ITALIA

Italia este un stat suveran european, situat în cea mai mare parte
pe Peninsula Italică și cuprinzând și câteva insule la Marea
Mediterană, cele mai importante fiind Sicilia și Sardinia. Se
învecinează cu Franța la nord-vest, Elveția și Austria la nord și
Slovenia la nord-est. De asemenea, înconjoară două enclave
independente: San Marino și Vatican, și are și o exclavă înconjurată
de Elveția numită Campione d'Italia.Capitala Italiei este Roma.
Italia constă în principal dintr-o peninsulă (poreclă Stivale-cizma)
care se extinde în Marea Mediterană, unde împreună cu două mari
insule, Sicilia și Sardinia (Sardegna), creează diferite compartimente
ale mărilor: Marea Adriatică la nord-est, Marea Ionică la sud-est, Marea Tireniană la sud-vest și
în final Marea Ligurică la nord-vest.

Terenurile agricole au un rol important în tiparele de exploatare a terenurilor în UE. Împreună,

pajiștile și terenurile cultivate reprezintă 39 % din suprafața ocupată de terenuri a Europei.
Sectorul agricol este un utilizator major de resurse naturale și se află într-o relație complexă cu
mediul. Următoarele date reflectă performanța și impactul sectorului agricol în UE:

În 2015, aproximativ 94 % din emisiile de amoniac din Europa au provenit din agricultură, în
principal din activități precum depozitarea îngrășămintelor organice naturale, împrăștierea
gunoiului de grajd lichid și utilizarea de îngrășăminte anorganice pe bază de azot.
Emisiile de CO2 provenite din solurile de turbă drenate în scopuri agricole se ridică la 100,5 Mt
CO2 pe an, iar în cazul solurilor drenate pentru silvicultură – la 67,6 Mt CO2. Cu un total de 173
Mt emisii de CO2 provenite din solurile drenate, UE este al doilea mare generator de emisii de
CO2 provenite din turbării (după Indonezia).
Prin utilizarea sistemelor de irigații, agricultura exercită o presiune majoră asupra resurselor de
apă regenerabile. În unele anotimpuri, în acest sector se consumă peste 50 % din volumul de
apă folosit în Europa.
Agricultura este una dintre principalele surse de nitrați în apele de suprafață și subterane. În
mai multe regiuni din Europa, adesea cele în care se practică agricultura intensivă,
concentrațiile de nitrați sunt în continuare prea ridicate.
Aproximativ 9 % din terenurile agricole se află în situri Natura 2000 – rețeaua UE de arii
naturale protejate.
Deși deține 7% din populația activă și doar 3% din PIB, rămâne un sector important al
economiei. Italia este unul dintre marii producători europeni de cereale și cel mai mare
producător de legume și fructe. Italienii sunt cultivatori, în special, de porumb, dar și de grâu și
de orez, toate trei fiind cultivate în Câmpia Padului. Este cel mai important producător
european de orez, cu cele 14 milioane de tone anual, producția fiind reprezentativă și pe plan
mondial.

Deține locul 3 la fructe, îndeosebi, mere, pere și nectarine și locul la 6-7 la citrice, obținute în
Ins. Sicilia, în partea sudică a Pen. Italice și în Calabria.
Vița-de-vie crește până și la poalele Alpilor. Podgoriile de tip industrial sunt caracteristice
pentru Apulia. Vinul provenit din aceasta zona reflecta modul de cultura, fiind mai alcoolizat,
mai sec si mai puțin aromat.
Italia deține supremația pe glob la măsline (2/5 din producția mondiala). Cele mai întinse
plantații de măslini sunt situate in Apulia, măslinul fiind absent numai in Nord
Creșterea vitelor nu este dezvoltată pe măsura posibilităților oferite de natură și nici pe
măsura necesităților de consum ale populației. Bovinele sunt crescute în ferme de tip industrial
din Câmpia Padului și din Alpi. In Italia Peninsulara domina creșterea oilor și caprelor. Italia
importă din ce în ce mai multă carne și produse lactate.
Poziția geografică a Italiei a favorizat pescuitul, peștele fiind folosit în consumul direct sau în
industria alimentară.
Cu toate acestea, agricultura rămâne deficitară. Ca și industria, agricultura este mai slab
dezvoltata în Sud.
Un rol important în economie îl joacă comerțul și turismul (anula între 30-60 milioane turiști
și circa 3 miliarde $ încasări).