gemeni

ianuarie 6, 2009 de Anda | Editeaza

intuneric
…

liniste
…

cam atat.
***
si uite ca se mai iveste ceva! … desi, daca ma uit mai bine poate ca e doar o bucata de intuneric.
totusi, acel ceva creste, incet dar sigur si gata… ba nu! uite! se desparte! ce interesant fenomen! nu am
mai vazut asa ceva! ce minune!
si chestiile alea doua incep sa aiba o forma. uite! ceva ce seamana cu un cap… parca apar doua maini si
doua picioare. si toate astea inmultite cu doi!
***
tot timpul am fost fascinata de dezvoltarea lor. este un adevarat mister cum dintr-o bucata de intuneric
sa iasa un om… nu esti de aceeasi parere?
in timp ce urmaream evolutia petelor de intuneric care au devenit intre timp inceputuri de oameni, am
avut impresia ca aud ceva. am auzit pe cineva vorbind. dar pe cine oare? pentru ca acolo nu mai era
nimeni. numai eu si Ei. doar daca… dar nu! asa ceva nu este posibil!
„oaaaau!” „ce se intampla?” „tu vezi ce vad si eu?” „ce?” „intuneric!” „oooo….asta vad… adica asa cred…”

apoi liniste. tot m-am gandit ce se intampla si singura varianta posibila ar fi ca El si Ea sa vorbeasca desi
aceasta idee este taaare ciudata… am zis ca poate m-am inselat… si am lasat-o balta. dar, in curand, din
nou am auzit… si atunci am fost sigura ca am auzit bine!
***

„hei!” „da?” „tu nu te simti inghesuita?” „o, putin…” „eu sunt foarte inghesuit! nu mai suport! nu inteleg
de ce am aparut daca totul se rezuma aici, la a sta pe intuneric fara a face nimic interesant sau captivant.
ce pacoste sa traiesti intr-o asa inghesuiala!” „oo! dar nu fi asa de pesimist! o sa iesim noi din intunericul
asta! doar ca trebuie sa mai crestem!” „da, sigur! si tu chiar crezi asta? cine ti-a zis? ca doar nu a venit
nimeni sa ne spuna ca exista ceva dincolo de intunericul acesta! nu fi naiva!” „pai e adevaraaat! chiar
exista ceva dincolo de toate astea! crede-ma!” „da? vrei sa te cred? atunci adu-mi dovezi! si o sa te cred!
fii sigura de asta! ca eu nu cred nimic din tot ce imi zici doar daca imi aduci dovezi clare!” „chiar noi
suntem dovezile! principalele dovezi! de unde crezi ca am aparut daca nu din ceva aflat dincolo?” „pai
cum? am aparut din nimic! pur si simplu!” „ooo, dar mie imi trebuie mai multa credinta sa cred asa ceva!
si, daca ar fi adevarat tot ceea ce zici… explica-mi si mie….toate lucrurile astea din jurul nostru de unde
au aparut? raspunde la asta!” „si ele tot din nimic au aparut! … cred…”
si asta a fost. cel putin pentru moment. eram fascinata de minunea la care tocmai luasem parte. in
linistea care era m-am gandit la ceea ce auzisem.daca as putea sa il conving pe El ca exista ceva dincolo
de intuneric, ceva mult mai special… dar din pacate acest lucru este imposibil… o sa se convinga singur
cand va intra in lumina. lucrul acesta este inevitabil.
***
„M-AM SATURAAAAAT!” „vai! dar ce s-a intamplat?” „nu mai suport locul asta!! la ce bun sa am chestiile
astea lungi cu ceva fire subtiri care daca imi aduc bine aminte se numesc degete? de ce sa am nevoie de
ochi daca tot ceea ce vad este doar intunericul asta enervant? DE CE???” „o, dragul de tine… vezi? tocmai
aici este raspunsul la intrebarea legata de existenta luminii. toate chestiile astea pe care le avem noi aici,
care acum sunt in plus, ne vor fi de mare folos dincolo! crede-ma!” „offf! dar mi-e asa de greu sa cred!
nimeni din lumina nu a venit sa ne zica de existenta ei!” „of! chiar nu intelegi? uite cate dovezi ai!pe
langa cele pe care ti le-am zis tu nu auzi glasul acela duios si melodios care pare a fi a mamei noastre?
daca auzi, asta inseamna ca mai exista ceva dincolo. nu?” „pai, aici vad ca ai dreptate… dar tot nu pot sa
cred asa ceva. poate chiar acea voce este ceva produs de lichidul in care stam. ar putea exista o
explicatie logica! de exemplu, la miscarea lui se produce o miscare a particulelor care, atingandu-se dau
nastere la sunetele pe care le crezi tu ca fiind din exterior. ei?” „lucrul acesta nu poate fi adevarat! tu
chiar nu iti dai seama? lasa ca oricum o sa afli adevarul cand plecam in lumina! ”
***
miscare
galagie, dar o galagie tacuta.
sunetul venea de undeva de afara
„hei! uite ca plecam!” „unde? ce?” „a venit vremea sa plecam la lumina!” „dar, cum? nu e posibil!” „ba
da! las’ ca o sa vezi tu ce bine o sa fie acolo! o sa vezi lumina!” si zicand aceste cuvinte, Ea a inceput
calatoria spre lumina. Ramas singur, El a inceput sa se ingrijoreze. ce-o sa fie oare acolo? dincolo? la
lumina? o sa se descurce? o sa o mai intalneasca vreodata pe Ea? pe cand se intreba ce o sa fie, o aude
pe Ea strigand: ” e bine! e lumina! vino si tu! sa vezi ce minune! hai!”
prinzand curaj, El a inceput sa mearga spre lumina. totul era foarte fascinant. abia astepta sa ajunga la
Ea. cand a ajuns, a vazut ca tot ceea ce Ea a zis era adevarat. „ce bine ca am scapat din locul acela plin
de intuneric! ai avut dreptate!”
***
toata aceasta intamplare m-a dus cu gandul la mine, la noi, la lume… cat de mult se aseamana povestea
lor cu povestea noastra!
noi traim in lumea aceasta in care avem impreisa ca nu suntem pe deplin satisfacuti de viata noastra. la
ce folos sa iubesti, sa crezi pe cuvant, sa ajuti cand toate acestea nu iti aduc decat nenorocire si esec?
multa lume zice ca nu exista nimic dincolo de moarte, cand exista atatea dovezi care confirma acest
lucru. problema enorma este ca cei care nu cred in Dumnezeu, in cer, in Isus Christos, Mantuitorul
nostru, nu vor avea sanse de schimbare dupa moarte.
El din povestea noastra a zis ca nu a venit nimeni din lumina ca sa le confirme existenta ei, dar noua ne-
a venit Cineva, Isus Christos. El a venit din cer, din slava, a trait pe pamant, a murit si a inviat
demonstrand ca dupa moarte exista viata.
trebuie doar sa crezi in Isus. sa Il accepti ca Mantuitor al vietii tale!
daca vrei sa traiesti, alege lumina, alege VIATA!