Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definiţie:
Acizii sunt compuşi anorganici formaţi dintr-un radical acid şi unul sau mai mulţi atomi de
hidrogen.
Exemple: HCl, H2S, H2SO4, HNO3
Proprietatea generală a acizilor este aceea de a ceda ioni de hidrogen. Prin cedarea ionilor de
hidrogen, acizii se transformă în radicali acizi.
Clasificare:
A. După compoziţia lor, exprimată prin prezenţa sau absenţa atomilor de oxigen, acizii se
împart în:
a) hidracizi - acizi care nu conţin atomi de oxigen;
Exemple: HBr, H2S etc.
b) oxoacizi - acizi care conţin în compoziţia lor atomi de oxigen;
Exemple: H2CO3, HNO2 etc.
B. După numărul atomilor de hidrogen din moleculă care pot fi cedaţi, acizii se pot clasifica
în:
a) acizi monobazici (monoprotici) - care pot ceda un singur ion de hidrogen;
Exemple: HCl, HNO3
b) acizi dibazici (diprotici) - pot ceda doi ioni de hidrogen;
Exemple: H2S, H2CO3
c) acizi tribazici (triprotici) - au în molecula trei atomi de hidrogen.
Exemple: H3PO3, H3PO4
Denumirea hidracizilor
Pentru denumirea unui hidracid, se foloseşte termenul "acid" apoi se trece denumirea
nemetalului cu sufixul "-hidric".
Radicalii acizi proveniţi de la hidracizi se denumesc prin renunţarea la cuvântul "acid" şi
înlocuirea sufixului "-hidric" cu sufixul "-ură".
În cazul radicalilor acizi care mai conţin atomi de hidrogen se adaugă şi termenul "acidă", sau
se foloseşte prefixul "hidrogeno-"
Exemple:
Deoarece mare parte dintre nemetale au mai multe valenţe faţă de oxigen , acestea pot genera
mai mulţi oxoacizi.
La denumirea acestora, se foloseşte tot cuvăntul "acid" urmat de denumirea nemetalului la care
se adaugă sufixul "-os" pentru acizii în care nemetalul are valenţă mai mică, respectiv sufixul "-
ic" pentru acizii în care nemetalul are valenţă mai mare.
Pentru denumirea radicalilor acizi se înlocuieşte sufixul "-os" cu sufixul "-it", respectiv sufixul "-
ic" cu sufixul "-at".
Exemple:
Metode de obţinere
Stare naturală
Acizii nu se găsesc liberi în natură, dar putem găsi în natură foarte multe săruri ale lor (cloruri,
sulfaţi, fosfaţi, bromuri, ioduri, carbonaţi etc.)
Acidul clorhidric apare în gazele vulcanice şi se găseşte în sucul gastric.
Utilizări
Proprietăţi fizice
1. Starea de agregare a acizilor la temperatură obişnuită depinde de mai mulţi factori, astfel
încât acizii pot fi găsiţi în toate cele trei stări de agregare:
Exemple:
- acizi gazoşi: HCl, HBr, H2S;
- acizi lichizi: HNO3, H2SO4;
- acizi solizi: H3PO4.
2. Acizii sunt solubili în apă. Unii acizi concentraţi fumegă în aer.
3. Soluţiile apoase ale acizilor au gust acru şi conduc curentul electric.
ATENŢIE! Nu gustaţi soluţiile de acizi!
4. Acidul clorhidric (HCl) este un gaz incolor cu miros înţepător, mai greu decât aerul.
5. Acidul sulfuric (H2SO4) este un lichid uleios mai greu decât apa.
ATENŢIE! Dizolvarea acidului sulfuric în apă este puternic exotermă. Pentru a evita eventualele
accidente, la diluarea unei soluţii concentrate de acid sulfuric se toarnă soluţia de acid în apă si
nu invers.