Teorie

Note gen → definitia

Note proprii → ceva specific
Accident → caracteristici

A: universala afirmativă, Toţi S sunt P: SaP

E: universala negativă; Niciun S nu este P: SeP
I: particulara afirmativă, Unii S sunt P: SiP
O: particulara negativă, Unii S nu sunt P: SoP.

Diagrame/ SaP SeP SiP SoP

propoziţii
Euler

Venn
Raportul de contrarietate:
→cele două propoziţii nu pot fi ambele adevărate;
→propoziţiile pot fi împreună (ambele, adică) false.
SaP=1 , atunci SeP=0
SaP=0 , atunci SeP=?
SeP=1 , atunci SaP=0
SeP=0 , atunci SaP=?

Raportul de subcontrarietate:
→cele două propoziţii pot fi ambele adevărate;
→propoziţiile nu pot fi împreună (ambele, adică) false.
SiP=1 , atunci SoP=?
SiP=0 , atunci SoP=1
SoP=1 , atunci SiP=?
SoP=0 , atunci SiP=1

Raporturile de contradicţie:
→cele două propoziţii nu pot fi ambele adevărate;
→cele două propoziţii nu pot fi ambele false.
SaP=1 , atunci SoP=0
SaP=0 , atunci SoP=1
SoP=1 , atunci SaP=0
SoP=0, atunci SaP=1
SeP=1 , atunci SiP este falsă =0
SeP=0 , atunci SiP=1
SiP=1, atunci SeP=0
SiP=0, atunci SeP=1

Raporturile de subalternare:
→cele două propoziţii pot fi ambele adevărate;
→cele două propoziţii pot fi ambele false.
SaP=1 , atunci SiP=1
SaP=0 , atunci SiP=?
SiP=1 , atunci SaP=?
SiP=0 , atunci SaP=0
SeP=1 , atunci SoP=1
SeP=0 , atunci SoP=?
SoP=1 , atunci SeP=?
SoP=0 , atunci SeP=0
CONVERSIUNE OBVERSIUNE

SaP→(c) PiS (accident) SaP→(o ) SeP̅ (Niciun S nu este non-P)

SeP→(c ) PeS (simpla) SeP→(o ) SaP̅ (Toţi S sunt non-P)
SeP→(c ) PoS (accident) SiP→(o ) SoP̅ (Unii S nu sunt non-P)
SiP→(c ) PiS (simpla) SoP→(o ) SiP̅ (Unii S sunt non-P).
SoP→(c ) nu are

CONTRAPOZIŢIE

SaP→(o ) SeP̅ →(c ) P̅eS→(o P̅aS̅

SeP→(o ) SaP̅ →(c ) P̅iS→(o ) P̅oS̅
SiP→(o ) SoP̅ →(c ) Nu se poate

SoP→(o ) SiP̅ →(c ) P̅iS →(o ) P̅oS̅

INVERSIUNE
SaP→(o ) SeP̅ →(c ) P̅eS→(o ) P̅aS̅→(c ) S̅iP̅ →(o ) S̅oP
SeP→(o ) SaP̅ →(c ) P̅iS→(o ) P̅oS̅→(c ) nu merge
Dar, începând cu o conversiune,
SeP →(c ) PeS→(o ) PaS̅→(c ) S̅iP→(o ) S̅oP̅
SiP→(o ) SoP̅ →(c ) nu merge
SiP→(c )PiS→(o ) PoS̅→(c ) nu merge
SoP→(o ) SiP̅ →(c ) P̅iS →(o ) P̅oS̅→(c ) nu merge
SoP→(c ) nu merge

inferenţe/ conversiune obversiune contrapoziţie inversiune

propoziţii
parţială totală parţială totală
SP→PS SP→¬(SP̅) SP→P̅S SP→P̅S̅ SP→S̅P SP→S̅P̅
SaP PiS SeP̅ P̅eS P̅aS̅ S̅oP S̅iP̅
SeP PeS (PoS) SaP̅ P̅iS P̅oS̅ S̅iP S̅oP̅
SiP PiS SoP̅ - - - -
SoP - SiP̅ P̅iS P̅oS̅ - -

Figura I: Figura II: Figura III: Figura IV:

MP PM MP PM
SM SM MS MS
SP SP SP SP

FIGURA I : BARBARA AAA-1(BARBARI) EAE-1,CELARENT AII-1 (CELARONT)

EIO-1, DARII AAI-1, FERIO EAO-1
1. Minora silogismului valid de figura I trebuie să fie afirmativă

2. Majora silogismului valid de figura I trebuie să fie universală.

FIGURA II : CESARE(CESARO) EAE-2 , CAMESTRES(CAMESTROP) AEE-1,

FESTINO EIO-2, BAROCO AOO-2
1. O premisă a silogismului valid de figura II trebuie să fie negativă.

2. Majora silogismului valid de figura II trebuie să fie universală.

FIGURA III : DARAPTI AAI-3, FELAPTON EAO-3, DISAMIS IAI-3, BOCARDO
OAO-3, DATISI AII-3 , FERISON EIO-3

1. Minora unui silogism valid de figura III trebuie să fie afirmativă.

2. Concluzia unui silogism valid de figura III trebuie să fie particulară.

FIGURA IV : BRAMANTIP AAI-4, FESAPO EAO-4, DIMARIS IAI-4,

CAMENES(CAMENOP) AEE-4 (AEO-4), FRESISON EIO-4

1. Dacă majora unui silogism valid de figura IV este afirmativă, atunci minora
este universală.

2. Dacă minora unui silogism valid de figura IV este afirmativă, atunci concluzia
este particulară.

3. Dacă o premisă a unui silogism valid de figura IV este negativă, atunci majora
este universală.

REDUCERE :

1) C A M E S T R E S → Reducerea se face la CELARENT → se face prin

metateză și convertirea simplă a majorei E și a concluziei E .

MeP SaM SaM

SaM MeP PeM
SeP PeS PeS
Fig. II

2) D A R A P T I → Reducerea se face la DARII → prin convertirea prin

accident a minorei de tip A.

MaP MaP
SiM MaS
SiP SiP
Fig. III
 3) D I S A M I S → Reducerea se face la DARII → prin metateză și
convertirea simplă a majorei de tip i și a concluziei de tip i.

MaP SiM MiS

SiM MaP MaP
SiP PiS PiS
Fig. III
4) F E L A P T O N → Reducerea se face la FERIO → prin convertirea prin
accident a majorei A.

MeP MeP
SiM MaS Fig. III
SoP SoP

5) F E S A P O → Reducerea se face la FERIO → prin convertire simplă a

majorei de tip E și prin convertire prin accident a minorei de tip A.

MeP PeM
SiM MaS
SoP SoP
Fig. IV

6) D I M A R I S → Reducerea se face la DARII → prin metateză și convertirea

simplă a concluziei de tip S.

MaP SiM
SiM MaP
SiP PiS
Fig. IV
 7) B R A M A N T I P → Reducerea se face la BARBARA → prin metateză și
convertirea prin accident a concluziei de tip i.

MaP SaM
SaM MaP Fig. IV
Sap PiS
SiP

8) B A R O C O → Reducerea se face la BARBARA → prin

Reducere indirectă pp. PaM = ad ad =SaP A E

mod valid in fig. II SoM= ad I O SoP= f
SoP = f → SaP= ad

PaM
SaP
SaM = concluzie adevărată, nu poate fi simultan adevărată SoM

➔ presupunerea inițială este falsă

➔ aoo-2 este valid

PRINCIPII

1) Principiul identității → în același timp și sub același raport fiecare lucru este
identic numai cu sine însuși. A=idA / A≠B

2) Principiul noncontradicției → în același timp și sub același raport este

imposibil ca o propoziție să fie și să nu fie adevărată. ( p v p̅ )
 3) Principiul terțului exclus → în același timp și sub același raport o propoziție
este adevărată sau falsă, neexistând o a treia variantă. ( p v p̅ )

4) Principiul rațiunii suficiente → într-o inferență, premisele trebuie să fie temei

suficient pentru a justifica concluzia. T → P

FUNCȚI:

Negația Conjuncția p1q Disjuncția pvq Excluziunea pwq

p p̅ p q pɅq p q pWq
p q pVq
1 0 1 1 1 1 1 0
1 1 1
0 1 1 0 0 1 0 1
1 0 1
0 1 0 0 1 1
0 1 1
0 0 0 0 0 0
0 0 0

Implicația p→q Echivalența Incompatibilitatea Rejecția

p q p→q p q p↔q p q p↗q p q p q

1 1 1 1 1 1 1 1 0 1 1 0

1 0 0 1 0 0 1 0 1 1 0 0

0 1 1 0 1 0 0 1 1 0 1 0

0 0 1 0 0 1 0 0 1 0 0 1