shooting science
27
ELEMENTE DE COMPOZITIE
IN FOTOGRAFIE
C u ajutorul aparaturii avansate,
oferite de producatorii
aparatelot foto DSLR, se pot obtine
fotografii cu timpi de expunere pre-
cisi, claritati impecabile si o libertate
deplina de a aborda cu usurinta orice
tip de fotografie. Probabil, dupa toate
informatiile furnizate pana acum strict
legate de tehnica fotografierii, cel mai
abstract termen devine “orice tip de
fotografie”.
Partea de creativitate si estetica
a imaginii devine in acest moment
subiectul pe care ne canalizam. Ca in
orice domeniu, si in fotografie apar
reguli. Acestea sunt legate de compozi-
tia cadrului, incadrare si perspective.
Compozitia unei fotografii respecta o
serie de reguli general acceptate, reguli
care ajuta la obtinerea unei incadrari
armonioase. Evident, criteriile de
compozitie nu sunt obligatorii si nu
trebuie urmarite intotdeauna, dar in
majoritatea cazurilor ajuta la obtinerea
unui impact vizual. Regulile de
compozitie au ca scop principal
evidentierea subiectului si dirijarea
privirii catre o anumita zona din
fotografie pentru a transmite in mod
direct un mesaj.
Compozitia cadrului
I n realizarea unei fotografii bune,
determinant este interesul sincer
al fotografului fata de subiect.
Acesta este primul pas in realiza-
rea unei fotografii care sa reprezinte
cu a devarat subiectul. Din pacate
majoritatea fotografilor, neglijeaza
acest aspect (al subiectului) punand
in prim plan partea tehnica a realizarii
fotografiei (aparatul, obiectivul, filtru,
ultimele achiziiti in acest domeniu).
Astfel se explica multitudinea de foto-
grafii care "nu spun nimic", plictisitoare,
lipsite de interes. Asadar succesul sau
insuccesul fotografiei este in primul
rand rezultatul atitudii fotografului fata
de subiect combinata cu abordarea prin
mijloace tehnice a subiectului. Fotogra-
ful pus in fata subiectului ales trebuie
sa-l inteleaga, sa intre in legatura cu el.
Sa afle ceea ce e caracteristic pentru
acel subiect, ce trebuie scos in evidenta,
ce trebuie eliminat. Toate fotografiile
vor reprezenta viziunea fotografului
asupra acelui subiect. Daca acelasi
subiect va fi imortalizat de doi fotografi
imaginile lor vor fi diferite.
Cadrul fotografic standard are un
format dreptunghiular, iar cele doua
pozitionari sunt pe verticala numit
Portret si pe orizontala numit Land-
scape. Fiecare in parte are un alt impact
vizual. Un cadru luat pe orizontala va
da stabilitate in timp ce cel pe verticala
va da senzatia de crescendo.
Regula treimilor
R egula treimilor este una dintre
cele mai cunoscute reguli de
compozitie foto.
Plasarea subiectului in centru
fotografiei nu este, de multe ori, o idee
buna. Un subiect central nu este foarte
atragator pentru privitor si creaza o
atmosfera statica. Pentru a capta a-
tentia si pentru o compozitie dinamica
este recomandat sa respecti regula
treimilor. Practic, imagineaza-ti cadrul
impartit in trei zone egale, atat pe
verticala cat si pe orizontala. Liniile
imaginare care impart cadrul in tre-
imi se numesc linii de forta. Pentru o
compozitie bine echilibrata, plaseaza
subiectul principal al fotografiei pe una
dintre liniile de forta sau la punctul de
intersectie dintre acestea.
Ca exemplu practic sa luam cazul
unei imagini care contine o linie de
orizont. Plasarea acesteia pe centru,
tentatie careia multi nu ii rezista,
imparte cadrul in doua jumatati si
rezulta, de cele mai multe ori, o foto-
grafie banala. In schimb, plasarea liniei
orizontului pe una dintre liniile de forta
va cobori sau va ridica orizontul si va
sublinia fie cerul, fie elemente intere-
sante de pe sol.
 shooting science
Plasarea subiectului in cadru
L a prima privire prin vizorul
aparatului observam o insiruire
de subiecte plasate in cadru intr-o
anumita ordine sau raspandite la
intamplare. Astfel, suprafata cadrului
contine o multitudine de elemente si
posibile subiecte care se ofera
fotografului. El trebuie sa discearna
ce anume va pastra in cadru si ce va
elimina. Ce este mai reprezentativ si ce
nu este. Pastreaza toate detaliile, cateva
sau numai unul singur care sa
reprezinte subiectul. Aceasta alegere
este una din cele mai importante in
procesul realizarii unei fotografii.
Daca fotografia contine elemente
in miscare (o persoana care alearga, o
masina, etc.) incearca sa plasezi
subiectul astfel incat sa lasi mai mult
spatiu in fata acestuia. Spatiul din fata
unui subiect in miscare este adesea
denumit spatiu activ. Motivul pentru
care este necesar acest spatiu il
constituie faptul ca privitorul se uita
instinctiv in directia in care se
deplaseaza subiectul. Daca subiectul
in miscare este orientat cu fata aproape
de marginea cadrului, fara suficient
spatiu, creaza un efect de discomfort
pentru privitor, prin simpul fapt ca pare
sa se opreasca in marginea cadrului.
Exista anumite elemente intr-o foto-
grafie care genereaza dinamism, tensi-
une, iar prezenta acestora necesita, de
cele mai multe ori, un spatiu suplimen-
tar pentru a echilibra compozitia. De
28
exemplu varful ascutit al unui acoperis,
sau un alt element de arhitectura
“ascutit” necesita un spatiu
suplimentar deasupra sa. Principiul
este similar cu cel al spatiului cerut de
elementele in miscare, este nevoie de
spatiu in sensul indicat de subiectul ce
genereaza dinamismul.
Identifica intotdeauna subiectul
fotografiei tale sau punctele principale
de interes din cadru. Acesta trebuie sa
fie clar vizibil, sa nu fie obstructionat
de alte elemente sau sa se piarda
intr-un cadru prea incarcat. Subiectul
poate fi orice: o persoana, o floare, o
cladire, un peisaj. Odata identificat
centru de interes din fotografie cauta
cai de a-l scoate cat mai bine in
evidenta, incearca sa dirijezi atentia
privitorului catre acesta.
Iata cateva modalitati in care poti
atrage atentia asupra subiectului:
plaseaza-l intr-un punct sau pe o linie
de forta; foloseste o adancime mica de
camp pentru a blura elemente din fata
sau din spatele subiectului; apropie-
 shooting science
te de subiect pentru a-l mari in cadru;
foloseste culori sau forme contrastante
pentru a scoate subiectul in evidenta.
In cazul portretelor ai grija si la
fundal, nu numai la subiect. De multe
ori, fundalul contine elemente care,
plasate incorect, pot distruge un
portret. De exemplu, o linie plasata
undeva la mijlocul capului persoanei
fotografiate, nu lasa deloc o impresie
buna. Asadar, in compozitia unui
portret (si nu numai) concentreaza-te
si pe fundal si incearca sa elimini orice
element distractiv sau sa-l plasezi in
cadru in asa fel incat sa nu deranjeze.
De obicei ochii sunt cea mai impor-
tanta parte a unui portret. Din acest
motiv, trebuie plasati intr-un punct, sau
pe o linie de forta si ai grija sa fie bine
focalizati. De cele mai multe ori este
necesar sa lasi mai mult spatiu in direc-
tia in care priveste subiectul portretului
pentru a crea o senzatie de echilibru si
pentru a sugera privitorului directia in
care se uita subiectul fotografiei.
Un alt element de care fotograful
trebuie sa tina cont este distributia
zonelor luminoase si a celor intunecate
intr-un cadru. De retinut ca ariile albe
sau cele mai intens luminate atrag mai
usor atentia, asadar trebuie conceputa
o compozitie in care zonele albe sa
avantajeze subiectul.
Fotografiile care incalca regulile de
compozitie nu sunt obligatoriu gresite,
unele au chiar un impact mai mare.
De exemplu, regula treimilor poate fi
incalcata prin plasarea subiectului in
centru, atunci cand este vorba de un
cadru simetric. Exerseaza regulile de
compozitie dar in acelasi timp incearca
sa le si incalci si compara efectele ob-
tinute. Practic, nu exista reguli valabile
intotdeauna, se vor gasi aproape mereu
exceptii. Din acest motiv, in final,
instinctul, experienta si originalitatea
fotografului hotarasc compozitia cea
mai potrivita pentru o fotografie.
Utilizarea liniilor si
formelor geometrice
U
na dintre tehnicile utilizate
pentru a creea tensiune,
miscare si pentru a capta atentia intr-o
fotografie o reprezinta folosirea liniilor
in asa fel incat sa ghideze privirea.
Liniile pot fi reprezentate de
elemente din imagine: un gard, linii de
pe sosea, o cale ferata, etc. Important
este ca acestea sa conduca privirea
catre punctul de interes, adica spre
subiectul fotografiei. Liniile orizontale
sugereaza o senzatie de stabilitate, de
repaus. In plus, mai multe linii
orizontale in acelasi cadru creeaza ritm
29
si modele intr-o fotografie. Cea mai
comuna linie orizontala este linia
orizontului. Ca sfaturi generale
incearca sa obtii intotdeauna o linie a
orizontului dreapta si nu plasa orizon-
tul in centrul imaginii, pentru a obtine
o compozitie buna. Liniile verticale
pot sugera stari diferite: dezvoltare,
crestere (de exemplu un copac), putere
si tarie (o cladire inalta), etc. Liniile ver-
ticale bine conturate trebuie plasate de
cele mai multe ori pe una dintre liniile
de forta si nu in centru cadrului. Liniile
diagonale atrag usor privirea si plimba
privitorul prin cadrul fotografic. Adesea
dau imaginii adancime si perspectiva,
si creaza puncte de interes atunci cand
 shooting science
se intersecteaza cu alte elemente.
Liniile in spirala, pot sugera agitatia,
nelinistea, instabilitatea. Datorita
orientarii lor dau dinamism si actiune
unui cadru. In general orientarea nor-
mala a unei linii intr-o fotografie este
de la stanga la dreapta, asadar o linie
diagonala functioneaza mai bine daca
pleaca din partea stanga jos a cadrului
si urca spre partea dreapta sus. O linie
din cadru, pentru a-si putea indeplini
rolul de "conducatoare" este bine sa
prezinte urmatoarele proprietati:
- sa fie suficient de lunga, pentru
a starni interesul spectatorului si a o
conduce spre subiectul principal;
- sa porneasca din planul apropiat
si sa calatoreasca spre planul mijlociu,
unde este situat subiectul principal,
pentru a amplifica senzatia de tridi-
mensionalitate a fotografiei;
- daca situatia permite, un model
repetitiv - de exemplu sipcile dintr-un
gard sau traversele de pe calea ferata,
accentueaza profunzimea.
Datorita faptului ca fotografia
reduce spatiul inconjurator, tridimen-
sional, la doua dimensiuni, volumele
din spatiul real sunt redate ca forme,
suprafete geometrice. Vederea oculara,
stereoscopica, permite distinctia in-
clusiv pe adancime, pe cand, in foto-
grafie, formele sunt rezultatul atat al
obiectelor reale din mediu, dar si prin
alaturarea a doua sau mai multe supra-
fete, prin goluri, prin pete de culoare,
etc. Semnificatia formelor este puter-
nic dependenta de bagajul cultural al
privitorului. Rolul fotografului este de a
descoperi in lumea reala si de a trans-
pune in fotografiile sale formele cu
semnificatie cat mai larg acceptata, in
concordanta cu ideea care sta la baza.
Cercul:
Cercul este considerata forma
cea mai stabila, caruia i s-a atribuit o
semniificatie aproape magica, inca din
Antichitate. Cercul inspira stabilitate,
echilibru, armonie, absenta oricarei
tensiuni, iar forma sa atrage si tine
captiva atentia privitorului. Plasarea
unui cerc in centrul imaginii trebuie
30
atent evaluata, deoarece privitorul
practic va ignora spatiul neinscris in
cerc. Un cerc mai mic sau plasarea
lui laterala, reduce partial puterea de
captura, iar privitorul se va orienta in
cadru in raport cu centrul cercului.
Ovalul:
Deformarea cercului sub forma de
oval, aduce o nota de dinamism, cu atat
mai accentuata cu cat deformarea este
mai pronuntata.
Patratul:
Ca si cercul, patratul inspira o pu-
ternica senzatie de echilibru, simetrie si
calm, daca laturile sale sunt paralele cu
laturile cadrului fotografiei.
Patratul semnifica elevatie si chiar
 shooting science
spiritualizeaza subiectul. Din contra,
daca laturile patratului nu sunt paralele
cu laturile cadrului, senzatia este
contrara: dezechilibru, miscare,
tensiune, datorita formei care
sugereaza tendinta de rasturnare.
Triunghiul:
Simbolistica atribuita triunghiului
depinde de raportul acestuia cu
marginile cadrului. Un triunghi cu
baza paralela cu latura inferioara a
fotografiei si varful in sus, inspira
stabilitate, inaltare, elevatie.
Un triunghi cu baza mare paralela cu
latura superioara si cu varful indreptat
in jos, din contra, sugereaza amenin-
tare, insecuritate, pesimism, apasare,
neliniste, chiar disperare. Un trigunghi
ascutit, cu baza orientata spre una
din laturile verticale ale cadrului si
cu varful spre latura opusa, sugereaza
un drum, un traseu, o cale, pe care
privitorul o parcurge pentru a urmari
povestea din fotografie.
Dreptunghiul :
Desi este tot o forma simetrica,
dreptunghiul creeaza unele tensiuni,
datorita asimetriei sale. Dispus orizon-
tal, inspira liniste, repaus, echilibru,
chiar raceala. Asezat vertical, dreptung-
hiul sugereaza dinamism, forta, chiar
dramatism, mai ales daca este fotogra-
fiat in contraplonjeu, cand forma sa
devine trapezoidala.
Primplanul si planul de fond
O imagine fotografica are
numai 2 dimensiuni: latime
si inaltime. Dar adancimea este parte
din lumea fizica si in acest sens este
necesar sa incercam sa o transpunem
in fotografie. Daca o fotografie se
doreste sa fie realista, atunci adincimea
de camp trebuie simulata. Putem
simula a 3-a dimensiune intr-un mediu
cu 2 dimensiuni cu ajutorul perspec-
tivei, iar perspectiva o redam folosind
cateva tehnici simple.
Liniile convergente - Am vazut cu
totii imagini unde drumurile merg din
prim-plan pana dispar in distanta.
31
Astfel de imagini creaza o impresie
puternica de adancime pentru ca
drumurile actioneaza ca linii care
conduc privirea spre departare.
Imaginea fotografica ori pe monitor
este totusi plana. Dar ochiul o percepe
ca si cum ar privi in perspectiva.
Prim-planul si relatia cu fundalul
(obiecte mari si mici) - Stim ca ochiul
percepe obiectele apropiate ca mai
mari decat cele aflate la distanta.
De exemplu, un brad apropiat poate
aparea ca un gigant cand ne aflam
langa el, dar poate aparea cat un bat de
chibrit cand il vedem la cativa kilometri
distanta. Plasind un astfel de copac
in prim-plan, sau doar o portiune din el,
si apoi un alt copac similar in fundalul
cadrului, o sa dea impresia de distanta
in imagine. Compararea marimilor
relative ale celor doua obiecte va duce
privitorul la perceperea distantei daca
cunoaste marimea aproximativa a
unui astfel de copac. Desigur, orice
alte obiecte plasate in acelasi mod
pot duce la acelasi efect. Obiectivele
 shooting science
32

grand-angulare sunt de obicei folosite fi si ea folosita la redarea adancimii. volum.

in acest scop. Dar, orice alte obiective Este defapt cea mai eficienta tehnica de
se pot folosi pentru redarea adincimii, reprezentare a celor doua planuri,
importanta fiind intentia de redare a facand diferenta intre ele si dand
adincimii si nu echipamentul folosit.
Suprapunerea - Aceasta tehnica
presupune o singura regula: stim ca
obiectele care sunt in fata altor
obiecte par mai apropiate fizic.
Utilizind aceasta regula putem
compune o fotografie in asa fel incat
anumite obiecte sa fie suprapuse
peste alte obiecte, astfel dand impresia
de adancime de camp.
Ceata - Ceata este o alta tehnica de
redare a adancimii. Stim din experienta
ca ceata (sau pacla) devine tot mai
opaca pe masura ce distanta creste.
Obiecte indepartate in ceata sunt, in
concluzie, mai greu de distins decat
obiectele apropiate. Ceata atmosferica
care impiedica vizibilitatea in unele
situatii, face in acelasi timp simplu de
apreciat care obiecte sunt mai depar-
tate decat altele.
DOF – Profunzimea de camp poate
shooting science
33

perspectiva aeriana reprezinta fotogra-

Perspective fotografice fia realizata de la inaltimi foarte mari,
sub un unghi ce poate ajunge sa fie
chiar perpendicular pe planul solului.

P erspectiva este unghiul sub care

privim un cadru fotografic.
In artele vizuale, inclusiv in fotografie,
perspectiva se schimba in functie de
inaltimea de la care se face incadrarea.
Astfel perspectivele se impart in trei
categorii.
Veti observa ca atunci cand aveti
un cadru suficient de "adanc" liniile
paralele ale soselei sau ale caii ferate
desi paralele in mod real, la un moment
dat par sa se uneasca. Iar pomii de pe
marginea soselei desi au cam aceeasi
dimensiune par din ce in ce mai mici.
Acesta este efectul perspectivei liniare,
care ne sugereaza ideea de departare,
de adancime.
Perspectiva de jos in sus sau per-
spectiva broastei presupune foto-
grafierea de la nivelul solului cu obiec-
tivul indreptat cat mai inspre cer.
Perspectiva de sus in jos sau
 shooting science
ECHIPAMENTE FOTO
Gripul
G ripul este un accesoriu foto ce
se asambleaza direct pe aparat.
Unul din scopurile lui este de a atasa la
camera foto inca doi acumulatori
dedicati modelului de aparat. Gripul
se monteaza pe partea inferioara a
aparatului si contine si el un buton
declansator, oferind posibilitatea de a-l
folosi la cadrele pe verticala/ portret.
Legatura intre grip si aparatul foto se
face elecronic cu ajutorul unor contacte
si pini.
Trepiedul
T repiedul foto este construit din
basalt sau aluminiu, materiale
foarte usoare si cu stabilitate mare. El
poate mentine o greutate de pana la 13-
15 kg si se inalta pana la 1,88 m. Capul
trepiedului se manevreaza pe toate cele
trei axe, iar conexinea cu aparatul se
face printr-o talpita ce se insurubeaza
pe aparat si se pozitioneaza pe capul
trepiedului
intr-un loc amenajat special pentru ea.
Trepiedul mai poate fi dotat cu boloboc
pentru a permite amplasarea lui cat mai
corecta chiar si pe un teren accidental.
Genti si rucsaci
S ingura posibilitate prin care
aparatura foto poate fi tinuta
departe de “pericole” este achizitio-
narea unei genti foto sau a unui sucsac.
Exista o multitudine de modele de la
cele mai mici pana la cele mai
34
sofisticate. Gentile sunt confectionate
din materiale impermeabile si
rezistente la socuri, interiorul fiind
moale pentru a asigura protectia
echipamentului foto impotriva
zgarieturilor. Gama entry-level se
adreseaza fotografilor amatori ce detin
un DSLR cu un obiectiv kit, fiind vorba
de o geanta sau rucsac mic si mai putin
pretentios. Urmatorul nivel este acea
geanta sau rucsac in care incape pe
langa aparat si obiectiv atasat la el,
inca un blitz si un obiectiv de marime
medie, iar buzunarele laterale permit
depozitarea accesoriilor foto. Rucsacii
foto au marele avantaj datorita modului
de transpot. Un rucsac mare confera
confort si posibilitate de a transporta
mai multe aparate foto, obiective,
trepied, accesorii si obiecte personale.