Trei caracteristici îngrozitoare ale moralității sexuale ale romanilor

Orice ai cunoaște despre Biblie, sunt sigur că știi acest lucru: că a stabilit o etică sexuală care a arătat
intenția lui Dumnezeu în crearea sexualității și acest lucru provoacă omenirea la a trăi conform ei.
Însă în zilele noastre asistăm la o revoluție sexuală care a făcut ca societatea să lepede deliberat
etica sexuală creștină. Lucrurile care odată erau interzise sunt acum celebrate. Lucruri care erau
odată considerate de neimaginat, acum sunt considerate naturale și bune. Creștinii sunt văzuți din ce
în ce mai mult ca retrograzi care trăiesc într-o moralitate antică, represivă și irelevantă.

Însă acesta nu e prima dată când creștinii afișează o etică sexuală care e în contradicție cu lumea din
jur. De fapt, biserica s-a născut și Noul Testament a fost dat într-o lume pe de-a-ntregul diferită de
moralitatea creștină. Aproape toate textele Noului Testament care au de-a face cu sexualitatea au
fost scrise creștinilor care trăiau în orașe predominant romane. Această etică nu a apărut într-o
societate care avea nevoie doar de o ușoară realiniere sau care era dornică de a auzi mesajul creștin.
Nu, ci etica creștină s-a ciocnit violent cu sexualitatea morală romană. Matthew Rueger scrie despre
acest lucru în cartea sa fascinantă “Sexual Morality in a Christless World”; bazându-mă pe
informațiile sale, am extras trei trăsături îngrozitoare ale sexualității romane, felul în care Biblia le
tratează și cum ne provoacă acest lucru azi.

Sexualitatea romană înseamnă dominare

Romanii nu gândeau în termenii orientărilor sexuale. Pentru ei, sexualitatea era legată de ideea de
masculinitate, dominație masculină și adoptarea preocuparii grecilor pentru frumusețe. “În mintea
colectivă a romanilor, cel puternic lua tot ce își dorea. Era social acceptabil ca un bărbat roman
puternic să aibă relații sexuale atât cu femei, cât și cu bărbați, dacă el era agresorul. Era privit cu
dispreț rolul feminin de ‘receptor’ în legăturile homosexuale.”

Un bărbat adevărat domina în relații la fel cum o făcea pe câmpul de luptă. Avea raporturi intime cu
sclavii, indiferent dacă erau bărbați sau femei, cu prostituatele, avea raporturi homosexuale chiar
dacă era căsătorit, practica pederastia, chiar și violul era general acceptat, atâta timp cât victimele
erau cele de un statut inferior. “Era puternic, musculos, dârz trupește și sufletește. Societatea îl
disprețuia doar atunci când părea slab sau delicat.” Romanii nu priveau oamenii ca fiind homosexuali
sau heterosexuali, ci ei considerau că un bărbat respectabil își exprima dominația prin raporturi
sexuale - consensuale sau forțate - cu bărbați, femei și chiar copii.

Romanii acceptau pedofilia

Goana după frumusețe și obsesia pentru idealul masculin a dus la răspândirea pe scară largă a
pederastiei - o relație sexuală dintre un bărbat adult și un băiat. Aceasta a fost o caracteristică a
Greciei și a fost preluată de romani, care o vedeau ca o expresie a privilegiului și dominației
masculine. Un bărbat roman își îndrepta atenția sexuală către un băiat sclav sau, uneori, chiar și
către unul liber, până ce băiatul ajungea la pubertate. Acest fel de relații erau acceptate și chiar
văzute ca o formă idealizată de dragoste, exprimată în poezie, povești și cântec.

În lumea romană, “soția unui bărbat era văzută adesea ca fiind mai prejos de el, însă relația sexuala a
soțului cu un alt bărbat sau băiat reprezenta o forma mai înaltă a iubirii și a angajamentului
intelectual. Reprezenta unirea unui bărbat cu ceva egal lui și cu care putea să-și împărtășească
experiențele și ideile într-un mod care îi era imposibil cu o femeie.” Pederastia - pedofilia - era
înțeleasă ca fiind bună și acceptabilă.

Etica sexuală romană disprețuia femeile

În general, femeile nu erau stimate în cultura romană. “Femeile erau văzute adesea ca fiind slabe
fizic și intelectual. Erau inferioare bărbaților și existau pentru a-i sluji, uneori mai mult ca sclavii.”
Valoarea unei femei consta în abilitatea acesteia de a avea copii, iar dacă nu reușea, era izgonită.
Deoarece durata de viață era scurtă și mortalitatea infantilă mare, femeile se căsătoreau în
adolescență pentru a avea cât mai mulți copii cu putință.

Cât despre comportamentul sexual, femeile aveau standarde foarte diferite de bărbați. În timp ce
bărbații erau liberi să practice orice fel de relație sexuală ar fi dorit, o femeie prinsă în adulter putea
fi acuzată de crimă. Pedeapsa legală pentru adulter îi permitea soțului să violeze delincventul
masculin, iar dacă dorea, să își ucidă soția. În timpul lui Augustus, a devenit ilegal ca un bărbat să-și
ierte soția - era obligat să divorțeze de ea. “Nu este suficient să sugerăm că femeile erau
subapreciate în cultura romană. Sunt multe situații în care au fost tratate ca ființe umane de mâna a
doua, puțin mai onorate decât sclavii.”

Promiscuitatea sexuală și stabilitatea societății

Este cunoscut faptul că Roma a fost o cultură a unei promiscuități extreme și a inegalității. Cei care
aveau puterea - cetățenii de gen masculin - își puteau exprima sexualitatea cu oricine ar fi dorit.
Brandul sexualității morale a culturii romane a fost exemplificat de cezarii care, unul după altul,
“erau imagini grăitoare ale imoralității și cruzimii”, folosind sexul ca un mijloc de dominație și
desfrâu.

Acest sistem, malefic cum pare în ochii noștri, era acceptat și celebrat de Roma antică. Era
fundamentul culturii romane. Pentru a fi un bun cetățean roman, un bărbat trebuia să participe, nu
să protesteze împotriva lui. Pentru a fi loial Romei, trebuia să fie loial moralității Romei. Pentru
romani, perspectiva biblică “ar fi fost vazută ca distrugătoare pentru societate și înjositoare pentru
idealul roman al masculinității.” Ceea ce noi considerăm odios și exploatator, ei considerau ca fiind
necesar și bun.

Condamnarea de către creștinism

Creștinismul a condamnat sistemul roman pe de-a-ntregul. Potrivit eticii romane, un bărbat își arăta
masculinitatea pe câmpul de luptă și în dominația sexuală. În etica creștină, un bărbat își arată
masculinitatea în castitate, sacrificiu de sine, respect față de ceilalți, restrângându-și activitatea
sexuală la raporturile cu soția lui. Romanii înțelegeau virtutea și dragostea corelându-le cu
pederastia. Etica sexuală creștină limitează raporturile intime la cele din cadrul căsătoriei dintre un
bărbat și o femeie. Protejează copiii și le oferă demnitate. O femeie romană era obișnuită să fie
tratată ca un om de mâna a doua, însă “în creștinism, o femeie a găsit o cultură de dragoste
adevărată, care o consideră la fel de importantă ca un bărbat în ochii lui Dumnezeu. Era la egalitate
din punct de vedere sexual cu bărbatul ei în legătura matrimoniala și avea dreptul, fiind sub legea lui
Dumnezeu, să pretindă fidelitate maritală la fel ca bărbatul.”

Creștinismul nu a reprezentat doar un alt sistem moral, ci unul care îl condamnă pe cel existent, pe
cel care era fundamentul identității și stabilității romane. Creștinii erau străini. Creștinii erau
trădători. Creștinii erau periculoși. Moralitatea lor amenința destabilizarea întregii societăți. Nu e de
mirare că au fost batjocoriți și persecutați.

Drumul dinspre Roma

Nu ne putem abține să nu vedem asemănări în Roma primului secol și lumea secolului al XXI-lea.
“Primii noștri strămoși creștini nu au predicat castitatea biblică într-o cultură care era de acord cu ei.
Moralitatea sexuală pe care o învățau și o practicau părea nenaturală pentru lumea romană. Etica
sexuală creștină, care limita raporturile sexuale la căsătoria dintre un bărbat și o femeie, nu numai că
erau diferite de etica romană, ci erau cu totul împotriva idealurilor romane de dragoste și virtute.”
Acesta este motivul pentru care creștinii au întâmpinat atâta ostilitate. Moralitatea lor amenința
stabilitatea societății prin dragostea și protecția oferită celor marginalizați și fără drepturi, în timp ce
îi condamna (sau convertea) pe cei care profitau de ei.

Nu se întâmplă același lucru în zilele noastre, din nou? Societatea noastră aruncă ultimele vestigii ale
eticii sexuale creștine și, făcând acest lucru, suntem din nou străinii și trădătorii care amenința să
destabilizeze întregul sistem. Insistența noastră că sexul este limitat la căsătoria dintre un bărbat și o
femeie amenință stabilitatea unei societăți hotărâte să permită și să celebreze aproape orice, cu
excepția sexului în cadrul căsătoriei. Convingerea noastră că oamenii înfloresc doar în cadrul
limitelor sexuale lăsate de Dumnezeu amenință idealurile virtuții și dragostei care nu cer un alt
angajament decât consimțământul. Dacă ne trăim viețile conform unei etici superioare, condamnăm
tacit pe cei care o resping.

Rueger spune: “Primii creștini erau femei și bărbați foarte curajoși. Mărturisirea moralității creștine
întotdeauna cere un spirit de bravură.” Într-adevăr, a mărturisi și a practica moralitatea creștină cere
curaj, dorința de a te supune lui Dumnezeu mai degrabă decât oamenilor, chiar și sub amenințarea
persecuției. Fie ca Dumnezeu să continue să sădească acest duh în noi.

Tim Challies, Challies