Tipuri de medii de viață

I. ZONA CALDĂ
1. Mediul ecuatorial – specific între 0-5°lat N și S (Câmpia Amazonului, Centrul Africii,
Arh Indonezian)
 Temperaturi ridicate
 Precipitații bogate, umiditate mare
 Relativ slab populat (exceptând Indonezia)
2. Mediul subecuatorial – de o parte și de alta a mediului ecuatorial
 Două sezoane: ploios și secetos
 Relativ bine populat
3. Mediul tropical-musonic – specific în Peninsula India și Pen Indochina
 Musonul determină două sezoane: ploios (aprilie-octombrie) și secetos (octombrie-
aprilie)
4. Mediul tropical-arid – deșertic – se suprapune peste marile deșerturi ale lumii:
Sahara, Namib, Kalahari, Atacama, deșerturile din Pen Arabă, din zona Iran-Irak,
deșerturile australiene
 T.m.a. ridicate, însă există mari amplitudini termice (diferențe) între zi și noapte
 Precipitații foarte slabe cantitativ, iar, uneori, picăturile de ploaie se evaporă înainte
de a atinge solul
 Foarte slab populat
II. ZONA TEMPERATĂ
1. Mediul mediteraneean / subtropical – specific în sudul Europei, nordul extrem al
Africii, SV Asiei (zona Turcia-Israel), California, SV Australiei, sudul extrem al Africii
 Veri calde și secetoase, ierni blânde și ploioase
 Bine populat
2. Mediul temperat-oceanic – specific în V Europei, V și E Americii de Nord, Noua
Zeelandă
 Precipitații bogate, amplitudini termice mici
 Cețuri frecvente
 Bine populat
3. Mediul temperat-continental – specific în E și SE Europei, V și Centrul Asiei, Centrul
Americii de Nord
 Amplitudini termice mari între vară și iarnă
 Cele mai fertile soluri din lume: Molisoluri (cernoziomuri)
 Bine populat
III. ZONA RECE
1. Mediul subpolar – specific în nordul Europei, Asiei și Americii de Nord
 Ierni lungi (9 luni/an) și geroase
 Soluri permanent înghețate
 Slab populat
2. Mediul polar – specific în Groenlanda, Arh Canadian, arhipelagurile din Oceanul
Arctic, Antarctica
  T.m.a. foarte scăzute
 Vegetația lipsește
 Nepopulat

Răspândirea geografică a populației

Factorii care determină răspândirea populației

I. Factori naturali
1. Relieful – 56% din populația lumii trăiește la altitudini de sub 500 m, iar dintre
aceștia, un procent de 80% trăiește la sub 200 m altitudine. Totuși, există și zone cu
altitudine foarte mare care sunt bine populate: Munții Anzi, Pod Abisiniei / Etiopiei,
Pod Tibet. Localitatea situată la cea mai mare altitudine este BARUDUKSUM (Pod
Tibet, 6480 m alt)
2. Clima – impune limitele cele mai stricte; zonele lipsite de excese climatice sunt mai
slab populate, comparativ cu cele care prezintă excese
3. Rețeaua hidrografică – majoritatea așezărilor umane sunt situate în lungul unor râuri
sau în preajma unor lacuri
4. Alți factori naturali: fertilitatea solurilor, existența resurselor naturale, vegetația etc.
II. Factorii social-istorici
1. Vechimea popularii unui teritoriu – zonele caracterizate de condiții naturale ostile
pot fi bine populate. Ex: Egipt, Mesopotamia
2. Frecvența și intensitatea migrațiilor
III. Factorii economici
1. Nivelul de dezvoltare economică – zonele prospere dpdv economic atrag fluxuri
migratorii
2. Progresul tehnic și inovațiile
IV. Factorii demografici

Gradul de populare al unui teritoriu se exprimă prin densitatea populației.

Nr .loc
Dp =
Suprafață
Densitatea medie a uscatului terestru, exceptând Antarctica este de 47 loc/km 2, având valori
maxime în Monaco (16 000 loc/km2) și valori minime în Islanda și în Mongolia (sub 2
loc/km2).
Cele mai populate zone ale planetei sunt:
 Estul Asiei (1,9 mld loc)
 Sudul Asiei (1,7 mld loc)
 Europa (750 mil loc)
 Zona Golfului Guineea (140 mil loc)
 NE-ul SUA (140 mil loc)
 Insula Java (120 mil loc)
 SE-ul Braziliei (110 mil loc)
 Valea Nilului (100 mil loc)