VIAŢA TA ÎN 65 DE MINUTE

ALBERT ESPINOSA

Traducere de Luminiţa Voina-Răuţ

Personaje

LLUC

CRISTINA

FRANCISCO

CARMEN

IGNACIO

CAROLINA

1
 Pe scenă apare Lluc, de 27 de ani, un tânăr destul de atrăgător. Priveşte

publicul şi spune un monolog. Lumină centrată pe Lluc.

În centrul scenei se află un modul, care se va transforma în toate decorurile

de care avem nevoie.

LLUC

Duminica aia era o duminică ca atâtea altele. De regulă, duminicile nu-s

niciodată prea grozave. Mă întâlneam cu nişte colegi, mergeam la câte un film,

nimic deosebit. Însufleţeam doar o zi moartă. Dar duminica aia a fost deosebită...

1. TEREN VIRAN

Decorul: Modulul devine un zid care mărgineşte terenul viran.

Se aprind luminile pe scenă. Francisco, un tânăr de aceeaşi vârstă cu Lluc, stă

cocoţat pe modul, cu un ziar în mână.

Francisco

Hei! Ce naşpa! Uite: (citeşte) „Albert Castillo”. A murit la Barcelona, la vârsta de 27

de ani. Prietenii şi familia anunţă amicii şi cunoscuţii. Slujba de înmormântare va

avea loc astăzi, în capela Las Corts.

Lluc

Cine e? Îl ştii?

2
Francisco

Măi să fie, ne-a fost coleg de şcoală!

Lluc

Castillo al nostru? „Tillo”?

Francisco

Păi îl chema Albert!

Lluc se uită în ziar, apoi i-l dă imediat înapoi lui Francisco.

Lluc

Dar „Tillo” se numea Jordi!

Francisco

Ăla era frate-su, care era cu doi ani mai mare ca noi.

Lluc

Crezi? (Se gândeşte) A, da, ăla care juca bine fotbal, era un adevărat fenomen. Am

jucat odată împotriva lui.

Francisco

A, da?

Lluc

Da, da. Le lipsea un jucător şi m-au întrebat dacă vreau să intru pe teren. Am făcut pe

portarul, contra seniorilor.

Francisco

Măi să fie, habar n-aveam! Cred că ţi-au dat ăia la goluri de te-au înnebunit...

3
Lluc

Da’ de unde, am apărat totul! Aia a fost clipa mea de glorie în liceu. Ţin minte de

parcă ar fi fost azi, am apărat totul, amice! Au şutat golgeteri, au tras cu forţă, dar n-

au dat nici un gol!!

Francisco

Da, e adevărat, erai al naibii de bun ca portar.

Lluc

Dacă-ţi zic c-am apărat totul!!!

Francisco

Eu am băgat un gol, într-un campionat desfăşurat între licee.

Lluc

Nu ştiam.

Francisco

Da, da. Juca şi Tillo (tăcere): mortul.

Lluc

Fir-ar să fie, nu-i mai spune aşa! Poate că nici nu-i el.

Tac amândoi.

Lluc

Tu crezi că-i el?

Francisco

Da.

4
Lluc ia ziarul din mâna lui Francisco şi citeşte încă o dată, mai atent.

Lluc

Dacă e el, poate c-ar trebui să mergem. El a venit la înmormântarea lui taică-meu.

Francisco

Mă rog, asta nu se pune. Am fost cu toţii, ne-au obligat la şcoală.

Lluc

(Nu-i vine să creadă) Ce spui tu acolo?

Francisco

Da, nu ştiai?

Lluc

Drace, fireşte că nu ştiam!

Francisco

Păi da, m-a chemat proful şi mi-a zis că trebuie să mergem.

Lluc

Şi v-a chemat pe toţi?

Francisco

Da...

Lluc

Unul câte unul?

Francisco

Da...

5
Lluc

(Cade pe gânduri) Maza n-a fost.

Francisco

Maza n-a fost, fiindcă el a lipsit de la şcoală. Pur şi simplu n-a aflat.

Lluc

Măi să fie...

Mai apare un tânăr, Ignacio. E de aceeaşi vârstă cu ceilalţi doi. Vine agale, e

foarte calm.

Ignacio

Bună, îmi pare rău c-am întârziat, dar ştiţi... (Căutând scuze) Era un trafic înfiorător...

Şi pe urmă a trebuit să trec pe la birou ca să termin un proiect...

Lluc

Şi pe urmă?

Ignacio

Pe urmă m-a oprit poliţia...

Lluc/ Francisco

Da... Da...Ca să vezi...

Cei doi se amuză pe seama lui

6
Ignacio

Ei bine da, am adormit. Voi nu dormiţi niciodată? Ce, voi aţi ajuns la timp?

Francisco

Da, bineînţeles.

Lluc

Se pare c-a murit un coleg de clasă.

Lluc îi dă ziarul lui Ignacio şi acesta îl citeşte.

Ignacio

Ce zice?

Lluc

Cum ce zice? Tu nu vezi nimic?

Francisco

Ba da, dar tu n-ai mai citit un necrolog?

Ignacio

A învăţat cu tine la seminar?

Francisco

Ăla nu era un seminar, era o şcoală de iezuiţi.

Ignacio

(Arătând spre un necrolog) La ăsta te referi, al lui Albert Castillo?

Lluc

Da, e „Tillo”.

7
Ignacio

(Interesat) De ce „Tillo”?

Lluc

Era o prescurtare, de la Castillo i se zicea „Tillo”.

Francisco

Da’ de unde, nu de-acolo îi venea numele. Porecla îi venea de la „Toppoggigio”,

şoarecele ăla de la televizor, de la Toppoggigio i-a zis Toggio, pe urmă Tigggio şi în

sfârşit „Tillo”.

Ignacio

Doamne, dar ce răi eraţi! În fine, mie îmi ziceau la şcoală... (îşi dă seama că e gata să

spună cum şi se opreşte la timp)

Francisco

Cum?

Ignacio

Ei... (îşi dă seama c-a făcut o gafă) Nu, nimic, nimic...

Lluc

Hai, spune...

Francisco

Zi...

Lluc

Spune odată...!!!

Francisco

Spune-ne...!!!

8
Ignacio

Bine, vă zic, dar pe urmă să nu vi-o luaţi în cap! (Tăcere) Pistolet...

Cei doi pufnesc în râs.

Francisco

Dar de ce? O aveai aşa de mică...

Ignacio

Nu, fiindcă trei ani la rând m-am dus la şcoală deghizat în cowboy, la carnaval.

(Priveşte necrologul şi schimbă subiectul). E fain designul necrologului, îmi place

tare mult.

Francisco

Da, da, e OK... Lluc zice că poate ar trebui să mergem la înmormântare.

Ignacio

A, era prietenul vostru?

Francisco

Mă rog, eu am câştigat un meci cu el, un meci între licee.

Ignacio

Păi atunci chiar că trebuie să mergem, precis că-s mulţi colegi, de la ambele licee.

Francisco

Mă rog şi o dată, într-o zi... (tăcere)

Lluc

Într-o zi, ce?

9
Francisco

Într-o zi...nimic.

Ignacio

Of, începi o frază şi o laşi aşa... Într-o zi, ce?

Francisco

Mi-e nu ştiu cum să vă zic acum.

Încep să-l înghiontească, enervându-l la culme. Nu-l lasă deloc în pace.

Lluc / Ignacio

Hai, dă-i drumul, spune o dată!!!

Francisco

Păi... Ne-am dus la un coleg acasă, am văzut un film porno şi ne-am făcut laba.

Lluc

Reciproc?

Francisco

Pe dracu’, bineînţeles că nu.

Ignacio

Şi a fost bine?

Lluc

Da.

Francisco

Crezi?

10
Lluc

Da, lui José îi plăcea.

Francisco

Lui José îi place orice tip.

Ignacio şi Lluc râd.

Ignacio

În fine, ia să vedem, deci ţi-ai făcut laba cu el. Acu’ băiete, chiar că trebuie să

mergem la înmormântare, fiindcă voi doi aţi avut o relaţie.

Francisco sare de pe zid.

Francisco

Foarte amuzant, ce să spun! Dar e ciudat, am făcut laba cu el şi acum e mort.

Ignacio

Mă rog, n-aş zice ciudat, mai degrabă: cauză-consecinţă.

Lluc

În fine, haideţi să mergem la capelă.

Francisco

Nu.

Ignacio

Chiar vrei să mergi, Lluc?

11
Lluc

Da.

Francisco

Nu.

Lluc

Ba da.

Francisco

Nu!!

Luminile sunt centrate pe monolog. Francisco şi Ignacio amuţesc.

12
 LLUC

Am luat maşina mea. Am luat maşina mea, fiindcă ador să conduc,

îmi place să pun muzică şi să iau curbele strâns. Când vorbesc aşa, ştiu că

par o reclamă de maşini şi încă una proastă. Am parcat lângă intrare,

aproape că nu era nimeni... Am intrat tăcuţi, respectuoşi...

2. ÎNMORMÂNTAREA

Au ajuns tustrei la capelă şi privesc o listă. Parcă n-ar fi nimeni în jur. (Sunt la

marginea scenei, privesc un panou imaginar).

Ignacio

E la numărul 3.

Tăcere.

Francisco

Drace, aici e o tăcere mormântală.

Pufnesc în râs.

13
Ignacio

Mă rog, adevărul e că-i o tăcere de-ţi vine să mori, nu alta.

Râd iar.

Francisco

Măi, să nu exagerăm! Şi dacă nu-i el, ce ne facem?

Lluc

Dacă nu-i el, ne prezentăm condoleanţele şi ne cărăm. Nişte condoleanţe în plus nu

strică niciodată.

Râd de prostia pe care au spus-o. Sunt nervoşi.

Francisco

Acum, pe bune, tu i-ai cunoscut părinţii?

Lluc

Am cunoscut-o odată pe maică-sa. Am fost într-o zi la Albert acasă, să-l ajut la ceva,

iar ea mi-a scos un dinte care mi se mişca.

Ignacio

Ce informaţie preţioasă! Precis o s-o recunoaştem.

Francisco

14
 Şi te-a excitat?

Lluc

Aveam 8 ani.

Ignacio

Te-a excitat un pic, nu-i aşa?

Lluc

Adevărul e că mi s-a făcut frică, mi-a fost frică de maică-sa.

Apare o fată, Carmen, de aceeaşi vârstă cu băieţii; e îmbrăcată ca pentru

înmormântare şi se uită pe listă. Pe urmă îl priveşte pe Lluc şi e din cale afară de

surprinsă.

Carmen

Lluc?

Lluc

Carmen?

Se pupă zgomotos.

Carmen

De cât timp?

Lluc

Păi de cel puţin doi ani, nu-i aşa?

15
 Carmen

(Serioasă) De trei ani. (Zâmbeşte) Ce faci aici?

Lluc

(Serios) Ne-a murit cineva.

Carmen

(Emoţionată) Of, of, of, o fi acelaşi mort! Cu ce literă începe?

Lluc

Ce?

Carmen

Cu ce literă începe numele lui?

Lluc

Cu „A”.

Carmen

(Emoţionată) Albert Castillo???

Lluc

Da.

Carmen

Formidabil, ce mică e lumea! Ce mititică! A fost iubitul meu! După ce m-ai părăsit

tu, am început să ies cu el. Ce tare-i treaba, tare de tot! Tu de unde-l cunoşti?

Lluc

Am fost la aceeaşi şcoală.

Carmen

Ce tare, nu-mi vine să cred! Şi îl cunosc şi amicii tăi...

16
 Lluc

Da, colegul meu şi cu Albert au făcut.... (se gândeşte, nu ştie ce să zică) un

campionat împreună.

Carmen

Ce mică e lumea! Sunt Carmen, fosta iubită a lui Albert şi a lui Lluc.

Francisco

Eu sunt Francisco, amicul lui Lluc şi al lui Albert

Ignacio

Iar eu Ignacio, prietenul ăstuia şi-al ăstuia şi al multor altora, dar nu l-am cunoscut

niciodată pe Albert.

Carmen

Nu? Păcat, era un om extraordinar.

Pupături şi tăcere.

Carmen

L-aţi văzut?

Lluc

Nu.

Carmen

Se pare că-i OK.

Lluc

Ce bine.

17
 Carmen

Tu ai pe cineva?

Prietenii îşi dau seama că e o întrebare personală şi se retrag discret.

Lluc

Nu.

Carmen

Mi-ai primit scrisoarea?

Lluc

Da.

Carmen

Eu n-am primit-o pe a ta.

Lluc

Eu nu ţi-am scris niciuna.

Carmen

Nu-i nimic. Eu intru înăuntru. Mi-a făcut multă plăcere să te văd, Lluc.

După plecarea ei, prietenii se duc la Lluc: vor să afle cine era fata respectivă.

Francisco

Tu ai ieşit cu gagica asta?

Ignacio

18
 Tipa e foarte tare, nu-i aşa, Lluc?

Fata se întoarce şi ei se retrag iar. Carmen deschide geanta şi scoate din ea o poză.

Carmen

Ţine. (Îi dă o poză cu ei doi, când erau iubiţi). Nu ştiu de ce o aveam în geantă, nu

voiam s-o rup. Poţi s-o păstrezi. Ia-o. E de când am fost împreună la plajă, ne-a făcut-o

neamţul ăla. Ia-o!!

Lluc o ia.

Lluc

Eşti foarte frumoasă.

Carmen

Şi tu arăţi foarte bine.

Tăcere. Cei doi se privesc. Carmen se emoţionează puţin.

Carmen

Maică-ta e bine?

Lluc

Da, foarte bine. Pictează mult.

Carmen

Transmite-i salutări din partea mea.

19
 Lluc

Ţie ţi-a trecut umărul?

Carmen

Da, mi-a trecut de tot. Vrei să păstrezi poza?

Lluc

Nu. Ai grijă de tine.

Carmen

Şi tu la fel.

Carmen dispare iar înăuntru. Francisco şi Ignacio se apropie de Lluc.

Lluc

Ce tare!

Ignacio

Nu, tare e că el şi-a băgat-o unde ţi-o băgaseşi tu mai întâi. (Privindu-l pe

Francisco) Treaba asta e mai babană decât laba ta.

Francisco

Doamne, ce porc!

Lluc se uită la fotografia celui mort, parcă n-ar mai vrea să meargă.

Lluc

Poate că nu-i el.

20
 Francisco

Acum nu mai e el. Mă laşi?

Ignacio se uită pe listă.

Ignacio

Te şi sperii, sunt vreo cinci Ignacio.

Francisco

Stai liniştit, că-s o mulţime de Ignacio.

Lluc

(Râde) Când a murit taică-meu, mai era cineva care se numea la fel ca el; avea

acelaşi nume şi acelaşi prenume. A fost oribil, una-două se încurcau. Erau unii care ziceau:

arată bine la faţă, niciodată n-a arătat aşa de bine. Şi fireşte, că se greşiseră mortul.

Francisco

Ce cretini!

Ignacio

Da, să greşeşti... Trebuie să fii cretin ca să greşeşti înmormântarea.

Tăcere. Se privesc unii pe alţii.

Francisco

Ne cărăm?

Ignacio

21
 Da, eu cred c-ar fi cel mai bine.

Lluc

Da, cred că da.

Amuţesc. Tăcere şi iar lumină de monolog.

22
LLUC

Dar n-am plecat; parcă ne reţinea ceva; nu ştiu dacă era sminteală sau pur şi simplu

curiozitate. În biserică ne-am aşezat în ultima bancă. Încercam să nu atragem atenţia,

să trecem cât mai neobservaţi cu putinţă...

3. BISERICA

Din modul sunt coborâte trei scaune; modulul devine o banchetă de biserică. Cei

trei băieţi se ridică şi se aşază de trei ori. Ţin în mână ferparul.

Francisco

(Ultima oară când se ridică) Deja e a opta oară că ne ridică în picioare.

Ignacio

(Privind ferparul) E foarte frumos designul ferparului ăsta.

Se aşază.

Francisco

Ai o obsesie. Ai putea să nu te mai gândeşti atât la munca ta.

Ignacio

23
Ideea e că-i tare greu să combini un crucifix cu o rugăciune. Trebuie să ai un gust haios-

funebru. O să-l iau luni la birou.

Francisco

O să faci furori cu el.

Ignacio

Asta şi vreau.

Se ridică cu toţii.

Lluc

(Privind ferparul) Nu ne lămureşte cu nimic. La taică-meu trecuseră cel puţin numele

fraţilor şi al copiilor...

Ignacio

Noi am făcut odată un ferpar al unui unchi, pe care-l chema Rubén şi l-am scris invers:

Benur.

Lluc

Aţi recunoscut pe careva?

Se uită toţi trei primprejur.

Francisco

Nu ştiu; ăla din rândul trei parcă ar fi băiatul ăla care a repetat clasa.

Lluc

24
A, ştiu la cine te referi, corigentul ăla.

Francisco

Da, dar nu-mi aduc aminte cum îl chema; ar putea fi el.

Se aşază cu toţii.

Lluc

Era prieten cu Castillo?

Francisco

De unde să ştiu eu? Cred că se numea Castejón.

Lluc

Da, cred că da. Dar ar fi bizar ca singurul care a venit la înmormântarea lui să fie tocmai

băiatul care a repetat clasa.

Francisco

De ce zici asta? Fiindcă nu-l prea ducea mintea, ca să fie la curent cu treaba asta...

Lluc

Nu, omule, fiindcă mă miră, mă miră pentru că...

Ignacio

Lăudat fie numele tău...

Cei doi amuţesc.

Ignacio

25
Lăudat fie numele tău, Doamne.

Cei trei se ridică.

Francisco

Fosta ta gagică e în primul rând.

Lluc

Da, am văzut-o.

Ignacio

Cred că e ceva „mai mult” decât o fostă.

Francisco

E tipa care boceşte cel mai mult, la fel ca tinerica aia cu ochelari albaştri.

Ignacio

Şi ca „bătrâioara” asta de aici, din faţa noastră.

Lluc

Dar tu ce faci, un concurs?

Ignacio / Francisco

Nu.

Lluc

Fiindcă ţin să-ţi spun că şi maică-sa hohoteşte zdravăn.

Francisco

Maică-sa se smiorcăie, ceea ce-i altceva. Ea se smiorcăie cel mai abitir.

26
Se îmbrăţişează între ei.

Ignacio

Pacea fie cu tine.

Francisco

Îmi place chestia asta, cu îmbrăţişatul. Pacea fie cu tine.

Lluc

Da, e mişto.

27
LLUC

Am ieşit şi afară ardea soarele. Era ciudat, dar aşa se întâmplă la orice

înmormântare. Contrastul: ochii noştri fixau acum ochii celor ce mergeau în

trening, cu ziarul şi cu pâinea sub braţ. Ador contrastele, aş vrea să am parte de cât

mai multe contraste.

4. LA IEŞIREA DIN CAPELĂ

Cei trei prieteni ies din capelă. Fumează o ţigară. Tăcere.

Francisco

Mă rog, a fost OK.

Lluc

Să zicem c-a fost ciudat.

Ignacio

Şi un pic cam lung...

Tăcere

Ignacio

Dar era el?

Francisco

28
Mă rog, ăla nu era frate-su.

Lluc

Iar aia nu era maică-sa.

Lluc / Francisco

Nu, nu era el.

Ignacio

Asta e. Ce ziceţi, mergem la o paella?

Francisco

Da.

Lluc

S-a făcut.

Sunt gata să plece, când se apropie o fată, Cristina, cu doi-trei ani mai mică decât ei.

Poartă ochelari de soare.

Cristina

Scuzaţi-mă, sunteţi colegi de şcoală?

Lluc

Poftim?

Cristina

Sunt sora lui Albert. Mi-a zis Carmen c-aţi fost colegi de şcoală.

Cristina îi pupă de două ori pe fiecare. Băieţii nu scot o vorbă.

29
Cristina

N-am avut timp să anunţăm pe nimeni. Mama s-a bucurat mult c-aţi venit.

Se instalează iarăşi tăcerea.

Francisco

Condoleanţe.

Cristina

Mulţumesc.

Ignacio

Condoleanţe.

Cristina

Mulţumesc.

Lluc

Condo...

Cristina

Mulţumesc.

Lluc

Da.

Tăcere. Cristina dă să plece, dar se întoarce şi mai stă de vorbă cu ei.

30
Cristina

Veniţi la cimitir?

Francisco

Adevărul e că ne gândeam să...

Lluc

Nu ne gândeam la ceva anume, doar ne hotărâserăm să...

Ignacio

(Nu mai rezistă şi răbufneşte) Adevărul e că la ora asta ne gândeam să plecăm; să ne

ducem la o paella.

Cei trei se amuză. Cristina chicoteşte, dar apoi cade pe gânduri, dându-şi seama că e

privită.

Cristina

Scuzaţi-mă, îmi pare rău. Treaba e că... Nu ştiu...

Toţi trei

Nu, tu să ne scuzi pe noi.

Francisco

Nu voiam să deranjăm, presupun că la cimitir merge doar familia, nu-i aşa?

Cristina

Da... Deşi nu ştiu, nici eu nu prea am chef. Aproape c-aş prefera să merg cu voi, la o

paella. (Râde.) Cred că vi se par tare bizară.

31
Lluc

Da’ de unde! Când a murit taică-meu, în după-amiaza aia maică-mea ne-a dus la

magazinul Corté Inglés şi mi-a cumpărat un tricou.

Cristina

Ce vârstă aveai?

Lluc

Opt ani.

Cristina nu mai zice nimic.

Cristina

De ce-a murit?

Lluc

De bătrâneţe. Era bătrân când m-am născut eu. A murit de bătrâneţe.

Tăcere.

Lluc

Albert de ce-a murit?

Cristina

De tinereţe. S-a sinucis. Cred c-a murit de tinereţe.

Tăcere.

32
LLUC

Uneori simţi că nu trebuie să te afli într-un anumit loc. De atâtea ori, doar intrând

undeva mi-am dat seama că nu trebuia să fiu acolo. Şi în duminica aia am simţit că

nu trebuia să fiu la masa aia, nu trebuia să aştept o paella cu fructe de mare pe care

n-aveam nici un chef s-o mănânc.

5. PAELLA

Stau toţi trei la bar, cu nişte pahare în faţă şi fumează de zor.

Ignacio

(Studiind meniul) E foarte fain designul meniului ăsta. Aici calmarul se încaieră cu

sepia.

Francisco

Nu pare o sepie. Parc-ar fi vomitat calmarul.

Ignacio

(Se uită şi el în meniu) Asta da imaginaţie.

Lluc nu zice nimic. Se uită la ei.

Francisco

Nu-şi mai face atâtea probleme, că nu era el.

Lluc

33
Ştiu.

Francisco

Şi apoi, Albert Castillo al nostru nu s-ar fi sinucis niciodată.

Ignacio

De ce zici asta? N-ai de unde şti...

Francisco

Fiindcă era un tip vital.

Ignacio

Mă rog, ideea e că voi l-aţi cunoscut când avea doisprezece ani. La doisprezece ani

toţi sunt vitali. Eu la vârsta aia făceam şase sporturi.

Lluc

Şi eu m-am gândit o dată să mă sinucid.

Francisco

N-am putea schimba subiectul? Mi-a ajuns pentru azi...

Lluc

De ce nu putem vorbi despre moarte? Toţi vorbesc despre ce job le-ar plăcea să aibă

sau unde le-ar plăcea să se ducă în concediu. Şi pe urmă n-or să aibă jobul râvnit şi n-

or să plece nicăieri în concediu!

Ignacio

Da, mie mi se întâmplă chestia asta...

Lluc

Dar de murit, o să murim precis cu toţii.

Francisco

34
Mă rog, dar de ce te-ai vrut să te sinucizi?

Lluc

Nu ştiu. Era ca un final logic, pricepi unde bat?

Francisco

Nu.

Ignacio

Ba da, ba da...

Francisco

Şi tu te-ai gândit să te sinucizi?

Ignacio

Acum eşti în defensivă, nu-i aşa? Nu ştiu, sunt mulţi care se gândesc la sinucidere. Nu

ştiu, consideră că viaţa e un căcat şi pac, se sinucid. Se sinucid şi gata!

Lluc

Eu nu m-am gândit că viaţa e un căcat.

Tăcere. Cei doi nu ştiu ce să-i răspundă.

Francisco

Paella nostră întârzie.

Ignacio

(Continuând discuţia) Da, aşa-i întotdeauna cu paella.

35
Lluc

Mă rog, când a murit taică-meu, chiar m-am gândit că lumea e un căcat. Sacoul mă

strângea, cravata mă gâtuia, iar oamenii mă sufocau cu îmbrăţişările lor.

Tăcere.

Ignacio

Ascultă, Lluc, tu te-ai putut despărţi de taică-tu?

Lluc amuţeşte. Vrea să plece.

Lluc

Ne vedem deseară la film. Mă duc să dau o raită prin oraş.

Pleacă.

Francisco

(Supărat) De ce naiba trebuia să-l întrebi chestia aia?

Ignacio

Păi dacă vorbeşte întruna de taică-su... Şi într-o zi îi pun o întrebare, iar tipul se

supără şi o şterge.

36
Francisco

Da’ de unde, nu cred că s-a supărat, dar sunt întrebări pe care nu trebuie să le pui. Te-

ai despărţit de taică-tu? E o întrebare cam...

Ignacio

Nu ştiu, eu unul cred că se întreabă aşa ceva...

Francisco

Dar nu după atâţia ani! N-ai deloc tact.

Ignacio

Bine, o să-i cer scuze.

Francisco

Aşa să faci, îl suni şi îi ceri scuze.

Ignacio

Bine, dar o s-o fac când ne întâlnim, ca să nu pară aşa, precipitat...

Francisco

Şi a naibii paella, nu mai vine odată...

Ignacio

Acu’ o să-ţi sară ţie muştarul, dar aşa-i mereu cu paella.

37
 LLUC

Am hoinărit aiurea, orele s-au scurs încet, încet de tot. Picioarele m-au purtat pe

tot felul de străzi, în colţuri de stradă, sub porticuri. Şi am ajuns fără să vreau,

în faţa unor magazine mari, deschise de sărbători.

6. CORTE INGLÉS

Cristina ascultă muzică, lângă un turn de CD-uri. Are nişte căşti la urechi şi

fredonează un cântec. Lluc se apropie de ea, îşi pune şi el căşti la urechi şi

fredonează şi el un cântec. Cristina îl vede.

Cristina

Ce surpriză!

Lluc

Ce faci aici?

Cristina

Mi-am adus aminte ce mi-ai spus tu şi am venit să dau o raită prin magazin.

Râd amândoi.

Lluc

(Amintindu-şi de înmormântare) Cum a fost?

Cristina

38
Au pus lespedea, cărămizile şi toţi s-au smiorcăit. În fine, cred c-a ieşit bine.

Tăcere.

Lluc

Ce muzică îţi place?

Cristina

De toate: pop, rock... Dar ţie?

Lluc

Şi mie îmi place orice: rock, pop...

Cristina

De pildă?

Lluc

Păi Freddie Mercury, Kurt Kobain şi mai ales Jim Morrison.

Cristina

Toţi au murit.

Lluc

Da, aşa că scutesc banii pe nişte concerte...

Cristina

Uite ce mi-am cumpărat (Arată o pungă, din care scoate un tricou roşu cu numărul 65)

Lluc

Ţi-ai cumpărat un tricou... Şi numărul?

Cristina

39
Un L. (Cristina râde, glumeaţă)

Lluc

Nu, mă refer la numărul...

Cristina

Aveam un prof care ne punea mereu să facem compuneri din 65 de cuvinte. Puteam

folosi doar 65 de cuvinte. Scriam Vacanţa în 65 de cuvinte, Prietenii mei în 65 de

cuvinte...

Lluc

Şi asta însemna mult sau puţin: 65 de cuvinte?

Cristina

Depinde de ce ai de spus.

Tăcere.

Cristina

Tu ai fraţi?

Lluc

Am un frate mai mare, destul de mare, are 45 de ani.

Cristina

Pe bune?

Lluc

Da, am apărut brusc, pe neaşteptate. Cred c-am fost ultimul futai al lui taică-meu.

40
Cristina râde.

Cristina

Cred c-a fost un futai pe cinste.

Lluc se înroşeşte.

Lluc

Rămâi cu mine?

Cristina

Tu ce crezi?

Lluc

Nu sunt sigur. Poţi să-mi faci o compunere din 65 de cuvinte.

Cristina râde.

Cristina

Vrei să vii deseară la mine? Am invitat câţiva prieteni ca să vorbim despre Albert. N-o să

vină nimeni de la şcoala lui.

Lluc

(Şovăie) Nu ştiu... Nu ştiu dacă eu sunt cel mai indicat...

Cristina

De ce?

41
Lluc

Nu ştiu. În plus, trebuie să-ţi mai spun ceva, frate-tu şi cu mine... n-am fost în aceeaşi

clasă.

Cristina

Dar l-ai cunoscut?

Lluc

Da, da, bineînţeles că l-am cunoscut.

Cristina

Păi atunci, mai gândeşte-te.

Cristina pleacă, dar se întoarce şi îi aruncă tricoul; i-l dăruieşte lui.

42
LLUC

(Îmbracă tricoul.) Nu ştiam ce să fac. Am stat mult pe gânduri. Nu mi-era uşor să

mă decid. Eram un intrus, chiar dacă frate-su ar fi fost la aceeaşi şcoală cu mine.

Eram un intrus. Chiar dacă am fost doisprezece ani cu Tillo, aproape că nu l-am

cunoscut. Eram un intrus.

7. CASA CRISTINEI

Lluc sună la uşă, poartă tricoul cu numărul 65. Carmen deschide uşa. E

surprinsă să-l vadă.

Carmen

Bună.

Lluc

Bună.

Carmen

Nu ştiam c-o să vii.

Lluc

M-a invitat Cristina. E acasă?

Carmen

Da, e în bucătărie, intră. Pregătim o grămadă de mâncare. Or să vină mulţi: de la

serviciul lui, de la universitate, chiar şi de la şcoala generală. Ce naşpa! (Se duce la

uşă) Cristina, poţi veni o clipă?

43
Lluc intră înăuntru.

Carmen

Ideea e că n-am mai putut anunţa pe nimeni de la şcoală. Tu i-ai putut anunţa pe

colegi?

Lluc

Nu, n-am putut.

Carmen

Ce păcat!

Lluc

Da, mare păcat.

Carmen

Ce mă miră e că Albert n-a învăţat la un seminar. Tu ai fost la un seminar, nu-i aşa?

Lluc

Nu, nu era un seminar, era o şcoală de iezuiţi. Toată lumea le încurcă.

Carmen

Da, dar el n-a fost la iezuiţi. Albert a fost la o şcoală publică.

Lluc

(Fără să acorde prea mare importanţă) A, da?

Carmen e uimită de răspunsul lui. Pricepe cum stau de fapt lucrurile.

Carmen

44
Tu nu l-ai cunoscut pe Albert.

Lluc

Ba da, ba da, fireşte că l-am cunoscut.

Carmen

(Îl priveşte fix) Ce culoare avea părul lui? Ce culoare aveau ochii lui? Ştii dacă râdea

la bancuri? (Lluc nu mai scoate o vorbă). Şi-atunci, de ce-ai venit?

Apare Cristina. Se duce direct la Lluc.

Cristina

Ai venit! Ce bine îmi pare! (Se apropie şi îl sărută pe gură). Îţi vine bine tricoul. Ea e

Carmen, cred că v-aţi cunoscut.

Lluc

Da, tocmai ne-am cunoscut.

Cristina

A fost iubita lui Albert.

Lluc

A, da....

Carmen se uită la Lluc

Carmen

45
Cristina, de ce nu aduci albumul lui Albert, sunt sigură că Lluc s-ar bucura să-l

revadă! Am impresia că nu l-a mai văzut din şcoală!

Cristina

Da, bună idee! Dar luaţi loc, vă rog, staţi jos.

Cristina pleacă. Ei se aşază.

Carmen

Acum nu mă mai cunoşti.

Lluc

Îmi place Cristina. Nu vreau să...

Carmen

Ea nu ştie că nu l-ai cunoscut?

Lluc

Nu.

Carmen

Şi ce-ai de gând, să începi o relaţie cu o minciună?

Lluc

Nu-i o minciună; eu credeam că-l cunosc, se numea exact ca un prieten de-al meu.

Carmen

Pleacă, găseşte ce scuză vrei şi şterge-o de aici.

Lluc

46
Nu-mi face asta, Carmen.

Carmen

Cară-te sau o să-i spun că nu-l cunoşti!

Lluc

De ce-mi faci una ca asta? Noi doi ne-am înţeles întotdeauna bine.

Carmen

Crezi?

Lluc

Păi aveai poza mea în geantă.

Carmen

Ştii de ce aveam poza în geantă? Pentru urechi!!

Lluc

Ce??

Carmen

(Uimită, fiindcă a luat-o gura pe dinainte) În poza aia ai urechile ţuguiate, precum

câinii când se gudură fericiţi. Şi le aveai aşa de dragul meu, de-aia n-am vrut s-o rup!

Lluc îşi atinge urechile fără să vrea.

Lluc

Nu mai vorbi aşa, eu te-am iubit.

Carmen

47
Tu n-ai iubit niciodată pe nimeni.

Lluc

Eu te-am iubit.

Carmen

Unde am făcut pentru prima oară dragoste?

Lluc tace. Apare Cristina. A adus albumul cu fotografii.

Cristina

Nu uităm la poze?

Tăcere

Cristina

Uite, aici e în faţa cinematografului lui preferat; îi plăcea enorm să meargă la

cinematograful ăsta. Ţin minte c-am fost o dată cu el la film. Cinematograful era

arhiplin, scaunele nu erau numerotate. În faţa noastră era un rând gol şi o fetiţă păzea

tot rândul. Veneau oameni în vârstă şi când încercau să se aşeze, biata copilă ţinea

cum putea locurile, ocupând cu patru haine cele paisprezece locuri libere. Era un act

curajos. Imediat a apărut plasatoarea şi i-a zis fetiţei că n-avea dreptul să reţină

paisprezece locuri. Adevărul e că minţea: mulţi reţinuseră locuri pentru prieteni sau

iubiţi. Dar, fireşte, ceilalţi erau adulţi, iar un copil nu poate reţine locuri, un copil n-

48
are drepturi! Albert s-a ridicat şi a apărat-o pe fetiţă. N-a lăsat-o pe plasatoare să-i ia

nici un loc! A fost grozav, a fost nemaipomenit!

Lluc nu ştie ce să facă, e emoţionat.

Lluc

Eu... (Se uită la Carmen) Eu trebuie să plec, nu pot să mai stau.

Cristina

Dar abia ai venit.

Lluc

Ştiu, dar trebuie să plec, îmi pare rău.

O sărută şi pleacă.

Cristina

Ce tip bizar! Dar are nişte urechi tare haioase, nu-i aşa?

Carmen

Da, foarte haioase.

49
LLUC

Sunt un laş, oamenii cred că-s curajos. Mă dau mare, dar de fapt sunt un laş;

aceeaşi laşitate care m-a făcut să nu-i ajut pe unii rataţi, m-a făcut să plec. Poate

ca un omagiu, poate ca să mă simt mai bine, ne-am hotărât să mergem la film la

cinematograful unde ALBERT CASTILLO fusese un erou.

8. CINEMATOGRAF

Cei trei tineri sunt la film. Ignacio mănâncă floricele.

Ignacio

E fain cinematograful ăsta, are ecranul mare.

Francisco

Ecranul da, dar cinematograful e puţin cam mic; nu-mi mai simt picioarele, parcă s-au

şi învineţit.

Lluc

Era cinematograful preferat al celuilalt Albert Castillo.

Francisco

Al ăluia care s-a sinucis? Ca să vezi!

Ignacio

Doamne, ce mai zi!

Studiază tustrei cinematograful.

50
Lluc

Credeţi în coincidenţe?

Francisco

Uneori....

Lluc

V-aţi îndrăgostit vreodată?

Ignacio

De multe ori.

Lluc

Nu, vreau să zic îndrăgostit de-a binelea, îndrăgostit lulea!

Ignacio

Mă rog, eu m-am îndrăgostit o dată, într-un cinematograf ca ăsta. Dădeau un film de-

ăsta, de un umor nefiresc, nu ştiu dacă înţelegeţi ce vreau să spun.

Francisco

Da, de-ăla de care-ţi place ţie la nebunie, aşa-i?

Se aude vocea unor spectatori, în culise.

Spectatori în culise

Shhhhhhhhhhhhhhh!!!!!!!

Lluc

Şi, ce s-a întâmplat?

51
Ignacio

Păi eu eram singurul care râdea în tot cinematograful ăla. Până când la un moment dat

s-a auzit un fel de râs, undeva în spate, ceva de genul: „he he he”. Şi m-am gândit: să

fie un râs, să fie o tuse sau o voce răguşită?

Lluc

Şi era un râs?

Ignacio

Da. Era un râs. Şi încetul cu încetul râsul ăla s-a contopit cu al meu: râdeam amândoi

la aceleaşi secvenţe. Parcă cele două râsete comunicau.

Francisco

Tu mă iei la mişto?

Ignacio

Da’ de unde, omule! Era ca şi cum prin zâmbet, prin râs şi prin hohotul nestăvilit de

râs ne-am fi pupat, ne-am fi mângâiat şi ne-am fi sărutat pentru prima oară pe gură!

Parcă ne-am fi îndrăgostit nebuneşte unul de celălalt în 65 de minute.

Lluc

Dar de ce în 65 de minute?

Ignacio

Fiindcă atât dura filmul.

Francisco

Şi când s-a terminat filmul, ai văzut-o?

Ignacio

Nu, am plecat, n-am vrut să pierd ce câştigasem.

52
Lluc

Pe bune, chiar aşa? Ai lăsat-o să plece?

Spectatori în culise

Shhhhhhhhhhhhhhhhhh!!!!!

Francisco

Nu-mi vine să cred.

Ignacio

Ba da, dar nu ştiu, e ciudat, m-am îndrăgostit de un râs şi asta a fost ce mai mare

iubire a mea.

Amuţesc toţi trei, apoi pufnesc în râs. Pe urmă se uită în continuare la film.

Francisco

Eu m-am îndrăgostit lulea de un băiat care locuia lângă casa mea. Era un flăcău

ciudat, ţin minte că muşca întruna creioanele, aproape le mânca cu totul. (râde) Nu i-

am zis niciodată nimic, dar uneori îi luam creioanele muşcate şi le păstram cu

sfinţenie. Dar nu i-am zis niciodată nimic.

Francisco cade pe gânduri.

Ignacio

Dar tu te-ai îndrăgostit vreodată?

Lluc

53
Nu.

Ignacio

Precis c-ai fost îndrăgostit de prima ta iubită. Prima iubire e întotdeauna adevărată.

Francisco

Iubire scurtă.

Ignacio

Minusculă... dar adevărată.

Francisco

Dar ia zi, cum se numea fata aia pe care am cunoscut-o la discotecă? Aia a fost iubita

ta, nu-i aşa?

Lluc

Carolina. Da, am dansat atâta cu gagica aia şi m-am ales doar cu un sărut. La al

optulea dans, m-a lăsat s-o sărut.

Ignacio

Uau... Şi de ce n-o suni? Da, sun-o şi întreab-o dacă îşi aminteşte cât de îndrăgostit

erai de ea...

Lluc

Ce, vrei să s-o sun şi să-i spun: ştii, sunt primul tău iubit şi aş vrea să te întreb dacă îţi

aminteşti cât de îndrăgostit eram de tine?

Amândoi

Da.

Spectatorii în culise

Shhhhhhhhhhhhhhhhhhh!!!

54
Francisco

(Ridicându-se) Mă duc până la toaletă. (Face zgomot cu punga cu floricele)

Ignacio

(Ridicându-se) Iar eu mă duc să mai cumpăr nişte floricele...

55
LLUC

Carolina. Era o fată specială, era specială fiindcă m-a părăsit. M-a lăsat baltă, a

fost singura tipă care m-a părăsit, n-am ştiut niciodată de ce a făcut-o, nu i-am

cerut niciodată explicaţii. Mi-a fost întotdeauna frică de ea, într-un fel îmi

amintea de mama lui Tillo când mi-a scos dintele. Zâmbeau la fel.

9. GAZON, CASA CAROLINEI

Apare Carolina. Lluc se aşază lângă ea.

Lluc

Îţi aminteşti de locul ăsta?

Carolina

Da. Îmi amintesc.

Lluc

Ai pe cineva?

Carolina

Da, pe Pablo, îl mai ţii minte?

Lluc

Nu.

Râd amândoi.

Carolina

56
Era la şcoală cu tine, la iezuiţi.

Lluc

Da, da, la iezuiţi.

Carolina

Era cu doi ani mai mare ca tine. Dansa mai bine decât tine.

Lluc

Eu dansam prost, mă străduiam şi eu cât puteam. (Îşi dă seama că ea îl ia peste

picior) Tu faci mişto de mine, aşa-i?

Carolina

Mai dansezi şi acum, ca să te alegi cu un sărut?

Lluc

Te mai săruţi şi acum, ca să te alegi cu un dans?

Pufnesc amândoi în râs.

Carolina

Ce mai faci? De ce-ai venit?

Lluc

Nu ştiu, e o zi ciudată: azi dimineaţă am ajuns la o înmormântare din greşeală, pe

urmă m-am întâlnit cu o fostă iubită, apoi se pare că m-am îndrăgostit, şi acum iată-

mă aici cu tine, în locul unde am făcut pentru prima oară dragoste.

Carolina râde în hohote, pur şi simplu nu se poate opri din râs.

57
Lluc

Ţi se pare absurd, aşa-i?

Carolina

Da, foarte absurd.

Lluc

Ştiu.

Carolina

Ăsta nu-i primul loc unde am făcut dragoste. (Râde) E al patrulea sau al cincilea.

Lluc

Ei, fir-ar să fie; nu cred!

Carolina

Ţi-o jur.

Lluc

La naiba, şi atunci care a fost primul loc?

Carolina

Nu-ţi aminteşti?

Carolina se apropie de el şi îl sărută.

Carolina

Îţi aminteşti?

Lluc

(Ironic) Dacă mă mai ajuţi un pic.

58
Carolina

Ştii ce, n-am de gând să-ţi zic!

Lluc

Te deranjează că nu-mi aduc aminte?

Carolina

Nu.

Lluc

Pot să te întreb ceva?

Carolina

Da.

Lluc

Tu îţi dădeai seama că eu te iubeam, nu-i aşa?

Carolina

Nu.

Lluc

Nu?

Carolina

Tu n-ai fost niciodată îndrăgostit de mine.

Lluc

Ba da, am fost.

Carolina

Nu cred.

Lluc

59
Cum poţi fi atât de sigură?

Carolina

Fiindcă asta se vede; ţie ţi-e teamă să te implici într-o relaţie.

Lluc

Cred că-mi place de o tipă.

Carolina

Ce vrei de la mine?

Lluc

Nu ştiu. Cum era cântecul ăla pe care ne-am sărutat noi pentru prima oară...? Ăla

italienesc...

Carolina

Tu mi fai girar, tu mi fai girar como fossi una bambola.

Lluc

Tu mi fai girar, tu mi fai girar como fossi una bambola.

Râd amândoi.

Carolina

No, ragazzo, no. No ragazzo, no del mio amoro no ridere.

Lluc

Ragazzo. Aşa îmi spuneai.

Carolina

Mi Ragazzo.

60
Lluc

A fost la tine acasă, nu-i aşa?

Carolina

Si, ragazzo.

Lluc nu mai zice nimic.

Carolina

Ce s-a întâmplat?

Lluc

Nu ştiu dacă pot iubi. Dacă sunt doar un pion pe o tablă de şah, iar cea mai importantă

mişcare a mea în dragoste e doar un pas înainte? Nu-s ca turele, nici ca nebunii, nici

ca...

Carolina

Atunci o să iei greu regina. Lasă-te pradă sentimentelor, pentru numele lui

Dumnezeu! Hei, ce-i cu tine?

Lluc

I-am zis o mare minciună.

Carolina

Una gogonată?

Lluc

Nici n-ai idee.

61
LLUC

Uneori ai nevoie doar de un sfat ca să-ţi schimbi viaţa. Uneori e de-ajuns doar să

auzi cu voce tare ceea ce gândeşti. Iar uneori te gândeşti că prin adevăr poţi

ajunge într-un stadiu superior. N-am zis multe adevăruri în viaţa mea, pentru

mine lucrul ăsta era altceva, era ceva nou.

10. CASA CRISTINEI

Lluc sună la uşă. Deschide Cristina. Poartă şorţ.

Lluc

Bună, ştiu că-i târziu şi că nu-i o oră potrivită. Ştiu c-ai avut o zi grea, dar vreau să

vorbesc ceva cu tine, pot să intru?

Cristina

Da, bineînţeles, intră. Strângeam prin casă; n-a prea rămas mâncare. Vrei să

mănânci ceva?

Lluc

Nu.

Cristina

Dar bei ceva?

Lluc

Nu.

62
Cristina

Bine, stai să-mi scot ăsta.

Cristina îşi scoate şorţul. Lluc repetă în gând ce-o să-i spună. Cristina revine.

Lluc

Vreau să-ţi explic ceva.

Se ghemuieşte uşor, dar se ridică imediat.

Lluc

E greu să justifici o minciună; uneori minţi sau faci lucruri fără noimă, fără să ştii de

ce le faci. Şi adesea minciuna îţi poate face mai rău decât adevărul.

Cristina

M-ai minţit?

Lluc

Stai să-ţi explic.

Cristina

Cu ce m-ai minţit?

Lluc

Eu nu l-am cunoscut pe Albert, habar n-am cum arată, n-a fost la şcoala mea, l-am

confundat cu altcineva. Era un băiat la mine la şcoală, care se numea Albert Castillo

şi am crezut că era Albert al nostru, dar pe urmă, când mi-am dat seama că nu era el...

63
 Cristina

Nu l-ai cunoscut pe Albert?

Lluc

Nu.

Cristina

Tu nu l-ai cunoscut pe Albert?

Lluc

Nu.

Cristina

Dă-mi înapoi tricoul.

Lluc

Ascultă, Cristina...

Cristina

Dă-mi înapoi tricoul.

Lluc îi înapoiază tricoul.

Cristina

Pleacă!

Lluc

N-am greşit cu nimic, lasă-mă să-ţi explic.

Cristina

Nu ştiu cine eşti, nu cred că taică-tu a murit. Pleacă!!

64
LLUC

O băgasem pe mânecă şi mă îndrăgostisem; nu ştiu de ce, era ciudat: mă

dezbrăcasem şi asta mă făcuse să mă simt bine. Problema era: cum s-o fac să

înţeleagă că nu eram un ticălos; eu chiar eram un ticălos, ştiu foarte bine, chiar

eram un mare ticălos.

11. CASA LUI IGNACIO

Francisco pare adormit. Ignacio stă în faţa unei table şi încearcă să găsească o

idee pentru o pagină web. Încearcă un design, muşcă din creion, aproape fără să se

vadă. Pe tablă e o coală de hârtie uriaşă.

Francisco

Sună la uşă... Poţi să te duci să deschizi?

Ignacio

Mă gândeam la o idee.

Francisco

Iar eu mă gândeam să dorm.

Deschide uşa.

Lluc

Dormeaţi?

Ignacio

65
Nu.

Francisco

Ba da, un pic. Şi tricoul tău?

Lluc

Nu era al meu. Pot să intru?

Francisco

Da, intră...

Lluc

Am pierdut-o. Întâmplarea mi-a scos-o în cale şi tot întâmplarea mi-a luat-o. Nu

ştiu ce să fac, crede că-s un mincinos. Ce pot să fac?

Tac amândoi.

Ignacio

Păi s-o uiţi.

Francisco

Da, ar fi cel mai bine.

Lluc

O ador.

Francisco

Dar abia ai cunoscut-o.

Lluc

O ador. Tu nu-l adorai pe tipul ăla care muşca din creioane?

66
 Francisco

E cu totul altceva.

Lluc

E altceva, fiindcă l-ai lăsat să plece. Dacă-l adorai, ar fi trebuit să vorbeşti cu el.

Ar trebui să te duci azi, să suni la uşa lui, să-l priveşti în ochi şi să-i spui că-l

adorai. Nu poţi lăsa să-ţi scape şansa asta.

Francisco tace, se întoarce şi-l priveşte pe Ignacio.

Francisco

(lui Ignacio) Te adoram.

Ignacio

Ce??

Francisco

(lui Ignacio) Te adoram.

Ignacio

Pe mine?? Ce naiba...

Ignacio muşcă din creion, fără să-şi dea seama. Muşcând, se dumireşte din ce

muşcă. Lasă creionul deoparte.

Ignacio

Tu îmi luai creioanele din care muşcam?

67
Francisco

Da.

Lluc

(Deloc în largul lui) În fine, cred c-ar trebui...

Francisco

Îl adoram, dar acum nu-l mai ador.

Tăcere.

Ignacio

Şi de ce nu mă mai adori?

Francisco

Nu ştiu, cred că te-ai schimbat.

Ignacio

Cum să mă schimb; eu nu m-am schimbat! Mă rog, m-am îngrăşat puţin. Să fie

tunsoarea de vină?

Francisco

Nu, nici vorbă de aşa ceva. Dragostea e schimbătoare.

Ignacio

Dar eu n-am fost o toană de-a ta, chiar tu ai spus-o, mă adorai.

Francisco

Da, dar nu ştiu; într-o relaţie există un punct culminant, în dragoste există un

climax, pe care-l simţi. Iar eu, când am atins acel climax, mi-a plăcut, muream

68
 să-ţi colecţionez creioanele muşcate, mai ales fiindcă le muşcaseşi tu.

Lluc

Eu dacă aş adora pe cineva, i-aş linge faţa.

Francisco

Ca un câine?

Lluc

Da, nu ştiu, mă gândesc la câini şi la alte animale care te ling pe faţă, aşa îţi

spun ele că te iubesc, dar nouă ne e parcă nu ştiu cum... dar ce-i mai frumos decât

să lingi chipul persoanei iubite?

Francisco

Du-te s-o vezi sau sun-o sau fă ce vrei, dar spune-i tot ce simţi pentru ea!

Tăcere.

Lluc

N-o să fiu în stare să scot un cuvânt.

Ignacio

Scrie-i cuvintele.

Ignacio îi dă creionul lui Francisco, care rămâne cu privirea pironită asupra

lui.

69
 LLUC

Toată noaptea am scris, toată noaptea am căutat cuvinte care să exprime ce

simţeam; scriam pentru prima oară, pentru prima oară scriam ceva serios şi voiam,

doream din tot sufletul să fie ceva special.

12. CASA CRISTINEI

Lluc are o hârtie în mână. Cristina e în faţa lui.

Lluc

Fiindcă te iubesc în 65 de cuvinte.

Cristina îl priveşte.

Lluc

Te iubesc căci cred că mă înţelegi. Te iubesc fiindcă ţie îţi pot spune ceea ce n-am

spus nimănui, fiindcă simt că alături de tine viaţa mea va avea sens şi nu va mai fi

pustie. Te iubesc fiindcă m-ai întrebat câţi ani aveam când mi-a murit tatăl şi nimeni

nu mă mai întrebase asta până acum.Te iubesc atât de mult încât mi-ar plăcea...

Lluc tace.

Cristina

Ce ţi-ar plăcea?

70
Lluc

N-am putut s-o scriu; s-au isprăvit cele 65 de cuvinte. Sunt puţine.

Cristina

Sunt puţine.

Lluc

Ştii, înainte... Ai văzut filmul „Podurile din Madison County”?

Cristina

Da. E o frumoasă poveste de dragoste, care ţine doar patru zile.

Lluc

Da, el pleacă, iar ea rămâne ca să-şi amintească de el toată viaţa.

Cristina

Da.

Lluc

N-are sens. Să pierzi astfel o iubire, s-o laşi să-ţi scape din mână. Mai bine te sinucizi.

Cristina

Albert s-a sinucis din cauza unei decepţii în dragoste.

Lluc

N-am ştiut.

Cristina

Îi plăcea o fată, ea l-a plăcut o vreme, apoi l-a părăsit. El n-a suportat să nu mai fie

ragazzo al ei.

Lluc

Ce?

71
Cristina

Ea îi zicea ragazzo. Iar el n-a rezistat să nu mai fie ragazzo al ei.

Tăcere. Lluc se ghemuieşte iar, chinuit.

Lluc

Crezi în coincidenţe?

Cristina

Câteodată.

Lluc

Ştii ce mi-ar plăcea? Mi-ar plăcea să-ţi ling faţa.

Cristina râde.

Lluc

Îţi jur că n-am lins niciodată faţa nimănui. N-am iubit pe nimeni, niciodată, aşa cum

te iubesc pe tine.

Cristina îl priveşte.

Lluc

Şi acum a venit clipa cea mare. Nu vreau să pierd ce simt acum pentru tine, nu vreau

să pierd nimic din ce simt, nici un pic, absolut nimic. (O priveşte) Pot să-ţi ling faţa?

72
Ea îl priveşte.

Lluc

Pot?

Cristina

Da, poţi.

El îi linge faţa.

73
LLUC

Aţi fost vreodată atât de fericiţi, atât, atât, atât de fericiţi încât v-aţi gândit că n-

o să mai fiţi niciodată aşa de fericiţi? Că n-are rost să menţineţi fericirea, că n-

are rost să pierdeţi nimic din această fericire? Sunteţi atât de fericiţi, viaţa

voastră a atins o asemenea perfecţiune, încât poate că n-are rost să mai căutaţi

altceva! Poate că n-are rost să mai căutaţi nimic.

Aţi fost vreodată atât de fericiţi, atât, atât, atât de fericiţi, încât v-aţi gândit că n-

o să mai fiţi niciodată aşa de fericiţi?

IMAGINEA SE ÎNTUNECĂ LA SFÂRŞITUL FIECĂREI SCENE

13. FINAL (SCENE SCURTE, UNA DUPĂ ALTA)

13.1. TEREN VIRAN. IGNACIO ŞI FRANCISCO SUNT ÎN PARC.

Francisco

Hei! Ce naşpa! Uite: (Citeşte) „Lluc Martí”. A murit la Barcelona la vârsta de 27 de

ani. Prietenii şi familia anunţă amicii şi cunoscuţii. Slujba de înmormântare va avea

loc astăzi, în capela Las Corts.

Ignacio

Drace, nu cumva o fi Lluc al nostru?

74
Francisco

Nu cred, ai vorbit cu el duminică, nu-i aşa?

Ignacio

Nu, nu... Nu poate fi el!

Francisco

Nu, fireşte că nu. Sigur că nu... Bineînţeles că nu.

13.2 CAPELA

Ignacio

E la numărul 3.

Francisco

Nu-i el, e o coincidenţă tâmpită. Nu-i aşa?

Ignacio

Bineînţeles că nu-i el. Când o să-i povestim, o să se prăpădească de râs. O să moară

de râs.

Apare Carmen, care se aşază lângă ei.

Carmen

Bună, sunteţi...

Francisco

Drace!

75
Ignacio

La naiba!

Carmen

Aţi venit la înmormântarea lui Lluc?

Francisco

Nu e Lluc.

Ignacio

Nu e Lluc al nostru, să fie clar!!

13.3 BISERICA

Oamenii se aşază şi se ridică. Ignacio şi Francisco vorbesc puţin, se ridică şi se

aşază de mai multe ori.

Toţi

Lăudat fie numele tău, Doamne.

13.4 LA IEŞIRE

Tinerii fumează. Cristina se apropie de ei. Carmen e în spatele ei.

Cristina

Bună, voi sunteţi prietenii lui Lluc, nu-i aşa?

Îi pupă de două ori. Tăcere.

76
Francisco

Nu înţeleg.

Ignacio

Ce s-a întâmplat?

Cristina

Nu ştiu, am fost cu el toată noaptea şi a doua zi dimineaţă era mort.

Ignacio

S-a sinucis?

Cristina dă din cap că da.

Francisco

De ce?

Cristina

Cred că... Cred că... (Nu îndrăzneşte s-o spună). Nu ştiu. Cred că simţea nevoia să fie

cu taică-su.

Tăcere.

Ignacio

Cred că te iubea mult.

Tăcere

77
Ignacio

Mergem la o paella?

Carmen izbucneşte în râs.

Carmen

Scuzaţi-mă...

Ignacio

Uau, e râsul ăla (zâmbeşte) Uau, uau!!

Ignacio râde.

Carmen

Uau, e râsul ăla, incredibil...

Cristina

Mergem la paella aia odată?

Francisco

Da, haideţi să mergem.

Întuneric.

78
79