28 octombrie, anul 1897.

Frunzele copacilor seamanau cu un covor multicolor, pline de nuante

vesele si frumoase ce fac un peisaj artistic si minunat. Insa copacii au
ramas singuri si goi, fara nimeni care sa le aline durerea maro,fara
imbracaminte,singuratici. Soarele mandru care incalzea cu sagetile de foc
aurii,si-a slabit puterea caldurii sale. Recoltele s-au facut cu
gramada,asteptand fermieri sa le adune de pe camp. Ele asteaptau cu
nerabdare sa fie macinate la moara si sa le foloseasca la alimentatia
proprie. In camari, gospodinele au depozitat o gramada de dulceturi,
muraturi si compoturi. Pe rafturi predomina culorile: rosu de la
tocaturi,verde de la muraturi ,violet inchis de la dulceata de prune si galben
de la compoturi.
Tocmai ma daruise vechiul meu stapan, nepoatei sale. Cum stateam la
caldura in buzunarul fetitei, se intampla ceva si cad. Deodata ma trezesc
pe aceeasi strada, doar ca nu era la fel. Nu erau oameni imprejur, ci doar
roboti. Cladirile se miscau si masinile erau transparente. Pe un panou de
pe o cladire scria: “Anul 2097”. Eram in viitor.
Mereu ma intrebam cum va fi lumea in viitor, daca voi trai pana atunci si
daca ceasurile se vor schimba. Eu eram un simplu ceas de buzunar, dar
dupa ce am reusit sa ma tarasc la adapost, am intrat intr-un magazin de
ceasuri. Era singurul lucru care il recunosteam din aceasta lume. Inauntru,
erau si ceasuri asemenea mie, vechi de peste 200 de ani, dar si variantele
noi care erau la fel de mici ca un bob de fasole. Atunci cand a intrat un
client, a probat si el unul si am observant cum functiona: il puneai pur si
simplu pe mana si acesta proiecta o imagine. Eram atat de fascinate incat
nu mai voiam sa ma intorc. Singurul lucru care voiam sa-l fac era sa ma
duc sa vorbesc cu ceasurile expuse. Asa ca m-am cataract cu greu in
vitrina unde celelalte ceasuri m-au primit cu caldura. Eram atat de fericit sa
fiu in sfarsit langa oameni ca mine. Nu mai voiam sa plec. M-am imprietenit
repede cu ceilalti si am devenit cei mai buni prieteni. Niciodata nu m-am
mai simtit mai mult ca si cand apartineam acelui loc.