Din iubire de Sine

Iluzia de lipsă de iubire,

Este creată şi pătrată-n fire.
Şi căutăm că rătăciţi pe lume
Să fim iubiţi, îndrăgostiţi anume.

Suntem iubire, totul e iubire,

Cum poate asta fi o amăgire
Ce ne împinge în a căuta
Iubirea să ne-o dea altcineva?

Îl aşteptăm pe făt frumos cu stea în frunte,

Ileana cosânzeana, pe niciunde!
Ne pierdem vremea-n a ne degrada
În loc să ne iubim, cum vrem s-o facă altcineva!

Acestea au soluţia în Sine

Dacă atenţie le dăm cum se cuvine,
Şi-atunci când împăcaţi cu noi, vom defila
Viaţa în #LuminaIubireBucurie o vom afla! 

Cadre

Mi-am luat o pauză azi de la viaţă,

Să ies în recreaţie ca un copil rebel
Şi să mă bălăcesc în apa mării
Să-ngheţ momentul ăsta în mister.
Am apucat numai să îmi cer dreptul
Căci în secunda-n care-am încercat
Mi s-a oprit în faţă tot prezentul
Întortocheat, mai treaz ca niciodat.
Imagini ireale îmi petrec absenţa
De straie colorate-n curcubeie vii
Alcătuiesc în minte repede magia
O proiectez peste preaplinul inimii.
Întrepătrund lumi calde neştiute,
Aflate doar acum în înţeles,
Şi se ridică ceaţa-n vârf de munte,
Un pisc pleşuv, ce-am cucerit ades!
Din amintirea inimii curate,
Păşesc nestingherit creaţii mii,
Ce-n lumea din genunea mea aflate,
Se împletesc în rime şi în poezii!

Mi e dor, atat de dor de mine,

Sa scriu povestea vietii n rime,
Sa ma inunde si s abune,
Povesti cu talc, povesti profunde!
......

Soaptele verii

Ca intr-o poveste intarziata

Negraita inca in soapte
Aprinsa din inaltimea stelelor
Scrisa pe platosa timpului
Tarziu se prelinge pe pielea
Alba stravezie a inocentei
Copilariei ce trece magura
Insetata a vantului si culorilor
In apusul vesnic de inceput
De inca o eu si tu acum.
Imbaratisari false si mangaieri in graba
Inecate in asternuturi tarziu
Reprimand o dragoste lipsa a inocentei
Amesteca sentimente proscrise
Si ingana alegerile nesabuite
La amintirea frustrarilor profunde
Lasate in urma de o aventura la malul marii.
Nisipul isi aminteste urmele pasilor nostri
Chiar daca i-a sters marea cu al sau val
Risipind tristetea lasata in graba
Sub perdeaua de stele si luna plina
A celei dintai nopti de razboi
Si a aceleiasi mereu noapte de dragoste

Între apă şi foc!

Ma recunosc sunt focul ce arzând

Mi-atinge apa limpede născând
Ca phoenix mă transform si mă inspir
Sunt soarele cu cerul în priviri.

Focul iubirii ce doar apa-l domoleşte

Face scântei când in intensitate creşte!
Şi e ca o văpaie prins de dor
Când se-apropie încetişor.

Sunt ca doi poli - ce se atrag mereu

Din soarele arzând, ca apă pura eu,
Ca yin şi yang ce mereu mi-am promis,
Să depăşesc si barierele din vis!