De dragul tău

Pe unde ești ceru-i iubire,

La fel Pământul, și-n abis,
De dragul tău, spre nemurire,
Merg muritorii ca un vis.

De dorul tău planeta moare,

De dragul tău va învia,
Tu ești fragmentul ei de Soare
Pe care-l pot îmbrățișa.

De dragul tău statui spre ceruri

S-ar duce căutând alt rost
Sperând că în divine feluri
Or să învie cei ce-au fost.

De dragul tău obraji de stele

Îmbujorați sunt și de foc,
Emoții cresc vibrând în ele
Să miște umbrele din loc.

De dragul tău cerul se face

Din înnorat iarăși senin,
De dragul tău stau ca pe ace
Dacă te-ai zgâriat puțin.

Dacă dispari în altă zare

Unde nu pot veni firesc,
Și prin ceea ce-i uitare
Rămân prezent să te iubesc.

De dragul tău îmbrățișarea

Va fi din timpul ce-a trecut,
Iar, uneori, din toată marea
Trăirii tale, înger mut.

E haos și nu am repere
Pe unde ești, unde te-ai dus,
Îmbrățișez niște himere
 În lipsa ta fără răspuns.

Reci valuri au ieșit din ape

Strivind absența-n multe părți
Spre existența ta ce-ncape
În învierea altei sorți.

Când țărmuri se întorc în sine

Să se ascundă de un val
Nu-mi mai găsesc marea din tine
Dar îmi rămâne ideal.

O întâmplare este clară

Când drumurile ei mă dor,
În amintiri îmi e povară
Tăcerea ta, străin fior.

Pleacă lumina către soare

Și timpul cade într-un hău,
Sunt un nemuritor ce moare
An după an, de dragul tău.