Sunteți pe pagina 1din 141

Amintirile unui vampir

2
Amintirile unui vampir

Calcam usor pe frunzele uscate care fosneau sub talpile mele.Picaturile ploii imi
atingeau din cand in cand chipul si imi aminteam de acea noapte.
In departare se vedea strada uda care stralucea la lumina lunii.Auzeam cum creaturile
padurii isi vorbeau si le simteam miscarile.O creatura gasise o ghinda si incerca sa o
duca spre ascunzatoarea ei.Asta imi aminti de faptul ca nu ma alimentasem de ceva
vreme,si imi deschise apetitul.Incepeam sa fac pasii mai rapizi ca sa ajung la oras si
sa-mi gasesc de mancare.Aveam senzatia pe care o avuse si el,in acele momente eram
cum fusese cel care ma transformase:infometat.Nu ma gandeam decat la acea savoare
dulce-sarata care imi incanta simturile.
Parea ca orasul astepta revenirea mea,era o linistite infioratoare,iar luminile imi
trezeau amintiri sinistre.
Trec prin fata unei cladiri si imi vad reflexia intr-un perete din oglinda.Eram precum o
statuie de ceara:aveam tenul alb ca laptele,ochii de o culoare verde intens ,iar parul
putin ondulat si negru precum carbunele imi cadea usor pe umeri.Nici vestimentatia
nu ma ajuta prea mult ,eram intr-un costum negru,care parea scos de la naftalina .
In sfarsit vad oameni.O fata si un baiat mergeau pe un trotuar tinandu-se de mana.Cu
cat ma apropiam mai mult de ei,cu atat caldura si mirosul lor ma izbeau mai tare.Mi
se accelerase respiratia si parca puteam sa-mi vad pupilele dilatandu-se.Imi strang
mainile in pumni cand trec pe langa ei,iar apoi ma intorc si ii privesc .Nu erau
constienti de pericolul prin care trecusera,dar eu da.Ar fi fost un pericol si pentru
mine,n-as fi avut timp pentru amandoi.
Ma calmez putin si incep sa observ schimbarile prin care trescuse orasul:se
construisera cladiri ma inalte,panouri ce aratau temperatura mediului si ora,si era mai
luminat.
Trece o masina si realizez ca nu mai vazusem vreun model ca acela.Ajung in fata unui
internet -cafe si raman uimit.Cand trecusem ultima data ,in acel loc era un
spital.Ajunsesem la o concluzie:lumea evoluase,iar eu ramasesem in urma...iar.Era
normal, cinci ani inseamna mult timp iar oamenii profita la maximum de el.
Mai merg si dau peste un cinema,in fata caruia ma opresc brusc.Pe scarile acestuia
statea o fata care isi tinea capul in maini.Parea suparata.Ma apropii incet de ea ,facand
pasii cat mai silentiosi.Ii auzeam respiratia usor accelerata ,iar mirosul ei imi
patrundea in nari fara sa il pot opri.Recunosteam senzatia care incepea sa ma
cuprinda,deveneam pentru ea ce eram pentru oricine: un pericol.
Ajung langa ea,dar ma trezesc din acele ganduri ucigase.Fata isi ridica capul ,ma
priveste pentru o clipa ,iar apoi se lasa pe spate si inchide ochii.Cu toate ca privirile
noastre s-au intalnit doar pentru o clipa,am putut observa in ochii ei negri , ca ea
suferea,parea ca se afla intr-o stare de agonie.Pentru un moment am simtit ca aveam
ceva in comun,dar acea senzatie se destramase cand imi amintisem de el,de cel care
m-a transformat.Era imposibil ca fata sa aiba ceva in comun cu mine,eram
diferiti,precum cerul si pamantul,in toate sensurile.Nu era cu putinta ca cineva ca
mine sa simta intelegere sau mila pentru cineva ca ea,era impotriva regulilor naturii.
Incerc sa ma apropii mai tare de ea,si atunci imi dau seama ca nu mai respira normal
si mirosea ciudat,nu avea esenta pura a unui uman .Nu se putea ca fata sa moara in
fata mea,fara sa fiu eu vinovatul.O trag de mana ,dar ea nu reactioneaza.Avea pielea

3
Amintirile unui vampir

la fel de rece ca a mea,iar chipul ii era foarte palid.Parul castaniu spre negru, lung, ma
atinge si il simt matasos si moale.
Nu era normal,stiam,dar fara sa mai stau pe ganduri o iau in brate,cu grija sa nu ii
ating pielea, si cu pasi repezi parasesc orasul si ma indrept spre cimitir.
Aveam de gand sa o duc acasa ,sa o vindec ,sau cel putin sa incerc.
In timp ce strabateam padurea ma gandeam la nebunia pe care o comisesem.Si daca
reuseam sa o salvez,dupa ce si-ar fi revenit tot ar murit,doar ca ar fi din vina mea.M-
am calmat repede,nimeni nu ma vazuse cand o luasem,nimeni nu ar fi banuit ceea ce
se intamplase.Dar daca avea o familie?Daca distrugeam o familie?Daca cu moartea ei
rupeam inima unor persoane?Pentru mine nu ar trebui sa conteze,eu eram fara
sentimente.
Deschid usa casei mele si intru in mare graba.O asez pe fata pe patul meu si incep sa
ma gandesc la ce urma sa fac.Trebuia sa o fac,gasisem motivul perfect: o fiinta ca
mine nu poate sa-si duca la bun -sfarsit planurile,daca victima e inconstienta.Nu ar
mai fi satisfactie,asa ca singura sansa era sa o fac bine ca apoi sa ma pot bucura de ea.
Ma intorc la fata si am simtit o schimbare: din directia ei o caldura lovea camera care
fusese rece timp de sute de ani .Incercam sa ma gandesc la altceva dar cand ii ating
fruntea ,caldura ce o emana ma infiora si avusesem senzatia ca imi arsese pielea.
Sa atingi un uman dupa foarte multa vreme e tulburator, e ca si cum ti-ai imbratisa
propriul cosmar.Cei din specia mea ne indepartam de oameni cat mai mult,incercam
sa nu intram in contact cu ei,dar uneori cand o facem ne pierdem mintile si ne inecam
in propria suferinta.Umanii sunt atat de vulnerabili si in acelasi timp atat de puternici
si plini de viata.Diferentele dintre cei ca mine si cei ca ei, sunt uriase ,e ca si cum ai
compara un inger cu un demon..Ei rosesc cand se rusineaza,cand le este cald,pe cand
eu mereu raman palid,ei plang din orice,pe cand eu nu pot varsa nici macar o lacrima
oricat m-as zvarcoli si m-as macina de durere.Oamenii cand dorm viseaza,lucru la
care eu nu visez decat cu ochii deschisi,prin venele lor curge sange,si cel mai
important lucru: isi pot cladi relatii bazate pe sentimente profunde si adevarate,in timp
ce eu si mai toti cei ca mine,nu reusesc sa aiba o viata amoroasa,cum s-ar zice.
Viata e ironica ,ceea ce umanii cauta cu disperare e nemurirea,in timp ce eu am nopti
in care imi doresc sa mor,dar fara rost.Mi-as vinde sufletul diavolului doar pentru o zi
in care sa simt ca imi bate inima in piept,pentru o zi in care sa ma pot bucura de
lumina zilei si sa las noaptea in urma mea.
Fata incepe sa tuseasca usor,fara vlaga.In cateva secunde mi-am insusit in minte o
lista cu remedii pentru febra.Una din putinele calitati ale nemuririi e faptul ca ai timp
sa inveti tot felul de lucruri folositoare pentru atunci cand ai necazuri.Tocmai pentru
acest lucru in ultimii ani mi-am petrecut timpul dand lectii de viata celor mai tineri ca
mine.Sunt considerat pretios precum o mina de aur.Varsta mea impresioneaza chiar si
pe cei din specia mea.Nu oricine poate supravietui sute de ani,avand in vedere faptul
ca caracterele noastre explozibile de cele mai multe ori provoaca tragedii,iar umanii
tot incearca sa ne vaneze.Ce-i drept,in ziua de azi foarte putini din ei mai cred in
existenta noastra,dar cu secole in urma erau la curent cu tot ce ni se intampla.Unii
dintre noi comitem greseli stupide care ne pune comunitatea in pericol.Asta poate fi
un exemplu de conflict care provoaca razboiul intre noi.O creatura ca mine intr-o stare
delicata , poate deveni un adevarat pericol pentru toti cei din jur.Exista antecedente de
genul in istoria noastra,dar cei mai in varsta si mai puternici incercam sa evitam
viitoare incidente.Din acest motiv ne-am adunat intr-o cumunitate,dar nu una
oarecare,ci una care are un singur scop:sa ne ajutam sa supravietuim.Fiecare e pe
contul lui,ne adunam doar atunci cand este necesar,doar atunci cand trebuie sa ne

4
Amintirile unui vampir

protejam.Avand acest interes,am format ca un fel de institutie pe care umanii ar numi-


o scoala.Nu e chiar ca o scoala,doar un loc unde ii invatam pe cei tineri cum sa-si
stapaneasca instinctele ucigase ,iar pe cei mai putin tineri ,cu ce ochi sa vada lumea
actuala si cum sa se integreze in ea .Datorita varstei mele inaintate sunt un invatator
pentru cei care au nevoie de ajutor,de sfaturi.Mai mult decat asta ,sunt precum o
enciclopedie,lucru ce nu e deloc usor,mai ales ca suntem fiinte solitare.Eu ma bucur
de singuratate,o pot considera singura mea prietena.Cand ma aflu in prezenta altora
sunt precum o carte deschisa pentru cei ce cauta istoria,dar o carte inchisa pentru cei
care vor sa ma cunoasca.Consider ca nu poti sa oferi incredere ta unei fiinte egoiste ca
mine,sau in cazul oamenilor,unor fiinte care se lasa foarte usor impresionate.Eu am
fost om si stiu cum e.Probabil daca as avea de ales as prefera sa nu fi stiut.
Revin cu picioarele pe pamant cand fata imi strange mana.Un val de fiori ma
cutremura si decid sa ma indepartez de ea.Degetele ei ramasesera inclestate de mana
mea,dar asta nu ma opri.
Ies din casa si ma indrept spre o parte a padurii unde stiam ca pot gasi niste ierburi
pentru a prepara fetei un ceai care sa o ajute sa-si revina.In timp ce ma uitam dupa o
anumita planta, un miros pe care il cunosteam mult prea bine imi trezi simturile.Ca o
descarcare electrica,un fior ma ardea in interior si incepusem sa tremur.Stiam fiecare
schimbare care mi se producea:ochii mi se dilatau si incepeau sa straluceasca
fosforescent,fata mi se deforma la cresterea prompta a caninilor care acum erau
precum coltii unui lup, iar trupul mi se facuse foarte elastic si flexibil.Aveam impresia
ca pieptul imi era in flacari,iar dorinta si foamea ma scoteau din minti.Uitasem
motivul pentru care plecasem de acasa si de fata care avea nevoie de mine, nu ma
gandeam decat la acel miros care mi se parea atat de senzual si provocator.Inchid
ochii si ma las prada fiarei din interiorul meu care se zbatea sa ma
controleze.Urmarind mirosul incep sa alerg prin padure si ma opresc cand in fata mea
apare un barbat ce tinea un topor in mana.Eram atat de aproape de ceea ce imi
doream,ma despartea doar cativa pasi de acel om nenorocit care habar n-avea ce ii
pregatisem.Acesta ma privea si deodata i se citeste groaza in privire.Fara sa stau pe
ganduri,sar pe el si il musc de gat,dar in acel moment ma loveste ceva in spate si urlu
de durere.Ma intorc si vad un alt uman care speriat incepuse sa tipe.Ma napustesc si
asupra lui si il musc si pe acesta de gat.Il ridic si il trantesc de un copac.Il musc iar de
gat si atunci simt gustul sangelui,dulce,sarat,acrisor .Uit de durerea care imi paraliza
spatele si savurez clipa.Eram atat de insetat incat nu simteam decat acel lichid care
stingea incendiul din pieptul meu .Inca tremurand, ma despart de trupul neinsufletit al
umanului si il las sa cada la pamant.Imi amintesc de celalat om si ma uit in jurul
meu.Disparuse,dar eu aveam sa-l gasesc.Sangele lui apetisant ma striga ,iar eu aveam
de gand sa ii ascult chemarea.Ma las ghidat iar de simtul olfactiv ,si il
caut.Sarmanul,fugea incercand sa ajunga la iesirea din padure ,dar eu il simtisem.Las
din nou ca fiara din mine sa geama ,iar umanul se opreste in loc.Ca o creatura jalnica
,ma furisez pe la spatele lui si il imobilizez cu o mana.Respiratia bietului barbat o
luase razna ,dar nu aveam mila.Il intorc cu fata spre mine si continui ceea ce
incepusem,il musc din nou,dar de data aceasta ii beau tot sangele si ii iau sufletul.
Adun cele doua cadavre si le ingrop .Apoi decid sa ma duc la Casa Mare.Trebuia ca
cineva sa-mi scoata toporul cu care ma lovise umanul in spate,si aveam nevoie de
leacul pentru a imi vindeca rana.Cu toate ca nu ma prea incanta ideea de a-mi face
revenirea,nevoia de sange imi fusese satisfacuta si aveam mintea mai limpede.

5
Amintirile unui vampir

Ajuns in fata usei Casei Mari raman o clipa pe ganduri,dar durerea din spate ma
dobori ,asa ca bat la usa.
Casa Mare este singurul loc de care umanii nu se apropie,il numesc Conacul
diavolului si il considera periculos.Chiar daca ei nu stiu ce ascunde de fapt,instinctul
ii anunta ca este ceva de rau,si majoritatea mereu ocolesc aceasta zona a
padurii.Numit de specia mea ,Casa Mare,conacul este singurul loc in care ne purtam
natural si in el se desfasoara toate evenimentele noastre.De fapt Casa Mare nu este
decat un vechi castel ,care in ochii umanilor ,este blestemat.Legenda blestemului a
fost inventata de catre cel mai batran dintre noi pentru a tine oamenii la distanta.Dar
cum mereu se gaseste cineva care vrea sa sfideze mitul,aceasta zona a padurii se afla
sub supravegherea unor gardieni alesi de comunitatea noastra.
Se deschide usa si apare o fata blonda cu parul lung si ondulat ,cu ochii albastrii
,subtirica si inalta.Purta pantaloni albastri deschis, rupti in zona genunchilor si un
tricou alb care avea niste pete de culoare rosie.Am presupus ca erau pete de sange.
-Elizabeth...-cu toate ca nu vream,vocea imi iesi indurerata.-Ajuta-ma!
-Alexander!-surprinsa se inclina spre mine,si abia atunci imi dau seama ca stateam
aplecat.-Ce ai patit?Doamne!Intra!
Intram in castel si deodata simt iar miros de sange uman.Imi amintesc ca acolo mereu
se simtea acelasi miros de sange proaspat.
-Ce s-a intamplat?-ma intreaba fata in timp ce parcurgeam holul.
-Am avut un mic accident.
-Abia te-ai trezit si deja intri in belele?
-Elizabeth...-mereu ma lua la intrebari,mereu isi facea griji pentru mine.
Ajungem in Sala Mare ,si raman uimit cand nu vad pe nimeni.
-Unde...
-Intai sa te vindec si apoi iti povestesc.
Ma trantesc pe o canapea cu spatele in sus si fara sa vreau imi scapa cateva gemete.Sa
ai un topor in spate nici chiar pentru mine,nu e ceva usor.Elizabeth ma atentioneaza si
apoi imi trage toporul din spate.Scap un alt gemet ,dar apoi durerea parea ca se
micsora.Ma ajuta sa ma ridic in picioare ,iar apoi imi intinde mana ei.Pentru a mi se
vindeca repede rana aveam nevoie de sangele unuia ca mine.De obicei ranile se
vindeca singure si repede,dar in cazul celora care tocmai se trezesc dintr-un somn
indelungat ,trebuie aplicat acest remediu.Fara sa stau pe ganduri imi infig coltii in
mana ei si ii beau din sange.Putin cate putin imi disparu orice urma de durere.
-Multumesc.-o privesc in ochi ,recunoscator pentru faptul ca ma ajutase.
-Oricand.-imi zambeste usor iar apoi se indeparteaza de mine,indreptandu-se spre alta
incapere.
Cu toate ca e unul dintre cei mai temuti vampiri,Elizabeth se poate spune ca e o fata
buna.Mereu sare in ajutorul apropiatilor ei.Multi spun ca in ea a mai ramas ceva
uman,dar altii spun ca de fapt e doar o scorpie ce incearca sa faca pe pisicuta

6
Amintirile unui vampir

blanda.Cu toate ca e mai mica ca mine,cateodata o consider mai matura decat mine.S-
a nascut in 1700 in Anglia si a fost adusa cu forta in Romania impreuna cu niste
prostituate. A fost transformata in vampir la 17 ani de catre un client,ea fiind obligata
sa se prostitueze.Cand a realizat ca nu mai era umana,devenise un pericol pentru toti
,dar cu timpul s-a calmat si se poate zice ca se gandeste de doua ori inainte de a face
un pas.
-Alex...
Tresar si observ ca tinea in mana un pahar cu sange.
-Povesteste-mi ce s-a intamplat.-imi intinde paharul si imi face semn sa stau jos pe
canapea.
Ne asezam amandoi si dupa ce dintr-o sorbitura beau tot sangele ,ii povestesc totul
,incepand de la fata pe care o gasisem langa cinema pana la momentul cand am ajuns
la conac.
-Ai innebunit ,nu?Cum ai putut duce o fata umana in cavou la tine?-cu toate ca practic
ma certa,vocea ei era joasa si domoala.
-Nu o puteam lasa acolo.
-Ba da! Sau ai uitat ca esti un vampir?-cuvantul vampir il pronuntase cu voce tare.
-Crede-ma ca e singurul lucru ce nu il pot uita.
Da din cap si apoi se intriseteaza.Se pare ca ea observase tristetea din vocea mea la
cele spuse.
-Ce ai de gand sa faci?
-Sa o vindec.
-Si apoi?
-Amandoi stim ce am de gand sa fac dupa ce fata va fi bine.-Asa era,stiam foarte bine
ca aveam de gand sa beau sangele fetei.
-Mai devreme a trecut Dragos pe aici.A plecat cu ceilalti la executia unuia care facuse
prostii.
-Se pare ca unele lucruri nu se schimba niciodata.Ce facuse?
-A ucis zece umani in mai putin de trei zile,si a lasat cadavrele la vedere.
-Asta e grav...Tu cum de ai ramas aici?-las paharul gol pe masuta din fata mea.
-Nu-mi plac executiile.-mi-a raspuns scurt.-Cand ai de gand sa te intorci la Casa
Mare?Alex,asta e casa ta.
-Nu mai e casa mea.Elizabeth ,nu vreau sa discutam iar subiectul acesta.
-Fara tine Casa Mare nu mai e la fel.Toti abia asteptam sa revii,chiar daca nu iti vine
sa crezi ne era dor de tine,mai ales Iosefinei.
Ultimul cuvant ma cutremurase,nu eram pregatit pentru asa ceva.Imi las capul in jos
si raman in tacere.Ei nu ii era dor de mine ,as fi putut jura ca s-ar bucura daca nu m-ar
vedea.Se pare ca Elizabeth nu si-a dat seama cat ma lovise acel nume.
-Alexander,nu poti continua asa.Vladimir nu mai e aici ,asa ca nu ai nici un motiv
pentru a te indeparta de Casa Mare.Si chiar de ar fi fost el,tu ar trebui sa fii aici,locul
asta iti apartine.-parea atat de convingatoare ,incat pentru o secunda eram de acord cu
ea.-Nici macar Efraim nu are un drept mai mare ca al tau de a sta sub acest acoperis.
O privesc intens in ochii ei albastrii si ma bucur de alegerea pe care o facusem cu
multi ani in urma ,in privinta ei.
-Nu ma poti convinge sa ma intorc.Si-asa am incalcat juramantul de a nu mai pune un
picior in casa asta.
-Casa asta nu are farmec fara tine.-devenise melancolica ,nu ii statea in fire,ea era o
fata dura.
-Hei,e bine asa cum e.-ii strang mana iar ea imi zambeste.-Tu ce ai mai facut?

7
Amintirile unui vampir

-Am facut o tampenie anul trecut.-se ridica in picioare si devine incordata.-Am


transformat pe cineva.-cuvantul "transformat" il rosti cu sila.
Am cascat ochii cat cepele,ma luase prin surprindere.Nu o credeam in stare de asa
ceva,cu toate ca stiam prea bine ca cei ca noi,suntem foarte imprevizibili.
-Nu ma privi asa.-imi zisese cu amaraciune.-A fost un accident.
Cu ochii la ea ,inghit in sec.
-Nu te judec.-nu puteam zice prea multe,nu voiam sa o presez sa-mi zica ce se
intamplase.
-Efraim a reactionat urat.
Ma ridic si eu in picioare .
-Era de asteptat,el crede ca suntem prea multi.Dar trebuie sa il intelegem,intr-un fel
are dreptate,cu cat suntem mai multi,cu atat ne punem mai mult in pericol.
S-a limitat doar sa ma aprobe .
-Stiu.
-Imi pare rau ca nu am fost langa tine.
-Oh,Alexander.-ma ia in brate ,iar eu o imbratisez la randul meu.
Elizabeth era precum o sora,ma sprijinea si o sprijineam la orice.Aveam incredere in
ea si mereu incercam sa o ajut.
-Ce s-a intamplat cu noul vampir?-o intreb in timp ce ne indepartam si ne asezam
inapoi pe canapea.
-A fugit.Nu stiu ce s-a intamplat cu el.
-Oh...-asta nu fusese deloc un lucru bun.Un vampir nou in libertate e ca si un asasin
dement in mijlocul unui oras .Imi ia cateva clipe pana continui.-Presupun ca Efraim...
Nu ma lasa sa termin,ci se repezeste sa imi raspunda.
-Doar a avut o criza de nervi.-imi paru ca era rusinata.-Datorita tie inca sunt aici,daca
nu as fi sub aripa ta,de mult zburam.
Zambesc ,dar in acelasi timp imi amintesc de consecintele pe care le suportase pentru
ca se aflase sub protectia mea.
-Elizabeth,mi-a facut mare placere sa vorbesc cu tine,dar acum trebuie sa plec.
Ma ridic ,iar ea face acelasi lucru.
-Alexander...sper sa te mai gandesti la ceea ce ti-am zis despre intoarcerea aici.Chiar
ar fi minunat sa te avem la Casa Mare.
-Voi veni doar in vizita si pentru a preda.Locul in scoala nu il dau pentru nimic in
lume.
-Presupun ca e bun si atat ,decat deloc.
Ma conduce pana la usa,ne luam ramas bun ,iar eu alerg pana la cimitir.Inainte sa
intru in cavoul meu,ma opresc si raman cateva clipe pe ganduri.Trebuia sa fiu pregatit
pentru a intra in contact cu mirosul si caldura fetei umane.

8
Amintirile unui vampir

Intru incet in cavoul meu si raman suprins .Fata statea in picioare ,cu spatele la mine
si tinea in mana o lanterna a carei lumina se indrepta spre una din sculpturile mele.Ma
intrebam de unde avea acel obiect.
Abia atunci ii observ pantalonii largi cu multe buzunare, care ii ascundeau curbele
corpului.
Se pare ca nu ma auzise intrand,si continua privind acele sculpturi care prezentau
diferite femei,in timp ce le atingea cu palma.Probabil nu reusea sa le vada bine si
incerca sa le desluseze forma.
Eu nu aveam nevoie de lumina,ochii mei puteau vedea prin intuneric la fel cum
vedeau ziua ,si datorita acestui lucru nu aveam nici un bec,lumanare sau macar vreun
geam .Casa mea nu acoperea prea bine necesitatile unui uman,avea un pat,un
sicriu,cateva sculpturi,o masa cu cateva scaune si o zona pe care o consideram atelier
pentru sculptat.In atatia ani de viata am descoperit o pasiune pentru formele si curbele
obiectelor.
Ma apropii de fata si imi dau seama ca mirosea mai bine.Bataile inimii sale erau
regulate si respira normal.Parea ca isi revenise,mai ales ca nu mai emitea acea caldura
coplesitoare.
Probabil datorita faptului ca eram satul ,nu aveam nici o idee ucigasa si nici o dorinta
de a -i bea sangele.Sau poate fusese doar norocul ei.
-Te simti mai bine?-o intreb,nestiind cum altfel as putea sa intru in vorba cu ea.
Tresare si se intoarce spre mine,indreptand lumina spre fata mea,in timp ce pulsul ii
canta accelerat.
-Poftim?-avea o voce atat de calma si calda ,incat ramasesem putin surprins.Nu stiu
din care motiv,dar aveam impresia ca vocea ei ar fi fost exact invers.
-Esti mai bine?
Ochii ei incercau sa ma descifreze.Parea usor speriata si incruntata.
-Aaa...da...-ramane in tacere o clipa.-Sunt superbe...-intoarce lanterna spre sculpturi...-
Tu esti creatorul lor?
-Da...Iti plac?-ma simteam stupid,pusesem o intrebare stupida,doar ea imi spusese ca i
se par superbe.
Ingana din cap in semn ca da si indreapta lumina spre mine.
-Unde suntem?-ochii ei devenisera cercetatori.
Ce puteam sa ii spun?Ca se afla in cavoul unui vampir?Ezit sa ii raspund,lucru pe care
ea il observa imediat.
-Cum am ajuns aici?
-Nu ti se pare ca pui prea multe intrebari?-stiam ca paream grosolan,dar altceva nu-mi
ramanea de facut.
-Bine...vreau sa plec.
-E inca noapte.-nu-mi venea sa cred ce ii spuneam.Pe mine ce ma interesa ca era
noapte ?
-Ah...
-Poti sa dormi aici pana maine.Dupa ce te vei trezi ,vei pleca.
-Cine esti?-ii simteam intriga in voce.

9
Amintirile unui vampir

Inca o intrebare la care nu puteam sa ii raspund.


-Tu cine crezi ca sunt?
-Un inger?-un zambet ii apare pe buze si parea ca i se ilumina fata.
Ii zambesc si eu,dar nu ca raspuns zambetului ei,ci ma amuza gresita ei presupunere.
-Sigur esti un inger.
-Nu esti nici macar pe-aproape.
-Ma dau batuta.-privirea ei o contrazicea,simteam asta.
-De obicei renunti asa usor?-o luasem razna,nu puteam sa o incurajez sa afle cine
sunt.
-De obicei nu vorbesc cu oamenii pe un asa intuneric.Nu poti aprinde un bec?
-Mai bine intinde-te si dormi.
Fara sa ezite ,ma asculta si se aseaza pe pat ,pe lateral,cu fata spre mine.O urmaresc
cu privirea.
-De ce am impresia ca vrei sa te ascunzi?-in timp ce ma intreaba stinge lumina
lanternei.
Zambesc usor si raman o secunda pe ganduri.
-Faci pe ghicitoarea?-se putea observa in vocea mea o urma de sfidare.
-Am un al saselea simt foarte bine dezvoltat.-parea foarte sigura de ceea ce zicea.
Imi scapa un zambet zgomotos.
-Nu rade!Am o intuitie excelenta.
-Nu prea s-ar zice,ai crezut ca sunt un inger,iar eu sunt exact contrariul.-mi-am permis
sa zic mai mult decat ar fi trebuit,dar ma bazam pe faptul ca intuitia ei nu era chiar asa
strasnica precum credea ea.Daca ar fi avut un al saselea simt,ar fi simtit ca sunt
periculos si ar fi incercat sa fuga.
-Pricep.-mediteaza cateva secunde iar apoi se intoarce cu fata in sus.Mi-ar fi placut sa
fi stiut ce gandea in acele momente .-Dar eu sunt inca vie.Asta demonstreaza multe.
-Sa inteleg ca e un punct in favoarea mea?-fara sa stau pe ganduri,ii continui jocul.
-Aham.Si mai e ceva.Tu esti un artist,sculptezi.
-Asta nu inseamna nimic.-raspund sec si ma asez jos pe podea,intins ,cu mainile sub
cap.
-Minti!Cand sculptezi , pictezi sau canti ,iti exprimi sentimentele.Intri intr-o transa,si
cu cat esti mai implicat,cu atat lucrarea e mai reusita.E ca si cum ai da viata temerilor
,visurilor...reprezinti lumea in care traiesti.
Ramasesem surprins,vorbea cu atata pasiune incat uitasem sa respir.Pentru o clipa am
avut senzatia ca ma cunostea mai bine decat mi-as fi putut inchipui.
Ofteaza,si atunci imi amintesc ca trebuia sa respir,daca voiam sa par in continuare
uman.Trag aer in piept incat sa auda si ea,iar apoi imi fac curaj sa vorbesc.
-Tu canti?-nu m-ar fi mirat daca ar fi cantareata,vocea ii era placuta.
Incepe sa rada si printre rasete imi raspunde.
-Doar sub dus.Eu pictez.-se opreste din ras.
-Interesant.-putin amuzat,voiam sa o iau peste picior.-Vreo pictura celebra?
-Nu chiar.Prefer sa tin lucrarile pentru mine.As deveni o infumurata daca as ajunge o
vedeta.-incepe iar sa rada.
Oare gresisem eu cand spusesem ca vazusem in ochii ei suferinta?Oare ea de fapt era
o fiinta vesela care doar trecuse printr-un moment neprielnic din punct de vedere
fizic?
-Nu ti-ar sta bine cu nasul pe sus.
-Ti-ai dorit vreodata sa poti face ceva ce esti constient ca nu o poti face,dar totusi sa
continui sa visezi la acel lucru?

10
Amintirile unui vampir

Se pare ca nu gresisem asa tare,in vocea ei se simtea tristete,melancolie.


-Cum ar fi?-intrebasem in voce joasa.
-Sa zbori.Mi-ar placea sa pot zbura.As da orice sa pot zbura.
Mi se parea ca imi facuse cea mai interesanta confesiune,ma simteam atat de aproape
de ea,intr-o legatura atat de intima .Simteam ca si eu la randul meu trebuia sa ii spun
ceea ce imi doream.
-Mi-as dori sa pot strange o mana calda in mana mea fara sa imi pierd cumpatul.-
pentru prima data dupa foarte multi ani ,simtisem ca mi s-a luat o piatra de pe
inima.Cea mai profunda dorinta a mea o dezvaluisem unei umane necunoscute,dar nu
mi-a pasat.Sa pot vorbi cu ea imi dadea senzatia ca pot fi uman.
-Ce s-ar intampla daca m-as apropia de tine?
Ea inca era calma,dar la auzul intrebarii ei, in mine s-a dezlantuit o dorinta arzatoare
de a o atinge.Nu pentru a atenta la viata ei,ci pentru a ii simti caldura,doar atat.
-Ar fi bine sa nu o faci.Nu am un caracter stabil.
-Imi asum riscul.
Sare din pat si se lasa in genunchi langa mine.Ma cauta cu mana prin intuneric si imi
atinge cu degetele palma stanga.Un foc incepuse sa arda usor in pieptul meu,dar nu
era acel foc care ma facea sa doresc sange,ci unul care ma facea sa o doresc pe fata
mai aproape de mine.
Ma ridic si ma pun si eu in genunchi in fata ei.Ii vad mana leganandu-se usor,si i-o
ating .Fata scapa un suspin ,iar eu imi trag mana inapoi.Cunosteam motivul,aveam
pielea prea rece.
-In momentul acesta imi doresc sa ma lasi sa te ating.-imi soptise in timp ce hotarata
ma ia de mana si isi incruciseaza degetele ei cu ale mele.Isi ridica mana libera,si sta
cateva secunde pe ganduri pentru a se decide,iar apoi imi mangaie obrazul.
Nu puteam sa reactionez,imi era frica pentru ce se putea intampla,ea era doar un
simplu om,nu ar putea sa-mi faca fata daca mi-as pierde controlul.Nu era corect,ea
avea incredere in mine,iar eu ma gandeam cum sa fac pentru a-mi putea mentine
controlul.O parte din mine analiza gravitatea situatiei,dar o parte se bucura de ceea se
intampla.Aveam impresia ca eram fericit,caldura fetei ma facea sa visez cu ochii
deschisi.
-Mi-ar dori sa iti vad chipul.
Incepe sa traseze linii imaginare cu degetele pe fata mea,incercand sa-mi deduca
trasaturile.Pielea ei fierbinte si fina incepea sa trezeasca barbatul din mine.Asta ar fi
complicat lucrurile mai mult.
-Mai bine ar fi sa te duci sa dormi.-ma ridic in picioare si ma indepartez de ea.
Se ridica si ea si se pune pe pat cu spatele la mine.
-Suntem intr-un vis,asa-i?
-Ce te face sa crezi asta?-nu intelegeam unde voia sa ajunga.
-Prefer sa neg ca cineva tine in casa un sicriu.
Raman blocat,fata imi observase adevaratul pat.Nu mai zice nimeni nimic,si astept ca
ea sa adoarma.Dupa ce observ ca dormea,o iau in brate si o duc inapoi de unde o
luasem.Daca se simtea bine,nu mai avea nevoie de mine.Nu intelegeam de ce
gandeam asa,doar niciodata nu avusesem realmente intentii bune.
O las pe acele scari ale cinemalui,si ma indepartez de ea,privind-o pentru ultima
data.Intr-adevar era o fata frumoasa si norocoasa,scapase din ghiarele unui vampir.

11
Amintirile unui vampir

Stateam inchis in sicriu in timp ce m gandeam la ea.Nu era un lucru bun,stiam,trebuia


sa-mi distrag atentia,dar cum as fi putut?Elizabeth spusese :Chiar daca nu iti vine sa
crezi, ne era dor de tine,mai ales Iosefinei.Imi suna in minte precum un clopot mai
ales Iosefinei ,si aveam impresia ca de fapt Elizabeth nu zisese acea propozitie,ca
fusese doar o iluzie creata de creierul meu mult prea incurcat in ganduri si amintiri
chinuitoare.
Deodata aud cum se deschide usa de la intrarea in cavou si tresar.Ma linistesc cand
simt miros de vampir cu o usoara aroma de portocale,sigur era Dragos.Niciodata nu
am reusit sa aflu de ce aroma de portocala il acompania mereu,probabil intr-o zi il voi
intreba.
Imping capacul sicriului si ma ridic,sustinandu-ma in coate.Avusesem dreptate,venise
in vizita bunul meu prieten,sau cel putin el asa se considera.
-Bine ai revenit printre noi!-se apropie de mine si isi trece o mana prin parul lui
negru,iar pe cealalata o sprijina pe sold.
-Asta se spune celor care se trezesc din morti.-ii raspund eu pe ton ironic.
-Tu esti un mort viu.-imi face semn cu ochiul si imi intinde mana pentru a da noroc.
Ma prefac ca raman pe ganduri dar intr-un final ii intind o mana .Batem palma si dupa
ce ma priveste atent ,ofteaza.
-S-a intamplat ceva?-il intreb incruntat,in timp ce sar din sicriu.
Ofteaza din nou si imi raspunde abatut.
-Vladimir...s-a intors.
Am simtit cum mi-au iesit coltii la auzirea acelui nume.Incerc sa -mi calmez furia
care ma cuprinsese.
-Imposibil...-ma luase atat de tare prin suprindere,incat nu stiam ce sa mai zic.
-A trimis un vampir la Casa Mare pentru a te avertiza.E pe urmele tale si nu se va opri
pana cand nu se va razbuna.
- Cand s-a intamplat asta?Elizabeth nu mi-a zis nimic.
-Nu avea cum.Totul s-a intamplat in dimineata asta.
-Bine,presupun ca nu conteaza detaliile,oricum ,daca Vladimir vrea sa se infrunte cu
mine,eu nu am nici o problema,l-am invins o data si o pot face iar.
Dragos da ochii peste cap si ma impinge,iar eu pic pe podea.
-Stai jos!-nu era un ordin,ci mai bine zis o avertizare.-Am vorbit cu Iosefina.
Stia el de ce imi spusese sa stau jos.O durere insuportabila mi-a cutremurat trupul ,si
mi-am vazut imaginea indurerata in ochii albastrii ai prietenului meu.Probabil daca as
fi fost uman,mi s-ar fi oprit bataile inimii.Am asteptat in tacere sa continue.
-Isi face griji pentru tine.
-Ma uraste.-un uman nu ar fi putut auzi ce spusesem,vorbisem in voce foarte joasa.
-Asta vrei tu sa crezi,si nu inteleg de ce.Iti place sa traiesti chinuit.-incepe sa
gesticuleze nervos.-Sincer,omule,esti pierdut!
-Ea mi-a zis ca ma uraste.-tonul vocii mele ar fi convins pe oricine,mai putin pe

12
Amintirile unui vampir

Dragos.
-Eu in locul ei ,serios ca te-as uri.
Isi freaca palmele una de alta si se calmeaza.
-Alex,ce s-a intamplat in trecut nu mai conteaza.Nu incepe din nou cu vechea poveste
,ca nu tine.Iosefina mereu incearca sa clarifice lucrurile,tu esti cel care o evita.
Privesc podeaua ,in timp ce in minte imi derulau imagini ingrozitoare cu momentul in
care ea imi zisese ca ma detesta,ca ii este sila de mine.Cel mai tare ma durea faptul ca
o ranisem,desi jurasem ca nu am sa o fac.
-Alex...-trage aer in piept de parca intr-adevar ar fi avut nevoie si inchide ochii.-Am
vorbit cu ea si suntem amandoi de parere ca ar trebui sa stai o vreme printre umani.-
deschide ochii.-Gata,am zis-o!-parea ca tocmai se eliberase de un mare secret.
Automat am reactionat.
-Nu!
-Alex...
-Nu!Ati innebunit?Eu printre umani?Un vampir printre umani?-dau ochii peste cap
exasperat.-Dragos,numai simplul cuvant uman imi lasa gura apa.
Acesta ma privea de parca m-ar fi intrebat Si care e problema? .
-Nu,nu!-incepusem sa ma plimb dintr-o parte in alta,ca un nebun.-Si apoi,Vladimir nu
e asa periculos.
-Stii foarte bine ca e.Nu poti fugi de el daca ramai printre cei ca noi,in schimb nu te-ar
gasi daca ai sta printre oameni.Crede ca tu n-ai putea rezista si nu i-ar trece prin cap sa
te caute prin orase.
-Corect!Nu pot rezista!
-Calmeaza-te...-ma opreste din mers .-Daca Vladimir a rezistat ,tu de ce nu ai putea?
-Ai uitat cum s-a terminat totul?-l-am patruns cu privirea.
-Tu nu esti ca el,tu esti mai bun.-imi pune o mana pe umar si pune o mutra de om
convins.-Ai adus un uman aici,dar nu ai facut varsare de sange.
Ma stramb la el cu aroganta dar nu ma baga de seama.
-Ce?Ai uitat ca vampir sunt si eu?-se indeparteaza de mine si isi da ochii peste
cap,distrat.-Oricine ar intra in cavoul tau ar simti miros de om dar nu si de sange.-
parca obosit,continua.-Alexander,si tu esti constient de faptul ca ai putea trai printre
cei calzi.
-Cu o floare nu faci primavara.-trag aer in piept intr-un gest foarte uman.-Raspunsul
meu definitiv este nu.
Prietenul meu bate ironic din palme ,se indreapta spre usa si se opreste brusc.Cu
spatele la mine,ridica nepasator umerii si imi vorbeste.
-Sa vedem daca o sa rezisti Iosefinei,are de gand sa vorbeasca cu tine,in caz ca nu te
lasi convins de mine.Stii tu,femeile au mai mare puterea de convingere.-rade ,impinge
usa si dispare.
O raza de lumina patrundea usor in camera.Cu pasi lenesi ma duc sa inchid usa ,dar
inainte de asta,intind mana spre lumina.Pe moment nu ma afecta,dar stiam ca in
urmatoarea zi nu o puteam suporta,fara sa ma alimentez.Nu aveam de gand sa ies la
vanatoare,o asteptam pe ea.Stiam ca urma sa vina,eram sigur.
Ma pun inapoi in sicriu si inchid ochii.Oh Iosefina!Niciodata nu am vazut o femeie
mai frumoasa decat ea.Cu ochii caprui ,parul lung si saten,cu tenul alb ca varul si cu
buzele de o nuanta frumoasa roz,fura mintile oricarui barbat.Mi-ar fi placut sa pot
adormi si sa o visez pe ea.Nu,nu!Ce tot gandeam?Daca as fi visat-o, mi-as fi facut
chinul mai greu si se presupune ca nu voiam acest lucru.
Dintr-un motiv necunoscut,mi-am amintit de fata umana,careia i-am crutat viata.Am

13
Amintirile unui vampir

stat cateva clipe incercand sa-i vizualizez in minte chipul .Era frumoasa,dar avea
probleme.Ochii ei mi-au dezvaluit o partea din ea cand i-am privit prima data.Ma
intrebam daca privind ochii mei se vede iadul pe care l-am trait ,dar apoi mi-am adus
aminte ca oricine m-ar privi ,nu ar vedea decat un vampir insetat de sange.

Avem in fata mea lemnul pregatit pentru a-i da forma pe care o doream.Nu ma pot
plange,la banii mei imi pot permite sa fac comanda de materialul necesar pentru a-mi
satisface placerile.Iau o unealta in mana si incep sa ating lemnul.Stiam ce voiam sa
fac si ceva ma impingea sa nu mai stau pe ganduri.Imi las mintea sa zboare ,in timp ce
mainile mele lucrau materia care parea ca ii era drag sa fie modelata.Am pierdut
notiunea timpului sculptand,dar cobor cu picioarele pe pamant cand bate cienva la
usa.Stiam ca venise ea.Scap unealta din mana si imi sprijin capul in palme pentru o
clipa.Trebuia sa am curaj,trebuia sa am puterea sa dau ochii cu ea,nu puteam fugi
toata existenta. Aud un scartait si automat ma pun intr-o pozitie defensiva ,instinctele
de vampir niciodata nu te parasesc,lucru ce stiam foarte bine si pe care de foarte multe
ori il urasc.
Nu ii ofeream Iosefinei o primire tocmai amabila,aveam coltii la vedere si eram foarte
incordat .Daca urma sa faca vreo miscare brusca,sigur o atacam.
Inainteaza ,si cand ma vede realizeaza ce mi se intampla.
-Oh...te-am speriat.Iarta-ma!-vocea ei melodioasa imi incanta auzul,iar chipul ei
angelic imi trezi amintiri placute,dar care in acelasi timp ma dureau.
Imi revin si reiau postura de vampir linistit.
-Te asteptam.-nu-mi venea sa cred ca folosisem acea replica.
Puteam pur si simplu sa trec la subiect.Indraznesc sa ma uit in cohii ei si pentru o
clipita am simtit ca eram in vremurile de mult trecute.-Esti la fel de frumoasa ca de
obicei.-ma bucurasem ca tonul meu pacific nu dezvaluise iadul ce ascundeam in mine.
-Ai ramas la fel de fermecator.-imi zambeste,dar stiam ca nu era un zambet
sincer.Ochii ei o tradau si speram ca ai mei sa nu faca la fel.Nu puteam sa-mi arat
durerea sau sa fiu slab,trebuia sa raman la linia de plutire,macar pentru a salva
aparentele.Nu conta daca dupa ce pleca ma inecam in suferinta.
-Ai venit sa ma convingi sa locuiesc printre "cei calzi"?Nu vei reusi.-ma intorc cu
spatele la ea,lucru ce ma ajuta putin.
-Voi reusi.-imi raspunsese calma.
-Iti pierzi timpul.
O secunda i-a trebuit ca sa se puna in fata mea.Ma priveste profund in ochi si se
apropie de urechea mea,soptindu-mi:
-Fa-o pentru mine.
Fara sa mai stea pe ganduri ,ma saruta,cu graba,cu pasiunea.Nici reactia mea nu
fusese mai prejos,un foc se dezlantuie in mine si ii raspund sarutului .O iau in brate si
fara sa imi dau seama ,o trantesc de un perete.Continuam sa ne sarutam pentru cateva
minte,timp in care chinul pe care il traisem se facuse praf,pana cand ma intoarce si eu
sunt cel care ramane cu spatele lipit de perete.Imi pune doua degete pe buze si devine
serioasa,de parca pasiunea ce mai devreme o domina ,se stinsese.
-Daca faci dupa cum zic,amandoi vom avea de castigat.
-Tu ce ai de castigat?
-Stii deja raspunsul.-se intoarce cu spatele la mine,si dispare ,lasand in urma ei un
parfum vanilat.
La ce se referea nu stiam,sau mai bine zis nu voiam sa cred.

14
Amintirile unui vampir

Decid sa ma duc la Casa Mare pentru a vedea cum stateau treburile si sa-mi caut forta
necesara pentru a putea rezista printre umani.Eram hotarat ,aveam de gand sa ascult
sfatul Iosefinei si al lui Dragos.Inainte sa ies din cavou privesc sculptura pe care o
incepusem,inca nu prinsese trasaturile pe care le aveam in minte,mai aveam de lucrat.
Merg linistit pana la iesirea din cimitir,iar cand ajung la intrarea in padure,incep sa
fug.Imi trecea prin minte ceea ce spusese fata umana,ca isi dorea sa zboare,si mi-am
dat seama ca acelasi lucru il doream si eu in acele momente.Cu toate ca miturile spun
ca vampirii pot zbura sau ca se pot transforma in lilieci,eu nu pot sa o fac si nici unul
din vampirii pe care eu ii cunosc.
Ajung la Casa Mare si intru fara sa bat la usa.Ca de obicei mirosul de sange era
prezent,dar din cauza foamei,de data aceasta ma lovi puternic,dezorientandu-ma.Spre
deosebire de ultima data cand fusesem acolo,acum era galagie,se auzeau niste strigate
sfasietoare.Parcurg holul si cand ajung la Sala Mare,vad un vampir tanar jos,murdar
de sange,care parea indurerat.Stiam pe scurt care era povestea lui:tocmai fusese
transformat si nu intelegea ce i se intampla,de ce simtea nevoia avida de sange.Langa
el,un trup neinsufletit de femeie era aproape macelarit .Ma cutremura un fior si imi
amintesc de cea mai mare greseala a existentei mele.Imi strang palmele in pumni,si
imi zic in gand sa fiu calm.
In spatele tanarului vampir,se aflau alti vampiri care priveau,unii ingroziti,iar altii
distrandu-se.Nu puteam sa pricep ce gaseau amuzant,uitasera cum fusesera ei la
inceputul acestei vieti oribile?
O vad pe Elizabeth si ii fac semn cu mana,iar dupa cateva secunde era langa
mine,vorbindu-mi in soapta.
-Emanuel l-a gasit si l-a adus aici.Tocmai a fost transformat si inca nu isi da seama ce
i se intampla.-isi intoarce privirea spre el si suspina.-Cine i-a facut asta nu are inima.
In momentul acela mi-am dorit sa nu fi existat,cuvintele spuse de ea erau vorbe de
condamnare si pentru mine,chiar daca Elizabeth nu isi daduse seama.
-Ai zis bine,nu are inima.
O conduc spre intrarea in hambar ,in timp ce incercam sa-mi scot din minte imaginile
cu sarmanul baiat.
-Ma mut printre "cei calzi".
Ingana din cap si ma priveste ingrijorata.
-E cam riscant ceea ce vrei sa faci.Poate te vei controla,dar ...suntem vampiri si nu
suntem de incredere.
Mi se pare ca vorbea mai mult pentru ea,decat pentru mine.
-Sper ca va fi bine.Oricum,daca fac vreo prostie,sa nu eziti sa ma aduci cu picioarele
pe pamant.
Incepe sa rada ,dar deodata i se deforma fata ,iesindu-i coltii si licarindu-i ochii,care
transmiteau teroare.Nu aveam decat doua secunde la dispozitie pentru a opri ce urma
sa se intample.
Ma dau in spatele ei si ii strang mainile la piept pentru a o imobiliza,dar ea se zbate si
striga infiorator,chiar si pentru urechile unui vampir.
-Lasa-ma!Da-mi drumul!
In clipa urmatoare,simt si eu un miros intens de uman.Cineva adusese un om la Casa
Mare,ii auzeam bataile inimii ca pe o toba.
As fi vrut sa ma pot lasa prada simturilor,mai ales ca imi era foame,dar nu era
momentul potrivit,cu siguranta urmau sa o faca altii si s-ar fi ajuns la un masacru intre
noi.

15
Amintirile unui vampir

Pentru hrana ,un vampir este in stare de orice,uita de legaturile pe care le poate avea
cu victima sau cu cei din jur.Suntem mult prea instinctivi.
Din fericire ,in acele momente puteam gandi rational,in ciuda faptului ca sangele si
inima acelui uman ma tentau.Un urlet sufocat cutremura conacul ,iar inima umanului
se opri.Nu se mai auzea decat respiratia agitata a unui vampir care isi potolea setea,si
am presupus ca era vorba de noul vampir.
Elizabeth se relaxeaza,iar apoi se incorda din nou.Valuri de esenta de sange cald ne
loveau cu putere,dar parca nu ne afecta asa tare.Un vampir nu iubeste doar sangele
unui om,ci si bataile inimii lui,suna animalic,oribil ,dezgustator ,dar nimic nu se
compara cu senzatia cand iei viata cuiva.E atat de excitant si minunat incat cateva
clipe pierzi contactul cu realitatea,e placerea suprema.
Multi nu pot intelege sentimentul acesta sau il considera interzis,dar asa cum umanii
simt placere in timpul actului sexual,vampirii o simt cand ucid si isi lasa la suprafata
adevaratul chip,cel infricosator in ochii umanilor,si agitat de parca am fi prizioneri in
propriul trup.
-Sunt bine.-Elizabeth ma atentioneaza,iar eu ii dau drumul la maini.
-Ar fi mai bine sa-mi vad de treaba.
Ma intorc cu spatele la ea si dau sa plec, dar ma prinde repede de mana si ma intoarce
cu fata spre ea.
-Multumesc.
-Poate voi reusi de-a lungul existentei mele sa te rasplatesc pentru tot ce ai facut
pentru mine.-incerc sa zambesc,dar amintiri nu tocmai frumoase imi treceau prin fata
ochilor.
-Sa ai grija.
-"Cei calzi" ar trebui sa o faca.Un vampir se indreapta spre oras.

Ma misc cat de repede pot si in cateva secunde trec prin Sala Mare,incercand sa nu
ma uit la bietul vampir care era intr-o stare de agonie,si ajung la camera care fusese a
mea.Elizabeth sigur ar fi zis "inca e a ta".Peretii acelei cameri ma cunosc mai bine
decat ma cunosc eu insumi,acolo mi-am petrecut o parte din viata.Intru ,inchid usa in
spatele meu si observ ca nimic nu se schimbase,arata ca de obicei,doar ca era
impanzita cu panza de paianjeni.Nimeni nu intrase de multa vreme,probabil Efraim
avusese grija ca incaperea sa nu fie deschisa.Deschid un dulap si cand vad un costum
negru, imi amintesc ca nu lasasem mare lucru in acea camera,cand plecasem de la
Casa Mare mi-am luat mai toate lucrurile in cavou.Privesc camera cateva secunde iar
apoi ma pregatesc sa ies.
Cand deschid usa il vad pe Dragos in fata mea.Ma impinge spre spate si intra si el in
camera,cu fata inexpresiva.Scoate din buzunar o hartie mototolita si mi-o intinde.
-Ti-am gasit un apartament,care sigur iti va placea.E in centrul orasului,dar nu-ti fa
griji,nu ai decat o vecina ,care nu prea da pe acasa.Te vei simti ca in cavou.-
zambeste.-poate putin mai confortabil.
Trebuia sa-mi dau seama ca planuise totul.
-Ar trebui sa-ti fiu recunoscator?-il intreb distrat.
-Ar fi cazul,doar iti salvez pielea.Si crede-ma,nu vei duce lipsa de nimic.-se preface
ca este serios.-Tu nu trebuie decat sa fii cuminte,sa-ti tii coltii acasa.
-Nu stiu ce m-as fi facut fara tine.-Nu o zisesem la gluma.
Imi face semn cu ochiul si iesim impreuna pe usa.
In timp ce mergeam lenes spre scari,trecem pe langa camera Iosefinei.M-am gandit la
ce se afla dincolo de usa,probabil mirosul de vanilie s-ar intensifica atat de tare ,incat

16
Amintirile unui vampir

ar ameti pe oricine.Aveam impresia ca acea camera era perfecta.De parca mi-ar fi citit
gandurile,Dragos imi pune o mana pe umar si ma strange.
-Sigur camera asta ascunde un frigider cu cadavre.-Rade si se indeparteaza de
mine,trecandu-si mana prin par.
-Am vazut-o.-am spus eu cu voce indiferenta.
Nesuprins,ridica din umeri.
-Ne-am sarutat.-de data aceasta tristetea m-a tresaltat.
-Tu ai ales calea asta.Ti-am spus de atatea ori ca nu procedezi bine cu ea...de atatea
ori,Alexander.
Ridic mana si ii fac semn sa taca.
-Nu ar fi trebuit sa iti zic,nu stiu ce mi-a venit.-Intr-adevar,eu nu obisnuiam sa
vorbesc despre mine.
-Poate in sfarsit ma vezi si pe mine ca pe un prieten.De ani de zile incerc sa te fac sa
vezi ca sunt de incredere...taticule adoptiv.
-Iar incepi?-Nu suportam sa imi zica tatic adoptiv.
-Nu,nu.In privinta Iosefinei,sper doar sa nu suferi cat traiesti,ca nu ai tocmai o viata
scurta.
Pleaca din fata mea si ajunge la usa de la iesirea din Casa Mare,in doua
secunde.Deschide usa si imi face semn cu mana sa-l urmez.

17
Amintirile unui vampir

Dragos avusese dreptate ,apartamentul imi placea,chiar daca era putin modern pentru
mine.In salon aveam o masa cu niste instrumente care luau locul la micul meu atelier
din cavou.Bucataria avea un frigider plin cu sticle de sange ,iar in dormitor se afla un
sicriu,iar deasupra acestuia,pe tavan,un televizor de tip plasma.Parea o locuinta
linistita,iar in fata usei de la intrare,se afla usa vecinei mele.
Trebuia sa recunosc ,Dragos era in pas cu moda,toata casa era mobilata in stil
modern.Am observat cateva din sculpturile mele la cate un colt de incapere,sigur le
luase din cavoul meu.
Dupa ce termin de cercetat apartamentul ,ma bag in sicriu si meditez la cele
intamplate,facusem o schimbare radicala,de la un cavou intr-un cimitr,ajunsesem la
un apartment in centrul orasului.Mereu am preferat sa stau in Suceava,celelalte orase
imi displac fara sa am un motiv anume,probabil obisnuinta e de vina.
Dintr-o data aud o usa izbindu-se cu putere,am presupus ca vecina isi facea simtita
prezenta.Cu siguranta un uman ar fi iesit ,s-ar fi prezentat si ar fi zis ca poate conta pe
el oricand,dar eu nu eram uman,si nici pe departe un bun vecin.
Mai stau cateva minute pe ganduri,iar apoi tresar cand aud un zgomot care parea a fi
de la o cazatura zdravana.Aveam impresia ca vecina nu plecase din fata usei.Putin
curios,sar din sicriu si ma indrept spre usa.Ma uit prin camera video si vad spatele
unei fete,care intra in casa.Credeam ca ii mai vazusem silueta ,dar m-am razgandit
,schimbul de locuinta imi sucise mintile.Ma indepartez de usa dar eram ingrijorat,asa
ca ma hotarasc sa ies si sa bat la usa vecinei .Raman pe ganduri ,ma intrebam daca
urma sa reusesc sa-mi pastrez controlul,mai ales ca nu bausem sange deloc.
Intr-un final apas butonul soneriei si astept sa mi se deschida ,dar nu se auzea
nimic.Oricine altcineva ar fi crezut ca nu e nimeni in acea locuinta,dar eu o vazusem
intrand.Fara speranta, imping usa ,iar spre surprinderea mea ,aceasta se deschisese.Un
parfum cunoscut ma ameti pe loc,era foarte intens si foarte placut.Intru incet ,precum
un hot si vad niste pahare sparte ,care probabil cazusera de pe masa.Ma uit pe masa si
vad niste hartii pe care erau schitate cateva chipuri umane.Oricine ar fi fost
autorul,intr-adevar avea talent.Inaintez si vad o usa deschisa.Cu pasi silentiosi patrund
in acea camera care nu era altceva decat un dormitor.Pe pat se afla un leptop deschis
,iar eu indraznesc sa trag cu privirea.Inlemnesc pentru cateva secunde iar apoi imi
simt oasele moi,ca de spuma.O schita a chipului meu era deschisa intr-un program de
retusat fotografii.
Ma intorc automat cu fata spre o usa,cand aud un geamat sufocat.Deschid usa si intru
repede.Ma aflam in baie,iar atunci vad o fata cu spatele la mine care statea imbracata
intr-o cada plina cu apa.Sigur cazuse,dar nu reauseam sa-mi dau seama cum ajunsese
sa stea in genunchi.Incepe sa tuseasca ,iar in momentul acela simt miros de uman,dar
era putin diferit.Pun mana pe umarul fetei,iar cand aceasta se intoarce spre
mine,raman stupefiat,nu-mi venea sa-mi cred ochilor.In fata mea o aveam pe fata pe

18
Amintirile unui vampir

care o dusesem in cavoul meu.Se pare ca si aceasta ma recunoscuse pentru ca imi


zambi timid.
-Existi...esti real.
Ma uit la ea putin nedumerit ,dar nu puteam sa fiu indeferent mirosului ei,nu
intelegeam de ce iar nu mirosea bine.
-Te simti rau?
-Ingerul meu...
Acum chiar ma daduse peste cap,nu prea pricepeam ce voia sa zica,chiar credea ca-s
un inger?O iau in brate pentru a o duce in camera,pe pat.In timp ce era in bratele
mele,ea imi mangaie obrazul ,lucru ce imi placu enorm pentru ca era calda,dar care
ma ingrijorase ,pentru ca iar ma pusesem in pericol.Dupa ce isi revenea aveam de
gand sa o intreb de ce tinea o schita cu fata mea.
O asez pe pat ,iau leptopul si il pun pe noptiera.Cand ma uit spre ea vad ca
adormise.Acum ca stiam ca era vecina mea,ma gandeam ca poate Dragos facuse
anume,dar el nu avea de unde sa stie care era fata umana care -mi scapase cu viata.
Ma uit in jurul meu si vad peretii impodobiti cu diferite tablouri.Am observat ca fata
avea o pasiune pentru iarna,avea multe picturi cu sate inzapezite.
Ca un bagacios ,ii deschid dulapul cu haine si raman putin nemiscat.Hainele ei aveau
o aroma senzuala,foarte umana.Il inchid si ies din apartamentul fetei.
Intru in casa mea si ma duc direct la frigiderul cu sange.Beau o sticla dintr-o singura
inghititura ,si ca de obicei gustul sangelui ma calma...pentru cateva minute.Eram
foarte curios cu privire la acea fata,si eram putin ingrijorat pentru sanatatea ei.De
doua ori dadusem peste ea,si de fiecare data se simtea rau.Ma intrebam care era
problema ei.Nu,nu,nu era treaba mea problema ei,treaba mea era sa aflu motivul
pentru care o interesam.Aveam trei optiuni: sa parasesc apartamentul,sa raman dar sa
fiu invizibil ,sau sa dau ochii cu ea si sa aflu ce voiam.Ma tenta ultima optiune,dar era
cea mai periculoasa,nu puteam sa fac vreo prostie sau fata sa afle cine sunt,sau ce
sunt.

19
Amintirile unui vampir

Il sun pe Dragos ,iar acesta imi raspunde din prima.


-Nu-mi zi ca deja ai atacat pe cineva.-parea alertat.
Oare chiar se astepta la asa ceva?
-Inca nu.Hmmm.Dragos,tu ce stii despre vecina mea?
-Nu prea multe.De ce? Iti face probleme?
-Zi-mi ce stii despre ea.
-Pai...nu prea sta acasa si se pare ca e o drogata.
Drogata?Asta ar explica de ce se simtea rau si de ce nu mirosea tocmai bine.
-Alex,ai de gand sa -ti mananci vecina,si ai nevoie de un C.V.?-de atat avusese nevoie
ca sa isi bata joc de mine.
-Ma mai gandesc....ah,frumos apartamentul.E perfect!-zambesc cand ma gandesc la
cat de multumit se simtea acum.
-E perfect daca spui ca e perfect.
Parea incordat,sigur era cu iubita lui,Diana,sau macar incerca sa fie cu ea.Dragos nu
are decat cativa ani de cand e vampir,si cu toate ca a suferit schimbari
radicale,transformandu-se din om in vampir,dragostea lui pentru fata umana a ramas
neclintita.De dragul ei,el incearca sa invete sa-si stapaneasca setea de sange,dar cum
inca mai are de lucru la acest aspect,a gasit o modalitate de a se vedea cu ea,se
intalnesc la o casa din padure,in care Dragos a instalat o cusca foarte rezistenta,pentru
a nu-si rani iubita in caz ca isi pierde controlul.Dar aceasta modalitate nu-l va ajuta
pentru foarte mult timp,el devine tot mai batran,iar forta i se mareste in fiecare an
aproape dublu.Singura lui speranta e ca in curand va fi in stare sa-si controleze
vampirul ce zace in el,si va reusi sa-si vada fiul de aproape.Povestea de dragoste
dintre Dragos si Diana este una palpitanta,parca scoasa din filme.
-Transmite-i salutari Dianei.
Ofteaza.
-Inca nu a ajuns,dar ii voi zice.-devine trist.-Alex,nu stiu ce sa fac,nu mai
suport....Doamne,am nevoie de ea!
Intr-un fel il intelegeam,dar stiam ca o relatie dintre un vampir si un om este un lucru
utopic.Realmente vazusem cu proprii mei ochi ce se intampla cand se incearca si am
simtit pe pielea mea urmarile.
-Dragos,nu fa prostia sa te apropii de ea.Stii foarte bine ce se poate
intampla.Gandeste-te la ea,la fiul vostru.Nu ai vrea ca Lucian sa creasca fara mama,e
de ajuns ca si-a pierdut tatal.
-O spui de parca as fi murit.
-Pentru el esti ca si mort.-am raspuns automatic,dar dupa,mi-a parut rau de ce am zis.
-Cateodata imi doresc sa nu ma fi salvat .
-Asta se poate rezolva.Hai,nu fi trist.Diana nu ar vrea sa te vada asa demoralizat.
Termin de vorbit cu Dragos,si raman pe ganduri.Povestea lui de dragoste imi amintea
de cele intamplate intre mine si Iosefina.
Eu eram un vampir,iar ea era o simpla umana care s-a indragostit de cine nu trebuia.Ii
explicasem de sute de ori ca nu poate fi ceva intre noi,dar ea insistase,avea incredere
in mine.Prostia mea fusese ca o iubeam prea mult pentru a refuza-o de fiecare data

20
Amintirile unui vampir

,asa ca am acceptat sa am o relatie cu ea.Credeam ca dragostea mea pentru ea putea sa


invinga setea si bestia din mine,dar m-am inselat,si am facut ceea ce voi regreta toata
existenta mea:am transformat-o.

Asteptam cu nerabdare sa o intalnesc,trebuia sa ne vedem intr-o camera de


bordel.Aveam o relatie ascunsa,asa ca ne vedeam in locurile nefrecventate de familia
ei.Priveam pe fereastra intunericul de afara ,cand se deschide usa si niste batai
grabite de inima imi alunga linistea.Ma intorc spre ea si crezusem pentru o fractiune
de secunda ca am o inima in piept,un fior se juca in interiorul meu de fiecare data
cand vedeam ochii ei cautandu-i pe ai mei.Inchide usa si sare iute in bratele
mele,lipindu-se si modelandu-se dupa trupul meu.Ne imbratisam patimas ,in timp ce
aroma ei trezea vampirul la viata.Ma indepartez de ea si strang din maini
indurerat.Voiam sa pot sa fiu cu ea fara sa am ganduri ucigase.Iosefina ma cuprinde
in brate pe la spate,iar eu tremur,o reactie umana.
-Va fi bine,nu imi vei face rau.Am incredere in tine.
-Nu ar trebui,sunt un vampir.
Ea imi simti ingrijorarea si isi lasa mainile jos,punandu-se pe pat.
-Eu vreau sa fiu cu tine,dar tu nu ma lasi.Nu-ti reprosez nimic,stiu ca o faci pentru
mine,dar nu putem continua asa.Te iubesc si vreau sa...-tace.
Ma intorc cu fata spre ea ,incercand sa caut cuvintele potrivite pentru a o face sa
inteleaga ca o iubeam mai mult ca orice pe lume,ca as muri pentru a putea sa fiu cum
isi dorea ea,dar nu puteam pentru ca ma temeam sa nu fac vreo prostie.
-Iose...stii bine ca tot ce fac,fac pentru tine.Nu-mi pot permite sa te pun in pericol,iar
eu sunt periculos.Inca nu prea reusesc sa ma obisnuiesc cu umanii,iar atunci cand te
am aproape de mine nu reactioneaza doar Alex-barbatul,ci si Alex-vampirul.Credeam
ca ai inteles asta.-vocea mea era senina,nu era o cearta ,ci doar explicam din nou
cum stateau lucrurile.
-Si am inteles,dar asta nu ma impiedica sa te doresc.-suspina.-Alexander,e prima
data cand iubesc.De cand te cunosc nu visez decat sa te am.
-Nu vreau sa iti fac rau.-ma asez pe marginea patului langa ea.
-Atunci nu -mi fa.Risca...
Nu o las sa termine de vorbit.
-Nu!Nu am de gand sa-ti pun viata in pericol.
-Iar eu prefer sa mor,decat sa nu te am.
Se repezeste si ma saruta pe gura.Isi leaga mainile de gatul meu,iar eu surprins ma
las condus de ea.Voiam acel lucru la fel de mult ca ea,nu aveam vointa necesara
pentru a o indeparta din nou.Ma impinge ,iar eu ma las cazut pe spate.Fara sa
inceteze sa ma sarute ,imi desface nasturii de la camasa.Ma intorc astfel incat
ramaneam eu deasupra ei.Simteam ca ma parasea si ultimul gram de ratiune,eram
fermecat de ea,de trupul ei fierbinte care parea ca topea pielea mea rece ca
gheata.O sarut pe gat iar partea mea animalica era mai tentata ca niciodata,eram
atat de aproape de ea,dar voiam mai mult,voiam sa ii ating sufletul.Ma atrage mai
aproape de ea si in momentul acela nu simteam decat aroma ei.In clipa urmatoare o
musc de gat si ii tasneste sangele.Iosefina geme dar nu ma inlatura ,ci continua sa ma
traga spre ea.Ii simteam gustul sangelui pe limba,atat de delicios,captivant si
seducator,si voiam mai mult,dar ea imi rdica capul si ma saruta nebagand in seama
faptul ca aveam buzele murdare cu sangele ei.Aveam amandoi respiratia intrerupta
,iar inima ei batea cat si pentru a mea.In timp ce ne sarutam salbatic,Iosefina ma
musca usor de buze,iar in clipa aceea incep sa sangerez.Fara sa isi dea seama gusta

21
Amintirile unui vampir

din sangele meu ,iar atunci eu cobor cu picioarele pe pamant.Ma ridic si ma pun in
fata ei.
-Scuipa repede!-desperat ,trag de ea,dar ma priveste fara sa inteleaga ce se
intamplase.-Oh ,Iosefina,scuipa!
In secunda urmatoare scapa gemete si incepe sa transpire,zbatandu-se usor.Atunci
realizasem ca se intampla,Iosefina se transforma in vampir.

Sangele meu nu este ca sangele umanilor,ci e un venin raspandit in tot corpul,nu ma


mentine viu,ci ma ajuta sa transform.Atunci cand sunt ranit,imi curge sange,dar
pentru cateva secunde,apoi rana se vindeca intr-o clipita.
Pentru a transforma pe cineva in vampir nu e nevoie doar de o muscatura ,ci si de o
picatura din sangele nostru.Procesul de convertire este unul foarte dureros,iti
inceteaza inima sa mai bata,iar sangele se opreste din circulat,schimbandu-se in
venin.O raceala iti cuprinde corpul,iar creierul incepe sa proceseze informatiile din
exterior mult mai repede,iar cand deschizi pentru prima data ochii dupa aceste
schimbari,ai impresia ca nu mai apartii acestei lumi.Cand simti pentru prima data
mirosul de om ,nu intelegi de ce simti nevoia sa te apropii de el si sa ii iei suflarea,e
atat de confuz.Cel mai urat lucru,e insa atunci cand realizezi ca ai baut sangele unui
uman,ti se pare repugnant,oribil ,dar in acelasi timp te simti satisfacut.Primul an din
viata unui vampir e iadul pe pamant,nu simti decat ca trebuie sa te hranesti,pierzi
capacitatea de a gandi rational si de a avea sentimente.

22
Amintirile unui vampir

Deschid televizorul si schimb canalele pana cand ajung la unul pe care rula un film cu
vampiri.Ma uit atent la baiatul care juca rolul vampirului,si observ ca privirea lui nu
infiora deloc,probabil daca ar vedea un adevarat vampir,si-ar da seama ca mai are de
lucrat in a interpreta o creatura atat de teribila.Apoi imi indrept atentia spre actrita
care avea rolul de fata indragostita de vampir,dar nici aceasta nu intrase prea bine in
pielea personajului,parea doar fascinata,nu simula catusi de putin frica pe care se
presupune ca ar trebui sa o aiba.
Oricat de mult ar iubit un uman un vampir,tot simte nesiguranta cand sunt
impreuna,este ceva natural,e relatia pradator-prada.
Priveam filmul,dar mintea imi zbura la vecina mea,ma intrebam daca s-a trezit si daca
se simte bine.Dragos spusese ca e posibil sa fie o drogata,dar nu prea imi venea a
crede,chipul ei era prea inocent ,vocea ei era mult prea suava,nu era cu putinta ca
aparentele sa insele atat de mult.In momentul acela imi dau seama,ca de fapt ar
putea,Iosefina pare atat de nevinovata,pe cand in realitate e o asasina,intr-adevar nu
ea a ales aceasta cale,dar nici nu alege calea mai putin diabolica.In loc sa ucida
oameni ar putea sa se aprovizioneze cu sange de la un spital,multi dintre noi care nu
vrem sa comitem crime ,facem acest lucru.
Inchid ochii cu falsa speranta sa pot adormi,stiam ca voi reusi sa ma odihnesc abia
peste cateva decenii.Cu toate ca incercam sa-mi eliberez mintea,nu reuseam sa imi
scot fata umana din cap.
Ma ridic din sicriu si ma duc pana la usa de la intrarea in apartament,dar ma opresc
cand imi dau seama ca nu aveam ce cauta in casa ei.Ma intorc inapoi spre dormitor
,dar ma razgandesc si decid sa ma duc iar la fata.Nu stiam care era de fapt problema
mea,faptul ca voiam sa stiu de ce avea un desen cu chipul meu sau ca ea se simtea
rau.Trag aer in piept si zambesc,gandindu-ma ca avusesem un comportament specific
oamenilor.Imi placea sa cred ca undeva ,intr-un colt al sufletului meu se mai pastra
ceva uman.
Bat la usa vecinei mele,si aud cum scartaia podeaua,venea sa imi deschida.Aveam
impresia ca eram putin emotionat,si privesc neincrezator vizorul usei.In secunda
urmatoare se deschide usa si un val de caldura ma loveste din plin.Mi-am propus sa
nu respir decat necesar pentru a da impresia ca sunt om.Niste ochi negri curiosi ma
privesc ,iar apoi incep sa sclipeasca pe parcurs ce fata fetei adoptase o figura
mirata,nelamurita.
-Tu?
Intr-adevar,nu se astepta sa ma vada.
-Buna...-ma blocasem,nu stiam cum sa continui.
-Esti real!Nu pot sa cred...esti real...-ochii ei inca ma priveau neincrezatori.
Brusc,ma atinge cu degetele pe fata,iar eu raman nemiscat.Pielea ei era atat de
fierbinte,incat pentru cateva secunde mi-am dorit sa nu se opreasca.Parea ca nu
bagase in seama faptul ca eu eram foarte rece,expresia ei ramasese la fel ,uimita si
parca nu ii venea a crede ca eram langa ea.Ma intrebam ce o determina sa se poarte

23
Amintirile unui vampir

asa.Isi retrage mainile si le ascunde la spate,controlandu-si emotiile,devenind


serioasa.Zambesc fortat.
-Scuza-ma,sunt doar surprinsa sa te vad.-roseste usor,si m-am gandit ca se rusinase.
-De ce?-o intreb in timp ce privirea ei ma cerceta cu o oarecare teama.
-Poftim?
Stiam ca trebuia sa trag aer in piept pentru a parea uman,dar mi-era putin frica,daca
mirosul fetei urma sa ma afecteze?Bausem sange,eram satul,dar nu se stie
niciodata.Totusi , risc si inspir hotarat.O mireasma dulce imi alinta simtul
olfactiv,lucru ce ma relaxa complet.Fata da din umeri si imi amintesc ca astepta un
raspuns.
-Aaaa,sunt noul vecin.Ma numesc Alexander.
-Alexander...-sopteste ,iar eu ma simt putin incomod.-Eu sunt Ioana.
-Imi face placere sa te cunosc.
Ingana din cap ,si mi-am dat seama ca nu avea nimic de zis.
-Daca ai nevoie de ceva,ma gasesti in apartament la mine.
-Ne-am mai vazut inainte?
-Nu.-am mintit automat.
Ingana iar din cap.
-Ne mai vedem.
Ma intorc si simteam privirea ei in ceafa mea.Deschid usa la apartamentul meu si
dupa ce intru si o inchid,imi duc mana pe frunte si expir zgomotos,aproape
haraind.Nu batusem la usa ei degeaba,aflasem ca se simtea bine si ca o cheama
Ioana.Incepea sa ma mustre constiinta pentru faptul ca o mintisem,dar a trebuit sa o
fac,nici nu am stat pe ganduri cand i-am raspuns ca nu ne mai vazusem,fusese ceva
spontan.Tresar cand aud o bataie in usa.Ma uit prin camera video si o vad pe Ioana in
fata usii mele,muscandu-si usor buza inferioara.Nu stiam daca sa ii deschid sau nu,un
om sigur i-ar raspunde,dar eu...eu trebuia sa par uman,asa ca o deschid .
Bataile inimii ei o luasera razna,incepuse sa se imbujoreze pe parcurs ce clipea tot mai
des,parca fiindu-i rusine sa se uite la mine.
Nu zic nimic,asteptand sa zica ea ce voia.
-Vrei sa mancam impreuna in seara aceasta?
Casc ochii cat cepele,surprins de propunerea ei.
-Esti nou pe aici si ma gandeam ca o vecina buna te-ar invita la masa.
Chiar daca mi-as fi dorit sa iau cina cu ea,nu as fi putut,eu ma hranesc cu sange,ea cu
alimente.Dar ma uimise putin felul in care a justificat invitatia la masa.
-Incerci sa fii o vecina buna?
-Asa se pare...-cuvintele ii iesisera parca impuscate.
Trebuia sa gasesc o scuza buna,fara sa par grosolan,dar nu imi venea nimic genial in
minte.
-Si...vrei?-ma intreaba iar.
-Pai...
-Nu esti obligat sa imi accepti invitatia.
-Voiam sa zic ca am putea face altceva,daca doresti.-imi venise o idee ,nu prea
stralucita,dar macar nu ma punea intr-o lumina proasta,cum ar fi o cina.-Am putea sa
iesim la plimbare.Ce zici?
-O plimbare?Unde?
-Secret.-zambesc viclean,si pentru cateva secunde m-am simtit ceea ce eram,un
vampir.
Reactia Ioanei fusese una normala,nu ma privi cu neincredere,oare nu o avertizau

24
Amintirile unui vampir

instinctele ei ca eram periculos?


-La ce ora vrei sa iesim?-vorbea rar si clar.
Am ridicat umerii indiferent.
-La ce ora doresti tu.
-Ne vedem in doua ore.
Zambeste timid si se intoarce cu spatele la mine,intrand in locuinta ei,iar eu raman
pe ganduri ,inca nu stiam sigur unde voiam sa o duc,speram doar sa nu -mi pierd
cumpatul.
Dau buzna la dulapul cu haine ,nestiind cum sa ma imbrac,se pare ca imi dadusem
intalnire cu vecina,dar nu era nimic serios,doar voia sa ne imprietenim,sa faca pe
"vecina buna".Dragos ma echipase cu o garderoba constituita numai de costume
negre,intr-adevar pe placul meu,dar poate s-ar speria fata daca m-ar vedea asa
diplomat.Oricum ar fi fost, nu aveam de ales decat intre haine serioase si sobre,asa ca
imi aleg un cosum la intamplare,si imi pun in buzunar niste manusi de piele.Ma uit in
oglinda si incep sa rad, de obicei miturile despre vampiri sustin ca acestia nu isi pot
vedea reflexia ,dar spre bucuria mea ,m-am simtit uman.Beau o sticla de sange pentru
a ma asigura cat de cat ca nu voi fi tentat sa imi atac vecina si cand ma uit la ceas imi
dau seama ca abia trecusera cateva minute.Plictisit ,ma duc in salon si ma asez pe
sofa,asteptand sa treaca timpul.Intr-o fractiune de secunda am luat joystick -ul de la
playstation si am deschis televizorul.Am apasat play si incepuse un joc cu masini.Am
stat si am jucat acel joc in timp ce mintea imi zbura la fata umana si la Iosefina,nu
intelesesem ce incercase sa-mi zica prin faptul ca venise sa ma convinga sa locuiesc
printre umani.
Aud o bataie in usa si realizez ca era timpul sa ies cu Ioana.Inchid jocul si deschid
usa.In fata mea se afla fata, care ma priveste atent iar apoi isi da ochii peste cap.Nu ii
intelesesem gestul ,dar m-am facut ca nu l-am observat.
-Mergem?-face semn cu ochii spre iesire,si zambeste.
-Desigur.
Iesim in liniste din bloc,iar cand ajungem la strada,ea se opreste si se pune in fata
mea.
-Acum imi spui incotro mergem?
-Nu,vreau sa te surprind putin.Poti avea incredere in mine?-sa aiba incredere in
mine?innebunisem,cum puteam sa ii cer sa aiba incredere in mine,cand eu sunt un
vampir.o creatura oribila ?
-E ciudat,simt ca nu ar trebui sa am incredere in tine...-se justifica,uitandu-se in ochii
mei,parca cautand vreun raspuns la o intrebare nerostita,desi ma indoiam ca
intunericul ii permitea sa ma vada cu claritate.-abia te cunosc,dar ma las pe mana ta.
-Nu ar trebui sa ai incredere in straini.-o atentionez .
-As zice ca ai vorbit precum o figura paterna.
-Arat asa batran?-incercasem sa o zic la gluma,dar in realitate voiam sa aflu raspunsul
ei.
-Depinde...imi dai senzatia ca esti mai matur decat pari.-mi se paru ca roseste,asa ca ii
dau pace,desi cu o alta ocazie voiam sa readuc subiectul in discutie,chiar se cunostea
ca eram mai batran ?
Pornim la drum,pastrand o oarecare distanta intre noi,lucru ce era foarte bun,pentru ca
mirosul ei nu ma ademenea.Eram satul ,eram obisnuit cat de cat sa stau printre
umani,dar la cea mai mica neatentie puteam sa comit o greseala,deci trebuia sa fiu cat
mai precaut.
Vantul ii flutura suav parul,lucru ce parea ca o deranja ,dar nu obiecta.

25
Amintirile unui vampir

-Unde ai stat inainte sa vii aici?-ma intreaba pe parcurs ce traversam strada,pentru a


ajunge la parcarea unde lasase Dragos masina mea.
-Tot in Suceava,dar pe alta strada.-am zis repede,incercand sa ascund usoara panica ce
ma cuprindea,uitasem de faptul ca ea voia sa afle mai multe despre noul vecin.-Tu
mereu ai locuit unde locuiesti acum?
-Nu,locuiesc aici de doi ani.Sunt din Bacau.
-Bacau...interesant....
Ajungem in parcare ,si o masina neagra se afla parcata cu o roata peste marginea
troturalui.Arata bine,era un Ferrari ,si dupa cum imi zisese Dragos, toata masina era
pentru mine.Ma apropii de masina ,si ma intorc pentru a observa reactia fetei.
-E masina ta?-ma intreba incredula.
-Aham.
-Wow...
Deschid usa mea ,iar apoi usa ei,spunandu-i sa intre.Ma incorporez si eu in masina,iar
ea incepe sa vorbeasca,pe ton pasiv.
-Cati ani ai?
-20.-sau cel putin ii aveam cand am fost transformat,dar asta am adaugat-o in gand.-
Tu cati ani ai?
-18.-face o pauza.-Nu sunt obisnuita sa ies cu vecinii.
-Nici eu cu vecinele.-incep sa rad,gandindu-ma la faptul ca nu avusesem vecini pe
nimeni viu,doar traisem intr-un cavou dintr-un cimitir.
In tacere am condus pana cand am ajuns la marginea unui deal mare.Ii spun ca vom
cobori acolo,iar apoi iesim din masina.
-Nu inteleg...-se uita in jurul ei dezorientata.-Ce facem aici?
-Inca nu am ajuns unde voiam sa te duc.Ai rabdare.
Inchid masina ,imi scot manusile din buzunar, mi le pun pe maini si ii fac semn sa ma
urmeze.Am inceput sa urcam dealul,iar la un moment dat ea se impiedica si decid sa
o iau de mana pentru a o putea ajuta sa urce mai cu usurinta .Nu ii simteam caldura
pielii ,dar era mai aproape de mine si ii simteam mirosul mai intens.Imi aminti de
momentul cand ii deschisesem dulapul cu haine .Cand o atinsesem,ma privi cu un
zambit timid si imi multumi ,parca usurata.
Intr-un sfarsit am ajuns pe varful dealului,i-am dat drumul la mana si am aratat cu
mana spre un catarg.Ea se uita imprejurul ei si suspina fascinata de luminile oraselor
care se vedeau in departare.
-Wow...
Se intoarce spre mine iar apoi se uita la catargul din fier.Lumina lunii o ajuta sa
deosebeasca silueta lucrurilor ascunse prin intuneric.
-Ma ajuti ?-imi zambeste parca viclean iar eu am fost de acord.
O ajut sa se urce pe catarg iar apoi ma sui langa ea.Vantul ma lovea in fata si imi
dadea senzatia ca zburam,lucru pentru care alesesem locul acesta pentru a veni.
-S-ar zice ca zbori,nu crezi?
Ii ia cateva secunde pana imi raspunde,iar atunci cand o face mi se paru ca in vocea
ei puteam distinge putina emotie.
-Da...sigur nu ne-am mai intalnit?
-De ce tot ma intrebi asta?-tonul meu era indiferent.
-E frumos cerul instelat,dar luna plina ii completeaza farmecul.
Privesc cerul si ii dau dreptate Ioanei,era mirific,magic.
-Se spune ca atunci cand este luna plina varcolacii si vampirii ies la vanatoare.-ea o
spusese in gluma,dar eu m-am incordat cand i-am auzit spusele si i-am raspuns ironic.

26
Amintirile unui vampir

-Cu siguranta nu au nevoie de luna plina pentru a se hrani.


-S-ar zice ca ii cunosti destul de bine.
-Nu e nevoie sa ii cunosti, niste creaturi de acest gen ucid fara mila in orice clipa,nu
asteapta sa iasa soarele sau luna.
-Mi se pare mie sau iei in serios existenta lor?
-Tu crezi ca exista?
-Nu!-raspunsese categoric.
-Si daca ai afla ca nu sunt doar mituri?
-Nu as mai avea incredere in logica sau ratiune.Sa crezi in vampiri e ca si cum ai
crede in fantome..-face o pauza.- alt mit.
-Nu sunt de acord cu tine.Eu cred ca vampirii sunt un mit mai realistic decat
fantomele.Cine a vazut o fantoma,pe bune vorbind?Un intreg la minte cu siguranta
nu.
-Cine a vazut un vampir?Un intreg la minte cu siguranta nu.
-Tin sa te contrazic,cu secole in urma oamenii aveau frica de vampiri si varcolaci,iar
asta aduce un punct in favoarea lor.
-Multi au fost considerati nebuni datorita faptului ca vedeau fantome.Nu exista mare
diferenta intre mitul despre fantome si cel despre vampiri.Sunt o inventie,si probabil a
unui om in delir.
Sar de pe catarg si raman in tacere.Fata realmente credea ca vampirii sunt doar niste
personaje fictive,daca ar afla ce sunt eu in realitate,ar crede ca a innebunit.Deja mi-o
imaginam tragandu-se de cap ,incercand sa coboare cu picioarele pe pamant,si incep
sa rad.
-Ce-am pierdut?
Ma uit la ea si imi piere zambetul,Ioana era un simplu om,iar eu eram un vampir,care
la fiecare clipa alaturi de ea ii risca viata,trebuia sa o duc acasa si sa incerc sa rup
orice legatura cu ea.
-Ar trebui sa mergem,s-a facut tarziu.-am zis articuland fiecare cuvant.
-Mi-ar fi placut sa mai stau,dar...-sare si ea de pe catarg si se uita la mine cu un chip
de fata rasfatata.-Ma vei mai aduce aici,da?
-Desigur.-o mintisem,nu mai aveam de gand sa petrec timpul cu ea,si ma gandeam la
o forma de a o termina cu ea.
O iau de mana si coboram dealul,iar cand ajungem la masina,ea se opreste brusc in
fata mea.
-A fost mai interesant decat o simpla cina.-nu era o lauda,ci doar constatarea unui
fapt.
Ingan din cap in semn ca sunt de acord cu ea,o cina in doi ar fi fost...destul de
infricosatoare pentru ea.
-De ce m-ai adus aici?
-E un loc destul de frumos.
-Bine...-se urca in masina ,dar ramasese nesatisfacuta cu raspunsul meu.
Nu as fi putut sa ii zic ca o dusesem acolo pentru ca voiam sa simta cat de cat cum e
cand zbori,cum e cand simti bataie vantului in fata si cand nu simti pamantul sub
picioare.
Pana la intrarea in oras nu mai zisese nimeni nimic.Cand luminile orasului ne luminau
drumul ,Ioana tuseste iar apoi imi vorbeste.
-Cu ce te ocupi?
-Adica?
-Muncesti?

27
Amintirile unui vampir

-Aaaa,nu chiar...traiesc din banii parintilor.-era o scuza buna.


-Mai lenes de fel.
-Frumoasa concluzie.Dar tu?Presupun ca iti dedici timpul lucrand la ceva...-ma uit la
ea-..nu?
-Nu chiar...sunt in ultimul an de liceu...stii tu...invat pentru bac.
-Bafta!-imi intorc privirea spre drum.
-Multumesc.Si timpul liber,pe care se pare ca il ai din belsug,pentru ce il dedici?
-Imi place sa sc...-m-am oprit la timp,imi dadusem seama ca daca as fi zis sculptat m-
ar fi prins cu mata-n sac.-Sa scriu.
-Wow...ce scrii?
Imi tot venea in cap expresia minciuna are picioare scurte,si realizasem ca avea
dreptate,eu nu scrisesem decat un jurnal,si nu prea aveam experienta la scris.
-Bine,m-ai prins,am vrut sa zic ca imi place sa schiez.-am incercat sa par mai rusinat
decat eram.
-De ce ai vrut sa ma minti?-nu vedea nici un motiv,si bineinteles ca nu ar fi existat
unul cu adevarat valid,in afara de faptul ca ea nu trebuia sa isi dea seama ca ne
intalnisem inainte,ca eram tipul ce tinea in casa un sicriu.Ma intrebam daca ea credea
ca am fost o iluzie sau sunt acelasi si eu incerc sa o prostesc.
-Ai uitat ca ai zis ca sunt un lenes?M-a prins si pe mine rusinea.
Ma uit spre ea si imi zambeste ,dar ochii o dadeau de gol,nu era un zambet adevarat.
Cand am ajuns in fata usilor de la intrarea in apartamentele noastre,ii urez o noapte
placuta iar ea imi raspunde urandu-mi acelasi lucru.In acel moment nu aveam
dispozitia necesara pentru a-i zice ca nu mai vreau sa dau ochii cu ea,alesesem
optiunea mai simpla : sa fug de ea.
Da sa intre pe usa ei,dar repede se intoarce spre mine,si mi se apropie ,vrand sa ma
sarute pe obraz.Dar eu am fost mai rapid,si am facut un pas inapoi,evitand astfel
contactul cu ea.Suspina deranjata si pleaca in locuinta ei,lasandu-ma singur pe
coridor.Creierul meu analiza cele intamplate ,dar parca nu putea asimila faptul ca fata
umana voia sa ma atinga,era ceva incredibil,se pare ca nu eram deloc infricosator asa
cum trebuia sa fie un vampir.

28
Amintirile unui vampir

Bataile in usa erau tot mai dese,Ioana ma cauta ,iar eu nu aveam de gand sa ii
vorbesc.Ma purtam ca un necivilizat,dar era spre binele ei si al meu ,eu nu aveam
sansa sa cedez tentatiei de a-i bea sangele,iar ea ramanea in viata.Alesesem optiunea
potrivita,cu toate ca ea parea ca nu e de acord cu mine,iar statea furioasa in fata usii
mele ,asteptand sa ii raspund.
-Stiu ca esti acasa! -imi striga.
O vad prin camera video si observ ca era mai suparata decat paruse in urma cu zece
minute ,cand ma cautase pentru a nu stiu cata oara.Nu intelegeam de ce dorea asa
mult sa ma vada ,sa discute cu mine,doar nu aveam de rezolvat nimic,sau cel putin eu
asa pretindeam.Nu neg,inca eram macinat de curiozitatea de a sti de ce imi schitase
chipul,dar ma gandeam ca nimic nu era mai important decat a sta departe de posibile
probleme.Cum ar fi daca si-ar da seama ca eu sunt baiatul din cavou,si ca totul cu
adevarat se intamplase? Nu as sti cum sa reactionez in fata unei asemenea situatii.
Fata da sa plece din fata usii,dar revine si loveste cu picioarele in
aceasta.Innebunise?Doua suvite de par ii cadeau in fata ochilor ,dar parea inconstienta
de acest lucru,cu siguranta daca i-as fi raspuns,as fi primit o ploaie de insulte.
-Asteapta doar sa dai ochii cu mine...-mormai si lovi pentru ultima data usa.Se
intoarce si intra in apartamentul ei.Incepeam sa ma intreb daca nu ar trebui sa vorbesc
cu ea,nu era corect ce ii faceam.
Ma duc la frigider si iau o sticla de sange,o desfac,pun lichidul intr-un pahar si il
incalzesc in microunde.Il scot si il beau,in timp ce setea se starnea mai tare in loc sa
se potoleasca ,vampirul iesea la suprafata si cerea cu desperare mai mult
sange.Simteam cum imi ungea gatul iar un foc imi ardea in piept, ce apoi se extindea
prin celelalte parti ale corpului.Deschid agresiv iar frigiderul,si iau alta sticla de
sange,dar nu astept sa o incalzesc,ci o beau repede,incercand sa calmez bestia.Inchid
ochii,si nu vedeam decat chipul lui infricosator,cu ochii fosforescenti, ,acea fata pe
care imi doream sa uit,a celui care ma transformase,si puteam sa simt
panica,neintelegere.Cad la pamant in genunchi,si incep sa harai precum un caine in
lanturi.Imi duc involuntar mana la piept,si imi rup camasa ,pentru a incerca sa scap de
acel jar mistuitor care ma ardea din nou.Imi ranesc pieptul cu unghiile si incep sa
sangerez usor,dar ranile mi se vindecau repede,neavand timp sa simt prea multa
durere.Nu puteam gandi rational,aveam mintea incetosata,nu voiam decat sa sting acel
incendiu care nu putea fi controlat.
Dintr-o data simt cum ma atinge ceva pe umar,si cand ma intorc brusc, vad in fata
mea un chip cunoscut,dar care nu-l puteam identifica.Intr-o fractiune de secunda
imping barbatul cu putere,iar acestuia incep sa ii sclipeasca ochii in timp ce cadea pe
masa din fata mea.Nu ii dau timp sa se ridice,sar pe el dar ma loveste puternic cu
mana si ma lanseaza spre usa de sticla de la bucatarie ,care se sparge in momentul in
care trec prin ea.Ma scol intr-o clipita de jos ,dar adversarul meu deja ma strangea de
gat cu mana .Il lovesc cu piciorul si ma scapa ,eu picand la podea.Sar in picioare ,iar
el da spre inapoi,privindu-ma furios.Ma lansez din nou spre el , il imping la un

29
Amintirile unui vampir

perete,si il musc de umar.Scoate un racnet inabusit ,iar in momentul acela ii curge


putin sange.Il privesc in ochi si dau sa il musc iar,dar ma opresc brusc cand aud un
strigat ingrozit,care nu era al dusmanului meu.Ma intorc si vad in locul unde fusese
usa de la bucatarie,pe Ioana,care ma privea cu ochii mari si inspaimantati.Inchide gura
automat ,parca vrand sa reprime un strigat,dar expresia fetei era incrancenata,parea
dezgustata si era pe buna dreptate,ochii fosforescenti imi sclipeau ,fata imi era
desfigurata din cauza coltilor,care mai erau si patati cu sange,din cauza faptului ca il
muscasem pe...Dragos.In clipa aceea mi-am dat seama ca adversarul meu nu era
altcineva decat prietenul meu.Tresar si ii dau drumul acestuia,inca uitandu-ma la fata
umana,care nu zicea nimic,dar devenise palida.Imi sunau in urechi bataile inimii ei si
ii vedeam vasele de sange intr-o forma apetisanta,lucru ce cu siguranta il observa si
prietenul meu.Brusc ma intorc spre el ,dar isi revenise,avea ochii albastri si coltii i se
retrasera.Ma priveste ingrijorat iar apoi isi indreapta atentia spre Ioana.
Imi indrept pozitia astfel incat raman cu vederea la Ioana care ramasese
nemiscata,probabil intrase in soc.Ma apropii incet de ea,dar la fiecare pas pe care il
faceam,ea facea un pas spre inapoi.
-Ioana ...nu-ti fie frica...
Nu-mi raspunde ,dar se opreste ,privindu-ma atenta in ochi.Ajung aproape de ea si in
secunda urmatoare lesina.O iau in brate si o duc pe canapeaua din salon.Dragos in
spatele meu incepuse sa injure ,lucru ce ma facea sa devin tot mai agitat.Fata ma
vazuse si stia ca sunt un vampir,o fiinta respingatoare si fara inima.Facusem o mare
greseala,daca dupa ce urma sa se trezeasca ,o rupea la fuga ca sa anunte si pe ceilalti
oameni de ceea ce vazuse?Ma trecuse un fior numai gandindu-ma la aceasta
posibilitate.
Dragos imi da un servetel pentru a -mi sterge sangele de pe buze si de pe degete .
-Am cam dat de belea.
-Stiu.-am raspuns sec in timp ce ii dadeam sa arunce servetelul.
Ii pun Ioanei mana pe frunte si deschide incet ochii.Ma priveste si tresare,incercand sa
se ridice,avand privirea din nou ingrozita.In acel moment m-am simtit oribil,precum
un asasin ce tocmai luase viata unui copil care ceruse indurare.
-Tu...-ea se uita la mine si isi duce o mana la frunte, confuza.-...zi-mi ca ceea ce am
vazut nu e ceea ce am vazut...zi-mi ! -era agitata.
Raman in tacere si aplec capul,uitandu-ma la mainile mele .
-Oh, Dumnezeule!Deci ceea ce am vazut chiar s-a intamplat? -intrebase desperata,iar
eu nici de data aceasta nu ii raspund.-Oh,nu! Ce esti?-se uita la Dragos.-Ce sunteti?-
aceasta ultima intrebare o zisese cu sila.
Prietenul meu observase cum pusese fata intrebarea si isi iesise din minti,incepand sa
haraie la ea.
-Dragos!-l-am atentionat si a iesit bosumflat din salon,indreptandu-se spre bucatarie.
Ioana se uita inapoi la mine cu teama,aveam impresia ca dorea sa fuga ,dar nu stia
cum urma sa reactionez eu.
-Ce ai vazut s-a intamplat cu adevarat.-am zis intr-un final.Ma ardeau cuvintele si imi
era foarte greu sa ii recunosc ca sunt un vampir.-Sunt...suntem...vampiri.
Atat a fost nevoie sa zic ca fata sa sara din pat si sa o ia la fuga spre apartamentul
ei.Dar eu eram mai rapid,si am prins-o exact cand dorea sa inchida usa locuintei sale.
-Ce vrei de la mine?-ma intrebase in soapta,in timp ce inima ii batea nebuneste in
piept.
-Nu am de gand sa iti fac rau.Iti promit.-vorbeam serios ,nu voiam sa o ranesc,voiam
doar sa o rog sa nu zica la nimeni despre ceea ce vazuse,sa nu puna vampirii in

30
Amintirile unui vampir

pericol.
-Nu te cred...-vocea ii tremura.
Am intrat in apartamentul ei si am inchis usa cu piciorul,apropiindu-ma de
Ioana,astfel incat ma despartea doar cativa centimetri de ea.Respiratia ii era intrerupta
si ma privea parca indurerata.Mirosul ei ma ametea usor,dar aveam sa rezist,bausem
destul sange pentru a -i face fata.
-Vreau doar sa iti explic...-ii sopteam ,si imi amintisem de noaptea in cavoul
meu,cand ii atinsesem pielea fierbinte.Ma cuprindea o nostalgie nebanuita.si inchid
ochii pentru doua secunde.Ii deschid si realizez cat de aproape eram de fata umana.-
Nu am de gand sa iti fac rau.-am repetat.
Ingana neconvinsa din cap iar eu ma indepartez de ea.O aud cum rasufla usurata in
spatele meu.Ma intorc cu fata spre ea pe parcurs ce incep sa ii vorbesc.
-Sunt un vampir,dar nu trebuie sa iti fie frica,sunt destul de hranit incat sa nu doresc
sangele tau.-deocamdata,dar asta nu o zisesem cu voce tare.-Vreau sa te rog sa nu spui
nimanui ce ai vazut,daca ai face-o unul dintre noi doi ar iesi in dezavantaj.
-Crezusem ca esti o inventie a mintii mele...-ea se referea la faptul ca eu negasem ca
ne vazusem inainte de a-i fi vecin,dar mie nu-mi statea mintea la asa ceva,trebuia sa o
conving sa nu vorbeasca.
-Daca vei spune cuiva ca ai vazut niste vampiri,nu te va crede,va zice ca mintea ta a
luat-o razna.
-Inca ma intreb daca realmente existi...poate esti un efect al drogurilor.-vorbea mai
mult pentru ea,lucru ce ma facu sa ma intreb daca cu adevarat ea inca credea ca nu
sunt real.
-Prefer sa crezi ca nu sunt real.-am recunoscut eu.
-Nu voi spune nimanui de tine,dar vreau sa ma conving ca esti real.
Parea hotarata si mai sigura pe ea,oricine ar fi crezut ca ii disparuse frica de mine,dar
eu stiam ca nu era adevarat.Se apropie ea de mine de data asta,si se opreste la un pas
de trupul meu.Isi ridica o mana ,inchide ochii si incepe sa imi atinga suav fata.Ma
tresalta un fior si imi amintesc de prima data cand facuse acel lucru.
-Chiar existi...-vocea nu ii mai tremura,ci parea fascinata.
Nu mai intelegeam ce gandea ,ii spusesem ca sunt un vampir iar ea dorea sa ma
atinga.
Ma indepartez de ea si imi misc piciorul,fiind semn de o oarecare nervozitate.Imi
spusese ca nu urma sa zica nimic nimanui despre existenta celor ca mine,dar nu prea
aveam incredere.
-Chiar daca tot cred ca ceea ce am vazut e o iluzie,prefer sa am impresia ca am
innebunit decat sa te dau de gol.-vorbea serios si am stiut ca spunea adevarul.
-Bine...iti multumesc,nu stii cat inseamna asta pentru mine.-trag aer in piept -Voi
incerca sa ma revansez fata de tine.
Am iesit rapid din apartamentul fetei si am intrat in locuinta mea.Dragos ma astepta
privindu-ma suspicios.
-Fata nu trebuie sa ciripeasca.-spusese scurt.
-Nu va vorbi,am eu grija de ea.-Inaintez si ma asez pe sofa,in fata prietenului meu.
-Ai de gand sa o....-nu a terminat intrebarea,dar apoi da din cap convins.-Nu,nu o vei
omori,n-ai fi in stare.
-As fi...-i-am raspuns cu amaraciune,era adevarat ce graisem,eram in stare sa o ucid,si
ce era mai rau ,nu ar fi urmat sa regret moartea ei.Imi las capul in maini ,obosit de
existenta mea fara vreun rost anume ,o viata care nu se mai termina si nu mai punea
capat suferintei si regretelor.-Blestemata fie ziua in care am fost transformat.-mi-a

31
Amintirile unui vampir

scapat acel gand cu voce tare.-Daca el nu ar fi venit in ziua aceea ,eu nu as mai fi trait
iadul asta.-ma ridic si nervos rastorn masa care se afla in fata mea.
-Ai de gand sa distrugi tot apartamentul?-ma intreba pasiv Dragos,punandu-si o mana
in sold si uitandu-se la mine cu raceala.
-Ai dreptate,nu ar rezolva lucrurile,nu ar da timpul inapoi.
-Nu a fost vina ta,ti-ai iesit din minti din cauza sangelui pe care l-ai baut.-se duce
foarte repede pana la bucatarie si revine cu sticla goala in care fusese sangele ce il
bausem.O miroase si mi-o intinde.-E grupa 0.
-Oh ,nu.Imposibil!-ceea ce imi zisese fusese pentru mine ca si cum ar fi fost pentru un
uman infierbantat,un dus rece.-Imposibil!-repet,fara sa imi vina a crede ca Dragos
spunea adevarul.-Mi-as fi dat seama...-ii iau sticla din mana si o miros.-
Oh,Dumnezeule! -ma uit inca incredul la vampirul din fata mea .-Ai dreptate...-imi
scutur usor capul fara sa inteleg cum fusesem in stare sa comit o asemenea
imprudenta.Sangele cu grupa 0 era pentru mine ca o pastila de innebunit,ma scoatea
din minti,ma infuriam si reactionam foarte violent cu cei din jur.Mereu il evitam,dar
s-a intamplat de cateva ori sa dau peste el,lucru ce nu ma bucura deloc.
-Si?-Dragos astepta raspuns la o intrebare pe care eu nu o captasem.
-Poftim?
-Cum ramane cu fata umana?
-Aaa...nu va spune nimic.
-De ce esti asa sigur?
-Dragos,e totul ok.-brusc m-am simtit satul de prezenta lui,voiam sa fiu singur pentru
a ma putea gandi la cele intamplate.
-Eu venisem pentru a-ti spune ca Vladimir a trimis iar pe cineva pentru a te preveni.A
zis "Te voi cauta si in gaura de sarpe".-a imitat foarte bine vocea lui Vladimir,lucru
ce ma infiora.
-Nu ma asteptam la mai putin.Eu cred ca ar trebui sa ma intorc in cavou la mine.
-Nu!-ma scurtase din prima.
Dau ochii peste cap si ma indrept spre dormitorul meu.
-Ai de gand sa te odihnesti cu mine in sicriu sau...-am lasat propozitia neterminata.
-Sau ma intorc la treburile mele,o optiune mai interesanta.Nu ca as avea ceva cu
tine,dar sforai ingrozitor.
Am zambit la auzirea exgerarii lui,eu nu mai puteam sa dorm pentru urmatorii zece
ani si oricum, nu sforai.
Aud usa cum se inchide si ma bag in sicriu fara sa stau pe ganduri,chiar daca nu
puteam sa ma deconectez de realitate,aveam de gand sa visez cu ochii deschisi ca pot
dormi.

32
Amintirile unui vampir

Stateam cu ochii inchisi si imi doream sa pot adormi,dar oricat m-as fi chinuit nu as fi
reusit.Ma gandeam la fata umana,daca inca se indoia de existenta mea,nu e chiar asa
simplu sa asimilezi faptul ca vampirii cu adevarat sunt reali,ca acel mit infiorator nu e
o doar o minciuna,ca sangele uman reprezinta hrana pentru fiinte care candva fusesera
umane.As fi vrut sa fi stiut ce gandea Ioana,ce credea despre mine,doar ma vazuse
intr-o stare delicata in care eu nu detineam controlul.Totul se intamplase din vina
mea,nu fusesem atent cand bausem din sange,nu am fost in stare sa imi dau seama ca
era grupa interzisa pentru mine,niciodata nu mi se mai intamplase asa ceva dintr-un
asemenea motiv.Se cunostea ca nu traiam in mediul meu,ma simteam ciudat de parca
ceva imi lipsea si altceva era in plus.Aproape ma facuse sa zambesc ideea ca duceam
dorul cimitirului si cavoului ,paream un sadic dependent de cruci si morti.Aveam o
nevoie urgenta de a iesi din casa si sa alerg prin padure,parca ii puteam simti mirosul
iar in fata ochilor vedeam copaci si frunze.Dintr-o data incepusem sa am impresia ca
ma sufocam,ma simteam priozonier in propriul meu apartament,in propriul meu
sicriu,si cel mai rau,in propriul meu trup.
Ma ridic din sicriu si in cateva secunde ajung in garaj si ma urc in masina.Nu mai
vedeam drumul din fata mea,aveam senzatia ca pot atinge libertatea cu mainile,mai
aveam cativa kilometri si ajungeam la padure.Ma claxoneaza o masina in spatele
meu,si atunci imi dau seama ca uitasem sa aprind farurile.Eram infometat sa fiu ceea
ce eram in realitate,un vampir salbatic care traieste ascuns,singur.Vad padurea in fata
mea si ies din masina cat de repede pot,fara sa mai am rabdare sa o inchid cu
cheia.Incep sa alerg si simt cum imi cresc coltii iar vederea mi se imbunatati cand
ochii se schimbasera.Aveam senzatia ca pot imbratisa mirosul a proaspat,ca pot saruta
adierea vantului care ma lovea in fata,in sfarsit ma simteam acasa.Senzatia de bine
imi calma fiecare coltisor din minte,imi clarifica toate gandurile negative,deja vedeam
solutii la eventuale probleme si intrebari,ma simteam inviorat.Continui sa alerg fara sa
ma gandesc la pericolul de a da peste Vladimir,pur si simplu nu imi pasa daca urma sa
ma infrunt cu el,daca urma sa pierd in fata lui sau sa castig,voiam doar sa ma bucur de
acea clipa de placere pe care mi-o oferea acea minunata padure plina de amintiri,unele
frumoase ,altele dureroase.Nu voiam sa ma gandesc la lucruri urate,voiam sa-mi
eliberez mintea si sufletul de suferinta ,traiam cateva sute de ani incercand sa trec
peste ceea ce ma marcase si imi lasase un gust amar.Poate daca as fi putut sa-mi sterg
memoria sau sa incep o viata noua,as fi fost mai vesel,mai cu vointa,cu toate ca eram
nemuritor,sufletul imi era fara viata,fara zambete adevarate ,mai degraba un simplu
om era mai viu decat mine.Dar facusem o greseala,o transformasem pe ea si plateam
consecinta: o eternitate in remuscari.Daca ar exista un iad flacarile acestuia ma
asteptau dupa ce mi se termina existenta,eram sigur,facusem cel mai urat lucru posibil
persoanei pe care cel mai mult o iubeam.Fara sa imi dau seama ajunsesem in fata
Casei Mari,si eram putin emotionat ,ma simteam de parca ma intorceam acasa dupa
un razboi.Deschid usa si dau peste o fata dragalasa ,mica care nu parea mai mult de
zece ani ,dar ochii ei fosforescenti transmiteau groaza.Imi zambeste si realizez ca fata
nu imi era necunoscuta,era Clarissa,eleva mea preferata.Culoarea blonda a parului ei
lung imi dadea senzatia ca era inocenta.

33
Amintirile unui vampir

-Maestre...
O privesc cateva secunde, iar apoi raspund apasat.
-Nu-mi zi asa.
-De ce nu?-era uimita,si nu vedeam de ce.
-Nu mai sunt la scoala de ceva vreme.
-Ah...nici eu.-imi zambi iar.-De cand ati luat pauza pentru odihna nu am mai fost la
invataturi.
-De ce?
Ezita sa imi raspunda.
-Veti reveni cu invataturi?
-Inca nu...am de rezolvat cateva probleme si apoi...
Nu ma lasa sa termin de vorbit.
-Vladimir e pe urmele dumneavoastra.
M-am uitat la ea,neintelegand de unde stia.
Ingana din cap si parca rusinata imi explica.
-I-am auzit pe Efraim si Dragos vorbind despre asta.
-Am ajuns chiar o asa mare povara pentru Casa Mare?-am izbucnit exasperat.
-Efraim vrea sa va vorbeasca,dar...ceva il retine.
-Ma intreb ce...-am raspuns ironic.
-Buna intrebare...cand vorbea cu Dragos a zis ca nu e de acord cu faptul ca locuiti
printre cei calzi ,dar nici nu are de gand sa discute aceasta tema cu
dumneavoastra.Mie mi se pare foarte suspect ,avand in vedere ca el mereu isi arata
nemultumirile.
Clarissa avea dreptate,Efraim niciodata nu isi pastra opinia doar pentru el,ceva il tinea
departe de mine si de hotararile mele,iar eu trebuia sa aflu ce.
-Si voi doi de ce stati la usa?
La auzirea acelei voci m-am cutremurat ,dar am incercat sa imi pastrez calmul,chiar
daca imi era cam greu.Mi-am desprins privirea de la micuta Clarissa si am indreptat-o
spre Iosefina,care se afla in fata mea la cativa metri,in capatul coridorului.
-Eu plec,sper sa ne mai vedem ,maestre.
Inca cu ochii la femeia satena ,ii raspund fostei mele eleve.
-Cu siguranta.Cand voi reveni la scoala vei fi prima care va afla.
Aceasta iese si inchide usa,eu inaintand cativa pasi.Iosefina se uita la mine cu ochii
senini,dar voiam sa cred ca si ea simtea tensiunea ce se instala intre noi.Fiecare clipa
parea atat de plina de sentiment,aveam impresia ca puteam exploda in orice
moment,mintea din nou imi era incetosata,reuseam cu greu sa gandesc coerent.Imi
imaginam cum mainile mele infasurau trupul Iosefinei care se preda in fata necesitatii
mele desperate de ea,deja parca puteam simti reactia mea la atingerea pielii ei reci.
-De ce ai venit ?-ma intreba iar in acel moment ma trezisem din acea fantezie mult
prea ridicola.
-Sa vorbesc cu Efraim.-am mintit,dar nu am simitit nici o remuscare pentru ca o
facusem.
-E in bucatarie.-da sa plece dar o prind din urma si ma pun in fata ei.
-De ce ai vrut ca eu sa ma mut in oras?Ce ai de castigat din asta?-ii patrundeam ochii
cu privirea.
-Nu ar trebui sa iti fortezi creierul cu asa ceva.
-Iti bati joc de mine?
-As avea vreun motiv?
Da,i-as fi raspuns,dar am tacut,si m-am uitat in jos.

34
Amintirile unui vampir

-Te incurci prea mult,raspunsul e mult mai simplu.-De data aceasta cuvintele ii
iesisera precum o marturisire,si am ridicat ochii ,privind-o din nou.Ea a continuat in
voce joasa-Ma urasc pentru ceea ce iti fac...
-Nu inteleg.
-Oh,Alexander...-a oftat si pentru o secunda i-am simtit suferinta.-Tu crezi ca eu nu
stiu cat suferi din cauza mea?
Intrebarea ei nu astepta un raspuns din partea mea,asa ca nu am zis nimic,am asteptat
sa termine de zis tot ce avea pe suflet,in timp ce ma emotionam.
-Nu doar tu ai sufletul chinuit...cateodata simt ca abia reusesc sa traiesc cu povara asta
pe umeri,e greu sa stiu ca te-am avut si ca nu te mai am,dar e mult mai greu sa stiu ca
viata ta e un cosmar din cauza mea.
-Nu...
Ma opreste din vorbit si a stat o fractiune de secunda cautand cuvintele potrivite
pentru a continua.
-Stiu ca iei toata vina asupra ta pentru cele intamplate acum 300 de ani,dar nu are
rost.Eu te-am tentat cu toate ca stiam ce esti,ce pericol reprezentai pentru mine,nu e
corect ca tu sa nu ai liniste pentru ....nu voi numi ceea ce s-a intamplat o
greseala,pentru ca e cea mai frumoasa amintire pe care o am.
-Cum poti numi amintire frumoasa? !-imi iesisem din minti si incepusem sa tip.-
Te-am facut un monstru!
-Un monstru care ar fi putut ramane langa tine intreaga existenta.
-Dar n-ai facut-o.-am replicat taios.
-Oare de ce nu am ramas cu tine? Oare de ce ,daca te iubeam?Oare de ce?-se enervase
si devenise aroganta.
-De ce?-am reusit sa o intreb dar nu mai aveam forta sa continui acea discutie cu
ea,era dureros,precum cel mai temut cosmar din care nu te poti trezi .Spusese te
iubeam,timpul trecut.Normal,nu stiu de ce m-as fi asteptat sa fi folosit timpul prezent.
-Stii foarte bine de ce,nu fii ipocrit.Daca m-ai fi sprijinit atunci cand aveam nevoie de
tine,am fi ramas impreuna...daca nu ai fi pus vinovatia ta mai presus de iubirea dintre
noi,am fi ramas impreuna...
Ramasesem blocat,nu stiam ce sa zic,cum sa reactionez.
-Din vina mea sunt eu un vampir,dar din vina ta nu suntem impreuna.-a clipit repede
si a plecat de langa mine fara sa ii pot observa directia.
Am inchis ochii si mi-am blestemat soarta in gand,simtindu-ma coplesit de durerea pe
care o initiase cuvintele ei amare.As fi vrut sa ma arunc la pamant si sa-mi jelesc
crudul destin,dar trebuia sa fiu puternic,din nici un motiv nu trebuia sa imi pierd
calmul.

Ma duc la bucatarie si cand ajung in fata usii,aceasta se deschide si il vad pe Efraim in


fata mea.
-La fix.-am murmurat sec.
-Ai ramane surprins daca ai stii cat de mult mi s-a imbunatatit intuitia in ultimii ani.
-Nici nu ma indoiesc...-am incercat sa par mai vesel,dar fara succes.
Imi zambeste cordial,dar privirea ii era de nepatruns.Ochii lui negri pareau divini,doar
parul scurt, saten si ravasit ii dadeau un aspect real.Mai inalt ca mine,dar putin mai
bine facut si cu acel chip serios ,dadea impresia ca e vreun mare nobil.
Ma lasa sa intru in bucatarie si inchide usa.R amane in spatele meu ,iar eu ma intorc
spre el.

35
Amintirile unui vampir

-Am auzit ca vrei sa vorbesti cu mine ,dar nu indranznesti,lucru deloc credibil.


-Deloc credibil ?L-ai facut praf pe Vladimir,ar trebui sa imi fie frica de tine....nu?
-Sa nu exageram.
-Alexander,nu e cazul sa fii modest...dar intr-adevar, nu e asta motivul pentru care nu
te-am cautat sa iti vorbesc.
Dau din umeri si astept sa continue.
-Am decis sa nu ma mai bag in viata ta,ai dat dovada de intelepciune,si sincer,meriti
respectul meu.
Il priveam incredul,cuvintele rostite de el mi se pareau simple baliverne si ca de fapt
exista un alt motiv,nu era cu putinta ca el sa zica asemenea vorbe de lauda.Oare
innebunise?
-Nu te uita asa la mine,nu am innebunit,dar trebuie sa recunosc ca ai avut dreptate in
ceea ce –l priveste pe Vladimir.
-Dar nu-ti convine ca stau in oras.-am schimbat eu tema pe ton pasiv.
-Nu-mi convine,ne pui in pericol,dar nu obiectez.Respect decizia ta,dar daca vei da
gres...
-Asta astepti? Sa fac vreo prostie pentru a avea motiv sa fiu executat?-ma enervasem
instant.
Mi-a raspuns cu chipul inexpresiv.
-Spui aberatii.Chiar daca as avea ceva impotriva ta,nu as cauta sa scap de
tine,cunostintele tale sunt mult prea valoroase pentru....
-Pentru tine?-am sarit repede cu gura si am continuat exasperat.-Nu –mi zi ca inca
speri sa iti spun Secretul lui Zalonich...
Nu reactioneaza,iar eu imi dau ochii peste cap,agitandu-ma.
-Nu!Nici de as trai 1000 de ani...-ma uit la el stresat.-Nu!
-Iti pot oferi orice iti doresti la schimb.-spusese pe ton grav.
-Ma poti face inapoi om?-paream un desperat.
-Daca iti dau sansa sa te devii inapoi om ,mi –ai zice?
-Stii foarte bine ca da.-imi trec degetele prin par ,iar apoi imi las mainile in jos.-
Efraim,eu stiu ca tu cauti metoda de a transforma vampirii in umani,stiu ca de 300 de
ani te zbati pentru a o obtine.Nu o vei gasi, -ma intristase ceea ce zisesem. -asa ca
renunta la visul tau utopic de a stii Secretul lui Zalonich.
-Mi-l vei spune,eu inca nu m-am dat batut.
-Esti imposibil!-am strigat,fara sa ma mai pot controla.
-Tu mi-ai cerut imposibilul,iar eu ti-l voi aduce.-el ramasese calm.-Tine minte ceea
ce-ti zic:tu vei fi iar uman,iar eu voi stii secretul acela blestemat.Iti jur,si pana atunci
nimeni nu-ti va atinge un singur fir de par.
-De asta accepti fara comentarii sa raman printre oameni,vrei sa raman viu ,in modul
asta ramai cu speranta ca iti voi dezvalui secretul.Ce mai respect am castigat din
partea ta!
Nu ii astept replica,ies nervos din acea incapere si nu ma opresc cand o vad pe
Elizabeth pe coridor,parasesc Casa Mare in cea mai mare graba,indreptandu-ma la
masina.
Nu-mi venea a crede,dupa ce ca ii spusesem de sute de ori ca nu am de gand sa ii spun
taina lui Zalonich,el insista,ajunsesem sa cred ca o luase razna.Imi amintisem de ceea
ce imi spusese capitanul meu Ochi de broasca : Sunt multi care isi pierd mintile si fac
pact cu diavolul in incercarea de a afla Secretul lui Zalonich.Incepeam sa ii cred
vorbele,dar nu aveam de gand sa ma las convins usor,daca Efraim intr-adevar voia sa
afle taina,trebuia sa continue sa cerceteze daca exista vreo sansa de a fi din nou

36
Amintirile unui vampir

muritor.

Cautam cheile apartamentului meu in buzunarul de la pantaloni in timp ce parcurgeam


holul.Deodata simt miros de alcool si cand ridic privirea ,raman pentru o fractiune de
secunda nedumerit.Ioana statea jos ,sprijinita de usa mea si canta ceva
neinteligibil.Ma apropii cu pasi marunti de ea si cand simte prezenta mea ma priveste
confuza.Realmente nu intelegeam ce se intampla cu fata asta,mai mereu era intr-o alta
lume,incepeam sa ma intreb daca nu cumva duce o viata lipsita de morala.Ma aplec
spre ea si o ridic ,incercand sa o pun pe picioare ,dar nu reusea sa-si mentina
echilibru,era beata .
Oftez cand ii simt mirosul si caldura,dar incerc sa imi indepartez gandurile nu prea
curate.Incearca sa faca un pas dar se impiedica si se prinde cu mainile de gatul
meu,ramanand astfel amandoi fata in fata.Inima ei batea atat de repede si salbatic
incat aproape ma amuza ,pulsul ei era agitat si il simteam precum o bataie usoara.Ma
uit la ea si observ ca si ea ma privea ,dar nu era o simpla privire,ci una intensa ,plina
de emotie si sentimente.
Pentru o clipa m-am intrebat daca nu cumva totul se petrecea in imaginatia mea,dar
apoi am presupus ca totul era real,creierul meu nu putea sa o vizualizeze pe Ioana atat
de perfecta,fragila precum o frunza in adierea vantului,cu o frumusete care parea ca
ascundea paradisul.
Eram prea aproape de ea si nu reuseam sa ies din acea transa in care ma aruncau ochii
ei negri precum carbunele.Cateva suvite din parul ei lung si des imi atingeau suav
fata,iar aerul expirat de ea era precum un balsam pentru tot ce traisem in acea zi,nimic
nu mi se mai parea gresit,totul parea la locul potrivit.Nu intelegeam de ce ma simteam
in acel mod ,nu puteam sa pricep ce mi se intampla,senzatii noi ma incercau si voiam
sa le opresc inainte sa comit vreo prostie,dar era prea tarziu,deja buzele mele le
apasau pe ale ei si se miscau impreuna intr-o armonie de nedescris.Nimic in toata
existenta mea nu paruse mai natural decat gura mea lipita de a Ioanei ,parea ca eram
un singur foc care era menit sa arda si sa distruga totul din jur.O cuprind cu mainile si
o trag mai aproape de mine.Mintea imi era inundata de ganduri fara sens,cuvinte fara
inteles... pana cand am pierdut firul,nu mai gandeam nimic,ma lasasem condus de
acea forta care ma atragea spre Ioana.Nu o simteam decat pe ea ,iar cand aceasta se
indeparteaza pentru a inspira ,o sarut iar ,incet si suav,delicat precum era ea insasi in
mainile mele .Dintr-o data imi simt trupul usor si imi dau seama ca vampirul din mine
se trezise datorita excitatiei la care eram suspus.Nevrand sa ma despart de ea,ma uit in
ochii ei si ii ating buzele pentru ultima oara,iar apoi ies din prinsoarea facuta de
bratele ei si fac doi pasi inapoi.Imi tin ochii inchisi sperand ca acestia sa revina la
culoarea initiala,dar aud cum fata scapa un oftat si ii deschid automat,privind-o
speriat.
Imi vedeam reflexia in ochii ei dar nu am avut timp sa reactionez pentru ca in clipa
urmatoare fata isi pierde echilibrul si o iau in brate.Deschid usa locuintei mele si cand
ajung in salon ,o las pe Ioana pe sofa.Adormise ,bautura isi facuse efectul ,si cu putin
noroc a doua zi nu urma sa isi aminteasca ceea ce se intamplase.
Dau sa merg la bucatarie si ma impiedic de masa pe care o trantisem cand avusesem
un atac de furie.O ridic si o asez frumos,iar apoi ma duc la bucatarie si iau cateva
inghitituri de sange pentru a potoli bestia.Ma intorc in salon si ma opresc pentru a o
privi pe Ioana dormind,abia atunci imi dadusem seama de trasaturile ei fine,de buzele
sale gratioase...Oh ,Doamne!Ce aveau buzele ei de ma tentau intr-un asemenea hal?
Suspin cand imi amintesc ca o sarutasem,pentru cateva clipe respiratia ei fusese a mea

37
Amintirile unui vampir

...nu,nu!Nu trebuia sa ma gandesc asa la ea,nu aveam nici o legatura unul cu altul,ceea
ce avusese loc fusese datorita unui moment de slabiciune din partea la amandoi.Dar
totusi,parfumul ei...chiar o luasem razna!Trebuia sa tin cont de faptul ca Ioana era
umana,iar eu un vampir,un ucigas care a ucis de atatea ori fara sa simta remuscari,nu
puteam sa imi permit sa o pun si pe ea in pericol.Nu puteam sa fac aceeasi greseala
din nou,nu puteam sa ma indragostesc iar de o fata umana,ca apoi sa se ajunga la ceea
ce se intamplase cu Iosefina.
Din vina mea sunt eu un vampir,dar din vina ta nu suntem impreuna. Graise acele
vorbe cu atata convingere incat ii dadusem dreptate...intr-o privinta.Din vina mea nu
eram impreuna,dar tot din vina mea ea era un vampir.Ma intrebam ce o determinase
sa imi zica toate acelea,de obicei era mai diplomata.Oare ea suferea la fel de mult ca
mine pentru ceea ce se intamplase cu 300 de ani in urma?
Incepeam sa vad lucrurile dintr-un alt punct de vedere,daca ea ma iubea si eu o
iubeam,de ce ne-am despartit?De ce nu am fost in stare sa trecem peste greselile
noastre?Am renuntat la noi fara sa luptam catusi de putin,fara sa cautam sa ne
intelegem,si nu era doar din vina mea,ci si a ei,putea sa ma oblige sa vad lucrurile
cum le vedea ea,putea sa insiste sa-mi deschida ochii,pentru a putea sa imi dau seama
unde si cat am gresit.Nimeni nu a facut nimic pentru a remedia situatia iar acum totul
e doar o amintire,una chinuitoare si intensa.Nu fusese corect,am luptat pentru noi cat
ea era om si eu un vampir,situatie aproape imposibil de trecut,dar nu ne-a impiedicat
sa fim impreuna,iar cand eram amandoi compatibili am dat cu piciorul relatiei
noastre.Si daca nu ne-am iubit cu adevarat?Daca totul a fost doar un capriciu,care
apoi s-a transformat intr-un sentiment de vinovatie?Sarutul cu Ioana ma facuse sa cred
pentru cateva secunde ca poate nu am iubit-o pe Iosefina,dar apoi m-am
razgandit,daca nu as fi simtit astfel de sentimente pentru ea de ce as mai fi suferit trei
secole?De ce inca ma gandesc la ea dupa ce fata umana ma purtase spre extaz?Alte
intrebari incepeau sa ma chinuiasca: de ce am sarutat-o pe Ioana? De ce voiam sa ma
apropii de ea ?Eram atat de confuz incat aveam impresia ca peste mintea mea se
lasase intunericul.Probabil un creier uman nu ar fi rezistat,dar era pedeapsa mea sa
raman inecat in atatea ganduri incalcite.

38
Amintirile unui vampir

Priveam fata umana si incercam sa uit de nodul din gat care ma asfixia,picasem intr-o
melancolie profunda care nu ma facea decat sa imi vad viata pustie,fara nici un gram
de speranta,ma simteam pierdut intr-un gol fara sfarsit.Respiratia fetei incalzea
camera si alunga linistea din ea.
Deodata Ioana incepe sa tuseasca iar apoi se trezeste.Se uita buimacita in jurul ei si
tresare cand ma vede.Isi duce o mana la inima dar apoi o lasa inapoi jos parca
fortat.Incerca sa ascunda zgomotul frenetic al batailor inimii sale ?Gandul acesta imi
provoca un zambet,dar ea ma privi deranjata,asa ca am devenit inapoi serios.
Se uita in jos si imi vorbeste.
-Ce caut aici?
-Te-am adus eu,aseara nu erai intr-o stare tocmai buna.
-De ce nu m-ai dus acasa?-in tonul ei se percepea o urma de repros.
-Nu aveam de gand sa-ti sparg usa.-am raspuns calm,in apararea mea.
-Aveam cheia usii in buzunar...-ar mai fi vrut sa zica ceva ,dar a tacut,parca
regretandu-si cuvintele.
Am ridicat umerii indiferent si m-am intors cu spatele la ea.
-Multumesc...-rostise in voce joasa.
-Nu iti amintesti nimic?-o parte din mine voia ca ea sa fi uitat ca ne sarutasem,dar o
alta parte dorea ca Ioana sa tina mereu minte acele clipe de vis.
-Imi amintesc ca am ajuns in fata usii tale si...de acolo nu mai stiu.
Uitase,alcoolul invinsese mintea ei umana ,stersese ceea ce se intamplase intre noi.
-Ti-e asa tare frica de mine?-am intrebat ,incercand sa ii inteleg bataile mult prea dese
si asurzitoare ale inimii ei.
-Imi este frica de tine,dar ma simt in siguranta cand esti in preajma mea.
Am ridicat o spranceana confuz si automat am revenit cu fata spre ea.
-Vreau sa zic...imi provoci teama,dar in acelasi timp ma simt in siguranta cu
tine,pentru ca stiu ca ma poti proteja de orice...-ridica privirea si se uita la mine,parca
vinovata.-Simt ca numai tu imi poti face rau...
-Cred ca ar fi mai bine sa pleci.
Spre uimirea mea,mi s-a impotrivit hotarata.
-As vrea sa mai raman.
-De ce?
-Vreau sa imi explici.
-Ce?
Ramane in tacere,dar stiam la ce se referea.
-Sunt un vampir.-La auzirea cuvantului vampir a clipit des ,iar apoi isi framanta usor
buzele.-Nu inteleg ce e de explicat.
-Lumea crede anumite lucruri despre voi.
Imi paruse ca ii era rusine sa vorbeasca despre acest subiect.Imi imaginam la ce se
gandea,asa ca i-am replicat amuzat.

39
Amintirile unui vampir

-Nu ma afecteaza crucile.


-Poti zbura?
Intrebarea aceasta nu ma luase deloc prin surprindere,probabil ma asteptam sa traga o
astfel de concluzie despre mine.
-Desigur...-Ioana casca ochii mari.-..cu avionul.-ma privi dezamagita dar un suras
prindea forma.-Ma afecteaza usturoiul.- am zis putin deranjat.
-Serios?-era surprinsa.
-Da,dar nu dintr-un motiv ciudat, nu il suport pentru ca miroase prea intens .
-Argintul...-incepuse o intrebare pe care i-o ghicisem,asa ca ii raspunsesem repezit.
-Nu reprezinta o problema pentru mine.
Se ridica de pe sofa si se apropie de mine,uimindu-ma peste masura siguranta ei.
-Esti mai prietenos.-Imi zambeste timid si inchide ochii, justificandu-si ultima
actiune.-Sunt cam ametita...
Deschide ochii si ma priveste serioasa pentru cateva secunde,timp in care ma
intrebam din nou de ce voiam sa fiu cat mai aproape de ea.Aveam impresia ca
pierdeam in fata mainilor mele care doreau sa o atinga,dar nu trebuia sa ma gandesc
astfel la ea,puteam sa devin vampirul ucigas in doar o clipita.
Rupe tacerea ce se lasase peste noi punandu-mi o intrebare putin ciudata.
-Stii sa dansezi?
-Depinde.
-Depinde de melodie?
-Depinde de fata cu care trebuie sa dansez.-am raspuns eu facand pe interesantul.
-Vrei sa dansezi cu mine?
-Vrei sa dansezi cu un vampir?-i-as fi zis Da fara sa mai stau pe ganduri daca nu as fi
stiut pericolul la care putea fi supusa.Ma bucura faptul ca voia sa danseze cu mine,si
eu voiam sa dansez cu ea,dar nu vedeam cu ochi buni o asemenea fapta.
-Da,ar putea fi interesant.-isi musca suav buza inferioara.-Te astept in seara asta la
mine in apartament,ce zici?
Ma luase pe neasteptate,nu puteam sa inteleg felul in care gandea,mintea fetei era
invaluita in mister.
-La ora zece e bine?-am reusit sa formulez intrebarea coerent,lucru ce ma bucura
enorm avand in vedere ca eram putin confuz.
-E perfect!-fuge iute de langa mine si iese din casa ,lasandu-ma intrigat.
Se parea ca aveam intalnire cu ea pentru a doua oara.

Nu imi venea sa cred ,eram in fata usii Ioanei si ceva ma impiedica sa apas pe
sonerie,probabil imi era frica sa nu ii fac rau.Din apartamenul ei se auzea o melodie
clasica destul de romantica si ma gandeam la gusturile fetei,imi paruse ca era genul de
fata care asculta muzica zgomotoasa tipic adolescentilor.
Spre umirea mea usa se deschide si in fata mea era acum fata umana care imi zambi
cand privirile noastre s-au intalnit.Ii zambesc si eu iar ea clipeste des.Mirosul Ioanei
din nou mi se parea senzual,si aveam impresia ca ma striga spre ea.
-Te-am vazut prin camera video.-mi-a explicat astfel cum stiuse sa imi deschida usa
inainte ca eu sa sun.
Ma inselasem amarnic, nu era tipica adolescenta,nu folosea machiaj ,ii placea sa fie
naturala,si era o artista,cum spusese la prima noastra intalnire,ea picta.
In seara aceea ochii ei mari, negri erau mai expresivi ca niciodata,pareau
aprinsi.Cobor subtil privirea si observ ca era imbracata cu o rochita neagra pana la

40
Amintirile unui vampir

genunchi,si imi dau seama ca nu o consideram doar frumoasa ci si sexi,provocatoare


precum sangele proaspat.
Melodia clasica se termina si incepuse un tango pe care il stiam.Ma aplec usor in fata
Ioanei si o intreb cu vocea senina si calda:
-Imi acorzi acest dans?
-Desigur.
O iau de mana si o apropii de mine,iar atunci cand isi misca piciorul cu o gratie de
nedescris ma simt putin intimidat.
-Clase de dans de trei ori pe saptamana timp de patru ani.-imi explica ea amuzata.
Zambim amandoi si incepem sa dansam,in timp ce ma pierdeam usor in ochii ei.Parea
ca amandoi eram facuti pentru acel dans,miscarile noastre se potriveau perfect,cine
ne-ar fi vazut ar fi crezut cu siguranta ca repetasem acel dans zeci de ori.La un
moment dat ne apropiem atat de mult incat am uitat sa respir,nu ca ar fi fost o
necesitate sa o fac,dar era din obisnuinta.Incepand din acel moment,inima fetei ii
canta in piept o simfonie care ma scotea din minti,nu mai auzeam acel tango,ci simpla
bataie a inimii Ioanei care era de o mie de ori mai melodioasa decat orice acord de
chitara.
Se indeparteaza de mine pentru cateva secunde iar cand revine,isi ridica un picior si il
incolaceste in jurul meu.Privirea mea urmarea mana cu care ii atingeam piciorul,pana
cand fata se apleaca pe spate si cand se ridica imi dau seama ca deja eram cu capul
usor arcuit spre ea.
Credeam ca inima ii va exploda,si ca de eu as fi avut o inima,n-ar fi rezistat,dorinta
mea de o avea pe Ioana era atat de intensa incat mirosul ei nu ma mai afecta ca
vampir,ci ca barbat.Aveam impresia ca au sarit scantei in clipa in care privirile
noastre s-au reintalnit si ca prin venele mele blestemate curgea pasiunea pe care o
trezise.
Eram prea aproape unul de altul,nu puteam sa gandesc prea coerent.Cand imi vorbi
vocea ei era joasa.
-Alexander...mi-e frica...
Mi-a luat cateva secunde pana am asimilat cuvintele ei,care apoi ma trezira la realitate
si ma indepartez de ea,intorcandu-ma cu spatele si blestemandu-ma din nou in
gand.Daca eram un uman oarecare nu i-ar mai fi fost frica de mine,iar eu nu ar mai fi
trebuit sa ma indepartez de ea.Mi-am strans palmele in pumni,si m-am crispat de
suparare cand i-am auzit vorbele.
-Iarta-ma...
M-am intors inapoi cu fata la ea ,simtindu-ma penibil si replicandu-i cu amaraciune.
-Nu ai de ce sa iti ceri iertare,e normal sa iti fie frica de mine.
-As vrea sa nu imi fie.-si-a lasat capul in jos,trista.
Am ras ironic si am avut intentia sa ma duc langa ea,dar am ramas unde stateam.
-Si eu as vrea sa nu iti fie frica de mine si ca eu sa nu fiu periculos pentru tine.
-Vrei sa imi bei sangele?-ma intrebase inca privind in jos.
-Si da si nu.
-Iti amintesti cand te-am atins acasa la tine?-ridica privirea si se uita la mine cu ochii
umezi.-Imi era frica si atunci de tine dar mi-am invins teama si am facut ceea ce mi-
am dorit,iar tu nu m-ai atacat.
-Victoria de atunci nu garanteaza victoria de acum.-incercam sa o conving sa nu ma
atinga?Ea voia din nou sa-mi simta pielea rece?Asta era problema ei?Sau mai bine
zis,eu eram problema ei?
-De ce nu vrei sa imi vindeci teama de tine?

41
Amintirile unui vampir

-Nu as putea si nu ar fi corect,sunt la fel de periculos pentru tine cum e o pisica pentru
un soricel.Dar tu stiai asta..-fac o pauza ganditor.-Nu inteleg unde vrei sa ajungi.
Face cativa pasi si se opreste la cativa centimetri de mine.
-Nici eu nu inteleg de ce fac asta ...-inghite in sec .-E confuz...
Nu am mai zis nimic,nu aveam cuvinte in fata durerii ce o chinuia pe Ioana si nu o
puteam intelege in totalitate.
-As vrea sa...-nu continua propozitia dar privirea ei ramasese agatata in a
mea,sufeream amandoi fara vreun rost,ne faceam rau fara sa stiu ce ne ranea de
fapt.Poate distanta ce era intre noi sau poate acea dorinta de necontrolat si fara sens ce
era acum era mai vizibila ca niciodata.Ceva ma atragea spre Ioana ca un magnet si
stiam ca ea simtea acelasi lucru fata de mine,se citea pe chipul ei creponat de o
suferinta muta.
-Sa ce?-am intrebat-o in timp ce involuntar ma aplecam usor spre ea.
Nu mi-a raspuns dar s-a apropiat mai tare de mine si atunci ne-am sarutat.La inceput
fusese ca prima data,acea armonie uimitoare,dar apoi ceva se schimbase , nu mai era
acea pura pasiune ,ci se transformase in necesitate,una care facea sa vibreze realitatea
in care ne aflam.Buzele ei le apasau mai cu putere pe ale mele,iar degetele i se
inclestasera in parul meu,de parca ar fi vrut sa nu mai iese din bratele mele care o
facusera prizoniera mea.Ii simteam esenta si ma facea sa innebunesc de placere, iar
pulsul ei ma lovea din nou intr-o joaca provocatoare pentru vampirul din mine.La un
moment dat am simtit ca pierd controlul si am indepartat-o pe Ioana violent de
mine.Respiratia ei era intrerupta si mai zgomotoasa ca de obicei.Dar acele putine
secunde departe de ea ma pusesera la pamant,asa ca in doar o secunda o reiau in brate
si o sarut iar ,incercand sa –mi pastrez miscarile lente precum ale unui uman.Focul
din interiorul meu ma trada si incep sa framant spatele Ioanei cu palmele.Deodata
simt cum mainile ei slabe incearcau sa ma indeparteze de ea,dar eu nu voiam sa ii fac
pe plac,era prea tarziu,mintea si sufletul meu o voiau,era mai intens ca orice sentiment
pe care l-am putut simti vreodata pentru cineva.Atunci imi amintesc de ce ii facusem
Iosefinei si imi revin,plecand de langa ea in doar o inchidere de ochi.
Imi dau seama ca si eu respiram cu dificultate si ma uit la Ioana,care ma privea parca
fara puteri. Am asteptat amandoi sa ne revenim iar apoi ,ea imi zambi inchizand
fortat ochii.
-E interesant sa te sarut.
-Imi pare rau.-m-am scuzat pentru comportamentul meu nebunesc.-Nu stiu ce mi s-a
intamplat.
-E greu sa iti menti controlul?
-Destul de greu.Uite ce e,nu stiu de ce te-am sarutat ,dar stiu ca as mai face-o fara sa
ma gandesc de doua ori.
Ochii ei ramasesera blocati pe mine cand m-a auzit.
-Nu pot sa imi dau seama ce mi se intampla cu tine,dar e peste puterile mele.-am
continuat in soapta.-Nu cred ca ar mai trebui sa ne intalnim,nu uita ca inainte de orice
altceva sunt un vampir.
-Crezi ca mie mi-e usor?-nu era un repros,era doar o simpla intrebare.-Simt repulsie
fata de ceea ce esti dar in acelasi timp o atractie dementiala ma apropie de tine.
Repulsie,atractie am repetat in gand.
-Ioana,nu e bine ceea ce facem.-vocea imi era blanda.-Eu am mai facut o greseala ,nu
vreau sa o repet.-ma privea fara sa ma inteleaga.-Nu vreau sa ma indragostesc de
tine,nu pentru ca nu ai fi minuntata,pentru ca esti ,ci pentru faptul ca nu sunt bun
pentru tine...-priceperea cuvintelor mele sclipea in ochii ei .-Nu vreau sa te ranesc si

42
Amintirile unui vampir

sa fiu departe de tine e singura solutie.


-Ai dreptate,ar fi o prostie sa te indragostesti de mine.Eu sunt umana,iar tu vampir.Nu
ar merge.
-Nu ar merge.-am fost de acord cu ea.-Mai bine as pleca.-atunci vad ca usa de la
intrarea in apartamentul ei ramasese deschisa de cand venisem eu.
Dau sa ies si cand sa trec pragul aud o cazatura si pe Ioana gemand.Ma intorc brusc si
repede ma duc si ma asez in genunchi langa ea ,in timp ce se scuza:
-Am ametit..-face o pauza si scapa un oftat.-Oh,nu!
In momentul acela un val de miros de sange proaspat ma lovi fara mila,si am pierdut
controlul asupra vampirului din mine,o durere usoara mi-a intepat gingia cand mi-au
crescut coltii ,iar corpul meu devenise usor.In doar cateva secunde am pus mana pe
gatul Ioanei,i-am ridicat capul in sus ,am vazut ca ii sangerase nasul si mi-am infipt
dintii in ea.Gatul ei miroasea asa placut,sangele care ii curgea prin vene era atat de
dulce si fermecator,incat nu ma puteam opri.Uitasem de cine era ea,de cine eram
eu,uitasem totul,partea mea umana era practic inexistenta in mine in acele
momente.Nu ma gandeam decat la sangele ei si la placerea pe care mi-o oferea
acesta.Trupul fetei se zbatea fragil intre mainile mele si nu avea cum sa ma
opreasca,lucru ce ma excita.Deodata Ioana nu se mai misca,dar eu am continuat pana
i-am luat si ultima picatura de sange.Ramasesem intr-o liniste completa si atunci imi
dau seama de ceea ce facusem.Sar ca ars in picioare si las trupul neinsufletit jos.
-Oh,nu!Doamne,nu!
Ma pun iar jos si cand o privesc pe Ioana moarta si murdara de sange ma trece un fior
si am avut impresia ca mi se facuse pielea ca de gaina.
-Nu,nu!-am strigat desperat.
Ii ating gatul in locul unde o muscasem,si inchid ochii, cuprins de o mahnire
insuportabila.Pentru prima data in toata existenta mea as fi vrut sa nu fi simtit gustul
sangelui unei persoane,regretam ca ii luasem viata ,ca ea nu mai exista.Nu mai exista
suna atat de urat si de melancolic.
Simt ca numai tu imi poti face rau spusese de parca ar fi stiut ce urma sa ii fac.De fapt
stia si stiam si eu ce urma sa se intample daca continuam in preajma ei,fusese o
greseala din partea mea sa accept invitatia la ea acasa.Dar degeaba lamentam
decedarea fetei,era prea tarziu,nu mai puteam face nimic pentru ea.Singurul lucru care
trebuia facut era sa o ingrop si sa ma rog pentru odihna ei vesnica.
Ridic corpul Ioanei si il duc in masina,iar apoi ma duc spre padure pentru a o ingropa.

In timp ce ma intorceam spre casa cu masina,il sun pe Dragos.


-Imi poti face o favoare?-am intrebat direct fara sa il salut.Stiam ca eram needucat,dar
nu-mi ardea de formalitati.
Evident prietenul meu luase ironic lipsa mea de educatie..
-Buna si tie!Sunt bine,si tu ce faci?
-Tocmai mi-am ingropat vecina.-stiam ca asta il va face sa-mi inteleaga
comportamenul sobru.
N-a zis nimic si am presupus ca fusese din cauza faptului ca ramasese uimit.
-Cum ziceam,ma poti ajuta cu ceva?
-Da.
Intr-adevar il luasem prin surprindere cu fapta mea,niciodata nu raspundea asa serios
si scurt.
-Angajeaza pe cineva sa imi aduca sculpturile si materialul din cavou.

43
Amintirile unui vampir

-Ok...hmmm...esti bine?
-Da,nu iti fa griji pentru mine.
-Credeam ca tu si fata umana...
Eu si fata umana...nu putea sa creada nimic,asa ca mi-am iesit din fire pentru cateva
secunde.
-Ce credeai?
Mi-a raspuns calm.
-Credeam ca o simpatizezi.
-Vezi bine ca nu.-mintisem,Ioana chiar imi cadea bine,ceea ce se intamplase nu o
fusese cu intentie,fusese un accident,care vampir ar rezista in fata unei sangerari?
Am inchis telefonul mobil si l-am trantit pe scaunul din dreapta mea.

44
Amintirile unui vampir

Ajunsesem in fata usii mele si cand sa o deschid ,aud o voce feminina cunoscuta care
se plangea.
-Si m-a lasat singura aici...singura!
Am intepenit,nu era posibil,usa de la intrarea in casa mea era incuiata cu cheia,nu era
cu putinta ca cineva sa fi intrat.Sau... era?
Imping usa cu o oarecare teama si raman blocat,uluit.In mijlocul salonului Ioana
statea cu mainile in sold si striga spre tavan.
O privesc si imi fac cruce involunar.Cand isi da seama de prezenta mea vine spre
mine si isi continua vaitatul.
-Unde ai disparut?-isi ridica nervos mainile in sus iar eu tac,fara sa cred ceea ce imi
vedeau ochii.-Ti se pare frumos sa ma lasi sa vorbesc singura?Halal cavaler esti!
Intind mana cu intentia sa o ating dar ea imi anticipeaza miscarea si face cativa pasi
inapoi.Ma priveste cu cea mai ciudata expresie a fetei si ridica sprancenele in semn de
intrebare.
Zambesc nervos,si ii vorbesc,in timp ce ma gandeam ca poate am innebunit,poate
imbatranisem si creierul meu nu mai functiona corect.Oricare ar fi fost motivul,Ioana
nu exista,era o iluzie.
-Tu nu esti reala...
-Ce vrei sa zici?-parea ca nu intelegea ce ii spusesem.
-Tu nu existi!
-Cum adica nu exist?-incepuse sa se enerveze.-Vrei sa zici ca sunt o nulitate?
Am izbucnit in ras cand am auzit-o dar m-am oprit pentru ca chipul ei impecabil imi
taia respiratia.Fara sa imi dau seama am gandit cu voce tare.
-Poate daca inchid ochii,va disparea.-imi inchid ochii dar ii deschid inapoi cand vocea
Ioanei atinsese o tonalitate inalta.
-Iti bati joc de mine?
Eram mai confuz ca niciodata.
-Nu,tu da?
-Nu stiu ce e cu tine,poate mereu ai fost nebun,dar termina cu prostiile astea.
-Ahaaaa,deci asta a fost planul tau.Daca urma sa te omor aveai de gand sa ma
innebunesti cu o holograma de-a ta.-Nu,nu,asa ceva era prea prostesc,dar alta idee nu-
mi venea pentru a explica ceea ce se intampla.Ori innebunisem eu,ori fata isi razbuna
moartea.
-Sa ma omori?
-Esti moarta!-am izbucnit.
-Nu sunt moarta!-m-a contrazis ridicand tonul mai sus ca mine.
-Ba da!-eram sigur de asta.
-Ba nu!
-Esti asa moarta...-de data asta o zisesem parca vrand sa ii fac in ciuda.
-Daca eram moarta,acum nu vorbeam cu tine.
-Corect!-i-am replicat fara sa ma gandesc.
I-a scapat un raset cand m-a auzit ,iar apoi si-a impreunat mainile langa piept,uitandu-
se la mine triumfatoare.

45
Amintirile unui vampir

Intr-un fel avea dreptate,daca era moarta nu mai era in fata mea,dar eu o omorasem,ii
bausem sangele si o ingropasem.Sau cel putin asta crezusem pana in acele momente.
-Trebuie sa existe o explicatie logica.-am murmurat.
-De ce nu vrei sa crezi ca sunt vie?
Mi-am amintit de clipa cand ii simtisem gustul sangelui ei pe limba mea,fluid si
dulce,si i-am raspuns rusinat.
-Cred ca te-am omorat.
-Crezi prost!
-Asa se pare...
Probabil fata avea dreptate ,o luasem razna,dar mi se parea foarte ciudat,de obicei
vampirii nu sufera astfel de boli.Trebuia sa ma consult cu Efraim,el e mai batran ca
mine ,poate avea raspunsul la aceasta situatie problematica.Dau sa ies de pe usa
pentru a ma duce la Casa Mare,dar Ioana ma striga ,iar eu ma opresc brusc.
-Unde te duci..iar?
-Cineva trebuie sa ma aduca cu picioarele pe pamant.
-Vin cu tine!-se apropie de mine.
Innebunise si ea?Cum sa vina cu mine?Nu mergeam intr-un loc sigur pentru ea.
-Nu poti sa vii cu mine.
-De ce nu?
-Am de gand sa merg intr-un loc plin cu vampiri.
-Tu ma vei apara.-spusese acele cuvinte de parca ar fi fost cel mai firesc lucru.
-Parca iti era frica de vampiri.
-Brusc mi-a trecut teama.
-Nu vii!
-Ba vin!
Mi-am dat ochii peste cap si am iesit din locuinta mea ,tragand usa dupa mine.Dintr-o
data Ioana era in spatele meu,dar nu auzisem cand deschisese si inchisese usa.
Ajungem la masina si ma urc in ea ,iar in secunda urmatoare vecina statea in dreapta
mea.Asta era prea mult,nu mai intelegeam nimic.
-Cum ai intrat in masina?-cu siguranta paream un bolnav psihic,pusesem o intrebare
idioata.
Se stramba ironic la mine si isi da ochii peste cap ,exasperata.
-Vrei sa nu mai faci pe prostul ?
Am inganat din cap dar ramasesem cu indoiala.

Eram in fata Casei Mari,iar fata o privea cu neincredere.


-Un conac destul de...vechi..inspaimantator si..murdar..si...
Nu o las sa termine de vorbit,ma tulbura.
-Vrei sa nu imi mai jignesti casa?
-Aici ai locuit inainte sa vii la oras?-isi intoarce privirea spre mine.
-Nu chiar...-fac o pauza si ma rastesc la ea.-Nu poti intra cu mine!
-Vrei sa vezi ca da?
Pleaca de langa mine si cand ajunge in dreptul usii conacului,trece prin ea,iar eu ma
simteam ca in filmele proaste,nu puteam sa cred ceea ce se intampla.
O urmez si in cateva secunde ajung langa ea la intrarea in Sala Mare,si il vad pe
Dragos vorbind cu Efraim.
Imi clatesc gatul zgomotos iar acestia se intorc spre noi si ne privesc nedumeriti.Stiam
motivul,o adusesem pe Ioana.
Dragos se apropie repede de mine si imi sopteste la ureche.

46
Amintirile unui vampir

-Ce cauti aici?Daca te-a urmarit Vladimir?


-Credeam ca iti faci griji pentru ea.
-Care ea?
-Ea.-ii fac semn cu ochii spre Ioana,dar acesta se uita spre ea si apoi spre mine
incurcat.
-Ea..-vorbea rar.-..care?
-Ioana,vecina mea.
-Pai nu ai omorat-o?
-Daca as fi omorat-o mai era aici cu noi?
Ramane cu ochii atintiti spre mine.
-Alexander,nu inteleg despre ce tot vorbesti.
-Despre fata de langa mine.-am explicat eu putin nervos,ceva nu era in regula.
Dragos se uita la Efraim si revine spre mine.
-Nu e nici o fata langa tine.
M-am intors spre Ioana ,care statea in stanga mea si ne privea ciudat fara sa rosteasca
un cuvant.Am strans usor din dinti vazand ca Dragos isi batea joc de mine.
-S-a intamplat ceva?-din cealalta parte a salonului Efraim se uita la noi curios.
-Nu!-a raspuns prietenul meu,iar apoi imi vorbi calm in voce joasa.-Alex,nu e nimeni
langa tine.
Il priveam incredul si deodata Ioana se tipa crizata la el.
-Vrei sa spui ca sunt un nimeni?
-Da..-Dragos raspunsese la uimirea mea,nu Ioanei,dar aceasta nu si-a dat seama si
incerca sa-l loveasca cu pumnul in fata,dar mainile ii treceau prin trupul acestuia,care
contiuna sa ma convinga de faptul ca venisem singur.-Nu e nimeni.
Ioana isi privea nedumerita mainile iar apoi se uita suspicios spre mine,si m-am
repezit sa ma scot din probleme.
-Eu nu am nici o vina.
-Ba cred ca ai.-imi raspunsese furioasa.
-Bineinteles ca nu.-Dragos ma compatimea,crezand ca am luat-o razna.-Hai sa iesim
la o plimbare prin padure.
Ma uit la el bezmetic ,fara sa inteleg ce i se intampla Ioanei.
-Ramai aici!-ma avertiza fata.
-De ce?
-Cred ca ai nevoie de aer curat.-prietenul meu imi facea semn cu ochiul sa ies,dar in
acelasi timp Ioana imi raspundea si ea, de data aceasta vocea ei dezvaluind
ingrijorare.
-Ceva nu e in regula,el nu ma poate vedea iar mainile mele sunt ciudate.
Ramasesem pe ganduri,daca ea nu putea fi vazuta si auzita decat de mine nu insemna
decat un singur lucru:era o iluzie creata de mintea mea.Intr-adevar ,suprinzator faptul
ca parea atat de ...vie.
-Dragos ...ceva nu e bine...
-Mi-am dat seama,esti tare ciudat.
-E tare ciudat,Ioana sta chiar in fata ta si tu nu o vezi.
Prietenul meu isi da ochii peste cap si ma prinde cu mana de brat,tragandu-ma afara
din salon si din conac.Ioana ne urmareste ,inca buimacita.
Ne oprim in spatele conacului si Dragos imi da drumul,privindu-ma incurcat,parca
asteptand o explicatie.
-Ce?-strig eu exasperat.
-Daca faci pe glumetul ,sa stii ca nu e deloc amuzant.

47
Amintirile unui vampir

Oftez stresat si imi indrept pozitia spre Ioana.Ridic umerii si ma uit la ea ironic.
-Te-ai convins ca nu te vede?Ca nu existi cu adevarat?
-Ba exist...dar ma vezi doar tu.-se apropie de mine si imi intinde mana,iar eu incerc sa
i-o strang dar nu o puteam simti,nu o puteam atinge.Continua intristata.-Nici pe tine
nu te pot atinge.
Nu am putut sa nu simt compasiune pentru ea,cu toate ca credeam ca e doar in mintea
mea,nu suportam sa vad chipul ei trist.
-Stai linistita,vom gasi o solutie la problema asta.
-Pana aici!-Dragos izbucnise si ma privea furios.-Te comporti ca un nebun! Nu,nu,ca
cel mai nebun dintre nebuni!Imi poti explica si mie ce naiba se intampla ,pana nu o
iau si eu razna?
-Ce parte din doar eu o pot vedea pe Ioana nu intelegi?
-Vrei sa insinuezi ca fantoma vecinei tale te bantuie?
-Fantoma?-am intrebat eu si Ioana in acelasi timp.
-Pai nu asta vrei sa dai de inteles?
-Nu!-am raspuns eu in timp ce respingeam acea idee,nu era posibil,fantomele nu
exista,fac parte dintr-un mit.
-Tu ai zis ca m-ai omorat...-sopteste Ioana si ma priveste speriata.
-Asta nu inseamna ca esti o fantoma.Fantomele nu exista,ai uitat?
-Vampirii nu exista,si totusi tu esti unul dintre ei.
-Nu e acelasi lucru.-am replicat tulburat.
-Vrei sa nu mai vorbesti singur?-prietenul meu se calmase dar inca se uita la mine ca
la un nebun.
-Ok,asculta-ma.Eu am ucis-o pe Ioana,dar cand m-am intors acasa ea era in
apartamentul meu.Trece prin usi ,nu poate atinge sau fi atinsa si doar eu o vad si o
aud.Ce poate fi in afara de o fantoma?
-Esti nebun!
-Nu,nu!Realmente o vad.
-Nebun,nebun!
-Cum imi pot reveni?
-Termina!E clar ca sunt o fantoma.-fata parea resemnata cu ideea ca e o
fantoma.Innebunise si ea?
-Sau poate faci parte din nebunia mea.
-Inca un cuvant cu copacii si-am plecat.-ma ameninta Dragos.
Imi dau ochii peste cap si imi duc mainile la frunte.
-Zi-mi ca e un cosmar si ca urmeaza sa ma trezesc.-am murmurat.
-Du-te acasa si bea sange,poate iti va trece.Sigur esti suparat ca ai ucis –o pe
umana.Probabil esti in soc dupa tot ce s-a intamplat.
El chiar nu ma intelegea,iar eu nu stiam cum sa ii explic astfel incat sa ma creada,asa
ca i-am raspuns parca cerand indurare.
-Nu e prima data cand ucid.
-Nu ai avut o relatie oarecare cu ea.
-Nu te inteleg.
-Stii tu...
Cu toate ca el vorbea despre ceva ce se presupunea ca era evident,eu nu imi dadeam
seama.
-Ce?-tip dintr-o data in timp ce cascam ochii mari la el.
-Stiu ca ati fost impreuna.
-I-auzi!-striga Ioana.

48
Amintirile unui vampir

-Nu am fost impreuna!-exclam eu.


-Si ce voia sa insemne sarutul acela pasional?-ma stramb la el ca si cum nu as fi
inteles ceea ce zisese.-Am fost la tine si te-am vazut sarutand-o in casa la ea.-se
explica dar eu raman blocat.-Aaa,se pare ca erati prea inflacarati si nu v-ati dat seama
ca usa apartamentului ei era deschisa.Aaaa si se pare ca atunci cand iti indrepti atentia
spre alte chestii ,simtul tau olfactiv nu mai da randament...-si continua de parca ar fi
zis ceva fara importanta.-Orice vampir m-ar fi mirosit.
As fi vrut sa zic cateva cuvintele dar stiam ca Dragos ar fi urmat sa le intoarca
impotriva mea.
-Te-ai indragostit de ea,nu?
Tresar cand ii aud intrebarea si imi intorc privirea spre Ioana care astepta si ea
raspunsul meu,un raspuns pe care nici eu nu il stiam.Imi placea de ea,dar era doar o
atractie fizica,nu puteam fi indragostit de ea,nu era posibil.
-Indragostit?-vocea Iosefinei se auzi si ea apare de dupa un copac.
-Buna Iose.-o saluta Dragos politicos.
-Buna Dragos.-ii raspunde,dar nu isi lua ochii de la mine.-Indragostit?-repeta
intrebarea.
-Chiar te intereseaza?-vocea imi iesi mult mai trista decat mi-as fi putut imagina.
-Pricep...-sopti Ioana.-Tu si ea...Oh...
Ma uit cu coada ochiului la iluzia fetei umane si o vad indepartandu-se de mine.
-Unde mergi?
Nu-mi raspunde,asa ca ma duc dupa ea fara sa ii raspund Iosefinei.

49
Amintirile unui vampir

-Nu esti o fantoma!


-Ba sunt!
-Esti imposibila!
Aveam o jumtate de ora de cand ajunsesem acasa la mine si ea continua sa sustina ca
e fantoma,lucru mai stupid nu ascultasem in toata existenta mea.Ioana in versiunea
iluzie era mult mai vorbareata decat Ioana reala,si trebuie sa recunosc ca o astfel de
fata era mult mai atractiva,si nu avea teama de mine,mi se apropia fara sa stea pe
ganduri,ba chiar avusese curaj sa intre in Casa Mare.Probabil umana nu ar fi facut asa
ceva.
Statea in fata mea si ma fixa cu privirea.
-Alex,nu pot fi o iluzie.-vorbea rar ca pentru idioti,aproape ca ma facea sa rad.-Nu esti
asa creativ.
Nu ii bag in seama comentariul ironic,si ma apropii de ea ,incercand sa ascund dorinta
de a ma stramba la ea.
-Prefer sa cred ca am innebunit decat sa stiu ca vad o fantoma.
Izbucneste si ridica tonul ,provocandu-mi o usoara sperietura.
-Te cred,asa ramai mai linstit,nu?Preferi sa crezi ca sunt o iluzie pentru ca nu vrei sa
admiti faptul ca fantoma fetei umane pe care ai ucis-o te bantuie.Intr-adevar e tare
urat ca fantoma unei victime sa te urmareasca si sa iti aminteasca fapta josnica pe care
ai facut-o,nu?
Ramasesem perplex,ea nu imi intelegea atitudinea,intr-adevar ma simteam oribil
pentru ceea ce facusem,o eternitate urma sa regret faptul ca o omorasem,dar nu din
acest motiv nu acceptam ideea ca ea era o fantoma.Sa cred ca se transformase intr-o
astfel de fiinta era ca si cum as crede ca un vampir poate deveni om,lucru deloc
plauzibil.Era contra la ceea ce eu numeam realitate,ma confruntam cu acelasi
sentiment pe care il avusesem cand vazusem pentru prima data un vampir.
-As putea incerca sa te fac sa vezi ca nu stau lucrurile asa,dar ar fi pierdere de
timp...crezi ce vrei...la fel cum o fac si eu.
Ma intorc cu spatele la ea si ma duc la bucatarie pentru a bea niste sange,trebuia sa ma
relaxez putin dupa tot ce se intamplase.Iau o sticla din frigider si o incalzesc in
microunde.Deschid sticla si cand sa beau o vad pe Ioana uitandu-se scarbita la
mine.Oftez si las sticla pe masa,incordandu-ma in momentul in care mirosul de sange
imi gadila nasul.Voiam sa ii vorbesc calm,dar nu aveam rabdarea necesara,asa ca ma
racnesc la ea.
-Asta sunt eu,bine?Sunt un vampir,ma alimentez cu sange si comit crime!Dar
lucrurile astea tu deja le stiai si nu te-ai indepartat de mine.-Ce faceam?Dadeam vina
pe ea pentru ce se intamplase?Innebunisem de tot?Imi revin in fire fortat si continui in
voce domoala.-Imi pare rau ca te-am ucis,crede-ma ca nu asta e viata pe care as fi
ales-o pentru mine,dar evident asta nu scuza faptul ca ti-am luat viata.Sunt cea mai
josnica, mizerabila fiinta de pe lumea asta si devin si patetic cerandu-ti iertare pentru

50
Amintirile unui vampir

ce ti-am facut.
Ma privea ingrozita ,exact cum merita privit un vampir .Buzele i se miscau
nitel,probabil incerca sa zica ceva dar nu gasea cuvintele potrivite.
-Stai linistita,nu voi mai interfera in viata ta,regret nespus de mult ca nu am luat
decizia asta inainte.
-Si acum ce vrei sa fac? Sa plec?Pot fi vazuta sau auzita doar de tine,doar nu pretinzi
sa imi petrec timpul vorbind singura.
-Nu e bine sa stai in preajma mea.-iau sticla cu sange de pe masa si ii beau
lichidul.Sangele Ioanei ma calmase pentru cateva zile,timp in care nu mai urma sa mi
se schimbe corpul aparent uman in cel al unui vampir.
-Nu plec de langa tine.-fata se uita la mine fara clipeasca,sigura de ceea ce zisese.
Inchid apasat ochii iar apoi ma indrept spre dormitor si ma pun in sicriu.Ioana se
indeparteaza,parasind camera.Mi-am tinut ochii inchisi in timp ce ma gandeam la
tot.Era nebunesc,mintea mea nu putea sa proceseze faptul ca Ioana putea sa nu fie o
iluzie,ci o fantoma.Pur si simplu mi se parea aiurea ,fara sens si incredibil.Orice ar fi
fost prezenta ei, era pedeapsa pentru ceea ce facusem,imi pierdusem controlul si o
ucisesem,fara mila,fara sa stau pe ganduri.Daca m-as fi pastrat la distanta asa cum imi
propusesem la inceput,nimic din cele intamplate nu ar mai fi avut loc.Acele sarutari
patimase acum erau patate ,platite cu sangele ei.In momentele acelea mi-as fi dorit ca
Vladimir sa puna sfarsit existentei mele patetice.
Si apoi Iosefina,care cine stie cat auzise din conversatia mea cu Dragos,poate aflase
de Ioana si de ceea se intamplase intre mine si ea,nu voiam sa fi aflat,nu voiam sa
creada ca nu o mai iubesc.Dar oare chiar o iubeam?La intrebarea asta nu mai stiam
raspunsul.

-Dormi?-ma intreaba Ioana parca deranjata,dar eu nu ii raspund si raman cu ochii


inchisi.Nici macar nu auzisem cand se apropiase de sicriu.Vocea ei era trista,puteam
percepe in ea ingrijorare,confuzie,melancolie,nu eram chiar asa indiferent fata de
starea ei de bine.-Unde mi-e corpul?
Automat am deschis ochii si m-am ridicat ,sustinundu-ma in coate.
-L-am ingropat in padure.-am zis sec.
Am urmarit reactia ei, parea ca nu se suparase,nici macar nu era uimita.Trebuia ca ea
sa fie o iluzie,lua lucrurile prea cu calm.Ar fi vrut sa zica ceva dar s-a auzit soneria si
am sarit din sicriu,indreptandu-ma spre usa.Ma opresc brusc cand Ioana se pune in
fata mea si imi ordena sa nu ma misc.
-Iti voi demonstra ca nu sunt o iluzie,ma voi uita eu prima in camera video si iti voi
spune cine te cauta,iar apoi tu vei verifica.Asa iti vei da seama ca sunt reala.
Raman cateva secune pe ganduri ,dar apoi accept propunerea ei.
-E un barbat blond cu parul lung si poarta o sapca albastra.Vino sa vezi!-imi face
semn cu mana spre ea.
Ma misc lenes si cand ajung langa ea vad ceea ce zisese ea,un barbat blond cu o sapca
albastra, ce tinea in maini o hartie.Nu imi venea sa cred,iluzia avusese dreptate,era cu
putinta ca ea sa fie o fantoma?Se putea ca imposibilul sa fie posibil?Ma incrunt la
fiinta din fata mea ,gandindu-ma ca treaba asta urma sa fie discutata mai
tarziu.Deschid usa hotarat sa respir cat mai putin pentru a nu pune umanul in pericol.
-Buna ziua.Sunteti domnul Alexander Horia?-ma priveste curios dar deodata devine
nelinistit,bataile inimii i se accelerasera usor,ceva il anunta ca are in fata lui pe cineva
periculos,inuman,dar probabil el nu stia cum sa interpreteze frica pe care i-o

51
Amintirile unui vampir

provocam.
-Da,sunt Alexandre Horia.-mi-am dres vocea si am incercat sa nu ma gandesc la
caldura ce o emana si la pulsul lui care imi canta in urechi.
-Am venit sa...-se opreste brusc din vorbit si se balbaie pana reuseste sa continue.-sa
va aduc lucrurile de la domnul Dragos.
Ridic o spranceana ,semn de uimire, nu imi dadusem seama ca era deja ziua.Ioana se
pune in fata baiatului si incepe sa se strambe la el,iar eu mi-am reprimat un raset.
-Nu fii rautacioasa...-am zis in soapta, umanul nu ma auzise dar cu siguranta vazuse
ca mi se miscasera buzele.
-Putin?-ma roaga fata iar apoi isi da ochii peste cap.-E amuzant!
Am dat din umeri si mi-am indreptat atentia catre baiat,care ma privea dubios.
-Adu ce ai de adus,voi lasa usa deschisa.-ma intorc cu spatele la el ,il aud cum pleaca
si ma asez pe canapeaua din salon.Sar ca ars cand observ usa dormitorului deschisa si
in doar o secunda ma duc si o inchid.
-Ai vazut ca am avut dreptate?Nu sunt o inventie a mintii tale.-Ioana se uita la mine
tulburata,asteptand sa o cred.
Imi era greu sa fiu de acord cu ea,nu se intampla in fiecare zi sa dai peste o
fantoma...daca asta era...
-Nu vreau sa vorbim acum despre asta.-am replicat scurt.Nu aveam de gand sa fac o
criza de nebunie de fata cu bietul om.
-Mai tarziu...-m-a avertizat ea.
Omul intra pe usa cu o cutie mare,iar eu incercand sa par cat mai uman,incep sa ma
joc la playstation si scap cateva cuvinte urate cand pierdeam.Ioana ma sfatuia cum sa
joc iar la un moment dat ascultand de ea,castig partida si fara sa imi dau seama de
prezenta umanului,ii multumesc cu voce tare.
-Inca nu am terminat de adus.-imi raspunde baiatul.
Ma uit la el confuz si cand realizez ce gafa facusem , incerc sa ma scot zicandu-i ca ii
multumeam Celui de Sus.Nu cred ca ma crezuse,dar eu macar incercasem sa ies din
incurcatura.
Ioana incepe sa rada si imi sopteste la ureche,de parca omul ar fi putut sa o auda.
-Ar trebui sa te inveti cu asta.
-Nici gand!-m-am opus incercand sa par dur.
-Dar dom´le ,dumneata ai zis sa o pun aici.-baiatul ma privea confuz ,tinand o
sculptura in brate.
-Pariu ca te crede nebun.-replica amuzata peste masura fantoma de langa mine.
-Mi-am dat seama.-am soptit dar baiatul ramasese nemiscat ,si dupa o secunda ma
intreaba cu teama daca ma simt bine.
-Asa s-ar zice...
Lasa sculptura jos cu miscari lente , uitandu-se la mine cu coada ochiului,iar apoi
ramane drept .
-Ai terminat?-il intreb.
-Da dom´le.
-Te –a platit Dragos?
-Da dom´le.M-a platit si pentru a va aduce o usa noua pentru bucatarie.
Ingan usor din cap ,Dragos mereu se gandea la tot si toate,dar imi placea mai mult
fara usa de la bucatarie,pe care o distrusesem cand ma luptasem cu prietenul meu.
-Nu vreau usa.-am zis intr-un final,plictisit.
-Si ce fac cu ea?-ma intreaba sacadat.
-Ce vrei...

52
Amintirile unui vampir

-Am inteles dom´le.Sa aveti o zi buna!-se intoarce repede cu spatele la mine si pleaca
grabit.Dupa ce iese din apartament aud cum murmura stresat pentru el.
-Omul asta e nebun...
Asta urma sa se intample? Sa fiu luat drept nebun?Dar mai bine suna nebun decat
vampir infiorator,cu siguranta Dragos murea de nerabdare sa il sun si sa ii spun ca mi-
au trecut halucinatiile,dar asta nu avea cum sa se intample,Ioana statea langa mine si
ma privea ingandurata.Aveam senzatia ca imi era dor de bataile inimii sale,la inceput
eram prea uimit de faptul ca era vie si nu am bagat de seama ca pieptul ei ascundea o
mare liniste,la fel ca si al meu.Ma simteam mai aproape de ea intr-un anumit
fel,aveam cateva lucruri in comun ce ma faceau sa cred suntem uniti.La fel ca si
mine,ea acum era un mit,nu ar fi trebuit sa existe.Ma intrebam daca ea gandea la fel
ca mine,dar am respins aceasta idee imediat,probabil ma ura in acele momente,o
omorasem,ii luasem viata si la propriu si la figurat.
-La ce te gandesti?-o intreb fara sa am rabdare.
-E..foarte ciudat...aud foarte bine si vad foarte bine.
-Nu inteleg...
-Nici eu,ca si cum mi s-au imbunatatit simturile,am simtit pana si mirosul acelui om.-
chipul ei devine incretit dar presupusele cute dispar cand ma priveste atent.-Nu stiu
cum poate sa iti placa sangele,miroase urat.
Schitez un zambet si imi trece o idee prin minte.Cu siguranta urma sa o distreze putin
pe Ioana,sau macar sa nu se mai gandeasca la schimbarile radicale prin care trecuse.
-Daca ai fi fost vampir nu ai mai fi gandit asa.Stii,vampirii suntem mai speciali...-ma
opresc indecis daca sa continui.-Mai esti curioasa cu privire la fiintele dezgustatoare
ca mine?
Ma priveste nedumerita ,dar misca capul in semn ca da.Voiam sa ii vorbesc clar si
fara ascunzisuri,voiam sa cunoasca tainele celui care a ucis-o,acum nu era umana si
nu avea de ce sa se teama.
-Ti-am spus ca usturoiul e stresant...La fel e si lumina soarelui.
-Nu poti iesi la lumina zilei?
-Depinde...-trag aer in piept si incerc sa o lamuresc.-Daca sunt alimentat pot iesi la
lumina,dar expunandu-ma inseamna ca am nevoie de mult mai mult sange.-oftez
dandandu-mi seama ca ceea ce urma sa zic suna destul de ingrozitor pentru urechile
unui om.-Sangele uman ma face puternic,Ioana...
Am urmarit expresia fetei sale dar am putut observa doar ca inghitise in sec.Acum
trebuia sa zic si partea cea mai urata.
-Dar trebuie sa precizez ca e mare diferenta intre a bea sange dintr-o sticla si a il bea
direct de la un om.Cand ucizi pe cineva e...mirific,ca si cum nimic nu ar fi mai frumos
in tot universul.Cu cat omul se zbate mai mult si moare mai greu cu atat e mai
incitant,provocator...-Clipeste des si isi clateste gatul iar eu atunci ma opresc brusc.
-Daca te aude cineva zice sigur ca esti psihopat.
-Sa ucid oameni face parte din naturaletea mea,oricat as incerca nu pot sa schimb
asta...ma intelegi?
-Incerc...-inchide ochii pentru cateva secunde si ii deschide.-Si daca te-ai limita sa bei
sange fara sa ucizi?
-Ioana ...e aproape imposibil sa renunti la asa ceva,fragilitatea umanilor e mult prea
ispititoare,e nevoie de extrem de mult control.
Incepea sa ma inteleaga,se citea in ochii ei care acum erau senini,lucru ce nu –l
pricepeam.Trebuia ca ea sa ma puna pe ganduri,trebuia sa ma faca mai curios decat
imi puteam permite.As fi intrebat-o despre fiecare secunda a vietii ei umane,despre ce

53
Amintirile unui vampir

gandea cu privire la mine si multe altele,dar cum as fi putut?Din vina mea era acum
fantoma,ma simteam mult prea vinovat pentru a o lua la intrebari,ma miram ca aveam
curajul sa ii vorbesc.
-Poti muri?-ma ia putin prin surprindere intrebarea ei dar ii raspund calm.
-Da.Sunt doar doua posibilitati de a omori un vampir: sa ii dai foc sau sa il tai bucati.-
incerc sa par amuzat.-Ai de gand sa ma omori..sa te razbuni?
-Inca nu.-zambeste dar devine serioasa ,de parca ar fi urmat sa recunoasca o crima.-
Imi pare rau pentru mai devreme...imi vine greu sa asimilez ce s-a intamplat.
Ea isi cerea scuze?Nu,nu,daca cineva avea sa isi ceara iertare ,eu eram acela,eu ii
facusem rau,nu ea mie.Cum putea sa faca asa ceva dupa ce ca din vina mea era in
situatia aceea?Cuvintele ei ma faceau sa ma simt si mai vinovat,involuntar m-am
incruntat si mi-am strans palmele in pumni.Preferam sa ma urasca decat sa zica ceea
ce zisese,nu meritam mila ei,nu meritam nimic generos.
-Ioana...tu nu ai gresit cu nimic,eu am facut totul pe dos ..inca de cand te-am
cunoscut.-cuvintele imi ieseau repede,nu meditam asupra lor.-Trebuia sa te las in
pace,sa ma indepartez de tine,nu stiu ce m-a determinat sa fiu aproape de tine...a fost
o prostie.Dar nici un regret de-al meu nu te va readuce la viata..-Si gandul asta imi
chinuie sufletul...am continuat in mintea mea.
Ea se uita la mine si de ar fi fost umana as fi fost sigur ca ar fi urmat sa planga.
-Tu nu ai nici o vina.
Incepeam sa fiu desperat,faptul ca imi tinea apararea ma ranea mai mult decat daca
mi-ar fi zis vorbe grele.Aveam senzatia ca pieptul meu tinea ascunsa o durere care
mocnea si se intensifica la fiecare cuvant bun din partea ei.
-Cum poti spune asta?Chiar nu iti inteleg punctul de vedere,te-am omorat,te-am
condamnat la singuratate...
-Nu cred ca ai fi vrut sa imi faci asta daca ai fi avut de ales.
-Bineinteles ca nu as fi facut-o daca as fi avut de ales ...dar asta nu inseamna nimic
acum.
Ramanem cateva clipe in tacere,iar apoi ea imi vorbeste.
-Nu pot sa te urasc...-isi ia ochii de la mine si priveste in jos.-...Nu acum...
Eram prea tulburat,nu prea reuseam sa o inteleg.M-am apropiat mai tare de ea si
pentru cateva secunde am vrut sa imi sprijin fruntea de fruntea ei.Din nou acea
atractie ma chema spre ea,dar de data aceasta nu puteam sa o ating,nu puteam sa o
miros,sa ii simt gustul...inchid ochii si ma oblig sa nu ma mai gandesc la asa ceva.
-Ioana...-nu am reusit decat sa rostesc numele ei...Deschid ochii si vad ca ea ma privea
cu chipul intristat.
Am vrut sa o intreb ce se intamplase,dar am simtit miros de vampir si in secunda
urmatoare a deschis Dragos usa si a intrat in apartament.Ai picat la fix am zis ironic in
gand si asteptam sa deschida gura pentru a zice motivul vizitei sale,desi il stiam
deja,voia sa stie daca inca o vedeam pe Ioana.

54
Amintirile unui vampir

Prietenul meu se uita la mine incercand sa imi descifreze expresia fetei ,iar Ioana
statea in spatele meu ,parca vrand sa se ascunda de el.
-Esti bine?-ma intreaba Dragos pe ton serios.
El credea ca innebunisem,ca aveam nevoie de ajutor,trebuia doar sa te uiti in ochii lui
ca sa iti dai seama ca ma privea ca pe un bolnav.As fi putut sa ii ascund faptul ca
Ioana era intr-un fel vie,dar nu ar fi fost corect,el trebuia sa stie ca fata era cu mine si
ca nu avea de gand sa ma paraseasca,chiar daca asta l-ar convinge ca mintea mea era
pierduta.
-Nu sunt bolnav.
-Inca o mai vezi?
-Da.
Ofteaza ,se uita o clipa in gol iar apoi se apropie de mine si imi pune o mana pe
umar.-Alex...asta nu e bine.
-Ai avut dreptate,ea e o fantoma.-am zis eu clipind des.
-Nu.-ii era greu sa vorbeasca,ii parea rau pentru mine.-Nu exista fantome.
-Ea exista.-l-am contrazis calm uitandu-ma atent in ochii lui albastri.
-Am vorbit cu Efraim,iar el in cei 600 de ani ai lui nu a vazut nici o fantoma.
-600 de ani?-a izbucnit Ioana uimita.
-Ca Efraim nu a vazut o fantoma nu inseamna nimic.-mi-am incrucisat bratele la
piept,iar vampirul din fata mea si-a dus mainile la spate.
-E cel mai batran dintre noi.-s-a justificat.
-Nu uita ca in fata ta ai un vampir aproape la fel de batran.-m-am pus in evidenta cu
toate ca nu as fi vrut,cuvintele mele cu siguranta o atentionasera pe Ioana.
-De ce vrei sa crezi ca ea realmente exista?
-De ce sa cred ca sunt nebun,cand ma simt normal?-mintisem,nu ma simteam prea
normal.
-Nu vreau sa zic ca esti nebun.-s-a rastit la mine in apararea lui.
-Dar o gandesti,e acelasi lucru.-am replicat taios.
-Alexander,vreau doar sa te ajut.-nu ii era foarte usor sa se calmeze dar incerca din
rasputeri,avea chipul crispat.
-Prefer sa nu ma ajuti,daca ai de gand sa o faci in felul asta.
-Ok,ok...-trage aer in piept si continua.-sa zicem ca fata umana e acum fantoma...unde
e ? Ce face?
-Dragos unde vrei sa ajungi?
Isi trece degetele prin par , expira zgomotos,dar vocea ii devenise suava.
-Cred ca un prieten adevarat te sustine si cand zici aberatii si cand faci pe nebunul.
Zambesc si il imbratisez iar cand ii dau drumul, ma intorc cu fata la Ioana si ii fac
semn cu ochiul.
-El e Dragos,cel mai bun prieten al meu...si singurul...
-E dragut.-s-a limitat sa zica.
-Fata e aici?-ma intreaba prietenul meu.

55
Amintirile unui vampir

Ma uit la Dragos si il privesc ciudat,nu mi se parea chiar asa dragut.


-Ce?Nu ii pare bine sa ma cunoasca?-se observa pe fata lui ca se simtea complet idiot.
-A zis ca sunt mai dragut decat tine.-am raspuns eu indiferent ,dupa care Ioana
incepuse sa se planga ca nu a zis asa ceva,dar evident Dragos nu avea cum sa stie
asta.
Acesta isi plimba privirea prin salon so se intoarce spre mine cu cea mai ciudata
expresie.
-De ce nu ai vrut usa?
-E mai comod fara ea..Cu siguranta omul pe care l-ai trimis crede ca sunt nebun.De-ai
fi vazut cum se uita la mine...-am inceput sa rad dar prietenul meu nu ma
intelegea.Incerc sa ma calmez pentru a-l putea lamuri ,dar nu prea reuseam.Imi
aminteam chipul uimit si confuz al umanului.
-Alex ma bucur ca esti bine dispus.Ajung sa cred ca e prima data cand te vad
asa..taticule.
Automat am devenit serios,ii spusesem de atatea ori sa nu imi mai zica tatic .Voia sa
fac o criza de nervi?Nu,nu,nu aveam sa fiu suparat pe el,nu cand isi pastrase pentru el
ideea ca am innebunit si Ioana spusese ca nu ma uraste.
-Dragos,fiule,mai bine te duci si te bucuri de tineretea ta.
Si-a dat ochii peste cap si a inceput sa rada.
-Daca e sa ne luam dupa varsta naturala,sunt mai batran decat tine.
-Doar vezi ca legile naturale nu isi au rostul in lumea asta nebuna...Nu cred ca voi mai
sfida vreodata basmele.-imi indrept privirea spre Ioana si ii zambesc timid.
Imi raspunde cu un suras ,iar apoi isi lasa capul in jos putin rusinata.Un sentiment
placut ma inunda in acele clipe si m-am convins de faptul ca ea era frumoasa,inocenta
si fragila,chiar daca nu putea fi ranita fizic.
-Voiam sa te intreb ceva.-ma trezeste Dragos la realitate.-De ce ai plecat cand a venit
Iosefina?
Un fior m-a strabatut cand am auzit acel nume si o durere usoara mi-a cuprins
sufletul,nu mai voiam sa ma gandesc la ea,imi facea rau,preferam sa ma las innebunit
de o fantoma.
-Ioana nu a vrut sa mai stea,iar eu nu puteam sa o las singura.
-Aaa...credeam ca...iar fugi de ea.-se uita la palmele ,isi ridica privirea si observ ca se
simtea vinovat de ceva.-M-a intrebat de tine si i-am zis ca e posibil sa te fi indragostit
de altcineva.-mi-a urmarit reactia dar spre uimirea lui si a mea nu m-am enervat,nici
macar nu ma afectase asa cum s-ar fi asteptat.
Ceva ciudat mi se intampla ,poate prietenul meu avea dreptate,innebunisem si aveam
nevoie de ajutor.De obicei tot ce era legat de Ioasefina imi capta atentia intr-un mod
deosebit.Incepeam sa am tot mai multe indoieli in privinta ei ,dar stiam sigur ca ma
interesa,ca pentru ea as fi dat si facut orice,ea era motivul pentru care inca
traiam,pentru care ma mutasem in oras.Si cu toate astea nu ma deranja sa fi crezut ca
o iubeam pe Ioana.Cuvintele iubire si Ioana in aceeasi propozitie sunau placut intr-un
mod tare straniu.O parte din mine voia sa fie adevarat,sa o iubesc pe fata care era
langa mine...Nu!La ce tot ma gandeam?Ce era cu mine?Ma indragosteam de fantoma
care ma bantuia?
-Nu e chiar asta reactia la care ma asteptam...-murmura Dragos.
-Nu e deloc reactia la care te asteptai.-am zis ironic,dar adevarat.-Ea ce a zis?
-Nimic,a plecat fara sa scoata un cuvant.-casca ochii si izbucneste.-Oh nu!Ooooo
nuuuuu!Ma omoara Diana,ma omoara.
Mai sigur tu pe ea am gandit involuntar ,dar apoi mi-a parut rau.

56
Amintirile unui vampir

Se intoarce brusc si inainte sa deschida usa ca sa plece imi promite ca ma va suna


pentru a imi explica ce se intamplase.
Ma uit incomod la Ioana si am observat ca si ea se simtea la fel de penibil.De ce a
trebuit ca Dragos sa mentioneze faptul ca puteam fi indragostit de ea?Doar stia ca se
afla in aceeasi incapere cu noi.Era clar,nu crezuse in fantoma,dar nu putea sa ma
dezamageasca contrazicandu-ma.Deodata observ ca un zambet viclean se extinsese pe
fata fetei,si am oftat aproape haraind cand mi-am dat seama ce voia.Ma asez pe podea
cu spatele lipit de sofa si incep sa ma joc cu mainile.
-Esti pregatita sa auzi amintirile unui vampir?
-Da...-a zis intr-o rasuflare.
-Stii in ce an a murit Stefan cel Mare?
-1504 .-A raspuns automat,iar eu am ridicat sprancenele putin uimit de rapiditatea ei.
-Ei bine..in anul acela am vazut pentru prima data lumina zilei.-Ioana a inghitit in sec
dar a pastrat liniste.-Vezi tu...-nu stiam cum sa ma explic.-Eram tipicul baiat care
muncea pamantul si se iubea cu fata vecinului in capita cu fan.-fantoma a zambit
cand mi-a auzit expresia,dar eu o spusesem la propriu.-Am locuit cu parintii si cei
sase frati ai mei in Bacau pana la varsta de 18 ani,apoi ne-am mutat aici,in Suceava.-
rosteam cuvintele repede parca vrand sa termin ce aveam de zis.-Cateva luni mai
tarziu tatal meu a fost luat sa pazeasca pe timp de noapte Cetatea,iar intr-o seara ,pe
cand aveam 20 de ani, s-a intors acasa furios si a vrut sa o loveasca pe mama.Am
sarit in apararea ei si cand m-am intors spre tata am observat ca ochii ii sclipeau
foarte intens,fata ii era desfigurata,avea niste dinti care nu puteau fi ascunsi in gura
...-m-am oprit incercand sa nu retraiesc acele clipe oribile.-S-a suparat pe mine si
cand m-a scos afara din grajd am vazut ca afara ploua,si era o liniste perfecta.Am
inceput sa fug spre nu stiu unde si la un moment dat am alunecat pe o piatra umeda si
am cazut pe spate.El se apropia de mine cu o viteza inumana si nu intelegeam ce se
intampla.Imi era atat de frica incat nu puteam nici sa tip ,eram in soc.-in timp ce
povesteam in fata ochilor imi apareau imagini din acele momente-Mi-a aratat dintii
lui perfecti , s-a napustit asupra mea si m-a muscat de gat.O usoara caldura m-a
cuprins cand sangele meu se varsa in gura lui infometata...-m-am rusinat cand am
realizat ca si Ioana cunostea senzatia care se simte atunci cand un vampir iti bea din
sange,si am trecut peste acele detalii.-Eram fara puteri,slabit si cand am crezut ca in
clipa urmatoare urma sa mor,el si-a muscat un deget iar apoi si-a stors sangele pe
buzele mele.Atunci am simtit ceva dulce,rece si usor intepator pe limba mea.Am
inghitit surprins de gustul acela minunat si dupa cateva secunde mi s-a congelat
stomacul si mi s-a oprit inima.Un frig crancen mi-a inghetat mainile si
picioarele,doar pieptul il mai simteam cald.Incercam sa ma misc dar nu
reauseam,pierdusem controlul asupra corpului meu,puteam doar sa imi tin ochii
deschisi.Cand a vazut ca eram imobil, m-a luat in spate si m-a dus intr-un loc
ciudat.Nu imi amintesc prea bine,nu prea reuseam sa ma concentrez ,stiu doar ca am
ajuns intr-o piata foarte agitata iar apoi zaceam intr-o caruta....Tin minte ca eram in
bataia soarelui si nu simteam caldura,ba chiar mai mult,acel mic foc din piept se
stinsese putin cate putin.Dupa cateva zile am ajuns intr-un port si de acolo am
pierdut firul,am dormit o luna.-Ioana ma privea concentrata si usor incruntata.-Cand
m-am trezit mi-am dat seama ca incaperea in care ma aflam mirosea a peste,dar apoi
am simtit nevoia sa ma alimentez.M-am ridicat foarte indemantic de pe acel pat in
care statusem si m-am dus la masa incarcata cu mancare.Am gustat dintr-o paine,dar
am scuipat imediat,era foarte amara,asa ca am incercat sa beau apa pentru a sterge
acel iz,dar si apa avea gust de pelin.Nimic din ce era pe masa aceea nu avea gustul

57
Amintirile unui vampir

pe care il stiam.M-am speriat si am dat sa ies afara din acea camera,dar cand am
dat de lumina soarelui am simtit ca ard si ma topesc,asa ca am intrat inapoi.Dupa
cateva ore ,cand era noapte am indraznit sa ies din nou afara si mi-am dat seama ca
vedeam prin intuneric si ca ma aflam pe un vas.Eram inconjurat de apa... Dupa
cateva secunde apare in fata mea o creatura asemenea tatalui meu si m-am speriat
atat de tare incat m-a durut gingia si mi-a tremurat trupul,iar vederea s-a facut mai
perfecta.Monstrul din fata mea a murmurat cateva cuvinte si un intreg echipaj de
fiinte asemanatoare au format un cerc in jurul meu.Ma priveau ciudat si le simteam
respiratia regulata.Dintre ei s-a apropiat de mine un barbat cu parul lung dar care
avea acelasi aspect infiorator.Nu intelegeam ce se intampla ,cum sa reactionez dar in
momentul in care un om palid a fost adus langa mine, mi-am dat seama ca imi placea
mirosul lui.Cel cu parul lung ma indeamna sa-l musc pe sarmanul uman ,dar nu
voiam,cum sa fi facut asa ceva?Era prea dezgustator,era contra regulilor
naturii...desi mirosea atat de provocator...Vazand ca am ramas nemiscat ,barbatul
pletos il musca pe acel om de mana si cand simt miros de sange il dau la o parte
violent pe cel si il musc si eu.Cand am simtit gustul sangelui m-am cutremurat de
placere si datorita faptului ca mi se calma setea si foamea.Atunci intelesesem
totul,ma transformasem in vampir,sau mai bine zis el ma transformase.Pentru cateva
zile m-am purtat nebuneste,am ucis oameni fara sa ii numar,si putin cate putin partea
mea umana s-a pierdut,eram precum unul dintre cei vampiri ingrozitori despre care
citesti in cartile de teroare.Nu-mi pasa ca luam vietile atator oameni,nici macar nu
stateam pe ganduri ca sa o fac,era ceva natural,la fel cum e pentru umani
respiratul.Am fost vandut unor vampiri pirati de catre propriul meu tata,Ioana...tatal
meu mi-a facut toate astea....-am inchis ochii si am respirat profund,cautand forta ca
sa continui.-Barbatul cu parul lung era capitanul,nu stiu cum il chema realmente,dar
toti ii ziceau Ochi de brosca,datorita faptului ca avea ochii bulbucati. 30 de ani am
spalat podelele acelui imens vas,care mereu era in cautarea unei comori.Dupa acei
ani in care practic am fost un sclav,Ochi de broasca s-a decis sa ma educe,m-a
invatat bunele maniere, sa scriu,sa citesc,sa cant la pian si sa sculptez.Am trecut
printr-o multime de aventuri si dupa 100 de ani acolo am ajuns confidentul
capitanului ,asta aducandu-mi numai avantaje,unul dintre ele fiind faptul ca imi
facusem un foarte bun prieten,Vladimir.Dupa o alta suta de ani calatoriile cu
Nauss,asa se numea vasul,s-au terminat.Am fost atacati de alti pirati care ne-au dat
foc,eu si Vladimir fiind singurii supravietuitori,si asta datorita capitanului.Cand am
ajuns la mal nu stiam incotro sa ma duc sau ce sa fac ,eu nu mai faceam parte din
lumea uscata,totul era pe dos si atunci...-m-am oprit si m-am uitat atent la fata din
fata mea.Am intalnit-o pe Iosefina,fata pe care ai vazut-o in padure.Ea era om,inima
ii batea...si a readus la viata partea mea umana.Cu toate ca crezuse ca eram un
retardat rupt de lume,m-a ajutat sa ma reintegrez ,iar cand i-am interzis sa ma caute
pentru a nu ii face rau,ea nu m-a ascultat si mi-a marturisit ca s-a indragostit de
mine.Am respins-o de atatea ori..-am repetat cu amaraciune-..de atatea ori...dar
Iosefina ma voia langa ea,nu conta ca isi punea viata in pericol.Intr-un final am
cedat ,caci si eu o iubeam dar nu dupa mult timp, dintr-un accident nefericit am
transformat-o in vampir.Fiind prea suparat pe mine pentru ceea ce facusem,m-am
indepartat de ea,nu voiam sa o ranesc in continuare..dar se pare ca nu a fost o
decizie prea corecta.Si de 300 de ani port povara asta pe suflet,ca am distrus-o...dar
cel mai tare ma doare faptul ca niciunul dintre noi nu a putut sa uite cat de mult ne-
am iubit,amandoi am putea fi impreuna chiar acum,chiar aici...dar....-nu am
continuat,Ioana se intristatase.-In timp ce eram cu Iosefina, l-am intalnit pe Efraim

58
Amintirile unui vampir

,cel care se afla in salon cu Dragos cand am fost la conac, si i-am propus sa gasim
un loc numai pentru noi,pentru vampiri.Astfel a luat nastere Casa Mare...-am stat o
clipa pe ganduri,incercand sa imi amintesc cu exactitate descrierea facuta de Ioana.-
Acel conac vechi,inspaimantator si murdar...de fapt fusese ca o scoala,dar cu timpul
s-au imputinat cei care vin la invataturi...Apoi am cunoscut o alta fata vampir
,Elizabeth se numeste,abia avea cateva zile de cand fusese transformata si facea
prostii.Oamenii si cativa vampiri erau pe urmele ei,voiau sa o incinereze,dar nu i-am
putut lasa sa faca asa ceva.Ce vina avea ea ca se purta atat de urat?Inca nu ii
explicase nimeni ce i se intamplase,nu ar fi fost corect ca Elizabeth sa fi fost omorata
,asa ca am ajutat-o si am luat-o sub protectia mea.Nimeni nu i-a atins un singur fir de
par...Pana acum 10 ani mi-am petrecut timpul la Casa Mare dand invataturi...dar
totul s-a schimbat cand am dat peste Dragos.L-am gasit aproape mort la malul unui
rau,se aruncase de pe un pod,si cand a deschis ochii si m-a vazut,nu mi-a cerut decat
sa ii salvez viata,iar eu nu am putut sa il refuz.L-am transformat si pe el,iar apoi l-
am dus la Casa Mare si l-am vegheat timp de cinci ani.In acei cinci ani cel mai bun
prieten al meu,Vladimir s-a indragostit de o fata umana,si voia sa o transforme,dar
ea nu avea aceleasi planuri,asa ca am intervenit exact in momentul in care el urma sa
faca acel pas.L-am pus la pamant si m-am dus langa fata,iar ea mi-a cerut sa o
omor,nu voia sa fie o fiinta ca noi,asa ca nu mi-a ramas decat sa ii satisfac
dorinta.Evident ,Vladimir si-a iesit din minti si i-a pus pe toti de la Casa Mare
impotriva mea,si pregatind o ambuscada pentru a ma ucide, a inchis pe toti in conac
si voia sa le dea foc.M-am luptat cu el dar a cazut intr-un rau si nu l-am mai
gasit.Cateva luni am stat stresat si am supravegheat Casa Mare, dar cum nu fusese
nici urma de el,am decis ca era timpul sa ma odihnesc si m-am ascuns in cavoul meu
pentru a dormi.Am stat in acea stare inerta alti cinci ani,adica pana acum cateva
luni.-fata schitase cu buzele „cinci ani”, incredula.- Te-am gasit pe scarile
cinemaului in seara in care m-am trezit.Nu stiu exact motivul pentru care te-am dus
in cavou,dar am intrat in panica cand te-am vazut in picioare atunci cand m-am
intors.A doua zi Dragos a venit sa ma anunte ca Vladimir s-a intors ca sa ma
vaneze,iar pentru a fi in siguranta,ar trebui sa pun oamenii din oras in pericol.Si uite
–asa am ajuns in apartamentul asta ,vorbind cu o fantoma.-am inspirat si am expirat
zgomtos.Ii spusesem pe scurt toata povestea mea,acum era randul ei sa imi
povesteasca despre ce traise.Nu stiam daca facusem bine spunandu-i tot,dar voiam sa
cred ca nu fusese o greseala,aveam incredere in ea.Ii urmarisem reactia la fiecare
cuvant spus de mine,si nu isi schimbase expresia fetei decat de vreo doua ori,de parca
i-as fi zis ceva banal.Ma intriga tot mai mult felul ei de a gandi,de a privi lucrurile.

59
Amintirile unui vampir

Ioana statea langa mine exact in aceeasi pozitie ca a mea,sprijinita cu spatele de


canapea.Era aproape de mine,dar nu era ca in alte dati cand corpul ei emitea o caldura
insuportabila,acum era ca si cum nu ar fi existat.Doar imaginea ei clara si reala imi
garanta ca intr-adevar stateam cu ea.Cat de ironic,atat timp cat fusese calda nu prea
puteam sa ma apropii de ea,iar acum ca ne desparteau doar cativa centimetri imi era
dor de umanitatea ei,de mirosul ei...
-Stai sa vad daca am inteles...-mediteaza cateva secunde iar apoi vorbeste putin
convinsa.-Pentru a transforma pe cineva trebuie sa ii dai sa bea din sangele tau?
-Inainte de asta e nevoie de o muscatura.-am corectat-o.-Trupul uman nu poate
asimila sangele unui vampir,trebuie sa fie pregatit.Un vampir cand musca,nu doar iti
ia sangele ci si viata,intr-un fel...E ca un ritual de initiere in a fi unul de al nostru.-nu
stiam daca ma intelesese,dar speram ca da.
Devenise trista dintr-o data si nu stiam de ce.
-O singura picatura din sangele tau m-ar fi facut ca tine...-a murmurat iar eu am ramas
socat.Ce voia sa zica comentariul ei?Ca ar fi vrut sa o fi transformat?
-Ar fi fost o nenorocire daca s-ar fi intamplat asa ceva.-vocea imi era sparta.
Iosefina era exemplul cel mai bun pentru a demonstra gravitatea unei transformari
nedorite.
-Mai bine un vampir decat o fantoma invizibila.-mi-a replicat cu amaraciune.
Nu stia ce vorbea,habar n-avea ce insemna sa fii vampir,chiar nu pricepuse ca cei ca
mine sunt niste ucigasi fara mila ,niste fiinte dezgustatoare si oribile?
-Eu te vad...-imediat am regretat ceea ce spusesem.Vorbele mele fusesera rostite de
parca as fi fost cea mai importanta fiinta din existenta ei,lucru ce ,recunosc,mi-ar fi
placut enorm.
Ea nu bagase de seama greseala mea,dar a cazut pe ganduri.-Ma intreb de ce doar tu
ma poti vedea.
Oftez ,eu stiam de ce,era pedeapsa mea pentru ca o omorasem,de fiecare data cand o
priveam in ochi imi aminteam de ce ii facusem, de faptul ca gresisem pentru a doua
oara.
-Ai o viata foarte interesanta
...vampiri,pirati,dragoste,razbunare,fantome...condimentele unui film grozav.-si-a dat
ochii peste cap zambind iar eu am inceput sa rad.-Presupun ca ti-ai scris aventurile
intr-un jurnal...-am clipit rusinat,iar ea a facut ochii mari,entuziasmata.-Pot sa il
citesc?
-Mainile tale nu sunt apte pentru a tine un jurnal.-nu imi placea ca folosisem acea
scuza,dar nu avea sa ma contrazica.Sa citeasca acel jurnal ar fi ca si cum m-ar citi pe
mine,era prea personal.
-Intr-o zi mi-l vei da sa il citesc..-m-a avertizat resemnandu-se.
-Iti promit!-o zisesem convins,gandindu-ma la ceva ce nu imi trecuse prin minte pana
in acele momente.Trebuia sa gasesc o modalitate de a o readuce la viata,nu stiam daca
e posibil asa ceva,dar voiam sa investighez,totul se intamplase din vina mea,eu trebuia
sa rezolv aceasta problema.-Vreau ceva la schimb...-nu zice nimic,asteapta sa termin

60
Amintirile unui vampir

de vorbit.-Vreau sa imi povestesti viata ta umana.


-Nu e deloc interesanta...
Privesc adanc in ochii ei,iar ea isi lasa capul in jos ,dar apoi se uita la mine parca
neincrezatoare.Incerc sa o conving rostind cuvintele delicat.
-Totusi as vrea sa o stiu.
-Nu sunt multe de zis...
Urma sa cedeze ,dar am insistat oricum pentru a imi asigura victoria.
-Te rog...
-Esti imposibil!-isi clatina nesigura capul dar zambeste.
-Asta e replica mea.-m-am plans eu prefacandu-ma ca ma suparasem.
-Era.-ma corecteaza iar eu am chicotit.-Pana la 7 ani am locuit cu parintii mei,dar ..-
brusc devenise trista.-...dupa ce ei au murit intr-un accident de masina am fost dusa la
un orfelinat.-m-am incruntat cand am auzit-o,cu siguranta suferise mult si inca
suferea.-Am stat acolo doi ani, dupa care am fost infiata de o familie de mafioti,au
afaceri cu droguri si prostitutie.A fost totul frumos pana cand am aflat ca rapisera o
fata pentru a o vinde ,si am vrut sa ma duc sa ii denunt.Atunci au inceput sa ma
drogheze,si cu timpul am ajuns dependenta.
Dragos avusese dreptate,ea se droga.Nu am zis nimic dar o indemnam cu privirea sa
continue.
-Pana la sfarsit am ajuns la o intelegere cu ei:voi locui singura si ma vor intretine pana
imi voi gasi de lucru la schimb pentru tacerea mea.
-Ai continuat sa te droghezi.-am afirmat eu, amintindu-mi de mirosul ciudat pe care il
avea cand o intalneam.
-Da,era singura modalitate de a ma deconecta de realitate.
Voia sa se deconecteze de realitate,exact ca si mine,avusesem dreptate prima data
cand o vazusem,noi doi aveam ceva in comun:sufeream.Dar suferinta ei era total
diferita de a mea,avea radacini in sufletul ei inca de cand era o copila.Cat de
nedreapta a fost viata cu ea,cat de orb am fos eu ramanand in preajma ei ca apoi sa o
ucid.Incepusem sa simt o altfel de durere,eram intristat pentru ce i se intamplase ,chiar
daca moartea parintilor ei nu fusese din vina mea.Ma incerca o noua senzatie,nu era
de mila,tocmai realizasem ca nu puteam simti asa ceva pentru ea,era ceva mult mai
puternic ,ca un junghi in inima,dar eu nu aveam o inima capabila sa simta durere sau
fericire.Mi-am dus mana la piept si am vrut sa zambesc,pentru prima data de cand
eram vampir am simtit ca aveam o inima umana.Faptul ca ma durea si devenea un
chin tot mai inflacarat intr-un fel ma bucura,desi partea mea vampirica agoniza.Nu
imi venea sa cred ca suferinta Ioanei trezea in mine sentimente atat de profunde ,de
parca as fi avut nevoie de o imbratisare calda pentru a le domoli.
-As da orice ca sa pot schimba ceea ce ti s-a intamplat.-am soptit.
A ridicat o mana si pentru cateva secunde a tinut-o aproape de obrazul meu,nu o
simteam fizic,dar aveam impresia ca emana atata melancolie incat am inghitit in
sec,ascunzand un oftat.Ne priveam direct in ochi si imi amintisem de ceea ce zisese
,ca nu poate sa ma urasca.
-De ce nu ma poti uri?
Inchide ochii pentru o clipa si isi intoarce capul ,evitand astfel sa ii vad fata.Ma
deranjase gestul ei,dar nu am comentat.Vazand ca nu mai voia sa zica nimic,m-am
bagat in seama.
-Parintii tai inca mai fac afaceri murdare?
Ingana din cap ca da, fara sa se intoarca spre mine,inca nu voia ca eu sa o privesc.
-Am putea sa le stricam planurile.

61
Amintirile unui vampir

-Cum?-ma intreaba fara sa ma creada.


-As putea sa ii denunt.
-Nu ar fi de ajuns.
M-am strambat ,fara sa imi mai vina vreo idee.Atunci ea revine cu chipul spre mine
si imi zambeste siret,iar eu mi-am dat seama ca planuia ceva nu foarte normal.
-Ai putea sa te infiltrezi si...
Nu o las sa termine de vorbit,m-am opus cateogric.
-Nu!Nu!
-Doar asa putem sa le distrugem afacerea...
-Nu!
Vocea ei era persuasiva,dar nu aveam de gand sa pic in capcana ei.-Alexander...
-Nu!
Se enerveaza si recurge la ceea ce urma sa ma convinga.
-Mi-o datorezi.M-ai ucis si vreau sa faci macar atata lucru pentru mine.
M-am ridicat de jos si am scrasnit furios.Sentimentul de vinovatie ma impingea sa fac
dupa cum voia ea,nu puteam sa o refuz.
-Esti constienta ca un vampir printre umani e ca focul langa praful de pusca?
-Sunt constienta ca vei face fata.-se ridica si se pune in fata mea.
-Asa cum ti-am facut tie?
-Vei reusi,nu ma vei dezamagi.-a zis-o cu atata convingere incat pentru cateva
secunde chiar am crezut ca voi putea fi in stare.
Nu am sa te dezamagesc ,nu de data asta! mi-am propus in gand ,dar stiam ca puteam
gresi oricand.-Cum ai de gand sa procedam,Maria Ta?-am luat-o peste picior,dar ea
nu mi-a bagat in seama aroganta.
Sta cateva secunde concentrata si iar isi etaleaza acel zambet viclean,care acum era
adorabil.
-Inainte de orice altceva avem nevoie de un Alexander modern.
Alexander modern?Oare de ce imi suna atat de terifiant?
-Glumesti,nu?-o intreb ,sperand ca poate ma lua si ea peste picior.
-Arat de parca as glumi?-se stramba ironic la mine iar eu am facut un pas spre inapoi.
-Ma tem ca arati de parca ai fi pe cale sa comiti un macel.
Si-a dat ochii peste cap la auzirea exagerarii mele ,dar eu am ramas serios si
incruntat.Surade si ma alina cu vocea blanda.
-Alex,nu va fi asa rau...
Am zambit la reactia pe care am avut-o in interiorul meu,felul in care imi vorbise imi
daduse impresia ca ne cunoasteam de o eternitate,ca eram foarte apropiati si ca nu
aveam secrete unul fata de celalalt.Cu Ioana -fantoma totul era atat de natural si
firesc...
M-am predat expirand zgomos iar un zambet i-a luminat fata fetei.Pentru clipe ca
acelea as lasa mereu de la mine,nu m-as opune ei pentru nimic in lume,pur si simplu
era ca o raza de soare care strabatea sufletul meu tinut in intuneric secole
intregi.Savuram acea senzatie de bunastare din plin si ma simteam oarecum viu.
-Ce zici de o vizita la magazinele de vestimentatie?-ridica o spranceana si raman
fermecat ,incepeam tot mai mult sa ma simt atras de ea.
-Am de ales?-era o intrebare retorica si fara sa ma gandesc dau sa o iau de mana,dar
imi trec degetele prin ea si automat ne uitam grav unul la celalalt.Nu am putut sa ii
sustin privirea si m-am indepartat de ea ,indreptandu-ma spre bucatarie.Daca urma sa
ies in oras ,printre oameni si la lumina,trebuia sa ma asigur ca eram satul.

62
Amintirile unui vampir

Ne-am oprit in fata unui magazin si priveam cu teama cateva piese vestimentare puse
la expozitie in fereastra.Prea putini se imbracau in costume ,nici un voiam sa imi
imaginez ce schimbari urma sa fac,ma treceau fiori.Spusese un Alexander modern...ce
voia sa insinueze?Ca Alex-actual era invechit,demodat?Costumul e serios si
sobru,exact ca mine,mi se potrivea perfect,nu voiam sa imi schimb stilul...dar i-o
datoram.Oricum ceea ce faceam nu compensa nici macar un sfert din fapta mea urata.
-Ai de gand sa intram azi?-Ioana se uita la mine serioasa,dar puteam observa ca ii
venea sa rada,probabil inca aveam acea expresie indurerata,de parca urma sa fiu
spanzurat.
Imi framant buzele putin nervos si deschid usa magazinului ,oferindu-i ei prioritate sa
intre.Zambeste dar apoi isi clatina capul.
-Gestul asta trebuie sa dispara.-murmura iar eu vreau sa ma impotrivesc,da rapare in
fata mea o femeie si raman blocat pentru cateva secunde,incercand sa nu par un
nebun.
-Va pot ajuta cu ceva?-avea vocea groasa si miroase a fum de tigara.Ma priveste
insistent in ochi,dar eu ii sustin privirea ,facand-o apoi sa se rusineze.Isi lasa capul in
jos si asteapta raspunsul meu.
-Caut niste haine moderne.-m-am simtit idiot zicand ceea ce zisesem.
Ioana isi da ochii peste cap si se apropie de mine aproape haraind.Si cum nu fusese de
ajuns,vanzatoarea ma priveste cu aroganta .
-Tot ce am se poate considera modern.
Ma uit lung la ea,dar fantoma de langa mine incepe sa rada si imi indrept inconstient
pozitia spre ea.
-Se refera la tot ce are in magazin,nu la tot ce are pe ea.-inchide ochii parca stresata.-
Hai,vino dupa mine!
Nu prea intelesesem comentariul Ioanei dar nici i-am zis sa imi explice,ci am ascultat-
o si in timp ce o urmaream,ma uitam si ma miram de noua moda.Acei pantaloni rupti
chiar erau pusi la vanzare?Mereu am fost surprins de cum evoluau gusturile
umanilor.Ioana se opreste brusc in fata unor haine de piele neagra,iar eu intru in
panica.
-Vorbesti serios?-am intrebat-o cu voce tare,iar cativa baieti cumparatori s-au intors
suspiciosi spre mine.Am zambit agale si am injurat in gand.
-Alex,controleaza-ti reactiile,vei da de banuit...-ma sfatuieste fantoma mea.Incepusem
sa o numesc fantoma mea ,doar ma bantuia pe mine,desi stiam ca suna foarte posesiv.
Se preface ca atinge o jacheta,iar cand se intoarce spre mine,eu stramb nasul
dezgustat,dar ea nu ma baga in seama si ma indeamna sa ma uit mai atent.Iau jacheta
si observ ca era pe masura mea,iar fata imi zambeste satisfacuta.Gaseste niste
pantaloni tot de piele si o camasa si ma obliga sa le iau.Ma duc sa probez si cand sa
intru in camera de probat ma opresc din mers si verific ca nu era nimeni pe langa
mine.
-Vrei sa fii Eva mea?
Fantoma mea ridica sprancenele, fara sa inteleaga ce ii zisesem.
-Stiam ca nu...-am replicat eu facand pe prostul.-Atunci nu poti intra cu mine in

63
Amintirile unui vampir

camera de probat,lui Adam nu ii place ca o alta femeie sa ii vada goliciunea.-am marit


ochii facand pe nevinovatul si am avut impresia ca i s-a aprins un beculet asupra
capului.
-Scuze...nu imi propusesem sa intru cu tine in camera de probat.-surade parca rusinata
si se intoarce cu spatele la mine .
-Sa nu tragi cu ochiul.-am glumit si am intrat pentru a proba pantalonii si camasa.
Imi statea oribil cu acei pantaloni hidosi,parca eram de la circ,nici sa nu ii treaca prin
cap Ioanei ca voi purta asa ceva,cine m-ar fi vazut nu ar fi dat doua parale pe mine.
-Sa inteleg ca o cauti pe Eva?-vocea fetei se auzea de dupa perdeaua ce ne despartea.
Am raspuns abia dupa doua secunde,din cauza faptului ca imi dadusem camasa mea
jos si voiam sa o probez pe cealalta.
-Adam ar fi incomplet fara ea...
-Dar din cauza ei au fost izgoniti din Rai.
-Pentru Adam Raiul e acolo unde este si Eva.
Tresar cand vad ca trece prin perdea si ma fixeaza cu privirea.Ochii ei negri pareau
lichizi si fantastici.Cu vocea tremurand imi pune o intrebare care ma pune pe ganduri.
-Crezi ca vei mai putea iubi pe cineva...vreodata?
-Doar pe Iosefina am iubit-o cu adevarat...Nu stiu daca voi mai simti asa ceva pentru
altcineva.
Ioana coboara discret privirea ,iar eu ma simt putin incomod,stateam in fata ei cu
pieptul gol.Ma intrebam daca ea ma vedea frumos sau sexi.Imi doream sa fi fost
ispititor,dar ma hraneam cu iluzii desarte,eu nu eram un pachet de muschi si nici nu
aveam un chip foarte blajin,era de ajuns sa ma privesti ca sa uiti de faptul ca poti simti
atractie fata de mine,caci teama ii lua locul.
-Se pare,totusi,ca vrei sa fii Eva mea.-am zis stanjenit.
Chicoteste ,dar ii piere zambetul cand privirile noastre se intalnesc din nou.Voiam iar
sa o pot atinge,dar stiam ca era imposibil ,trebuia sa imi scot din cap acea dorinta care
nu avea sa se indeplineasca.Dar cum as fi putut?Cu toate ca era o fantoma,ca nu
respira si ca inima nu ii mai batea,chipul ei ramasese fara cusur si corpul ei inca parea
delicat.
-As vrea sa fiu Eva ta.-vocea i s-a spart iar eu am intrat in stare de soc.
Voia sa fie a mea?Pentru o clipa m-am indoit de sanatatea mea mintala,poate creierul
meu imi juca o farsa,dar ea era in fata mea ,atat de aproape de mine ,incat daca ar fi
fost umana ne-am fi atins cu siguranta.Tanjeam dupa umanitatea ei poate mai mult
decat ea insasi, doream caldura in trupul ei si sange prin venele sale.Simplu gand la
sangele Ioanei imi lasase gura apa si am inghitit in sec.Analizam cuvintele ei dar nu le
intelegeam in totalitate,tocmai imi zisese ca ma vrea?Stiam ca trebuia sa ii dau o
replica,dar eram precum stanca de piatra,imi pierdusem mobilitatea.Ma luase prin
surprindere,stiam ca nu ii eram indiferent,dar de la o simpla nuanta de farmec la
afectiune era un pas mult prea mare pe care eu nu il meritam.Uitase ca sunt ucigasul
ei?
Vazand ca eu nu avusesem taria sa vorbesc,ingana si isi lasa capul in jos,incercand sa
isi ascunda chipul incretit de o dezamagire evidenta.Fara sa ma gandesc intind mana
ca sa ii ridic fata pentru a mentine contactul cu privirea ei,dar cum era de
asteptat,mana mea nu a atins-o.
-Urasc asta!-am bombanit cuprins de o furie instanta.
-Si eu...
-Ioana...
Nu ma lasa sa termin de vorbit.

64
Amintirile unui vampir

-Nu,Alex,lasa-ma sa vorbesc.Daca nu o zic acum,nu o sa mai am curaj sa o fac.-se


agita ,iar eu ma molipsesc si devin nerabdator.
-Sa zici ce?
-Ca sunt indragostita de tine.
-Ioana...-atat am fost in stare sa pronunt.As fi zis multe cuvinte dulci pe care ea nu le
astepta,dar nu reuseam sa o inteleg,cu toate ca ceea ce imi zisese ma bucurase nespus
de mult.
-Da,Alex,imi iubesc asasinul...-ultimul cuvant ma arsese pe dinautru-..Te iubesc...
M-am simtit coplesit de valul de emotie care m-a strabatut,si voiam sa o iubesc si
eu,voiam sa ii pot oferi existenta mea,sa ii ofer sufletul meu si inima mea de gheata,pe
care ea ar fi putut sa o incalzeasca,daca nu ar fi fost Iosefina.O durere mi-a strapuns
pieptul sec,si am vrut sa ma arunc la pamant,in genunchi sa ii cer iertare pentru ca nu
o pot iubi dupa tot ce i-am facut,sa o implor sa ma faca sa nu pot trai fara ea,sa devina
motivul pentru care sa vreau imi continui viata fara sfarsit,sa nu ma gandesc decat la
ea.Imi doream toate acelea cu o intensitate care ar fi sfarmat si cea mai dura
roca,voiam sa o vreau doar pe ea pentru totdeauna,sa dispara Iosefina din trecutul si
mintea mea.
-Eu...-nu gaseam cuvintele potrivite.-Imi pare rau...-realmente regretam ca nu puteam
sa ii impartasesc sentimentele,ma ucidea gandul acela ,dar asta nu schimba cu nimic
lucrurile.Trebuia sa imi dau seama ca ceea ce se intamplase intre noi putea sa o induca
in eroare ,sa creada ceea ce nu era,fusese vina mea,dar cine sa se fi gandit ca ea avea
sa se indragosteasca de un vampir?Se presupunea ca ii provocam o teama ce ii macina
oasele.Mi-am inchis ochii si dupa ce i-am deschis m-am uitat in jos,fara sa am puterea
sa o privesc in ochi.
-Nu,mie imi pare rau...-cuvintele incepusera sa ii curga repede-Dar nu mai puteam sa
tin asta in mine,simteam nevoia ca tu sa stii asta,cu toate ca sunt constienta ca nu simti
nimic pentru mine.
-Ar trebui sa te iubesc.-am bolborosit in soapta,dar spre surprinderea mea ea a inteles.
-Ar trebui sa nu te iubesc,dar cand ma oglindesc in ochii tai verzi nu imi mai pasa,si
ma simt imbecila pentru ca intr-un fel ma bucura faptul ca tu ai baut sangele meu,ca
tu mi-ai luat viata,ca in bratele tale a cedat mult prea fragila mea inima.
-E stupid...-am fost de acord cu ea.-Daca as putea iubi din nou cu siguranta pe tine te-
as iubi.Nu imi esti indiferenta,si stii foarte bine asta,dar ...
-Dar nu ma iubesti,am inteles.-vocea ii era senina dar stiam ca o ranisem,emana
tristete.
A iesit din cabina de probat si restul zilei am vorbit doar strictul necesar,adica despre
noua mea garderoba.Cand am ajuns acasa mi-am dat seama ca aveam nevoie de
cineva care sa imi faca curat si care sa imi aranjeze lucrurile.Il sun pe Dragos,iar
acesta imi promite ca va trimite pe cineva si imi povesteste ca Diana,iubita lui umana
, vrea sa ma cunoasca.I-am zis ca am putea sa ne intalnim oricand doreste.Termin de
vorbit ,si observ ca Ioana ma privea ciudat.
-Ai fost foarte linistit,nu prea te-a afectat faptul ca ai petrecut ziua printre oameni.
Foarte observatoare!
-Ti-am zis ca e mare diferenta intre a bea sange dintr-o sticla si a-l bea direct de la
sursa.
-Maine seara vei trece la actiune.-ma avertizeaza fantoma mea,dar eu nu am fost de
acord cu ea.
-Maine seara vom trece la actiune ,daca nu ma indrumi,nu fac nimic.-am ridicat umerii
indiferent,iar ea a zambit.

65
Amintirile unui vampir

Cu siguranta urma sa facem o echipa buna,desi dupa discutia noastra din


magazin,lucrurile devenisera reci.

-Nu mi-ai zis ce vrei sa iau din apartamentul tau.-am zis confuz.
Tocmai inchisesem usa casei mele pentru a intra in casa Ioanei.Nu imi spusese
motivul pentru care dorea sa ii facem o vizita,dar nu m-am opus ideii.Si pentru ca nu
aveam cheie a trebuit sa sparg usa,lucru ce pentru mine nu presupunea nici un efort
,doar a trebuit sa o imping putin.
-Cu siguranta ar fi trebuit sa chemam un lacatus.-a comentat fantoma mea,iar eu m-
am strambat si am dat ochii peste cap.-Ce?-a izbucnit ea.-Mi-ai scos usa din balamale!
I-am replicat ironic in timp ce am rezemat usa de un perete si miresme dulci se
simteau din locuinta sa.
-Domnisoara care trece prin usi si pereti,nu toata lumea e ca dumneavostra,unii
trebuie sa deschida usa pentru a putea intra.
-Sa o deschida,nu sa o scoata cu totul.
M-am intors spre ea si am privit-o taios,de ce voia sa se ia la harta cu mine?Am
patruns in casa si si am observat jos niste pete de sange,erau de atunci de cand o
omorasem.Am strans mainile in pumni cand am simtit o usoara emanatie placuta de
sange,acel sange dulce din care am gustat si pentru care Ioana a platit cu viata.
-Ma simt infractoare in propria mea casa!-a exaclamat Ioana ridicandu-si mainile
stresata iar eu am ranjit sinistru.
-Interesant e ca nu te-ai simtit infractoare cand ai intrat peste mine in cabina de
probat.-mi-a parut rau ca am zis acel lucru,Ioana a ramas nemiscata pentru doua
secunde,dar apoi mi-a zambit timid.
-Nu regret ca am facut-o.
-Nici eu.-am recunoscut in voce joasa si mi-am framantat buzele,arzand de dorinta sa
o sarut pe Ioana.Incepeam sa cred ca poate am innebunit,cand era aproape de mine nu
ma gandeam decat sa o ating,parca eram programat sa raspund astfel farmecului
ei.Poate ma indragostisem de ea,poate o iubeam,dar amintirea Iosefinei spulbera
aceasta posibilitate,Ioana doar ma atragea fizic si o simpatizam pentru ca era
draguta,intelegatoare si buna cu mine,chiar daca nu meritam.
-Totusi..ce cautam?
-Ceva ce te va ajuta sa intri maine in afacere,medalionul meu.
-Unde e?
S-a indoit inainte sa imi raspunda.
-In sertarul noptierei din dormitor.
Am intrat in dormitorul ei si am observat ca esenta ei se simtea cel mai tare in acea
camera.Am deschis sertarul noptierei si am dat peste un caiet cu coperti groase din
piele maro.Am zambit strengareste si am ridicat o spranceana.
-E jurnalul tau?
A deschis usor gura si a cascat ochii aproape furioasa.
-Sa nu indraznesti Alexander Horia!

66
Amintirile unui vampir

Am zambit,ea imi retinuse numele .


-Ce imi poti face daca il deschid?-am provocat-o.
-O eternitate am la dispozitie sa te torturez psihic.
O eternitate,nu suna deloc rau,o vesnicie sa fie cu mine,imi convenea.
-S-ar putea sa iti citesc jurnalul doar ca sa te pastrez pentru mine o eternitate.
-S-ar putea sa nu imi para rau.
Aveam viata ei in mainile mele,ma tenta sa deschid acel caiet gros ,eram mult prea
curios,stiam ca nu era deloc etic...dar vampirii nu au bun simt asa ca...il pot deschide
fara sa ma rusinez.
Ridic coperta iar Ioana sare ca arsa si imi striga sa nu inaintez.
-De ce?Ai scris ceva despre mine?Mi-ai trezit curiozitatea,vreau sa iti citesc jurnalul.-
fara sa stau pe ganduri am rasfoit primele pagini ,dar nu am citit nimic in concret
,doar priveam randurile scrise.M-am oprit cand am ajuns la ultima foaie scrisa si mi-a
sarit in ochi numele meu.Puteam sa simt cum apasase pixul cand scrisese,Ioana era
revoltata langa mine,dar asta nu m-a impiedicat sa citesc.
Alexander...stiu ca e periculos ,o simt dar nu pot evita sa nu ma cumtremur cand
ochii lui verzi ma privesc de parca mi-ar citi sufletul,nu pot face ca inima sa imi bata
mai usor,picioarele sa nu ma tradeze,e cosmarul meu personal,unul frumos,splendid
dintr-un capat in altul.Pielea lui alba ma indeamna cu desperare sa il ating,de parca
as avea nevoie de asta ca sa pot trai,dar privirea lui care ma innebuneste, in acelasi
timp ma avertizeaza sa stau departe de el,de parca ar fi cu putinta asa ceva.
-Ioana...-m-am uitat grav la ea dar nu se clinti din loc.
-Ti-am zis sa nu citesti...
-Data viitoare am sa te ascult.
Am lasat jurnalul pe pat si am cotrobait in sertar pana cand am dat de un lantisor de
argint cu un sugilith superb in forma de stea care stralucea de te dureau ochii.
-Sugilith ,ah?-am ridicat sprancenele impresionat.
-Nu chiar,e o imitatie.
-Imitatie?
-Da,am vrut sa il vand dar nu as fi primit nici doua parale pe el.
M-am uitat mai atent si am ramas imobil,nu imi venea sa cred.Mi-a luat cateva minute
pana mi-am revenit.
-De unde il ai?-o intreb alarmat pe Ioana.
-De la parintii mei...de ce?
-Acum inteleg totul...-mi-am dus o mana la frunte,stupefiat.
-Ce?Alex!!!Ce?
-Stiu de ce te-ai transformat in fantoma.
-Aaaa...si imi poti spune si mie?-ma intreaba cu sarcasm,dar in acelasi timp agitata.
-Nu se poate...-am harait.-Nu se poate!
Fantoma mea isi da ochii peste exasperata iar eu reusesc sa rostesc un cuvant:
-Zalonich...
-Poftim?
-Uita -te atent la piatra.-ii intind lantisorul incat sa il poata vedea bine.-Vezi ca este un
"z" minuscul in partea de sus?
Se concentreaza si ma aproba clatinand capul.-Si asta ce vrea sa insemne?-era
nedumerita.
-In cazul tau inseamna ca esti un suflet nemuritor.
-Nu pricep.
Oftez,nu trebuia sa ii zic ,dar ea era mai implicata ca mine ,detinea Steaua lui

67
Amintirile unui vampir

Zalonich.
-In urma cu 1000 de ani o femeie vampir isi dorea foarte mult un copil,dar cum corpul
ei nu ii permitea asa ceva, s-a dus la o vrajitoare care i-a indeplinit dorinta.A nascut
un copil care era jumatate vampir ,jumatate demon si a carui viata depindea de o
piatra mov in forma de stea adusa din iad.Copilul a fost numit Zalonich ,nu se hranea
doar cu sange ci si cu sufletele umanilor,si cu cat crestea cu atat devenea mai puternic
si doritor sa controleze lumea.Voia sa duca toate sufletele in Iad ,dar mama lui vazand
toate astea a vrut sa il opreasca si i-a furat piatra si a vandut-o intr-o piata. Zalonich
atunci a fost inghitit de pamant si cel care are piatra are sufletul nemuritor.Dar
povestea nu se termina aici,Zalonich a luat cu el in pamant un oras plin de
bogatii:aur,argint,diamante ...inainte sa moara a spus clar ca acel insemnat care va
avea steaua si il va elibera va putea controla intreaga lume si va deveni mana lui
dreapta.
-Cel insemnat?
-Cel care stie locul unde se afla Zalonich, este insemnat.-ma intorc cu spatele si imi
ridic parul astfel incat Ioana imi putea vedea gatul.Ii scapa un susur si m-am intors cu
fata spre ea.-Eu sunt cel insemnat.In momentul in care capitanul meu Ochi de broasca
mi-a zis locatia, mi-a aparut acea pata neagra in forma de stea pe gat.Doar noi doi
stiam acest lucru,dar cum el a murit,eu am ramas singurul in viata care stie secretul lui
Zalonich.
-Stii locatia,acum ai si steaua...
Incep sa rad si imi clatin capul dezaproband-o.
-Ioana, pe mine nu ma intereseaza bogatia sau sa controlez lumea..-mi-a pierit
zambetul.-Eu mi-as dori doar sa pot fi iar om.Si oricum,piatra iti apartine tie,daca ai
vinde-o ai muri cu totul si ar deveni nemuritor cel care ti-ar cumpara-o.
-Nu te-a tentat niciodata sa cauti steaua si sa il eliberezi pe Zalonich?
-Nu.E de ajuns ca Efraim incearca sa ma corupa sa ii spun totul.El stie doar de
existenta orasului..
-De ce ar vrea sa puna mana pe bogatiile orasului?
-Nu toti vampirii suntem bogati,avutia mea exista datorita unor bijuterii de mare
valoare pe care le-am vandut si unor afaceri.
-Te pomenesti ca esti mare afacerist.-rade dar eu raman serios.
-Ai ramane uimita daca ai stii la cate firme sunt actionar.
-Nu mi te imaginez discutand afaceri.
-Nu obisnuiesc sa o fac,am avocati care se ocupa de asta,si apoi mai e si Dragos care
avea nevoie de vreun hobby ca sa nu se plictiseasca.
-Tu chiar crezi povestea cu Zalonich?
-Sincer?Nu prea,dar piatra lantisorului tau explica faptul ca ti-a murit doar trupul,nu si
spiritul.
-Nu stiu de ce ma mai mir,de ce nu ar fi adevarat,daca exista vampiri si fantome?Ma
intreb daca realmente exista si varcolaci.
-Nu am intalnit nici unul.
-Sunt prima fantoma pe care ai intalnit-o.-imi aminteste ea.
Privesc peretii dormitorului ei si zambesc ca un idiot.
-Iti place mult iarna,nu?-o intreb si apoi ma indrept spre un tablou.
-Da,e anotimpul meu preferat.
Stau o clipa pe ganduri si continui.
-De ce mi-ai schitat chipul?
Ma intorc cu fata la ea si vad ca devine serioasa.

68
Amintirile unui vampir

-Nu stiam daca existi cu adevarat si nu voiam sa iti uit fata.


-O plimbare de neuitat?-citesc numele unui dvd care era asezat intr-o mica biblioteca
de carti.-Nu e cam...siropos?-imi incretesc fruntea si ma uit la Ioana asteptand sa se
enerveze.Imi tineam gura inclestata ca sa nu rad.
-.Ai vreo problema cu filmele romantice?-izbucneste severa.
-Pariu ca iti place si Jurnalul.
Ridica o spranceana si surade cu sarcasm.-Realmente nu te pricepi sa faci
presupuneri.-clipeste des ,iar eu chicotesc.-Detest filmul.
Am dat din umeri indiferent,lucru ce o scosese din sarite.
-Lasa-ma sa ghicesc,marele vampir Alexander adora filmele in gen Drum interzis sau
Destinatie fatala.
-Se pare ca nici tu nu prea le ai cu presupunerile.-am replicat cu aroganta.-Pe aripile
vantului,Lista Schindler...
A cascat ochii,ramasese uimita,chiar se astepta la filme de groaza?
-Pe aripile vantului...-a repetat..-Nu e cam siropos?-incerca sa mi-o intoarca.
Imi tuguiesc buzele si am pus fata de nevinovat.
-Voiam sa revad O plimbare de neuitat ,dar nu am avut timp.-a rostit dupa ce a
meditat cateva secunde.
-As putea sa imi sacrific cateva ore din existenta mea infinita.-am zis prefacandu-ma
ca faceam un mare efort.
Ioana a zambit si m-a flatat cu ce a urmat sa zica.
-Pari realmente uman in unele momente.
-E cel mai frumos compliment pe care mi l-ai putut face.
Am bagat lantisorul Ioanei in buzunar,am luat dvd O plimbare de neuitat si i-am
indicat sa iesim.
-Sa te vad cum pui usa inapoi.-s-a zgaiat la mine iar eu am mi-am reprimat un raset.
-Sa pui o usa e un adevarat mister...
Iau usa si dupa cateva minute era de parca nu as fi scos-o din balamale.Am zambit
satisfacut de mine si m-am uitat ingamfat la Ioana care isi da ochii peste cap.
-Esti bun la orice,nu?-nu s-a simtit nici o urma de bataie de joc in vocea ei.
-Probabil...-am chicotit.
-Dar stiu ca esti modest.

-Sunt bolnava.
-Te duc acasa si o sa ..
-Nu ,Landon!Sunt bolnava...Am leucemie.
Ajunsesem la partea cand fata ii marturisea baiatului ca este bolnava.Am privit-o cu
coada ochiului pe Ioana si am observat ca era trista,daca ar fi fost umana cu siguranta
ar fi plans.Stateam amandoi pe canapeaua din salon si ne uitam la film,in timp ce mai
sorbeam din paharul cu sange ce il aveam pe masuta din fata noastra.Trebuie sa
recunosc ca filmul nu m-a emotionat deloc, Efraim ar fi zis ca e ceva normal,doar
sunteam vampiri,nu ne permitem sa avem sentimente nobile.Dar nu prea eram de
acord cu el ,faptul ca Ioana frapata de film,desi il mai vazuse,ma facea sa ma gandesc
la faptul ca o respinsesm cand ea imi marturisise ceea ce simtea pentru mine,am fost
crud,stiam,dar nu puteam sa o mint.
-Ioana..esti bine?
Se intoarce spre mine si ma priveste fix in ochi.
-Doar nu crezi ca un simplu film poate dobori o fantoma ca mine.
-Un vampir ca mine poate?

69
Amintirile unui vampir

-E nevoie de mai mult...-a zis facand pe interesanta.


-A daa? Deci ochii mei verzi nu mai isi fac efectul asupra ta?-am luat-o peste picior.
M-a ars cu privirea.-Alex ,daca esti frumos nu inseamna ca ai dreptul sa iti bati joc de
altii.
Imi zisese ca sunt frumos?
-Ma consideri frumos?-vorbeam foarte serios.
-Vrei sa nu mai faci misto?-chiar parea iritata de intrebarea mea.
-Nu fac.
-Alex,chiar nu stiu de -a ce vrei sa te joci.-zisese cu amaraciune.
-Dar nu ma joc.-am replicat persuasiv.
Mediteaza cateva momente iar apoi isi inchide ochii fortat.Cand ii deschide am putut
percibe in ei o caldura care m-a lasat fara respiratie.A inceput sa vorbeasca in soapta.
-Te consider frumos,aratos,nobil,as putea zice perfect...
-Nobil?-am ridicat sprancenele incredul.
-Nu e cazul sa fii modest,esti mult prea bun pentru un vampir.
-Nu e cazul sa spui tocmai tu asta,esti una dintre victimele mele.
-Nu a fost asa rau cand m-ai omorat,a fost chiar ..interesant.-s-a uitat in jos iar mie mi
s-a congelat sangele in vene,vorbind la figurat.
-Ce vrei sa zici in concret cu interesant?
-Inainte sa mor m-am simtit foarte bine,vreau sa zic..era ca si cum as fi plutit ,o
senzatie tare ciudata si placuta.
-Vorbesti de parca ai vrea sa te mai omor o data.-am zis in gluma,incercand sa mai
scad din tensiunea ce luase nastere.
-Nu m-ar deranja.-a susurat in timp ce se apropia de mine,aveam chipul ei la doar
cativa centimetri de al meu.
-Nu.. vorbi tampenii.-am zis sacadat,era prea aproape de mine,pierdeam din luciditate.
-Alex...
Nu stiu cum s-a intamplat dar in secunda urmatoare as putea sa jur ca m-a
sarutat,simtisem buzele ei presandu-le delicat pe ale mele,dar acea senzatie a fost doar
pentru cateva secunde.Uluit mi-am tras capul pe spate , am privit-o speriat si mi-am
dat seama ca si ea ramasese uimita.
-Cum ai facut-o?-o intreb desperat.
-Nu stiu...realmente nu stiu.

70
Amintirile unui vampir

Eram un idiot...nu,eram cel mai idiot dintre idioti..dar..tot e prea putin spus.Asteptam
ca Ioana sa zica ceva,sa reactioneze,dar parca era din piatra,ma privea incruntata fara
sa clipeasca.Imi simteam ochii bulbucati si imi controlez expresia fetei pentru a nu
parea chiar asa ...cum zisesem? A,da..idiot!Misca-te,zi-i ceva!
-Ioanaaa!-izbucnesc desperat ,iar ea tresare si ma mustra incet.
-Incerc sa ma concentrez.-imi explica ,dar eu raman de parca nu as fi auzit-o.
-Tu...m-ai sarutat! -am exclamat ,inca fara sa imi vina sa cred ca se intamplase cu
adevarat.Imi propun in gand sa ma calmez,dar nu puteam,eram..emotionat
,bucuros,uimit..
-Nu e nevoie sa stie asta si vecinul de peste drum.
De parca pentru mine conta asta...voiam sa o faca din nou,imi placuse si ce era mai
important: ma putea atinge.
Intinde mainile spre mine ,dar spre dezamagirea noastra,ii trec degetele prin corpul
meu rece.Am putut observa ca scapase un oftat mut ,iar eu mi-am incrancenat
chipul.O durere usoara incepea sa ma deranjeze in piept.
-Incearca sa ma saruti iar.-i-am zis hotarat.
Se apropie mai tare de mine si cand ar fi trebuit sa intre in contact buzele noastre,nu
am simtit nimic,era ca si cum ea nu statea in fata mea.De data aceasta eu am fost acela
care a suspinat,iar Ioana s-a indepartat de mine ,aproape haraind.Imediat mi-am
ajustat pozitia langa ea,in spate si am incercat sa o consolez.
-Stai linistita,vom...-vom? ce vom? m-am certat in gand-..vei reusi sa o faci iar,ai
rabdare,poate este nevoie de timp,important e ca stim ca exista posibilitatea sa iti
revii.
Se intoarce cu fata spre mine si ma priveste direct in ochi,lucru ce imi aminti de
clipele cand dansasem acel tango splendid.
-Multumesc, Alex.-m-am strambat indiferent,iar ea a continuat.-Inseamna foarte mult
pentru mine.
I-am zambit si i-am facut semn cu ochiul sa revenim la film.

-Te vezi in oglinda! -a tipat Ioana in spatele meu,iar eu am tresarit .


As fi vrut sa zic cateva cuvinte ,dar mi-am pastrat comentariile pentru mine,caci
reflexia ei nu se putea observa.Mi-am dat seama ca se gandise la acelasi lucru,pentru
ca s-a intristat.
-Esti foarte comoda, nu trebuie sa iti schimbi vestimentatia.-am zis incercand sa par
mai animat,si am tras vizibil cu ochiul la picioarele ei si am urcat cu privirea pana la
genunchi .Ioana ramasese imbracata cu acea rochita neagra ,cu care ma facuse sa imi
ies din minti atunci cand dansasem.Am inchis ochii pentru doua secunde,amintindu-
mi mainile mele plimbandu-se pe corpul ei fin.M-a trecut un fior si m-am scuturat
nitel.
-Trebuie sa iti prinzi parul.-m-a atentionat fantoma mea,iar eu mi-am dat ochii peste
cap ,protestand in voce joasa.

71
Amintirile unui vampir

Mi-am prins parul intr-o coada si m-am intors brusc cu fata spre Ioana,pe care am
prins-o muscandu-si usor buza inferioara.Am privit-o nedumerit.
-Ma intrebam unde si-ar ascunde un vampir-demon comoara.-m-a lamurit ea.
Am chicotit.
-Ai ramas asa umana.
-Doar curiozitate,nimic mai mult.-s-a scuzat iar eu mi-am clatinat capul ,incercandu-i
sa ii arat ca nu ma convinsese.
-Grecia.-am rostit sec,si am iesit din baie.
-Grecia?-am auzit vocea ei in spatele meu,dar ma intrecuse si apoi se opri in fata
mea.-Pe bune?-ma intreaba incredula.
-βαδιζοµεν προς τω αστυ; (badidzomen pros to asti? = Mergem spre oras?-> in greaca
clasica)
-ναι. (nai=da)
Am ridicat o spranceana uimit.
-Ce?-a protestat.-Ador greaca clasica.
Am zambit ,surprins placut.-Se pare ca avem ceva in comun.
-Cu siguranta avem mai multe in comun,dar inca nu ne-am dat seama.
Am baut repede o sticla cu sange iar apoi am iesit amandoi din apartament ,mergand
cu pasi marunti.
Simteam aerul rece de afara de parca ar fi fost parte din mine,abia atunci am observat
ca ninsese,strazile erau inzapezite ,iar pe trotuar printre multimea de oameni grabita
am zarit un bunicut care isi plimba nepotica, mult prea incantata de zapada, cu
saniuta.Parea un tablou pictat de Ioana.M-am intors spre ea si am vazut ca si ea privea
aceeasi secventa.Am oftat si am continuat sa merg cu capul in jos.Am indraznit sa
privesc cativa oameni si am primit raspuns priviri mai ciudate ca de obicei.Fantoma
mea observase si ea acest lucru si ma lamuri.
-Toti sunt imbracati bine,numai tu esti intr-o bluza subtire.
-Nu am fost avertizat ca a nins.-m-am aparat eu in voce tare si copilita de pe saniuta
trasa de bunic,si-a fixat ochii pe mine si mi-a zambit dulce.-Ma place...-am zis
suspinand ,in acelasi timp simtind o satisfactie impresionanta.
-Vezi ca nu esti asa rau cum crezi?-Ioana mi-a soptit la ureche si apoi am auzit rasetul
ei delicat.
Nu stiam ce mi se intampla,ma cuprinsese o melancolie care ma facea sa imi doresc sa
fiu in locul fetitei,vream sa cred ca vampirii nu exista,vream o familie care sa ma
astepte acasa ,vream ca mama sa imi puna hainele la uscat dupa o zi la sanius si sa
miroase in casa a scortisoara.Vream din tot sufletul sa fiu din nou copil,vream ceea ce
nu puteam sa mai am vreodata,dar m-am consolat cu gandul ca nu eram singur,o
aveam pe Ioana..dar pana cand? Nu vream sa o pierd,facea parte din viata mea.Oh
,Doamne! Ce tot gandesc? Eu sunt o fiinta solitara...sau asa cred...Ioana..scumpa
mea Ioana..nu!nu! nu am gandit ceea ce am gandit! Pur si simplu nu!
-Alexander!-fantoma ma privea cu ochii bulbucati,dar eu nu stiam care era motivul,nu
fusesem atent la ea.-Am doar o ora la dispozitie sa te pregatesc pentru atac,vrei ,te rog
frumos,sa fii putin atent la mine?
-Aham...-chiar nu aveam chef sa incep acea mascarada,vream sa ma asez pe o banca
si sa astept in liniste caderea serii,langa Ioana. O iubesc! Doamne, iubesc o fiinta
invizibila! -Te iu..-nu am putut sa continui ceea ce avusesem de gand sa zic pentru ca
Ioana se enervase instant.
-Alex,nu avem tot timpul din lume!Concentreaza-te!Te-a afectat asa tare zapada?
-Spui asta pentru ca frigul nu are nici un efect asupra ta...-m-am zgaiat la ea,regretand

72
Amintirile unui vampir

intentia mea esuata de a-i zice acea prostie,fusese mai bine ca ma oprise din vorbit,nu
stiam ce ma determinase sa gandesc asemenea tampenie.
-Nici tu nu simti frigul!
-Ok,ok...gata,m-am concentrat.Poti incepe.-eram concentrat la ea,dar nu la ceea ce
zicea,ii ascultam cu placere vocea,dar nu ii intelegeam cuvintele,o priveam,dar numai
pentru a o admira.Trebuia sa ii acord atentie,ceea ce avea sa-mi zica era fundamental
pentru ca planul nostru sa functioneze,asa ca am facut un foarte mare efort si am
incercat sa o ajut sa nu tina un monolog.
-...Si cum iti ziceam, il vei cauta pe Bonney si ii vei zice ca vii din partea Xeniei si ii
vei arata sugilith-ul.Altfel nu te va crede.
Mi-am incretit fruntea confuz.-Cine e Xenia?
Fantoma mea isi tuguie buzele si ma priveste serios.Atunci imi scapa o grimasa,in
incercarea de a -mi ascunde umorul stupid.-Tu esti Xenia?-isi da ochii peste cap.-Pe
bune?-am continuat eu,incredul.
-Chiar nu stiu de ce tocmai pe tine te-am rugat sa ma ajuti la asta.
Mi-am clatinat capul in semn ca nu sunt de acord cu ea.-Nu m-ai rugat,ci ai recurs la
un santaj sentimental.M-ai ucis si vreau sa faci macar atata lucru pentru mine.-am
citat-o ,iar ea a zambit timid.-Stai linistita ca nu regret nimic.
-Nici nu ma preocupa acest lucru.-a replicat indiferenta.
-Sunt vampir dar am si eu sentimente.-am zis incercand sa par jignit.
-As fi jurat ca nici nu sti ce sunt alea.
Automat am devenit serios.-Chiar crezi asta?
-Nu...parca ziceam ca ne vom concentra.
-Cine e Bonney?-am intrebat-o ganditor.
As fi bagat mainile in foc ca in secunda cand mi-a auzit intrebarea ar fi vrut sa ma
bage in pamant.Daca privirile ar ucide...
-Alexander,ce ar trebui sa fac ca sa iti captez atentia pentru cinci minute?
M-am uitat nelamurit la ea.
-Mai devreme ti-am zis ca Bonney e un prieten de-al meu care e in mana cu tata.
-Scuza-ma,nu sunt in apele mele astazi.
-Observ...-isi iesise din fire.
-Ioana,calmeaza-te,nu e vina mea ca nu reusesc sa te ascult desi te aud.
-Nu pricep.-fata ei nu expresa nimic.
-Cred ca am ajuns.
In fata noastra se afla o strada stramta care in partea dreapta avea un bar ,iar in fata
acestuia erau cativa tineri care fumau .Atunci am realizat ca aveam acelasi stil de
vestimentatie,tineresc,cu jeans si o jacheta nu prea groasa,desi ei sigur simteau
frigul.Le auzeam respiratia aspra iar fiecare bataie de inima ma tenta .Nu,nu! Ioana a
simtit nelinistea mea si m-a privit cu delicatete.O iubesc! -am gandit involuntar.
-Esti pregatit?
-Da...
Ne-am apropiat cu o oarecare sfiala de intrarea in acel loc al pierzaniei ,din care se
auzea o muzica asurzitoare si stresanta.Daca ar auzi Vivaldi muzica din ziua de azi,cu
siguranta s-ar sinucide.Am zambit prostesc la comentariul meu intern.Fantoma mea
s-a uitat la mine ciudat,probabil credea ca urma sa o iau razna,desi psihicul meu nu
cred ca putea rezista prea mult acea galagie ,acel fum si ....acel miros straniu de plante
inecacioase.Am reusit sa trec prin multimea de lume care dansa transpirata si m-am
apropiat de un barman tragand aer in piept, decis sa fac ceea ce ma rugase Ioana.
-Stii unde il pot gasi pe Bonney?-am intrebat pe ton indiferent .

73
Amintirile unui vampir

Acesta se intoarce spre mine si ma priveste direct in ochi.Speram sa nu il sperie


privirea mea prea putin umana,dar spre surprinderea mea ,el devine nervos si ma
cuprinde cu mana de gat.E nebun? Vrea sa il omor?Inca o reactie gresita si vampirul
din mine iesea la suprafata ,eram sigur.
-Ce vrei de la el?-barbatul avea o voce groasa.
-Calmeaza-te ,omule!-i-am ordenat in voce joasa ,iar el s-a indepartat de mine
inspaimantat si mi-a facut semn cu mana spre o usa dincolo de fumul care
impaienjenea clubul.-Mersi.-i-am zis pe ton amabil si zambind m-am indreptat spre
acel loc.M-am oprit brusc cand am observat ca Ioana se uita la mine intr-un mod
ciudat.
-Sarmanul barman....Sigur si-a dat seama ca avea in fata o fiinta supranaturala.Ai avut
o privire de groaza.
-Asta sunt eu,Ioana.Si totusi...tu ma faci mai uman decat mi-as fi putut imagina ca pot
fi.
Ea a clipit des,iar eu am incercat sa-mi scot din minte fantaziile care prindeau
forma.Voiam sa o sarut.Am inchis ochii pentru a intrerupe conexiunea care luase
nastere,si am trecut prin fantoma mea si m-am dus la acea usa semnalata de
barman.Am suspinat si am deschis usa.
Am ramas pentru cateva clipe blocat.Aveam in fata ochilor trei baieti care isi injectau
droguri in vene,iar atunci cand m-au vazut ,au tresarit si au incercat sa isi ascunda
ustensilele pacatoase.Unul dintre ei s-a ridicat de pe o canapea si s-a apropiat alarmat
de mine.Cand m-a privit in ochi i-au pierit nervii ,iar eu am zambit multumit de
reactia pe care o provocam in umani.Nu obisnuiam sa ma bucur de asa ceva,dar
cateodata naturaletea mea infricosatoare ma ajuta extrem de mult.
-Ce vrei?-m-a intrebat si atunci cand a expirat mi s-a intors stomacul pe dos,m-a izbit
un miros nociv de plante.Am auzit ca Ioana a oftat si m-am intrebat de ce.Mi-am
intors atentia spre om si i-am raspuns calm.
-Il caut pe Bonney.
-El e Bonney.-a soptit fantoma mea.
M-am prefacut ca nu am auzit-o si am asteptat in continuare replica umanului,care s-a
incordat mai tare decat fusese.Respiratia incepuse sa i se accelereze ,iar inima
prinsese un ritm rapid.
-Pentru ce il cauti?
-Vin din partea Xeniei.-aproape ca mi-a venit sa rad cand am pronuntat acel nume.Pur
si simplu nu puteam asocia numele Xenia cu Ioana.
S-a incruntat iar eu am rasuflat si am scos din buzunarul pantalonilor,lantisorul
superb al Ioanei si l-am intins spre baiat.Acesta s-a uitat pentru cateva clipe la
minunata imitatie de sugilith in forma de stea,si s-a calmat,facandu-mi semn sa
inaintez in acea camera.Ceilalti doi baieti de pe canapea m-au privit confuz,dar apoi s-
au relaxat si au scos seringile din buzunare.
Ma asez pe un scaun iar Bonney isi trage si el un scaun si se pune in fata mea.Bonney
e un tanar blond,cu ochii albastrii ,slab si care pare frant de oboseala.
-Si care-i treaba?-ma intreaba intr-un final.
-Vreau..cocaina.-mi se parea ca eram prea relaxat .De obicei in filme cumparatorii de
droguri sunt mai stresati.Trebuia sa mai lucrez putin la rolul meu de baiat de
cartier.Nu stiu de ce nu m-a surprins deloc faptul ca mi-a ezitat cerinta.
-Ce mai face Xenia?
-Se bucura de o frumoasa vacanta …la munte.-am incercar sa par indiferent si concis.
-Nu te-am vazut niciodata cu ea.

74
Amintirile unui vampir

Ok,Alex,pastreaza-ti calmul!Ce se presupune ca ar trebui sa spun acum?”.Vazand


Ioana eschivarea mea,mi-a zis repede ce sa zic.
-Sunt nou in combinatii…-am lasat propozitia neterminata,iar Bonney a inganat din
cap,dandu-mi dreptate.
-Prima data e mai greu…
-Si…?
-Vino maine seara si cauta-ma.Voi avea marfa pregatita.Vrei doza normala sau…?
-Da,normala.-am raspuns direct.Cate feluri de doze exista?Cu siguranta la biblioteca
nu voi gasi o enciclopedie a drogurilor...
-Perfect! Ne vedem maine!-imi face semn cu mana spre iesire,iar eu ma ridic lenes de
pe scaun.In urmatoarea clipa Bonney isi suflica maneca camasei pe care o purta iar eu
raman in stare de soc.Mana lui dreapta avea niste semne ,care as fi jurat ca au fost
lasate de coltii unui vampir.
-Ce ai patit la mana?-se cunoastea ca devenisem suspicios.
Acesta incepe sa rada ironic si ma fixeaza cu privirea.
-Cu drogurile nu te joci...
-Chiar asa?-l-am sfidat.
-Habar nu ai in ce te bagi.
Nici tu!-i-am replicat in gand.M-am intors cu spatele la el ,am vazut-o pe Ioana
privindu-ma ciudat si am iesit din incapere.Eram sigur ca acele semne erau facute de
un vampir,recent.Mi-am framantat palmele si apoi am vazut-o pe fantoma mea venind
spre mine.
-Explica-mi ca nu pricep nimic.
Nu i-am raspuns ,dar i-am facut semn cu capul sa ma urmeze.Am iesit din local si am
inspirat aproape cu forta aer si l-am expirat zgomotos.Am privit-o pe Ioana si am
inceput sa ii vorbesc in voce joasa,pentru ca oamenii sa nu auda,in timp ne intorceam
spre casa.
-Sunt sigur ca un vampir s-a alimentat din sangele lui.
-Semnele de pe mana sunt de la seringa.-a replicat ea convinsa.
-Seringa cu un ac atat de gros?Nu prea cred.
-Nu poate fi de la un vampir.-a zis Ioana incredula.
-De ce nu?
Nu a raspuns ,dar eu am continuat.
-Bonney asta trebuie sa fie tare important pentru vampirul care l-a muscat...
Fantoma mea isi increteste fruntea confuza.
-L-a lasat in viata.-am lamurit-o eu.
-Ziceai ca e foarte greu sa va opriti atunci cand...beti sange.
-Exact!Vorbim despre un vampir batran...-am ras amarnic.-foarte batran...Trebuie sa
aiba mai mult de 100 de ani.
-Cred ca ne ambalam degeaba.
Am clatinat capul in semn ca nu sunt de acord cu ea.
-Alex,realmente cred ca te grabesti sa tragi concluzii.
Nu am bagat de seama ceea ce a zis,ci am ramas ganditor.
-Nu inteleg de ce un vampir ar consuma sangele unui drogat.
-Tu nu te-ai plans de sangele meu.- vocea Ioanei fusese acidulata.
-Ioana,nu intelegi, e ceva necurat la mijloc.Noi,vampirii ,preferam oamenii cu esenta
cat mai pura.Nu are logica.-m-am dat batut si am oftat.
-Nu are logica sa iti bati capul pentru o tampenie ca asta.
Ma uit la fantoma cu coada ochiului si intr-un final zambesc.-Poate ai dreptate.

75
Amintirile unui vampir

This love
Never has to say love
Doesn't know it is love
This love

Melodia era superba ,dar acele versuri pur si simplu ma nelinisteau,ma faceau sa cred
ca poate o iubeam pe Ioana,dar inca nu imi dadusem seama,poate eram in asteptarea
unui semn ca sa deschid ochii.

This love
This strange love

Intr-adevar ciudata era relatia mea cu Iosefina,o iubeam nebuneste si totusi eram
departe de ea ca cerul de pamant.Ma intrebam daca urma sa o mai strang vreodata in
brate,vream sa cred ca da.
Simteam privirea Ioanei in ceafa mea ,si nu eram tocmai in largul meu.Stateam cu
spatele la ea si sculptam acea bucata de lemn care prindea tot mai mult forma,si se
puteau percepe cateva trasaturi alea fantomei mele.Ma simteam complet incomod
incercand sa copii finetea obrajilor Ioanei pe acel material neanimat,era ca si cum as
incerca sa dau viata unei pietre.Perfectiunea fantomei mele era imposibila de
copiat,sprancenele ei usor arcuite erau prea senzuale .Nu era nevoie sa o
privesc,chipul ei era imprimat in memoria mea ,fiecare trasatura a ei ocupa un locsor
din mintea mea,puteam sa jur ca ii recunoasteam culoarea profunda a ochilor ei dintr-
o suta de nuante asemanatoare.Am inchis ochii si mi-am imaginat-o pe Ioana
zambind.
-De ce suspini?
Am auzit vocea incantatoare a Ioanei si dupa cateva secunde am analizat cuvintele ei
si am realizat ca suspinasem,iar acea melodie splendida de dragoste se terminase.Doar
respiratia mea usor agitata se auzea in toata camera.Daca as fi fost uman,cu siguranta
as fi rosit.
- Ma gandeam la perfectiune.-am zis rusinat si m-am intors cu fata spre ea.
-Perfectiune...Eu nu cred ca se poate atinge acest nivel.-Ioana statea jos ,relaxata.
-Eu cred ca exista perfectiune.-am contrazis-o in voce domoala.
-Cand spui perfectiune ,la ce te gandesti?
La tine...-Vrei ,te rog frumos,sa nu intram in filozofie?
-De ce nu? E interesanta...
-Interesant a fost Kant.
-Descartes!
-Kant.-am zis calm.
-Descartes!-mi-a replicat din nou.
-Kant!-incepusem sa fiu putin enervat.
-Cineva provoaca scantei.
Mi s-a parut mie,sau Ioana tocmai a folosit un ton jucaus?Am revenit cu spatele la ea
si am zambit ,simtindu-ma stupid.
-Te lasi invins usor.-m-a provocat.
-Nu e chiar asa rau sa pierzi in fata unei fantome.-am ridicat umerii incercand sa par
nepasator.
-Oooo.Domnul vampir se crede superior fantomelor.

76
Amintirile unui vampir

-Ma intreb care dintre noi e mai infricosator,un vampir asasin sau o fantoma
invizibila.-Am chicotit si mi-am inclestat ,apoi,gura.
-Poftim???Cum indraznesti?
Telul meu fusese atins,Ioana se enervase ,iar tonul vocii sale abia putea fi stapanit de
cei patru pereti ai camerei.
-Ioana,doar am glumit.
-Ai glumit?-s-a rastit la mine.
Chiar nu intelegea,m-am dus langa ea.
-M-ai intrebat la ce ma gandesc cand spun perfectiune,iar eu nu ti-am raspuns.Vrei sa
stii raspunsul?-Stateam fata in fata.
-Nu vad legatura...-inca nu se calmase.
-Vrei sa stii raspunsul sau nu?-simteam cum mi se accelera respiratia din nou.
-Da!
-La tine ma gandesc cand spun perfectiune,in ochii mei tu esti perfecta!
Ioana si-a lasat privirea in jos,iar cand a ridicat-o ,m-au trecut fiori.Ochii ei emanau
atata caldura incat nu am putut sa mai stau langa ea.Vream sa o ating,dar stiam ca nu
o puteam face,iar asta ma omora.Am plecat de langa ea,am pus din nou muzica,si am
continuat sa sculptez.

Ma bucuram de acele clipe de liniste ,in timp ce imi faceam treaba visator si incercand
sa uit ca ea se afla in spatele meu si imi urmarea fiecare miscare.Auzeam cum cineva
plangea pe strada si pe altcineva razand.Ma intrebam daca nu cumva cel care plangea
avea nevoie de ajutor.As fi vrut sa ies afara si sa vad ce se intamlase,dar stiam ca nu
era o idee prea buna.
Incep sa cant in soapta o melodie la nimereala.Puteam sa simt cum mi se relaxau
muschii si mintea,ma simteam usor,precm un fulg in adierea vantului.
-Stiu!-tipa Ioana.
Am tresarit cand am auzit-o.Ma intorc spre ea si imi arat nemultumirea,imitand o fata
de om dezgustat.
-Nu fii ramolit,pana si bunicul e mai distractiv decat tine.-zambetul ii lumina fata,iar
ochii ei jucausi ii straluceau.
As fi vrut sa ma revoltez,dar m-am rezumat prin a parea indiferent.
-Multumesc.-raspunsesem mai sec decat intentionasem.Las obiectul cu care sculptam
,pe masa de langa mine si ma asez pe sofa.-Te ascult!
Imi face semn cu mana sa ma asez pe podea langa ea,iar eu ingaduitor,o ascult.-
Citeste-ma!
-Poftim?-am intrebat confuz,in timp ce ma gandeam la ce idee ii venise.
-Citeste-mi gandurile!Spune-mi la ce ma gandesc.
-Ai innebunit?-o priveam nedumerit,nestiind unde voia sa ajunga.
-Nu e deloc amuzant.-imi arata limba si zambeste strengareste.-Hai,te rog!
-Nu stiu de ce te-am ascultat.Sa fii fantoma te da peste cap.-Dau sa ma ridic,dar ea se
intristeaza si ma asez inapoi,privind-o plictisit.
-Iti dau un indiciu: e alba.- spusese de parca eu as fi rugat-o sa imi dea o mana de
ajutor.
Existau o multime de lucruri albe,era imposibil sa ghicesc la ce se gandea.M-as fi
ridicat si as fi continuat sa sculptez ,dar nu vream ca ea sa fie suparata.Chiar daca nu o
prea o arata,sigur ii era greu sa fie o fantoma.Cum eram asasinul ei si singurul care o
putea vedea ,ma simteam dator sa o ajut.In acel moment urma sa apelez la intelegerea
si logica ei.

77
Amintirile unui vampir

-Ioana ,si tu stii ca nu sunt sanse ca eu sa ghicesc la ce te gandesti.


-Priveste in ochii mei si vei gasi raspunsul.
Incep sa rad de solutia ei,dar nu-mi ramanea de ales,asa ca ma uit in ochii ei
negri,care pareau calzi.Cu cat treceau secundele ,cu atat aveam impresia ca
patrundeam tot mai departe de privirea ei,si deodata am simt inflacarat,de parca as fi
stat o intreaga dupa-amiaza de vara in bataia soarelui.Soare...cald...vara...si atunci imi
trece prin minte contrariul caldurii:raceala...gheata..iarna...zapada...In momentul
acela am facut conexiunea:zapada e alba.Ioanei ii placea foarte mult zapada.
-Zapada...-rostesc si inchid ochii pentru a ma elibera de presiunea pe care o degaja
privirea ei.
-Wow,nu ma asteptam sa ghicesti.-incantata,ma aplauda.
-Se pare ca mi-am gasit vocatia.-zic de parca intr-adevar as fi crezut asa ceva.
-Ne intelegem din priviri! Totusi,cum de ai ghicit?-se lasa usor spre mine ,tin timp ce
un suras ii lua nastere la colturile gurii.
Mi se taie rasuflarea si ma las ,brusc,pe spate ,intr-o rusinoasa incercare de a evita
contactul cu ea,lucru ce de fapt era imposibil ,dar am realizat asta dupa.Ma ridic
repede in picioare si ma intorc cu spatele la ea,indreptandu-mi privirea spre sculptura
mea.Inca nu era terminata,dar deja imi imaginam rezultatul final.O parte din mine
deja adora sculptura.Clipesc si in secunda urmatoare in loc de acel material ,vad niste
ochi curiosi care ma cercetau.Ioana astepta un raspuns ,dar eu nu reauseam sa gandesc
cu claritate.
-Eu ...nu stiu...
Casca ochii mari,neintelegandu-ma.
-Nu conteaza!-cu ochii in jos ,parasesc camera si ma duc in bucatarie pentru a bea
sange.Stiam ca asa ma puteam calma.
Pun sange intr-un pahar si il incalzesc in microunde.Mirosul facuse sa reactioneze
instinctul vampiric din mine.Fata ca de obicei mi se schimbase la iesirea coltilor,iar
vederea mi se imbunatatise destul de mult.Imi simteam oasele moi si atat de
flexibile,iar mintea mea nu analiza decat esenta sangelui.Scot paharul si il beau intr-o
rasuflare,dar nu imi ajunsese,vream mai mult,dar nu mai aveam rabdare,asa ca imi
pierd controlul si sparg frigiderul printr-o lovitura cu pumnul.
Beau o sticla cu sange foarte repede ,iar pe a doua o beau mai incet,pe parcurs ce
reveneam la infatisarea mea umana.In momentul in care arunc sticla jos ,observ ca
Ioana se afla in dreapta mea ,privindu-ma ,dar nu cu sila,asa cum era de asteptat,ci
parca fascinata.
Gandul ca ea ma vazuse intr-o astfel de situatie ma facea sa ma rusinez si sa imi
blestem soarta.Cand dau sa o intreb de reactia ei,dispare,lasandu-ma singur cu
indoielile mele.
Strang mizeria pe care o facusem ,iar apoi il sun pe Dragos pentru a-i spune ca am
nevoie de un nou frigider si cateva sticle cu sange.

78
Amintirile unui vampir

Am deschis fereastra si am lasat ca lumina soarelui sa imi spele fata.Am inchis ochii
si am incercat sa ma bucur pentru cateva secunde de acea senzatie placuta.Nu erau
niste raze incingatoare ,dar erau destul de calde ,avand in vedere ca corpul meu era
foarte rece.Simteam cum putin cate putin deveneam insetat,expunerea la soare solicita
o cantitate enorma de sange la bord.Incepusem sa cred ca nu fusese o idee prea buna
sa ma bucur de soare,ramasesem fara sange si nu stiam pentru cat timp puteam sa imi
pastrez mintea limpede.
Ioana parasise apartamentul dupa ce ma vazuse intr-o stare deplorabila in bucatarie,iar
eu eram ingrijorat,dar incercam sa raman calm.Se va intoarce...-imi spuneam in gand
la fiecare minut.M-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca Ioana lipsea de doua
ore.Doua ore!Mi-am trecut furios degetele prin par si mi-am dat ochii peste
cap,realizand ca ma purtam aiurea.M-am asezat pe canapea dar nu am putut sta
locului decat cateva secunde,eram agitat si nu ma puteam controla.Dupa cateva
minute in care am stat in picioare si am privit cum acele ceasului se miscau ,m-am
asezat pe podea in mijlocul salonului si am inceput sa numar secundele.Ajunsesem la
2550 secunde cand am auzit o bataie in usa.
M-am ridicat lenes si m-am dus la usa.M-am incruntat cand am vazut prin camera
video ,in fata usii mele pe Efraim.Parea furios,ochii lui erau impenetrabili.Am deschis
usa si amintindu-mi de ultima mea intalnire cu Efraim, mi-am etalat acel zambet
arogant care stiam ca il enerva.
Am intalnit privirea rece a vampirului dar ceea ce a urmat sa zica m-a dat peste cap.
-Nu te mai ranji,Elizabeth a fost gasita moarta.-vocea ii era dura,cum era de asteptat.
-Glumesti,nu?-am intrebat fara sa imi vina a crede ceea ce auzisem.
Expresia serioasa a lui Efraim,ma facuse sa inteleg ca nu glumea.M-am uitat
nedumerit la el,in timp ce ma intristam.
-Vladimir a iesit la vanatoare de vampiri.-mi-a explicat in timp ce inaintase in
apartament si a inchis usa.
Automat am reactionat cu vocea ridicata.-Vladimir a omorat-o?
Efraim a inganat in semn ca da,iar eu am scapat o injuratura.Vladimir promisese ca se
va razbuna,dar nu ma asteptam sa o faca in acel mod.Elizabeth era pentru mine ca o
sora,ma durea pierderea ei.
-Vladimir a taiat-o bucati pe Elizabeth si a lasat-o in fata conacului cu un bilet in care
scria Alexander ,pregateste-te! Elizabeth e doar inceputul.
-O sa plateasca pentru asta...-am murmurat si am strans palmele in pumni.
-Trebuie sa il gasim...si cat mai curand...altfel...
-Altfel Dragos si Iosefina sunt urmatorii.-am zis stupefiat.
Incercam sa inteleg situatia dar simteam ca ceva imi scapa.Un lucru era cert: trebuia
sa o protejez pe Iosefina si sa il protejez pe Dragos.Cu siguranta ei erau urmatorii pe
lista lui Vladimir,iar eu nu puteam permite asa ceva.Doar simplul gand ca unul din cei
doi nu mai exista ,imi provoca un gol in stomac.Impreuna cu Ioana si Elizabeth,erau
singurele fiinte la care tineam.Mi-am adunat gandurile si mi-am clatit gatul.
-Casa Mare ar fi trebuit sa fi fost sub protectie.

79
Amintirile unui vampir

Efraim si-a incretit fruntea pentru cateva secunde,dar apoi si-a relaxat-o si mi-a
replicat trist.
-Casa Mare nu mai e ca inainte...
-Trebuie sa fie ca inainte,e singura forma de a ne proteja...de Vladimir sau de oricare
alta amenintare.-am expirat zgomotos aerul din plamani.-Vom reface Casa Mare ceea
ce a fost.
-Si cum ai de gand sa faci asta?-mi s-a parut ca in tonul lui se simtea o usoara bataie
de joc.
-Daca tu nu ai reusit sa mentii Casa Mare asta nu inseamna ca eu nu o voi putea
readuce la viata.-am continuat in voce domoala.-Efraim,tie iti lipseste ceea ce eu am
din plin: rabdare si vointa.In cei 600 de ani ai tai nu ai invatat nimic despre viata,ai
ramas impietrit cu mentalitatea unui tanar de 25 de ani.Inca esti avid dupa bogatie si
putere,dar vrei sa o obtii fara niciun efort.
Puteam vedea cum se consuma usor rabdarea lui,daca in fata lui ar fi fost o fiinta
oarecare cu siguranta o ataca.
-Intelepciunea ta imi atinge sufletul.-face o pauza.-Oops,sufletele noastre sunt de
neclintit.
-Vorbeste pentru tine.Oricum,sa nu ne abatem de la subiect.Casa Mare trebuie din nou
supravegheata .
-Ma voi ocupa personal de asta.
Am oftat.-Multumesc.
Mi-a raspuns in timp ce se pregatea sa plece.-Nu o fac pentru tine.Si daca realmente
vrei sa readuci la viata conacul,ai sprijinul meu.-a iesit pe usa si atunci am observat-o
pe Ioana intrand.

S-a intors...Am expirat usurat si am zambit cautand alinare in privirea ei.Fantoma mea
se uita nedumerita la mine,iar eu m-am apropiat de ea cu gandul sa o imbratisez,dar
mi-am dat seama de gafa pe care vream sa o fac, la timp si am ramas nemiscat la
cativa centimetri de fata ei.
-A inceput cosmarul.Cel care ma vaneaza a facut deja o prima victima,o prietena
foarte buna.
-E de rau...daca te pot ajuta cu ceva...-chipul Ioanei era intristat,ea suferea cu mine,ea
chiar ma iubea.
In ciuda faptului ca ma durea moartea prietenei mele Elizabeth,ideea ca eram
important pentru Ioana ma bucura extrem de mult.As fi vrut sa incep sa dansez.
-Sa ma ajuti mai mult decat deja o faci? Ca esti cu mine inseamna foarte mult. -am
marturisit jenat.
-Mereu voi fi cu tine,cu sau fara voia ta.
-Mai devreme ai plecat.-m-am intors cu spatele la ea si am incercat sa imi pastrez
tonul vocii indiferent.
-Aveam nevoie sa fiu singura.
-Te-am speriat?-am intrebat-o rusinat,referindu-ma la situatia oribila in care ma
vazuse.
-Suna stupid,stiu,dar niciodata nu am vazut ceva mai frumos.-am revenit spre ea dar
nu reuseam sa ii inteleg cu totul cuvintele.-Alex,esti absolut superb atunci cand lasi
vampirul din tine sa iasa la suprafata.
-Iti bati joc de mine...-atat am fost in stare sa zic,dar ea parea emotionata,se vedea ca
nu ii era usor sa mentina acea conversatie.
-Nu,Alexander, nu! –m-a contrazis.-Mi s-a parut ca erai minunat mai devreme in

80
Amintirile unui vampir

bucatarie.Si asta ma sperie...cu cat tinzi mai mult spre partea ta vampirica,cu atat ma
atragi mai mult...Mi-e frica ca imi voi da seama ca exact asta iubesc la tine...-fantoma
mea si-a lasat capul in jos.
-Ioana...-nu stiam ce sa ii spun,ceva in mine ma indemna sa ii spun ca nu merit sa ma
iubeasca,dar altceva ma oprea.-Tu nu poti iubi pe cineva ca mine...eu sunt un
monstru,nu sunt bun pentru tine...
-Credeam ca asta nu conteaza,dar putin cate putin imi dau seama ca e important,dar
intr-un alt mod...Faptul ca esti un monstru,ca nu esti bun pentru mine e ceea ce ma
face sa te doresc tot mai mult...-a ridicat capul si am vazut chipul fetei
crispat,realmente se simtea rau.
-Nu vreau sa te fac sa suferi...-ma durea pieptul si imi venea sa plang,suferinta ei ma
ardea in interior.-As face orice sa pot schimba lucrurile,sa fim amandoi umani si sa
putem sa...- Ce tot vorbesc?
-Tot nu ar avea rost,tu nu ma iubesti .
Mi-am muscat limba cand am auzit-o si am simtit cum aceasta sangera usor.
-Nu e chiar asa.-am zis in apararea mea.
-Ba chiar asa e si nu te invinovatesc.Singura vinovata sunt eu ,mai ales ca acum te fac
sa te simti prost.
-Sa nu mai spui asta niciodata!
In urmatoarea secunda am auzit cum s-a deschis usa violent si am vazut intrand in
apartament pe Dragos ,care tinea in maini o cutie inchisa la culoare, si Iosefina.Daca
as fi avut o inima care sa bata,s-ar fi oprit.Frumusetea Iosefinei imi furase pentru
cateva clipe privirea si mintea.Am inchis ochii fortat si cand i-am deschis am evitat sa
ma uit la ea.Am observat ca Ioana si-a clatinat capul dezamagita si a parasit
camera,ducandu-se in dormitorul meu.Mereu o ranesc,sunt un imbecil!
Dragos a deschis gura ca sa zica ceva,dar eu i-am luat-o inainte.-Stiu ca Vladimir a
omorat-o pe Elizabeth si ca voi sunteti urmatorii daca nu il opresc.
-Cine...?-prietenul meu imi intinde cutia si cand o iau in brate imi dau seama ca avea
in interiorul sau sticle cu sange.
L-am intrerupt.-Efraim mi-a facut o vizita.
-Ce ai de gand sa faci?-ma intreaba Iosefina.
M-am uitat la ea cu coada ochiului si am oftat,dupa care mi-am miscat capul pentru a
o vedea bine.
-Efraim va angaja niste vampiri pentru a supraveghea Casa Mare.Cel mai bine ar fi ca
voi doi sa ramaneti la conac atat timp cat Vladimir da tarcoale.
Iosefina se uita la Dragos iar apoi incepe sa vorbeasca.
-Ce te face sa crezi ca noi suntem urmatorii?
De ce mereu Iosefina ma punea in situatii jenante?Am raspuns nesigur.-Vladimir vrea
sa va omoare pe toti la care tin.
M-am uitat special la ea pentru a-i observa reactia.I-a scapat un raset nervos iar apoi
si-a lasat privirea sa coboare spre podea.
-Eu nu am de gand sa stau ascuns.-a replicat Dragos.
-Vrei sa te omoare?-l-am atacat, iesindu-mi din fire.
-Nu,dar..
-Dar ce?Casa Mare e singurul loc unde puteti fi in siguranta...asta daca nu vreti sa va
mutati si voi in oras.
-Eu propun sa nu iti faci atatea griji.-a zis Iosefina calma.
-Nu intelegeti,cu Vladimir nu e de joaca!Nu e destul de clar cu ceea ce i-a facut
prietenei noastre?-m-am indreptat spre Iosefina.-Eu daca as fi in locul tau...-vocea mi

81
Amintirile unui vampir

se facuse dulce.-..draga mea Iosefina,m-as teme.


-Si ce ai vrea sa fac?-ridicase tonul.- Nu pot sta inchisa in conac,sunt vampir,ce
naiba?Daca tie iti place sa te inchizi intre patru pereti e problema ta,nu a mea.Eu sunt
libera,draga Alexander!Nu am de ce sa platesc pentru faptele tale.
Stiam ca trebuia sa imi pastrez calmul,dar cuvintele ei ma lovisera sub centura,mi-am
tinut gura inclestata ca sa nu zic vorbe nepotrivite.
Spre surprinderea mea frumoasa femeie s-a apropiat de mine si m-a luat de mana.Nu
am indraznit sa o privesc in ochi,ma uitam la mainile noastre .Pielea mea in contact cu
a ei se simtea atat de bine,aveam impresia ca mi se vindeca o rana a carei existenta nu
stiusem pana in acel moment de splendoare.As fi vrut ca acel moment sa nu se mai
termine,vream sa raman cu Iosefina pentru totdeauna,ea era iubita inimii mele
impietrite, nu avea sens cand o aveam asa aproape decat faptul ca o iubeam cu o
pasiune care macina bietul meu suflet pierdut.
-Alexander,imi pare rau,scuza-ma,nu stiu ce spun,sunt stresata.-imi da drumul la
mana si ma imbratiseaza.Mirosul sau de vanilie mi-a patruns puternic in nari ,iar eu
am inchis ochii pentru a savura clipa.In momentul acela mi-a aparut in minte chipul
impecabil al Ioanei si m-am desfacut de imbratisarea Iosefinei.O parte din mine voia
sa revin in bratele fetei vampir,dar cealalta parte o dorea pe Ioana.M-am indepartat de
Iosefina ,apropiindu-ma de Dragos si atunci am vazut-o pe fantoma mea privindu-ma
incrancenata.
-Ioana...-am suspinat.
-Imi pare rau...nu mai pot suporta asta...-mi-a replicat in voce joasa, a trecut prin
perete si a disparut.
In doar doua secunde am deschis usa apartamentului dar nu am zarit-o pe
coridor.Ioana plecase din nou..daca nu mai venea inapoi?As fi putut rezista fara ea?
-Ioana!!!-am strigat desperat ,dar ea nu avea cum sa ma auda.-Nu..-m-am lasat usor pe
genunchi pe podea .
Am simtit o mana pe umar ,iar cand am ridicat capul l-am vazut pe Dragos uitandu-se
ciudat la mine.
-S-a intamplat ceva?-m-a intrebat in soapta,de parca cineva l-ar fi putut auzi.
Atunci mi-am adus aminte ca Iosefina era in aceeasi incapere,si m-am ridicat.Am
vazut in ochii ei uimire si confuzie,dar mie nu-mi ardea de explicatii,fantoma mea
plecase si stiam ca nu era pentru alte doua ore.In acel moment mi-am dat seama ca
putin imi pasa de Vladimir si Elizabeth in comparatie cu Ioana.Nu mai aveam chef de
discutii,era timpul ca cei doi musafiri sa isi vada de treburile lor.
-Fantoma e pe aici?-continua prietenul meu incercand sa isi pastreze chipul
inexpresiv.
-Nu mai e...-am raspuns trist.-Dragos,mai bine plecati,nu ma simt prea bine.
-Se vede,esti palid...
Mi-am dat ochii peste cap cu aroganta ,nebagand in seama gluma lui proasta,eu mereu
sunt palid.
-Alex,serios,nu arati deloc bine,zici ca ai fost calcat de tren.-Iosefina ma patrunde cu
privirea,dar nu aveam dispozitia necesara sa continui conversatia.
Vream sa ma asez jos,incepeau sa ma lase picioarele in timp ce ma convingeam tot
mai mult ca Ioana nu avea de gand sa se intoarca.Vream sa le spun celor doi sa
plece,sa ma lase singur,dar nu aveam forta necesara sa rostesc cuvinte ,pana si simpla
actiune de a respira mi se parea o sarcina dificila de dus pana la capat.Mintea imi era
incetosata de tristete,imagini cu Ioana se plimbau in fata ochilor ,care erau obositi sa
vada ceea ce ma inconjura.Nu stiu cand m-am asezat jos,doar am deschis ochii si am

82
Amintirile unui vampir

realizat ca stateam cu spatele lipit de sofa si cu mainile la tampla.In preajma mea se


instala o liniste apasatoare ,abia atunci mi-am dat seama ca nu mai respiram si ca
Dragos si Iosefina parasisera apartamentul.Mii de ganduri ma framantau si toate erau
despre ea,un foc mistuitor ma consuma si eram constient ca nu aveam cum sa il
sting.Atunci am acceptat ceea ce am negat fara incetare pana in acele momente: o
iubeam pe Ioana,aveam nevoie de ea pentru a –mi continua viata monotona.Toate
confuziile mele legate de frumoasa mea fantoma s-au evaporat,era mai clar ca
niciodata , ma indragostisem de ea intr-un mod aproape demential,si imi luase atata
timp ca sa realizez un lucru atat de simplu.De fiecare data cand banuiam ca aveam
sentimente pentru ea ,refuzam ideea din cauza Iosefinei,dar in acea zi totul parea atat
de evident,acea dorinta aproape de necontrolat de a o atinge era doar o minima
reflexie a afectiunii mele pentru Ioana.Ceea ce ma deranja cel mai tare era faptul ca
avusesem ocazia sa ii spun toate acelea ce gandeam,dar ratasem.Mereu ma
ascunsesem sub acea masca a indiferentei,care cu siguranta o ranise pe ea la fel de
mult cum ma ranea pe mine in acele clipe.Simteam ca totul era pierdut,Ioana spusese
ca nu mai poate suporta...era un adio? Nu ma puteam gandi la asa ceva,era prea
dureros pentru inima mea slabita, care dintr-o data plesnea de o iubire care stia ca era
impartasita,dar in momentul de fata nu putea sa se bucure de ea.Ma blestemam pentru
faptul ca nu apreciasem sentimentele ei pentru mine,care devenisera in doar o
fractiune de secunde ceea ce aveam mai important pe lume.Nici macar amintirea
Iosefinei nu putea sa anuleze efectele pe care le provoca Ioana in mine,vedeam totul
dintr-o alta perspectiva,una care o avea pe fantoma mea iubita in prim plan.Ceea ce
simtisem pentru Iosefina nu era nici macar jumatate din ceea ce simteam pentru
Ioana,ma amagisem atata vreme cu o iubire care se diminuase si lasase doar
urme.Fusesem doar prins in trecut ,confuz si las in a recunoaste ca m-am
reindragostit.
Nu stiu cat timp am petrecut pe jos ,pe podea,dar la un moment dat m-am ridicat si m-
am dus la sculptura mea.Am strans materialul inert la piept si am lasat ca un strigat
infundat de durere sa ma cutremure.Stiam ca ma purtam nebuneste,irational,dar nu ma
puteam stapani,imi venea sa plang,sa ma sting...Vream ca ea sa fie din nou cu
mine,vream sa ii spun ca o iubesc ,sa o fac fericita.
M-am lasat din nou cazut si am ramas acolo jos ,cu ochii inchisi,chinuindu-ma in
continuare.

Mergeam pe strazile pustii ,cu scopul de a ajunge la barul la care fusesem cu


Ioana,chiar daca ea nu mai era cu mine,eu trebuia sa continui conform planului.Imi
promisesem ca voi reusi sa distrug afacerea murdara a parintilor fantomei mele si nu
aveam de gand sa dau inapoi.Nu eram binedispus,dar suferinta mea nu trebuia sa ma
abata de la decizia pe care o luasem.Cu toate ca doar pe Ioana o aveam in minte
,incercam din rasputeri sa ma concentrez,dar totul parea fara pic de interes pentru
mine.Aveam acea senzatie pe care o are un batran care si-a petrecut intreaga viata
alaturi de sotia lui iubita ,si aceasta a murit.
Am ajuns inaintea barului si l-am vazut pe baiatul care raspunea la numele de
Bonney,intrand ,dar pe o alta usa,una mica pe care o deschisese el,si care se afla langa
usa mare,pe care intra toata lumea.Am profitat de faptul ca scapase cheile jos,pentru a
ma infiltra repede.Atunci mi-am dat seama ca era un fel de tunel in capatul caruia se
afla un coridor care ducea spre diferite incaperi.Am luat-o inaintea baiatului cu viteza
maxima si cand am ajuns la acel hol care avea directii in forma de cruce, am intrat in

83
Amintirile unui vampir

prima camera de la dreapta.Am deschis si inchis usa incet si cand m-am intors cu fata
spre interiorul incaperii m-am indoit pentru o secunda de sanatatea mea mintala.Imi
venise un miros de vampir si aveam in fata ochilor un sicriu spoit cu aur ,al carui
capac era dat deoparte.Nu se poate! UN VAMPIR!!!Asta nu insemna decat un singur
lucru: avusesem dreptate cand am tras concluzia ca acel Bonney fusese muscat de
unul din specia mea.Dar nu intelegeam mai nimic,pierdeam detalii din vedere,eram
sigur.Cum era liniste pe coridor,am indraznit sa deschid usa si sa ies.Atunci aud o
voce mult prea cunoscuta si mi s-a inghetat sangele in vene.Eram sigur ca cel care
vorbea nu era nimeni altcineva decat Vladimir,dar nu putea fi adevarat,el nu avea ce
cauta in acel loc.
-Cate femei sunt?-intrebase,iar altcineva se grabise sa ii raspunda.
-16 stapane.
Stapane?
-Perfect!Zece din ele pentru mine,iar sase le vreau trimise in Italia.-continuase
vampirul.
Are de gand sa bea sangele a zece femei?Daca Vladimir consuma atat de mult sange
de la fiinte vii nu insemna decat ca devenea tot mai puternic,eu in fata lui as fi pierdut
cu usurinta.Trebuia sa plec repede din acel loc,Vladimir putea simti in orice clipa
miros de vampir.Ma intorc brusc spre iesire si atunci o vad in fata ochilor mei pe
Ioana.Tresar si imi duc mana la piept,parca incercand sa ascund emotia ce ma
cutremura.O iubesc!Ochii ei pareau ca desluseau un mister.Simteam ca imi lipsea
aerul,de parca as fi avut nevoie de el,asa ca am trecut prin imaginea fantomei mele si
am iesit din acel loc.
M-am izbit usor de cativa baieti si am inceput sa merg confuz prin multimea care
astepta in fata barului.Vream sa parasesc acea strada.M-am strecurat cu greu,dar intr-
un sfarsit am reusit si atunci am observat-o in spatele meu pe Ioana.
Mergeam in timp ce fantoma,care devenea tot mai agitata, incerca sa poarte o discutie
cu mine.
-Alex,e de rau,ai avut dreptate,Bonney a fost muscat de un vampir.
-Stiu.-am zis sec.
-Pe langa traficul de droguri si de carne vie,oamenii sunt omorati pentru...sange.
-Mi-am dat seama.
-Trebuie sa facem ceva!-a exclamat,dar cu siguranta o enerva faptul ca eram pasiv.
-Stiu.
-Totul are legatura cu Zalonich!-a strigat cu desperare,parca vrand sa imi atraga
atentia,iar eu ramas nemiscat.
M-am intors cu fata la ea.-Ce vrei sa spui?
-Cat timp am lipsit am stat in club si am aflat unele chestii.Vampirul care controleaza
toata afacerea e in cautarea averii lui Zalonich.Mai rau e ca...am fost adoptata pentru a
fi sacrificata.Din cate am inteles,pentru a deschide poarta spre orasul pierdut al lui
Zalonich e nevoie de un descantec si de un sacrificiu uman.
-Nu inteleg,doar eu stiu locatia exacta a orasului.
-Aici vream sa ajung.Cred ca vampirul din club e acela care te vaneaza pe tine.Spunea
ca va pune mana pe cel care stie secretul lui Zalonich si il va obliga sa i-l dezvaluie si
lui.
Asimilam toata informatia primita de la Ioana,dar eram putin in ceata.Eu credeam ca
Vladimir cauta sa se razbune pe mine pentru moartea iubitei sale umane si pentru ca l-
am invins.El niciodata nu pomenise de Zalonich.
-Ai aflat cumva care este si planul lui maret?-am intrebat-o pe fantoma mea.

84
Amintirile unui vampir

-Vrea sa o rapeasca pe Iosefina,si sa te santajeze pe tine:sa ii spui secretul la schimbul


recuperarii sale.
-E dement!Trebuie sa ma gandesc la un plan.
A clatinat capul si cand am privit-o in ochi,si l-a lasat in jos,parca rusinata.
Am mai mers cateva minute fara sa vorbim,iar la un moment dat ea imi spune sa ma
opresc.Abia atunci observ ca orasul era impodobit cu lumini cat mai colorate si
jucause,si imi dau seama ca se apropiau sarbatorile de iarna.
-Alex,imi pare rau,am facut-o din nou.-rosteste cu teama fantoma mea.
Nu prea intelegeam la ce se referea.-Ce ai facut din nou?-intreb confuz si serios.Brusc
ma cuprinsese ,fara vreun motiv rational,o furie devastatoare.
-M-am purtat precum o copila,iarta-ma.
-Asa e,nu esti deloc matúra.-am replicat taios. -Ce cauti aici?Parca plecasesi.-ma uit
arogant la ea ,dar ramane indiferenta,lucru care ma infuria.Crede ca poate pleca si
veni cand vrea ea?Crede ca eu mereu sunt dispus sa o primesc?-Acum de ce taci?
-De ce te agiti asa?-ma intreaba ea nedumerita.
In momentul acela realizasem ca intr-adevar,paream un disperat.Pe langa faptul ca
vocea mea era mai ridicata ca de obicei,gesticulam de parca as fi fost bagat in priza.
-Nu-mi plac cei care nu se tin de cuvant.-ii raspund pe ton suparacios ,de parca as fi
fost un copil mic si rasfatat.-Ai zis ca vei ramane mereu cu mine si ai plecat...Nu ti-a
fost bine pe drumuri?
-Vrei sa plec inapoi...-nu era o intrebare,era o afirmare.Ramane o clipa pe ganduri.-
Nu,de fapt nu vrei.Recunoaste ca ti-a fost dor de mine,mi-ai simtit lipsa.
-Cine te-a mintit?-niciodata nu ma purtasem astfel cu o fata,nu ma mai
recunosteam,trebuia sa incetez,dar cum?Furia imi canta in cap precum un clopot si nu
puteam sa-mi ascund nemultumirea.Nu imi dadeam seama daca ma supara ceea ce imi
zisese despre Vladimir sau daca totul era rezultatul plecarii sale de la apartament.
-Vrei sa spui ca nu te-ai gandit deloc la mine cat am fost absenta?Nu ti-ai dorit macar
o data sa fi ramas?-parca naucita,incerca sa se lamureasca.Parea ca nu imi vorbea
mie,ci ca isi vorbea ei.-Dupa atatea momente petrecute impreuna?-ultima intrebare
mi-o adresase mie,dar sunase ca un repros.
Imi ia cateva secunde pana raspund.Intrebarile ei imi curgeau in minte ca jetul unei
cascade,si fara sa vreau, oftez.
-Cuvantul "impreuna" e mult prea puternic.-trebuia sa incerc sa nu ii raspund la
intrebari,era greu sa ii explic ca ma indragostisem nebuneste de ea.
Da din cap incredula si expira zgomotos.
-Chiar nu ti-a parut rau ca am plecat?
-Ce,nu ma crezi?-acum uimitul paream eu.Sunt un ipocrit!-mi-am zis.
-Vrei sa te cred?-intrebarea ii iesise in soapta,in timp ce ma patrundea cu privirea ei
,care parea plina de agonie.
In momentul acela am simtit ca ma regasisem,toata supararea trecuse de parca nici nu
ar fi fost,de parca nu fusese distanta intre Ioana si mine.
-Nu.-am raspuns cu voce calma ,si ma intorc cu spatele la ea.
Daca in momentul acela m-ar fi privit in ochi ,ar fi stiut ca nimic nu m-a durut mai
tare in toata existenta mea,ca lipsa ei.Nu-mi venea sa cred ca eram capabil sa simt
atata tristete,m-am gandit cum as putea sa ii explic ei ceea ce mi se intamplase.Nu
gaseam cuvintele potrivite,nu stiam daca eram in stare sa pronunt acele cuvinte care
imi lasau un nod in gat ,de parca as fi fost uman.
-Ioana…-am continuat ,implorand.-Hai sa o luam de la inceput.
Un zambet gingas a luat nastere pe chipul ei frumos.-Cu o conditie.-m-am incruntat

85
Amintirile unui vampir

,neintelegand un vrea sa ajunga.-Alex,maine seara e Craciunul,vreau sa il petrecem


impreuna.
Oare de ce cuvantul impreuna suna atat de dulce cand e spus de ea?-Desigur!-
Uitasem de toata treaba cu Vladimir,de fapt nici nu vream sa ma gandesc la asa
ceva,un doream decat sa fiu impacat cu Ioana.
-Alex,SA PETRECEM CRACIUNUL!!!-ma atentioneaza,fara sa ii vina a crede ca am
cedat din prima.
Atunci mi-am dat seama la ce se gandea.-Si cum ai de gand sa o facem?-eram curios.
-Cum o face toata lumea.-mi-a raspuns vesela,expunandu-si acel zambet inocent si
fermecator.In momentul acela am stiut ca mi-as vinde si sufletul diavolului pentru ea.

Priveam suprins placut bradul impodobit,iar luminitele colorate ma duceau cu gandul


la o poveste de Craciun.Parca puteam sa vad copii alergand in jurul pomului si parca
le puteam auzi rasul zglobiu.
-E superb!-Ioana privea si ea fascinata,si ma intrebam ce gandeste.
-Superb e putin spus.-am soptit eu.
-Si cand te gandesti ca nu ai vrut sa il impodobesti…
Ma uit la ea si ii zambesc,intr-adevar bucuros ca am ascultat de sfatul sau de a
cumpara un brad,un cd cu colinde,o coronita de brad ,globuri si multe ghirlande.
-L-am impodobit AMANDOI!Daca nu ai fi fost tu ,pomul ar fi ramas la magazin.E
prima data cand sarbatoresc Craciunul si ma simt fenomenal.Cine ar fi crezut ca eu
,un vampir ramolit,pot simti spiritul sarbatorilor?-am continuat relaxat.-E incredibil!-
eram mai mult decat incantat.
-Daca nu te-ai opune ideilor mele ai putea trai multe situatii interesante.-parea
convinsa de ceea ce zicea,iar eu o credeam.
Colindul ce il ascultam ma infiora si ma lasa cu un nod in gat.Am avut un impuls de a
o atinge pe Ioana,dar mi-am stapanit mana,inclestand gura.Suspin si cu voce
joasa,recunosc adevarul.
-Ma faci sa simt ca traiesc…-fac o pauza,emotionat peste masura.-Multumesc!
-O fantoma te face sa simti ca traiesti…interesant.-i-a scapat o grimasa,dar apoi ochii
ei erau arzatori,precum flacarile unor lumanari.
-Daca nu ti-as fi luat viata…
Se enerveaza instant cand imi aude cuvintele .-Nu continua!
Suspin si ma uit iar la pom.Stelutele argintii ce il infrumusetau,parca imi faceau semn
si imi puneai la indoiala capacitatea de a distinge realitatea de un vis.Aveam senzatia
ca traiam intr-un vis,realitatea mea de zi cu zi un era nici macar un sfert atat de
interesanta si magica.M-am gandit ca probabil un copil se bucura la fel de mult ca
mine de un simplu simbol al Sarbatorilor.Pentru o clipa m-am intrebat daca cu
adevarat Mos Craciun exista,innebunisem,luasem prea in serios spiritul Craciunului.
-La ce te gandesti?-vocea ei imi suna in urechi precum clinchetul unui clopotel.
-Ce mai doresti sa facem?-nu-mi venea a crede ca o intrebasem asa ceva,practic ma
lasam in mainile sale…iar…lucru ce incepea sa imi placa.
Zambeste,sclipindu-i ochii .
-Sa punem pe usa coronita si sa terminam de pus decoratiile prin casa.
Iau coronita impletita cu beteala si o asez pe usa,iar apoi la indicatiile Ioanei ,decorez
casa cu fundite si stelute.Nu mai parea locuinta unui vampir,ci a unui om sensibil si
iubitor de frumusete.Era cu putinta ca o creatura ca mine sa aiba acele calitati?
Cand terminam de aranjat totul ,ma asez pe sofa si privesc multumit in jurul meu.

86
Amintirile unui vampir

-Daca ar vedea Dragos ce schimbari am facut,ar zice ca intr-adevar am luat-o razna.


-A iesit frumos,facem o echipa buna.Si Dragos s-ar bucura pentru tine,e un adevarat
prieten.-incepe sa rada,iar eu o privesc interogant.-Iti prieste bine Craciunul.
-Da,primul Craciun din existenta mea il petrec cu tine.-realmente ma simteam
perfect,daca la inceputul aparitiei sale credeam ca imi va face viata un chin,in acele
momente credeam ca ma purta spre Rai.
-Iti pare rau ca il petreci cu mine?-devenise trista.
-Cum poti sa crezi asa ceva?E minunat sa te am langa mine.
Un fior ma trece si vream sa ii pot explica fetei cat de mult insemna pentru mine,daca
ar fi urmat sa place iar,nu as fi stiut cum sa traiesc fara ea,devenise indispensabila
vietii mele.Dar nu as fi putut sa ii zic toate acele ganduri si sentimente care ma
inundau la fiecare clipa cand ma intrebam cum ar fi viata mea fara ea,era ca si cum un
gol ar fi ramas in sufletul meu.Nodul din gat se facuse tot mai dur si ma impiedica sa
vorbesc ,sa gandesc cu claritate.
Ea un zisese nimic,doar inganase din cap,ganditoare.
-La ce te gandesti?-venise randul meu sa pun acea intrebare,ma rodea curiozitatea.
Nu-mi raspunde din prima,ci parea ca medita asupra raspunsului.Intr-un sfarsit incepe
sa vorbeasca ,dar cu vocea foarte joasa,un uman un ar fi inteles ce zicea.-Spui ca e
minunat sa ma ai langa tine si ca te fac sa traiesti …dar tu inca te gandesti la ea,nu?
Luasem intrebarea ei cu calm,cu toate ca eram putin surprins.Nu intelegeam unde
urma sa ajunga, dar aveam de gand sa ii raspund cat mai sincer.
-Ma gandesc la ea,dar nu asa des ca inainte sa apari tu.-chicotesc si ma asez pe
podea.-Tu nu prea imi dai timp liber ca eu sa ma gandesc la ale mele.-incercasem sa
fac o gluma,dar ea ramasese serioasa.-Care e rostul intrebarii tale?-mi se alatura pe
podea.
-Imi poti explica ce simti pentru mine?
Fara sa ma gandesc,cuvintele au inceput sa imi curga fluid,precum sangele prin vene.
-Numar secundele atunci cand lipsesti,e ca si cum as avea nevoie de prezenta ta
pentru a-mi continua existenta,sunt nerabdator si nu suport sa te privesc cand meditezi
asupra lucrurilor ,fara sa imi spui si mie.Doamne!Daca as muri in bratele tale,draga
mea Ioana,as considera ca as avea o moarte dulce,la fel ca zambetul tau atunci cand iti
intru in voie.Ma arde un foc mistuitor in piept atunci cand ochii tai nu sunt calzi.-ma
opresc si trag decis aer in piept.Ea nu clipise nici macar o data de cand incepusem eu
sa rostesc acele cuvinte demodate.Ea doar asculta.-Nu stiu daca te asteptai la un
asemenea raspuns,dar iti jur ca iti graiesc purul adevar.Sunt o fiinta extrem de
egoista,regretul ca te-am ucis se spulbera atunci cand imi spui ca ma iubesti si
binecuvantez clipa in care ti-am luat suflarea.Recunosc,sunt deplorabil,nu am
scuza,am devenit dependent de tine si ma bucur de nenorocirea sufletului pe care il
iubesc.-ma apropii mai tare de ea,si atunci imi dau seama ca gafaiam.Ioana clipeste
cand imi aude ultimul cuvant.-Pentru ca te iubesc...-am soptit suav.In clipa aceea am
simtit ca mi s-a luat o piatra de pe inima.Am putut observa uimire in ochii ei negri,dar
alta reactie nu avusese,parea ca astepta in continuare raspunsul la intrebarea sa.-Nu
stiu daca asta credeai ca iti voi spune,dar nu te mint.
Oftez,dar ma simteam bine,asteptam sa zica ceva,orice,numai sa nu taca.
-Nu poate fi adevarat.-a murmuat pentru ea,nu pentru mine,inchizand ochii.
Ii deschide si ni se intalnesc privirile ,iar eu m-am simtit mai vulnerabil ca
niciodata,vampirul era imblanzit in fata fantomei,ma simteam atat de uman si muritor.
-Ai zis ca ma iubesti sau imi joaca mintea feste?
Daca as fi putut sa o ating,as fi luat-o in brate si as fi sarutat-o pentru a-i arata

87
Amintirile unui vampir

pasiunea si caldura ce o dezlantuia in mine.Speram doar ca ochii si vocea mea sa o


convinga de sentimentele mele,care erau expuse si riscau sa fie ranite.Ea imi spusese
ca ma iubeste,dar eu o respinsesem,poate lucrurile se schimbasera.Oricum,eu eram
asasinul ei,o transformasem intr-o fantoma.
-Pare imposibil ceea ce tocmai mi.ai spus,dar....-Si eu te iubesc...
O bucurie imensa imi distrusese nodul din gat si imi venea sa sar,mi se parea ca
emotia Craciunului nu era nimic in comparatie cu ceea ce ma tresalta.Paream un
muritor de rand care era la prima lui dragoste.Zambesc si ma ridic,iar Ioana face
acelasi lucru.
-Ma intreb daca e vis sau realitate.
-Daca e un vis,sper sa nu ma mai trezesc.-se intristeaza si isi lasa capul in jos.As fi
vrut sa ii pot ridica barbia pentru a pastra contactul cu frumosii sai ochi.-E o relatie
imposibila,eu sunt o fantoma iar tu un vampir.
-Nu e imposibil!-am contrazis-o.-Iubita mea Ioana,traim intr-o lume nebuna de
tot,intr-un secol al vitezei si cu toate astea noi existam,miturile sunt adevarate,la fel ca
ceea ce ne leaga.Lumea a evoluat,trebuie sa tinem pasul cu ea,dar in acelasi timp ne
iubim unul pe celalalt de parca am fi in timpuri stravechi.De ce ti se pare relatia
noastra imposibila,cand tot ceea ce ne inconjoara azi,candva nu era considerat
posibil?
Imi face semn cu mana sa tac,dar nu o ascult,ci continui discursul ,parca repetat de
sute de ori.
-Intr-adevar ,contact fizic nu poate exista intre noi,dar asta nu ma impiedica sa te
iubesc, e ceva mult mai intens decat o simpla atractie fizica.
-Ssstt...-ma reduce la tacere.
Eram atat de aproape de ea incat mainile mele patrunsesera prin ale ei.Ea se incrunta
,iar eu fac un pas inapoi.Dupa cateva secunde eu si fantoma mea ne contopeam
sufletele printr-un sarut.

88
Amintirile unui vampir

Probabil delirez...dar pare asa real...


Imi apasam aproape violent buzele peste ale Ioanei,asteptasem clipa aceasta de prea
multa vreme,controlul meu era la pamant.O prind de solduri cu mainile si o trag cu
putere mai aproape.Ea scapa un geamat si se impinge in mine in timp ce imi cuprinde
fata cu mainile sale.Nu poate fi adevarat!-imi tot ziceam,dar faptul ca nu stiam ce se
intampla realmente nu ma oprea din ceea ce faceam.Vream ca momentul acela sa nu
se mai termine,as fi facut orice pentru a ramane asa cu Ioana pe vecie: auzindu-se
doar freamatul sarutarilor noastre,cu ochii inchisi si simtindu-ne unul pe
celalalt.Doamne,cat o iubesc!Deschid incet ochii si ma departez subtil de Ioana,dar
atunci simt mainile goale si ea devine din nou de neatins.Mi-a scapat un blestem,dar
atunci mi-am dat seama de ceea ce se intampla.
-Cand atmosfera intre noi devine prea tensionata ,iti revii!-am exclamat si am inceput
din nou sa respir.
-Nu stiu ce mi se intampla...-a murmurat buimacita.
Daca Ioana avea nevoie de tensiune pentru a putea fi atinsa,asta urma sa ii ofer.Am
fixat-o cu privirea ,am incercat sa zambesc seducator si apoi mi-am muscat usor buza
inferioara.Chipul iubitei mele parea ca ascundea un chin,iar atunci cand m-am inclinat
spre ea ,m-am bucurat de reusita planului meu.I-am atins fruntea cu a mea si am
inchis ochii pentru cateva secunde.
-E bine ca stim cum functioneaza.-am soptit.
-Ah?
Atunci imi vibreaza telefonul in buzunar si tresar,iar Ioana devine inapoi precum o
iluzie.
Suna Dragos.Raspund fara chef si imi dau seama ca era agitat.
-Vladimir a omorat-o pe Clarissa.-a zis repede iar apoi a tacut ,asteptand reactia mea.
Clarissa?Trebuia sa ma fi gandit la ea,era eleva mea favorita,normal ca Vladimir a
ucis-o.La dracu´!
-Unde esti?
-La Casa Mare.
Am inchis telefonul si i-am zis fantomei mele ca trebuie sa ma duc la conac ,iar ea a
decis sa vina cu mine.

Am parcat masina la marginea padurii si am inceput sa alerg cu viteza maxima,fiind


urmat de Ioana.Pana sa ajung la conac am tot dat peste gardieni vampiri camuflati in
padurari care protejau conacul,Efraim se tinuse de cuvant.
Am intrat in Casa Mare ,iar cand am ajuns in salon am vazut o multime de vampiri
care formau un cerc.Vocea lui Efraim se auzea din centrul multimii,zicea ceva de legi
si reguli.Cu greu am reusit sa ajung in mijlocul cercului l-am vazut pe acesta si pe
Dragos,iar jos, langa ei se afla capul Clarissei.Mi-am dat ochii peste cap suparat.
-Stai calm!-mi-a ordonat Ioana in spatele meu.
-Alexander!-a strigat Efraim.

89
Amintirile unui vampir

M-am apropiat de el si am auzit cum vampirii din jur incepusera sa susoteasca,numele


meu fiind pe buzele lor.
-Am gasit capul ei aici.-a continuat batranul vampir.
-Poftim?Iti bati joc de mine!-am racnit exasperat.-Explica-mi cum naiba a putut intra
Vladimir in Casa Mare! –am vazut-o pe fantoma mea tresarind ,dar asta nu m-a
clintit.Pur si simplu e de neconceput!!!-Se presupune ca conacul e pazit.
-Vladimir cunoaste secretele conacului.-intervine Dragos.
-Am fata de prost?-il intreb scos din sarite.
-Alex!-m-a mustrat Ioana.
-Nu te baga!-i-am replicat nervos,intorcand capul in dreapta spre ea,iar fantoma se
scuza,facandu-ma sa –mi dau seama ca ma purtam ca un ..prost.-Iarta-ma!
Ioana ingana ca e totul bine.
Dragos imi face semn cu ochiul si atunci realizez ca nimeni nu stia de existenta
fantomei mele si ca vorbind singur nu ma ajuta deloc in situatia de fata.Revin la
pozitia initiala si observ ca Efraim se uita ciudat la mine.Asta imi lipsea!
-Ar trebui sa dublezi numarul de gardieni.-ii sugerez.
-La asta m-am gandit si eu.
-Trebuie sa o protejam pe Iosefina.Ea e sigur pe lista dementului.
-Nu prea cred ca Iose va vrea sa stea inchisa in conac.-zice Dragos.
-Fix asta ma intereseaza pe mine.Vrea ,nu vrea, asta va face.Unde e ?-simteam ca
urma sa explodez in orice clipa.
-Aici! –se aude vocea Iosefinei si apoi iese dintre vampiri,apropiindu-se de mine.-
Alexander,dragul meu,nu poti tine o femeie inchisa in casa impotriva vointei sale.
-Daca e nevoie sa te sechestrez,sa stii ca o voi face.Nu voi permite sa patesti ceva...nu
din cauza mea.
Ea zambeste,iar eu raman fascinat.O parte din mintea mea imi amintea de Ioana.
Iosefina ridica mainile spre mine.-Sunt prizoniera ta...
Nu stiu ce mi s-a intamplat dar nu am putut rezista impulsului de a o lua in brate.Mi-
am ascuns chipul in parul sau negru si am murmurat:-Nu voi lasa ca nimeni sa iti faca
rau...
Aud cum cineva isi clateste zgomotos gatul si ma despart de femeia vampir.Intalnesc
privirea dezamagita a Ioanei si imi musc limba.O ranisem din nou.
-Efraim putem discuta intre patru ochi?-intreb,in timp ce imi iau ochii de la fantoma
mea.
-Ce? Intre sase nu se poate?-protesta Dragos ,deranjat ca il exclusesem.
Imi clatin capul si dau din umeri,in timp ce ma indrept spre biblioteca conacului.

Mirosul a carti vechi imi patrunsese in nari si imi amintise de biblioteca pe care o
avea capitanul meu, Ochi de broasca ,pe vasul Naus.
-Ok,ne trebuie un plan,un bun plan.-rostesc si ma asez pe scaunul biroului. M-am uitat
in jurul meu dar nu am zarit-o pe Ioana.Efraim si Dragos se aseaza pe scaunele din
fata mea.Stiam ca atitudinea mea il deranja enorm pe Efraim,cu siguranta ar fi vrut ca
el sa se aseze in locul meu.Ma intrebam daca sa le spun ca stiam unde se ascundea
Vladimir.
-Daca am stii unde se afla el acum...-a zis Dragos parca citindu-mi gandurile.
-Ne-ar scapa de probleme.-a completat celalalt vampir.
-Stiu unde se afla.
-Poftim?-tresare Efraim.

90
Amintirile unui vampir

-Cum adica stii?-ma intreaba mirat prietenul meu.


-Se ascunde intr-un club de noapte...Moonlight se numeste.Am descoperit ieri.-
vampirii din fata mea clipeau fara sa le vina a crede.-Problema e ca se hraneste cu
oameni vii,iar eu nu.
Dragos sare ca ars de pe scaun si isi duce o mana la tampla.-Daca ai lupta cu el,te-ar
face praf!!
-Exact.-am zis putin incomod.
-Dar tu nu esti singur.
-Efraim....nu stiu ce sa zic,e lupta mea.
Acesta clatina capul in semn ca nu e de acord cu spusele mele.-Din momentul in care
nu doar tu esti in pericol,Vladimir devine si problema noastra.Trebuie eliminat.
-Si asta cat mai repede.-il sustine Dragos si se aseaza din nou pe scaun.
-Propun sa ii facem o vizita peste trei zile.-sugereaza Efraim.
-De ce peste trei?-intreaba confuz Dragos.
-Vrei sa ne alimentam trei zile cu umani vii...pentru a fi destul de puternici.-i-am
ghicit gandurile.
-Si apoi il cautam la club si terminam povestea.
-De-ar fi asa simplu...sigur are ajutoare.- De asta nu ma indoiam.
-Zece vampiri vom fi de ajuns?
-Cred ca da.-ii raspund prietenului meu.-Te vei ocupa tu de asta?
-Desigur! E ca si facut.
-Ok...dar va rog discretie maxima.Se pare ca ne vom vedea peste trei zile.-m-am
ridicat de pe scaun ,iar cei din fata mea au facut la fel.
Deschid usa si o vad pe Ioana,iar inainte sa iesim din biblioteca imi vine o idee si ii
spun lui Dragos sa mai ramana cateva minute.Efraim imi arunca o privire ironica si
pleaca ,iar eu o chem pe Ioana sa intre in biblioteca si aceasta accepta.
Ok,pot sa o fac!Ba nu,nu pot...Ba da,pot!-aveam o lupta in mintea mea asupra actiunii
pe care doream sa o fac.
Ma uit la Dragos,iar el casca ochii mari si asteapta sa ii vorbesc,dar eu ma intorc cu
spatele la el si cu fata la Ioana.Ma apropii de ea si ii soptesc:
-Imi pare rau pentru ce s-a intamplat mai devreme cu Iosefina.Iarta-ma...
-Alex..ce..?-ma privea fara sa inteleaga.
-Uita de Dragos,gandeste-te ca suntem doar noi doi.-fac o pauza si imi umezesc
buzele.-Te rog...
-Nu pricep ce...-ii era greu sa se mentina ferma.
-Ma ierti?-o intreb ingaduitor si ii zambesc in timp ce nu imi luam ochii de la ea.
-Alex,nu din nou!-se plange prietenul meu.-Ce,ai iesit cu fantoma la plimbare?
-Taci!-ii ordon.-Ioana ,ma ierti?Zi-mi ca ma ierti.Am fost un fraier,nu am vrut sa te
ranesc.Poti sa crezi in mine?
-Eu...-ii sclipeau ochii,iar pe mine m-a trecut un fior.
Raspunde-mi odata ca imi pierd mintile!-as fi zis dar am rostit alte cuvinte:
-Iubito,nu te mai gandi.
-Cred ...cred in tine.-mi-a soptit.
-Nu,nu,nu!-striga Dragos in spatele meu,iar eu am stiut ca planul meu functionase.
Dau sa ii mangai obrazul Ioanei si spre bucuria mea ,reusesc sa o fac.Ea inchide ochii
si zambeste .As fi vrut sa o sarut si sa o fac a mea,nu aveam nevoie de mai mult
pentru a incepe o fantezie cu ea.Deja ma vedeam dandu-i rochita neagra jos printre
sarutari,puteam simti mainile sale incercand sa ma scape de camasa.Strigatele
desperate ale vampirului din spatele meu ma trezisera la realitate.

91
Amintirile unui vampir

-Cum..?Ce..?Probabil am innebunit si eu...


Imi scutur capul si ma duc la el.
-A disparut...fata a disparut!
In alta situatie as fi inceput sa rad de comportamentul sau nebun.
-Ioana e numele ei.-ma uit la ea ,inca avea pe buze acel zambet angelical.I-am facut
semn cu ochiul iar reactia ei m-a surprins: si-a tuguiat buzele si mi-a trimis un pupic.
-Alexander Horia, zi-mi ca ceea ce am vazut,nu e ceea ce am vazut.-ma prinde de
camasa si ma scutura nitel.-Zi-mi!
-Dragos,Dragos calmeaza-te.O sa o iei razna!
-Cred ca deja a luat-o.-a zis Ioana.
-Deja am luat-o!-urla vampirul.
-Dragos,uita-te la mine!-ii iau fata in maini si il oblig sa se uite la mine.-Ceea ce ai
vazut e real.Fata e Ioana,fantoma de care ti-am tot vorbit.Ea realmente exista.
-Omuuuule,stii ceva? Eu mai bine ma duc,plec,am nevoie de o gura de aer.-ma bate
cu palma pe umar,tulburat.-Te sun eu,mai vorbim.
In doar cateva secunde disparuse.
-Sunt asa oribila?
Ma intorc la Ioana.-Cum poti crede asa ceva?Esti minunata,oricine si-ar dori pe
cineva ca tine.Nu doar ca esti foarte frumoasa si sexi,ci esti si buna la suflet.-Imi dau
ochii peste cap .-Esti o zeita.
-Iar tu un trisor.-ma acuza ,dar nu devenise serioasa.-M-ai luat cu vorbe frumoase ca
sa ii demonstrezi prietenului tau ca nu esti nebun.E interesant cum reactionez .-asta
zisese pentru ea.
-Daca tu ai nevoie de vorbele mele frumoase pentru a-ti reveni,ti le voi spune.Ioana,tu
ai reaprins in ochii mei scanteia pe care o pierdusem,iar pentru asta ...-Iubita mea
surade.Alex!Incepi sa vorbesti ca pe vremuri.Am continuat in ton glumet.-Voi fi
sclavul tau personal pe veci.
-Imi place viziunea ta de viitor.
-O da, sa fiu sclavul tau e incitant.-am zis de parca ar fi fost vorba de ceva maret.
-Nu la asta ma refer,ci la faptul ca ...-Isi framanta buzele.-Ma incluzi in viitorul tau.
-Ai avut vreo indoiala?
-Ma scuzi ca inca nu au trecut 24 de ore de cand mi-ai zis ca ma iubesti pentru a putea
procesa cu totul informatia.
-Nu-ti sade bine ironica.-am zis jucaus.
-Cum imi sade bine?
-Iti sade bine atunci cand...-Tonul meu devenise obraznic.-N-ai vrea sa stii.
-Nu uita ca esti sclavul meu,draga Alexander.Te pot obliga oricand sa imi zici.E
inspre binele tau sa continui de bunavoie.
-Iti sade bine atunci cand te topesti din iubire pentru mine.-am zis cu fala.
-Alex,nu uita ca eu nu am o inima care sa bata pentru tine.
-Asa-i,ai doar un suflet capabil sa iubeasca un monstru.M-as putea multumi cu asta.
Isi tuguie buzele si ma priveste cu dorinta.Dintr-o data ma simt inflacarat.Vocea ii era
senzuala,imi sfarama si ultima firmitura de autocontrol.
-Alex...
-Da...-Ce fraier esti Alex!Singurul care se topeste din iubire,esti TU!
-Craciun fericit!
Craciun fericit?Nici o propunere indecenta?Asta ma racise instant.
-Craciun fericit,iubito!

92
Amintirile unui vampir

Stateam pe canapeaua din apartamentul meu si asteptam reactia Ioanei,ii spusesem ca


pentru urmatoarele trei zile trebuia sa ma hranesc cu oameni vii.Partea mea vampirica
se bucura enorm dar stiam ca fantomei mele nu ii placea deloc ideea.Mi-am ascuns
ochii de privirea ei,prefacandu-ma ca sunt atent la o suvita de par.Ea se afla la un
metru distanta de mine,in fata mea.
-Presupun ca nu am nimic de zis...- a facut o pauza parca asteptand sa ma uit la ea.-Nu
sunt de acord sa omori oameni,dar nu te pot opri.
-Esti dureros de intelegatoare.
-Alex,tu chiar vrei sa faci asta?
Atunci am ridicat privirea pentru a o gasi pe a ei.Normal ca as fi vrut sa o fac,sa omor
umani pentru a le bea sangele nu era doar hobby-ul meu,ci si o parte din mine .Faptul
ca eu incercam sa consum sange cumparat de la spital nu insemna ca nu aveam acelasi
instinct criminal ca al oricarui vampir.
-Nu vrei sa iti raspund.-am zis intr-un final.
A oftat.-Si asta e un raspuns.Vei iesi la vanatoare sau cum...?
-Da.Ioana,nu vreau sa te implici in treaba asta.
-Ce vrei sa spui?
-Cand voi iesi la vanatoare,nu vei veni cu mine.
-De ce?-si-a incretit fruntea,de parca as fi zis ceva iesit din comun.
-Ioana...
-Vin cu tine!-a exclamat decisa.
-Nu!-m-am opus.Nu putea sa vina cu mine,nu vream sa ma vada in asemenea situatii.
Isi da ochii peste cap si se apropie de mine.Era prea tarziu cand mi-am dat seama de
ceea ce urma sa se intample,deja picasem in vraja ei.Ma pierdeam in onixul acelor
ochi superbi,stomacul imi era cutremurat de fluturasi,sa o privesc pe Ioana si sa nu o
ating era cea mai dura pedeapsa.
Se apleaca si imi susura la ureche:-Ma vei lasa sa vin cu tine,asa-i?
Am mormait ceva neinteligibil ,nici nu stiu ce am vrut sa zic,probabil incercasem sa
ma opun cerintei sale.
-Alex...
Felul in care a pronuntat numele meu m-a facut sa ma cutremur,eram mult prea
indragostit de ea,nu ma puteam gandi decat la faptul ca era aproape de mine.Respiram
cu dificultate,cu ea ma simteam atat de uman...Ioana era perfecta,facea sa vibreze
fiecare celula a mea, simpla prezenta a ei ma facea sa ma simt in al noualea cer.Inca
nu imi venea a crede ca imi luase asa mult timp ca sa imi dau seama de sentimentele
mele pentru ea.Vream sa ma bucur de ceea ce simteam unul pentru celalalt,incepusem
sa pricep ceea ce imi rezervase destinul,motivul pentru care traisem 500 de ani pe
pamant era Ioana,totul se invartea in jurul existentei sale,daca ea urma sa nu mai fie,as
fi terminat cu viata mea.Julieta mea, motivul pentru care doream sa traiesc si pentru
care sa mor.Dar inainte de o posibila moarte a mea,trebuia sa fie a lui Vladimir,si
pentru asta era necesar sa urmez planul lui Efraim.
M-am ridicat de pe canapea trecand prin Ioana,si mi-am frecat palmele,putin

93
Amintirile unui vampir

preocupat.Trebuia sa ies la vanatoare.Fantoma mea s-a intors cu fata spre mine si


astepta sa ii vorbesc.
-Ioana... nu cred ca e o idee buna sa vii cu mine ,dar daca crezi ca vei putea suporta...e
ok.
Scurteaza mica distanta dintre noi si imi ofera un zambet cald.-Ti-am mai spus si iti
mai spun o data: esti minunat atunci cand lasi sa iasa la suprafata vampirul din tine.
-Esti chiar asa nerabdatoare sa vezi o crima in direct?-am zis in gluma.- Credeam ca
esti mai pasnica.-o iau peste picior,dar ea devine serioasa.
-Cred ca pentru binele tau as accepta orice,chiar si o crima.
-Te-am corupt!-am exclamat, apoi dandu-mi seama de adevarul din cuvintele mele,de
dragul meu Ioana accepta sa acopere o crima,ba chiar mai mult, ma incuraja sa ucid
un om.Toate astea doar pentru ca eu sa fiu bine...
Ea isi da ochii peste cap,si se intoarce cu spatele la mine.-Doar nu crezi ca tu ai vreo
influenta negativa asupra mea.
-Sunt convins de asta,inainte nu ai fi stat cu bratele incrucisate daca ai fi stiut ca urma
sa omor pe cineva.Fii serioasa!
-Nu ti se pare ca e cam tarziu pentru observatii?Nu conteaza daca toata lumea piere
,atat timp cat tu existi.
-O Doamne! –mi-am dus mana la frunte exasperat.-Tu si Catherine ce mai ganditi asa!
(Catherine din „ La rascruce de vanturi” –Emily Bronte)
Se presupune ca ar fi trebuit sa ma bucure vorbele ei,dar nu,ma infuriasem pentru
modul in care gandea,eu nu eram bun ,eu meritam sa mor la cati oameni am ucis,chiar
si ei ii facusem rau.Ioana nu trebuia sa isi proiecteze viata in mine,eu la orice clipa
puteam sa o ranesc,stiam,cat timp putea suporta sa fie cu un vampir?Inca nu ma
cunostea,nu stia cat de schimbator pot fi,desi eram sigur ca pe ea urma sa o iubesc
pana in ultima clipa, devenise sufletul meu.
-Incerci sa ma faci sa cred ca nu ma meriti?-revine cu chipul spre mine si observ ca
era la fel de nervoasa ca si mine.
-Nu fii ipocrita,amandoi suntem constienti de asta.Ioana,EU NU SUNT BUN!!!
-Tu ma iubesti...-a murmurat parca speriata de iesirea mea din fire.
-De parca asta ar conta,la fel vei spune si peste ani de zile cand ma vei fi vazut
omorand fara mila zeci de oameni?
-Ce vrei sa spui cu asta?
M-am inclinat spre ea si am continuat furios.
-Nu vreau decat sa zic,la naiba,ca intr-o zi o sa te saturi sa stai cu un ucigas si o sa
regreti ceea ce faci acum.
-Niciodata nu te voi parasi...stiu ce esti si nu ma intereseaza.-Vocea ii devenise
ingaduitoare.-Cand eu am spus ca e o relatie imposibila ,m-ai contrazis,si ai avut
dreptate.Totul e posibil daca ma iubesti si te iubesc.Alex,deschide ochii!De fapt nu
vrei sa ma indepartez de tine.
Analizasem fiecare cuvant rostit de ea,iar ultima propozitie m-a facut sa ma gandesc
cum ar fi daca ea m-ar asculta si m-ar lasa,nu as putea rezista,nu dupa ce gustasem din
Raiul ei.Am lasat garda jos si m-am lasat prada sentimentelor.
-Nu vreau te indepartezi de mine,cum poti crede asa ceva?-priveam ochii ei si nu
vream decat sa o iau in brate.
-Tu vorbesti prostii...-imi reproseaza.
-Trebuie sa ti le zic,e adevarul,si ar trebui sa ma asculti...-tonul vocii scazuse,vorbeam
in soapte.-Dar orice s-ar intampla,orice,te rog sa-ti pastrezi increderea in ceea ce simt
pentru tine,nimic si nimeni nu va putea schimba asta.Pot fi cea mai dezgustatoare si

94
Amintirile unui vampir

groaznica fiinta dar niciodata nu am sa incetez sa ...-am inghitit in sec ,emotionat.-...te


iubesc...
-Nu am sa regret ceea ce fac acum.-a soptit convinsa.

Nu aveam de gand sa fac preferinte,cu cat terminam mai repede,cu atat mai
bine.Primul uman care imi iesea in cale avea sa fie cina mea.Simpla idee ca urma sa
beau sange proaspat ma excita si ma facea sa ma simt infometat.
Ma aflam cu Ioana intr-un parc lumninat de catre beculetele colorate, special puse cu
ocazia sarbatorilor.Ne asezasem pe o banca si asteptam sa treaca cineva.Se auzeau din
departare colinde si daca nu ma inselau urechile, un grup de colindatori se apropiau de
noi.
-Nu petrecem un Craciun tocmai de poveste.-i-am zis iubitei mele.
-Presupun ca putea fi mai rau.-mi-a replicat cu glas jucaus.
-Exista ceva mai rau decat sa stai de Craciun, la 12 noaptea intr-un parc ,pe o banca
,cu un vampir pleistocen ?
-Desigur.-mi-a raspuns si mi-am dat seama ca avusesem dreptate,niste colindatori se
aflau la cativa metri de locul unde ne aflam.
Cativa tineri treceau pe langa noi,cantand,iar la un moment dat o fata cu o caciulita
alba se desprinde de ei si vine spre mine.
-Craciun fericit!-imi ureaza zambind.
-Craciun fericit!-ii zic si eu .Ii auzeam bataile inimii si mi se facea gura apa,vampirul
se trezea la viata,trebuia sa mai am putina rabdare.
Cand ajunge langa mine, se pune pe banca si ma priveste.Ii intorc privirea si ii
zambesc,incercand sa par cuceritor.Ea clipeste des si i se accelereaza respiratia.
Ioana se ridica si dispare in spatele meu.M-am uitat dupa ea si cand mi-a zambit,mi-
am dat seama totul era bine,intelegea motivul pentru care aveam de gand sa cochetez
cu acea fata.
Am revenit la umana si o fixez cu privirea,trebuia sa par fascinat de ea.
-Singur?-ma intreaba cu vocea tremurand.
Imi clatin usor capul in semn ca da.
-De ce nu vii cu noi?-imi facem semn cu ochiul spre grupul ei,care se indeparta putin
cate putin.
-Nu ar fi potrivit.
-Nu ar fi frumos sa petreci Craciunul singur.Daca nu ai nimic impotriva ,voi ramane
cu tine.
Am cascat ochii, suprins de cat de usor cadea in capcana.Am incercat sa patrund in
ochii sai albastri,dar nu am gasit nimic care sa ma atraga,niciun mister.Nu erau
precum un ocean in care sa simt ca ma inec,atunci am inteles,senzatia aceea era
specifica Ioanei.Pentru umana de langa mine nu incepeam sa simt decat dispret,era o
prada atat de usoara,nu reprezenta nici o provocare pentru mine,din contra ,mi se
parea patetica.Daca nu aveam nevoie de sangele ei,care ma striga,as fi lasat-o singura
pe acea banca.
-Ce spui de o plimbare?-vreau sa par indraznet si ii fac semn cu ochiul.Ea imi
raspunde asa cum m-am asteptat:sare in picioare si zambeste satisfacuta.
Incepem sa mergem ,calcand cu grija pe trotuarul acoperit de un strat destul de gros
de gheata.O conduc fara sa stie, spre padure,in timp ce Ioana mergea in dreapta
mea.Ridic bratul stang si il pun pe dupa gatul fetei umane,al carei nume nici macar nu
stiam.Era clar,ea credea ca avea parte de o aventura de o noapte,dar pentru mine era

95
Amintirile unui vampir

doar o simpla cina.


Cand fata isi da seama ca ne indepartam destul de mult de oras ,se opreste din
mers.Eram pe o strada pustie,doar un bloc parasit se afla in spatele nostru.
-Unde mergem?-era ingrijorata.
Nu era cazul sa ii raspund,asa ca o iau in brate si ii sarut gura cu brutalitate.Ca
raspuns pufaie si incearca sa se desparta de mine,dar nu avea cum,bataile inimii sale
erau deja numarate,pulsul ei ma tenta,nu mai avea scapare.M-am grabit sa ii dau
sacoul jos si in urmatoarea clipa mi-am simtit trupul perfect relaxat iar atunci umana
scapa un strigat infundat.Mi-am vazut ochii fosforescenti in reflexia din ochii sai si
am stiut ca venise momentul.Ii ridic o mana ,in timp ce pe cealalta o imobilizez ,si imi
infig coltii in ea.Ii simteam sangele pe limba,si incercam sa o fac sa nu se mai
agite.Am inceput sa beau din ea precum un om insetat dintr-un izvor de apa.Am
auzit-o gemand cand s-a sprijinit in mine,si ma privea pierduta.O iau in brate dar nu
imi indepartez gura de mana sa ,eram mult prea atatat.O stare de euforie m-a cuprins
cand fetei i-a incetat inima sa bata,si cand am terminat cu ea i-am dat foc.
In tot acest timp iubita mea nu spusese nimic,vream sa inceteze acea tacere care ma
framanta.Ii cercetasem chipul dar nu parea afectata de ceea ce vazuse,in clipele acelea
as fi dat orice ca sa fi stiut ce gandea.
Stateam in fata ei fara sa stiu ce sa ii spun,ma simteam oarecum vinovat.Mi-am
muscat buza cand privirile ni s-au intalnit.
Intelegand prin ce treceam ,fantoma mea mi-a zambit.-Nu trebuie sa imi explici
nimic,eu am vrut sa vin cu tine.
Am suspinat,ea era mult prea buna pentru mine,nu o meritam.Ioana merita o fiinta
care sa nu o raneasca,sa nu o sperie ,sa ii ofere liniste si pace.Fara nici o indoiala acea
persoana nu eram eu.
-Acum vreau eu ca tu sa vii cu mine.
-Unde?-ma intreaba curioasa ,incruntandu-se usor.
-Vei vedea.

-Alex,multumesc!-se uita o clipa la mine,iar apoi isi plimba ochii pe mirificul peisaj.
O dusesem pe Ioana pe dealul in care avusese loc prima noastra intalnire.In fata
noastra orasul se vedea superb,luminile creau o atmosefera romantica si pacifica,totul
era perfect.In spatele nostru brazii incarcati cu zapada pareau ca se combinau cu cerul
inselat.
Am admirat impreuna pentru cateva minute privelistea,iar apoi Ioana si-a ajustat
pozitia incat distanta intre noi era aproape nula.Corpul meu,ca de obicei, a reactionat
dorindu-si cu ardoare atingerea ei.
-Nu garantez ca voi reusi...-sopteste,dar eu raman nelamurit.
Ridica o mana si raman placut surprins cand imi mangaie obrazul.Se simtea
racoritor,dar in acelasi timp provoca scantei,precum o descarcare electrica.Ii cuprind
fata cu mainile si ii sarut delicat fruntea,nasul ,obrajii ,lasand buzele la sfarsit.Ea imi
trece mainile prin par in timp ce eu cobor usor spre gat iar apoi imi las mainile in jos
si mi le infasur in jurul ei,susurandu-i la ureche:
-Mi-e frica sa iti dau drumul...
-Atunci nu o fa.
De data aceasta Ioana devine stapana pe situatie : se izbeste in mine si isi lipeste gura
de a mea cu un entuziasm incredibil.Eu ma las condus de ea,nici daca as fi vrut nu as
fi putut opune rezistenta.Era mult prea placut tot ceea ce se intampla,trebuia sa fie un
vis,nu putea fi adevarat.

96
Amintirile unui vampir

Ceva timp mai tarziu avea spatele lipit de pieptul meu,iar bratele mele incercau sa o
tina cat mai aproape de mine.Observand ca se uita spre cer,imi amintesc de unele
lucruri.
-Stii,capitanul meu Ochi de broasca mereu zicea ca stelele ne decid destinul.
-Mie mama imi zicea ca fiecare stea reprezinta cate o iubire.
Zambesc si ridic degetul aratator spre cer.-Vezi steaua aceea care straluceste puternic?
-E Venus.-ma corecteaza.
-Putem sa zicem ca e o stea?
-Doar pentru ca imi esti drag.
-Ok...aia e steaua noastra.
Isi intoarce capul spre mine si ma saruta.
-Pot sa te intreb ceva?
Simteam curiozitate in vocea ei.-Desigur.-ii raspund.
-De ce ai muscat-o pe fata umana de mana?
-Nu pricep ce vrei sa zici.
-Pe mine m-ai muscat de gat,iar pe ea de mana.-imi explica.
Nu prea stiam cum sa ii explic,trebuia sa gasesc cuvintele potrivite.-Ioana, nu vream
sa te simti prea incomoda,a fost de ajuns ca am sarutat-o.-m-am grabit sa continui.-Iti
jur ca nu am simtit nimic.
Ma saruta iar.
-Daca ma voi indeparta cateva secunde de tine,promiti ca nu te vei spulbera?
-Promit.
Iau un bat de jos si fac un cerc in zapada,in jurul nostru.Iubita mea ma priveste
nedumerita.O iau din nou in brate,dar de data aceasta o intorc cu fata la mine,vream sa
ma pierd in ochii ei.
-Cercul e infinit...-i-am soptit.
-Iar steaua eterna...

97
Amintirile unui vampir

Ma uitam in oglinda si ma intrebam daca sa imi prind parul intr-o coada sau nu.Urma
sa ma duc la Casa Mare pentru a ma intalni cu Dragos,Efraim si ceilalti vampiri,
pentru a porni in cautarea lui Vladimir.
In ultimele trei zile ma hranisem doar cu sange proaspat,omorasem patru oameni,si
ma simteam mai puternic si mai viu.Aveam sansa sa il inving pe dusmanul
meu,vampirul care odata fusese cel mai bun prieten al meu.Ma gandisem la ceea ce
spusese Ioana,ca Vladimir dorea sa afle secretul lui Zalonich,dar nu imi venea a
crede,el niciodata nu fusese dornic de avutie si putere.Oricum ar fi fost ,daca fantoma
mea fusese adoptata in urma cu cativa ani pentru a fi sacrificata,asta nu insemna decat
ca Vladimir planuise totul inca de cand eram prieteni.Ma mintise,ma tradase,trebuia
sa il urasc,dar nu simteam pentru el decat mila,devenise un psihopat,o fiinta demna de
tot dispretul.
Am inchis ochii pentru cateva secunde ,eram obosit ,vream o viata linistita.Cand i-am
deschis ,am avut parte de cea mai frumoasa privire,iubita mea statea in fata mea si se
uita la mine.Chiar daca nu o zicea,stiam ca era ingrijorata,o puteam simti.
Ii zambesc,iar ea imi raspunde printr-un gest similar.Pacat ca ochii ii ramasesera
seriosi.
Suspin in timp ce ii pronunt numele ,iar chipul ei devine trist.Incerc sa ii spulber
grijile,folosind un ton convingator.
-Nu mi se va intampla nimic.-ii zic.-Voi avea de partea mea in jur de zece vampiri
bine hraniti.
-Nu imi fac griji.-ma minte.
-E foarte probabil sa il prindem pe nepusa masa,Vladimir nu stie ca avem de gand sa
il atacam.-continui.
-Stiu ca nu vei pati nimic.-a zis, dar as jura ca nu era sigura de ceea ce zicea.
Imi clatin capul si trag aer in piept.-Iubito ,totul va fi bine.-Incercam sa ma conving si
pe mine.
-Sper.
-Nu sunt vreun kamikaze,nu m-as infrunta cu Vladimir daca nu as sti ca am sanse sa il
inving.
Ioana trece prin mine si iese din baie.Stiam ca ii faceam rau,dar nu putea fi
altfel,cineva trebuia sa il opreasca pe vampirul dement,iar acel cineva eram eu.Imi
prind parul si ma duc in salon,unde o vad pe fantoma privind sculptura mea.Era
intuneric afara,un bec de pe strada lumina salonul.
Cu o seara in urma aflasem cele mai ascunse dorinte si secrete ale iubitei mele.Imi
spusese ceea ce ii place,ceea ce detesta,cunosteam cat de cat felul in care gandea si in
care actiona .Imi povestise intamplari din copilaria sa si visele pentru viitor.Deschis
ca si ea am fost si eu,i-am povestit lucruri pe care credeam ca nu le voi spune
nimanui,ea ma cunostea si acest fapt ma facea fericit.
-Iubito...
Ea se intoarce spre mine .
-Alexander,tu vrei ca sculptura ta sa semene cu mine?-ma intreaba uimita.

98
Amintirile unui vampir

I-am raspuns timid.-Da.


Alearga catre mine si ma imbratiseaza.Raman o clipa nemiscat,din cauza surprizei.
-Mi-e tot mai usor sa fac chestia asta...ca sa ma poti atinge...-imi explica.
O cuprind si eu cu bratele si o sarut delicat pe gat.Incepe sa tremure ,lucru ce m-a
emotionat peste masura,si ii ridic barbia cu o mana,obligand-o sa se uite in ochii mei.
-Cand ma voi simti invins,voi cauta ochii tai...-ii soptesc.-In ei gasesc victoria mea. –
am continuat in gand In ei gasesc lumina care spulbera intunericul.
-Tu invins?-parea ca ii era greu sa se concentreze.-Imposibil! –zice gafaind.
Imi las capul spre ea cu intentia sa o sarut,dar inainte sa o ating ma opresc,si o las sa
astepte contacul cu ochii inchisi.Am zambit pentru mine,aveam in bratele mele cea
mai splendida fiinta din intregul univers.Era un vis devenit realitate.
-Ma iubesti?-o intreb in ton obraznic.
Ea deschide ochii ,nedumerita.
-Ma iubesti?-repet intrebarea.
Suspina.
-Atat de mult incat doare.
La asta nu ma asteptasem,nu stiam cum sa reactionez.Nu vream sa sufere din cauza
mea,eu vream sa ii aduc doar fericire.
-Tocmai m-am convins ca esti motivul existentei mele.-cuvintele mele i-au ridicat
usor colturile gurii.
Buzele noastre se alinta lenes,pentru a prelungi momentul,dar apoi Ioana deschide
incet gura si mi-am dat seama de ceea ce imi cerea.Nu stiu cat timp am ramas langa
ea,sarutand-o cu pasiune.

Poate nu fusese chiar o excelenta idee ca Dragos sa o vada pe Ioana,din acel moment
se purta ciudat si ma privea mereu cu coada ochiului.
Eram cu acesta,Efraim si alti zece vampiri la cativa metri distanta de barul
Moonlight,aveam de gand sa intram si sa il prindem pe Vladimir.Ioana statea in
stanga mea,dar nu putea fi vazuta decat de mine.
Planuisem totul dinainte,in acea noapte urma sa intram toti odata si cand dadeam
peste vampirul cautat sau oricare alt inamic ,aveam sa il ucidem cu toporul pe care
fiecare il avea in maini.
Alesesem perfect seara pentru a-l asalta pe Vladimir,nu era nimeni prin preajma,barul
era inchis.Ne-am folosit de super viteza si in doar cateva secunde am ajuns in fata
usilor cladirii.Spre surprinderea mea ,usa mica care ducea la incaperea secreta a
dusmanului meu,era deschisa,lucru ce Ioana a observat imediat.
-Usa asta nu trebuia sa fie deschisa.-a zis,iar eu mi-am framantat buzele,ganditor,ea
avea dreptate,ceva nu era in regula.
Am intrat pe rand pe usa,primul fiind eu,urmat de Efraim ,Dragos si ceilalti.De cum
am intrat mi-am dat seama ca mirosea a sange proaspat si m-am incordat.
Fantoma mea inainteaza si se duce spre incaperea din capatul coridorului din
dreapta,iar dupa ce intra ,o aud tipand.Fara sa stau pe ganduri ,intru si eu in acea
camera si imi dau seama de ce tipase, o femeie si un barbat erau intinsi jos,plini de
sange si cu multe muscaturi pe gat si pe maini.Luptam cu dorinta de a ma napusti
asupra mortilor pentru a le lua si ultima picatura de sange.O secunda mai tarziu eram
in compania celorlalti vampiri carora le straluceau ochii,ca efect al mirosului de
sange.Le ordon baietilor sa controleze fiecare camera din acel bar ,dar stiam ca

99
Amintirile unui vampir

Vladimir plecase,era o liniste infioratoare.Dragos decide sa ramana cu mine,pentru a


controla fiecare coltisor din incapere,in timp ce Efraim iese .Acea camera nu era decat
un birou normal cu mobila de mahon ,parea oarecum un loc intim si cald.
Ioana se asezase in genunchi langa cadavrele din milocul camerei si murmura cuvinte
fara inteles.Ma apropii,las toporul jos si ma asez langa ea.
-S-a intamplat ceva?-ii soptesc,vazand ca avea privirea pierduta,parea indurerata.
Isi intoarce chipul spre mine si observ ca realmente suferea,desi nu stiam motivul.
-Ei sunt parintii mei adoptivi.
Raman cu gura deschisa si cu ochii cat farfuriile,nu imi venea a crede.Nimic nu mai
avea logica,de ce parintii ei erau morti,sau mai bine zis de ce Vladimir ii omorase?De
ce Vladimir nu era de gasit?Eu eram sigur ca locul acela era ascunzatoarea
lui,vazusem si acel sicriu,ii cunoscusem vocea.Nu vream sa cred ca gresisem,dar ce
altceva putea sa se fi intamplat?Doar daca cineva il anuntase pe inamicul meu ca urma
sa venim,dar nu era posibil,toti care stiau, erau fiinte de incredere,nu avea cine sa ne
parasca la Vladimir.Si daca totusi fuseseram tradati?Din cei zece vampiri pe care ii
adusese Dragos,unul putea fi tradatorul.
-Va fi totul bine.-incerc sa imi consolez iubita,nu suportam sa o vad in halul
acela,ochii ei incarcati de durere imi injunghiau pieptul.
-Alexander!-imi atrage atentia Dragos,iar eu ma ridic si ma duc la el,langa un mare
tablou agatat de perete.-Nu ti se pare ciudat tabloul asta?Nu intra in joc cu nimic din
birou.
Ridic sprancenele ,fara sa stiu ce vrea sa zica,desi avea dreptate,acel tablou imens,pe
langa faptul ca era dezgustator,reprezenta chipul unei femei extrem de urata,fara un
ochi,avea o rama verde care iesea total din farmecul biroului.
Prietenul meu isi duce o mana la barbie ,meditand,iar apoi ridica bratele si da tabloul
jos,lasand la vedere un seif.
-Doar nu vorbesti serios...-am zis incredul,in timp ce ating usa seifului.-Ce-o fi in el?
-Bani,droguri,acte...-imi raspunde indiferent,dar apoi continua in ton obraznic.-Dar
poti sa il deschizi,daca te lasa constiinta,bineinteles.
Devin ironic.-Eu cred ca ma lasa,tu ce crezi?
Imi zambeste pentru prima data de cand o vazuse pe Ioana in biblioteca din Casa
Mare.-Sunt mandru de tine,vorbesti ca un adevarat vampir.
Imi dau ochii peste cap,ii fac semn cu ochii sa se indeparteze si lovesc puternic cu
pumnul usa seifului.Se zguduie peretele,si pentru o clipa am crezut ca se darama,dar
spre nefericirea mea ,nu am facut decat o gaura in acesta si am impins intregul seif
intr-o alta camera.
-Stai calm!-ma sfatuieste repede prietenul meu,anticipand ca ma enervasem.-Nu cred
ca forta noastra animalica ne va ajuta sa deschidem cutia.
-Si ce propui?-il intreb arogant si atunci imi dau seama ca Ioana ne privea.
-Cunosc pe cineva care descifreaza cifruri.
-Si de ce nu ai spus de la inceput? -parea ca eram iritat.- Nu m-as mai fi deranjat.
-Alex,Alex.-se uita spre tavan si imi pune un brat dupa gat.-Amandoi stim ca oricum
ai fi incercat sa spargi usa seifului.-isi intoarce capul spre mine.-Tu te crezi Superman.
Ma prefac ca nu il auzisem si ma indepartez de el,apropiindu-ma de Ioana.
Ii zic in voce joasa dar grava: -Dragos,Vladimir stia ca venim.
-Baieti!-striga Efraim si atunci il vad ca intra in birou,intinzand spre mine un cd-
player,pe care era lipit un biletel cu mesajul Asculta-ma!.
-Ce..?-las intrebarea neterminata si iau cd-playerul din mana vampirului.-Ziceti-mi ca
e o gluma.Film cu prosti,film cu prosti! repetam furios in gand.

100
Amintirile unui vampir

-L-am gasit intr-un ..sicriu.-ma lamureste .-Ai avut dreptate,un vampir a locuit aici,i
se simte mirosul peste tot.
-Zi-mi ceva ce nu stiu.
Le ridic un deget pentru a –i avertiza sa pastreze tacere si apas butonul play al cd-
playerului.
Atunci aud vocea lui Vladimir si imi inclestez gura,incercand sa-mi pastrez controlul.
-Alex,Alex,Alex...Ti-a fost dor de mine?-face o pauza.-Ooops,nu m-am prezentat,sunt
Vladimir!Da,prietenul tau...pardon,fostul tau prieten.-incepe sa rada,iar iubita mea imi
sopteste sa raman calm.-Am putea fi prieteni din nou,daca ai vrea sa imi spui secretul
lui Zalonich.-ofteaza.-Ti-am spus cat mi-a cerut indurare Elizabeth ca sa ii crut
viata?Sau Clarissa?-isi clateste gatul.-Dragul meu prieten,tin sa te anunt ca nu vei
putea sa ma invingi,sunt mereu cu un pas inaintea ta.Si ca sa verifici adevarul din
cuvintele meu,iti spun ca in momentul acesta,in care tu imi asculti inregistrarea,eu
ating pielea nu prea firava a iubitei tale, Iosefina.-ma incrunt si ma uit la Dragos,desi
puteam sa vad in fata ochilor zambetul viclean al lui Vladimir.-Stai linistit,pe ea inca
nu o voi omori,vreau intai sa ma distrez,vreau sa descopar cu ce te-a cucerit.Stai!Nu
inchide!-voce ii devenise dulce.-Tu stii ca eu mereu am fost bun cu tine,si ca sa iti
dovedesc din nou generozitatea mea ,iti fac o propunere:-nu se mai simtea nici o urma
de gluma in tonul lui.- ne intalnim peste doua zile la ora 23 in Spania,mai exact in
Castellon de la Plana,in balci,la Mansión del terror.Eu o voi aduce pe Iose si atunci
ne vom targui amandoi pentru eliberarea ei.-era amenintator.-Nu cumva sa –l aduci pe
Efraim,sau pe idiotul de Dragos,vreau sa vii singur.Si nu incerca sa iti bati joc de
mine,nu uita ca eu mereu sunt cu un pas inaintea ta.
Incepe sa cante o melodie ,iar eu de suparare ,trantesc cd-playerul la podea si acesta
se sfarama.Ioana tresare,iar Dragos ma mangaie cu palma pe umar.
-Alex,calmeaza-te,Iose va fi bine.
-Bine?-izbucnesc.-Iose va fi bine?Cat timp e in mainile nenorocitului aluia,Iose nu e
bine!
-Alex,nu stim daca intr-adevar o are pe Iosefina,dimineata ea era la Casa Mare.
Eram atat de nervos ,incat nu stiam nici ce gandesc,tremuram precum un caine la
injectie.
Scot telefonul mobil din buzunar si sun la Iosefina.Vedeam negru in fata ochilor.
-Da.-raspunde calma,era ea,ii stiam vocea.
-Iose,-imi acopar fata cu o mana,in semn de usurare.-Slava Domnului!Esti bine?
-Alex....eu...
Atunci aud rasetele diabolice ale lui Vladimir si se intrerupe apelul.
-La naiba!-injur si trantesc si obiectul acesta.
Ioana se pune in fata mea si se uita in ochii mei.
-Iubitule,te rog,calmeaza-te.
Clatin capul in semn ca nu,dar cand vad negrul ochilor sai atat de intens si lichid, ma
eliberez de presiune si simt liniste in fiecare colt a mintii mele.Fara nici o indoiala
Ioana era ceea ce aveam nevoie pentru a indeparta atmosfera negativa din jurul
meu,doar ea putea sa imi arate calea spre iesirea din tunelul in care ma sufocam.
-Eu...-ma uit la Dragos.-Fa-mi o rezervare spre Spania pentru maine,daca se poate.
-Ok.-s-a limitat sa zica.
Vin si ceilalti vampiri langa noi si ne anunta ca nu au gasit decat droguri.Le spun sa
scoata sicriul si cadavrele din local si sa scape de ele,nimeni nu putea sti ca in acel loc
isi avusese barlogul un vampir.
In momentul acela se aude o sirena de politie,si mi-am dat seama ca barul era tinta,cu

101
Amintirile unui vampir

siguranta Vladimir ii sunase pentru a-i anunta ca avusese loc doua crime,cu scopul ca
acestia sa ne grabeasca lucrurile.
Le spun baietilor ca trebuie sa iesim si in doar doua minte ne aflam in spatele
localului.Trei masini de politie oprisera in fata barului si alta patrula pe strada.
-Am iesit la timp.-ii soptesc lui Dragos.
Acesta pune o mutra de om inspaimantat si isi da o palma peste frunte.-Alex...-
devenise agitat.-Alex,seiful!Seiful a ramas inauntru!
-La naiba,la naiba,la naiba!-imi duc mainile la cap si respir profund.-Si cadavrele si
sicriul au ramas in interior.-incep sa ma misc precum un nebun de colo-incoace si sa
gandesc cu voce tare-O,Dumnezeule,vampirii vor fi descoperiti.Vom fi vanati mai
ceva ca vrajitoarele de catre Inchizitie.E sfarsitul nostru!
-Sssttt!-ma atentioneaza Efraim.Le vorbeste baietilor in voce joasa.-Eu zic ca de aici
s-o luam fiecare pe drumul lui.Nici un cuvant despre asta!-acestia pleaca,iar el se
intoarce catre mine.-Alexander,termina!Ma nelinistesti si pe mine.
-Ar fi cazul sa fii ,daca politistii aceia se prind ca acele semne de pe corpurile
umanilor sunt provocate de coltii unui vampir,suntem arsi.-incep sa gesticulez nervos
cu mainile.-C´est fini!The end!
-Poate nu isi vor da seama.-susura Dragos,iar eu il ard cu privirea.
-Dragos are dreptate.-il sustine celalalt vampir.-In ziua de azi nimeni nu crede in
vampiri,cu siguranta vor ajunge la concluzia ca vreun drogat i-au omorat.
-Si sicriul?Pentru ce,ma rog,tineau un sicriu in local?Sunt prea multe
evidente.Oamenii isi vor da seama ca vampirii exista....
Blestemata fie clipa in care am decis sa ii fac o vizita lui Vladimir!O privesc pe Ioana
,care statea langa mine ,.fara sa rosteasca un cuvant.Vream sa o imbratisez,numai ea
putea sa potoleasca pentru cateva secunde furtuna ce era in mine.
Trag aer in piept si imi pun gandurile in ordine.
-Facem in felul urmator:eu maine ma duc in Spania,tu –ii vorbesc lui Dragos- vei
angaja pe cineva sa supravegheze investigatia politistilor ca sa ne spuna incotro se
indreapta,iar tu –ii vorbesc lui Efraim- vei avea grija ca niciun vampir sa nu afle de
ceea ce s-a intamplat in seara asta,daca se afla ,vampirii se vor preocupa si vor fi in
stare sa faca prostii .Tu stii foarte bine de ce e in stare un vampir cand se simte in
pericol.In orice caz,daca pana ma intorc eu,situatia cu umanii scapa de sub control,da
alarma si plecati toti spre Siberia.E cel mai sigur loc pentru noi.
-Alexander,esti sigur ca vrei sa mergi in Spania?Eu pot veni cu tine.
-Ai urechile infundate?-ridic vocea.-TREBUIE SA MERG SINGUR!!!
-Sssttt!-de data aceasta fusese Dragos care imi atrase atentia ca trebuie sa vorbesc in
soapte.
Eram sigur ca cineva ii suflase lui Vladimir planurile mele,nu puteam sa risc sa merg
la intalnire cu Efraim sau Dragos,si el sa afle,ca apoi sa o omoare pe Iosefina.
-Fiti atenti,ca am de gand sa repet doar o data: maine ma duc SINGUR in Spania,si o
voi aduce inapoi pe Iosefina.Acum vreau sa plec,trebuie sa ma gandesc la o
modalitate de a-l dejuca pe Vladimir.
Ii fac Ioanei semn discret cu ochii sa plecam si ne indepartam lent de cei doi vampiri.
-Eu vin cu tine in Spania.-zice fantoma mea,dar sunase mai mult a intrebare.
Oftez.-Nu,iubito,tu ramai,am nevoie de tine aici.

102
Amintirile unui vampir

Termin de facut bagajele,care de fapt constau in doar o valiza mica cu cateva


haine.Nu-mi placea deloc ideea de o lasa pe Ioana singura,dar nu aveam incotro,era
necesar ca ea sa ramana pentru a supraveghea de aproape Casa Mare.Faptul ca era
vizibila doar pentru ochii mei,era un mare avantaj si nu puteam sa nu profit,mai ales
ca ma aflam intr-o situatie de criza.
Simteam ca imi exploda capul,nu stiam cum sa o salvez pe Iosefina si sa ma salvez si
pe mine,un lucru era cert: Vladimir nu putea sa afle secretul lui Zalonich.
Ies din dormitor si imi duc valiza in salon.Acolo se afla fantoma mea ,asezata pe
sofa.Era bosumflata,si avea motive,nu ii explicasem de ce doream ca ea sa ramana in
Romania.Ma apropii de ea si ma asez in genunchi pe parchet,langa canapea,in fata ei.
Se uita la mine,dar de data aceasta nu am reusit sa trec de zidul invizibil din ochii sai.
-Stiu ca ai tot dreptul sa fii suparata pe mine,dar...
Ma intrerupe,izbucnind.
-Suparata?Nu,Alexander,suparata nu!Sunt furioasa!
Raman calm,stiam ca dupa ce ii explicam totul,urma sa se linisteasca si sa ma
inteleaga.
-Ioana,nici nu ai vrut sa imi asculti motivele.-nu era un repros,era doar un simplu fapt.
Isi da ochii peste cap,devenind aroganta,lucru ce o facea extrem de sexi.
-Imi imaginez ce motive...
Suspin.De ce e atat de dificila?
-Ioana...Lasa-ma sa iti explic,si apoi ma judeci,ok?
Ma fixeaza cu privirea cateva secunde iar apoi accepta mica mea cerinta.
-Vladimir stia ce urma sa se intample aseara,si nu pentru ca ar fi ghicit,ci pentru ca
cineva il tine la curent cu tot ce facem noi.-Frumoasa femeie isi increteste
fruntea,ganditoare.-Sunt sigur ca avem un tradator in Casa Mare.
-La asta m-am gandit si eu,dar...nu vad legatura cu mine.
-Stiu ca tu crezi ca eu te las aici pentru a fi singur cu Iosefina ,dupa ce o voi elibera,-
se uita spre tavan,iar eu folosesc un ton ingaduitor.-dar crede-ma ca nu e asa.-revine
cu ochii la mine.-Vreau sa ramai aici dintr-un singur motiv:vreau ca tu sa
supraveghezi Casa Mare,acolo se intampla ceva ciudat.Oricat de bine ar stii Vladimir
conacul,la cati gardieni il pazesc,e imposibil sa fi intrat ca sa fi lasat capul Clarissei in
Sala Mare.-imi scutur capul exasperat.-Nu-mi vine sa cred ca a intrat in conac fara
vreun ajutor din interior!
-De ce nu il pui pe Dragos sa stea cu ochii pe conac?De ce eu?-ma intreaba
nemultumita.
-Tu esti invizibila,iar Dragos nu.
Cutele de pe frunte ii dispar,si isi framanta buzele.Da sa zica ceva,dar se
opreste.Incearca din nou.-Sunt o imbecila!
Raman socat de concluzia ei,iar apoi ii zambesc,simtindu-ma eu imbecilul.
-Iubito,cum poti crede asa ceva?Nu esti imbecila.
-Ba da!-ma contrazice decisa,simtindu-se vinonvata.-Tu te gandesti cum sa iesi din
incurcaturile astea,iar eu iti pun bete in roate,gandindu-ma ca tu te gandesti sa ma

103
Amintirile unui vampir

inseli cu Iosefina aia.


Incep sa rad de logica ei,dar in cateva secunde devin serios.
-Ioana,tu nu imi pui bete in roate.Tu doar esti putin nesigura,dar presupun ca e ceva
normal la inceputul unei relatii.
Zambeste fara prea mult chef.-Cine e acum dureros de intelegator?
-Nu te increde,la urma urmei sunt un vampir,nu am nimic nobil in mine.-Deschide
gura pentru a zice ceva,dar continui sa vorbesc,fara sa ii dau si ei sansa de a o face.
-Ce? Nu ma crezi?Hai sa vedem!Cine te-a omorat?Eu!Cine incearca sa te
seduca?Eu!Cine se bucura ca singura fiinta pe care iubeste,e blestemata sa fie o
fantoma?Eu!-ultima propozitie o zic cu amaraciune.-Nu am nimic bun sau generos.
-Mereu imi spui asta.-susura ingandurata.
-Pentru ca niciodata nu ma iei in serios cand o zic.-o lamuresc.
Ridica mana si se face ca imi apasa pe nas cu degetul aratator.-Dar nu e chiar asa cum
spui tu.
Tac,o las sa zica ce vrea,eram curios ce gandea.
-Tu spui ca te bucuri ca sunt o fantoma,dar de fapt nu te bucura asta,ci te bucura
faptul ca am ramas cu tine.Si esti chiar foarte bun si generos,daca nu ar fi asa,de ce
incerci sa rezolvi problema cu vampirul acela psihopat?
-Sentiment de vinovatie.-raspund sec.
-Asa se numeste in ziua de azi?
-Tu stii mai bine,eu sunt cam demodat.
-Nu s-ar zice,vorbesti ca orice persoana din secolul XXI .
Am inceput sa rad,amintiri amuzante imi treceau prin minte.-Nu te-ai intrebat
niciodata de ce?-Ioana nu isi ia ochii de la mine.-Dragos m-a invatat sa vorbesc cum
se vorbeste in acest secol destul de iritant pentru mine.
-E un secol interesant.-zice cu ingamfare.
-Imagineaza-ti cum e sa traiesti vreo trei-patru secole cu niste cunostinte minime,ca
apoi sa te loveasca un secol al stiintei.E frustrant!
Se pare ca o lasasem pe ganduri,nu mai zicea nimic.

Un sentiment de neliniste ma strabate,vream sa o iau pe Ioana cu mine in Spania,fara


ea nu puteam sa imi pastrez gandurile clare.Ma ridic in picioare si imi trec mainile
prin par.Nu stiam daca ceea ce faceam era bine sau nu,pana in acel moment facusem
numai tampenii.
Se ridica si fantoma si isi ajusteaza pozitita incat distanta intre chipurile noastre era de
doi sau trei centimetri.
-Mi-e frica pentru tine.-miscarea buzelor sale mi se parea extrem de senzuala.
Stiam la ce se referea,intalnirea mea cu Vladimir nu prevedea mai deloc o victorie a
mea.Clipesc si zambesc amarnic,si mie imi era,dar nu vream sa o ingrijorez mai
mult.Eu si Ioana eram atat de aseamanatori,amandoi purtam o masca a curajului
pentru a nu preocupa fiinta iubita.
-Voi fi bine.-ma simt incomod atunci cand rostesc urmatoarea intrebare:-Nu poti sa
faci chestia aia ca sa te pot atinge?
O nevoie apasatoare de a o saruta ma scotea din minti,nu stiam daca reuseam sa scap
din mainile lui Vladimir,si vream sa o simt pe Ioana pentru ca acele momente sa
ramana gravate in mintea mea si sa imi aline durerea atunci cand aveam sa mor cu
adevarat.Drumul spre infern ar parea mai dulce daca mi-as aminti de ea.
-Sa incerc.-inchide ochii si se concentreaza,iar dupa cateva secunde o mana de a ei se
prinde de una de- a mea.

104
Amintirile unui vampir

Respiratia mea deja o luase razna,dar incerc sa imi amagesc instinctul aproape
animalic de o avea,gandindu-ma la altceva.
-Te simti umana in momentele astea?
Deschide ochii lent si imi dau seama ca pierdeam in fata ei.
-Ah?-era confuza,era de crezut,cine putea gandi coerent in acele clipe?
Imi clatin capul, ametit si graiesc de parca nu as mai fi avut aer.-Nu mai conteaza.
Imi sprijin fruntea de a ei ,inchizand ochii.Ezit cateva secunde dar apoi o sarut.Nu ma
mai gandeam la nimic,toate grijile fusesera sterse din mintea mea,era un efect
provocat de Ioana,de superba mea iubita.Ii sarut gatul in timp ce ma atrage mai tare
spre ea.Mainile ei imi framantau usor spatele,intr-un joc incitant.Pun din nou
stapanire pe gura ei ,dar de data aceasta cu o febrilitate care ma impiedica sa mai
respir.Spre surprinderea mea ,Ioana incepe sa imi desfaca nasturii de la camasa.Ea
vrea acelasi lucru ca si mine: sa fim cat mai aproape.Dar cu cat eram mai aproape,cu
atat doream mai mult,nu era ceva ce sa pot controla,ci era un foc ce ardea in piept si
se extindea in tot corpul.Fiecare celula a mea avea nevoie de atingerea
Ioanei,niciodata nu simtisem atata emotie si extaz,nici cand fusesem cu
Iosefina.Totul cu fantoma mea era mai intens,mai special si mai cald.Cand desface si
ultimul nasture,imi atinge cu palmele pieptul ,iar pe mine ma trec fiori.Imi
indeparteaza camasa in timp ce in ochii ei dorinta devenea tot mai puternica,si
sarutarile devin mai patimase.Daca as fi putut sa ii dau si eu jos rochita neagra ce ii
ascundea trupul!Parea ca facea parte din pielea ei,si ma deranja.
-Rochia ta...
Abia reuseste sa vorbeasca,ii tremura vocea.
-Nu am avansat asa mult,nu stiu cum sa scap de ea.
-Ok...-o sarut din nou,iar apoi ea ma impinge pe canapea,pipaindu-mi
abdomenul.Tactul ei ma ardea,desi stiam ca simteam asta doar datorita faptului ca
eram intr-o situatie intensa.Imi mai lipseau niste batai de inima,si eram un om.Batai
de inima ce doream cu desperare,daca eu as fi fost om,nu as fi muscat-o pe iubita
mea,si ea nu ar fi ajuns o fantoma,iar acum puteam sa ne iubim fara nici un obstacol.
Isi sprijina capul de pieptul meu,iar eu o acopar cu bratele.Strangeam in brate esenta
pura a fericirii,nu existam decat noi doi .Nu erau necesare cuvintele,linistea expresa
mai mult decat ar fi putut-o face vorbele.O iubeam pe Ioana mai mult decat credeam
ca se poate iubi,cu o intensitate si o pasiune care ma uimea tot mai mult.Nu imi venea
sa cred ca dupa 300 de ani de la tragedia cu Iosefina,reusisem sa ma reindragostesc,sa
ma simt din nou viu.
Dupa cateva minute Ioana ma aduce cu picioarele pe pamant.
-De ce i-ai spus lui Efraim sa duca vampirii in Siberia daca oamenii isi vor da seama
de existenta voastra?
-Vampirii suntem extinsi in toata lumea,dar in Siberia traiesc cei mai multi.Acolo ne
putem proteja de oameni mai bine,cu cat suntem mai multi,cu atat avem mai multe
sanse de a ne apara.
-Chiar crezi ca isi vor da seama politistii ca un vampir mi-au omorat parintii?-se
simtea ingrijorare si tristete in vocea ei.
Ezit sa ii raspund la intrebare,adevaraul e ca ma infricosa doar simplul fapt de a ma
gandi la raspuns.
-Imi pare rau pentru parintii tai adoptivi.
-Si mie imi pare rau,dar poate o meritau.
M-am strambat cand i-am auzit cuvintele,nimeni nu merita sa fie omorat de un
vampir.

105
Amintirile unui vampir

-Nu crezi ca esti cam dura?


-Nu,cred ca au primit ce au meritat.-imi raspunde sec.-Faceau trafic de carne
vie,trebuiau sa plateasca pentru faptele lor josnice.
Nu am mai zis nimic,ma surprindea indiferenta cu care vorbea despre parintii sai
adoptivi,nu era natural ca Ioana sa aiba acel comportament.Probabil in spatele acelui
zid de indiferenta,durerea exista.
-Ai de gand sa ii spui lui Vladimir unde se afla orasul lui Zalonich?
Ma incordez cand ii aud intrebarea.-Nu,desi a fost de multe ori in acel loc.
-Ai spus ca e in Grecia...
-Partenonul,iubita mea,Partenonul e locul blestemat.
Ioana isi ridica capul si ma priveste uimita.
-Partenonul?Vorbesti serios?
-Desigur,de ce te-as minti?
Se aude o bataie in usa,iar iubita mea se transforma brusc in fantoma.Ma uit la ea
confuz,iar apoi ma ridic fara chef de pe canapea si ma duc la usa.Prin camera video il
vad pe Dragos nerabdator,tinand o sacosa in brate .Deschid usa si ma uit
curios.Acesta intra repede in apartament,si dupa ce inchid usa ,ma intorc spre el si vad
jos,langa sofa,camasa mea.Daca as fi fost om,cu siguranta as fi rosit.Prietenul meu
vede si el camasa si incearca sa nu zambeasca,in timp ce se uita la mine,dar casca
ochii mari in timp isi intoarce capul pentru a vedea tot salonul.La inceput nu i-am
inteles reactia,dar mai apoi mi-am dat seama ca se datora decoratiilor de Craciun pe
care le pusesem eu si Ioana.
-Se pare ca cineva a sarbatorit Craciunul.-murmura Dragos.
Ioana iese din salon,ducandu-se in dormitor.
Ma uit stanjenit la vampirul din fata mea ,iar acesta imi intinde sacosa ce o avea.
-Cadou de la Mos Craciun.
Iau sacosa si scot din ea o cutie cu un telefon mobil si un plic alb.
Dragos indica cu mana cutia desfacuta in timp ce vorbeste.
-Am presupus ca ai nevoie de un telefon nou,dupa ce l-ai stricat pe cel vechi in bar.Ai
acelasi numar de telefon.
Ii zambesc, recunoscator.-Mersi,chiar aveam nevoie.
-In plic ai biletul de avion spre Spania.Pleci peste...-se uita la ceasul de la mana sa.-
Trei ore.-se uita langa usa si imi vede valiza.-Te-ai pregatit.
-Da...-las telefonul si plicul pe masa din fata canapelei, ma apropii de el si il bat cu
palma pe un brat.-Nu stiu ce m-as fi facut fara tine.Esti un adevarat prieten.
Isi da ochii peste cap si replica amuzat.-Ce sa fac? Ajut si eu batranii.
Il lovesc usor cu pumnul in umar,si incep sa rad.In nici o clipa nu am regretat ca il
transformasem pe Dragos in vampir,devenise cel mai de nadejde prieten al
meu.Gandeam egoist,stiam,dar nu puteam sa evit acest lucru.
Ma surprinde putin intrebarea pe care mi-o pune.
-Fantoma e pe aici?
-Nu,e in dormitor.De ce?
-Merge si ea cu tine in Spania?
-Nu.
De cand atat de mult interes pentru Ioana?Ceva nu era normal.Vazand nedumerirea
mea,Dragos se explica.
-Ma gandeam ca ne poate face un favor.
-Un favor?Ce fel de favor?
Nu aveam nici cea mai mica idee ce vrea,ma lasase intrigat.

106
Amintirile unui vampir

-Ea de obicei e invizibila,nu?


Fara nici o indoiala,ceva nu era deloc normal.In momentul acela revine fantoma mea
langa mine.
-Da.-ii raspund parca obligat sa o fac.
-Crezi ca ar vrea sa il urmareasca pe Efraim?
-Pe Efraim?-intreb mai confuz ca niciodata.-Nu inteleg.
-Da,pe Efraim.-zice convins si parca vrand sa ma convinga si pe mine.Inainte sa
intreb eu de ce vrea sa faca Ioana asa ceva,el continua.-Ceva e ciudat la el,si nu cred
ca ar strica sa-l supraveghem putin.
-Spune-i ca accept sa o fac.-imi spune fantoma.
- A zis Ioana ca il va supraveghea.
Dragos se incrunta.-Nu ai zis ca e in dormitor?-ridica repede un deget spre mine.-Nu-
mi raspunde! -Se uita iar la ceasul de la mana si isi musca usor buza inferioara.-
Alex,ar fi timpul sa pleci.
Automat ma uit la Ioana.Nu stiam cum sa imi iau ramas –bun de la ea.Daca urma sa
nu o mai vad niciodata?
-Sa ai mare grija de tine.-imi zice aceasta in ton trist,dar dulce.
-Promit ca ma voi intoarce.
Ii zambesc fortat,iar ea face acelasi lucru.Iau mobilul de pe masa si il bag in
buzunarul de la pantaloni,iar plicul i-l dau lui Dragos sa il tina.
Inainte sa plec trebuia sa fac ceva foarte important,trebuia sa beau sange.Ma duc in
bucatarie si golesc trei sticle de sange,iar apoi ma intorc la Ioana si Dragos.
Iau camasa de pe parchet si ma imbrac cu ea,uitandu-ma doar la Ioana in timp ce imi
inchideam nasturii.Puteam sa o las aici?Aveam vointa necesara?
-Ioana,tu nu vei veni cu mine la aeroport.-se incrunta,dar nu aveam de ales,nu putea sa
vina,riscam sa o iau cu mine.-Te vei duce direct la Casa Mare si il vei supraveghea pe
Efraim,bine?
Se leagana in semn ca da,iar eu ii multumesc in soapta.Prietenul meu deschide usa si
iese din apartament,iar apoi ma indrept si eu spre usa,iau valiza si inainte sa ies,o
privesc pe Ioana pentru ultima oara si mimez cu buzele Te iubesc.Ea imi raspunde
prin acelasi gest si inchid usa,lasand-o singura.

In drum spre aeroport Dragos ma intrebase de zeci de ori daca sunt sigur ca vreau sa
ma duc singur sa ma intalnesc cu Vladimir,iar lucrul acesta ma nelinistea.Dupa ce am
asteptat o bucata de vreme ,a venit vremea sa ma urc in avion.L-am imbratisat pe
prietenul meu,acesta mi-a urat succes si dupa cateva minute eram asezat pe scaun, in
drum spre Spania.Nu stiam ce urma sa se intample,nu stiam daca urma sa inving sau
sa pierd,nu stiam nimic,doar ca ii promisesem iubitei mele ca ma voi intoarce,si asta
vream sa fac.Cand un om s-a asezat langa mine,am inchis ochii si am incercat sa nu
ma gandesc la mirosul lui sau la bataile inimii sale.Nu trebuia sa dau gres,trebuia sa
imi indeplinesc misiunea: sa o salvez pe Iosefina,sa scap lumea de un vampir dement
si sa ma intorc acasa.Dar nu doar aceste ganduri nu imi dadeau pace,ci ma framanta
faptul ca acei politisti ii gasisera pe parintii Ioanei morti ,plini cu semne lasate de
muscaturi de vampiri.Daca se afla ca vampirii exista,suntem mai morti ca de obicei!
Dupa cateva ore am ajuns in aeroportul din Valencia,si am luat un taxi spre
Castellón,zicandu-i soferului sa ma lase la un hotel,iar apoi la intrarea in balci.Clima
era mult mai calda decat cea din Romania,dar mult mai rece fata de anii anteriori,cand
de Craciun oamenii se plimbau pe plaja in tricou.Traisem in Spania cu vreo 200 de ani
in urma,cunosteam limba,unele obiceiuri si in special,cunosteam clima.

107
Amintirile unui vampir

Ajunsi la balci,ii platesc taximetristului,ies din masina si privesc in jurul meu.Nu mai
lipsea mult timp,si trebuia sa dau ochii cu Vladimir.

Eram la intrarea in balci si ma intrebam daca sa inaintez sau nu.Luminile masinariilor


erau prea stridente,prea colorate,ma dadeau peste cap.Se pare ca nimerisem ora de
varf,locul era plin de oameni ,care se miscau de colo-colo.

When love takes over yeaaah


You know you can’t deny
When love takes over yeaaah
‘Cause something’s here tonight

Acele versuri imi cantau in urechi si se incurcau cu gandurile mele,volumul exagerat


imi provoca dureri de cap.Mi l-am scuturat usor si am tras aer in piept stresat,nu
intelegeam cum umanii suportau acel chin.Intr-un fel trebuia sa ma bucur de galagia
din jurul meu,ascundea bataile de inima ale oamenilor,iar mirosul de vata de zahar ,
popcorn si fum se amesteca cu acea fraganta umana care ma tenta sa devin in doar
cateva secunde un adevarat asasin.
Sunt impins din spate si decid sa imi continui misiunea,trebuia sa o gasesc pe Iosefina
si sa termin cu viata lui Vladimir.Trec pe langa carusele si aud tipete si scancete.Tipic
oamenilor! Se urcau in acele masinarii cautand o doza de adrenalina,iar atunci cand o
gaseau nu stiau cum sa ii faca fata.Vad cupluri tinandu-se de mana si imi amintesc de
Ioana,speram ca ii era bine,deja imi era dor de ea.Poate daca eu si Ioana am fi fost
umani ,am fi venit si noi sa ne distram intr-un astfel de loc,chiar daca am fi fost doar
niste muritori de rand ,am fi putut trai linistiti,fara obstacule si fiinte mitice.Daca m-ar
fi auzit iubita mea,cu siguranta ar fi zis „Daca lucrurile ar fi fost normale,nu ne-am fi
iubit asa mult”.Am zambit gandindu-ma la acele lucruri.
Trebuia sa ajung la acea casa a groazei,dar nu avea sa fie un loc greu de gasit,de la
distanta se vedea o mare cladire neagra impodobita cu beculete rosii si verzi,si pe
care alte beculete portocalii ii formau numele: Mansión del terror.Un vampir era
pictat pe zidurile acelei cladiri,si atunci am inteles de ce Vladimir alesese fix acea
locatia pentru a ne intalni.
In timp ce ma grabeam spre locul intalnirii,am observat intr-un colt al parcului ,un
cort mare, mov ,pe care scria Magia y brujería (Magie si vrajitorie).In momentul
acela a iesit din el doua domnite:una brunetica si grasuta si alta blonda si slabuta. In
timp ce priveam femeile ,am inceput sa rad ,gandindu-ma la faptul ca oamenii inca
credeau in farmece si vraji,si atunci cea blonda se intoarce spre mine si ma arde cu
privirea.Distanta intre noi era de cativa metri,dar pentru o secunda am avut impresia
ca eram aproape.Mi-am indepartat privirea de la ea si am continuat sa merg spre
Mansión del terror.Inca simteam ochii ei urmarindu-ma,si din reflex m-am intors
pentru a verifica daca aveam dreptate,dar ma inselasem,in fata cortului nu mai era
nimeni.Am scapat o grimasa,dandu-mi seama ca fusese stupid gestul meu si felul in
care m-am simtit,de parca acea fata ar fi fost vreo vanatoare de barbati.
Deodata zgomotul infernal din jurul meu se stinge si urechile imi sunt cuprinse de o
tacere atat de linistitoare ,incat stresul pe care il simteam se spulbera.Dupa cateva
secunde o voce suava incepe sa cante,atat de calm si incantator incat am inchis ochii
de placere.Nu intelegeam cuvintele din acel cantec superb,nu aveau vreun inteles
pentu mine,dar asta nu conta,vream sa ma bucur in continuare de acel spectacol

108
Amintirile unui vampir

privat,eram constient ca doar eu auzeam acel glas melodios.Deschid ochii si imi dau
seama ca ma aflam in fata cortului Magia y brujería,desi nu stiam cum ajunsesem
acolo.Acel cantec pacific se termina si aud o voce feminina vorbindu-mi rar ,din
interiorul cortului.
-Sunt cautata pentru a oferi sanatate,nemurire...-face o pauza,iar apoi continua parca
surprinsa.-Dar tu cauti exact antidotul acestora.-tonul ii devene inexpresiv-Am ceea ce
iti doresti,iti pot oferi slabiciunea umana,pot reinvia inima din pieptul tau.
Imediat cuvintele ei au capatat interes din partea mea,spusese ca poate reinvia inima
din pieptul meu.Dupa cateva secunde incep sa imi dau seama ca ceva nu era in
regula,acea fiinta vorbea limba romana si cunostea cea mai arzatoare dorinta a
mea.Citesc din nou Magia y brujería.Este oare cu putinta sa fie o vrajitoare
adevarata?Am impins usa cortului care nu era decat o bucata de panza mov si am
intrat putin nesigur .Aveam in fata mea pe fata blonda ,asezata la o masa rotunda,pe
suprafata careia se aflau niste lumanari si un glob de cristal in culorile curcubeului.Imi
zambeste ,dar dintr-un motiv necunoscut stiam ca nu era un zambet sincer,poate
instinctele ma preveneau.Ma simteam complet incomod in prezenta ei,mai ales cand
ochii sai de un albastru infiorator de intens si pur,patrundeau in ai mei,de parca ar fi
vrut sa imi descopere fiecare gand si emotie.Aveam impresia ca eram gol in fata
ei,vulnerabil si slabit.
-Cine esti?-reusesc sa o intreb.
Se ridica in picioare si se apropie de mine incet,facand fiecare pas cu o siguranta
apasatoare.Isi ridica o mana si imi mangaie barbia cu degetele ei albe ca spuma
laptelui si fine.Parul lung ,auriu si usor carliontat ii acoperea frumos umerii.Fata
palida in forma de inima si nasul mic ii oferea un chip angelic, care atunci cand
zambea parea plin de viata si satisfactie.Nu puteam sa neg,femeia era realmente
frumoasa,parea o printesa.Era imbracata intr-o rochie albastra ,lunga,cu un corset care
ii punea curbele corpului in evidenta.Isi pastreaza zambetul triunfal pe buze si imi
raspunde cu fala.
-Lidia.-degetele cu care ma atinsesera le apasa usor pe buzele ei de o culoare
roz.Incepe sa rada batjocoritor.-Dar tu ma poti considera pestisorul de aur.Iti pot
indeplini fiecare dorinta a ta,nu e nimic pe lumea asta ce nu pot sa iti aduc la picioare.
Expun un zambet fals,nu pricepeam de ce imi zicea toate acelea.
-Esti din Romania.-afirm,sperand sa mi se confirme ipoteza.
-Sunt de oriunde doresti sa fiu.-isi apropie chipul aparent vesel de al meu,si atunci
observ ca ea nu respira,si bag totodata de seama ca nu ii auzeam bataile inimii.
E vampir?Nu,imposibil,as fi mirosit-o.-Ce esti?-o intreb confuz.
Incepe sa se invarta in jurul meu si se opreste in spatele meu,pentru a imi sopti la
ureche.-Sunt o vrajitoare.
-Nu esti umana.-am zis intr-un susur.
-Poate vrei sa zici ca nu sunt destul de umana.-ma corecteaza jignita si revine in fata
mea.-Dragul meu vizitator necunoscut,doar tu iti doresti sa fii uman,si sincer,nu
pricep de ce.Oamenii sunt niste fiinte demne de
dispret,dezgustatoare,crude,mizerabile ,bolnavicioase si muritoare.-parea satisfacuta
de lista sa de adjective,prefer sa pastrez tacere.-Nu stii sa apreciezi ceea ce ti s-a dat...-
a completat cu voce grava.
-Nu stii nimic despre mine.-m-am aparat,dintr-o data simtindu-ma incoltit.
-Nu-ti stiu numele,dar asta nu conteaza.Stiu ca esti un vampir frumos,cu o privire
seducatoare si cu emotii mult prea umane. .-parea ca isi batea joc de mine.-A,si sa nu
uit ce e mai important:vrei sa fii iar om.

109
Amintirile unui vampir

Nu am mai putut suporta aroganta fetei si m-am rastit la ea.


-Spui ca nu apreciez ceea ce mi s-a dat,dar ce mi s-a dat bun?O pofta nebuna de sange
uman?O dorinta patimasa de a ucide ?
-Nu vezi decat partea goala a paharului.-calmul ei ma scoatea din minti.
-Si care e ,ma rog,partea plina?
-Ai ceea ce orice om isi doreste,ai nemurirea.Habar nu ai cati vin la mine pentru a le
oferi ceea ce tu nu duci lipsa.Esti inconstient de darul pe care il ai.
-Te-a trimis Vladimir,nu?
Se incrunta pentru cateva secunde,dar revine la normal si rade cu pofta.
-Nu m-a trimis nimeni,tu ai venit la mine.
-Tu m-ai adus aici cu cantecul acela.-trag concluzia, stupefiat.-M-ai vrajit!
Ridica umerii,intr-un gest de nevinovatie.-Ai fost prada usoara.-apoi adauga grabita.-
Inainte sa faci vreo criza de nervi,sa stii ca nu am nici o legatura cu cine crezi tu ca
am.
-Atunci de ce m-ai adus la tine?
-Trebuie sa iti cunosti optiunile.
-Optiuni?-eram mai pierdut ca la inceput.-Despre ce optiuni vorbesti?
-Eu te pot face om,daca realmente asta vrei.Bineinteles,vreau ceva la schimb.
Sa fiu din nou om era ceea ce imi doream cel mai mult,vream ca sangele sa circule
prin venele mele,vream ceea ce cu sute de ani in urma pierdusem,iar vrajitoarea din
fata mea ma putea ajuta.Era atat de tentant,uitasem de motivul pentru care venisem in
acel parc de distractii,nu mai stiam de Ioana ,nu ma gandeam decat la posibilitatea de
a fi viu in toate sensurile cuvantului.
-Ce vrei la schimb?
Isi framanta buzele si imi raspunde in voce joasa.
-Pe tine.
Pe mine?Nu,e nebuna!Sa recapitulez:ma cunoaste doar de cateva minute si ma
vrea.Ceva e putred la mijloc.Imi clatin capul nesigur.
-Cum adica pe mine?
-De ce te miri?-dupa forma in care pusese intrebarea,parea ca spusese ceva firesc,si ca
dementul eram eu.
-Nu avem nici zece minute de cand ne cunoastem.-ma simteam ca un doctor ce
discuta cu un bolnav mintal si care incerca sa il convinga de realitatea in care traia.
-Eu nu am nevoie de zece minute pentru a ma indragosti de tine,eu am nevoie doar de
o privire.- spunea fiecare cuvant cu calm si cu siguranta.-Vrajitoarele nu iubesc pentru
virtuti ,ci pentru priviri,iar eu de la tine am avut parte de cea mai intensa privire.Eu m-
am indragostit de tine.
-Dar eu nu.-am replicat automat.-Observi diferenta?
-Te pot face sa ma iubesti si sa ma doresti cu desperare.
-Esti o vrajitoare nebuna!-am exclamat si dau sa ies din cort dar ea ma opreste
tragandu-ma de mana spre ea,astfel incat se afla la doua degete distanta de fata mea.
-Eu sunt unica ta solutie,sa nu uiti asta!-ma vedeam oglindit in ochii ei precum
oceanul.-Sunt singura care stie calea spre a fi muritor.
-De ce te-as crede?-o iau peste picior cu sfiala.
-Avand in vedere ca ai avut curaj sa iesi printre oameni,presupun ca esti un vampir
destul de batran.-Mi-am incrancenat chipul incercand sa inteleg unde vrea sa ajunga.-
Iti amintesti de anul 1692?
1692 fusese anul in care capitanul Ochi de broasca intrase in razboi cu piratii vampiri
din est,fusese un an destul de agitat.Apoi mi-am amintit de Procesul vrajitoarelor din

110
Amintirile unui vampir

Salem,un masacru stupid.


-Salem...-am murmurat.
Vrajitoarea se aseaza pe scaunul unde statuse atunci cand intrasem.
-Eu am fost una dintre vrajitoarele acuzate ,dar printr-o minune am reusit sa scap de
spanzuratoare.Toate care am fost atunci condamnate la moarte ,faceam parte din cel
mai puternic grup de vrajitorie.Dragul meu vampir,nu as avea nici un motiv sa te
mint,nu as putea sa te posed fara vointa ta.
-De unde stii ca sunt un vampir?
-Stai jos!-imi ordona,aratandu-mi cu mana scaunul din fata ei.
Ma asez si astept sa continue.
-Priveste globul de cristal!
Fac ceea ce imi zice,si raman in stare de soc.Culorile curcubeului disparusera si in
acel glob ma vedeam pe mine cum ucisesem un om.Am sarit ca ars de pe scaun si am
inceput sa ma agit,ducandu-mi mainile la tample si respirand cu dificultate.
-Tu chiar esti o vrajitoare!
-Iar tu cam prostut pentru un vampir batran.
Avea dreptate,in acel moment trebuia sa o salvez pe Iosefina din mainile lui Vladimir.
-Asa-i,in loc sa imi vad de treburile mele,care sunt extrem de importante,stau si pierd
timpul cu tine.-Ma intorc cu spatele la ea si dau sa plec din cort.Aud vocea ei din nou.
-Nu uita,dragul meu vampir,sunt singura care iti poate face inima sa bata din nou,tu
nu esti condamnat pe veci,ai libertatea de a alege..
Ma opresc si imi intorc capul spre ea.
-Nu imi cumpar un trup uman vanzandu-mi sufletul.
Parea ca nu ma ascultase.
-Baga de seama,eu sunt oriunde iti doresti tu sa fiu.
Suspin,dau bucata de panza la o parte si ies cu pasi grabiti,indreptandu-ma spre
Mansión del terror.

111
Amintirile unui vampir

Ma aflam la cativa pasi de acea casa a groazei.Luminile jucause care o decorau


sclipeau atat de puternic incat a trebuit sa inchid ochii pentru cateva secunde.
Incepeam sa simt o oarecare emotie,nu stiam daca urma sa scap cu viata din
infruntarea cu Vladimir,si nu stiam daca puteam sa o salvez pe Iosefina.Muzica
asurzitoare din balci continua sa imi chinuie urechile mult prea obosite.
Inca imi sunau in minte cuvintele acelei femei blonde si misterioase care imi
propusese o solutie pentru a fi muritor.Stiam ca nu trebuia sa ma preocupe acele
ganduri in situatia in care ma aflam,dar tentatia de a avea din nou in piept o inima care
sa bata era mult prea mare,aproape ma lasa fara rasuflare.Ma imaginam om la bratul
Ioanei,care de asemenea era umana.Puteam sa ma vad imbatranind alaturi de ea ,de
copii si nepoti.Aveam impresia ca puteam sa imi simt cearcanele pe fata si greutatea
tineretii trecute.In fata ochilor mei se plimba o imagine cu mine si cu
Ioana,batrani,stand unul langa altul pe prispa si admirand apusul.Totul era atat de
frumos,imi asteptam moartea inevitabila alaturi de fiinta iubita.
Ma trezesc din visare cand imi vibreaza telefonul in buzunar.Tresar si ma uit sa vad
cine suna.Era Iosefina,sau mai bine zis Vladimir.Ma uit in jurul meu ,dar nici urma de
ei doi ,asa ca raspund la telefon ,pe parcurs ce deveneam tot mai agitat.
-Da.
-Alexander!-exclama entuziasmat dusmanul meu.-Probabil te intrebi unde suntem.
-Cam asa ceva...-am mormait.
-Esti singur?-parea nesigur.
-Informatorul secret nu ti-a confirmat ca am venit singur?-intreb,sperand sa imi dea
vreun indiciu despre tradator.
Ca raspuns incepe sa rada cu dispret.-Te asteptam in spatele conacului terorii!
Inchide apelul iar eu ma strecor prin valul de oameni ,care brusc invadase
balciul.Dintr-o data se izbeste cineva in mine,iar cand ridic capul o vad pe vrajitoarea
din cortul mov.Ma urmareste?In mintea mea din nou se plimbau cuvintele sale Eu
sunt unica ta solutie,sa nu uiti asta!, de parca as fi putut uita.Incepea sa ma streseze si
incepeam sa ma intreb daca nu cumva facea parte dintr-un plan malefic.
Am lasat presupunerile cand am ajuns in spatele la Mansión del terror.Acel loc nu era
luminat decat de becurile unui supermarket ce se afla la cativa metri distanta,cu
siguranta un uman ar putea sa ne observe doar umbrele,nu si chipurile.
Il zaresc pe Vladimir ,avea parul negru si lung pana la urechi,ochi de un verde
tulburator si fata patrata si palida,mai palida ca a mea.Mai inalt ca mine,cu greu ii
dadeai 17 ani,parea mult mai matur.Ii remarc vestimentatia,si daca altele ar fi fost
circumstantele ,cu siguranta as fi ras.Purta jeans largi cu multe buzunare mari,un
tricou galben si acesta larg,si niste papuci sportivi botosi de o culoare asemanatoare
tricoului.Modern! am gandit.L-am masurat cu privirea din cap pana in picioare si mi-
am reprimat un zambet,nu era momentul potrivit sa il iua la intrebari referitoare la
noua lui garderoba.
Langa el,alti doi vampiri imbracati ca Vladimir,o tineau pe Iosefina ,unul de un brat,si
altul de celalalt brat.Femeia arata dezastruos,parul ii era ciufulit,hainele ii erau
zdrentuite iar ochii tradau chinul prin care trecea.
-Bine ai venit,prietene!-imi ureaza inamicul meu ipocrit.

112
Amintirile unui vampir

Se apropie,ma imbratiseaza si ma saruta pe un obraz.Sarutul lui Iuda.L-am privit


sceptic ,m-am indepartat si i-am replicat cu raceala.
-Pacat ca nu pot spune Bine te-am gasit,prietene!.
Se uita la mine ,isi pune un brat dupa gatul meu si ma conduce spre Iosefina.
-Ce ai mai facut de cand nu ne-am mai vazut?
Oricine l-ar fi auzit ar fi crezut ca realmente era interesat de viata mea.Era un actor
grozav.
Ajungem in fata Iosefinei ,care isi opreste privirea pe chipul meu.Trebuia sa imi
controlez furia si sentimentul de neputinta ce ma torturau.Nu mai stiam ce ma
intrebase vampirul ,asa ca trec direct la subiect.
-De ce nu mi-ai spus ca esti pe urmele lui Zalonich?
Incepe sa rada si ii mangaie obrazul fetei din fata noastra.Mi-am strans palmele in
pumni iar cand se intoarce spre mine ii arunc o privire dispretuitoare.
-Te-ai gandit?Terminam afacerea repede si cu bine sau...?-pastreaza pe buze un
zambet arogant.Ce i-as fi strambat putin mutra!
-De ce vrei sa aflii unde este orasul pierdut?-continui cu scarba.-Pentru bani?
Chipul ii devenise serios.
-Nu banii ma intereseaza,stiu ca Zalonich viu imi poate aduce mai multe
avantaje...cum ar fi sa trezeasca mortii.Poate sa o faca ,nu?
-Vrei sa il aduci la viata pe Zalonich pentru a invia pe cineva?-intreb incredul.La asta
nu ma gandisem,dar atunci mi-am dat seama de adevar,am reusit sa construiesc partea
importanta a puzzle-ului.El vrea sa o trezeasca din morti pe iubita lui umana,pe care
eu o ucisesem.
Fostul meu prieten se uita la mine ,parca asteptand sa rezolv misterul si atunci soptesc
cu uimire.
-Vrei sa o invii pe Mihaela...
Pentru o clipa am crezut ca am vazut durere pe chipul sau,dar acea impresia s-a
destramat cand surasul sau ironic i-a dezvaluit dintii albi.
-Stiam eu ca esti baiat destept.
-Esti un idiot!-exclam cu stupoare,iar el ramane socat de iesirea mea din fire.-Vrei sa
aduci la viata un demon pentru o femeie!
Repede ma strange cu o mana de gat iar Iosefina scapa un strigat desperat.
-Nu stii ce vorbesti!-imi spune Vladimir in ton amenintator.
-Ba cred ca stiu.-reusesc sa rostesc.-Nu merita sa faci asa ceva.
-La naiba,Mihaela merita tot!-urla si ma izbeste la pamant,apoi aruncandu-se peste
mine si strangandu-ma din nou de gat.
-Mihaela a preferat sa moara decat sa fie cu tine.-am continuat accentuand fiecare
cuvant.-Accepta,ea NU te-a vrut!
Se enerveaza,ochii ii devin fosforescenti,coltii ii ies la iveala si ma musca de gat.Urlu
de durere si incerc sa il indepartez,dar esuez,era prea puternic.O aud iar pe Iosefina
tipand ,dar nu mai reuseam sa ma concentrez,Vladimir incepuse sa bea din sangele
meu,lucru ce ma slabea enorm.In momentul acela am simtit ca se terminase totul, ca
nu mai aveam nici o sansa de scapare,dar imi apare chipul Ioanei zambind si imi dau
seama ca lupta inca nu luase sfarsit,nu ma puteam lasa invins,ii promisesem iubitei
mele ca ma voi intoarce acasa.
Nu stiu cum am fost in stare,dar am reusit sa ma misc si sa ma intorc,astfel incat eu
stateam deasupra lui Vladimir.Simt cum imi ies coltii si dau sa il musc,dar simt din
spate o mana pe umar si in secunda urmatoare sunt impins din nou pe cimentul dur.
O Dumnezeule,nu din nou!

113
Amintirile unui vampir

Greutatea lui Vladimir imi apasa pieptul si stiam ca daca as fi fost om eram mort de
mult timp.Unul dintre vampirii care o tineau pe Ioana, imi imobilizeaza mainile de o
parte si de alta a capului meu.
-Zi-mi unde e e orasul lui Zalonich!-imi ordona vampirul ce fusese odata ca un frate
pentru mine.-Zi-mi!
-Intai elibereaz- o pe Iosefina.
-Eu pun conditiile,nu tu!-din nou mainile sale erau in jurul gatului meu.
-Du-te dracului!
Ma strange mai tare de gat,dar eram constient ca in acel mod nu ma putea omori,doar
imi provoca durere.
-Zi odata!Zi!
-Daca nu o lasi pe Iosefina sa plece,nu iti spun nimic,chit ca ma omori.Asta e conditia
mea,o accepti sau nu?-nu prea mai puteam vorbi,imi lipsea aerul.
Ma ridica putin iar apoi ma izbeste puternic de ciment,astfel incat am simtit ca mi se
crapase capul.O durere naucitoare ma impiedica sa gandesc,dar dupa un minut ranile
mi se vindecasera si puteam sa fiu mai lucid.Sa fii vampir are si avantaje,ranile se
vindeca singure in timp scurt,pacat ca durerea persista.
Inchid ochii si ma gandesc la Ioana,dar figura ei frumoasa plutea undeva departe de
mine,iar trasaturile i se pierdeau putin cate putin,fara sa reusesc sa mai pastrez vreo
asemanare cu ea.Vedeam prin ceata doar un chip necunoscut de femeie.
Fara sa vreau ,printre scancete rostesc si numele fantomei mele,vream ca imaginea ei
sa revina,dar fara rost,nu mai puteam sa o vizualizez.Orice,numai asta nu!Fara
trasaturile sale in mintea mea nu aveam puterea sa supravietuiesc.Am simtit cum mi
s-au retras coltii.
Vorbele vampirului ce ma chinuia incepeau sa prinda din nou inteles.
-Iti voi lasa iubitica sa plece in momentul in care imi vei spune locatia orasului
pierdut.
Imi trebuiesc cateva secunde pentru a raspunde,eram ametit si derutat.
-Ce imi garanteaza ca te vei tine de cuvant?
-Nu am niciun motiv sa nu o fac.
Era ultima mea sansa de a o salva pe frumoasa Iosefina,dar nu puteam sa ii spun
vampirului locatia orasului,altfel intreaga lume ar fi avut de suferit.Daca moartea mea
si a fetei vampir insemna salvarea lumii,puteam sa accept asa ceva.Ce sunt doi
vampiri fara inima pe langa milioane de fiinte umane?
Dau sa ii spun lui Vladimir ca prefer sa ne omoare,dar imi trece prin minte ideea care
putea sa ne salveze vietile.Cum de nu m-am gandit mai devreme?
-Degeaba iti spun locul,daca nu ai piatra lui Zalonich.-Iar aceea e in apartamentul
meu.-am adaugat in gand.
-Nu-ti fa griji pentru aceste detalii,o voi gasi.
-Cum o vei gasi?-il sfidez.-Se pare ca ai pierdut partea cea mai interesanta din
poveste.
-Despre ce vorbesti?
-Am ucis fata pe care o aveai pregatita pentru sacrificiu.Ioana,umana care detinea
piatra din iad , a murit in bratele mele.Ce deduci din asta?
-Esti un nenorocit...-bombane .
-Se pare ca ti-am dat planurile peste cap.
-Prostii!Efraim va gasi piatra cu orice pret.
Am inlemnit.Tocmai a spus Efraim?
-Ce legatura..?-m-am oprit cand mi-am dat seama,Efraim era tradatorul.Probabil el ii

114
Amintirile unui vampir

spalase creierul lui Vladimir cu povestea lui Zalonich.O,nu! Dragos si ceilalti vampiri
din Romania erau in pericol atat timp cat Efraim se afla printre ei.
-Efraim te-a dat de gol.-incepe sa rada cu sarcasm.-Idiotul acela e obsedat de
Zalonich.
-Nici tu nu esti mai breaz.
Ma arde cu privirea.
-Eu fac totul din dragoste.
-Dragoste?Ar trebui sa o lasi sa se odihneasca in pace.
-Nu crezi ca s-a odihnit destul?E timpul ca Mihaela sa fie din nou cu mine.
-Esti bolnav!-ii zic cu sila si convingere.
Observ cu coada ochiului ca Iosefina,care statea in stanga mea, se pregatea sa il atace
pe singurul vampir care o imobiliza,tinand-o de ambele maini ,la spate.Aceasta se
transformase cu totul in vampir si astepta doar momentul potrivit.
In urmatoarea secunde o vad eliberandu-se si sarind furioasa pe vampirul ce o
chinuise,iar acela ce ma tinuse pe mine de maini,imi da drumul pentru a se duce si a o
ataca pe Iosefina.Cu mainile libere ,il imping pe Vladimir de pe mine,in timp ce ma
ridic in picioare.
Ma arunc pe el si il musc violent de gat,iar apoi ii dau cativa pumni in fata.Brusc ma
simteam cu energie.Vladimir se zbate si reuseste sa ma inlature de pe el.Ma ridic
repede si dusmanul meu incepe sa fuga de mine ,catarandu-se apoi pe acoperisul unui
bloc din apropiere.Observ ca Iosefina il omorase pe unul dintre vampiri,si parea ca se
descurca cu al doilea.Il urmaresc pe Vladimir si ma urc si eu pe acel acoperis.Il vad
sprijinindu-se de un stalp,cu ochii stralucind,la cativa metri de mine.
-Credeam ca nu mai ai asa multa forta.Efraim mi-a zis ca bei sangele indirect.-isi
scutura capul,evident iritat.
-M-am alimentat direct in ultimele zile.
-Habar n-ai cat as vrea sa te vad mort de-a binelea.
-Inca ai sansa sa ma omori.-il provoc.
-Mereu ai fost mai bun ca mine....dar asta s-a terminat.
-Cam devreme pentru a canta victorie,nu crezi?
Atunci apare langa mine Iosefina,murdara peste tot de sange.
-Totul e din vina lui Efraim.-murmura vampirul din fata noastra,brusc infricosat.-I-am
spus ca nu sunt pregatit sa te infrunt,dar el a insistat.Alexander,renunt,asta nu e batalia
mea.-face un pas catre mine.
-Poftim?-intreb surprins.
-Alex,nu-l baga in seama!-striga Iosefina.
Vladimir mai face cativa pasi marunti.-Vreau sa fac pace cu tine,de dragul vremurilor
bune.
-Nu te cred!-ii replic,desi indoiala incoltea in mintea mea.
-Iti amintesti ce ne-am promis atunci cand am ajuns la mal, dupa ce Nauss s-a
scufundat?-continua.
Normal ca imi aminteam,promisesem ca mereu vom fi ca fratii.
Il privesc ganditor,in timp ce femeia de langa mine imi repeta sa nu am incredere in
el.Vladimir ajunsese la doar jumatate de metru distanta de noi.Am inchis ochii
confuz,si in acea clipa de neatentie ,vampirul mincinos scoate de la spate un tarus
lung cat bratul si il infige in pieptul Iosefinei,care pica,ramanand paralizata.
Furios pentru ca gresisem lasandu-l pe nemernic sa se apropie si indurerat pentru ca
femeia vampir suferea,ma izbesc din nou in Vladimir ,de data aceasta atat de puternic
incat mai lipsese cativa centimetri si il dadusem jos de pe bloc.Acesta incearca sa ma

115
Amintirile unui vampir

loveasca cu piciorul ,dar i-l prind cu mana si il trantesc cu toata puterea mea,la
pamant.Capul vampirului statea in aer,la limita acoperisului,in timp ce piciorul meu ii
apasa pieptul.
-Ai jucat prost.-soptesc.
Il lovesc pe vampir puternic cu piciorul in burta,iar acesta sa indoaie din cauza
socului,si profit de acea secunda pentru a ma arunca cu coltii pregatiti, la vena lui
jugulara.Beau din el la fel ca un om din apa dupa o zi petrecuta in desert.Incearca sa
ma indeparteze,dar deja era mult prea slabit,nu mai avea forte sa se lupte cu mine.Ma
misc repede si scot tarului din pieptul Iosefinei pentru a-l infige in pieptul lui
Vladimir.Astept cateva secunde pana ranile femeii i se vindeca iar apoi ii sugerez sa
ramana langa corpul vampirului ,in timp ce eu caut o bricheta.
Ma aranjez putin,pentru a nu parea prea zdrentuit,si fac rost de o bricheta de la un
stand cu mancare din balci.Revin pe bloc si ii dau foc lui Vladimir.
Nu stiam daca ma bucuram sau nu,stiam doar ca scapasem lumea de un vampir
obsedat.

116
Amintirile unui vampir

Doar pasii mei si ai Iosefinei rupeau tacerea placuta a noptii.Strazile,frumos luminate


cu beculete de Craciun,erau pustii,probabil era ceva normal la 3 dimineata.Iosefina
mergea alaturi de mine relaxata,nu s-ar fi zis ca trecuse printr-un cosmar.Mainile
noastre s-au atins de cateva ori ,si de fiecare data femeia oftase.Pielea ei se simtea la
fel ca a mea,de parca am fi fost facuti din acelasi aluat,senzatie exact contrarie a
acelei provocate de corpul Ioanei.
Fara nicio indoiala fantomea mea nu avea nimic in comun cu femeia vampir,erau
precum apa si uleiul.Probabi lin timp ce eu ma indreptam spre hotel Ioana isi facea
griji pentru mine,trebuia sa ma intorc cat mai repede in tara,inca nu stiam care fusese
reactia politistilor care vazusera cadavrele din club,pline cu muscaturi de vampir.L-as
fi sunat pe Dragos dar in timpul acelei confruntari cu Vladimir imi pierdusem
telefonul,iar numarul prietenului meu nu il stiam din memorie.
Intr-un sfarsit ajungem la intrarea in hotel si involuntar injur cand imi vad reflexia
intr-o oglinda.Aratam mai rau ca Iosefina,hainele imi erau rupte si murdare ,iar fata
imi era mai palida ca de obicei ,si buzele mai galbene,lucru ce nu crezusem posbil
pana in acea clipa.Femeia de langa mine isi trece mainile prin par parca vrand sa se
aranjeze ,iar eu am zambit amuzat,primind raspuns de la ea o privire interoganta.
Ii explic oarecum incomod.-Arati groaznic!
Spre surprinderea mea ,Iosefina incepe sa rada cu pofta,iar zambetul ei lumina
locul.Pentru o clipa m-am gandit la cum s-ar simti buzele mele sarutandu-le pe ale
ei.Am scuturat usor capul incercand sa alung acel gand ,eu eram cu Ioana,nu puteam
sa am asemenea dorinte fata de o alta femeie,chiar daca aceasta alta femeie e cea pe
care am iubit-o fara conditii sute de ani.
Replica Iosefina, intrerupandu-mi monologul interior.-Alex,nici tu nu arati
prezentabil..
-Sunt constient de asta.-am zis putin acidulat,eram ingrijorat de ceea ce putea crede
receptionista hotelului cand urma sa ne vada in acel hal pe mine si pe
Iosefina.Trebuia ca tovarasa mea sa isi ia o camera.
-Iose,crezi ca exista vreo sansa ca vestimentatia noastra fabuloasa sa treaca
neobservata?
Sta o clipa pe ganduri,iar apoi isi tuguie buzele.
-Nu prea cred,aratam de parca am fi luptat cu vampiri.
-Asta am si facut!-am exclamat exasperat.
Daca un uman ne-ar fi vazut ,cu siguranta ar fi inceput sa puna intrebari la care nu am
fi fost in stare sa raspundem.Nu exista decat o iesire din problema: sa ne folosim de
viteza inumana si sa ajungem la camera mea,nu aveam cum sa cer alta si pentru
tovarasa mea .Trag aer in piept si imi fac curaj sa rostesc acea propozitie oarecum
periculoasa.Impusc cuvintele cat de repede pot.
-Va trebui sa vii in camera mea,nu putem fi vazuti de nimeni si asta e singura solutie.
Isi stramba putin nasul ,era clar,nu ii convenea sa imparta aceeasi camera cu mine.

117
Amintirile unui vampir

-Nu putem ramane pe afara?


-Ma tem ca nu,trebuie sa facem un dus si sa ne schimbam de haine.-adaug in bataie de
joc.-E necesar sa parem oameni.
Expira aer zgomotos si isi da ochii peste cap,iar apoi isi fixeaza privirea pe mine.-Ok,
se pare ca nu avem de ales.
-Suna asa rau?-incerc sa par glumet,dar de fapt vream sa aflu raspunsul.
Raspunde cu o tristete brusca.-Nu ai nici cea mai vaga idee.
Am ramas fara comentarii,nu stiam cu exactitate ce vrea sa zica,dar nici nu am insistat
sa aflu.Cateodata ignoranta e cea mai pretioasa calitate.
Am deschis usa camerei mele si m-am uimit inca o data ,printr-o minune nu
pierdusem cartela inteligenta pentru a o deschide.Se simtea un miros subtil
de vanilie.Iosefina intra si ea si suspina evident placut surprinsa de acel parfum.
-Seamana cu esenta ta.-recunosc,in timp ce inchid usa si ma intorc spre ea.
Ca raspuns imi zambeste timid si vrea sa zica ceva dar se opreste inainte ca cuvintele
sa fie spuse.
-Te-am incomodat cu ce am zis?-incomod incepeam sa ma simt si eu.
-Nu ,e frumos sa stiu ca iti amintesti un asemenea detaliu.-ochii ei pareau profunzi si
sinceri.Imi aminteau de vremurile cand fusesem impreuna si ma cuprinde o stare de
nostalgie.Atata timp fugisem de ea,din cauza sentimentului de vinovatie pentru ca o
transformasem in vampir,iar in acel moment o aveam in fata mea,fiinta pentru care
mi-am blestemat deseori soarta,pentru care descopeream sentimente uitate.Eram
constient ca Ioana ocupa locul acela special,dar Iosefina reprezenta acea iubire care
ma chinuise ,ma framantase si imi facuse existenta un adevarat calvar.Absenta ei din
toti acesti ani isi avea reflexia in suferinta mea, care fusese indepartata de frumoasa
mea fantoma.Ioana reaprinsese scanteia pe care o pierduse sufletul meu, stins de
amintirea furtunoasa a Iosefinei.Stiam foarte bine ca femeia care imi acaparase pentru
totdeauna inima moarta era Ioana,nici nu putea fi altfel,frumusetea ei interioara si
fizica era fara egal,cu ea atingeam cerul,in schimb cu Iosefina imbratisam iadul.
Cu toate gandurile acestea ma trezesc luand femeia vampir in brate si sarutandu-i suav
gatul.Aceasta scanceste din cauza surprizei,iar eu ii soptesc la ureche.
-Chiar si in cele mai rele conditii mirosi a vanilie.-Eram complet fermecat de ea.Ioana
statea ascunsa undeva intr-un colt al mintii mele fara sa ma mustre.Lupta ce incepea
in mine era sfasietoare,intregul eu se despartea in eu al Ioanei si eu al Iosefinei.
Femeia ma infasoara la randul ei cu bratele .-Mincinosule...-foloseste un glas dulce si
seducator.-Camera e parfumata.
-Mirosul tau e putin diferit,il cunosc mult prea bine.-Atunci mi-am dat
seama,niciodata nu incetasem sa o iubesc,ramasese gravata in sufletul meu,dar nu era
o iubire care sa spulbere sentimentele pentru Ioana,ci una care doar ma ducea pe
culmile desperarii.Ma simteam excelent atingand textura Iosefinei,dar in acelasi timp
imi uram mainile pacatoase,tradam increderea fantomei mele iubite.
Ochii caprui ai Iosefinei ma provocau intr-un joc arzator al pasiunii si pentru o clipa
doresc sa risc.Ii mangai chipul si decid sa o sarut.Senzatia ce o simteam nu se
compara cu cea provocata de sarutarile Ioanei,ale fantomei dezlantuiau uneori
nebunie,alteori o liniste atat de placuta...
Ioana,Ioana!
Ma despart de Iosefina si devin din nou rational.Aceasta ma priveste nedumerita dar
nu indrazneste sa puna intrebari.In situatia de fata jocurile amoroase nu isi aveau
locul,se intamplau lucruri realmente grave.
-Cred ca ar fi mai bine sa te duci sa faci o baie.-ii sugerez,fara sa am tupeul necesar sa

118
Amintirile unui vampir

ma uit in ochii ei.


-Ok.-raspunde simplu si se duce in baie.

Prin mintea mea alergau cuvinte fara vreun inteles anume,vream doar sa ma pun pe
pat si sa dorm.
Trecuse aproape o ora de cand Iosefina era in baie,nu imi mirosea deloc a bine,era
prea mult timp.Ingrijorat ,bat la usa baii,dar ea nu imi raspunde,asa ca o deschid fara
retinere.Statea sprijinita de chiuveta.Picioarele ei frumoase ,care se vedeau datorita
halatului de baie scurt,imi atrasesera atentia in mod special.Imediat imi dau seama ca
nu se simtea bine,cand isi intoarce capul spre ,mine observ ca privirea ii era parca
pierduta.
-Esti bine?-o intreb in timp ce ii ridic barbia si ii cercetez chipul.
-Am nevoie de sange...-geme.
-Nu ai baut sange de la vampirii pe care i-ai ucis?-eu o vazusem muscandu-l de gat pe
unul dintre ei.
-Nu suficient.
-De cand nu ai mai baut sange uman?-devin agitat.
-De cateva zile.
Totul era o catastrofa!Iosefina flamanda devenea un pericol.Imi dau repede jos
camasa rupta pe alocuri si raman cu pieptul gol.O iau de mana si ne asezam amandoi
in genunchi in cada,unul in fata altuia.
-Musca-ma!-ii ordon Iosefinei,iar aceasta nu asteapta sa ii spun de doua ori.Se lipeste
de trupul meu si ma musca de gat.Simteam cum pierdeam din sange,si ameteam
usor.Dar de data aceasta senzatia nu era asa ingrozitoare,ci din contra,era placuta si
senzuala.
De la gatul meu ,Iosefina pune stapanire pe gura mea si printre acele sarutari
delicioase imi sopteste ca ma iubeste.Eram mult prea slabit sa opun rezistenta,ma las
condus de euforia ei,fiecare bucatica din pielea mea atinsa de ea,parea ca luase
foc.Parasit de ultimul gram de ratiune,mainile mele indeparteaza halatul gros ce
ascundea de mine trupul Iosefinei .Pentru o secunda am fost lucid si am reusit sa
gandesc De m-ar opri Cerul!.Ce a continuat nu e decat inceputul sfarsitului.

Iosefina statea cu capul pe pieptul meu si o mana de a sa mangaia suav una de a


mea.Imi aplec capul si il scufund in parul sau inca putin umed .Inhalez acea aroma
vanilata si involuntar inchid ochii.Frumoasa femeie isi lipeste buzele de pieptul meu
,iar pe mine ma trec fiori,pe care incerc sa ii ascund obligandu-ma sa tusesc.Probabil
ar fi trebuit sa ma simt bine,facusem dragoste cu fiinta pe care o asteptasem 300 de
ani,dar nu,ma simteam groaznic,de parca as fi fost pe moarte.Nu doar o tradasem pe
Ioana,ci ma tradasem pe mine, si in acelasi timp o inselasem pe Iosefina,fapte demne
de o fiinta dezgustatoare ca mine.Nu imi venea a crede ca fusesem in stare de un
asemenea lucru,ma lasasem purtat de pasiune de parca as fi fost un simplu om.In
momentele acelea mi-am dat seama ca nu ma aflam in locul care trebuia sa fi fost,ca
Alexander al Ioanei era mult mai puternic decat cel al Iosefinei,ba chiar mai
mult,deschisesem ochii,eram eliberat de confuzia care ma prinsese in plasa ei,Iosefina
era doar o persoana draga mie,acele sentimente profunde de dragoste ce le aveam
pentru ea se stinsesera ,inima mea apartinea in intregime Ioanei,nu mai aveam nicio
indoiala.Pentru prima data in toata existenta mea am vazut cu claritate in interiorul

119
Amintirile unui vampir

meu.Nu putea fi prea tarziu,trebuia sa repar greseala comisa.


O palma de a mea se plimba pe spatele Iosefinei,si pentru o clipa am vrut sa dau
timpul inapoi sa si nu fi ajuns la asa ceva cu ea.Pe de alta parte credeam ca totul se
intamplase cu un rost,acum stiam ca Iosefina nu mai reprezenta nimic pentru mine.
Expir aer in acelasi timp ce pronunt numele fetei,si ma misc pentru a ajunge sa ma
asez pe marginea patului.Imi ascund fata in maini ,parca vrand sa indepartez
remuscarile.Imi intorc capul spre Iosefina si o vad privindu-ma
ingandurata.Cearceaful ii ascundea trupul de ochii mei ,care regretau enorm
privelistea pielii sale .Trag repede valiza mea spre mine si scot din ea un pulover alb
cu gri si pantaloni negri.Ma imbrac la repezeala ,fara sa raspund la ploaia de intrebari
din partea femeii vampir.
-Alex,ce se intampla?De ce te imbraci?E vreo problema?CE SE INTAMPLA?
Imi inchid fermoarul la pantaloni ,si inca stand in picioare in fata ei,incerc sa ii dau
raspunsurile ,pe care stiam ca le merita.
-Iubesc o alta femeie.
-Poftim? -Dupa forma brusca in care reactionase ,era clar ca nu ii venea a crede.
-Sunt indragostit de altcineva.
Clipeste des si se uita pierduta in jos.Bravo,Alex! Am gandit ironic.Cu siguranta
credea ca imi batusem joc de ea.
-Eu...-inchide agitata ochii in timp ce isi musca buza inferioara.-..tu...-ridica privirea
si se uita la mine cu chipul incrancenat.-De ce nu mi-ai spus inainte?-vocea ei
dezvaluia durere.
Adevarul mereu era cea mai buna solutie.
-Totul a fost foarte confuz pentru mine.
-Oare de ce nu te cred?
Ma asez pe pat langa ea.
-Iosefina,trebuie sa ma crezi.
Clatina capul in semn ca nu,iar eu incep sa devin mai nervos.
-Eu am tot crezut ca inca te iubesc,nu mi-am dat seama pana acum de faptul ca nu mai
esti pentru mine ceea ce ai fost.
Imi da o palma peste fata.
-Niciodata nu m-ai iubit.
-Prostii!Stii foarte bine ca te-am iubit.La naiba,Iose,erai totul pentru mine!
-Ma iubeai asa mult incat te-ai gandit sa ma abandonezi cand mai mult aveam nevoie
de tine.Alexander,tu habar nu ai de cat am suferit eu dupa ce tu m-ai transformat.Nici
macar nu ai fost in stare sa ma ajuti sa trec de primul an ca vampir.
Ea avea dreptate,fusesem un las.
-Nu puteam sa vad ceea ce iti facusem.-am rostit mahnit.-Te-am transformat intr-un
monstru,nu pot sa imi o iert.
-Gresesti!-dintr-o data privirea ei devine atat de rece ,incat am avut impresia ca mi se
facuse pielea ca de gaina.-Singurul monstru esti tu.Te culci cu mine iar apoi imi spui
ca iubesti pe altcineva.
Ma ridic de pe pat si raman cu spatele la ea.
-Imi pare rau pentru tot ceea ce s –a intamplat.
Dau sa ies din dormitor,dar ea ma opreste.
-O cunosc? Cunosc femeia care te-a facut sa ma uiti?
Ma intorc cu fata la ea,dar pastrez distanta.-Nu.Ea e o ...fantoma.
Casca ochii mari.-Zi-mi ca glumesti.
-Nu,eu am omorat-o si ea s-a transformat in fantoma.-i-am explicat,cu toate ca

120
Amintirile unui vampir

presimteam ca o sa fiu luat de nebun.


-Daca nu vrei sa cred ca ai luat-o razna,zi-mi intreaga poveste.
M-am asezat pe gresia alba ,cu spatele lipit de perete si am inceput sa ii povestesc
cum am intalnit-o pe Ioana,cum am dus-o in cavoul meu,cum ne-am reintalnit ,cum
am omorat-o si cum m-am indragostit de ea.Amintindu-mi fiecare detaliu despre ea
ma ajutase enorm sa cred cu tarie ca intr-adevar era dragostea existentei mele.
Apoi i-am zis tot ce se intamplase in barul Moonlight si intalnirea misterioasa cu
Lidia,vrajitoarea nebuna.
Iosefina imi povestise ca Vladimir a sechestrato in timp ce se plimba pe langa Casa
Mare si si ca apoi a adus-o in Spania,pentru ca vampirii in aceasta zona sunt mai
putini.
Eram constient ca Iosefina nu avea sa ma ierte usor,dar timpul nu era ceva ce duceam
lipsa,speram ca intr-o zi sa inteleaga prin ce trecusem,si ca niciodata nu am avut
intentia de a-i face rau.Lucrurile pur si simplu s-au intamplat,dar adevarata mea
problema nu era femeia vampir,ci femeia fantoma.Imi imaginam reactia ei cand va
afla ca facusem dragoste cu Iosefina,aveam sa simt durerea ei de parca ar fi fost a
mea,eram sigur,fiecare rana a Ioanei o simteam pe propria-mi carne,era
inevitabil.Ceea ce ma lega de ea era mai mult decat o simpla iubire,era ceva
etern,devenise cerul si pamantul meu.
Dupa ce a rasarit soarele am hotarat sa ies din hotel pentru a face rezervarile de avion
spre Romania si pentru a-i cumpara Iosefinei haine,aceasta preferand sa ramana in
camera.Apoi mi-am dat seama ca trebuia sa o mai vad pe acea vrajitoare inca o
data.Ma minteam ca doream sa o vad pentru a lamuri lucrurile dar in adancul
sufletului stiam ca devenise dintr-o data pura necesitate.Imi era dor de acel cantec
magic si calm.Ma simteam stupid,dar asta nu ma impiedica sa fac acel drum spre
balci.

Ajuns in balci,m-am indreptat repede spre cortul mov ,care sarea in evidenta de la
departare.Locul de distractii era aproape pustiu,doar doi oameni strangeau gunoaiele,
de care te puteai impiedica cu usurinta la tot pasul.Cand ajung la usa cortului,incep sa
aud melodia superba .In clipa urmatoare imping bucata de panza si patrund fara nicio
retinere.Atunci o vad,la fel de mareata si frumoasa.De data aceasta purta o rochie
verde inchis cu corset,iar parul ii era prins la spate.Am avut impresia ca pentru o clipa
,ochii sai albastri m-au hipnotizat.
Zambeste ,observandu-se dintii albi,si se apropie de mine.
-Te-ai intors mai repede decat ma asteptam!
-Trebuie sa vorbim.
-Te-ai gandit la propunerea mea?-imi face semn cu ochiul.
-Nu,vreau doar sa stiu...-ma opresc,nu stiam ce vream de fapt,asa ca improvizez.-Sa
stiu daca poti readuce la viata pe oricine.
Isi ridica subtil o spranceana,si ma priveste incredula.-Doar nu te-ai gandit sa-ti
transform fantoma in om!
Raman blocat,la asta nu ma gandisem.Apoi realizez ca vrajitoarea stia despre Ioana.
-E incredibil! Tu ...tu chiar esti o vrajitoare!Adica realmente ....Tu o poti face umana
inapoi pe Ioana?
-Deci se numeste Ioana.-isi framanta buzele,parca pofticioasa.-Tu cum te numesti?
-Alexander.-raspund,dar continui cu intrebarea care ma interesa.-O poti transforma?
Daca zicea ca da,as fi facut orice sa accepte sa o faca,astfel puteam sa repar marea
greseala a existentei mele : uciderea Ioanei.Daca ea ar fi din nou umana,ar putea sa

121
Amintirile unui vampir

duca o viata normala,ar fi vizibila pentru toata lumea.Daca pretul ar fi sufletul meu,nu
ar conta.
Femeia sta o clipa pe ganduri ,iar apoi raspunde,in timp ce se aseaza la masa rotunda
pe care inca se aflau lumanarile si globul de cristal in culorile curcubeului.
-Pot,ti-am zis ca iti pot oferi tot ceea ce iti doresti,evident, oferindu-te mie la schimb.
Brusc ma simt scarbit de ea,nu vream sa ii apartin ei,eu vream sa ii fiu alaturi iubitei
mele .Dar puteam sa imi vand sufletul pentru a cumpara umanitatea Ioanei?Nu am
mai stat pe ganduri,eu o ucisesem,din vina mea ea suferea consecintele,nu era
corect.Si apoi,asta ar fi cea mai mare dovada de dragoste pe care care as putea sa ii o
ofer ,chiar daca ea nu ar afla lucrul acesta.Cel mai frumos e sa ai o inima care sa bata
in piept,iar Ioana putea sa o aiba din nou.Totul statea in mainile mele.Doream ca
iubita mea sa fie fericita,iar nivelul acesta il putea atinge doar fiind om,ca fantoma nu
ar avea nici o sansa.
-Si daca accept sa pui stapanire pe sufletul meu la schimb pe umanitatea fantomei,ce
ar urma sa se intample in continuare?Cum ai putea tu sa mai ai,cand mintea ,suflarea
si corpul meu ii apartin ei?
-Sa inteleg ca ai fi dispus sa accepti pactul?
Raman in tacere,iar ea continua.- Esti constient ca nu doar vei fi al meu ci si vei
pierde oportunitatea de a fi din nou uman?-ma priveste cu nelamurire si nesiguranta.
-Da....dar daca asta o va face pe ea din nou om,nu conteaza.Vreau doar ca ea sa fie
fericita,fara conditii.
Lidia incepe sa rada .-Ori esti prea prost,ori prea indragostit.
Am zambit cu amaraciune.-Nu ma intereseaza ce crezi.
-Ma intreb daca fantoma ta ar face la fel pentru tine.
-Asta nu are nicio importanta.Nu o iubesc pentru ca ma iubeste.-imi scutur capul.-Nu
mi-ai raspuns,ce s-ar intampla dupa transformarea ei?
-Ea nu si-ar aminti de tine,iar tu nu ti-ai aminti de ea.Simplu!Tu ai ramane cu mine pe
veci.
Ridica degetul aratator si atinge globul de cristal cu miscari circulare.Putin cate putin
culorile dispar si ma vad pe mine ,pe o stanca si venind spre mine pe vrajitoare.Chipul
ei purta un suras al carui frumusete aproape durea.Cand ajunge langa mine ,ma saruta
si eu ii raspund sarutului intr-un mod salbatic.Dar acel Alexander nu eram eu cu
adevarat,privirea ii era goala,chipul nu exprima nimic ,nici o emotie,pur si simplu
nimic.Raceala aceea aproape m-ar ars,fara nicio indoiala nu eram eu.
O ceata a cuprins globul,iar dupa ce aceasta a disparut,m-am vazut din nou,dar de data
aceasta ma aflam pe un pod,in toiul noptii,si mergeam cu pasi lenti.Mi-a fost greu sa
imi vad fata,parea indurerata,parea ca nu aveam liniste,parea ca eram
ingandurat,derutat,plin de remuscari.Atunci am inteles.Lidia imi aratase situatia mea
dupa alegerea pe care urma sa o fac.Daca alegeam sa o transforme pe Ioana in om,eu
as trai in minciuna,dar una care nu ar durea,in schimb,daca as alege sa nu profit de
aceasta ocazie,as avea remuscari pentru tot restul vietii,care dupa cum zisese Dragos
odata,nu era tocmai scurta.Alegerea era clara,nu trebuia sa ma gandesc de doua ori.
-Tu crezi ca ii oferi ceva frumos,nu?
-Nu cred,sunt sigur.-Ma asez pe scaunul de la masa,situandu-ma exact in fata
Lidiei.Imi sprijin coatele pe masa si imi trec degetele prin par.Imi caut curajul necesar
pentru a face un pas care urma sa imi schimbe existenta.-Fa-o inapoi umana,si ma vei
avea.
Zambeste glorioasa si isi intinde o mana pentru a ma atinge,dar eu ma dau pe
spate,evitand contactul cu ea.Inca vesela,Lidia imi ordona sa ating globul,sa inchid

122
Amintirile unui vampir

ochii si sa ma gandesc la Ioana.Cu putina teama fac ce imi spusese,iar apoi cand
deschid ochii vad chipul Ioanei in acel cristal.
Vrajitoarea devine serioasa ,se ridica de la masa,ia globul in maini si ma priveste.
-Ai 24 de ore la dispozitie sa ii frangi inima.
-Poftim?-Ce vrea sa insemne? Ca trebuia sa o fac sa sufere?Nu as avea puterea
necesara.
Se preface ca nu m-a auzit.-In momentul in care se va simti ranita ,va cadea intr-un
somn adanc,si cand se va trezi va fi om,iar tu al meu....pe veci.-ultimele doua cuvinte
le accentuase.
-Dar ..?
Nu ma lasa sa termin intrebarea .
-Dragul meu vampir,eu in locul tau m-as grabi.
-Dar...
-Lasa restul in mainile mele.
In urmatoarea secunda dispare,lasandu-ma cu o multme de indoieli.Cu toate ca ceea
ce urma sa fac ma distrugea putin cate putin,nu aveam alta optiune,Ioana trebuia sa fie
om cu orice pret.

123
Amintirile unui vampir

Dupa ce am ajuns in Suceava,eu si Iosefina ne indreptam grabiti spre Casa Mare.Nu


mai aveam timp sa il omor pe Efraim imediat ci doar sa o fac pe Ioana sa sufere.Nu
Era dimineata,cele 24 de ore se scurgeau fara ca eu sa ma pot opune.Tovarasa mea
inca era suparata pe mine si imi raspundea la intrebari doar prin da si nu.Speram ca
Dragos sa fie la conac si sa imi dea vesti bune,ca politia nu descoperise vampirii si ca
nu era necesar sa mergem in Siberia.
In apropiere de Casa Mare am zarit cativa vampiri care stateau de paza,si mi-am dat
seama ca lucrurile nu erau asa grave precum credeam.Observ ca usa de la intrarea in
conac era larg deschisa si m-am folosit de maxima mea viteza pentru a ajunge cat mai
repede.Patrund ca o vijelie si o simt in spatele meu pe Iosefina.In aer se plimba o
esenta de sange si imi deschisese apetitul.
Cand ajung in salon ,il vad pe Dragos stand pe un scaun ,cu mainile la
tampla,concentrat.Cand isi da seama de prezenta subita a noastra,se ridica brusc,si
cand ma vede zambeste surprins si ma imbratiseaza cu entuziasm.Nestiind cum sa
reactionez ,raman cu bratele lipite de corp si parca am putut sa imi vad chipul
nedumerit.Dupa cateva secunde prietenul meu se indeparteaza putin de mine si devine
mai agitat ca niciodata.
-Am crezut ca ai murit.-imi explica ,gesticuland nervos,iar apoi o priveste pe
Iosefina.-Ma bucur ca esti teafara,mi-am facut griji pentru tine.
Ceasul mare din salon bate ora sapte iar eu tresar cand il aud,uitasem complet de
existenta lui.Ma intrebam pe unde se aflau Efraim si Ioana.Timpul incepea sa ma
streseze.
-Stii pe unde e Efraim?
Dragos trage aer in piept ,expresia fetei fiindu-i foarte ciudata.
-S-a intamplat ceva?-il intreaba Iosefina,parca citindu-mi gandurile.
Acesta ii arunca o privire efemera iar apoi revine cu ochii atintiti spre mine.
-Dragos!-il atentionez pentru a raspunde mai repede.Atunci incerc sa ghicesc ceea ce
pe el il costa sa zica.-Nu-mi zi ca politia si-a dat seama ca niste vampiri i-au omorat
pe parintii Ioanei.
Ii ia o secunda pana isi revine.-Parintii fantomei tale?-isi scutura capul.-Nu mai
inteleg nimic.
Mi-am adus aminte ca Dragos nu stia ca Ioana fusese adoptata pentru a fi sacrificata
,dar nu aveam timpul necesar pentru a –i explica toata povestea.Fiecare secunda era
importanta,trebuia sa fac lucrurile bine,altfel pierdeam unica sansa de a o face pe
iubita mea umana.-Dragos,lasa asta,zi ce s-a intamplat.
-Efraim e in mana cu Vladimir.
Trebuie sa recunosc ca la asta nu ma asteptasem.Raman in tacere analizand
situatia,daca prietenul meu aflase inseamna ca Efraim facuse o prostie care il daduse
de gol.
Vazand ca nu ma luase deloc prin surprindere,incepe sa faca afirmatii.
-Tu stiai deja!-ma acuza.
-Mi-a spus Vladimir inainte sa moara.Tu cum ai aflat?
Dragos devine incomod si isi duce o mana la ceafa.-I-am furat telefonul mobil....dar

124
Amintirile unui vampir

m-a prins si apoi a fugit.Trebuie sa il cautam!


Mi-am dat ochii peste cap si pentru o secunda am crezut ca urma sa fac o criza de
isterie,totul mergea prost,Efraim scapase,iar eu aveam sa ma despart de Ioana.
-La naiba,la naiba,la naiba!-exclam furios si incep sa ma plimb dintr-o parte in alta, in
timp ce continui sa vorbesc.-Eu nu pot sa il caut acum,am o treaba vitala de rezolvat.-
Se pare ca Efraim trebuia sa mai astepte,Ioana avea prioritate.-Politia ce zice despre
crimele din bar?
-Cativa politisti sustin ca noi suntem de vina, -stiam ca noi nu se referea la mine si el
,ci la vampiri in general.-...dar nimeni nu ii crede.Vampiri in secolul XXI?
-Are logica,de nu eram un vampir ,nici eu nu as fi crezut.-am confesat,desi mintea
mea era la Ioana.Trebuia sa o gasesc inainte de ora noua.
Ma opresc din mers si ma pun in fata lui Dragos.-Prietene,vreau sa imi faci o mare
favoare.-continui inainte ca el sa poata spune ceva.-Vreau sa imi promiti ca vei avea
grija de Ioana.
In momentul acela Iosefina dispare.
Se uita lung la mine ,fara sa intelega de ce il rugam asemenea lucru.-De ce sa...?
Il intrerup.-Promite-mi!-ii ordon,in timp ce simteam ca imi ies din minti.
-Promit!
-Si vreau sa te mai rog ceva.Cauta in cavou la mine jurnalul meu si fa-i-l cadou.Dar ai
mare grija,Ioana nu trebuie sa stie de mine ,de tine sau de existenta vampirilor.
-Nu inteleg nimic.
-Fii protectorul ei invizibil.
-Dar tu ce..?
Eu nu imi voi aminti nimic de ea i-as fi zis,dar nu aveam de gand sa fac un
circ.Durerea trebuia sa ramana doar a mea.
-Eu nu voi fi in stare sa o fac.-rostesc fiecare cuvant cu amaraciune si il implor sa nu
ma refuze.-Dragos,te rog,ai grija de ea.
Cu toate ca nu era lamurit,accepta sa o faca.
-Multumesc.Imi salvezi sufletul.-chiar si un surd ar fi auzit durere in glasul meu
aproape stins.
-Alex,esti bine?-se simtea in vocea lui Dragos ingrijorare.
-Da.-raspund automat.-Adica nu.-gandesc cu voce tare.-Am nevoie de o foaie si un
stilou.-ma indrept repede spre biblioteca si dupa ce deschid usa, am avut impresia ca
mi-a batut inima in piept.Ioana se intoarce spre mine si cand ii zaresc ochii negri ,am
crezut ca n-as putea sa ii fac rau pentru a o salva.Aveam impresia ca o greutate
enorma imi apasa pieptul,nu puteam nici sa vorbesc.
Femeia se uita la mine si schiteaza un zambet.-Alexander...
Apare Dragos in spatele meu,iar eu ii fac semn cu mana sa plece.Acesta ma asculta si
raman singur cu ea,cu singura fiinta pentru care as fi facut orice,si pentru care aveam
de gand sa imi vand sufletul.In drumul spre Romania ma gandisem la modalitatea de a
o rani,si sincer ,ma facea sa vreau sa vomit.
Ma intampina vesela ,inca zambind cu gura pana la urechi,nestiind ca aveam de gand
sa termin acel vis plin de sperante si sentimente . Ma durea ,dar stiam ca asa era mai
bine,trebuia sa fiu puternic,lucrurile nu puteau continua .Observa severitatea chipului
meu si ma priveste in ochi nedumerita,
-S-a intamplat ceva?-se opreste la cativa pasi de mine.
Cum as fi putut sa ii zic ceea ce se intamplase,ca aveam de gand sa o fac umana,dar
pentru asta trebuia sa o ranesc. O parte din mine imi cerea cu desperare sa ii zic ca
totul e bine, ca vom lupta pana la capat pentru a face visul nostru realitate,pentru a fi

125
Amintirile unui vampir

impreuna pentru totdeauna. Visul nostru imi canta in minte,si inchid ochii ,lasandu-ma
pentru o clipa prada agoniei,gandindu-ma ca fara ea niciodata nu voi putea fi la fel.
-Trebuie sa vorbim.-Aveam vocea inexpresiva.
-Te ascult.
Nu stiam cum sa ii zic,ceva ma retinea.Imi amintesc de clipele cand imi spusese ca
ma iubeste,si simteam ca ma macin putin cate putin.
-Raman la Casa Mare...-fac o pauza in timp ce ma uit in ochii ei,incercand sa ii
ghicesc reactia.Nu spusese nimic,parea ca nu auzise ce spusesem.-...cu Iosefina.-
cuvintele mele m-au ars imediat si mi-a parut rau ca le rostisem.Poate era mai bine sa
ii spun adevarul.Nu,nu!Ioana nu ar accepta sa sacrifice dragostea noastra pentru
ea.Trebuie sa o mint!
Se incrunta usor ,deschide gura sa zica ceva,dar inchide ochii si nu mai zice
nimic.Deschide ochii si m-a cutremurat tristetea ce am vazut-o in ei,era ceva mai
mistuitor ca un foc.Sa vad acea mahnire si dezamagire pe chipul ei m-a facut sa ma
simt cea mai mizerabila creatura din intregul univers,vream sa intru un pamant de
rusine si durere.O ranisem,si totodata ma ranisem si pe mine.Oare faceam alegerea
corecta? Da,cu siguranta,Ioana va avea o inima care ii va canta in piept.
-Presupun ca asa este mai bine.Vei fi cu cineva ca tine,nu va mai trebui sa-ti reprimi
instinctele sau dorintele.-Incerca sa-si pastreze vocea calma,dar nu era de ajuns,in
ochii ei vedeam lupta care o ducea pentru a se controla.
-Stii foarte bine ca asta nu conteaza.-involuntar,fac un pas spre ea,iar ea face un pas in
spate,se indeparta de mine,de parca as fi putut sa ii fac rau.De fapt ii facusem,si ii
facusem in cel mai teribil fel,dar era in spre binele ei,chiar daca ea nu stia.
Ma priveste in ochi ,iar eu ma incordez ,incercand sa raman calm,durerea ce ma
cuprinsese ma lasa fara respiratie,nu aveam forta necesara sa ma mai oglindesc in
ochii ei precum smoala fierbinte,si ma uit in jos.O voce imi striga in minte sa ii spun
ca totul era doar o minciuna,ca de fapt aveam de gand raman cu ea o eternitate.Mi-am
muscat limba ,si asteptam ca Ioana sa zica ceva,orice,dar nu o facea,ramasese
nemiscata,precum o statuie.
-Nu vreau sa te ranesc.-i-am zis cu voce indurerata,inca cu privirea la podea,era
adevarat,nu vream,dar era necesar si lucrul acesta ma ucidea putin cate putin.
-Te-ai jucat cu mine...-sopteste.
Cuvintele ei au fost pentru mine precum un pumnal in inima unui muritor,as fi
acceptat sa zica ca ma uraste,ca ii provoc sila,dar nu sa se indoiasca de ceea ce
simteam pentru ea.
Atunci infrunt privirea ei ,care distrugea partea mea rationala,si ii vorbesc cu inima in
mana.
-Nu ,Ioana,eu m-am indragostit ca un nebun de tine,niciodata nu a fost un joc.Inca nu
stiu daca existi cu adevarat,daca nu esti doar un vis pe care am invatat sa il ador,dar
pentru mine ai fost si esti mai reala decat orice altceva.
Chipul fantomei se incrancena si apoi geme usor.
-De ce imi faci asta?-suferinta ei fusese mai vizibila ca niciodata.-Spui ca te duci cu
ea,iar apoi ca ma iubesti.-se apropie atat de tare de mine incat pentru o secunda am
crezut ca isi sprijina fruntea de a mea.-Esti bolnav,iubirea mea,esti bolnav.
Nu puteam sa neg,doar un psihopat ca mine putea sa o raneasca si sa ii spuna ca o
iubeste.As fi vrut sa caut alinare in bratele ei si sa imi ascund chipul in parul sau
negru si lung.
-Tu nu ma iubesti, -continua- am fost pentru tine doar pansamentul ranilor tale ,iar
acum te-ai vindecat.Nu mai ai nevoie de mine.

126
Amintirile unui vampir

Imi clatin capul cu dezaprobare.-Gresesti,mereu voi avea nevoie de tine,nu te parasesc


pentru ca nu te iubesc,ci pentru ca pe Iosefina am asteptat-o atatea secole, cred ca

merita o sansa.Nu are nici o legatura cu sentimentele mele pentru tine,te voi iubi la
fiecare clipa a existentei mele.-minteam,Lidia nu avea sa permita asa ceva.
Se indeparteaza de mine.
-Cuvintele tale nu au nici un sens ,Alexander.Si daca intr-adevar ma iubesti,ceea nu
cred,sa stii ca felul tau de a iubi e ucigator si ca prefer sa ma urasti.
Inchide ochii si pica la podea,iar eu ma arunc in genunchi langa ea.-Ioana!-ii strig
numele cu desperare,dar nu reactioneaza.Incerc sa o ating dar nu reusesc.
-Ioana!Ioana!Ioana!Iubito,te-am mintit,te rog trezeste-te!Iti jur ca te iubesc!Trezeste-
te!
Dintr-o data aud niste batai frenetice de inima,iar pieptul Ioanei incepe sa se
miste,din cauza respiratiei.Atunci imi dau seama ca Lidia se tinuse de cuvant,o
transformase in om.Devin constient ca mai aveam doar cateva minute langa
Ioana,Lidia avea sa isi primeasca castigul .
O parte din mine era fericita,reusisem sa imi indrept greseala,dar pe de alta parte eram
distrus,nu mai aveam cum sa fiu cu Ioana,urma ca ea sa uite de mine si eu de
ea.Gandul ca ea isi va face un viitor cu un alt barbat ma infuria,alte maini o vor
mangaia,alte buze o vor saruta.Nu voi mai fi eu cel care ii va sopti cuvinte dulci,eu nu
mai reprezentam nimic pentru ea,ba chiar mai mult nici va sti ca exist.Dar gandul ca
Ioana va fi fericita alina oarecum durerea mea care incepea sa se imbine cu o senzatie
de somn.Lidia venea dupa mine,nisipul din clepsidra se scursese,sfarsitul era atat de
aproape!
Ma inclin spre Ioana si ii sarut buzele pentru ultima oara.Buzele ei fierbinti m-au
ars,si mi-au amintit de primul nostru sarut.Ma aplec si ii soptesc la ureche ca o
iubesc,si luptand cu somnul,incerc sa ma ridic in picioare,dar cad pe spate.Cu ochii
inchisi si cu ultimele forte repet in gand numele Ioanei ,in timp ce imaginea ei devine
neclara si se pierde.Ultimul gand pe care l-am avut a fost cerc infinit si stea
eterna.Atunci ma las invins si pierd cunostinta.Doar ecoul unui vis cu ochi negri
ramasese agatat intr-un colt incetosat al mintii mele.

127
Amintirile unui vampir

128
Amintirile unui vampir

Ioana
Imi tineam ochii inchisi pentru a-i permite fetei cu parul de aur sa aplice un machiaj
putin vizibil peste pleoapele mele .Simteam cum colturile gurii mi se ridicau formand
un zambet plin de viata ,care incerca sa ascunda emotia ce ma sufoca.Bucuria nu imi
incapea in corp ,aveam impresia ca urma sa explodez ,si ma gandeam ca de ar fi
posibil asa ceva ,fericire ar iesi prin fiecare por al pielii mele.Imi imaginam cum toti
cei din jurul meu se molipseau si incepeau sa rada voiosi.Vream sa ma ridic de pe acel
scaun incomod si sa incep sa dansez,viata imi arata frumusetea ei iar eu doream sa o
imbratisez cu sufletul.
Fata cu parul de aur,al carei nume nu reusisem sa il retin,incearca sa tina un dialog cu
mine,oprindu-mi monologul interior.
-Presupun ca e cea mai frumoasa zi din viata ta.-vocea si cuvintele ei m-au facut sa nu
ma mai simt aiurea pe acel scaun.Poate era o idee buna sa ii vorbesc,desi nu stiam
despre ea decat ca e stilist.
Inca cu ochii inchisi ,ii raspund cu entuziasm.-Cu siguranta!-bucuria din glasul meu
mi-a provocat o stare maxima de confort si mi-a diminuat emotia.
-Poti sa deschizi ochii.De cat timp sunteti impreuna?
O privesc in timp ce cauta nu stiu ce in imensa ei trusa de machiaj.-Doi ani.
In doar cateva secunde am facut un rezumat din tot ceea ce traisem alaturi de cel mai
superb barbat din lume si viitorul meu sot,Dante,pe numele sau adevarat Iulian.Mi-am
amintit clipa in care l-am vazut pentru prima data .
Deschisesem lent ochii pentru intaia oara dupa ce iesisem din coma,si prima imagine
a fost chipul lui.Atat de maret incat pentru o clipa mi s-a taiat rasuflarea.M-au
intampinat niste ochi albastri si repede am incercat sa le gasesc profunzimea,dar fara
rost,erau niste ochi misteriosi,in care te puteai pierde cu usurinta ,fara sa descoperi
ceva rational.Baiatul statea exact in fata mea la cativa centimetri de mine.Acei ochi nu
puteau fi reali,erau mult prea sublimi. Am incercat sa ma uit in alta parte, dar ceva imi
oprea privirea pe acel chip masculin care la o simpla vedere parea perfect.Omul
misterios avea parul pana putin mai jos de urechi, blond spre castaniu ,un contur usor
de barba si mustata ii imbrobodea frumos fata ,cu o barbie foarte putin ascutita.La
doua degete distanta de ochiul stang se putea observa o mica cicatrice care era in
drept cu lobul urechii.Buzele ii erau subtiri si de o culoare roz spre portocaliu,iar
nasul de o forma perfecta se potrivea cu trasaturile sale infantile.M-am indragostit de
vocea lui imediat ce a rostit primele cuvinte.Dupa ce m-a cercetat si el cateva
secunde,s-a prezentat,mi-a spus ca e un politist si mi-a spus ca parintii mei adoptivi au
murit in circumstante dubioase,dar din cauza lipsei de probe cazul a fost inchis .Apoi
mi-a explicat ca un doctor m-a gasit pe scarile din fata spitalului in coma,dar nu
aveam nici o rana ,nici externa,nici interna.La inceput eu am crezut ca totul se
intamplase din cauza faptului ca consumam droguri,dar analizele mele au iesit
curate,nici o urma de substante nocive.Totul era foarte ciudat,nu imi aminteam nimic

129
Amintirile unui vampir

din ceea ce facusem in ultima vreme, inainte de a cadea in coma,iar prietenii sustineau
ca lipsisem.Putin cate putin eu si Dante ne-am cunoscut,si dupa un an am hotarat sa
fim impreuna.Baiatul perfect imi oferise mie inima lui,eram cea mai fericita fiinta de
pe pamant.Tineam in brate un adevarat inger.
-Doi ani?-intreaba stilista mirata.-Doi ani si deja te mariti cu el?
Doi ani in care visam la ziua de azi,ziua in care voi deveni a lui pentru totdeauna,in
care voi spune Da in fata tututor si toti vor sti ca el este persoana speciala din viata
mea.
-De ce sa mai asteptam?-Nu vedeam nici un motiv pentru a astepta mai mult
timp,vream sa devin sotia lui Dante cat mai repede,putinele ore care mai lipseau pana
la ceremonia mult asteptata,pareau o eternitate.Deja ma vedeam cu el de mana pe
plaja in Grecia.Noua mea viata se vedea stralucitoare si plina de succes.Ma uit la
ceasul fetei si imi dau seama ca prietena mea Diana intarzia mai mult ca de obicei.De
ce tocmai in ziua nuntii mele?
Razele calde ale soarelui strabateau camera ,lucru ce ma facea sa ma simt si mai
bine,vream sa cred ca universul sarbatorea cu mine.
-Arati minunat!
Stilista se indeparteaza usor de mine ,iar eu ma ridic de pe scaun si ma uit in
oglinda.Intr-adevarar,eram draguta,dar nu machiajul ma infrumuseta,ci fericirea si
dragostea ce mi-o oferea Dante.Ochii mei negri contrastau cu tenul meu alb,iar parul
imi cadea triunfator peste umeri.Dante mereu imi spunea ca am un zambet gingas si
ca par o papusa ,era una din sutele de modalitati ale lui de a ma face sa ma simt
speciala.Cu el ma simteam o fata implinita.
Aud soneria si ma grabesc spre usa.Cand intru in sufragerie ,imi sare in ochi
minunatul tablou pe care il pictasem cu ceva timp in urma.Era chipul unui barbat de
vreo douazeci de ani ,cu ochii verzi precum iarba ,tenul alb precum spuma
laptelui,buzele roz si cu parul lung si foarte lejer carliontat.Dintr-un motiv necunoscut
asociam chipul acela cu al unui personaj dintr-o carte primita in dar de la Diana,cea
mai buna prietena a mea,care intarzia fix in ziua nuntii mele.Tabloul purta numele
personajului principal,Alexander.Adoram acea carte care prezenta povestea unui pirat
vampir ,cateodata aveam impresia ca acel Alexander realmente existase si ca eu il
cunosteam bine,simteam un straniu sentiment de recunoastere.Visam chipul acela mai
des decat pe iubitul meu,dar asta nu ma deranja,Dante ocupa gandurile mele cand
eram in toate facultatile mintale ,desi niciodata el nu aflase dragostea mea platonica
pentru acei ochi verzi atat de profunzi si fictivi,eram constienta ca existau doar in
mintea mea dintr-un motiv necunoscut.In visele mele acel baiat parea atat de real incat
de multe ori m-am gandit pentru o fractiune de secunda ca intr-adevar exista,ca nu
poate fi doar o blasmuire a mintii mele.
Prin camera video il vad in fata usii pe Dante,si raman surprinsa,in planurile noastre
el nu venea sa ma viziteze inainte de ceremonie.Inainte sa ii deschid,il privesc cateva
secunde,chipul sau pur si simplu radia,era atat minunat si perfect.Emotiile imi
formasera un nod in gat si am inghit in sec,iar apoi am deschis usa.
-Papuso!-imi zambeste ,expunandu-si dintii albi ,iar apoi ma saruta suav si repede pe
buze.Era agitat,mai mult decat mine.
-Ce cauti aici?-tonul meu era dulce ,dar pentru o clipa am observat in ochii lui ca ceva
nu era in regula.-S-a intamplat ceva?
Dante ma ia de mana si intra in apartamentul meu,inchizand usa.Ma ia in brate cu o
pasiune ce mereu ma facea sa uit de mine.Ii trec degetele prin par si inhalez mirosul
sau placut.Mainile sale imi apasau spatele spre el si astfel eram atat de lipiti incat

130
Amintirile unui vampir

simteam cum respira.Imi saruta delicat gatul iar apoi ma priveste de parca as fi cea
mai minunata fata din intreaga lume.As fi vrut sa fi stiut ce gandea in acele
momente,parea ca vedeam admiratie in frumosii sai ochi albastri.Imi zambeste iar eu
inchid ochii ,simtindu-ma invinsa de frumusetea lui.Cand ii deschid ,incep sa simt
acele clipe aproape erotice.Nimic nu mai avea sens cand ma privea in acel fel ,dorinta
lua nastere in pieptul meu iar mintea imi devenea incetosata .
-Esti foarte frumoasa,papusica mea.
Era atat de fermecator incat ma treceau fiori.Simteam cum obrajii incepeau sa se
incalzeasca.Vazand roseata pielii mele,incepe sa rada usor si imi ridica o mana iar
apoi ma saruta in palma.
-Sunt atat de indragostit de tine!-suspina .-Abia astept sa zici Da!
De ce oare ma simteam stupida cand imi zicea acele cuvinte dragute si calde?Inima
parea ca vrea sa imi sparga pieptul,iar pulsul venele.Am cautat repede o replica
indrazneata,pentru a –mi ascunde sentimentele care o luasera razna.
-Si daca zic nu?
-Te gandesti sa dai un raspuns negativ si sa imi strici nunta?-imi continua
jocul,binedispus si cu un zambet ce imi dadea senzatia ca provoca scantei.
-Posibil...-ii urmeaream cu interes fiecare clipire a ochilor sai.
-Te pot convinge sa zici da.-afirma sigur de sine,iar eu il cred,nu era nevoie de mult
efort pentru a o face.In mainile sale eram precum plastilina,nu ma puteam impotrivi
lui prea mult timp.Vointa mea se facea praf de fiecare data cand Dante ma
atingea,parca eram programata.
Vazand ca nu reactionez,incepe sa ma sarute din nou pe gat ,dar inainte sa ma predau
lui,reusesc sa fiu rationala si fac cativa pasi spre inapoi.Dante ma priveste nedumerit
iar eu imi musc buza inferioara cu parere de rau.As fi vrut sa continuam jocul nostru
si sa il cuprind cu bratele.Mica distanta dintre noi ma incomoda.
-Nu mi-ai zis de ce ai venit.-il lamuresc,incercand sa imi pun ordine in idei.
Ezita pentru o clipa iar apoi devine atat de serios incat ma ingrijorez instant.Fara sa ii
arat ca ma rodea curiozitatea pentru a sti ce s-a intamplat,astept sa vorbeasca .
-Simt ca nu sunt corect cu tine.-se incrunta iar eu fac acelasi lucru cand ii aud
cuvintele,nu intelegeam ce vrea sa zica.A continuat cu dificultate,ii era greu sa se
exprime.-E ceva ce nu stii despre mine.
-Ma sperii.-ii marturisesc,in timp ce mi se forma un nod in gat.
El isi lasa capul in jos pentru cate secunde iar atunci cand il ridica si se uita la
mine,are chipul incrancenat.Automat ma apropii de el si il iau de maini.-Ce e asa
grav?-Mi-am analizat cuvintele si mi-am dat seama ca de fapt nu vream sa stiu,nu
vream ca imaginea pe care o aveam despre el sa se pateze,nu vream sa stiu ceva ce ma
putea face sa cred ca nu e perfect.Imi era teama sa descopar o latura a lui care sa ma
dezamageasca.
Ma strange tare de maini si imi raspunde.-Sunt un vanator de vampiri.
Am auzit ceea ce spusese,dar nu am reusit sa il inteleg.Am reactionat imediat.-
Poftim?
-Ioana,sunt un vanator de vampiri.-repeta.
Faptul ca folosise numele meu nu arata decat gravitatea lucrurilor.Dante doar in
situatii critice ma apeleaza Ioana.Auzisem bine,spusese cuvantul vampiri,si nu o data
,ci de doua ori.Trebuia sa fie o greseala,vampirii nu exista.Trag aer in piept .Era o
gluma,altceva nu putea fi.Pacat ca nu era prea amuzanta.
-Esti incredibil!Cate inventezi doar pentru a ma vizita.
Dante ramane serios,lucru ce incepea sa ma agite si mai mult.Daca vorbea

131
Amintirile unui vampir

serios?Dintr-o data un val de caldura ma cuprinde ,dar in ciuda nebuniei pe care


tocmai o auzisem,ceva in interiorul meu stia deja ceea ce iubitul meu imi spusese.Am
tinut sa cred ca totul se datora acelei carti cu vampirul pirat. -Dante...
Se uita cu teama la mine.-Papuso,nu glumesc.-a soptit,iar eu in sfarsit am inteles ca nu
avea de gand sa se joace cu mine.
Deschid gura sa vorbesc,dar cuvintele nu au prins glas,au ramas undeva in mintea
mea.Era posibil ca Dante sa fi fost nebun?Nu imi venea a crede ,dar parea atat de
sigur de ceea ce spunea,era foarte greu sa nu il crezi.
-Vampiri?
-Stiu ca e greu de crezut,dar...
Il intrerup.-Nici nu ai idee cat de greu e.-Ma eliberez de mainile sale si bulversata ,ma
asez pe un scaun.Imi duc o mana la frunte,incercand sa gandesc rational.Dante vine
langa mine si se aseaza in genunchi in fata mea.
-Stiu ca crezi ca sunt nebun,dar...
Nici de data aceasta nu il las sa termine de vorbit.Il sarut pe frunte,cu toate ca nu eram
sigura de ceea ce vream sa ii zic.Eram confuza si incepeam sa ma indoiesc de
sanatatea lui mintala.Dar in momentul acela nu conta asta,ci doar simplul fapt ca il
iubeam nebuneste si el imi raspundea sentimentelor.
-Iubitul meu- ii mangai fata -nu conteaza daca esti vanator de vampiri sau de
infractori,eu voi fi mereu langa tine.
-Nu ma crezi.-se ridica si face cativa pasi ,iar apoi se sprijina cu mainile de masa din
fata mea.Parul sau parea mult mai auriu din cauza luminei soarelui ce patrundea prin
marea fereastra.
Nu vream sa il ranesc,nici nu m-as putea gandi la asa ceva,dar partea mea rationala
ma impiedica sa accept o realitate in care sa existe creaturi asemenea vampirilor ,cu
toate ca in profundul sufletului meu ceva imi spunea ca totul este posibil.Am pastrat
tacere ,nestiind care ar fi cuvintele potrivite pentru a-l face pe Dante sa inteleaga ca
pentru mine nu conta decat faptul ca ma iubea cu aceeasi intensitate cu care il iubeam
si eu.Nu era nevoie sa complice lucrurile,desi o parte din mine se bucura ca el
impartasise cu mine ceva ce era stupid si cu siguranta il costase.Chiar daca nu ar fi
fost constient de realitatea adevarata,el prezenta cu sinceritate varianta lui,si daca nu
imparti nebunia persoanei iubite cum poti spune ca o iubesti cu adevarat?Aveam de
gand sa fiu cu Dante la bine si la rau,la intelepciune si nebunie,consideram ca tot ceea
in ce crede si tot ceea ce i se intampla il face sa fie atat de minunat si daca vanatoarea
de vampiri facea parte din el,aveam sa accept,chiar daca suna irational.
Dante isi clatina capul,iar eu rup distanta dintre noi si il imbratisez cu toate ca se afla
cu spatele la mine.Pentru o clipa m-a deranjat faptul ca acea bluza albastra ii acoperea
trupul .
Tresar cand aud o bataie in usa,si cu greu ma despart de Dante,care nici nu se clintise
in urma contactului meu.M-am intristat gandindu-ma ca il ranisem cu neincrederea
mea.
Deschid usa,iar Diana imi sare in brate ,cerandu-si scuze pentru
intarziere.Imbratisarea ei s-a simtit ciudata,de parca m-ar fi consolat dupa o
nenorocire.Acelasi lucru am vazut in ochii sai caprui ,care nu pareau de acord cu
zambetul de pe buzele sale.Ma fixeaza cu privirea cateva secunde,iar apoi cand isi da
seama de prezenta lui Dante,devine precum o stanca.Se uita la el cu privirea ingrozita
,fara sa se miste.Dintr-o data porneste din loc spre Dante.
-Tu ce faci aici?-il loveste in gluma cu palma pe umar ,iar acesta se intoarce si parca
confuz ,cauta raspunsul intrebarii la mine.

132
Amintirile unui vampir

-A venit sa...-ma pregatisem sa inventez o minciuna,dar Diana nu imi permite sa


continui, ci ma intrerupe.
-Nu are nicio scuza.-apoi vorbindu-i lui Dante.-Nu ai ce cauta aici,mireasa trebuie
pregatita ,si apoi ,aduce ghinion sa o vezi inainte de ceremonie.
Ghinion repet in gand si fara sa vreau, raman cu privirea prinsa pe frumosul tablou
Alexander.Incepe sa imi rasune in cap cuvantul vampiri si in urmatoarea secunda o
vad pe Diana impingandu-l de la spate pe prietenul meu pentru a iesi din
apartament.Inainte sa iasa pe usa se uita la mine ,iar eu ii zambesc ,incercand sa ii arat
ca totul e in regula,ceea ce se imi spusese nu schimbase decizia mea de a ma casatori
cu el.Nimic uman nu putea sa ma opreasca,de asta eram sigura.Expresia fetei i se
relaxeaza si mimeaza cu buzele te iubesc.Imi lipesc doua degete de buze iar apoi le
intind spre el.Usa se inchide iar chipul Dianei din nou exprima alinare.

-Esti pregatita?-Diana isi expunea un zambet fals in timp ce ma conducea spre


oglinda.In urmatoarele secunde aveam sa ma vad imbracata intr-o superba rochie alba
de mireasa ,si oricat as fi incercat sa fiu vesela,vizita lui Dante ma perturbase iar
comportamentul ciudat al prietenei mele ma nelinistea si mai tare.Parca citindu-mi
gandurile,inainte sa ajungem in fata oglinzii,ma opreste.
-Te simti bine?-tonul sau dezvaluia ingrijorare dar eu nu vreau sa par o ciudata si ii
ascund ceea ce mi se intampla.
-Sunt putin agitata,doar e ziua cea mare.-am incercat sa par entuziasmata ,am zambit
fara chef si am evitat privirea ei,uitandu-ma in oglinda.
-Da,e ziua cea mare...-a replicat intr-un suspin,pe care nu il intelesesem.
Nu era prima data cand ma vedeam imbracata cu acea rochie,dar un sentiment ciudat
si placut imi strabatea corpul.Imaginea ce o vedeam era frumoasa,nu ma vedeam pe
mine,ci vedeam o promisiune de dragoste ,una eterna,desi stiam ca eternitatea se
limiteaza doar in anii care imi ramaneau din viata.M-am gandit cum ar fi sa traiesc
sute de ani doar pentru a nu pune sfarsit sentimentelor ce le aveam pentru Dante.
-Semn blestemat,semn blestemat!-urla Diana,brusc scoasa din sarite.
-Dia,ce...?-nu intelegeam care era problema ei,desi stiam ca se referea la misteriosul
semn negru de pe gatul meu in forma de stea.
-De ce a trebuit sa ai acel semn?
Mi se parea mie sau imi reprosa faptul ca imi iesise un semn fara voia mea?
-Dia,nici macar nu se vede.Tu de ce crezi ca am preferat sa imi las azi parul pe spate?
-Exact asta ma enerveaza!
Stresata, gesticuleaza iar apoi pleaca de langa mine,lasandu-ma complet surprinsa de
comprtamentul ei.Niciodata nu o mai vazusem in acea stare,de parca putea exploda la
fiecare secunda.

Inainte sa ies din casa ma opresc in fata lui Alexander si mi-am imaginat cum ar fi
fost sa rostesc juramintele de dragoste ,fidelitate si sprijin pentru el.Gandurile acelea
mi-au provocat niste senzatii calde,iar eu mi-am ascuns fata in maini,simtindu-ma
rusinata.
Diana ma striga din usa sa ma grabesc,iar eu ii fac semn cu mana sa plece,ca o urmez
imediat.
-Ma casatoresc,Alex,-am murmurat.-ma casatoresc.

Ma aflam in masina cu Diana si cu un sofer pe care eu nu il angajasem.Prietena mea


imi explicase ca soferul care initial trebuia sa vina,se imbolnavise si il trimisese pe

133
Amintirile unui vampir

acel baiat cu parul negru si cu ochii albastri.Incep sa ma alarmez cand observ ca ne


indepartam de oras ,indreptandu-ne spre un camp liber.Ma uit speriata la Diana,dar
aceasta parea sedata,avea privirea pierduta si doar clipea.Trag de ea si o intreb in
soapta de ce o luam pe acel drum.In loc sa imi raspunda ea,o face soferul cu ton
ingaduitor si parca suferind.
-Ioana,nu te duc la primarie.
Faptul ca imi stia numele ma uimise,iar dupa modul amabil in care imi vorbise parea
ca ma cunostea de toata viata .
-Diana, ce se intampla?
De data aceasta se intoarce cu fata la mine si vad ca avea lacrimi in ochi.
-Alexander are nevoie de tine.
-Alexander?-ma incrunt fara sa stiu intelesul propozitiei pe care prietena mea o
graise.Despre care Alexander imi vorbea?Un nod ma impiedica sa vorbesc ,pe parcurs
ce imi dadeam seama ca realmente nu ne indreptam spre primarie.Imi duc o mana la
frunte,fara sa inteleg nimic.
-Ioana,doar tu il poti salva.Alexander,baiatul pe care tu l-ai pictat exista in
realitate,cartea pe care ti-am dat-o cu vampiri,e jurnalul sau.-imi explica cu o
rapiditate care ma dificulta sa ii percep toate cuvintele.
Nu era cu putinta ,auzisem pentru a treia oara vampiri intr-o singura zi,care era exact
ziua nuntii mele.Nu era adevarat,Alexander nu exista ,vampirii nu existau,totul trebuia
sa fie o neintelegere sau o gluma proasta.Fara sa pot evita,imi curge o lacrima.
-Vreau la Dante.-devin isterica si ma inclin spre sofer.-Opreste masina,vreau la Dante!
Diana incearca sa ma linisteasca ,spunandu-mi ca totul va fi bine,dar eu pentru prima
data nu o credeam,incepeam sa traiesc un cosmar pe care nu il intelegeam.
-Diana,de ce imi faci asta?-o intreb printre suspine sufocate.-Iar tu opreste masina!
Prietena mea imi mangaie parul,uitandu-se la mine cu mila.
-Unde mergem?Pentru ce?
Atunci se opreste masina,iar eu ies repede din ea.Eram in mijlocul unui imas ,iar in
fata mea la cativa metri se afla o femeie bruneta si inalta,imbracata cu un tricou negru
si cu pantaloni de aceeasi culoare.
Tresar cand dintr-o data o am la cativa centimetri de mine.-Cum...?-incep o intrebare
pe care nu o continui datorita faptului ca mi se parea de nebuni.
Diana si soferul se alatura femeii,iar aceasta ma patrunde cu privirea.Brusc m-am
simtit intimidata.
-Ce vreti de la mine?-ii intreb,cu inima cat un purice.M-am mirat cand mi-am auzit
taria din voce.
-Vrem sa il ajuti pe Alexander.-raspunde femeia necunoscuta cu ochii negri.
-Nu cunosc niciun Alexander!
-Nu pot sa cred ca ai uitat un baiat ca Alex!-nu stiam daca vorbea serios sau doar era
aroganta.
-Iosefina!-o atentioneaza Diana.
-Diana,mai bine pleci.-intervine soferul.
Aceasta incearca sa se opuna,dar el o saruta scurt pe buze si ea se uita la mine pentru
ultma oara inainte sa se urce in masina si sa pleace.
Eram atat de confuza incat ametisem.Ramasesem singura pe mana unor
necunoscuti.Nu stiam daca ma simteam tradata de Diana,sau ranita de faptul ca nu
ajunsesem la primarie,sau daca amandoua fapte ma afectau,sau simplul fapt ca
privirea celor doua fiinte din fata mea nu era deloc umana.Era rece ,si un miros a
moarte a inceput sa imi amorteasca simturile.Eram constienta ca erau ultimele clipe in

134
Amintirile unui vampir

care inima imi batea in piept,asa ca am inchis ochii si mi-am imaginat chipul lui
Dante,dar dupa cateva secunde a fost inlocuit de tabloul din sufragerie.
Frica ma intepenise si nu am fost deloc luata prin suprindere cand femeia mi-a ridicat
o mana.Am preferat sa imi mentin ochii inchisi,nu imi era frica de moarte,dar de
forma ei,da.
Am simtit o durere teribila la mana dreapta,si am presupus ca mi-au fost taiate
venele.Inainte sa devin inconstienta am facut legatura Ma casatoresc,Alex,ma
casatoresc. Alexander exista in realitate. Alexander are nevoie de tine. Ioana,sunt un
vanator de vampiri. ,si mi-a parut bine ca muream.Decat un adevar dezgustator ,mai
bine o liniste eterna.

135
Amintirile unui vampir

Stateam cu spatele sprijinit de iarba moale a imasului,cu mainile sub cap si priveam
cerul.Norii aveau diferite forme,unele atat de intortocheate si sofisticate incat nu
puteam sa le atribui vreun obiect sau vreo fiinta reala.Luna aproape plina parea ca era
paznica cerului.Mi-am fixat atentia asupra unui nor care semana cu profilul unui
batran cu nasul carn.Norul s-a lasat miscat de vant si a iesit la iveala o stea
stralucitoare,care dupa cateva secunde s-a stins.M-a intristat putin si mi-am indreptat
privirea spre o alta stea,dar care parea palida pe langa celelalte care isi expuneau
mandre splendoarea.Un nor a acoperit steluta si am sperat ca o voi mai gasi in acel loc
dupa ce plapumioara alba se va indeparta.Dintr-o data mi-a sarit in ochi cea mai
frumoasa stea,dar imediat m-am corectat E Venus!.O senzatie stranie,de parca as mai
fi trait o data acea clipa, m-a cuprins pentru o secunda,iar eu m-am ridicat ,si dupa ce
m-am mai minunat o data de frumusetea cerului ,am inceput sa merg,indreptandu-ma
spre padure,aveam de gand sa ajung la Casa Mare.Drumul a fost linistit ,mintea mea
avusese ocazia sa se odihneasca si sa puna unele detalii la punct.
Cand ajung in fata conacului il vad pe Dragos asteptand in fata usii,iar apoi Iosefina i
se alatura si pleaca amandoi,fara sa ma observe.Eram sigur ca puneau ceva la cale,si
aveam o vaga senzatie ca era legat de mine,de cand Lidia devenise partenera mea,cei
doi insinuau ca aceasta mi-a spalat creierul,si ma tot intreabau de o anume Ioana,de
care eu nu stiam nimic.Vazand ca nu aveau de gand sa o accepte pe Lidia,am fost
nevoit sa ma indepartez de ei,daca erau impotriva partenerei mele,erau si impotriva
mea.Nu m-am deranjat sa le explic ca simteam o necesitate avida de Lidia,ei nu ar fi
putut intelege sentimentele mele,erau complicate chiar si pentru mine.Stiam ca nu o
iubeam,eu nu eram capabil de asa ceva,dar ceva ma tinea legat de ea.Poate Iosefina
avea dreptate,poate Lidia imi facuse vraji,doar era o vrajitoare,dar asta nu insemna ca
eu aveam taria necesara de a rupe relatia cu ea.De cativa ani de zile am decis sa dau
din nou clase vampirilor tineri,pentru a-i pregati sa supravietuiasca in aceasta lume
imprevizibila.Lidia acceptase sa locuiasca cu mine in conac,iar eu ma bucuram de
acest lucru,cu toate ca cea mai mare parte din timp il petreceam singur.Nu aveam
nevoie de prietenia lui Dragos sau a Iosefinei,un vampir nu are nevoie de prieteni,are
nevoie doar de sange.
Am intrat in conac cu pasi lenesi si inainte sa intru in camera mea si a Lidiei,am stat o
clipa pe ganduri.Faptul ca o stiam dincolo de acea usa ,ma linistea si imi dadea o
senzatie ciudata de confort.Am deschis usa si m-a intampinat un miros discret de
iasomie.Frumoasa femeie blonda statea intinsa pe pat ,si chiar daca era nemuritoare,ea
putea dormi.Mi-ar fi placut sa ma asez langa ea ,sa inchid ochii si sa ma bucur de un
somn profund.Deoarece Lidia se afla cu spatele la mine,decid sa inconjor patul pentru
a-i putea privi chipul .Ma asez subtil langa ea ,si o privesc cu fascinatie ,era cea mai
frumoasa priveliste de care am avut parte vreodata.Nu mi-am putut stapani impulsul
de a o atinge si am inceput sa ii mangai fata.Pielea ei nu se simtea nici mai rece ,nici
mai calda ca a mea.Brusc ,ea deschide ochii ,si se uita la mine cu acei ochi albastri
care ma slabeau instantaneu.Lidia intine mainile spre mine,iar eu ma aplec spre ea si o
sarut suav pe buze.Nu simteam acei fiori cu care ma invatasem pe cand eram
impreuna cu Iosefina,dar era o senzatie placuta,cu toate ca mai mult parea a

136
Amintirile unui vampir

consolare.Ca si cum imi potoleam setea arzatoare de ea.Inainte sa ma cuprinda cu


bratele,m-am indepartat ,ridicandu-ma de pe pat.Lidia a ramas cateva secunde cu
ochii pe mine,iar apoi a venit si m-a luat de maini.
-De ce fugi de mine?
Ii evit privirea,uitandu-ma undeva pe pereti si ii raspund cu ton indiferent.
-Nu fug de tine.
-Ba da,mereu o faci.-imi da drumul la maini,si imi indreapta chipul spre ea.
De data aceasta incerc sa par convingator,dar in sinea mea stiam ca nu reauseam
nimic.
-Lidia,sunt absolut normal,si totul e in regula.Nu fug de tine si nici nu am de gand sa
o fac.
Spre surprinderea mea ,imi zambeste ,iar apoi se intoarce cu spatele la mine.O privesc
de jos in sus in timp ce dorinta punea stapanire pe mine.O cuprind de mijloc si o trag
usor spre mine iar apoi imi ascund fata in parul ei des si matasos.O sarut pe gat si
incep sa ii desfac corsetul care era prins cu niste fire de ata.Putin cate putin
dezveleam spatele ei ,si inainte ca acesta sa ramana gol,o musc usor de lobul urechii si
ii soptesc:
-Inca mai crezi ca fug de tine?O,Lidia,si daca as vrea, nu as putea sa plec de langa
tine.
Adevarul din cuvintele mele m-a socat,dar am continuat cu datoria mea de partener,cu
toate ca dorinta de a o avea pe Lidia se risipise .

Dupa ce m-am asigurat ca Lidia adormise,m-am imbracat si am iesit din incapere.In


timp ce parcurgeam coridorul,aud niste susoteli din camera Iosefinei.Fara sa bat la usa
sau sa am vreo retinere ,intru in camera acesteia,si o vad din nou alaturi de Dragos.Un
miros intens de vanilie m-a lovit puternic si m-am oprit din respirat.Lucrurile
deveneau din ce in ce mai ciudate,trebuia sa aflu ce se intampla prea multa
complicitate si mister ii invaluiau pe acesti doi vampiri,care nu stiau cum sa
reactioneze cand m-au vazut .
-Nu stii sa bati la usa?-sparge gheata Iosefina,vizibil agitata.
M-a facut sa zambesc chipul ei emotionat .M-am uitat la Dragos cu aroganta iar apoi
mi-am intors privirea la femeia de langa el.Am inceput sa imi frec o palma de alta,cu
o atitudine complet relaxata si in bataie de joc.
-Draga mea Iosefina,nu iti face placere sa ma vezi?-parea ca eram surprins,ea merita
tot dispretul din partea mea,Lidia avea dreptate,Iosefina era doar o fiinta insipida care
avea nevoie urgenta de un mascul.Gandul acesta imi provoca o criza de ras.-Si nu,nu
sunt invatat cu ...-urmatoarele cuvinte aproape le-am cantat-... bunele maniere.- iar
apoi mi-am dat ochii peste cap.
-Femeia aceea ti-a spalat creierul,Alex,si tu nici macar nu iti dai seama.
Cat de ipocrita poate fi!Se prefacea ca simte compasiune,cand de fapt cauta sa imi
faca rau.Oricine ar fi auzit-o ar fi crezut ca intr-adevar ii pare rau pentru mine,dar eu
nu credeam in ea,imi devenise dusman.Nu intelegem ce avusesem in cap in momentul
in care ma indragostisem de ea cu sute de ani in urma.
Ma uit atent in ochii ei cu intentia de a o incomoda.-Monstruletule,inca un cuvant
despre Lidia,si dai de naiba.-Cu toate ca tonul meu era aparent vesel ,Ioana sesizase
adevarata amenintare si nu a mai zis nimic.
I-am auzit scrasnitul dintilor si am inceput sa rad,brusc amuzat peste masura.Iosefina
imi demonstra ca era un vampir slab,o rusine pentru cei ca noi.As fi vrut ca ea sa fi
ripostat pentru a avea un motiv valid ca sa o strivesc in doar o inchidere de ochi.Deja

137
Amintirile unui vampir

ma imaginam izbind-o de podea ,band din sangele ei si la final dandu-i foc ,doar
pentru a termina existenta ei patetica si buna de nimic.Parca puteam simti mirosul
dulceag a vampir ars.Simpla idee trezise o pofta nebuna de a ucide.Daca nu ar fi fost
Dragos prezent,cu siguranta as fi facut realitate toate acele ganduri care nu imi lasau
mintea in pace.Nu imi era frica de Dragos,ar fi fost chiar stupid sa simt teama,varsta
mea imi oferea o putere impresionanta in comparatie cu cea pe care o avea tanarul
vampir.
-Alex...-incepe sa imi vorbeasca Dragos,fapt ce o facuse pe Iosefina sa fie mai stresata
decat era.Ma intrebam ce imi ascundeau.
-Dragos,nu...-il avertiza femeia.
-Stii tu vreo alta solutie?-se rasteste vampirul la ea,iar eu raman putin surprins,dar nu
imi permit sa imi arat uimirea,asa ca ma prefac ca casc,plictisit .Iosefina isi framanta
buzele si dupa cateva secunde se uita la mine,dar ii vorbeste lui Dragos.
-Faci cum vrei,dar nu uita ca el nu e acelasi.
Incerc sa par iritat.-Sunt de fata,barfiti-ma ,va rog,dupa ce plec.
-Nu stiu ce mai astepti.-comenteaza ,dar Dragos nu ne baga in seama ci se apropie de
mine.
-Alexander,vreau sa iti arat ceva ce nu ai mai vazut.-tonul sau grav poate m-ar fi
impresionat ,dar avand in vedere ca nu mai aveam incredere in el ,nici macar nu imi
trezise curiozitatea.
-Nu ma intereseaza nimic de la tine.-i-am zis sec,fara sa clipesc.
-Ar putea sa te ajute sa iti amintesti ce s-a intamplat inainte sa o cunosti pe Lidia.
Am schitat un suras.-Crezi ca ma poti manipula sub pretextul asta?-Dragos era un
adevarat imbecil daca credea ca ma putea juca pe degete ,si oricum,pe mine nu ma
interesa decat prezentul,trecutul nu conteaza ,nu putea schimba nimic din ceea ce
traiam in acele clipe.Nu intelegeam de ce el si Iosefina se incapatanau ca eu sa aflu ce
se intamplase inainte de pierderea mea de memorie.Cu siguranta acel an de zile pe
care mintea mea nu l-a putut inregistra ,fusese unul normal,nu aveam de ce sa ma zbat
pentru ceva ce nici macar nu avea importanta.
Dragos se uita la pamant,iar apoi ridica privirea spre ochii mei si rosteste fiecare
cuvant apasat.-Iti jur ca nu ai mai vazut vreodata ceva asemanator.Alex, e tulburator!
Cuvintele lui imi intrau pe o ureche si imi ieseau pe alta ,nici macar nu ma complicam
sa imi bat capul cu ceea ce imi spunea,dar imediat mi-a venit o idee care sa ma
avantajeze.
-Accept sa imi arati acel lucru tulburator,daca parasesti Casa Mare.
Fostul meu prieten ramasese mut de uimirea provocata de cerinta mea.Am observat ca
pumnii i s-au crispat instantaneu.
-Imi ceri sa plec de aici?E ca si casa mea.
-Nu poti sa ii ceri asta!-exclama Iosefina sincronizata cu intrebarea pusa de Dragos.
M-am uitat la Iose.-Tocmai i-am cerut-o.Prezenta lui ma deranjeaza,simplul fapt ca
respira aerul din casa asta,imi provoaca alergie.-continui ,dar de data aceasta ii
vorbesc cu nerabdare lui Dragos.-Accepti pactul sau nu?
-Cu o conditie.
-Esti idiot sau te prefaci?-intreb involuntar.-Nu tu pui conditiile.
-Lidia nu va afla nimic.
-Indraznesti sa...?
Ma intrerupe.-Promite!
-Doar daca e intr-adevar ceva ce nu am mai vazut.

138
Amintirile unui vampir

Soarele revenea putin cate putin pe cer,timp in care eu ,Dragos si Iosefina ne


indreptam spre un bloc amarat de la marginea orasului.Treptele de la intrarea in el
erau aproape distruse complet ,doar o bucata de lemn tinea locul unui asa –zis
prag.Caldura se simtea din ce in ce mai intensa si reuseam cu greu sa ma
obisnuiesc,incepeam sa imi amintesc motivele pentru care uram vara.M-am bucurat ca
in ciuda caniculei ce lovise orasul,corpul meu isi pastra temperatura rece de parca as
fi fost congelat.Lumina ce lua nastere prevedea o mare necesitate de sange uman
pentru a-i putea face fata.
Am patruns repede in bloc si in doar cateva secunde am urcat doua etaje si ne-am
oprit in fata unei usi jerpelite si murdare.Aud un zgomot infundat dar nu reusesc sa il
identific din cauza faptului ca eram bulversat de mirosul greu ce se simtea.Dragos
scoate din buzunarul sau o cheie si deschide acea usa care provoca scarba.Din nou
aud acel sunet asemanator unei batai de tambur,si in secunda urmatoare am intrat toti
trei in acel apartament.Camera de la intrare nu avea decat o masa care arata la fel de
rau ca si usa.Podeaua era din scandura care pe alocuri avea gauri.M-am uitat la
Dragos,incercand sa ii arat sila fata de acel loc care nu indeplinea nici macar o
conditie pentru supravietuirea umana.Am intrat intr-o alta incapere si atunci am auzit
acel zgomot ciudat .Imediat mi-am dat seama ca erau de fapt batai de inima.Foarte
uimit de ceea ce aveam in fata ochilor,am uitat motivul pentru care ma aflam acolo.
Pe un pat inalt se afla o femeie cu ochii inchisi si imbracata intr-o rochie alba,am
presupus ca era o mireasa.Tenul ei era putin mai roz ca al meu,iar parul negru ii statea
de o parte si de alta a capului.Chipul ei incanta vederea oricarui barbat.Dar nu
frumusetea ei mult prea vizibila m-a pus pe ganduri ,ci faptul ca inima ei batea foarte
lent.Acea fiinta emana un miros puternic specific vampirilor,dar in acelasi timp
elibera valuri foarte slabe de caldura.Temperatura ei era mult prea scazuta pentru un
om,dar mult prea ridicata pentru un vampir.Nu prea intelegeam ce i se intampla,dar un
lucru am crezut ca era sigur:nu era nici om,nici vampir.
M-am apropiat de ea ,si observand o mica denivelare la buze,i-am ridicat-o putin pe
cea superioara si am vazut ceva la ce ma asteptam:niste colti perfecti pentru a putea
strapunge gatul unui uman.Pieptul fetei nu se ridica,ea nu avea nevoie de aer pentru a
trai.
M-am intors bulversat spre Dragos si Iosefina, care se aflau in spatele meu si ma
priveau cu o oarecare curiozitate.
-Ce s-a intamplat cu ea?-intreb aproape in soapta.
-Am vrut sa o transform dar ceva nu a iesit bine.-raspunde Iosefina cu vinovatie.-De o
luna de zile e in starea asta.
-O luna de zile...-am repetat ganditor.
M-am uitat din nou la acea fiinta frumoasa,dar care reprezenta un adevarat mister .In
procesul de transformare in vampir inima se opreste ,mirosul uman dispare,iar pielea
devine alba si rece.Aceasta femeie avea o inima care ii functiona,cu un ritm scazut
intr-adevar,dar prezenta si caracteristici specifice vampirilor.
In toata acea confuzie gasisem ceva amuzant care mi-a provocat o usoara criza de
ras.Cei doi vampiri au harait,fara sa imi inteleaga motivele.Ma uit direct in ochii
Iosefinei.
-Nu esti in stare nici macar sa transformi!Ma intreb la ce esti buna.
Aceasta nu si-a lasat replica mult asteptata.
-Esti un idiot!

139
Amintirile unui vampir

-Si tu o proasta!Zi-mi ceva,nu te mai atrag barbatii de ti-ai gasit o mireasa?-rosteam


cuvintele in batjocora si cu dispret.
Femeia vampir ma arde cu privirea,iar eu am zambit ironic.
-Crezi ca se poate face ceva pentru I...-intervine Dragos,cu evidenta intentie de a
calma spiritele,dar se opreste brusc,si isi scutura capul .-..pentru ea?
-Desigur...dati-i foc!-eram serios,corpul acelei fiinte ciudate oscila intre unul uman si
altul vampiric,ar fi putut ramane in acea stare o vesnicie.
Dragos si-a dat ochii peste cap.
-Dragos,femeia asta nu vrea sa fie vampir,si se tine cu dintii de bataile inimii sale.-m-
am aplecat spre femeia misterioasa si i-am soptit la ureche.-Ai prefera sa mori decat
sa devii un vampir...crede-ma.-m-am indepartat de acel pat,si m-am rezemat de tocul
usii .-Pentru a va demonstra generozitatea mea ,dragii mei prieteni,ma ofer eu sa ii
dau foc.-am continuat in gand.Dar nu inainte de a-i indeparta rochitica alba pentru
a-i vedea curbele corpului.
-Chiar nu o recunosti?-sa rasteste Dragos la mine si pentru cateva secunde ochii i-au
devenit fosforescenti.
Iosefina i-a pus o palma pe umar si s-a uitat si ea la mine,de parca eu as fi fost vinovat
pentru nenorocirea fetei.Nu vedeam motivul pentru care faceau atata necaz,ce mai
conta moartea unei tipe ?Atatea fiinte au murit,moartea e ceva natural,si apoi,daca
intr-adevar le pasa de soarta fetei,ar fi trebuit sa o omoare,nimeni nu merita sa traiasca
precum o leguma si sa sufere.
-Ar trebui sa o recunosc?
-Nu stiu de ce te-am adus aici.-parea ca vorbea mai mult pentru el,isi dusese o mana la
frunte si se uita in jos.
-In sfarsit suntem de acord.Dar nu neg faptul ca creatura asta nenorocita de pe pat mi-
a trezit curiozitatea.Niciodata nu am mai vazut pe cineva ca ea.E ca si cum ar fi
jumatate vampir si jumatate om.
-Poate dureaza mai mult transformarea.-adauga Iosefina,cu privirea pierduta.
-Iose,Iose, -imi clatin capul.-ea e deja transformata,ceea ce vezi e rezultatul final.Eu
mi-as dori sa stiu daca simturile ei sunt asemenea ale unui vampir si...daca se
alimenteaza cu sange,desi sunt aproape sigur ca acei colti nu i-au iesit degeaba.-
raman o secunda pe ganduri,nefiind prea sigur de ceea ce aveam sa le propun
vampirilor.-Aduceti-o la Casa Mare.
-Nu!-s-au impotrivit cei doi intr-un singur glas.
Am facut un pas spre inapoi,putin socat de acea reactie aproape violenta .-Nu se va
atinge nimeni de ea,-urmatoarele cuvinte le-am zis de parca as fi fost obligat.-va fi sub
protectia mea.
Dragos ma priveste suspicios.-Ce ai de castigat din asta?
-Ma jignesti...-am inceput sa rad gandindu-ma la concluziile pe care le putea trage
Dragos,in urma comportamentului meu impresionant de generos.-Simt
curiozitate,vreau sa vad cum va fi cand se va trezi.Trebuie sa ma intelegeti,in cei 500
de ani ai mei nu am mai vazut asa ceva.
-Ea va ramane aici.Acesta e ultimul meu cuvant!-inchide Dragos discutia si intinde
mana spre usa ,facandu-mi semn sa plec.
Ii zambesc si inainte sa ies,ma intorc spre el.-Ma voi intoarce,si de nu o voi gasi,o voi
cauta si in gaura de sarpe.Tine minte,Dragos,nimeni nu se poate ascunde de mine.
Am parasit apartamentul si cu o viteza maxima am intrat in padure.Razele soarelui o
strabateau si ma insetau tot mai mult.Aveam o nevoie urgenta de sange.Gandurile
incepeau sa devina tot mai sadice si apasatoare.M-am oprit din fugit cand am auzit un

140
Amintirile unui vampir

glas de om.M-am concentrat pentru a-l localiza si imediat mi-am dat seama unde se
afla.Am mai alergat prin padure pana am dat de el,era un baiat tanar care fotografia
niste copaci .Ii auzeam bataile inimii si stiam ca nimic nu ma mai putea opri.Am
simtit cum mi-au iesit coltii si repede mi-am facut aparitia in fata bietului
om.Vazandu-ma ,si-a aruncat la pamant aparatul de fotografiat si a inceput sa
fuga.Mi-am dat ochii peste cap,nervos de faptul ca avea tipica reactie a unui copil
speriat.M-am deranjat si am mers repede dupa el ,iar apoi l-am prins de umar si l-am
intors cu fata spre mine.Ochii lui dezvaluiau teroarea ce o simtea si inainte sa tipe m-
am aruncat pe el si i-am rupt cu dintii jugulara.Ii simteam sangele fierbinte pe limba si
am uitat pentru cateva clipe de mine .Am inchis ochii pentru a ma bucura de acele
clipe,dar mi-a venit in minte imaginea acelei mirese misterioase si i-am deschis
inapoi.Trebuia sa aflu motivul pentru care transformarea in vampir esuase,nu putea fi
doar o simpla intamplare,cu siguranta imi scapau din vedere unele lucruri.Aveam
nevoie de cineva care sa cunoasca cele mai stranii lucruri si mistere,iar norocul era de
partea mea,Lidia era o enciclopedie a ciudateniilor.

Cei care doresc sa citeasca continuarea sa trimita un e-mail


la luly_thr@yahoo.com .

141