Clima, vegetația fauna și

solurile din : Brazilia,

Egipt, Finlanda, I-le Hawaii
Brazilia:
• 1-Clima Braziliei:
• Datorită întinderii țării, geografia Braziliei este foarte diversificată,
dispunând de regiuni semi-aride, muntoase, tropicale, subtropicale și
de varietăți climatice de la cea secetoasă, ploioasă ecuatorială, la un
climat mai temperat în zonele sudice. În Brazilia se regăsesc o serie de
superlative mondiale, cum ar fi Pantanal în Mato Grosso do Sul, una
dintre cele mai mari mlaștini ale lumii și rezervație a biosferei
declarată de UNESCO, Insula Bananal, cea mai mare insulă fluvială a
lumii, Insula Marajó, cea mai mare insulă fluviomarină, Anavilhanas,
unul dintre ce mai mari arhipelaguri fluviale sau fluviul Amazon, cel
mai mare fluviu în raport cu debitul apei curgătoare și fluviul ce
dispune de cel mai mare bazin hidrografic. De asemena, Amazonul
este și unul dintre cele mai lungi din lume.
• Deși clima braziliană este foarte variată, ea rămâne relativ stabilă,
iar catastrofele meteorologice au loc cu o frecvență relativ redusă.
Totuși, marele ciclon Catarina a cauzat în anul 2004 pierderi
semnificative în regiuni din Rio Grande do Sul și Santa Catarina.
• Cea mai înaltă temperatură înregistrată în Brazilia a fost de 44,7 °C
în Bom Jesus, în Piauí, la data de 21 noiembrie 2005. La extrema
cealaltă, cea mai scăzută temperatură a fost de –17,8 °C în Urubici,
Santa Catarina, înregistrată la data de 29 iunie 1996.
2-Vegetatia si fauna:
• Teritoriul Braziliei cuprinde o gamă variată de ecosisteme
diferite, cum ar fi Pădurea Amazoniană, recunoscută că fiind
cea mai diversificată din punct de vedere biologic din lume,
Pădurea Atlantică sau Cerrado. Bogăția naturală a Braziliei se
reflectă prin varietatea biotopurilor, existând totuși multe
aspecte necunoscute încă, specii noi de animale și plante fiind
descoperite aproape zilnic. Oamenii de știință estimează că
numărul total al speciilor de animale și plante poate să se
apropie de patru milioane, existând peste 56.000 de specii de
plante, 3.000 specii de pești de apă dulce, 517 specii de
amfibieni, 1.677 specii de păsări și 530 de specii de mamifere,
numărul speciilor de insecte despășind 10.000.
• Printre mamiferele mari se numără puma,
jaguarul, ocelotul, câinele sud-american și vulpea.
Alte specii precum pecarul, tapirul, furnicarul,
leneșul, oposumul și animalul tatu sunt de
asemenea foarte răspândite și au un efectiv mare
de indivizi. Pădurile din sud sunt populate de cerbi,
iar maimuțele, prezente sub diverse specii, sunt
foarte răspândite în întinderile păduroase din
partea de nord a țării.
• Problemele Braziliei legate de protejarea mediului
înconjurător sunt atât de acute încât au provocat
reacții internaționale.  Moștenirea naturală a țării
este amenințată de activitățile economice intensive
cum sunt creșterea bovinelor, agricultura,
exploatarea forestieră, mineritul, extragerea
uleiului și gazului, pescuitul intensiv, urbanizarea,
incendiile, schimbările climatice, comerțul cu
animale, construirea barajelor, poluarea apelor și
apărarea speciilor invazive. În multe părți ale țării
dezvoltarea economică rapidă amenință ambianța
naturală, rezolvarea căreia este, alături de cea a
problemelor sociale, una dintre cele mai importante
sarcini de pe agenda guvernului Brazilian
Solurile
• Faeoziomurile erubazice se dezvoltă pe
roci metamorfice ultrabazice și
reprezintă cernisoluri cu caracter
litomorf.
Egipt:
1-Clima:
Egiptul primește, per ansamblu, cel mai scăzut debit de ploaie pe an dintre
toate țările lumii. La sud de Cairo, mediile anuale de precipitații sunt
între 2 și 5 mm pe an, și la intervale de mai mulți ani. Pe o fâșie foarte
îngustă a coastei de nord, precipitațiile pot ajunge și până la 170 mm,
numai între noiembrie și martie. Zăpada cade pe munții Sinai, precum și
pe anumite orașe din de pe coastă și unele din mijlocul țării.
Vara, temperaturile variază între 27 - 32 °C până la 42 °C pe coasta 
Mării Roșii. Mediile temperaturilor pe timpul iernii se situează între 13 și
21 °C. Vântul care bate cu destulă putere din nord-vest ajută la
menținerea unei temperaturi scăzute aproape de coasta Mării
Mediterane. Khamaseen este vântul care bate dinspre sudul Egiptului, de
obicei primăvara sau vara, și care aduce nisip și praf, și care face ca
temperatura să urce până la 38 °C. Populația Egiptului se bazează pe
apa Nilului.
2-Vegetatia:
• Vegetația săracă este alcătuită din 
specii mediteraneene în nord (palmier, lotus, 
leandru) și specii adaptate mediului uscat din
deșert (xerofite). Se remarcă oazele în care cresc 
curmali.
3-Fauna:
• Fauna Egiptului este concentrată aproape în
exclusivitate în valea și delta Nilului și în oaze.
Cuprinde puține specii de mamifere – gazele,
hiene, șacali, manguste egiptene, șopârle, șerpi
veninoși, numeroase păsări.
Finlanda:
• 1-Clima:Principalul factor ce influențează clima Finlandei este poziția țării între
paralelee de 60 și 70 de grade latitudine nordică, în zona de coastă a
continentului Eurasiatic. În clasificarea climatică Köppen, întreaga Finlandă se
află în zona de climă subpolară caracterizată de veri calde și ierni geroase. În
interiorul țării, gradul de temperare variază considerabil între regiunile sudice de
coastă și nordul extrem, prezentând și caracteristici de climă oceanică și 
climă continentală. Finlanda este suficient de aproape de Oceanul Atlantic pentru
a fi permanent încălzită de Curentul Golfului (Gulf Stream). Acesta se combină cu
efectele moderatoare ale Mării Baltice și al numeroaselor lacuri, astfel
explicându-se clima neobișnuit de caldă în comparație cu alte regiuni de la
aceeași latitudine, cum ar fi Alaska, Siberia și Groenlanda de Sud.[40]
• Iernile din sudul Finlandei (când temperatura medie zilnică
rămâne sub 0 °C) durează de regulă 100 de zile, iar zăpada
acoperă pământul de la sfârșitul lui noiembrie până la
jumătatea lui aprilie. Chiar și în cele mai temperate
regiuni din sud, lungile și geroasele nopți de iarnă fac
temperatura să scadă până la −30 °C. Verile climatice
(perioade cu temperatura medie peste 10 °C) durează în
sudul Finlandei de la sfârșitul lui mai până la jumătatea lui
septembrie, și în interiorul continentului, cele mai calde
zile din iulie pot ajunge la 35 °C.Deși mare parte din
Finlanda se află pe centura taigalelor, regiunile sudice de
coastă sunt adesea clasificate ca Hemiboreal(d)e.
2-Fauna:
• Finlanda are și o faună diversă. Există cel puțin șaizeci de specii endemice de
mamifere, 248 de specii de păsări care se înmulțesc aici, peste șaptezeci de specii de
pește și unsprezece de reptile și amfibieni, multe migrate din țările vecine cu mii de
ani în urmă. Printre mamiferele mari și ușor de recunoscut care se găsesc în Finlanda
se numără ursul brun (animalul național), lupul cenușiu, Gluton și elanul. Trei dintre
cele mai remarcabile păsări sunt lebăda de iarnă, o lebădă europeană mare și pasărea
națională a Finlandei; cocoșul de munte, o pasăre mare, cu penaj negru, din familia 
fazanilor; și bufnița. Cea din urmă este considerată un indicator al conectivității Codru
, și are o populație în scădere din cauza fragmentării peisajului.[37] Cele mai cunoscute
păsări care vin aici să se împerecheze sunt pitulicea fluierătoare, cinteza și 
sturzul viilor(en).[38] Dintre cele circa șaptezeci de specii de pește de apă dulce, sunt mai
abundente știucile și bibanul. Somonul de Atlantic rămâne favoritul pescarilor.
• Foca inelată de Saimaa(en), o specie periclitată și una dintre cele doar trei specii
lacustre de focă din lume, există numai în sistemul de lacuri Saimaa(d) din Finlanda de
sud-est; au mai rămas astăzi doar circa 300 de exemplare. Ea a devenit emblema
Asociației Finlandeze pentru Conservarea Naturii.[39]
3-Vegetatia:
• Vegetatie si fauna Vegetatia Finlandei este
reprezentata,in principal de padurile de
pin,molid si mesteacan care acopera 72% din
suprafata teritoriului.Aici exista peste 1100
de specii de plante indigene.Finlanda are
aproape 1200 de specii de plante si ferigi si
aproximativ 1000 de varietati de licheni.
Insulele Hawaii
• 1-Clima:Tropicalul Hawaii este de obicei călduros, cu o temperatură medie
cuprinsă între 23 si 29 °C. Vânturile răcoroase bat din parte de nord-est a
oceanului cam 300 de zile pe an, iar umiditatea este moderată. Zonele aflate sub
vânt (sud și vest) tind să fie uscate, în timp ce ploaia, prezentă în zonele de nord și
est, păstrează aceste ținuturi verzi și luxuriante. În Hawaii sunt două sezoane:
uscat (din mai până în octombrie) și ploios (din noiembrie în aprilie). Inundațiile
sunt frecvente în lunile octombrie și noiembrie. Din august până în noiembrie nu
este doar cald, ci și mult mai înăbușitor. Lipsa vânturilor puternice care să
marcheze tranziția de la vară la sezonul ploios explică parțial acest fapt. În plus,
în ultimii treizeci de ani, temperaturile din Hawaii au crescut, în special pe timpul
nopții. Vremea pe insule este oricum, numai plictisitoare nu. Acum poți sta la
soare, iar în momentul următor te poți trezi ud până la piele. Zilele călduroase
pot deveni reci în timpul nopții.
2-Fauna:
Deoarece fauna nativă din Hawaii a evoluat în absența prădătorilor sau a
concurenților, ei nu au dezvoltat apărare naturală, ar fi spini, otrăvuri sau
camuflaj. Primii coloniști polinezieni au ajuns în Hawaii în jurul anului 500
d.Hr. care au adus porci, cai, oi, capre și câini cu ei. Oamenii de știință cred
că, la acea vreme, Insulele Hawaii erau locuite de aproximativ 67 de specii
de păsări, dintre care o treime au dispărut astăzi.

Primii coloniști nu au găsit alte animale, ar fi amfibieni, țânțari, reptile sau

insecte. Insulele au fost acasa, la doar două mamifere endemice, foca
călugăr hawaiian și liliac hoary. Se crede că liliacul hoary la un moment dat
a fost aruncat accidental în Hawaii din America de Nord sau de Sud.

În secolul al XIX-lea, sigiliul călugărului hawaiian aproape a dispărut pentru că

era prins pentru ulei și piele. Astăzi, ei sunt pe lista speciilor pe cale de
dispariție și au făcut o revenire.
 Soluri
• Solurile hawaiene sunt create dintr-
un amestec de lavă bazaltică, cenușă
vulcanică, calcar din corali antici și
depozite de materiale din scurgerea
apei.
Crearea solului sărat:
Acțiunea fără sfârșit a valurilor care toacă țărmul creează spray de
sare. Când aceasta se evaporă, mici vânturi sunt transportate pe
uscat de vânturile comerciale. Dacă pământul este într-o umbră de
ploaie și rămâne uscat, excesul de sare din sol poate restricționa
sever creșterea plantelor.
Crearea solului de pradă:
Pe Insula Mare a Hawaii și Maui, un pământ roșiatic de pradă
potrivit pentru pășunat s-a format din cenușa vulcanică pe zonele
cu altitudine mai mare a insulelor, unde precipitațiile sunt mai
mici de 35 de centimetri pe an.
Soluri dezvoltate:
Pe versanții de vânt din Oahu, Kauai, Maui și Hawaii, se pot găsi
soluri mai dezvoltate de culoare roșiatică sau maro galbenă;
atunci când sunt fertilizate, acestea oferă o bază bună pentru
culturi. Aceste zone au fost utilizate pentru producția de ananas și
cutie de zahăr și tind să fie bogate în fier.
 Creat de
Mihailescu
Cosmin si Verga
Ana