COMUNICAREA INCEPE CU MINE

Comunicare si nevoi

Vreau sa-ti povestesc o lectie de viata pe care am invatat-o de la molidul

argintiu de linga poarta casei mele.
In urma cu ceva ani, cineva a rupt virful molidului artintiu plantat in curte.
Era un copacel mic, firav, care daruia culoare si frumusete spatiului. Era
bine proportionat si promitea sa devina un molid puternic. Te puteai
bucura de frunusetea lui privindu-l cum creste. Nu am inteles acel gest de
violenta asupra unui brad care nu incurca pe nimeni de pe strada, pentru
ca era inca prea mic sa-si scoata ramurile prin gard. In anul in care i-a
fost rupt virful am vazut cum isi pierduse aproape toate acele si credeam
ca se va usca. Ma legasem de el si de fiecare data cind treceam pe linga el
imi doream sa reziste, sa se refaca si sa creasca mai departe. Am hotarit
sa-l las sa vad ce se va intimpla. Mai bine de 3 ani a fost foarte „trist”. Nu
a crescut deloc si avea foarte putine ace, doar pe virful crengutelor.
Vedeam totusi ca in el exista viata, asa ca priveam cu drag spre el de cite
ori treceam pe acolo. In urma cu vreo 2 ani, intr-o primavara, m-a
intimpinat cu o explozie de muguri plini de viata, de un verde intens. Nu
puteai sa nu-i observi, atit de multi erau! Ma intimpinau cu o mingiiere
fina cind ii atingeam. L-am privit cu drag multe minute in sir. M-am uitat
la fiecare crenguta si la tulpina lui unde fusese taiat cu brutalitate. Imi
spunea povestea si suferinta prin care a trecut. In locul acela acum era o
rana cicatrizata, de linga care o ramurica s-a indreptat in sus pentru a
deveni noul virf. De atunci a continuat sa creasca cu putere. A umplut
deja spatiul pe are i l-am creat la inceput. Si-a scos ramurelele prin gard,
vrind parca sa spuna tuturor povestea lui si faptul ca viata din el
invinsese. Acum e un molid puternic, plin de ace argintii care si in aceasta
primavara e plin de muguri gata sa explodeze cu o forta si frumusete
uimitoare. Acum cind trec pe linga el, de fiecare data parca vrea sa imi
multumeasca pentru faptul ca am crezut in el si in puterea lui de
regenerare.
Primavara trecuta m-am oprit linga el si l-am privit. Era plin de muguri de
un verde crud si moale. I-am mingiiat si am ascultat povestea lui.
Mi-am dat seama cit de mult semanam. Am vazut fragilitatea si puterea
vietii. Sunt lucruri in afara noastra care ni se intimpla si asupra carora
nu avem control. De multe ori ne ranesc la fel ca cel care a rupt virful
molidului. Uneori ranile ne pot dezechilibra atit de tare incit sa avem
impresia ca am pierdut totul – s-a sfirsit. Asta este fragilitatea vietii.
Viata este si o forta in sine! O forta care poate vindeca ranile si care duce
la crestere. Credinta in depasirea obstacolelor prin insasi forta a vietii este
cea care ne da putere sa ne ridicam si sa continuam.
Putem ramine cazuti, in starea de deznadejde, de victime. Da, cind ti se
intimpla asa ceva, esti o victima – molidul argintiu a fost victima unei
agresiuni neintelese! Dar nu e obligatoriu sa ramii o victima. Molidul mi-a
aratat ca viitorul depinde de atitudinea mea fata de ceea ce mi se intimpla
in momentul prezent. El mi-a aratat si pasii prin care pot depasi „crizele”
sau obstacolele care imi apar.
Cind se intimpla accidente in viata mea, primul pas este sa ma intorc
spre mine, sa observ foarte bine ce simt in acea situatie. Identificarea si
intelegerea trairilor mele ma ajuta sa descopar nevoile mele neimplinite in
acele momente si care ma fac sa ma simt ranita. Constientizarea nevoilor
neimplinite in acel moment constituie al doilea pas. Eu sunt responsabil
sa gasesc care e cel mai marunt lucru de care am nevoie si care ma face
sa ma simt din nou bine. Cind nevoile mele sunt implinite, ma simt bine.
Constientizarea si intelegerea nevoilor mele este o perspectiva noua fata
de ceea ce am fost invatati in copilarie. Nevoia pe care o simt vie in acea
situatie este cea care determina mesajul pe care il comunicam prin
comportament si de cele mai multe ori, dincolo de cuvinte. Daca nu vindec
mai intii nevoia vie din mine, in orice situatii, nu pot realiza o comunicare
sincera. Daca nu inteleg si nu am grija de nevoile mele, e usor sa cad in
dependente de tot felul si bineinteles sa ma inconjor de relatii care imi
sunt toxice.
Dupa ce inteleg care sunt nevoile vii din mine si reusesc sa le implinesc in
asa fel incit sa creez in mine acea stare de bine, redobindesc puterea de a
merge mai departe.
Daca eu nu ma respect pe mine degeaba cer altora sa ma respecte. Sau
mai bine zis, in masura in care ma respect eu pe mine, voi fi respectata de
cei din jur. Sau le voi putea cere sa ma respecte la fel cum o fac eu. Daca
eu nu stiu ce ma face pe mine sa ma simt respectata, nu pot cere altei
persoane sa ma respecte.
Ca sa ma simt cu adevarat respectata, pot cere din partea celuilalt acel
comportament care ma face sa ma simt bine. Cerinta este al treilea pas.
E foarte improtant ca cerinta sa fie scurta, clara si pozitiva. Cerinta trebuie
sa lase libertatea celuilalt de a alege sa accepte sau sa refuze cerinta mea.
Altfel, celalalt aude o pretentie si asta blocheaza comunicarea.
Daca vrei sa comunici altfel in situatiile din viata ta, daca vrei sa te ridici
dupa accidente sau lovituri pe care le primesti, aminteste-ti sa te intorci
spre tine: observa atent ce simti. Identifica si intelege trairile tale si
descopera care sunt nevoile vii din acel moment. Vezi care actiuni minime
duc la cea mai mica stare a ta de bine, pentru a prinde putere sa te ridici.
Formuleaza apoi cerinta si da libertatea celuilalt de a alege. Pentru ca si tu
ai aceasta libertate de a alege. Pentru ca „numai eu sunt responsabil sa
devin de sunt capabil”.