînt sub
forma de astenie pronuntana, ameteli, cefalee, insomnie etc,
senzatie de o stare grava. Acest sindrom astenovegetativ se
întîlneste mai rar în HVA decît în HVB. Sindromul combinat
(combinarea a mai multor sindroame) al perioadei preicterice a
HVA se determina în 40% din cazurile analizate. Sindromul
artralgic (reumatismal) ca si manifestarile
cutanate, sub forma de eruptii de tip urticarian, scarlatiniform
sau rugeoliform, conform datelor obtinute se întîlnesc destul de
rar. Examinarea obiectiva pune în evidenta o hepatomegalie cu
sensibilitatea usor dureroasa în hipocondrul drept si în
epigastru.nUneori, mai ales la copii, poate fi marita în volum si
splina. La sfîrsitul perioadei preicterice urina devine închisa la
culoare, iar materiile fecale - surii (cenusii). Simptomele
obiective mentionate împreuna cu celensubiective pot da
posibilitate medicului terapeut, pediatrului,nori de alta profesie
de a suspecta HVA în conditii de policlinica. Spre regret, în
prezent, diagnosticarea HVA în perioada preicterica se petrece
rar. Perioada icterica a HVA se începe cu aparitia icterului.
Icterul se anunta prin coloratia treptata în galben a sclerelor,
mucoaselor, apoi a tegumentelor. In cîteva zile icterul se
intensifica, fiind variabil de la subicter la icter moderat. El are un
stadiu de crestere în primele 7 – 10 zile, mentinîndn-se în platou
cîteva zile (stadiul de culminare a bolii), dupa care scade în
decurs de alte 7 - 10 zile, odata cu stadiul de declin, în
mediu durata icterului este de 2-3 saptamâni. În formele usoare
icterul se poate mentine cîteva zile. Fenomenele de intoxicatie si
digestive în stadiile de crestere a icterului si de culminare a bolii
deseori continua, reducînduse treptat si disparînd în stadiul de
declin.Temperatura în aceasta perioada se normalizeaza. Ficatul
este marit aproape la toti bolnavii cu forme icterice (moderat la
adulti, mai accentuat la copii'), depasind rebordul costal cu 2 - 3
cm, fiind uneori usor sensibil la presiuni. Hepatomegalia
reprezinta un semn pretios pentru urmarirea evolutiei bolii.
Splina este moderat marita la 30% cazuri în HVA..
37.Tratamentul și îngrijirea copiilor bolnavi cu hepatită
virală A.Dietoterapia.
Tratament
- Nu exista un tratament specific, ci doar simptomatic
bazat pe administrarea de vitamine si protectoare hepatice.
Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila,
cu o vindecare completa, fara sechele. Regimul zilei Regim
parţial liber în perioada acută a bolii ( se permite a şede în pat, de
mîncat la masă, a se folosi de veceu şi a face baie) F.Medie
-Repaus la pat 5-7 zile, apoi parţial liber F.Grava-Repaus la pat
1,5-2 săptămîni, apoi parţial liber.
-Dieta Masa 5a, 5.
-Terapia de detoxifiere Perorală: apă minerală plată, ceaiuri,
compoturi, sucuri de fructe şi legume servite la temperatura
camerei – de la 1 pînă la 2 litri conform vîrstei Tratamentul
HVA în perioada de convalescenţă
1. Se exclude efort fizic, lecţii de educaţie fizică timp de 3 luni
după externare 2. Dieta № 5 pe parcurs a 3 luni după externare 3.
Vaccinările se permit după normalizarea indicilor biochimici In
caz de evoluţie trenantă sau convalescenţă prelungită: 1.
Hepatoprotectoare 2. Coleretice 3. Multivitamine 4. Fitoterapie
5. Tratamentul balneo-sanatorial, ape minerale.Ingrijirea: In
salon trebuie sa fie liniste, sa se evite zgomotele si alti factori
iritanti. Asistenta va supraveghea la bolnav tranzitul intestinal
zilnic, în caz de constipatii se vor face clisme evacuatoare. In
formele colestatice, insotite de prurit cutanat intensiv, se va
acorda atentie ingrijirii tegumentelor. Se va asigura toaleta
zilnica a pielii si mucoaselor. La bolnavi cu forme severe de
boala se va tine cont de fatigabilitate sporita a vaselor sanguine.
Injectiile se vor face cu precautie, pentru a evita formarea
echimozelor si hemoragiile subcutanate. Bolnavi cu forme
fulminante necesare supraveghere individuala in sectia de terapie
intensiva. DietoterapiaMâncarea este importantă în porții - de 5-
6 ori pe zi; Capacitatea energetică totală (conținutul de calorii) al
tuturor substanțelor primite în timpul zilei nu trebuie să
depășească 2500 kcal; O zi trebuie să consumi cel puțin 80 de
grame de proteine cu alimente, iar proporția dintre proteinele
animale și vegetale va fi de 50 până la 50 (cote egale); Grăsimile
nu pot depăși 76-78 de grame, legumele ar trebui să fie în
majoritate;
Carbohidrati - cantitatea consumului lor este satisfăcută atunci
când sunt ingerate legume, fructe și cereale, dar sunt permise
doar aproximativ 400-450 de grameCantitatea totală de lichid
sub formă de apă, ceai - 8 pahare;
Sare - 8-10 gr; Acidul oxalic, purinele și cantitățile mari de fibre
grosiere trebuie reduse la minimum..
38. Măsurile antiepidemice în focarul de hepatită

A.Profilaxia hepatitelor virale.
MĂSURI ANTIEPIDEMICE ÎN FOCAR - Depistarea timpurie
a bolnavului, izolarea lui şi tratamentul. - Respectarea regimului
sanitaroigienic şi antiepidemic în focar.- Dezinfecţia curentă şi
terminal. - Evidenţa contacţilor. -Supravegherea medicală a
contacţilor o dată în 10 zile la domiciliu, zilnic în instituţiile
preşcolare şi şcolare timp de 35 zile de la ultimul contact cu
bolnavul .- Examenul clinic al contacţilor de către medicul de
familie. -Examinarea de laborator a persoanelor care au fost în
contact cu bolnavul de HVA prevede determinarea fermenţilor
(ALT) şi la indicaţii epidemiologice determinarea markerilor
specifici ai HVA (anti-HAV IgM). Profilaxia specifica
 Imunizarea pe scară largă la moment nu se aplică în RM
 Se aplică în instituţii închise pentru copii conform indicaţiilor
epidemiologice
 Este posibilă vaccinarea individuală contra plată
Profilaxia nespecifica
Masuri fata de caile de transmitere
- se vor lua masuri de dezinfectie continua a obiectelor
bolnavului, lenjeriei, prin caldura sau cu cloramina 2%, a
fecalelor cu var cloros si terminala prin formolizare. - se vor lua
masuri de dezinsectie, deratizare - în caz de epidemii, masuri
speciale de educatie sanitara a populatiei, controlul apei potabile,
evacuarea corespunzatoare a rezidurilor, controlul personalului
care lucreaza în colectivitati de copii, în sectoarele de alimentatie
publica sau de aprovizionare cu apa.
39. Hepatita virală acută B: noțiune, etiologie, surse de infecții,

căi de transmitere, receptivitatea.
Hepatita virala B (HVB) este o boala infectioasa determinata de
virusul
hepatic B, transmis mai frecvent pe cale parenterala,
manifestînau-se clinic prin evolutia variata de la purtatori si
forme usoare pîna la cele grave cu un
potential de trecere în stare cronica. Caile de transmitere: -
percutana: transfuzii sangvine cu sange infectat, prin utilizarea
seringilor si acelor
contaminate, manevre sangerande (la stomatolog) etc. - sexuala:
contact sexual neprotejat cu o persoana purtatoare a AgHBs-
perinatala: de la mama infectata la nou-nascut. Etiologie: Virusul
hepatic B face parte din familia Hepadnaviridae. Cele mai mari
concentraţii ale virusului se găsesc în sînge şi în leziunile
deschise; cu concentraţii moderate existente în spermă, în
secreţiile vaginale şi concentraţii scăzute în salivă. Sursa de
agent patogen în hepatita virală B este atât omul bolnav cu
diferite forme(manifeste,
nemanifeste) de hepatită B acută și cronică cât și purtătorii de Ag
HBs. Contagiozitatea sursei este determinată de activitatea
procesului patologic în ficat și de concentrația antigenului în
sânge.Receptivitatea:generala.
40. Hepatita virală B: tabloul clinic, prognostic, sechele,
complicații.
Hepatita virală B –este o maladie foarte contagioasă ,provocată
de virusul hepatic B,caracterizată prin leziuni predilect hepatice
în contextul unei îmbolnăviri a întregului organism ,manifestată
clinic prin fenomene toxice generale infecțioase,digestive și
hepatice ,însoțită sau nu de icter,cu vindecare și imunitate
specifică durabilă,dar și cu posibilități de evoluție persistentă sau
progresivă către forme cronice, ciroza sau hepatom.
Perioada de incubație durează 45-180 de zile.
Perioada preicterică sau prodromală poate avea o durată de
până la 4 săptămâni ,debut lent,cu următoarele sindroame și
simptome:dispeptic,astenic,artralgic,erupții cutanate sub formă
de urticărie sau purpură,prurit cutanat care se intensifică
noaptea,hepatomegalie,splenomegalie,urină hipercromă și scaun
acolic.
Perioada de stare debutează cu apariție icterului pe sclere și
mucoase,apoi pe tegumente. Odată cu apariția icterului semnele
toxice generale se intensifică .Sunt permanente
anorexia,nauseea,vome repetate, cefalee, oboseală, dureri în
rebordul costal drept. În formele severe apar semne hemoragice
sub formă de peteșii cutanate ,hemoragii
nazale,gingivale,metroragii etc. Manifestările cardiace sunt
prezente în 50-70% ,sub formă de hipotonie
arterială ,bradicardie,atenuarea zgomotelor cardiace,modificări
ale ECG.Ficatul este mărit ,sensibil la palpație proeminează sub
rebordul costal.Frecvent se mărește splina,scade diureza ,urina
devine întunecată,scaunul decolorat.Dereglările hematologice și
biochimice sunt maximal pronunțate.
Perioada de convalescență se caracterizează prin ameliorarea
stării generale,dispariția icterului,restabilirea poftei de
mâncare ,normalizarea culorii urinei și scaunului .Bolnavul poate
prezenta plângeri pe slăbiciuni generale moderate și senzație de
greutate în hipocondrul drept.
Prognostic și sechele
-însănătoșire completă (85-95%) –consecințe (convalescență
prelungită,hepatomegalie,sindromul Jilber,
dischinezie,inflamația căilor biliare) –continuarea procesului
infecțios(trecere în forme trenante ,stare de purtător cronic
asimptomatic-5-8%,hepatită cronică-3-5%) –ciroză hepatică(0,5-
3%)
Complicații
Anemie hemolitică ,anemie aplastică ,sindromul ascitic-
edematos. Cea mai gravă complicație este necroza hepatică
acută,care are un prognostic nefavorabil însoțit de o letalitate
înaltă,se întâlnește în formele fulminante de hepatită virală.
41. Hepatita virală B: principiile de diagnostic, diagnosticul de

laborator.
Diagnosticul se pune în baza datelor investigațiilor de laborator
și instrumentale.Diagnosticul nu prezintă dificultăți în formele
tipice și este mai dificil în formele atipice de boală.
Date clinice:Manifestări
dispeptice,atralgice,astenice,pseudogripale,
icter,hepatomegalie,urină hipercromă, scaun acolic.
Date epidemiologice: contactul cu bolnavi de icter,aflarea în
focare de hepatită virală,contacte profesionale,posibilități de
inoculare parenterală.
Diagnosticul de laborator include testele generale și
specific.Teste generale:-hemograma(leucopenie,
limfocitoză,VSH normal sau scăzut,uneori anemie)-analiza
generală a urinei(prezența pigmenților biliary, urobilinogenului)-
testele sindromului de citoliză,,directe,, ,pun în evidență
sindromul de citoliză în urma căruia în sânge se eliberează o
serie de enzeme.-testele sindromului de citoliză,,indirecte,, și
inflamație mezenchimală(crește bilirubina,gamaglobulina…
albumina ,protrombina și colesterolul scad.)-Testele sindromului
de colestază. Teste specifice: -AgHBs(indică stare de portaj cu
virusul B ,nu întotdeauna infectiv) –
AgHBe,AgHBx,AgHBc,AND polimeraza(indică virusul B în
stare replicative ,infectivitate) –AC anti-HBc IgM(indică infecție
acută sau reinfecție)-AC anti-HBc IgG(infecție persistentă sau
instalarea imunității)-AC anti –HBs(stare de imunitate).
42. Hepatita virală acută B: principiile de tratament, profilaxia.
Tratament:Izolarea bolnavilor cu internare obligatorie în
staționar.Regimul de activitate este limitat(I-III). Bolnavii vor
respecta regimul la pat pe toată perioada acută și repaos relativ în
perioada de convalescență cu reluarea treptată a activității și
limitarea efortului fizic .Dieta indicată-nr.5(echilibrată în
componenți nutritivi ,în funcție de toleranța digestivă și apetitul
bolnavului.Tratamentul nespecific este complex și variat și
constă în terapia de dezintoxicare(lichide în cantități mici ,dar
frecvente;perfuzii i/v cu sol.Glucoză de 5%,sol fiziologică de
0,9% etc.),Vitaminoterapia(vitaminele grupei B,vit
C,Polivitamine,Vicasol-în cazul semnelor
hemoragice).Tratamentul specific constă în administrarea
preparatelor antivirale (preparatele interferonului A),care se
administrează câte 3-5 mln UI de 3 ori pe săptămână timp de trei
luni și mai mult.Se mai utilizează interferonogeni,care
stimulează producerea de interferon.În formele fulminante
tratamentul va include :terapia de
dezintoxicare,corticosteroizi,blocatori de enzime ,corecția
echilibrului acido-bazic și electrolitic,corecția tulburărilor de
coagulare,controlul și tratamentul edemului cerebral,corecția
tulburărilor neuropsihice.Convalescenții se vor supraveghea
peste 1,3,6,12 luni de la externare ,iar în caz de cronicizare –un
timp și mai îndelungat.
Profilaxia specifică se efectuează cu vaccinul ENGERIX-B după
următoarea schemă:0-1-6 luni,câte 0,5 ml (la copii) și 1,0ml(la
adulți).
Profilaxia nespecifică:măsuri față de sursa de infecție:-omul
bolnav trebuie izolat în staționar,tratat și externat conform
criteriilor de externare,-convalescenții și persoanele purtătoare
de germeni se dispensarizează,-purtătorii trebuie depistați și
informați despre potențialul lor de contagiozitate ,-fiecare caz de
boală se declară la CMP,-persoanele purtătoare de virus sunt
înlăturate de la donarea de sânge,țesuturi sau organe. Măsuri
față de căile de transmitere :-supravegherea epidemiologică prin
analize periodice ,-selecționarea riguroasă a donatorilor de sânge
,organe sau țesuturi,-dezinfecția ,prelucrarea presterilizatorie și
sterilizarea corectă a instrumentelor medicale,-respectarea
normelor de protecție a muncii în locurile cu risc sporit de
infectare.Măsuri antiepidemice în focar:-izolarea bolnavului în
staționar,transportarea cu transport sanitar,-declararea nominală
despre fiecare caz de boală la CMP,-anchetarea epidemiologică a
focarului cu depistarea persoanelor contactate,-supravegherea
contacților timp de 180 zile cuv efectuarea testelor specifice,-
dezinfecția curentă și terminală,-dispensarizarea
convalescenților,-educația sanitară a populației din focar.
43. Hepatita virală C: noțiune, etiologie, surse de infecții, căi de
transmitere, receptivitate.
Hepatita virală C –este o maladie foarte contagioasă ,provocată
de virusul hepatic C,caracterizată prin leziuni predilect hepatice
Etiologie:virusul hepatic C
Surse de infecții:bolnavii cu forme acute și cronice de boală,cu
ciroză hepatică C, purtători de germeni
Căi de transmitere:-verticală(în timpul sarcinii,nasterii sau
alaptării),-sexuală(relații sexuale neprotejate cu persoane
infectate),-contact indirect(prin obiecte de uz comul-
ascuțite,înțepătoare),-calea parenterală (instrumente medicale
infectate,lichide și țesuturi biologice)
Receptivitate:generală
44. Hepatita virală C: tabloul clinic, prognostic, complicații.

Hepatita virală C –este o maladie foarte contagioasă ,provocată
de virusul hepatic C,caracterizată prin leziuni predilect hepatice
Perioada de incubație –de la 7 pană la 180 zile.
Perioada preicterică:-durează de la 2-14 zile ,uneori până la 30
de zile.Debut lent,sindrom dispeptic,sindrom astenic,sindrom
artralgic,prurit izolat sau asociat cu alte sindroame,ascensiune
termică în asociere cu alte sindroame,hepatomegalie cu
sensibilitate ușoară, urină hipercromă.
Perioada icterică:-durează 10-60 de zile.Începe odată cu apariția
icterului,care se instalează pe mucoase și tegumente ,intensitatea
variind de la subicter până la icter intens.Urina este intens
hipercromă,ficatul este mărit,semnele extrahepatice sunt puțin
manifeste.Frecvent sunt prezente forme colestatice.
Prognostic și complicații:-vindecare(20%),-cronicizare(în
formele icterice-50%,în formele anicterice-80%). Trecerea HVC
în forme cronice este lentă și depinde și de alți factori(factori
toxici,consumul de alcool).
45. Hepatita virală acută C: principiile de diagnostic,

diagnosticul de laborator.
Principii ale diagnosticului: sunt necesare datele
epidemiologice, clinice, paraclinice, îndeosebi cele serologice.
Diagnosticul de laborator:Bilirubina totală -crescută,Bilirubina
directă (conjugată) -crescută (predomină),Bilirubina indirectă
(neconjugată) -crescută,ALAT -crescută,ASAT -crescută,Proba
cu timol -în normă,Proba la bilirubina conjugată în urină -
pozitivă,ARN VHC -pozitiv (peste 1-2 săptămîni de la
infectare,Anti-VHC IgM -pozitiv.
46. Hepatita virală acută C: principiile de tratament,

profilaxia.Profilaxia hepatitei virale C
Tratament nemedicamentos:
-Evitarea eforturilor fizice excesive
-Alimentație completă și echilibrată, suficientă caloric,
administrate în prize mici, la ore regulate și individualizată în
funcție de preferințe sau restricții dietetice determinate de alte
afecțiuni
-Excluderea băuturilor alcoolice.
Tratament Medicamentos :
Obiective:
- Stoparea sau scăderea replicării virale
- Normalizarea transaminazelor și a histologiei hepatice
- Prevenirea dezvoltării cirozei și a cancerului hepatocelular
Începînd cu anul 2016, 5 preparate medicamentoase de bază în
tratamentul hepatitei cronice virale B la copii (IFN-alpha și 4
NAs: tenofovir, entecavir, adefovir, lamivudină); este terapia de
linia I, cu excepția copiilor cu ciroză decompensată,Se pot utiliza
și preparate :hepatoprotectoare, vitaminoterapie, coleretice
Profilaxie:
-Luând în considerare mecanismul parenteral de infectare cu
HVC (ca si cu HVB), pentru profilaxia nespecifica a acestei
infectii vor fi aplicate metodele de combatere a hepatitei virale B
(metodele de prelucrare sterlizare a
instrumentelor medicale de uz multiplu.
-Dupa cum s-a relevat, riscul de îmbolnavire cu HVC este mai
mare la recipientii, carora li s-a administrat sânge de la donatorii
cu nivelul ALT marit. 30-50% de cazuri cu HVC pot fi evitate
prin testarea donatorilor de sânge la acest indice biochimic si
înlaturarea de la donare a persoanelor cu ALT nivel marit.
- folositi prezervativul la fiecare contact sexual
- purtati manusi atunci cand manipulati sange sau secretii umane,
cum ar fi bandaje, tampoane sau rufarie
- bandajati-va toate ranile deschise
- nu imprumutati periutele de dinti, aparatele de ras, de epilat,
cerceii, forfecutele de manichiura, pedichiura - nu mestecati
bolul alimentar in locul copilului
- nu imprumutati guma de mestecat, deja mestecata -
asigurati-va ca acele folosite pentru injectii, pentru piercing sau
tatuare sunt sterilizate adecvat
- curata-ti zonele murdarite cu sange cu o solutie din o parte
inalbitor si 10 parti apa.
47. Hepatita virală D: noțiune, etiologie, epidemiologie,

receptivitate.
Noțiume Hepatita virală D – infecţie acută sau cronică a
ficatului, la persoanele AgHBs pozitiv sub forma unei coinfecţii
acute, sau sub forma unei suprainfecţii la pacienţii cu hepatită B
cronică.
Etiologia -Hepatita virală D acută este determinată de virusul
hepatic D care a fost descoperit în 1977 de Mario Rizzetto în
nucleul hepatocitelor bolnavilor cu hepatită virală B.
Epidemiologie
-Sursa de infecţie este reprezentată de bolnavii cu HVD acută
sau cronică şi de purtătorii VHD drept care sunt considerate
persoanele cu persistenţa AgHBs şi anti-HVDIgG.
- Transmiterea este similară ca şi în cazul infecţiei cu VHB
(parenterală - prin injectare de droguri i.v., manopere medicale şi
nemedicale, intrafamilial) cu unele particularităţi: calea sexuală
are un rol minor în transmiterea infecţiei cu VHD; pe cale
verticală (maternofetală) infecţia cu VHD se transmite mai rar.
Receptivitatea este generală. În coinfecţia VHB şi VHD sunt
considerate receptive toate persoanele care nu au suportat
hepatita virală B în una dintre formele ei, la care nu sunt
depistaţi următorii markeri ai hepatitei virale B: AgHBs şi anti-
HBIgG. În suprainfecţia VHB şi VHD sunt consideraţi receptivi
bolnavii: cu hepatită cronică virală B; cu portaj cu AgHBs; şi cu
hepatită virală B acută
48. Sindromul convulsiv, cauzele, manifestările
clinice,complicațiile. Convulsiile reprezintă
descărcări electrice paroxistice excesive şi sincrone, datorate
depolarizării neuronilor sistemului nervos central .Crizele
convulsive sunt o formă de manifestare a suferinţei cerebrale.
Convulsii febrile: convulsii ocazionale (accidentale), ce survin la
un copil de la 3 luni pînă la 5 ani, pe fundalul unor pusee de
febră > 38,0ºC, în absenţa oricăror semne de suferinţă cerebrală.
Sunt 3 factori principali care pot fi cauza convulsiilor febrile:
febra, vîrsta şi predispoziţia genetică. Convulsiile febrile se
clasifică în funcţie de evoluţie în: 1) convulsii febrile simple
(benigne); şi 2) convulsii febrile complexe.
Manifestări clinice:
Convulsiile febrile simple:febră, semne de intoxicaţie generală,
criză convulsivă generalizată (tonică, clonică, tonicoclonică) sau
atonică, durata < 15 min., se poate repeta o dată timp de 24 ore,
fără antecedente neurologice anterioare, istoric familial negativ
pentru epilepsie dar posibil pozitiv pentru CF
Convulsiile febrile complexe:febră, semne de intoxicaţie
generală, criză convulsivă focală motorie, sau unilaterală, durata
> 15 min., se poate repeta multiplu timp de 24 ore, antecedente
neurologice anterioare, istoric familial pozitiv pentru epilepsie
idiopatică sau genetică, semne meningiene (rigiditate occipitală,
semn Kernig, semn Brudzinschi, semn Lessaje), afectarea stării
de conştiinţă, complicaţii (status epilepticus, edem cerebral acut)
Cauze:
-hipoxia cerebrală
-.Metabolice
-. Infectioase
-. Structurale sau traumatice
-. Toxice
-. Convulsii febrile
-. Epilepsie -Anomalii cerebrare congenitale
Complicații:
-Traumatism prin cădere sau rănire de obiectele înconjurătoare; -
Aspiraţia de lichid în căile aeriene; - Reacţii adverse din partea
medicamentelor utilizate; - Status epilepticus; -
Edem cerebral acut; -decorticaţie, decerebrare; -Epilepsie; -
Paralizie cerebrală; - Deces.
49. Conduita copilului bolnav cu laringotraheita stenozantă în

viziunea Protocolului clinic naţional şi Programului CIMC.
Laringotraheita acută, stenozantă (crupul) prezintă o evoluţie
alarmantă la copilul mic. În 38-45% din cazuri se declanşează în
paragripă, adenoviroze. Se caracterizează prin tuse lătrătoare,
voce răguşită, dispnee inspiratorie. Profilaxia nespecifică a
IRVA
· Depistare precoce şi activă: epidemiologic şi clinic · Izolare:
5-7 zile ü formele uşoare şi medii - la domiciliu; ü formele grave
şi şi cu complicaţii se spitalizează în secţiile de boli infecţioase
ale spitalelor raionale(municipale) în saloane boxate.
· Aerisirea încăperilor, curăţenia, folosirea lămpilor bactericide.·
Spălarea pe mîini cu apă şi săpun, igiena personală.
· Dezinfecţia veselei bolnavului, jucăriilor. · Supravegherea
persoanelor de contact – 7 zile.
· Eliminarea factorilor nocivi de mediu: fumatul de către părinţi,
aglomeraţia, etc.
· Creşterea calităţii îngrijirii bolnavului. · Măşti din tifon
Datele epidemiologe:
• Contact cu bolnavul cu IRVA cu 5-7 zile pînă la
îmbolnăvire. • Situaţie epidemică cu IRVA în localitate.
• Cazuri de IRVA în instituţia şcolară, preşcolară etc. sau
• Pacient din focar familiar de IRVA
• Sezon al anului.
Manifestări clinice ale Laringotraheitei stenozante:
• Tuse lătrătoare.
• Voce răguşită.
• Dispnee inspiratorie.
• Respiraţie zgomotoasă.
• Insuficienţă respiratorie acută.
• Cianoză, acrocianoză
Scor clinic utilizat în evaluarea severităţii crupului
Manifestarea Punctaj
Coloraţia tegumentelor 0123
În normă
Cenuşie
Cianotică în aer
atmosferic
Cianotică la aport de
oxigen 40%
Pătrunderea aerului în 0123
inspir
În normă
Uşor diminuată
Moderat diminuată
Sever diminuată
Stridor 0123
Absent
Uşor
Moderat Sever
Retracţiile intercostale sau 0 1 2 3
suprasternale
Absente
Uşoare
Moderate
Severe
Nivelul stării de conştienţă 0 1 2
În normă
Agitaţie
Letargie sau obnubilare:
formă uşoară de boală; 0-3
formă moderată de boală; 4-8
forma severă de boală. 9-14
Asistența de urgență:
1.administrarea 1-2 pufuri de salbutamol
2.Administrarea Cloramfenicolului
3.Crearea climei microumede a încăperii
Tratament nemedicamentoos
Regimul zile:Repaus la pat 3-4 zile+ 2 zile după cedarea febrei.
lqiena cavitătții bucale (clátituri cu Sol. bicarbonat de sodiu 2%).
lgiena ochilor (folosind tampon curat şi apā).
Dieta:Alimentația suficientă conform virstei. Sugarii vor fi
aplicați mai frecvent la sîn.Lichide calde de băut în corespundere
cu virsta şi toleranta pacientului (apă minerală sucuri, compot,
ceai, lapte).
Tratamentul medicamentos
Antipireticelanalgezice şi spasmolitice (la febra 38,5°- 39°C)
Paracetamol 500mg10-15 mg/kg doză unică copilor, per os:
1-3 ani 125 mg ( tabletă-3-5 an250 mg (1/2 tabletă )5 an 500mg
(1 tabletă fiecare 6 ore) sau în soluție .litica, 1.m sau i.V.
Metamizol 50% 1 ml cite 0,1 ml/an sau Ibuprofen (200mg)5-10
mg/kg (doza unicaj, per os.
Vitamine-Acid ascorbic 50mg cite 1-2 tablete de 3 ori pe zi 5-
7zile
Picaturi nazale-sol. Nafazolina 0,05%- Cite 1-2 pic. de 3 ori3
Zile
Bronholitice oralel Mucolitice Mucaltin 0,05 de 3 ori/zi, per os
Antitusivelexpectorante (în tusea chinuitoare)
Ambroxol 15 mg/5 ml copiilor in virstä:- 1-2 ani - 2,5 ml- 2-4
ani - 3,7 ml- 4-6 ani - 5 ml- 6-12 ani - 7,5-10 ml de 2 orizi timp
de 7 zile, per os
Antihistaminice (la necesitate)
Cloropiramina tabletă – 25 mg, copilor in virata: 1-12 luni – 2
tabletă: 1-6 ani - 1/3 tabletă: >7 ani - 1/2 tableta de 2-3 ori/zi
timp de 5 zile
50. Enumerați semnele în deshidratarea severă în diaree conform

CIMC. EXAMINAŢI ŞI SESIZATI:
• Observati starea generală.
Copilul:
Este letargic sau fără conştiinţă?
Agitat sau irascibil?
• Are ochii înfundați.
• Propuneți copilului lichid
Copilul:
Nu poate bea sau bea cu dificultate?
Bea cu lăcomie, sete?
Verificați reacția plicei cutanate abdominale.
Plica revine la normal:
Foarte lent (mai mult de 2 secunde)?
Lent?
Două din Deshidra Dacă copilul nu suferă de o

următoarele tare altă maladie severă:
semne: severă Administrati lichid în caz de
. Letargic sau deshidratare severă
fără conştiinţă (Planul C).
• Are ochi SAU
înfundați Dacă copilul suferă de o altă
• Nu poate maladie severă:
bea sau bea Spitalizati URGENT, pe
cu drum spre stationar mama
dificultate trebuie să administreze SRO
• Plica prin înghițituri frecvente.
cutanată Recomandati mamei să
revine la continue alăptarea la sân.
normal foarte Dacă copilul este în vârstă
lent. de 2 ani şi mai mare şi în
localitatea
respectivă există holeră,
administrați un preparat
antibacterian
pentru tratamentul holerei
Două din Deshidra Admninistrați lichide şi

următoarele tare alimente în caz de
semne: moderată deshidratare moderată
• Agitat sau (Planul B).
irascibil? Dacă copilul suferă de o altă
. Are ochii maladie severă:
înfundați. Spitalizați URGENT, pe
• Bea cu drum spre stationar mama
lăcomie, sete trebuie să administreze SRO
. Plica prin înghițituri frecvente,
cutanată Recomandați mamei să
revine la continue alăpturea la sân.
normal lent. Explicați mamei, când să
revină imediat.
Vizita repetată - peste 2
zile, în lipsa ameliorării.
Semne Deshidra Administrați lichide și

insuficiente tare alimente - tratamentul
pentru negativă diareei la
doniciliu (Planul A).
51. Explicati mamei, când să
Particularitățil revină imediat.
e îngrijirii și Vizita repetată - peste 5
tratamentului zile, în lipsa ameliorării.
copiilor în
infecțiile
clasificarea ca
deshidratare
moderată sau
severă.
intestinale.
- regim dietetic conform vârstei
- aplicarea cât mai des la sân a sugarilor alimentați natural
- este recomandat dieta BRAT (B- banana, R- orez , A – măr, T-
pesmeți)
- dieta hipoalergică, formule adaptate hidrolizate
- administrarea lichidelor suplimentare între mese
-de evitat suturile de fructe și băuturile sportive care conțin mult
zahăr și cantități insuficiente de electroliți
- alimentele se administrează în volum mai mic, mai des, pentru
a reduce riscul de vărsături
- corejarea pierderilor hidro-electrolitice
- supliment de vitamine și minerale
- etiologie conform patologiei de bază
Supravegherea medical la domiciliu:
- Supravegherea medical va dura 5-7 zile de la debutul bolii:
*măsurarea temperaturii 2 ori pe zi
*urmărirea scaunelor
*dacă diareea va dura mai mult de 14 zile- spitalizare
* apariția complicațiilor va indica spitalizarea
*izolarea la domiciliu a pacientului va dura pina la disparitia
semnelor clinice
*va reveni imediat la lucrătorul medical, dacă :
- starea copilului se agravează
- nu poate bea sau suge piept
- apare febra
- vome repetate
- apar scaune cu sânge
52. Conduita copilului bolnav cu diaree în viziunea CIMC și

PCN.
DESHIDRATARE SEVERĂ
Dacă copilul prezintă două din următoarele semne:
- letargic sau fără conștiință
- are ochii înfundți
- nu poate bea sau ea cu dificultate
- plica cutanată revine la normal foarte lent
- dacă copilul nu suferă de o altă maladie severă i se va
administra lichid în caz de deshidratare severă (Planul C) sau
Dacă copilul suferă de o altă maladie severă: - se va spitaliza
URGENT, pe drum spre staționar mama trebuie să administreze
SRO prin înghițituri frecvente. Se va recomanda mamei să
continue alăptarea la sân.
- dacă copilul este în vârstă de 2 ani și mai mare și în localitate
respectivă există holera, administrați un preparat antibacterian
pentru tratamentul holerei.
DESHIDRATARE MODERATĂ:
Dacă copilul prezintă 2 sau mai multe semne:
- agitat sau irascibil
- are ochii înfindați
- bea cu lăcomie, sete
- plica cutanată revine la normal lent
- administrați lichide și alimente în caz de deshidratare moderată
(Planul B)
- dacă copilul suferă de o altă maladie severă: se va spitaliza
URGENT, pe drum spre staționar mama trebuie să administreze
SRO prin înghițituri frecvente. Recomandați mamei să conținue
alăptarea la sân.
- explicați mamei, când să revină imediat
- vizita repetată – peste 2 zile, în lipsa ameliorării.
DESHIDRATARE- NEGATIV:
Semne insuficiente pentru clasificarea cu deshidratare moderată
sau severă
- administrați lichide și alimente-tratamnetul diareei la domiciliu
(Planul A)
-explicați mamei, când să revină
- vizita repetată – peste 5 zile, în lipsa ameliorării.
53. Semnele de pericol pentru viața copilului în viziunea CIMC.

Se vor verifica prezența semnelor generale de pericol.
1. Poate copilul bea sau suge?
2.Vomită după fiecare hrană sau băutură?
3.A avut copilul convulsii?
4. Se va examina, dacă copilul este letargic sau făă conștiință
5. Prezintă copilul convulsii la moment.
Dacă copilul prezintă orice semn de pericol necesită o atenție
IMEDIATĂ, se va finisa examinarea și tratamentul
prespitalicesc pentru a nu reține spitalizarea.
Dacă copilul are convulsii acum, se va asigura permeabilitatea
căilor respiratorii și se va trata copilul cu diazepam. Apoi urgent
se va aprecia, clasifica și realiza tratamentul necesar
prespitalicesc Și se ca spitaliza IMEDIAT.
54. Planul A în tratarea diareii la domiciliu conform CIMC.
Se va consulta mama privitor la cele 3 reguli de tratament la
domiciliu:
1.Oferiți lichide suplimentare(atât cât copilul va bea)
*Se va spune mamei ca: - să alăpteze cât mai des și mai
îndelungat la orice priză,
- dacă copilul este alimentat exclusiv la sân se va administra
SRO sau apă curate ca adaos la laptele matern,
- dacă copilul nu este alimentat exclusive la sân, administrați
unul sau câteva din următoarele tipuri de lichide: soluție SRO,
lichide ce au la bază produse alimentare sau apă curate.
*Este deosebit de important de a administra SRO la domiciliu
atunic, când:
- copilul a primit tratament conform planului B sau C în timpul
vizitei curente,
- dacă nu poate reveni cu copilșul la ambulatoriu în cazul în care
diareea se accentuează.
Se va instrui mama cum să dizolve și să administreze SRO
copilului.
Se va arăta mamei cât lichid trebuie administrat în calitate de
suplimente la cantitatea obișnuiă: până la 2 ani = 50-100 ml după
fiecare scaun lichid
2 ani și mai mult = 100-200 ml după fiecare scaun lichid
Lichidele se vor administra cu înghițituri mici și frecvente;
Dacă apare voma, se așteaptă 10 minute, după care se continua,
dar mai lent;
Se va continua administrarea lichidelor suplimentare până la
încetarea diareei.
2.Continuați alimentația
3.Revenirea la medic
55. Planul B în tratarea deshidratării moderate conform CIMC.

Se va administra cantitatea recomandată de SRO timp de 4 ore.
Întâi de toate se va determina cantitatea de SRO care trebuie
administrată în primele 4 ore:
- până la 4 luni, <6 kg = 200-400 ml;
- de la 4 luni pina la 12 luni, 6-10 kg = 400-700ml;
- de la 12 luni pina la 2 ani, 10-12kg = 700-900 ml;
- de la 2 ani pina la 5 ani, 12-19kg = 900-1400 ml.
Utilizați vârsta copilului doar atunci, când nu este cunoscută
greutatea lui. Contitatea aproximativă de SRO mai poate fi
calculată prin înmulțirea greutății copilului în kg la 75.
Dacă copilul dorește să bea mai multă SRO decât este arătat în
table, atunic dați-I mai multă SRO. Copiilor mai mici de 6 luni,
care nu se află la alimentație naturală, dați 100-200 ml apă curată
pentru aceeași perioadă de timp.
Demonstrați mamei modul de administrare a SRO copilului.
A administra lichide din cană prin înghițituri mici frecvente
Dacă la copil a apărut voma, să aștepte 10 minute. Apoi să
continue, dar mai lent.
Să continue alăptarea la solicitarea copilului.
Peste 4 ore: - se va aprecia repetat starea și clasificarea gradului
de deshidratare;
- se va alege un plan potrivit pentru continuarea tratamentului;
- începeți alimentarea copilului în ambulatoriu.
Dacă mama trebuie să părăsească ambulatoriul până la sfârșitul
tratamentului:
- demonstrați-i modul de pregătire a soluției SRO la domiciliu
- arătați-i câtă soluție de SRO trebuie de administrat copilului
pentru a termina cursul de tratament de 4 ore la domiciliu
- Explicați mamei cele 3 reguli de tratament la domiciliu:
1. Oferiți lichide suplimetare
2.Continuați alimentația
3. Să știți când să reveniți la timp cu copilul.

Pediatrie Teorie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pediatrie Teorie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Mononucleoza infecțioasă: noțiune, etiologia, surse de

*Masuri antiepidemice in focar:

Se evidențiază 4 perioade clinice ale bolii

Criteriile de spitalizare a pacienţilor cu oreion  Afecţiuni

Semne clinice: Starea generala-copilul nu sufera

Semne Rujeola Rubeola

*Măsurile antiepidemice în focar (personae de contact):

*Perioada de incubație 1-10 zile, în mediu 2-7 zile.

A/M DE URGENȚĂ în formele grave de scarlatină:

38. Măsurile antiepidemice în focarul de hepatită

39. Hepatita virală acută B: noțiune, etiologie, surse de infecții,

41. Hepatita virală B: principiile de diagnostic, diagnosticul de

44. Hepatita virală C: tabloul clinic, prognostic, complicații.

45. Hepatita virală acută C: principiile de diagnostic,

46. Hepatita virală acută C: principiile de tratament,

47. Hepatita virală D: noțiune, etiologie, epidemiologie,

49. Conduita copilului bolnav cu laringotraheita stenozantă în

50. Enumerați semnele în deshidratarea severă în diaree conform

Două din Deshidra Dacă copilul nu suferă de o

Două din Deshidra Admninistrați lichide şi

Semne Deshidra Administrați lichide și

52. Conduita copilului bolnav cu diaree în viziunea CIMC și

53. Semnele de pericol pentru viața copilului în viziunea CIMC.

55. Planul B în tratarea deshidratării moderate conform CIMC.

S-ar putea să vă placă și