6.

TIPURI DE MEDII DE VIAȚĂ

Mediul de viață reprezintă totalitatea condițiilor externe ,de natură fizică, chimică și biologică în
care îți desfășoară viața oamenii, animalele și plantele.
Mediile de viață se diferențiază in funcție de caracteristicile climei și ale reliefului:

A. MEDIILE CALDE INTERTROPICALE

1. Mediul tropical umed se caracterizează prin: lipsa anotimpurilor, temperaturi ridicate si
constante in tot cursul anului, precipitații bogate (si zilnice), păduri ecuatoriale întinse si etajate,
râuri mari si soluri sărace cu fertilitate redusă. Populația nu este numeroasă. Insolația puternica
a favorizat formarea la oameni a unor caracteristici negroide.
2. Mediul tropical cu doua anotimpuri, zona savanei și zona pădurilor musonice, existența unui
anotimp ploios si a unuia secetos. Acest mediu favorizează concentrări mari si foarte mari de
populație, concentrată mai mult in așezări rurale ocupația de bază fiind creșterea animalelor și
cultura plantelor.
3. Mediul tropical arid este caracteristic regiunilor de deserturi si semideșerturi, formând pentru
om unul dintre cele mai nefavorabile medii terestre, cu o populație rară. Temperatura foarte
ridicată precipitații reduse sub 200 mm/an. Predomină așezările rurale cu precădere in oaze
ocupația de bază fiind creșterea animalelor (cămile, caprine)

B. MEDIILE TEMPERATE
1. Mediul mediteranean are condiții naturale bine cunoscute si utilizate din vremuri istorice. Este
un mediu de tranziție intre cel tropical si mediul temperat: însorit, cald, dar arid. Diferența dintre
anotimpuri este data de temperatura si umiditate. Cuprinde spațiul bazinului Marii Mediterane.
Civilizațiile istorice (egipteana, caldeeana, sumeriana, asiro-babiloniana, minoica, greaca,
ebraica, feniciana, romana, araba, bizantina) au transformat sensibil peisajul acestui spațiu din
cele mai vechi timpuri si pana astăzi.
2. Mediul temperat arid cuprinde deserturile si semideșerturile zonei temperate, unde, pe lângă
ariditate, exista o alta caracteristica importanta: mari contraste termice între anotimpuri (și între
lunile extreme). Populația este rară, dar utilizarea teritoriului este mai intensă decât in
deserturile tropicale, datorită existentei unor întinse pășuni care favorizează creșterea
animalelor.
3. Mediul temperat uscat acoperă zonele cu deficit de umiditate și diferențe termice importante
intre vara si iarna; se deosebește de mediul temperat arid prin vegetația ierboasa continua (stepe
in Europa si Asia, prerii in America de Nord, pampas in America de Sud), soluri foarte fertile
și o presiune umana mai mare.
4. Mediul temperat umed se caracterizează prin diferențe termice mai mici intre vară și iarnă și
precipitații mai bogate. Populația este numeroasă și densitatea populației poate ajunge la valori
foarte mari. Aici sunt regiunile cele mai dezvoltate economic in momentul de față un mediu
industrializat.
5. Mediul forestier boreal cuprinde pădurile de conifere din emisfera nordica. Iernile reci,
verile scurte, solul înghețat aproape permanent, pădurile întinse și mlaștinile frecvente nu oferă
condiții prielnice de viață, densitatea populației fiind foarte redusă.

C. MEDIILE RECI
1. Mediul subpolar este rece si arid (precipitațiile fiind reduse). Alternanta anuala a lungimii zilei
si a nopții favorizează utilizarea sezoniera a tundrei subpolare de către oameni. Solul permanent
înghețat si gerurile frecvente fac impropriu acest mediu pentru locuit. Este spațiu locuit de
eschimoși in Alaska, laponi în nordul Europei și iacuți in Siberia care se ocupă cu pescuitul
vânatul creșterea renilor...
2. Mediul glaciar cuprinde spațiul ocupat de calotele glaciare din emisfera nordica (Groenlanda)
și sudică.

D. MEDIUL MUNȚILOR ÎNALȚI cu o populație redusă ce scade odată cu creșterea altitudinii.

 RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ A POPULAŢIEI
Răspândirea populației este neuniformă, existând zone cu populație numeroasă, zone mai puțin
populate și zone cu un ˝ vid demografic ˝.
Factorii care influențează răspândirea populației sunt :
1. factorii naturali ( fizico-geografici ): includ relieful, clima, apele, vegetația, solurile, resursele
subsolului. Prezența unor regiuni cu un relief de câmpie, neted, cu un climat blând şi soluri
fertile au constituit încă din antichitate zone de atracție a populației, în timp ce regiunile cu un
relief inaccesibil, cu climat rece și soluri nefertile au constituit factori de respingere în popularea
acelor zone. Se observă că, odată cu creșterea altitudinii, scade densitatea populației, așezările
permanente reușind totuși să urce până la altitudini de 5000 m în Tibet și 5200 m în Anzi.
2. factorii economici: dezvoltarea economică a unor regiuni constituie un factor important în
atragerea forței de muncă, generând mari concentrări umane. Prezența unor resurse de petrol,
cărbuni, gaze naturale determină formarea de mari concentrări industriale şi umane. Ex. Bazinul
Ruhr, depresiunea Petroșani, Zona Golfului Persic.
3. factorii social-istorici ( războaie, molime, conflicte, fenomene religioase etc.)determină
crearea unor contraste în popularea anumitor zone ale globului, explicând vechimea populării
unui teritoriu, precum și frecvența și intensitatea migrațiilor.
4. factorii demografici se referă la sporul natural și sporul migratoriu. Creșterea natalității și
a imigrației duc la creșterea numărului de locuitori ai regiunii respective, în timp ce creșterea
mortalității și a emigrației generează scăderea numărului de locuitor
Răspândirea populației în:
Latitudine : 90% din populația globului trăiește în emisfera nordică
Altitudine: cea mai mare parte a populației ( peste 55%) trăiește în regiunile joase de câmpie,
la mai puțin de 200m . Cele mai înalte așezări omenești permanente ajung la peste 6000 m
altitudine în Pod. Tibet și la peste 5000 m în Munții Anzi; cele mai „înalte” capitale urcă la
4100m - La Paz și la 2630 m - Bogota.
Densitatea populației ,care reprezintă raportul dintre numărul de locuitori și suprafața teritoriului pe
care aceștia îl ocupă.
La nivel mondial , densitatea populației este de 47 loc/ km² (în anul 2004) .
Pe continente:
- Asia 116 loc / km²;
- Europa 101 loc / km²;
- Africa 23 loc / km²;
- America 18 loc / km²;
- Australia 2-3 loc / km².
Pe unități de relief ,
- densități mari se găsesc pe văile şi deltele fluviilor Nilului peste 1200 loc / km², Gange – 1000
loc / km², Huang He, Yangtze (Chang Jiang), câmpia litorală est-atlantică a SUA etc. Pe țări,
diferențierile sunt foarte mari : Monaco 19000 loc / km², Singapore 6500 loc/km², Bangladesh
900 loc /km², Olanda 400 loc / km²,
- densități reduse se înregistrează în țări cu condiții naturale mai puțin favorabile locuirii
(prezența unor deșerturi, păduri ecuatoriale) : Australia, Mongolia (2 – 3 loc / Km²), Brazilia
(sub 20 loc / km²), Canada.