Simfonia

În albe și în negre clape,

Pian ce tace când nu ești,
Ființa ta celest încape,
Ești simfonii de stări cerești.

În spații stele se răcesc,

Planeta-i foc peste ruine
Iar totul e așa firesc
Doar când depărte ești de mine.

O iubire cât e cerul

N-o aud, însă o văd
Că-și pune atelierul
Și în rai, și în prăpăd.

O iubire ilegală
Pentru cele ce mai sunt
Timidă în stări de gală
Mai există pe pământ.

Din iubirea ta, ca vină,

Mă mai caută un nor
Să îmi spună ce lumină
Porți prin bezne în fior.

Ce fierbinte trece anul

Și ce rece clipa trece,
Note respiră pianul
Când tăceri vor să-l înece.

Dincolo de cer iubirea

Pentru tine e mereu
Îi aud nemărginirea
Fredonând-o Dumnezeu.