Dor de tara

Ieri ai plecat si ai uitat,

Inbatrinit de ani iubitul sat
Si ai uitat cum tu ziceai
Ca comoara mai mare nu ai.
Decit un sat cu oameni fericiti
Decit parintii cei mult preaiubiti.
Ieri ai plecat lasind in urma totul
Si-n sat a-mbatrinit poporul,
Iar doinele ce le cintau mereu
S-au uitat cu parere de rau.
Un sat e cea mai mare avutie.
Daca il ai, nu-ti trebuie alta bogatie,
Caci este satul cu a ta copilarie
Si satu-n care azi Mos Craciun mai vine.
Tu ai ales sa mergi azi la oras,
Dorul de sat te face iar poznas,
Si azi te-ntorci tu mai imbatrinit,
Iar el din nou acasa te-a primit.
La casa parinteasca tu te-ai dus,
Dar ciinile si nucul deacum nu-s,
Tu nu ai fost pe-aici de prea multi ani,
Ferestrele casei le-au spart niste golani.
Si sufletul cel chinuit de dor
Acum si aici linistea si-a gasit!
In mine azi revine-acel fior,
Caci eu in sat acasa am venit.