„ Când pădurarul a adus-o din codru, era un pui mic şi fricos.

Cu ochii
mari şi umezi se uita la toţi din casă, gata să fugă.Dar, cu vremea, s-a
îmblânzit. A înţeles că nimeni nu-i voia răul. A început să bea singură
lapte. Ziua stătea ascunsă în tufisuri, iar seara răspundea la chemarea
noastră.
Fiindcă fugea atât de sprinten, tata i-a spus "Năluca". Iar la numele
de Năluca, răspundea.
Toate animalele din curte, câini, pasări şi pisici erau acum neglijate
de noi. Aveam grijă doar ea. Aşa a crescut în mijlocul nostru.Uneori era
tristă, mirosea aerul codrului, ochii ei erau umezi, păşea încet, cu botul în
pământ.
Într-o seară, când cineva a lăsat poarta deschisă, Năluca a fugit. A
doua zi locul ei era gol. .În zadar am căutat-o toţi în grădină, Năluca a
plecat pentru totdeauna.
Aseară, mă întorceam cu tata de la prisaca din pădure, pe o ploaie
măruntă. Deodată, în faţa noastră, a apărut o căprioară. Era Năluca. Am
chemat-o la mine. S-a apropiat de mine. Am vrut s-o mângâi, dar în acel
moment s-a uitat la mine, apoi, la codru.
Se răsuci scurt, pe picioarele subţiri, şi fugi spre pădure.”

Observaţi: Substantivele sunt nearticulate în prima coloană, iar îar în coloana a doua şi a treia
primesc articol( marcat prin culoare)