Cuprins pag

Cuvânt înainte 2
1. Scopul cărţii 3
2. Modul în care Isus Şi-a obţinut Numele 8
3. Ce se află în spatele Numelui Său 21
4. Folosirea Numelui 25
5. “În Numele Meu veţi scoate draci” 29
6. Omul şi miracolele 38
7. Locul credinţei în folosirea Numelui 47
8. Numele Lui în Evanghelii 61
9. Cartea Faptele Apostolilor 70
10. Numele Lui în epistole 84
11. Numele Lui în problemele de zi cu zi 92
12. Contrastul dintre credinţa cunoaşterii prin
simţuri şi credinţa prin descoperire 101
13. Numele Lui în actul botezului 108
14. Identificarea cu Hristos 116
15. Natura triunitară a omului 131
16. Părtăşie şi relaţie 142
17. Iniţiativa noastră spirituală în rugăciune 146
Cuvinte de încheiere

1
 Cuvânt înainte

Acest mesaj este o luptă pentru a face vie bisericii

moderne, sănătatea ascunsă a unui adevăr aproape
necunoscut al Cuvântului lui Dumnezeu.
Scriitorul a simţit de-a lungul anilor că ucenicii
Domnului au avut o putere faţă de care noi suntem total
străini, iar această putere ar trebui să aparţină bisericii
contemporane.
Am căutat o soluţie la această problemă şi credem
că această carte va fi o descoperire a izvorului ascuns.
Credem că mulţi vor construi pe această temelie şi
înainte de întoarcerea Domnului, măcar o parte a
trupului de credincioşi vor trăi prospeţimea puterii
bisericii primare.
Dacă această carte îţi va fi de folos, dă-o mai
departe.

2
 Capitolul I

SCOPUL CĂRŢII
Acum câţiva ani aveam nişte adunări într-un oraş din
provincie, într-o după-amiază, în timp ce vorbeam despre
“Numele lui Isus”, un avocat m-a întrerupt şi m-a întrebat:
“Vrei să spui că Isus ne-a dat o împuternicire, adică
dreptul legal de a folosi Numele Său?”
I-am spus: “Frate, tu eşti avocat iar eu sunt laic.
Spune-mi, Isus ne-a dat o împuternicire?
El a răspuns: “Dacă limbajul înseamnă ceva, înseamnă
că Isus a dat bisericii împuternicirea.
Apoi l-am întrebat: “Care este valoarea acestei
împuterniciri?”
El a răspuns: “Depinde cât de mult se află în spatele
lui, cât de multă autoritate şi câtă putere reprezintă acest
Nume.”
De atunci am început să caut să aflu cât de multă
putere şi autoritate a avut Isus.

Apoi a apărut această carte

Măsura capacităţii Sale este măsura valorii acestui
Nume şi tot ceea ce este investit în acest Nume ne aparţine,

3
deoarece Isus ne-a dăruit fără rezerve folosirea Numelui Său.
Ioan 16:24, “Până acum n-aţi cerut nimic în Numele
Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentruca bucuria voastră să fie
deplină."
Aici Isus, nu numai că ne dăruieşte folosirea Numelui
Său, ci şi afirmă, de asemenea, că rugăciunea făcută în
Numele Său va primi o atenţie specială.
“Orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va
da."
Isus spune: “Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi
face."
Aceasta pune rugăciunea pe o bază pur legală deoarece
El ne-a dat dreptul legal de a folosi Numele Lui.
Pe măsură ce ne însuşim privilegiile şi drepturile în
Noul Legământ şi ne rugăm în Numele lui Isus, transferăm
acestea în mâinile lui Isus; deci El îşi asumă
responsabilitatea acelei rugăciuni şi ştim ceea ce a zis, “Tată,
Îţi mulţumesc că m-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă
asculţi."
Cu alte cuvinte, noi ştim că Tatăl îl ascultă întotdeauna
pe Isus, iar atunci când ne rugăm în Numele Lui Isus, este ca
şi cum Isus Însuşi s-ar ruga. El ne ia locul.

4
 Rugăciunea ca propunere de afaceri

Acest lucru nu numai că plasează rugăciunea pe

temeiuri legale, ci şi face din ea o propunere de afaceri.
Când ne rugăm, luăm locul lui Isus aici pe pământ
pentru a face voia Lui, iar El ne ia locul înaintea Tatălui.
El a spus că nu ar trebui doar să ne acopere viaţa de
rugăciune ci poate fi folosit şi împotriva forţelor nevăzute
care ne înconjoară.
“Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede ”,
sau "pe cei credincioşi” fiecare copil al lui Dumnezeu este
un credincios- "În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi
în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de
moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste cei
bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.”
Aici, El descoperă rolul Său în Marea Trimitere.
În acel măreţ verset, El spune: “Toată puterea Mi-a
fost dată în cer şi pe pământ.”
“Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile”
“Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele.”
El este cu noi prin puterea şi autoritatea Numelui Său.
Ce înseamnă Numele lui Isus pentru Tatăl, pentru
Biserică şi pentru Satan?
Pentru Tatăl, trebuie să însemne mai mult decât inimile
sau minţile noastre vor pricepe vreodată, dar ne

5
putem imagina puţin bogăţia pe care Tatăl a investit-o în
acest Nume.
În primul rând, El a moştenit un Nume mult mai
minunat decât orice înger ca întâiul Său Născut.
În al doilea rând, Dumnnezeu I-a dat un Nume mai
presus de orice nume ca în Numele lui Isus orice genunchi
să se plece din toate cele trei lumi.
În al treilea rând, prin biruinţa Sa asupra păcatului,
asupra lui Satan, asupra bolii, a morţii, a iadului şi asupra
mormântului, El a dobândit un Nume mai presus de orice
alt nume.
În momentul în care Isus ne-a dat dreptul legal de a
folosi Numele Său, Tatăl a ştiut tot ceea ce va implica acest
Nume când va fi respirat în rugăciune de către sufletele
înrobite, şi este bucuria Lui să recunoască acest Nume.
Posibilităţile ascunse în acest Nume sunt mai presus de
înţelegerea noastră, iar atunci când spune bisericii: “Tot
ceea ce veţi cere Tatălui în Numele Meu”, ne dăruieşte un
cec semnat al resurselor cerului şi ne cere să-l completăm.
Se merită ca Biserica să înceapă un studiu complet al
resurselor lui Isus ca să înţeleagă bogăţia pe care acest
Nume o deţine pentru ea astăzi.

6
Întrebări:
1. Ce presupune în termeni legali “a împuternici” pe
cineva?
2. Care este versetul sau versetele care arată că Isus ne-
a împuternicit să folosim Numele Lui? Memorează-
le!
3. Ce putem face pe baza Numelui Său? Daţi exemple
biblice?
4. Cum explici expresia “Rugăciunea - propunere de
afaceri”?

7
 Capitolul II
MODUL ÎN CARE ISUS ŞI-A OBŢINUT NUMELE

Înainte să mergem mai departe în studiul Numelui lui

Isus, ar fi bine pentru noi să cunoaştem câte ceva despre
Omul Isus, să înţelegem poziţia Sa din cer, realizările Sale
în planul Răscumpărării, slava şi onoarea care îi aparţin
astăzi la dreapta Celui prea înalt.
Haideţi să ne îndreptăm către pasajul din Evrei
capitolul 1:1-4 :
“După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin
prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la
sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus
moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi
veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii
Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta
Măririi în locurile prea înalte, ajungând cu atât mai pe sus
de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat
decât al lor"'
Dumnezeu a vorbit prin oamenii din vechime printr-o
iluminare specială a minţii lor, dar la sfârşitul acestor zile
El ne vorbeşte în persoana Fiului Său.
Este mult mai mult decât “prin El”; este mult mai mult
decât “de El”; este Dumnezeu manifestat în trup, facându-

8
Şi voia Lui, vorbind despre gândurile Sale, prin viaţa şi
faptele Fiului.
Nu numai că a vorbit prin Isus, ci cu mult mai special, a
fost Dumnezeu manifestat în Fiul- a fost Dumnezeu în
Hristos, iar de la acest nou Scaun de domnie, adică Trupul
Fiului Său, El vorbeşte omului printr-o nouă desoperire a
Lui însuşi.
Acest Fiu, pe care L-a pus moştenitor al tuturor
lucrurilor şi care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii
Lui- când a făcut înlocuirea pentru păcate, când a satisfăcut
fiecare cerinţă a justiţiei şi a împlinit orice nevoie a omului,
S-a aşezat la dreapta Măririi în locurile prea înalte- cel mai
înalt loc din univers.
Când Dumnezeu vorbeşte prin om, El trebuie să fie în
posesiunea deplină a acelui om, astfel încât omul să nu-şi
folosească propriile facultăţi ale raţiunii sale.
Dar în cazul lui Isus, nu era vorba despre posesie- era
Fiul Său cel Veşnic.
Doar El putea spune: “Tată, proslăveşte-Mă la Tine
însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi
lumea."
El Şi-a amintit locul Său din sânul Tatălui.
Doar El putea spune: “Am ieşit de la Tatăl, şi am venit
în lume.” (Ioan 16:28)
Din nou, “Acum las lumea, şi Mă duc la Tatăl."
9
 “De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-aţi cunoscut?
Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl? ” (Ioan 14:9)
El a fost revelaţia Tatălui. El nu trebuia să-L imite pe
Dumnezeu- El era Dumnezeu!
Întreita Sa Măreţie
Unii oameni sunt născuţi sub un nume mare, cum ar fi
un nume de ţar sau rege; alţii îşi fac un nume prin realizări
sau li s-a acordat un nume mare.
Isus este măreţ deoarece El a moştenit un Nume măreţ;
Numele Său este măreţ datorită realizărilor Sale; El este
măreţ datorită Numelui care I S-a dat.
El a moştenit un nume mult mai minunat decât îngerii,
şi ca Fiu, este moştenitorul tuturor lucrurilor, iar prin El au
fost făcute veacurile.
El este splendoarea- strălucirea Tatălui.
Numele L-a primit prin moştenire; şi ce minunat
trebuie să fi fost momentul în care a moştenit acest Nume
de la Măreţul Dumnezeu Tată!
În Filipeni 2:9, 10, 11 găsim scris: “Deaceea şi
Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele,
care este mai pe sus de orice nume; pentru ca, în Numele
Lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de
pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să
mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus
Hristos este Domnul.”

10
 Dacă ne spune în Evrei, că El a moştenit un nume mult
mai minunat decât al îngerilor, aici afirmă că Dumnezeu l-a
dat Numele care este mai pe sus de orice nume.
Moştenirea este că a existat un Nume cunoscut în rai,
neştiut în altă parte, iar acest Nume a fost păstrat pentru a fi
acordat cuiva care ar fi meritat: iar Isus, aşa cum Îl
cunoaştem- Veşnicul Fiu aşa cum este cunoscut în sânul
Tatălui- a primit acest Nume, şi este Numele în care orice
genunchi se va pleca din toate cele trei lumi- Rai, Pământ şi
Iad- Şi orice limbă va mărturisi spre slava lui Dumnezeu
Tatăl, că El este Domnul.
Iată omul
Această fiinţă ne-a dăruit dreptul de a folosi Numele
Său.
În Efeseni 1:17 găsim o rugăciune făcută de Pavel- o
rugăciune neobişnuită.
El se roagă ca Tatăl să ne lumineze ochii inimii ca noi
să putem pricepe care este bogăţia moştenirii Tatălui în noi,
şi apoi, ca noi să vedem care este bogăţia slavei moştenirii
Lui în sfinţi faţă de noi credincioşii; el afirmă că este
potrivită cu nemărginita mărime a puterii Sale, după
lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos,
prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la
dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie,
de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de
orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta
ci şi în cel viitor; El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat
11
Căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul
Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.
El nu numai că a moştenit un Nume mult mai minunat
decât orice altă fiinţă din univers- Dumnezeu I-a dat nu
numai un Nume în faţa căruia se va pleca orice genunchi
din toate cele trei lumi şi-I va mărturisi domnia- dar, aici
Dumnezeu I-a dat un Nume care este mai presus de orice
nume şi L-a aşezat în locul cel mai înalt din univers şi L-a
dat căpetenie peste toate lucrurile.

Cu ce scop?
Dumnezeu a făcut această investiţie pentru binele
Bisericii; a făcut acest depozit din care, Biserica, are drept
legal să extragă orice lucru când are nevoie.
I-a dat Numele care are în el plinătatea lui Dumnezeu,
bogăţia veşniciilor şi dragostea Dumnezeului-Tată; iar
acest Nume ne este dăruit nouă.
Avem dreptul să folosim acest Nume împotriva
vrăjmaşului.
Avem dreptul să-l folosim în cererile noastre.
Avem dreptul să-l folosim în rugăciunile şi în
închinarea noastră.
Acest Nume ne-a fost dăruit nouă.
Dar acesta este doar începutul minunilor şi a valorii
acestui Nume minunat.

12
 În Coloseni 2:15 primim o imagine mai profundă a
biruinţei Lui asupra forţelor satanice chiar înainte să se
ridice din morţi: “A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-
a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor
asupra lor prin cruce. ”
Aici este o imagine a lui Hristos pe tărâmurile
întunecate ale celor pierduţi, într-o luptă crâncenă cu armata
iadului.
Ne dă o părticică din bătălia extraordinară şi victoria pe
care Isus a câştigat-o înainte ca să se ridice din morţi.
Este evident că toată oştirea iadului cănd L-a văzut pe
Isus, a încercat cu toată puterea să-L scufunde, să-L
copleşească, şi L-a ţinut într-o groaznică robie până ce s-a
auzit strigătul ce a venit de la tronul lui Dumnezeu că Isus a
împlinit cerinţele justiţiei divine; problema păcatului a fost
rezolvată iar răscumpărarea omului era un adevăr.

Marele Biruitor
Când acel strigăt a ajuns pe tărâmurile întunecate, Isus
s-a ridicat şi a aruncat înapoi oştirile întunericului şi l-a
înfruntat pe Satan în luptă crâncenă aşa cum este descrisă în
Evrei 2:14:
“Pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are
puterea morţii, adică pe diavolul.”
Cu alte cuvinte, după ce Isus a nimicit forţele demonice
şi chinul îngrozitor al vinei, al păcatului şi bolii
13
pe care le-a purtat cu El acolo jos, l-a nimicit pe Satan, l-a
învins in luptă, l-a lăsat inert, bătut şi învins.
Cuvintele pe care Isus le-a vorbit, sunt împlinite în
Luca 11:21, 22 :
“Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa,
averile îi sunt la adăpost. Dar dacă vine peste el unul mai
tare decât el şi-l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele
în care se încredea, şi împarte prăzile luate de la el."
Deci, în momentul în care Isus a înviat din morţi, El nu
numai că avea cheile morţii şi ale iadului, dar deţinea şi
armura în care Satan se încredea.
El l-a învins pe cel rău; El a învins tot iadul şi moartea,
şi stă înaintea celor trei lumi- rai, pământ şi iad- ca
învingător absolut asupra vechiului distrugător al omului.
El l-a învins pe Satan înaintea cohortelor sale- proprii
săi slujitori din regiunile întunecate ale condamnaţilor- şi
acolo El a stat în locul spaimei ca Biruitor absolut şi Stăpân.
Este de mirare că în prospeţimea unei asemenea
victorii, el spune ucenicilor: “Toată puterea Mi-a fost dată
în cer şi pe pământ. ”?
El domneşte ca Stăpân şi Conducător al Universului.
Numele Lui este mai presus de orice nume, iar în
Numele Lui putem înţelege cum orice genunchi se va pleca
şi toată autoritatea şi puterea pe care Isus le-a câştigat prin

14
biruinţa Sa măreaţă este în Numele Lui- iar El ne-a dat acest
Nume nouă.
Autoritatea pe care El a câştigat-o ne este delegată nouă
prin folosirea Numelui Său.
Tot ceea ce El a fost, este în acest Nume; tot ceea ce
este El astăzi, este în acest Nume- iar acest Nume este al
nostru.
Lui Isus I S-a dat acest Nume, ca să poată să ni-1 dea
nouă.
El ne-a dat Numele Său ca să putem face voia Tatălui
în această dispensaţiune (har) în care trăim.
Cunoaştem că biserica primară a folosit această
autoritate.
Biserica primară a acţionat pentru Isus în locul Lui.
Ei au făcut minuni iar minunile au deschis uşi pentru
lucrare şi misiune.
Autoritate
Le-a dat autoritate şi acreditare lor - o stare în
comunitatea unde predicau.
Aveau moneda Împărăţiei nevăzute.
Atotputernicia lui Dumnezeu a fost investită în acel
Nume în biserica primară, iar ucenicii l-au folosit fără frică,
ceea ce este absolut cutremurător!
Ei credeau în Dumnezeu!

15
 Ei au umblat şi au trăit în tărâmul supranaturalului.
Erau zilele lui Dumnezeu pe pământ, pentru oamenii
cărora le slujeau.

Folosirea Numelui
Ar fi bine pentru noi să ne uităm la promisiunile pe
care Isus le-a făcut cu privire la folosirea Numelui Său.
“Şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca
Tatăl să fie proslăvit în Fiul.” Ioan 14:13
Aceasta devine o promisiune izbitoare în momentul
când ne dăm seama că Isus stă la dreapta Tatălui - că Isus
deţine cea mai înaltă poziţie din univers, cea de Căpetenie a
Bisericii.
Iată promisiunea legală: “Până acum n-aţi cerut nimic
în Numele Meu: cereţi şi vei căpăta, pentru ca bucuria
voastră să fie deplină.” Ioan 16:24.
Cu alte cuvinte, Isus spune: “Până acum nu v-aţi rugat
niciodată în Numele Meu, dar acum, orice veţi cere de la
Tatăl în Numele Meu, El vă va da.”
Această promisiune este cea mai copleşitoare declaraţie
care a ieşit de pe buzele Omului din Galilea - că trebuie să
folosim Numele Lui, acel Nume al Omnipotenţei.
El nu spune: “Dacă crezi”, sau “Dacă ai credinţă”.
Acest Nume ni s-a dat nouă. Nu trebuie să am credinţă
pentru ceva care îmi aparţine.

16
 Când eşti născut din nou în Familia lui Dumnezeu,
dreptul de a folosi Numele şi privilegiile de a-1 folosi, vin
odată cu naşterea din nou.
Toată autoritatea investită în acel Nume ne este dată ca
să aducem slavă Numelui Tatălui - ca Tatăl să fie proslăvit
în Fiul.
Acest Fiu care a fost un prigonit pe pământ şi
crucificat- atârnat înaintea lumii- Numele Său va răsuna
de- a lungul veacurilor.
Oriunde ruşinea răstignirii a fost răspândită, slava,
măreţia, puterea şi onoarea acelui Nume vor creşte.
Oriunde oamenii L-au batjocorit pe Isus, Numele va
pleca.
Oriune oamenii L-au blestemat pe Acel Om, Numele a
plecat împreună cu omnipotenţa Sa, cu măreţia şi puterea
sa, cu binecuvântările şi vindecarea sa, cu mângâierea rasei
umane, cu onoarea şi slava lui Dumnezeu, Tatăl.
El este acum cu noi în puterea acelui Nume- acel
Nume li ţine locul.
Tot ceea ce putea face local atunci, acum poate fi făcut
de fiecare credincios.
Cu alte cuvinte, El se multiplică la fel de repede ca şi
Biserica, deoarece chiar şi cel mai slab fiu are drept legal
acum la tot harul, puterea, măreţia, binecuvântarea,
sănătatea şi viaţa care sunt ascunse în Persoana care a
purtat acel Nume.

17
 Tot ceea ce era Isus, este Numele Său.
Tot ceea ce era Isus, acel Nume va fi pe vecie.
Numele Acela nu şi-a pierdut nimic din puterea
Omului care l-a purtat.
În aceste versete am văzut că Tatăl L-a înălţat pe cea
mai înaltă poziţie din univers.
I-a dăruit cel mai măreţ Nume din univers.
I-a dăruit onoare, slavă, putere şi L-a aşezat la dreapta
Sa în ceruri, mai presus de orice putere; iar acum, toată
această onoare, această slavă, autoritate, putere este
învestită în Numele lui Isus, iar acest Nume ne este dăruit
nouă.
Pământ nou înainte
Oh, ochii noştri au fost deschişi!; sufletele noastre ar
îndrăzni să se ridice pe tărâmul Atotputerniciei unde
Numele ar însemna pentru noi tot ceea ce Tatăl a investit în
el; ar acţiona conform privilegiilor noastre în Isus Hristos.
Acesta este practic un teren neexplorat în experienţa
creştină.
Aici şi acolo, unii dintre noi au experimentat puterea
investită în Numele lui Isus.
Am văzut şchiopii umblând, surzii auzind, orbii
văzând, pe cei ce erau aproape de moarte aduşi instantaneu
la viaţă şi sănătate; dar, până acum, niciunul dintre noi nu a

18
fost în stare să ocupe un loc constant în privilegiile noastre
şi să rămână în plinătatea acestei puteri măreţe.
Dar avem convingerea că înainte ca Domnul Isus să se
întoarcă, va exista o armată puternică de credincioşi care
vor învăţa secretul trăirii în Numele lui Isus, stăpânirii în
viaţă, trăirii victorioase, vieţii învierii a Fiului lui
Dumnezeu printre oameni.
Dacă mintea noastră ar putea pătrunde adevărul că
Satan este paralizat, dezbrăcat de armura lui de către
Domnul Isus, iar boala acută şi cronică sunt slujitorii
acestui Om; la vocea Lui, ele trebuie să plece, şi ar fi atât
de uşor să trăieşti în acest tărâm al răscumpărării.
Amintiţi-vă că în Matei 8, când sutaşul a vorbit cu Isus,
el a zis: “zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit.
Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic
unuia: Du-te!, şi se duce; altuia: “Vino”! şi vine; şi robului
meu: “Fă cutare lucru! ’’ şi-l face.”
Ai fost pus să domneşti peste boli, la fel cum eu am
fost pus peste o sută de oameni şi mă numesc sutaş; deci Tu
eşti Stăpân peste boli acute şi cronice, peste demoni şi
legile naturii.
Tot ceea ce trebuie să faci este să vorbeşti slujitorilor
tăi, la fel cum le vorbesc eu slujitorilor mei, iar ei mă
ascultă.”

19
 Este o ilustraţie frumoasă în care vedem că sutaşul s-a
ridicat la un nivel mai înalt al aprecierii spirituale a lui Isus
decât mulţi credincioşi de astăzi.

Întrebări:
1. Explică modul prin care Isus Şi-a obţinut Numele
care este mai presus de orice nume. Foloseşte
versete biblice.

2. Care sunt promisiunile lui Isus legate de Numele

Său?

3. Este nevoie de credinţă ca să foloseşti Numele lui

Isus? Justifică- ţi răspunsul.

20
 Capitolul III
CEEA CE SE AFLĂ ÎN SPATELE NUMELUI
SĂU

N-a existat niciodată o bătălie mai intensă asupra

divinităţii Omului din Galilea ca cea care se dă astăzi.
Marele Trup al Bisericii nu o vede- aşa cum n-a văzut-
o niciodată - ca un lucru clar; nici n-au realizat rezultatul
acestei lupte.
Din nefericire, ne-am aliniat împotriva Divinităţii lui
Hristos, un grup de semi- intelectuali.
Există aproape o jumătate de duzină care sunt de prim
rang, fie de putere intelectuală şi teologică, care au fost
angajaţi de una din părţi.
Divinitatea Omului din Galilea este punctul critic al
Creştinismului.
Dacă aceasta ar putea fi dovedită cu uşurinţă, atunci
creştinismul şi-ar pierde esenţa şi va înceta să mai
funcţioneze; va deveni o religie moartă.
Nu există nici o îndoială că dovedirea Divinităţii Sale
şi-a început deja efectele adverse asupra societăţii.

21
 Dacă Isus Hristos nu este Divinitate, înseamnă că El
nu este Domn.
Dacă El nu este Domn, înseamnă atunci că El nu mai
poate interfera cu activităţile noastre morale.
Dacă nu este Domn, atunci legile care au fost fondate
pe învăţăturile Lui şi-au pierdut puterea.
Moraliştii care abordează căsătoria împreună cu
idealurile ei înalte nu au nici o bază reală.
Dacă Isus din Nazaret nu este descoperirea lui
Dumnezeu cu autoritate Divină, înseamnă că El este doar
un om.
Dacă El este doar un om, tot ceea ce am construit în
jurul Lui trebuie să fie distrus, în ciuda faptului că noi am
construit în jurul acestui Om civilizaţia noastră modernă.
El a fost sursa de inspiraţie a tinerilor: s-au păstrat
curaţi şi neîntinaţi privind la viaţa Lui minunată şi au
căutat să-I câştige zâmbetul.
Tinerele, în taina camerelor lor, şi-au întipărit
imaginea Omului din Galilea şi s-au angajat să-şi păstreze
puritatea feminităţii lor ca să poată fi vrednice de dragostea
şi încrederea Omului care a murit acum două mii de ani
pentru umanitate.
Copiii au fost îndemnaţi la ascultare şi curăţie, prin
exemplul şi învăţăturile acelui Om.

22
 Oamenii de afaceri au fost descurajaţi în ceea ce
priveşte lucrurile strâmbe, de gândul că într-o zi Îl vor
întâlni pe acel Om şi vor da socoteală de faptele făcute în
birourile lor.
Oameni de toate categoriile au simţit o înrudire
ciudată cu acest Om care străbătea ţărmurile Galileii,
singur printre mulţimi.
Să spui că a fost doar un om bun, este o insultă.
Să spui că a fost cea mai înaltă expresie a divinităţii în
umanitate înseamnă să-L minţi în faţă.
Isus este, sau nu este ceea ce a spus că este?
Nu avem nici o înregistrare a spuselor Lui, sau a
faptelor Sale în afara celor patru evanghelii, iar dacă le
respingem, ne rămâne doar o imagine mitică a Omului.
Dacă vrem să probăm una din ele, avem dreptul să le
probăm pe toate: fie că rămâne în picioare sau cade în
acele patru schiţe biografice.
Dacă El nu este Fiul lui Dumnezeu, atunci cine este?
Eu vreau să cred că este o Întrupare.
Eu vreau să cred că El a rezolvat problema păcatului.
Eu vreau să cred că El a murit pentru păcatele mele şi
că a înviat pentru îndreptăţirea mea.
Eu vreau să cred că astăzi El este aşezat la dreapta lui
Dumnezeu ca Mijlocitor şi Mediator al rasei umane.

23
 Eu vreau să cred că ceea ce a spus despre rai este
adevărat: “În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Eu Mă
duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă
voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine,
ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi.”(Ioan 14:2, 3)
Scepticismul nu îmi dă nici o garanţie pentru viitor.
Civilizaţia, nu numai că a fost construită în jurul
acestui Om, dar El a fost construit în civilizaţie.
Dacă-I distrugi caracterul, locul Său, înseamnă că
civilizaţia trebuie să se dezintegreze.
Valul crimei şi al fărădelegii care loveşte peste pământ
este doar produsul provocării moderniştilor împotriva
integrităţii Sale.

Întrebări:
1. Cine este şi ce a făcut Isus pentru noi?
Argumentează biblic.

24
 Capitolul IV
FOLOSIREA NUMELUI LUI

Ar putea fi un studiu folositor pentru noi să observăm

Numele în planul mântuirii şi a relaţiei sale cu credinciosul
în viaţa creştină.
"Ea va naşte an Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru
că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. Iată,
fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu şi-i vor pune
numele Emanuil, care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este
cu noi." (Matei 1:21, 23)
Numele “Isus” este legat inseparabil de mântuire.
Numele Lui este un nume plin de muzicalitate pentru un
suflet întors la Dumnezeu.
“În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer
nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim
mântuiţi.”(Faptele Apostolilor 4:12)
Este singurul Nume prin care păcătoşii se apropie de
Marele Dumnezeu Tatăl; este singurul Nume care dă o
audiere păcătosului; este singurul Nume care îi descoperă
lucrarea de mijlocire a lui Isus.
“Botezăndu-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului
Duh" (Matei 28:19)
“Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele
lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi
primi darul Duhului Sfânt.” (Faptele Apostolilor 2:38)

25
 Nu numai că suntem mântuiţi prin acest Nume, ci
credinciosul este botezat în acest Nume.
Găsim în acelaşi verset nu numai că suntem doar botezaţi în
acest Nume, dar pe baza acestui nume vom primi darul Duhului
Sfânt.
Apoi Isus ne-a dat aceste promisiuni ale folosirii Numelui
Său în rugăciune.
“Orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să
fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi
face. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele."(Ioan 14:13-15)
“Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi
căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24)
În Faptele Apostolilor 3:1-6 îl auzim pe Petru spunând:
“Argint şi aur, n-am; dar ce am îţi dau: în Numele lui Isus
Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă."
Oamenii sunt botezaţi în acest Nume; oamenii se roagă în
acest Nume; acum, în acest Nume cei neputincioşi şi fără ajutor,
pot merge.
În Fapetele Apostolilor îl vedem pe apostolul Pavel scoţând
un demon dintr-o fată posedată, eliberând-o şi zguduind oraşul
Efes din temelii.
Câtă putere are acest Nume şi pentru Biserica de astăzi!
“Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi pentru Numele
Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor." (Matei 18:20)

26
 Adunările au fost învăţate ca atunci când se întâlnesc, să o
facă în acest Nume.
Ce tăcere ciudată trebuie să fi venit peste inimile
ucenicilor, când şi-au dat seama atunci când se adunau în
micile lor întâlniri, că acel Nume era centrul în jurul căruia se
învârtea totul!
Rugăciunile lor erau adresate prin acel Nume şi în acel
Nume bolnavii erau vindecaţi; în acel Nume demonii erau
scoşi; în acel Nume, Duhul Sfânt se pogora peste cei
credincioşi; în acel Nume ei se închinau; în acel Nume -
Numele Domnului lor care lipsea- toate lucrările Bisericii
primare erau însoţite.
În Coloseni 3:17 au fost învăţaţi să facă toate lucrurile în
Numele Lui.
Efeseni 5:20, să mulţumească pentru toate lucrurile în
Numele Lui.
În 1 Corinteni 6:11 ei au fost curăţiţi, sfinţiţi, îndreptăţiţi
în Numele Lui.
Evrei 13:15, să mărturisească Numele Lui.
Iacov 5:14, să ungă pe cei bolnavi în Numele Domnului.
1 Ioan 3:23 “Şi porunca Lui este să credem în Numele
Fiului Său Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a
poruncit El.”
Noua poruncă era ca ei să se iubească unii pe alţii şi să
creadă în Numele Lui.
27
 Putem vedea prin aceasta că Numele Lui Isus a atins fiecare
etapă a vieţii bisericii, în acele vremuri de început; ocupa un
loc în gândirea lor, în rugăciunea lor şi în predică, iar noi
astăzi, suntem complet indiferenţi faţă de acest Nume.
Fie ca Domnul să ne deschidă ochii inimii ca să cunoaştem
bogăţiile slavei lui Dumnezeu care sunt ascunse în acest Nume.

Întrebări:
1. Care este legătura dintre Numele lui Isus şi mântuire?
Explică folosind versete biblice.
2. Prezintă versete biblice care au legătură cu ceea ce putem
face în Numele Lui.

28
 Capitolul V
ÎN NUMELE MEU VEŢI SCOATE DRACI

Majoritatea cititorilor acestei cărţi cunosc lucrurile care

au valoare financiară.
Dacă eşti un fermier, cunoşti practic fiecare bucăţică de
pământ pe care o munceşti.
Dacă deţii o proprietate la oraş, sau o închiriezi, cunoşti
fiecare cameră din casă.
În această lume apucătoare, încercăm să ne utilizăm
toate posesiile; dar în lumea spirituală, cât de puţini dintre
noi cunosc cu adevărat posesiunile sau se bucură de roadele
lucrării.
Viaţa spirituală este atât de puţin înţeleasă chiar şi de
cei mai înţelepţi dintre noi.
Vă amintiţi momentul în care Isus a spus ucenicilor
când trebuia să plece, “În Numele Meu veţi scoate draci” şi
vă amintiţi de asemena că o mare parte a lucrării Sale a fost
plină de lupte cu forţele nevăzute ale întunericului.
În mod normal unii ar putea gândi, citind literatura
noastră religioasă modernă şi ascultând majoritatea

29
predicilor unui predicator, că demonii au ieşit din existenţă
sau că au fost strânşi laolaltă în mahalalele oraşului şi că îşi
petrec timpul printre cei din pătura de jos a umanităţii.
Acum câţiva ani am fost călăuzit să studiez acest subiect.
Am găsit că Scripturile învaţă multe lucruri despre draci,
despre obiceiurile lor, despre influenţa şi puterea pe care o au
asupra oamenilor.
Când Pavel scria Bisericii din Efes, el le-a spus că lupta
lor nu era “împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva
căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor
întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care
sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:12)
Scriind colosenilor, el a spus: “Epafra, care este dintr-ai
voştri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna
se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi
şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. ”
(Coloseni 4:12)
Observaţi că acest cuvânt “luptă” înseamnă literalmente
bătălie, înfruntare.
Cu cine se lupta? Împreună cu cine agoniza?
Cu siguranţă nu cu Tatăl: scopul veşnic al lui Dumnezeu
este să binecuvânteze omul.
Ştim că rugăciunea nu poate schimba scopul lui
Dumnezeu, în orice sens al cuvântului.

30
 Rugăciunea îl poate grăbi pe Dumnezeu, sau îl poate
determina să ne vină în ajutor, sau poate atrage cooperarea şi
simpatia Lui în vreme de nevoie; dar de-a lungul întregii
revelaţii este arătat din loc în loc acţiunea unei forţe ascunse
care se luptă în mod inteligent împotriva scopului lui
Dumnezeu.
În lucrarea mea de ani de zile am întâlnit indivizi care
sunt într-o încercare premanentă de a se acomoda cu
Dumnezeu, fără vreun rezultat.
Întotdeauna se rugau dar se pare că niciodată nu
ajungeau departe.
O altă clasă de oameni părea într-adevăr că avea lumină
dar era legată de nişte puteri nevăzute.
În mod normal oamenii mi-au provocat o mulţime de
necazuri - m-am întrebat cum îi pot ajuta iar într-o zi, mai
presus de mine, am fost călăuzit în mod ciudat să poruncesc
ca puterea nevăzută de peste o persoană pe care o stăpânea,
să se rupă.
M-am rugat în Numele lui Isus.
Am strigat: “În Numele lui Isus, îţi poruncesc ca puterea
ta de peste această viaţă, să se rupă.”
În acel moment, acea persoană a fost eliberată şi am fost
uimit de rezultat.
O frică ciudată a venit peste mine că am putut să exersez,
la simpla poruncă în Numele lui Isus, această minunată
putere
31
şi începând de atunci, am văzut multe rezultate în slujbele
de trezire prin folosirea Numelui lui Isus.
Am înţeles că motivul pentru care mulţi oameni nu-L
acceptau pe Isus ca Mântuitor era acela că erau legaţi de
puterea demonilor.
Oamenii sunt înfometaţi; doresc eliberare din păcat;
tânjesc după viaţa veşnică, dar mulţi dintre ei sunt
neputincioşi ca să se dezlege din lanţurile care îi ţin legaţi.
Sute de oameni mi-au spus: “Nu pot deveni creştin. Îmi
doresc, dar mă ţine ceva.”
Mi-am întins foarte simplu mâinile peste umerii lor şi
am spus: “În Numele lui Isus din Nazaret, poruncesc
puterii care te ţine, să se rupă. Acum, în Numele Său
glorios, stai pe picioarele tale!”
Cu lacrimi de bucurie, au ascultat.
M-am rugat împreună cu oameni care erau legaţi de
vicii - tutun, alcool, pofte - şi în acelaşi măreţ Nume i-am
văzut eliberaţi, de obicei instantaneu.
Am întâlnit creştini care nu erau în stare să depună
mărturie sau să conducă în rugăciune la întâlnirile publice,
care îşi simţeau gurile închise în timp ce inimile lor strigau
după libertate.
Am întâlnit un caz pentru care m-am rugat în Numele lui
Isus şi asupra căruia am poruncit ca puterea celui rău să se
rupă, iar eliberarea s-a produs imediat.

32
 În cazuri de vindecare divină, am văzut câteva care ar fi
mişcat întreaga ţară dacă le-ar fi cunoscut.
O femeie care era aproape oarbă a fost vindecată de
puterea Numelui lui Isus, în aşa fel încât ea poate citi fără
ochelari.
Unii au fost vindecaţi de boli de inimă şi de alte diferite
neputinţe.
Multe dintre aceste cazuri şi-au găsit greu vindecarea.
M-am rugat pentru ele de câteva ori, şi a fost foarte dificil
deoarece erau ţinute, legate de puterea demonică.
Au fost eliberaţi când am spus: “În Numele lui Isus, demoni,
părăsiţi acest trup!”
Nu pot înţelege ce lucrare de succes ar putea fi făcută
astăzi, sau cum pot credincioşii să fie victorioşi, decât dacă
cunosc că sursa pericolului lor zace în puterea demonică, iar
puterea de a învinge se află în Numele lui Isus din Nazaret,
Fiul lui Dumnezeu.
Cu cât recunoaştem mai repede că aerul de deasupra
noastră este plin de forţe împotrivitoare care încearcă să ne
distrugă părtăşia cu Tatăl şi să ne priveze de utilitatea noastră
în lucrarea Stăpânului nostru, cu atât va fi mai bine.
Trei lucruri sunt necesare ca să ne rugăm şi să primim
eliberare şi victorie asupra demonilor.
Primul, trebuie să fim copii ai lui Dumnezeu.

33
 Al doilea, nu trebuie să avem nici un păcat nemărturisit
şi neiertat, căci dacă avem, demonii vor râde de rugăciunile
noastre.
Al treilea, trebuie să cunoaştem puterea Numelui lui
Isus, şi să ştim s-o folosim. Citiţi cartea Faptele Apostolilor
cu atenţie şi observaţi cum au folosit ucenicii acest Nume.
Cititorilor, dacă viaţa voastră a fost învinsă şi
împrejmuită de puterea vrăjmaşului, ridicaţi-vă în Numele
Atotputernic al lui Isus; aruncaţi-1 pe Satan; eliberaţi-vă;
mergeţi şi eliberaţi-i şi pe alţii.

În Numele Lui

Ce înseamnă expresia “În Numele Lui?”

Cunoaştem că expresia “În Hristos”, folosită de aproape
o sută treizeci de ori în Noul Testament, arată poziţia
credinciosului, statutul lui legal, locul lui în familie şi în
scopul sau planul lui Dumnezeu.
Când Isus a dăruit Bisericii Primare dreptul de a folosi
Numele Lui, acel drept însemna că ea îl reprezenta pe Isus.
Acţiona în locul Lui iar când se ruga în Numele lui
Isus, era ca şi cum Isus însuşi se ruga.
Noi luăm locul lui Hristos şi acţionăm ca reprezentanţi
ai lui Hristos.

34
 Hristos este la dreapta Tatălui - noi suntem aici ca
reprezentanţi ai Lui, nu numai colectiv dar şi individual.
Când ne rugăm în Numele lui Isus, luăm locul lui
Hristos Cel absent; folosim Numele Lui, autoritatea Lui
pentru a face voia Lui pe pământ.
Când noi spunem “Tată, îţi cerem în Numele lui Isus”,
noi ne rugăm în mod reprezentativ.
De fapt spunem: “Tată, Isus este acolo sus la dreapta Ta
iar El ne-a împuternicit ca să facem voia Lui pe pământ. Iată
aici o mare nevoie. Te rugăm în Numele Lui să intervii.”
Acea nevoie poate fi financiară; poate fi nevoia de putere
în lucrare; poate fi o nevoie de mântuire a unor suflete; poate
fi de vindecare a unui bolnav- iar noi luăm locul lui Isus şi
folosim Numele lui Isus ca şi cum Isus însuşi ar fi în acel
loc.
Singura diferenţă este că, în loc să facă Isus acea lucrare,
o facem noi pentru El; o facem la porunca Lui.
Ne-a dăruit aceeaşi autoritate pe care o avea când era aici
pe pământ, iar poziţia credinciosului în Hristos îi dă acelaşi
statut, împreună cu Tatăl, pe care-1 avea Hristos când era
aici.
Această folosire nelimitată a Numelui lui Isus ne
descoperă încrederea pe care o are Tatăl în Biserică.
Acest lucru în sine este o provocare.

35
 Simplitatea folosirii de către Petru a Numelui lui Isus în
cartea Faptele Apostolilor, ne obligă să credem că Petru ştia
că acţionează în locul lui Isus, cu aceeaşi autoritate pe care
a avut-o Isus.
Vei observa că nu se opreşte nici măcar să se roage
pentru bolnav; tot ceea ce face este faptul că spune: “În
Numele lui Isus, ridică-te şi umblă.”
Nu există nici un indiciu că ar fi încercat să exercite în
nici un fel ceea ce noi numim “credinţă”; s-a rezumat la o
simplă poziţie de afaceri cu biserica primară- ei şi-au
amintit ceea ce Stăpânul a spus şi că ceea ce El spunea, era
adevărat.
El a spus: “Orice veţi cere în Numele Meu, voi face.”
(Ioan 14:13)
Ei nu puneau la îndoială acest lucru; nu se îngrijorau
pentru acest lucru; ei nu se opreau să analizeze ceea ce
însemna acest lucru- tot ceea ce au făcut a fost să acţioneze
pe baza cuvintelor lui Isus.
Ei nu înţelegeau tot ceea ce Pavel ne-a descoperit în
Romani, Galateni şi Efeseni, dar ei ştiau că Isus le-a dat
dreptul de a folosi Numele Lui iar ei şi-au însuşit acest
drept cu simplitatea unui copil.
Mi se pare că asta trebuie să facem noi astăzi.
"În Numele Meu vor scoate draci; în Numele Meu îşi vor
pune mâinile peste cei bolnavi, şi bolnavii se vor
însănătoşa."

36
 Acest lucru a fost dăruit credincioşilor, iar noi suntem
credincioşi.
“Orice veţi cere în Numele Meu, voi face”, este o afirmaţie
destul de simplu de înţeles pentru oricine.
Am fost botezaţi în Numele Lui în mod public; iar în
mod spiritual am fost aşezaţi în Hristos prin naşterea din nou
astfel încât acum suntem din Viţă ca una din mlădiţe, iar
Viţa este Hristos.
Suntem în Hristos; fiind în Hristos, avem dreptul de a
folosi Numele Lui!
În acel Nume acţionăm în mod reprezentativ şi legal.
Acest lucru îl glorifică pe Tatăl; îl preamăreşte pe Isus;
răspunde nevoilor umanităţii.
Nu este o problemă de educare sau de numire ci mai
degrabă o problemă de înţelegere a locului meu adevărat în
Hristos şi de folosire a puterii care mi-a fost dată în mod
legal mie şi fiecărui credincios.
Oh, minunea şi harul lui Dumnezeu!

Întrebări:
1. Care sunt cele trei lucruri de care avem nevoie ca să
ne rugăm şi să avem biruinţă asupra demonilor?
2. Ce înseamnă expresia “În Numele Lui”?

37
 Capitolul VI
OMUL ŞI MINUNILE

ISUS! Numele are în el puterea făcătoare de minuni,

chiar şi astăzi, deşi două mii de ani au trecut de atunci de
când umbla cu oamenii.
Isus, Galileanul, era un făcător de minuni.
Viaţa lui Isus a fost o minune. Înţelepciunea şi
învăţăturile Sale erau miraculoase.
El a trăit şi a umblat în tărâmul miraculosului.
El a făcut ca miracolul să fie ceva obişnuit.
Moartea Sa a fost un miracol.
Învierea Sa a fost o minune.
Arătările Sale au fost miraculoase.
Înălţarea Sa a fost o minune zguduitoare.
Dar probabil cel mai grăitor miracol dintre toate acele
zile miraculoase a fost evenimentul Cincizecimii.
Din camera de sus, au mers mai departe cu îndrăzneală
bărbaţi şi femei, ca să mărturisească în Numele lui Isus,

38
care cu cincizeci de zile mai înainte tremurau de frica
Marelui Preot şi a supuşilor lui.
Petru, fricosul, temătorul, este acum îmbrăcat cu o
putere şi neînfricare inexplicabile; el iese şi înfruntă
Sinedriul, Senatul şi Preoţimea cu un curaj care ne uimeşte.
Un şuvoi de miracole a curs din mâinile apostolilor,
deranjând iudaismul şi zguduind guvernul roman din
temelii.
Ei au făcut o descoperire - Numele Celui pe care L-au
iubit, pe care L-au răstignit pe cruce în goliciune, acum are
putere egală cu puterea pe care El o exercita atunci când era
printre oameni.
Bolnavii erau vindecaţi, morţii erau înviaţi, dracii erau
alungaţi, prin simpla rostire a Numelui peste cei care erau
în necazuri.
Ce şuvoi de dragoste miraculoasă, viaţă, speranţă şi
bucurie curgea din lucrarea acelor umili galileeni.
Acei treizeci şi trei de ani de istorie primară cuprinsă în
cartea Faptele Apostolilor, erau ani de fapte ale Bisericii
până la întoarcerea Domnului şi Stăpânului ei.
Omul este rodul lucrării miraculoase.
Dorinţa lucrării miraculoase este de a se încorpora adânc
în conştiinţa omului.
Creştinismul este bazat pe o serie de minuni care
culminează cu Cincizecimea.

39
 Normalul minunilor

Creştinismul a început prin minuni; este răspândit de

minuni.
Fiecare naştere din nou este o minune; fiecare răspuns
la rugăciune este o minune; fiecare biruinţă asupra ispitei
este o minune.
Când Raţiunea ia locul miraculosului, creştinismul îşi
pierde vigoarea, fascinaţia şi rodnicia.
Creştinismul nu este o religie.
Creştinismul este viaţa lui Dumnezeu în om.
Creştinismul a fost descoperirea inimii şi naturii
Marelui Dumnezeu Tată în Omul Isus.
Nu poate exista o religie care ar apela la umanitate şi
care să nu fie fondată pe minuni şi răspândită prin minuni.
Omul tânjeşte astăzi după Dumnezeul Făcător de
minuni.
Ori de câte ori se ridică un bărbat sau o femeie a cărui
rugăciune a fost ascultată, mulţimea se îmbulzeşte spre ei.
Omul vrea un Dumnezeu viu.
Foamea după Dumnezeu adânc întipărită în inima
omului, este motivul tuturor religiilor.
Oamenii sunt dezamăgiţi uşor de aşa zişii făcători de
minuni din pricina acestei foame după supranatural.

40
 Unul dintre cei mai mari psihologi ai Americii, care a
luat în derâdere miraculosul timp de treizeci de ani în sala
unor universităţi mari, în final a păşit pe tărâmul marii
preotese a spiritismului şi a mărturisit sub semnătura sa
într-o revistă celebră că în sfârşit şi-a găsit credinţa în
supranatural.
Ce imagine jalnică! Să se întoarcă de la Isus -
Făcătorul de minuni la Satan făcătorul de minuni.
Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa,
iar prin Isus Hristos îi permite să devină părtaş firii Sale
dumnezeieşti.
Acest lucru îl înalţă pe om în tărâmul lui Dumnezeu, şi
în acel tărâm Dumnezeu Tatăl se poate descoperi pe Sine
copilului Său.
Răspunsul după tânjirea universală a omului după
supranatural se găseşte în naşterea din nou şi în prezenţa
Duhului Sfânt şi în Numele lui Isus.
Rugăciunea devine o forţă făcătoare de minuni în lume.
Creştinismul este o minune.
Dumnezeu este Făcător de minuni.
Isus Hristos a fost o minune, şi este o minune.
Biblia este o carte miraculoasă.
Dacă scoatem miraculosul din creştinism, avem o
religie.

41
 Minunile nu sunt în afara armoniei cu dorinţa
umanităţii.
Un făcător de minuni, fie el adevărat sau fals, va atrage
o mulţime mai mare decât un filosof renumit sau un
preşedinte.
Această iubire a miraculosului nu este un semn al
ignoranţei, ci mai degrabă o mobilizare după Dumnezeul
nevăzut.
Educaţia nu elimină dorinţa din om pentru miraculos.
Dorinţa este intensificată, deoarece educaţia descoperă
neputinţa omului în faţa legilor naturii şi-i arată dependenţa
lui totală de ceea ce nu se vede.
Nu este un semn de cunoaştere deosebită, evlavie sau
de pătrundere mentală ca să negi miraculosul.

Omul de pretutindeni crede în minuni

Biblia este o culegere de minuni şi de intervenţii divine.

Este istoria pătrunderii tărâmului supranatural în cel
natural.
Începând cu Avraam, toate personajele principale ale
Vechiului Testament au fost făcători de minuni - sau mai
bine, Dumnezeu a făcut miracole prin ei.

42
 Lucrul care l-a înălţat pe Iosif din închisoare în biroul
primului ministru al Egiptului, a fost o minune.
Eliberarea Israelului din robia Egiptului s-a făcut
printr-o serie de minuni care au zguduit Egiptul din temelii.
Trecerea Mării Roşii şi cei patruzeci de ani în pustie au
fost o serie de minuni de neegalat în istoria umanităţii.
Scopul acestor minuni a fost să-l separe pe Israel de
dumnezeii morţi ai Egiptului şi să-l conducă la închinarea
Dumnezeului Viu al lui Avraam.
Iudaismul a fost iudaism atât timp cât Dumnezeu-
Făcătorul de minuni se manifesta.
Când miracolele s-au sfârşit, Israel a căzut în păgânism
şi s-a întors în părtăşia cu Dumnezeu doar după o serie de
minuni zguduitoare.
Dacă am avea spaţiu, ar fi fost interesant să studiem
minunile cuceririi Canaanului, perioada Regilor, cele patru
minuni înregistrate în cartea Daniel, care l-au trimis înapoi
în ţara lui pe Israel din robie, i-a eliberat din idolatrie, a
stabilit un precedent al unei naţiuni eliberate din sclavie şi
l-a trimis în ţara lui - cu permisiune veşnică, mai mult - cu
resurse de a-şi construi oraşul lor, templul lor şi să-i
stabilească închinarea; este de neegalat în istoria umană-
este o minune deosebită şi certă.
Când Isus şi-a început lucrarea publică, a fost o lucrare
a minunilor.

43
 Când biserica şi-a început lucrarea a fost o lucrare a
minunilor.
Fiecare trezire de la Cincizecime care L-a onorat pe
umilul Galilean, a fost o trezire prin minuni.
Biserica n-a fost niciodată salvată din regresele ei de
către învăţătorii filosofi, ci de către laicii umili care au avut
o nouă viziune despre Hristos, care ,,este Acelaşi ieri, astăzi
şi în veci.”
Aşteptăm cu nerăbdare manifestarea prezenţei
Duhului Sfânt în slujbele noastre religioase - o întâlnire
moartă, seacă, nu are putere de atracţie, dar o întâlnire unde
oamenii sunt binecuvântaţi deplin în Scriptură sau în
mântuirea sufletelor, în vindecarea bolnavilor, sau umplerea
cu Duhul Sfânt, este o întâlnire plină de putere.
O revărsare a Duhului este o provocare pentru
comunitate oricând.
Toţi oamenii normali aşteaptă cu nerăbdare
supranaturalul - ei tânjesc să vadă manifestarea puterii lui
Dumnezeu şi să simtă emoţia atingerii nevăzutului.

Oamenii cer minuni

Omul a fost creat de către Dumnezeul Făcător de minuni
- acel element al minunii se află în om.
Omul tânjeşte să facă minuni şi să trăiască în atmosfera
supranaturalului.

44
 Acest element miraculos din om l-a făcut un
inventator, descoperitor şi investigator.
L-a împins să experimenteze până ce a cucerit
produsele chimice, electricitatea şi aerul.
Acest element care ne-a dăruit aeroplanul, submarinul,
radioul, reţeaua fără fire şi toate celelalte dispozitive,
invenţii şi descoperiri care ne asigură civilizaţia modernă.
Tărâmul minunilor este tărâmul natural al omului - el
este prin creaţie împreună-mergător al lui Dumnezeu-Tată
Făcător de minuni.
Păcatul l-a detronat pe om din tărâmul miracolelor, dar
prin har este adus înapoi la ceea ce era al lui.
A fost o luptă grea pentru noi ca să putem pătrunde
principiile acestei vieţi ciudate de credinţă.
Păcatul ne-a făcut să ne străduim - harul ne-a făcut
încrezători.
La început, duhul omului a fost forţa dominantă în
lume; când a păcătuit, mintea lui a devenit dominantă -
păcatul a detronat spiritul şi a încoronat intelectul; dar
harul restaurează duhul în locul său de domnie, iar când
omul ajunge să recunoască puterea duhului, va trăi în
tărâmul supranaturalului fără nici un efort.
Credinţa nu va mai fi o luptă, ci o trăire inconştientă în
tărâmul lui Dumnezeu.

45
 În tărâmul spiritual omul se simte ca la el acasă; îl
plasează acolo unde comuniunea cu Dumnezeu este o
experienţă normală, unde credinţa în miraculos este
inconştientă, unde îşi va exercita cel mai înalt tip de
credinţă, fiind inconştient că şi-a exercitat credinţa la fel ca
atunci când scrie un cec.

Întrebări:
1. Care este legătura dintre om şi minuni?
2. Care este legătura dintre Creştinism şi minuni?
3. De ce oamenii tânjesc după minuni?

46
 Capitolul VII
LOCUL CREDINŢEI ÎN FOLOSIREA NUMELUI

Ucenicul rugativ al Cuvântului se confruntă cu acest

adevăr - nicăieri Isus nu menţionează credinţa atunci când
vorbeşte despre folosirea Numelui Său, cu excepţia timpului
viitor.
Ia ca pe o ilustraţie pasajul din Marcu 16:17, 18:
“Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele
Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi; vor lua în
mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma;
îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi, şi bolnavii se vor
însănătoşa.”
O redare literală a acestui pasaj este că “credincioşii”
vor face în Numele Meu aceste lucruri.
Este evident că doar credincioşii au dreptul de a folosi
Numele lui Isus - dreptul de a folosi Numele Său este o
binecuvântare oferită Bisericii; este un drept care aparţine
fiecărui copil de Dumnezeu.
Avem drept împătrit de a folosi Numele.

47
 Primul, suntem născuţi în familia lui Dumnezeu iar
Numele Lui aparţine familiei.
Al doilea, suntem botezaţi în Numele Lui, şi fiind
botezaţi în acest Nume, suntem botezaţi în Hristos.
Al treilea, ne-a fost oferit de către Isus care ne-a
împuternicit.
Al patrulea, suntem trimişi ca ambasadori să mergem şi
să proclamăm Numele Lui printre naţiuni.
Atunci, dacă autoritatea aceasta ne este oferită, acţionăm
ca reprezentanţi ai lui Hristos.
În primul rând, facem acest lucru pe baza dreptului nostru
prin naştere; în al doilea rând pe baza faptului că am fost
botezaţi în Numele Lui; şi în al treilea rând, pentru că ne-a
fost oferit dreptul legal de a folosi Numele Lui.
În ultimul rând, pe baza faptului că am fost trimişi ca
ambasadori pentru a-I proclama Numele printre naţiuni.
Nu văd unde ar trebui să avem o credinţă specială ca să
folosim Numele lui Isus, deoarece este al nostru în mod legal.
Dacă aş fi avut o mie de dolari în bancă, nu ar fi nevoie
de nici un act de credinţă conştientă din partea mea pentru a
scrie un cec de o sută de dolari, ci doar în momentul în care
aş vrea să scot o sută de mii de dolari când eu am doar o mie
de dolari în cont, atunci s-ar putea cere credinţă.
Unii dintre noi au avut experienţa nefericită de a-şi epuiza
conturile bancare de pe pământ, dar lucrarea desăvârşită a lui

48
Isus Hristos a creat un depozit pentru noi în Banca de sus care
nu poate fi niciodată epuizat.
Este al nostru - binecuvântat, veşnic al nostru. Slavă
Domnului!
Dacă eşti copil de Dumnezeu, atunci eşti un moştenitor al
lui Dumnezeu - un comoştenitor cu Hristos - ai dreptul de a
folosi Numele lui Isus, şi dacă ai acest drept, se datorează
locului pe care îl ocupi în familie.
Cred că va veni momentul când mari mulţimi de
credincioşi vor trăi prin această viaţă simplă de credinţă; vor
trăi inconştient, zilnic- vor trăi în tărâmul de sus unde vor
vedea în Numele lui Isus plinătatea autorităţii şi puterii care a
fost în Hristos când a umblat pe pământ.
Ne aflăm în stadiul de copilărie: încercăm să avem
credinţă; încercăm să credem; ne întâlnim în programele
noastre, fiecare aşteptând de la celălalt, ceea ce putem face
singuri.
S-ar părea că în multe cazuri practicăm un joc al
harababurii.
Oare folosim expresii biblice şi fraze pompoase care nu au
nici un sens pentru conştiinţa interioară?
Slavă Domnului, sunt câţiva care ajung să înţeleagă
această nouă lumină, care va veni doar prin studiu profund şi
gândind din perspectiva acestei probleme.
Prea mulţi dintre noi ascultăm predicatorii, întotdeauna
ascultăm şi niciodată nu rumegăm sau nu avem propria gândire

49
- suntem ceea ce Isus ne-a numit “ascultători ai Cuvântului şi
nu împlinitori.”
Momentul în care un bărbat sau o femeie gândeşte din
perspectiva acestei probleme, în acel moment se ridică pe un
tărâm nou al vieţii lui Hristos- de fapt începe să împărăţească în
tărâmul Vieţii.
Atunci este capabil să înfrunte demonii şi bolile singur şi
să învingă; este capabil să se bucure de roadele lucrării
desăvârşite a lui Hristos şi poate intra în posesia bogăţiilor
moştenirii Sale.

Isus este în acel Nume

El este acel Nume.

Tot ceea ce El a fost, a făcut, este şi va fi vreodată, se află
în acel Nume acum.
El a lucrat vindecarea pentru noi; El este vindecare pentru
noi acum.
El a împlinit cerinţele justiţiei divine şi a devenit
neprihănirea noastră - El este neprihănirea noastră acum.
A trecut din moarte la viaţă, iar acum El este viaţa
noastră.
Ne-a dăruit viaţă - El este acea viaţă pe care ne-a dăruit-o.
El este vindecare, El este sănătate, El este biruinţă, El este
totul în toţi.

50
 Numele înseamnă vindecare
Când ne-a dăruit dreptul de a folosi Numele Său pentru a
vindeca bolnavii, a fost doar pentru simplul fapt ca noi să
putem aduce în scenă prin folosirea Numelui, plinătatea lucrării
Sale desăvârşite, ca cei ce sunt în necaz să poată cunoaşte că în
folosirea Numelui, Hristos Cel Viu, Vindecătorul este prezent.
Nu înseamnă să încerci să crezi; nu înseamnă să încerci să
primeşti vindecare.
A crede devine inutil în sensul modern al cuvântului.
Vindecarea ne aparţine; Numele o face posibilă pentru noi.
Numele este al nostru, iar în acest Nume se află tot ajutorul,
toată biruinţa, toată puterea şi toată sănătatea.
Nu încerca; nu te lupta- doar foloseşte-L.
Foloseşte acest Nume cu aceeaşi libertate cu care îţi
foloseşti carnetul de cecuri.
Banii sunt în cont; scrii cecul fără să îţi exerciţi vreo
credinţă specială; asta este, nu eşti conştient de exercitarea
acestui drept - deşi îl faci.
În folosirea Numelui lui Isus, îţi exerciţi credinţa - este o
credinţă inconştientă, acea credinţă care s-a născut în noi prin
dovezi care ne conving dincolo de umbra îndoielii.
Orice altă credinţă este anormală.
La a doua venire a lui Hristos, nu va fi nevoie de nici un act
de credinţă din partea noastră ca să fim strămutaţi; nici nu va fi

51
nevoie de vreun efort ca să primim nemurirea -pur şi simplu
vom fi făcuţi nemuritori - vom fi strămutaţi.
Acest lucru este în planul, în veşnicul program al lui
Dumnezeu.
Nu va fi nevoie de o credinţă specială ca să fim înviaţi -
învierea se află în planul lui Dumnezeu.

Planul Său

Acum, dacă înţelegem planul Lui pentru vremea de acum,

bolnavii vor fi pur şi simplu vindecaţi chiar în momentul când
boala îi atinge.
“Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi
locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va
învia (sau vindeca) şi trupurile voastre muritoare, din pricina
Duhului Său, care locuieşte în voi.” (Romani 8:11)
Nu se referă la învierea noastră; se referă la trupurile
noastre de acum (muritoare înseamnă: sortite morţii). Trupurile
noastre nu vor fi muritoare în mormânt, nici duhul nu va fi în
ele.
Acest lucru face parte din plan - Duhul locuieşte în noi
pentru acest scop.
Nu este singurul scop, ci este un motiv al locuirii Sale - să
vindece trupurile noastre fizice de bolile care continuu ne dau
târcoale.

52
 Când înţelegem acest lucru, nu vom mai încerca să ne
exercităm credinţa pentru vindecarea noastră, sau pentru orice
altă nevoie - ci pur şi simplu vom recunoaşte faptul că această
vindecare, această nevoie, este în plan, este o parte a planului şi
vom accepta ceea ce ne aparţine.
Ia acest pasaj ca pe o ilustraţie:
“El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentrnca
noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire;
prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” sau prin a cărui zdrobire
suntem vindecaţi.” (1 Petru 2:24)
El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn şi a murit
din pricina acelor păcate, iar noi credem că am murit împreună
cu El - deci, nu mai trebuie să murim din nou pentru păcat.

Suntem vii

El a înviat, iar noi am înviat împreună cu El.

Noi am murit faţă de păcatele noastre, am murit faţă de
natura noastră veche, am murit faţă de bolile noastre şi am
înviat în plinătatea vieţii Sale, liberi faţă de natura veche
păcătoasă, liberi faţă de păcatele pe care le-am făcut şi liberi
faţă de bolile noastre.
Pe măsură ce înţelegem acest lucru, ştim că natura noastră
veche păcătoasă nu are nici un drept, nici un privilegiu să
stăpânească peste noi deoarece este moartă, iar noi nu vom mai
accepta nici o copie a ei pe care Satan ar putea, în ignoranţa

53
noastră, s-o aducă peste noi, şi nu vom mai primi nici o
condamnare care ar putea veni spre noi prin orice păcat pe care
l-am făcut în trecut, pentru că Isus le-a purtat, şi nu va mai fi
nevoie să le purtăm din nou, nici nu va mai fi nevoie să suferim
condamnare pentru ele deoarece El a fost condamnat pentru
aceste păcate, şi le-a purtat.
In consecinţă, suntem liberi, şi iată, “nu mai este nici o
condamnare pentru cei ce sunt în Hristos Isus. ” (Romani 8:1)
Acelaşi lucru este adevărat şi în cazul bolilor noastre. Isaia
53:4
“Intr-adevăr, El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a
purtat bolile noastre.” (traducere NTLR)
El a fost făcut bolnav pentru noi şi ne-a purtat suferinţele;
când a înviat, boala a fost alungată; liber faţă de domnia bolii.
Acum, boala nu mai are nici un drept ca să se impună peste
noi iar Satan nu mai are nici un drept să mai aducă vreo boală
peste noi.
Suntem liberi!
Iar când aceste boli şi suferinţe vin, tot ceea ce trebuie să
facem este să le tratăm exact aşa cum am tratat vechile noastre
păcate.
Satan poate încerca să ne pună sub condamnare
reamintindu-ne de vechile noastre păcate, dar noi spunem:
“Satan, iată, nu mai este nici o condamnare pentru noi, deoarece
suntem în Hristos Isus. El a şters acele păcate şi le-a îndepărtat

54
de la noi, iar tu nu mai ai acces la ele. Poţi aduce o fotografie a
trecutului dar nu poţi aduce păcatul real deoarece a fost şters.”

Drepturile mele legale

Când Satan îmi impune boala, am dreptul să-i spun:

“Satan, acele boli au fost purtate în trupul lui Isus iar tu nu mai
ai nici un drept să le aduci şi să mă sperii. Acele boli au fost
alungate necondiţionat, iar eu sunt liber faţă de boală ca trupul
lui Isus când a înviat din morţi - deoarece sunt în Hristos şi nu
le mai poţi aduce peste mine.”
Iar dacă Satan atacă trupul meu, tot ceea ce trebuie să fac,
este să atrag atenţia Tatălui asupra faptului că boala trebuie să
plece, deoarece sunt liber!
Ştiu că prin “rănile Lui sunt vindecat.”
Sunt vindecat, sunt vindecat!
Ştiu că prin învierea Sa sunt îndreptăţit şi nu mai am
nevoie să fiu re-îndreptăţit: sunt socotit neprihănit!
Ştiu că prin viaţa Lui sunt făcut viu şi sunt viu!
Ştiu că am murit împreună cu El; ştiu că am înviat
împreună cu El; cunosc ceea ce sunt în Hristos.
Ştiu că prin rănile Lui sunt vindecat; înseamnă că sunt
vindecat şi dacă sunt vindecat, sunt sănătos- Slavă Domnului!

55
 Nu mai am ce să adaug la vindecarea mea la fel cum nu
mai pot adăuga nimic la învierea mea, pentru că El este
învierea Mea! El este vindecarea mea!
El a spus: “Eu sunt învierea şi viaţa.”
El este învierea mea; El este viaţa mea; El este vindecarea
mea; El este sănătatea mea; El este biruinţa mea; El este totul
pentru mine.
Acum, pur şi simplu recunosc faptul că El m-a vindecat în
lucrarea Sa de înlocuire, iar din pricina acestui lucru sunt
vindecat.
Vine timpul când acest tip de cunoaştere va fi atât de
obişnuit încât bărbaţi şi femei care sunt în Hristos şi umblă în
El, vor fi vindecaţi în clipa când sunt atinşi, şi vor trăi în
sănătate perfectă - în trup, suflet şi duh.
Vor trăi aşa până ce trupurile vor îmbătrâni, iar ei vor
adormi în Hristos.
Nu mai este nevoie să purtăm în trupurile noastre bolile
noastre la fel cum nu putem purta în natura noastră spirituală
un păcat neiertat.

56
 Cuvântul Său adevărat

Chiar din momentul când îmi mărturisesc păcatele: “El este

credincios şi drept ca să mă ierte”, iar când El mă iartă, sunt
iertat.
De asemenea, în momentul când mărturisesc că Satan a
adus boala sau neputinţa peste mine, chiar în acel moment El
este credincios şi drept ca să mă vindece, şi sunt vindecat!
El m-a vindecat de păcatul meu; acum El mă vindecă de
bolile mele - ambele vindecări vin din aceeaşi sursă.
Nu este nevoie de nici o luptă, nici o luptă pentru credinţă
sau pentru a încerca să crezi.
Este scris în Cuvânt, iar Scaunul Veşnic de domnie a
pecetluit Cuvântul.
Acest Cuvânt nu poate eşua tot aşa cum nici Dumnezeu nu
poate eşua, iar când îmi mărturisesc păcatele, sunt iertat.
Dacă refuz acest lucru, dacă îl provoc, declar prin acea
provocare sau acel refuz că Dumnezeu este un mincinos, iar
Cuvântul nu este adevărat; iar tot ceea ce e scris în Scriptură este
o minciună.
Pentru că necredinţa este o provocare la adresa integrităţii
lui Dumnezeu.
Apoi acest tip nou de credinţă în El devine stabilizatorul
întregii naturi sprituale a omului.
Este o credinţă care creşte din cunoştinţa credincioşiei lui
Dumnezeu - din dovezile date în Cuvânt, din adevărurile care au

57
devenit o parte a cunoştinţei spirituale astfel încât atunci când
credinciosul îşi “exersează credinţa” el, în mod inconştient
acţionează ca şi când ar scrie un cec pentru banii care ştie că
există în bancă.
Înseamnă că cea mai mare nevoie a noastră nu este - mai
multă credinţă- ci mai multă cunoştinţă care va produce o
credinţă inconştientă în măreţul şi iubitorul Dumnezeu Tatăl.

Locul pe care-l ocupă mărturisirea

Biserica nu a acordat niciodată un loc acestui subiect vital

în învăţăturile sale şi încă mai mult, rugăciunea ascultată,
folosirea Numelui lui Isus şi credinţa, sunt total dependente de
El.
“De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească,
aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii
noastre.” (Evrei 3:1)
Creştinismul este numit “mărturisirea noastră” iar în Evrei
4:14, El ne spune “să rămânem tari în mărturisirea noastră.”
O versiune mai veche spune “practica noastră”, dar în
greceşte înseamnă să depui mărturie cu buzele tale.
Romani 10:9, 10 “Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca
Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din
morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă
neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la
mântuire.”
58
 Vedeţi locul pe care-1 deţine mărturisirea în mântuire.
Deţine acelaşi loc în umblarea în credinţă.
Creştinismul este o mărturisire. Este o mărturisire deschisă a
ceea ce suntem noi în Hristos, a ceea ce este Hristos pentru noi.
Credinţa noastră este măsurată de mărturisirea noastră.
Nu putem crede niciodată dincolo de mărturisirea noastră.
Nu este o mărturisire a păcatului; este mărturisirea locului
nostru în Hristos, a drepturilor noastre legale, a ceea ce Tatăl a
făcut pentru noi în Hristos şi ceea ce Duhul Sfânt a făcut în noi
prin Cuvânt şi ceea ce este capabil să facă prin noi.
Este un pericol foarte grav să avem două mărturisiri.
Una ar fi pentru integritatea Cuvântului iar cealaltă ar fi
pentru îndoielile şi fricile noastre.
De fiecare dată când ne mărturisim slăbiciunile, eşecurile şi
îndoielile, ne coborâm la nivelul lor.
Ne putem ruga fierbinte şi foarte sincer şi să declarăm
credinţa în Cuvânt în rugăciunile noastre şi totuşi, în clipa
următoare ne întrebăm dacă El ne-a auzit sau nu, deoarece
mărturisim că nu avem lucrurile pentru care ne-am rugat.
Ultima mărturisire distruge rugăciunea noastră.
Cineva m-a rugat să mă rog pentru vindecarea lui. M-am
rugat pentru el şi apoi mi-a spus: “Vreau să te rogi în continuare
pentru mine.”
L-am întrebat pentru ce doreşte să mă rog. El a spus: “Oh,
pentru vindecare mea.”
59
 I-am spus: “Rugăciunea nu va avea nici o valoare. Tocmai
ai negat Cuvântul lui Dumnezeu.”
Cuvântul spune: “Cei ce vor crede îşi vor pune mâinile
peste cei bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa, şi orice veţi
cere în Numele Meu, voi face."
M-am rugat rugăciunea credinţei iar el a negat-o. Prin
mărturisirea lui, el mi-a anulat rugăciunea şi a distrus efectul
credinţei mele.
Mărturisirea ta trebuie să fie în acord absolut cu Cuvântul,
iar dacă te-ai rugat în Numele lui Isus, trebuie să rămâi tare în
mărturisirea ta. Este uşor să distrugi efectul rugăciunii tale
printr-o mărturisire negativă.

Întrebări:

1. Care sunt cele patru drepturi legale de a folosi Numele

Lui?

2. De ce nu avem nevoie de credinţă pentru a folosi Numele

Lui?

3. Care este planul Lui în legătură cu vindecarea?

4. Ce înseamnă “a-ţi păstra mărturisirea” şi ce presupune ea?

Argumentează biblic.

60
 Capitolul VIII
NUMELE LUI ÎN EVANGHELII

“Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că

El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Matei 1:21
Puţin cunoştea Maria semnificaţia vizitei angelice sau
despre porunca lui Dumnezeu ca Numele Lui să fie Isus.
Numele acela s-a răspândit peste tot pământul.
Acel nume înseamnă dreptate, dragoste, neprihănire,
civilizaţie, descoperire, artă, literatură, muzică, sănătate,
fericire, acasă; iar, în studiul nostru am descoperit că acel
Nume înseamnă mult mai mult.
“Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va
pune numele Emanuel.” (sau Întrupare). Isaia 7:14
Emanuel înseamnă “Dumnezeu este cu noi” şi Dumnezeu
cu noi înseamnă Cel întrupat.
“Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi,” iar acum
ne atrage atenţia Numele acestui întrupat.
“Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu.” Matei 10:22
Isus ştia locul pe care îl va ocupa Numele Său printre
oameni.
Oamenii îl vor iubi atât de mult încât vor muri pentru el;
alţii îl vor urî atât de mult încât vor ucide - acest Nume face ca
cei păcătoşi să tremure iar cei sfinţi să se bucure.
“Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.” Matei 12:21

61
 Cât este de adevărat acest lucru! Numele lui Isus este
singurul Nume care ar opri războaiele între naţiuni.
Acel Nume poartă în El dragoste, viaţă, lumină, libertate,
bucurie.
“Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă
primeşte pe Mine." Matei 18:5
Pentru prima dată în istoria umanităţii, copilaşii au un
prieten - copilaşii pot fi primiţi în Numele lui Isus.
Şi ce judecată va pronunţa El peste oricine care răneşte
unul dintre aceşti micuţi care au crezut în Numele Lui!
Este preţios în mod specific felul în care Isus leagă Numele
Lui de copilăria umanităţii.
Versetul 20 ne poartă în misterul unităţii lui Hristos cu
credincioşii atunci când aceştia se adună împreună în Numele
Lui.
“Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt
şi Eu în mijlocul lor."
“Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: “Eu sunt
Hristosul!” şi vor înşela pe mulţi." Matei 24:5
Cât de bine a înţeles ceea ce Numele Său va însemna
pentru lume!
El a ştiut că învăţători mincinoşi şi impostori vor veni în
Numele Lui şi avertizează Biserica de pericolul cu care se va
confrunta peste veacuri.
“Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezăndu-i în
Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh." Matei 28:19
62
 Aceasta este Marea Trimitere şi formula apostolică a
botezului.

Numele în Evanghelia după Marcu

În Evanghelia lui Marcu, există doar patru referinţe.

“Ioan I-a zis: “Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând
draci în Numele Tău; şi l-am oprit pentru că nu venea după noi.
” Dar Isus a răspuns; “Nu-l opriţi, căci nu este nimeni, care să
facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată
după aceea.” Marcu 9:38, 39
Vedeţi că Numele lui Isus era măreţ mai înainte chiar ca El
să moară; acei oameni scoteau draci şi vindecau bolnavii în
Numele Lui mai înainte de moartea, învierea şi înălţarea Lui la
dreapta Tatălui.
Acesta este un lucru foarte izbitor în sine şi vrednic de
multă meditaţie.
“Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până
la sfârşit, va fi mântuit.” Marcu 13:13
Isus a cunoscut ura pe care Numele Său o va genera pentru
urmaşii Săi în lume, iar El îi pregăteşte prin acest avertisment.
“Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele
Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână
şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune
mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” Marcu
16:17, 18
63
 Aceasta este Marea Trimitere pe care a dat-o El ucenicilor.
În acest verset, Isus specifică câteva dintre lucrurile pe care
le va face Numele Lui.
Aproape că ne induce în eroare când ne gandim la faptul că
Dumnezeul universului a dăruit umanităţii dreptul de a folosi
Numele Lui - a dat omului dreptul legal de a folosi puterea şi
autoritatea Fiului lui Dumnezeu.
În acest Nume o mamă îşi poate pune mainile peste copilul
ei atunci când este bolnav şi primeşte vindecare pentru el.
“Cei ce vor crede” (greacă) înseamna “cei credincioşi” îşi
vor pune mâinile peste cei bolnavi, şi bolnavi se vor însănătoşa.
Acest verset include orice copil al lui Dumnezeu: fară
vreun dar special, fără vreo credinţă specială - ci doar
“credincioşi”.
Isus a spus: “Şi iată că Eu sunt cu voi in toate zilele, până la
sfârşitul veacului”, aceasta fiind metoda de a fi prezent cu noi
astăzi.
Le-a dat folosirea Numelui Său, iar printre popoarele
păgâne unde ei merg ca vestitori ai harului Sau, ei vor face aşa
cum a făcut Pavel pe insula din Malta si în mai multe locuri.
În numele Lui ei vor scoate draci; vor vindeca bolnavii
şi vor face minuni mari care vor atrage atenţia oamenilor
şi-i vor face să-şi pună întrebarea: “Cine este acest Isus în
Numele căruia lucraţi voi astăzi?”
Dumnezeu n-a intenţionat niciodată sa existe vreo
schimbare în metode şi în lucrare de-a lungul veacurilor, doar că
64
naţiunile s-au dezvoltat, iar aceste metode s-au înstrăinat, dar
elementul miraculos care există în Numele lui Isus va fi motivul
uşilor deschise pentru Biserică pretutindeni; bolnavii se vor
însănătoşa; puterea lui Satan va fi nimicită în vieţile oamenilor,
iar cei robiţi vor fi eliberaţi.
Toate acestea vor fi făcute în Numele acestui Mântuitor
nevăzut.

Numele în Evanghelia după Luca

Evanghelia după Luca are şapte referinţe; haideţi să le

scanăm pe scurt.
“Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă
primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-
a trimes pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi,
Acela este mare.” Luca 9:48
Acelaşi gând este menţionat în Matei.
Acela că Isus onorează copilaşii şi le dă copilaşilor locul lor
în adunare.
Nu este de-ajuns ca să ne ducem copiii la Şcoala Duminicală,
pentru că cel mic are locul lui în Biserică şi ar trebui să primească
instrucţiuni, nu de la un învăţător nemântuit de la Şcoala
Duminicală, ci de la un bărbat sau de la o femeie care sunt cu
adevărat ai lui Dumnezeu.

65
 Altă sugestie izbitoare se află in acest verset - "Oricine
primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu pe Mine Mă
primeşte.”
Înseamnă că Numele Lui este echivalent cu El Însusi.
“Oridecâteori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte
neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi facut .” Matei 25:40
Isus ne învaţă sacralitatea Numelui Său.
u
Ioan a luat cuvântul şi a zis: “Învăţatorule, noi am vazut pe un
om scoţând draci în Numele tău; şi l-am oprit, pentru că nu
merge după noi. ” Nu-l opriţi, i-a răspuns Isus, findcă cine nu
este împotriva voastră, este pentru voi.” Luca 9: 49, 50.
Isus i-a spus lui Ioan: “Nu-l opri. Lasă-1 să continue.”
Slavă Domnului pentru oricine este ajutat sau binecuvântat, fie
că merge sau nu cu noi.
“Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie, şi au zis: “Doamne,
chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău. ” Luca 10:17
Ucenicii au avut oportunitatea de a vedea puterea Numelui
lui Isus înainte de ziua Cincizecimii.
“Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Caci vor veni
mulţi în Numele Meu, şi vor zice: "Eu sunt Hristoul”, şi
“Vremea se apropie ”. Să nu mergeţi dupa ei.” Luca 21:8
Isus a ştiut că se vor ridica profeţi mincinosi care îl vor
imita.
În versetul 12 din acelaşi capitol, El a spus ucenicilor că vor
fi târâţi înaintea împăraţilor şi a dregătorilor din pricina Numelui
Său.
66
 Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui,
pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.” Luca
24:47
Aceasta este o parte a Marii Trimiteri, că pocăinţa şi iertarea
păcatelor trebuie să fie propovăduite în Numele Lui.
Cât de puţini evanghelişti şi predicatori au prins o sclipire a
acestui măreţ adevăr - locul Numelui lui Isus în evanghelizare!
În capitolul 8 din Faptele Apostolilor, citim că atunci când
ei l-au ascultat pe Filip predicând împărăţia lui Dumnezeu şi
Numele lui Isus, ei erau conduşi să-L primească pe Hristos.
Ce loc neînsemnat ocupă Numele Lui Isus în Biserica
Modernă!

Numele în Evanghelia după Ioan

“Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în

Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeul.”
Ioan 1:12
Deci se înţelege aici că mântuirea vine prin credinţa în
Numele Lui.
“Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştelor, mulţi au
crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea."
Ioan 2:23
Creştinismul ar avea un nou element în el dacă am învăţa pe
oameni în mod inteligent ceea ce înseamnă să crezi ÎN Nume ca

67
păcătos şi apoi ce înseamnă să crezi IN Nume în calitate de
credincios.
Ca păcătos, cred ÎN Nume; în calitate de credincios, sunt
botezat ÎN Nume; iar omul acesta este Capul Bisericii.
Isus este Capul: noi suntem Trupul.
Noi suntem botezaţi. Capului îi aparţine Numele, iar Capul
dă trupului, dreptul de a trăi, de a merge, de a folosi puterea
acestui Nume.
“Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost
judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui
Dumnezeu.” Ioan 3:18
Judecata vine peste om deoarece nu a crezut în Nume.
“Şi orice veji cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să
fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi
face.” Ioan 14:13, 14
Este prima dată când omul este învăţat să se roage în
Numele unui Mijlocitor.
Aici, Isus le dă ucenicilor unicul privilegiu de a se ruga în
Numele Lui.
Până atunci, ei s-au rugat prin Marele Preot; acum, ei se
roagă prin acest nou Mare Preot.
Oriunde vor merge, orice vor face, trebuie să poarte Numele
Acestuia care este aşezat la dreapta Tatălui; iar Isus spune că
Tatăl este proslăvit în Fiul prin rugăciunea şi cererea noastră în
Numele Lui.
“Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.”

68
 Isus este aşezat acolo la dreapta Tatălui pentru a susţine
cererile noastre când ajung la Tatăl în Numele Lui.
“Orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” Ioan
15:16.
“în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat,
adevărat vă spun, că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele
Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu:
cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.”
Ioan 16:23,24.
Aceasta este Marea Trimitere Autorizată în Numele lui
Hristos.
Aici putem vedea clar temelia legală pentru o viaţă
minunată de rugăciune pentru Biserică - un drept legal de a
folosi Numele lui Isus fără nici o restricţie.
Dacă suntem copiii lui Dumnezeu, tot ceea ce există în acest
Nume, ne aparţine.
Nu este o problemă a vredniciei: este o problemă a statutului
Său ceresc, iar ca fii şi fiice ne luăm locul care ne aparţine şi ne
cerem drepturile.

* Prezintă versete biblice din cele patru evanghelii în care

apar Numele Lui. În ce situaţii s-a folosit Numele lui Isus?

69
 Capitolul IX
CARTEA FAPTELE APOSTOLILOR

Fapte 2:38, “Pocăiţi-vă, şi fiecare dintre voi să fie botezat în

Numele lui Isus Hristos.”
Această primă folosire a Numelui trebuie să fi lovit pe evrei
cu o forţă ciudată.
Cu cincizeci de zile înainte, ei L-au atârnat dezbrăcat pe
cruce; acum, trei mii dintre ei, strigă: “Fraţilor, ce să facem?”
Petru a răspuns: “Pocăiţi-vă, şi fiecare dintre voi să fie
botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor
voastre;”
Aceasta însemna ruperea de Iudaism, deşi nu era încă clar
în mintea lor, dar să fie botezaţi în acel Nume însemna să se
îmbrace cu acel Nume, să poarte ruşinea acelui Nume printre
cunoscuţii lor.

Prima minune în Numele lui Iun

În al treilea capitol, avem prima folosire publica .
Petru şi Ioan mergeau la templu ca sa se închinie (încă nu se
separase de închinarea de la templu) şi cum au ajuns la uşa

70
templului care se chema “ Frumoasă”, au văzut un olog din
naştere în murdăria şi neputinţa lui, cu mâinile întinse cerând de
milă.

Petru şi Ioan s-au uitat ţintă la el, şi au zis: “Uită-te la noi!”

El, aşteptând să primească ceva, şi-a ridicat privirea.
Apoi Petru a spus: “Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau.”
Pot vedea privirea dezamăgită urmată de o expresie mistică în
ochii lui în timp ce se uita la acei doi umili pescari.
Petru a continuat: “In Numele lui Isus Hristos din Nazaret,
scoală-te şi umblă!"
Şi imediat un fior a trecut prin tot corpul; Petru l-a apucat
de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus, iar acele glezne care nu l-
au ajutat din copilărie au fost umplute de tăria maturităţii.
Pentru prima dată în viaţa lui, acest om putea sări, alerga şi
merge.
În tot timpul copilăriei sale, el a privit la alţii care cum se
jucau, în timp ce el nu putea lua parte la nici un sport, fiind
neputincios, un membru nefolositor al unei societăţi care
clocotea de sănătate şi viaţă.
El a alergat în templu, umblând, sărind şi lăudând pe
Dumnezeu; în final, el s-a întors şi i-a prins pe Petru şi Ioan de
mâini în timp ce mulţimea s-a adunat în jurul lor, iar Petru le-a
spus:

71
“Pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii
ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia
noastră am fi făcut pe omul acesta să umble? Dumnezeul lui
Avraum, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit
pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mana lui Pilat; şi v-
aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea
drumul. Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit, şi aţi cerut
să vi se dăruiască un ucigaş. Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe
care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.
Prin credinţa în Numele Lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul
acesta, pe care-L vedeţi şi-L cunoaşteţi." (Faptele Apostolilor
3:12-16).

Cum a folosit Biserica Primară Numele lui Isus

Aceasta este prima minune înregistrata in Numele lui Isus.

Observă cum ne relatează Scriptura:
“Prin credinţa în Numele Lui Isus, a întărit Numele Lui pe
omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi, credinţa in El a
dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii."
Faptele Apostolilor 3:16
Pentru prima dată intrăm în contact vital cu aceasta putere
ciudată investită în Numele lui Isus.
Minunea a creat senzaţie; ucenicii au fost arestati, băgaţi la
închisoare până a doua zi.

72
 Prin această minune numărul ucenicilor a crescut până
aproape de cinci mii.
“A doua zi, mai marii norodului, bătrânii şi cărturarii s-au
adunat împreună la Ierusalim, cu marele preot Ana, Caiafa,
Ioan, Alexandru, şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor
preoţi. Au pus pe Petru şi Ioan în mijlocul lor, şi i-au întrebat:
“Cu ce putere, sau în Numele cui aţi făcut voi lucrul acesta? ”
Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: “Mai mari ai
norodului şi bătrâni ai lui Israel! Fiindcă suntem traşi astăzi la
Răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav şi
suntem întrebaţi cum a fost vindecat, s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot
norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră
pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe
care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din
morţi. El este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie
pusă în capul unghiului. ” În nimeni altul nu este mântuire: căci
nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie
să fim mântuiţi.” Faptele Apostolilor 4:5-12

Consternare (uimire) în Sinedriu

Ei au vrut să ştie ce putere sau ce mijloace au folosit, sau în

numele cui au făcut ei acest act măreţ.
Petru le-a spus că au făcut acest lucru în Numele lui Isus
din Nazaret, pe care ei L-au răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a

73
înviat din morţi - în Numele Lui omul acela s-a înfăţişat
înaintea lor pe deplin sănătos.
Apoi soborul a acţionat.
Ei au spus: “Ce vom face oamenilor acestora? Căci este
ştiut de toii locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o
minune vădită, pe care n-o putem tăgădui?” Faptele
Apostolilor 4:16
Nu contează cât de mult dorim să negăm acest lucru,
adevărul stă înaintea noastră: un om care a fost olog pentru
mulţi ani, dintr-o dată a fost vindecat în Numele lui Isus.
Nici o minune ca aceasta nu s-a întâmplat în istoria
omenirii; a zguduit temelia Sinedriului cei mai înţelepţi
oameni se aflau în confuzie; ucenicii au fost înlăturaţi pentru o
perioadă în timp ce Sinedriul se sfătuia, iar în frica lor i-au
ameninţat:
“Dar ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în
norod, să-i ameninţăm, şi să le poruncim ca de acum încolo să
nu mai vorbească cu nici un chip, nici să nu mai înveţe pe
oameni în Numele lui Isus.” Faptele Apostolilor 4:17, 18.

Nu pare că ei s-au opus atât de mult învăţăturii despre

învierea Lui dar se temeau de puterea acelui Nume, şi le-au
poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să nu mai
înveţe pe oameni în Numele lui Isus şi i-au lasat să plece.
Ei s-au întors la ai lor, şi le-au istorisit tot ce li se
întâmplase.
74
 Apoi ni se dă acea uimitoare rugăciune în care ei au spus:
“Şi acum, Doamne, uită-te la ameninţările lor, dă putere robilor
Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, şi întinde-
Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele
Robului Tău cel Sfânt, Isus.” Faptele Apostolilor 4:29, 30.
Ucenicii aşteaptă acum acele semne şi minuni care însoţesc
predica în Numele lui Isus.
“După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi;
toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui
Dumnezeu cu îndrăzneală.” Faptele Apostolilor 4:31
“Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în
norod. Mulţimea, deasemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile
vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri
necurate: şi toţi se vindecau.” Faptele Apostolilor 5:12, 16.

Uşile temniţei s-au deschis

Au fost arestaţi din nou şi puşi în butuci, dar îngerul

Domnului a deschis temniţa şi le-a spus să meargă şi să stea în
Templu şi să vestească toate cuvintele vieţii acesteia.
Dimineaţa au fost aduşi înaintea Soborului, iar marele preot
i-a întrebat, spunând:
“Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod
în Numele acesta? Şi iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu
75
învăţătura voastră, şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră
sângele acelui om." Faptele Apostolilor 5:28.
Apoi s-a întâmplat cel mai dramatic eveniment al Bisericii
Primare: când Soborul s-a împărţit şi puterea lui Dumnezeu s-a
manifestat printre oameni, - Gamaliel i-a avertizat să nu se
atingă de ei - le-a spus că ei s-ar putea găsi în postura să lupte
împotriva lui Dumnezeu.
Dar în faţa acestuia, i-au bătut pe ucenici şi i-au oprit să
mai vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul.
“Ei au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost
învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui." Faptele
Apostolilor 5:41.
Nici un ucenic care citeşte acest pasaj din cartea Faptele
Apostolilor nu poate rămâne neimpresionat de locul pe care-1
ocupa Numele lui Isus în Biserica Primară.
Urmărind moartea lui Ştefan şi predica din Cuvânt a lui
Filip în Samaria, ajungem la această semnificativă afirmaţie.
“Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia
împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost
botezaţi, atât bărbaţi şi femei." Faptele Apostolilor 8: 12.
El nu numai că a predicat împărăţia dar a şi predicat
Numele lui Isus.
Se pare că Biserica Primară şi-a dedicat timpul să
instruiască oamenii în ceea ce priveşte folosirea Numelui lui
Isus.

76
 Trebuie să fi înţeles că aveau ceea ce noi am numi, astăzi,
Dreptul legal de a folosi Numele lui Isus.

Numele pentru vindecare

Ei l-au folosit în legătură cu cei bolnavi; ar putea părea că ei

nu se rugau pentru cei bolnavi în mod special dar ei îşi puneau
mâinile peste ei în Numele lui Isus, sau ca la Poarta Frumoasă,
ei au spus: “În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, ridică-te şi
umblă."
La convertirea lui Pavel din Faptele Apostolilor 9:15-16
când Dumnezeu îl trimite pe Anania să-l boteze pe Pavel, El
spune:
“El este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu
înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui
Israel; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele
Meu.”
Acel Nume al lui Isus a fost toporul de luptă în lucrarea lui
Pavel.
Acel Nume a fost în mâinile lui Pavel cum a fost toiagul în
mâinile lui Moise.
Dacă egiptenii puteau fura acel toiag, l-ar fi lăsat pe Moise
fără arma de luptă.
Acum, dacă Neamurile şi Evreii ar putea opri Biserica din
folosirea Numelui lui Isus, ar putea s-o jefuiască de puterea sa
77
supranaturală, fiind ca şi Samson când i s-a tăiat părul şi ei,
membrii Bisericii, ar deveni nişte oameni obişnuiţi.
Biserica modernă, pierzându-şi puterea Numelui lui Isus,
este redusă la poziţia unui Samson tuns.
În Faptele Apostolilor 9:27-29, citim:
“Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a
istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit,
şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui
Isus. De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim,
şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului."
Aceasta înseamnă mai mult decât simpla predicare a
Evangheliei, aşa cum o înţelegem noi astăzi.
Din nou, în adunarea de la Ierusalim, aşa cum este arătat în
Faptele Apostolilor 15:14, Iacov spune:
“Fraţilor, ascultaţi-mă!
Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu şi-a aruncat privirile
peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-
I poarte Numele.”

Un popor reunit în Numele lui Isus

Biserica Neamurilor este un popor scos din lume în

Numele lui Isus, iar noi suntem un popor care este reunit în
Numele lui Isus - când ne reunim ca o adunare sau ca o
biserică, ne reunim în Numele lui Isus.
78
 Este un trup supranatural, îmbrăcat cu putere supranaturală,
reunit pentru un Nume supranatural.
Doamne, ai milă de noi! Cum am căzut noi din înaltul nostru
standard!
Cineva poate merge în majoritatea bisericilor sau adunărilor
şi poate auzi bărbaţi şi femei care pledează înaintea lui
Dumnezeu pentru credinţă, deplângându-şi slăbiciunile,
mărturisindu-şi neputinţa de a înfrunta încercările, când ei doar
dacă ar cunoaşte adevărul, s-ar aduna în Numele lui Isus - acest
Nume măreţ care poartă în el omnipotenţa lui Dumnezeu,
puterea Celui care L-a purtat şi pe care ei nu-L cunosc!
Oh, dacă ar şti cum să aprindă şi să primească lumina, slava
şi măreţia omnipotenţei care este la dispoziţia lor!
În Faptele Apostolilor 16: 16-18 avem o ilustraţie izbitoare a
folosirii acestui Nume:
“Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte
o roabă, care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea
mult câştig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după noi, şi
striga: “Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea
Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Aşa a făcut ea timp de
mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors, şi a zis duhului: În
Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea. ” Şi a ieşit
chiar în ceasul acela."
Roaba a fost eliberată, apostolii au fost arestaţi; apoi s-a
întâmplat măreţul miracol al deschiderii închisorii la Filipi când
temnicerul a căzut tremurând la picioarele lui Pavel şi Sila
79
zicând: “Ce să fac ca să fiu mântuit?” Ei au răspuns: “Crede în
Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta."
Acelaşi Nume care a eliberat roaba din puterea demonului
l-a adus pe acest om în poziţia de fiu privilegiat în familia lui
Dumnezeu.
Numele lui Isus însemna mai mult pentru Biserica Primară
decât înseamnă pentru noi acum; a avut un loc special în
lucrarea lor, un loc pe care noi nu i-L dăm astăzi.
Avem ceva cu care să-l înlocuim?
Ni se spune că educaţia îi va lua locul; că Biserica nu mai
are nevoie de puterea supranaturală a lui Dumnezeu.
Ei gândesc aşa: “Am depăşit învăţătura Duhului Sfânt, iar
înţelepciunea omului este dată pentru a lua locul puterii
Numelui lui Hristos; acest Nume a fost dezbrăcat de puterea sa
deoarece noi prin şcolile, facultăţile noastre şi prin marea
noastră dezvoltare intelectuală l-am depăşit pe Dumnezeu, iar
noi putem face miracole mentale astfel încât nu mai este nevoie
de miracolele fizice ale lui Dumnezeu.”
Să ne fie ruşine!
Am devenit o Biserică apostată (lepădată), ne târâm în praf;
suntem robiţi de ignoranţa noastră.
Ca şi Israel când era dus în robie de către babilonieni la fel
şi Biserica a fost robită de către o robie babiloniană, de către
forţele lumii.

80
 Nimic altceva decât voia supranaturală a lui Dumnezeu ne va
elibera!
Cât de puţin realizăm că predicarea noastră în van şi scrierile
noastre goale sunt pur şi simplu de râsul vrăjmaşului.
Un singur miracol, astăzi, în Numele lui Isus este mai
valoros decât o sută de predici moderne care sunt rostite în multe
biserici.

Şi-a pierdut Dumnezeu puterea?

Oare Isus este plecat cu alte treburi?

Este scris undeva că Dumnezeu a spus că nu mai este nevoie
de Numele lui Isus?
Oare şcolile, facultăţile şi scolastica îi vor lua locul?
Să citim despre un alt eveniment izbitor din cartea Faptele
Apostolilor 19:11-17 :
“Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui
Pavel; până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau
şorţuri, care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau boalele, şi
ieşeau afară din ei duhurile rele. Nişte exorcişti Iudei, care
umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului
Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicând : “Vă jur pe Isus, pe
care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară! ”
Ceice făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un
preot iudeu din cei mai de seamă. Duhul cel rău le-a răspuns :

81
"Pe Isus Î1 cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?” Şi
omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe
amândoi, şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din
casa aceea. Lucrul acesta a fost cunoscut de toii Iudeii, de toţi
Grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele
Domnului Isus era proslăvit."
Lucrarea lui Pavel în Numele lui Isus a fost atât de
grăitoare, miracolele atât de puternice în aşa fel încât cei răi,
vrăjitorii au încercat să-L folosească; iar acel Nume, prin care s-
au făcut acele măreţe lucruri, a fost proslăvit in Efes.
Fie ca Numele lui Isus să fie proslăvit în bisericile şi
adunările noastre de astăzi!
Ar putea fi dacă credincioşii şi-ar cunoaşte drepturile legale
şi ar şti cum să se bucure de ele.
În Faptele Apostolilor 26:9 Pavel spune în apărarea lui:
“Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri
împotriva Numelui lui Isus din Nazaret."
Observaţi locul pe care-1 dă Pavel Numelui în acest verset
- că a crezut că trebuie să facă multe lucruri împotriva Numelui!
Dacă ar fi să tragem o concluzie din folosirea şi locul
Numelui din Faptele Apostolilor, ce am spune?
Numele lui Isus de fapt a luat locul Domnului Înălţat;
oriunde Isus ar fi fost proslăvit de prezenţa Sa personală,
Numele I-a luat locul.
Fie ca Domnul să ne deschidă ochii nostri orbiţi!
82
 Acel Nume n-a pierdut nimic din autoritatea sa, nimic din
puterea sa, iar efortul de a ne jefui de câteva din fragmentele
majore printr-o falsă împărţire dispensaţională a Scripturii,
eşuează. în lucrarea sa cu Neamurile şi în epistolele sale către
Neamuri, Pavel dă Numelui lui Isus un loc care respinge în mod
absolut întreaga învăţătură a acelora care ar pune puterea
Numelui lui Isus mai prejos.
Nu! Numele lui Isus ne aparţine acum!
Este dreptul nostru legal; acel Nume ne aparţine nouă.
Cât de bogată ar fi biserica în putere, experienţă, în har,
astăzi, dacă ar fi cunoscut privilegiile sale şi s-ar fi ridicat în
acel Nume!

Întrebări:
1. Care a fost prima minune publică din cartea Faptele
Apostolilor? Cum s-a petrecut?

2. Cum a folosit Biserica Primară Numele lui Isus?

83
 Capitolul X
NUMELE LUI ÎN EPISTOLE

Folosirea Numelui Lui în epistole este foarte iluminatoare.

“Către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce
au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi sa fie sfinţi şi către toţi
cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor
şi al nostru.” 1 Corinteni 1:2
“Către toţi cei ce cheamă Numele."
În acele zile îndepărtate, credincioşii ştiau valoarea, locul
şi autoritatea Numelui lui Isus- şi îl apreciau ca atare.
Ei au umblat şi au trăit cu conştiinţa proaspata a puterii
Numelui lui Isus.
Cănd făceau apel către fraţi, ei foloseau un limbaj ca
acesta:
“Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus
Hristos, să aveţi acelaşi fel de vorbire, sa na-aveţi desbinări
între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gand si o
simţire." 1 Corinteni 1:10
Apelul lor era în Numele Domnului Isus.
În 1 Corinteni 5:4, citim: “În Numele Domnului Isus. voi şi
duhul meu, fiind adunaţi laolaltă."

84
 Aici, Biserica înfruntă un conflict intern - unul dintre cei
tineri a comis un delict foarte grav.
Pavel le spune că atunci când ei se adună în Numele
Domnului Isus, ei trebuie să dea un astfel de om pe mâna
Satanei pentru nimicirea cărnii, ca duhul să fie mântuit în ziua
Domnului Isus.
Numele avea puterea Vieţii şi a Morţii în acele zile.
“Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi
fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi
prin Duhul Dumnezeului nostru.” 1 Corinteni 6:11
Aici, ei sunt spălaţi, sfinţiţi, socotiţi neprihăniţi în Numele
lui Isus.
Cu cât înaintezi în epistole cu atât eşti mai impresionat de
puterea, demnitatea şi harul pe care Dumnezeu le-a investit în
acest Nume.
“Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate
lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” Efeseni
5:20
Chiar laudele şi închinarea noastră nu pot merge către
Dumnezeu direct; ele trebuie să se facă în Numele Domnului
nostru Isus Hristos.
Acest lucru nu ne împiedică să-L adorăm şi să-L slăvim pe
Isus dar atunci când îl slăvim pe Tatăl, trebuie s-o facem în
Numele Domnului nostru Isus Hristos.

85
"De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat
Numele, care este mai presus de orice nume: pentruca, în
Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri,
de pe pământ şi de supt pământ, şi orice limbă să mărturisească,
spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”
Filipeni 2:9-11
Dumnezeu a înălţat nespus de mult Numele lui Isus în cele
trei lumi- orice genunchi să se plece; toate făpturile angelice
îngenunchează înaintea Numelui acestui Minunat Om Isus.
Nici un alt nume nu este atăt de măreţ, niciunui alt nume nu
i s-a atribuit atăta slavă ca Numelui lui Isus.
Pe pământ Numele lui Isus a crescut în mod constant din
ziua când El a aşezat un copilaş în iesle iar Maria uitându-se la
el şi-a amintit ceea ce i-au spus îngerii: "Iar Numele lui va fi
Isus pentrucă El va mântui pe poporul lui de păcatele sale.”
Din leagănul cu profeţii până la tragedia crucii, fiind zdrobit
de-a lungul veacurilor, acel Nume a crescut în mod constant
până astăzi; Evreii, Neamurile, păgâni de pretutindeni sunt
obligaţi să recunoască acest Nume.
Nimeni nu a scris vreo faptă care s-a petrecut în era creştină
fără să onoreze Numele lui Isus. Data de pe un document, care
arată anul Domnului nostru (d.Hr) trebuie scrisă.
Domnul atât de bine a rânduit lucrurile, ca oricine vizavi de
credinţa lui, să ia cunoştinţă de naşterea lui Hristos ori de câte
ori scrie o scrisoare.

86
 Oriunde acest Nume a devenit cunoscut, onorat şi venerat,
locuinţele au devenit cămine; poziţia de sclavă a mamei s-a
schimbat în cea de regină, fetiţele care erau dispreţuite au ajuns
să fie cinstite şi iubite.
Oriunde acest Nume este onorat, instituţiile educaţionale
înfloresc, invenţiile, investigaţiile ştiinţifice şi descoperirile sunt
favorizate.
Acest Nume pe care oamenii L-au ignorat şi L-au călcat în
picioare în timpul acesta de har, va fi Numele care va umple
inimile celor răi cu frică.

Faceţi toate lucrurile în Numele lui Isus

“Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în

Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu
Tatăl.” Coloseni 3:17
În Efeseni, El ne-a spus că atunci când aducem slavă
Tatălui trebuie s-o facem prin intermediul Numelui, dar acum,
“orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, trebuie făcut în Numele
lui Isus.”
Aceasta încheie controversa cu privire la rugăciunea către
Isus şi îi oferă lui Isus locul Său; acest lucru îl înalţă pe Isus în
viaţa de zi cu zi.
Orice facem cu cuvântul sau cu fapta, trebuie să facem în
Numele lui Isus şi numai în acest Nume.

87
 În 2 Tesaloniceni 1:11-12 avem o altă imagine a acestui
lucru:
“De aceea ne rugăm necurmat pentru vai, ca Dumnezeul nostru
să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în
voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare
izvorâtă din credinţă, pentruca Numele Domnului nostru Isus
Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El.”
Acest verset întăreşte poate cel mai clar locul Numelui lui
Isus în viaţa noastră de zi cu zi şi în lucrarea noastră; ca acest
nume să poată fi proslăvit în vieţile noastre şi proslăvit prin
lucrarea noastră.
Şi cum poate fi proslăvit mai mult, dacă nu Îl folosim aşa
cum L-a folosit Biserica Primară?
“În Numele Domnului nostru Isus Hristos, va poruncim,
fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte in
neorânduială, şi nu după învăţăturile, pe care le-aţi primit de la
noi.” 2 Tesaloniceni 3:6
Aici, Pavel porunceşte Bisericii, în Numele Domnului Isus,
să se depărteze de orice frate care trăieşte în neorânduială.
Cât de măreţ trebuie să fi fost Numele lui Isus în mintea
Bisericii Primare!
“Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă,
adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui .” Evrei 13:15
Mărturia lor publică era o mărturisire a Numelui lui Isus.

88
 Acum înţelegem ceea ce înseamnă în Faptele Apostolilor,
Cap.8, atunci când Filip predică despre împărăţia lui Dumnezeu
şi Numele lui Isus.
Ei predicau Numele lui Isus; anunţau puterea, măreţia şi
minunea acelui Nume.
Ei au apreciat însemnătatea promisiunii lui Isus atunci când
a spus: “Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu.”
Ei au mers afară şi au suferit pentru Numele lui Isus.
Înţeleg mult mai clar cum s-au simţit evreii când le-au
interzis ucenicilor să mai predice în acel Nume.
După toate acestea, când ucenicii au fost arestaţi, ei au spus:
“Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod
în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu
învăţătura voastră.” Faptele Apostolilor 5:28
Ei îi cunoşteau valoarea, ei au trăit în prospeţimea puterii
Lui, iar acei evrei cunoşteau de asemenea puterea Lui.
În Iacov 2:7 citim: “Nu batjocoresc ei frumosul nume pe
care-l purtaţi?”
Iacov l-a numit “frumosul nume”.
Numele care a adus atâtea lucruri măreţe în toate ţările a
fost privit cu onoare, respect şi dragoste.
“Este vreunul printre voi în suferinţă? Să cheme pe presbiterii
Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu
untdelemn în Numele Domnului.” Iacov 5:14.
Bolnavii erau unşi în Numele lui Isus pentru vindecare.
89
“Daca sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de
voi!” 1 Petru 4:14
Ei sunt bucuroşi să poarte batjocura acestui Nume.
Puteţi vedea foarte clar că acest Nume al lui Isus a ţinut o
poziţie înaltă în învăţăturile lor; şi ori de câte ori intrau într-un
oraş sau sat păgân, ei predicau Numele aşa cum l-a predicat Filip
în Samaria.
Au adus la cunoştinţa oamenilor că Numele lui Isus are
puterea să vindece bolnavii, să alunge demonii, să facă minuni şi
semne - şi că Dumnezeul lor era reprezentat prin acel Nume.
“Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru
Numele Lui." 1 Ioan 2:12
Aici, Numele este folosit în alt sens, dar foarte sugestiv.
Păcatele sunt iertate de dragul Numelui Său- de dragul acelui
Nume.
“Şi porunca Lui este să credem în Numele fiului Său Isus
Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El." 1
Ioan 3:23
Porunca de a crede în Numele Lui este literală, iar noi
trebuie să credem Numele Lui (în limba greaca prepoziţia “în”
nu apare).
Trebuie să credem Numele - să credem ceea ce reprezintă el
- să-l credem pentru ceea ce înseamnă el în inima Tatalui.
Cititorule, pune-ţi această întrebare: “Cred eu Numele lui
Isus? Ce înseamnă el pentru viaţa mea?
90
“V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în
Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.” 1 Ioan 5:13
Poziţia noastră ca şi credincioşi în Isus Hristos, ne dă un
drept legal de a ne ruga în Numele lui Isus şi de a scoate din
acel Nume sănătatea dragostei, bogăţiile, harul, mântuirea şi
răscumpărarea care ne aparţin.
Putem vedea în epistole ceea ce Isus a vrut să spună atunci
când ne-a dăruit marea promisiune a folosirii Numelui Său.
Numele lui Isus a devenit centrul în jurul căruia totul a fost
zidit în lucrările sale misionare.
Au trăit şi s-au închinat în acel Nume.
Numele însemna mâncare şi haine; însemna eliberare din
mâna vrăjmaşului; însemna putere asupra demonilor şi bolilor;
însemna închinare, laudă şi trecere înaintea lui Dumnezeu.
În acest măreţ Nume se află puterea invizibilă şi făcătoare
de minuni a Bisericii lui Isus Hristos de astăzi.

Întrebări:
1. Ce loc a avut Numele Lui în epistole. Prezintă exemple.

91
 Capitolul XI
NUMELE LUI ÎN PROBLEMELE DE ZI CU ZI

În acest Nume se află adevărata esenţă a crestinismului;

Este singurul lucru care-1 diferenţiază de toate celelalte
religii.
În timp ce aici, în trup, Isus era Cel Atotputernic;
Dumnezeu întotdeauna îi asculta rugăciunile, si I-a permis să-I
folosească Atotputernicia după voia Lui.
Înainte să plece, El a promis că acelaşi drept de a folosi
Atotputernicia lui Dumnezeu pe pământ, îl va lăsa la dispoziţia
omului.
El le-a spus ucenicilor să nu iasă din Ierusalim până ce nu
vor fi îmbrăcaţi cu putere de sus.
Duhul Sfânt trebuia să vină peste ei şi să-i împuternicească
să folosească Numele Lui după voia lui Dumnezeu, iar asta este
ca şi cum Hristos ar fi fost din nou în trup, exercitându-şi divina
putere, numai că într-un sens mai larg, pentru ca vor fi atât de
mulţi care vor folosi Numele Lui.
Plini de Duhul Sfânt, ei au predicat în Numele Lui cu o
putere teribilă.
Bolnavii erau vindecaţi, demonii erau alungaţi iar morţii
erau înviaţi; în Numele Lui o muşcătură de şarpe a devenit
mijlocul prin care locuitorii unei insule întregi sa-L primească
pe Isus Hristos ca Mântuitorul lor.
92
 În Numele Lui a venit darul vorbirii în alte limbi care a
împuternicit toate naţiunile, în ziua Cincizecimii, să audă vestea
bună a iertării păcatelor.

El a voit ca noi să avem Numele Lui

Totul se află în plinătatea cuvintelor rostite de către Isus

Hristos înainte de înălţarea Sa.
“În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;
vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va
vătăma; îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi, şi bolnavii se
vor însănătoşa.'' Marcu 16: 17, 18.
Această putere nu era în Duhul Sfânt, ci în împuternicirea
Duhului dată ucenicilor de a folosi Numele lui Isus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu.
Toată puterea se află în Numele Omului Isus Hristos care
şade la dreapta Tatălui în ceruri.
Puterea nu constă în post sau consacrare şi nici în
rugăciuni lungi, ci se află în simplul Nume al lui Isus din
Nazaret, Fiul lui Dumnezeu.
Oamenii caută putere - ei o numesc puterea penticostală -
şi o caută peste tot; dar cea adevărată se află în Numele lui Isus
- caută acolo!

93
 Dacă înveţi să foloseşti Numele potrivit Cuvântului, în
puterea Duhului Sfânt, deţii secretul care a zguduit lumea prin
apostoli.

Cum să foloseşti Numele Lui

Trebuie să fii un credincios biblic, un copil al lui

Dumnezeu, ascultător Cuvântului.
Trebuie să vii la Dumnezeu Tatăl, prin Hristos.
Nu te ruga lui Isus; nu te ruga Duhului Sfnt, nu cere
niciodată de dragul lui Isus- întotdeauna roaga-te în Numele
Lui.
Fii precis; nu-L ofensa pe Tatăl prin murmureli neclare, ci
cere ceea ce vrei.
Apropie-te de Tatăl ca fiu - nu ca un slujitor sau ca o
slugă; eşti copilul Lui, El este Tatăl tău iubitor; te iubeşte, tu Îl
iubeşti şi eşti liber şi fericit în prezenţa Lui.
Dorinţa ta cea mai mare este ca El sa primească slavă, aşa
că vorbeşte-I deplin. Deschide-ţi inima, aşterneţi dorinţa
înaintea Lui şi adu-ţi cauza; fa-L să vadă că cererea ta este spre
slava Lui şi spre binele altora.
Apoi ţinteşte, facându-ţi cererea în Numele Fiului Său care
stă la dreapta Lui, amintindu-I de promisiunea Sa: “Orice veţi
cere Tatălui în Numele Meu, El vă va da.”

94
 Avocatul ceresc

Acum ai o cauză clară; Domnul Isus este acolo ca să-ţi

reprezinte cererea.
Ţi-ai făcut, prin cererea în Numele Lui, ca avocat al tău, pe
Isus, iar acum cauza ta aparţine Lui.
Simpla şi umila ta cerere, făcută în mod biblic, devine
rugăciunea Lui Hristos la dreapta Tatălui; renunţi la întrebări iar
măreţul Avocat preia cauza ta.
Acest lucru ne arată ce putere avem acolo sus şi aici jos.
Fii fără teamă după acest lucru; porunceşte muntelui tău în
Numele Lui Atotputernic; trebuie să se mişte.
Păcat, boală, împrejurări, Satan - toate trebuie să asculte de
acest Nume.

Foloseşte-I Numele, deşi tremuri când o faci - nu eşti tu

acela, ci puterea din spatele Numelui; nu trebuie să-I simţi
puterea - tu o cunoşti - şi totul trebuie să fugă - în Numele
victorios.

"Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi

căpăta, pentruca bucuria voastră să fie deplină.” Ioan 16:24

95
 Simplitatea rugăciunii

Aceasta este una din afirmaţiile uimitoare ale Evangheliei:

“Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da." Ioan
16:23.
Observaţi ceea ce Isus a spus: “Voi cereţi-Eu voi face.”
Acesta este cel mai minunat lucru - rugăciune simplificată.
Voi faceţi cererea, spune Isus, “şi Eu voi face.”
Isus spune că toată puterea I-a fost dată în cer şi pe pământ.
Puterea lui Isus este nelimitată, iar acum ne provoacă să
aducem cereri imposibile.
Este destul de puternic ca să facă tot ceea ce îi ceri să facă.
Autoritatea Lui este suficient de mare ca să poţi vedea că
orice cauză îţi este onorată.
Pentru prietenul tău nemântuit, El spune: “Tu ceri mântuire
pentru el, şi Eu i-o voi da.”
Se prea poate ca biserica ta să fie una rece iar pastorul tău,
legat ca Lazăr în mormânt, iar tu să ceri şi Isus sa spună: “Voi
face.”
El va încălzi Biserica.
Ceri trezire - Isus “o va face.”

96
 Isus stă la dreapta Tatălui şi orice vei cere Tatălui în
Numele Lui cel Mare, el spune: “Voi face.”
Cineva drag îţi este bolnav; cere vindecare, şi la fel de
sigur cum stă pe tron, la fel de sigur va trebui să intervină.
Ceri finanţe pentru intreprinderea pe care vrei s-o faci
pentru Domnul: treaba ta este doar să ceri; treaba Lui este să
facă.
În spatele oricărui lucru stau aceste cuvinte ale lui Hristos:
“Voi face.”
Nu există motiv pentru slăbiciunile noastre; nu există
motiv pentru bolile noastre.
Nu există motiv pentru bisericile şi lucrările noastre
neroditoare.
Nu există motiv pentru vieţile noastre lipsite de putere.
Îţi rezolvi lucrurile din viaţa ta prin slujba cererii - punând
la încercare Omnipotenţa lui Hristos cel Viu, iar El va purta de
grijă să ducă la capăt înţelegerea pe care a făcut-o cu tine.
Eşti partener cu El de-acum; nu e nevoie de limite în acest
parteneriat pentru că însoţirea Lui nu este limitată: El e capabil să
împlinească cererile; El poate să finanţeze orice întreprindere.
Marele şi puternicul Hristos doreşte ca Tu să-I ceri ca El
să-ţi poată da.

97
 Acum slăbiciunea este o crimă, sărăcia spirituală - un
păcat, tot ceea ce ai nevoie este să ceri iar El va face.

Cum să te rogi
Isus ne spune cum să ne rugăm - “Când vă rugaţi, să
spuneţi: Tatăl nostru.”
Nu trebuie să ne rugăm lui Isus.
Aceasta nu exclude privilegiul bucuriei, al părtăşiei şi al
comuniunii cu El, dar când avem cereri speciale rugăciunea
noastră va fi adresată Tatălui în Numele lui Isus.
Nu “de dragul lui Isus” căci aceasta ar însemna s-o faci de
dragul lui Isus şi nu de dragul cuiva care are nevoie.
Rugăciunea va fi adresată doar Tatălui Nostru, în Numele
lui Isus; acest lucru garantează răspunsul Tatălui aprobarea şi
mijlocirea lui Isus.
Ştiu că obiceiul de a te ruga lui Isus este larg răspândit, dar
dacă vrem adevărul şi dorim să ne rugăm în aşa fel încât să fim
siguri de răspuns, atunci trebuie să ascultăm de Scripturi şi să ne
rugăm aşa cum ne învaţă ele.
Numele lui Isus a fost destinat să ia locul lui Isus.
Ceea ce a fost toiagul în mâinile lui Moise, reprezintă
Numele lui Isus în mâinile chiar şi celui mai slab copil de
Dumnezeu.
Nu Moise era mare, toiagul era mare.
98
 Nu credinciosul este mare, ci Numele lui Isus este mare.
Folosirea Numelui lui Isus este promisă oricărui credincios
şi fiecare credincios are dreptul să-şi pună mâinile peste cei
bolnavi în Numele Lui.
Credinciosul are dreptul să-L folosească în orice
împrejurare a vieţii în care este nevoie de prezenţa şi ajutorul
Tatălui.
Adevărul este că Numele lui Isus în mâinile oricărui
credincios ar trebui să fie ca şi când Isus ar fi prezent şi ar
opera.
Isus ne-a dat un drept legal de a folosi Numele Lui.
Ne-a dat autoritate, iar împuternicirea aceasta este identică
cu prezenţa persoanei care a dăruit-o.
Este ca şi cum Isus ar fi spus: “Când vă rugaţi în Numele
Meu, aceasta îmi crează oportunitatea să încep să lucrez, iar în
felul acesta îl pot proslăvi pe Tatăl.
Dacă nu vă rugaţi în Numele Meu, nu-Mi daţi ocazia să-Mi
manifest puterea.”
În felul acesta, ambii, Tatăl şi Fiul, devin interesaţi de
cererea pe care o facem.
Vă rugaţi Tatălui şi vă rugaţi Numelui Fiului Său.

99
Întrebări:

1. În ce condiţii poţi folosi Numele Lui?

2. Cum trebuie să te rogi?

100
 Capitolul XII
CONTRASTUL DINTRE CREDINŢA CUNOAŞTERII
PRIN SIMŢURI ŞI CREDINŢA PRIN DESCOPERIRE

Credinţa care vine în urma cunoaşterii prin simţuri este

bazată pe probe fizice.
Unii cred în ceea ce văd, aud sau simt.
Cunoaştem că avem Duhul Sfânt deoarece am avut probe
fizice cu care să demonstrăm acest lucru.
Mulţimi de oameni au adoptat această atitudine şi au fost
dezamăgiţi amarnic. Dacă şi-ar fi pus încrederea în Cuvântul lui
Dumnezeu în ceea ce priveşte probele cunoaşterii prin simţuri,
viaţa ar fi fost altceva pentru ei.
Alţii, când s-au rugat pentru finanţe, n-au crezut Cuvântul
până ce n-au văzut probele. Cineva a spus: “Când văd banii,
atunci voi crede Cuvântul.”
Vedeţi, aceasta nu este credinţă, pentru că nu mai este
nevoie să crezi pentru ceea ce vezi.
Credinţa dă substanţă lucrurilor pe care nu le vezi, nu le
simţi sau nu le auzi.
Cineva spune: “Ştiu că sunt vindecat, pentru că durerea s-a
dus.”

101
 N-a spus: “Ştiu că sunt vindecat deoarece Cuvântul spune:
“Prin rănile Lui sunt vindecat.”
Credinţa lui n-a fost în ceea ce a spus Dumnezeu, ci în ceea
ce a putut vedea, simţi sau auzi.
Aceşti oameni pun pe locul doi Cuvântul lui Dumnezeu.
Oferă trupului lor - casa simţurilor, locul întâi.
Cineva spune: “Ştiu că sunt mântuit deoarece m-am căit de
păcatele mele. Am renunţat la toate viciile mele.”
Fiecare din aceste lucruri pe care le revendică pentru
mântuirea lui sunt lucruri pe care le-a făcut el. N-a arătat nici o
probă scripturală pentru mântuirea Lui. S-a bazat mai mult pe
probele fizice mai mult decât pe Cuvântul lui Dumnezeu.
După o vreme descoperă că probele cunoaşterii prin simţuri
nu pot satisface setea duhului.
Filosofía cunoaşterii prin simţuri a câştigat controlul
Bisericii, dar nu poate răspunde strigătului spiritului uman.
Spiritul uman tânjeşte după Dumnezeu aşa cum floarea
tânjeşte după soare.
Bazându-ne credinţa noastră pe ceea ce am făcut şi mai
mult pe experienţe decât pe Cuvânt, acest lucru ne conduce mai
mult în îndoială şi întuneric.
Acţionând pe baza raţiunii în locul Cuvântului înseamnă să
te încrezi în om în locul Cuvântului lui Dumnezeu.
“Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte
pe un muritor.” Ieremia 17:5
102
 Este periculos să te încrezi în credinţa altei persoane.
Ar trebui ca noi să ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu.
Majoritatea oamenilor care nu cunosc Cuvântul, caută pe
cineva care se poate ruga rugăciunea credinţei în locul lor.
Rugăciunea credinţei poate elibera temporar, dar necredinţa
va anula efectul rugăciunii lor.
A avea credinţă, crezând în propria credinţă, a te încrede în
Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este ceea ce te va elibera. Nu
este vorba de a vorbi despre Cuvântul lui Dumnezeu sau despre
nevoia de credinţă, ci despre a te odihni în Cuvântul viu.
Rugăciunea pentru credinţă va fi neapărat o rugăciune a unui
necredincios. În consecinţă, nu poate avea un răspuns. Apoi
rugăciunea ta pentru credinţă este necredinţa care încearcă să
obţină ceea ce numai Cuvântul poate da. Romani 10:17
Înţelegi că simpla încredere în Cuvânt nu este niciodată
sensibilă omului care trăieşte în tărâmul simţurilor, deoarece ei
cred doar ceea ce văd, aud şi înţeleg.
Credinţa înseamnă a da substanţă lucrurilor pe care
cunoaşterea prin simţuri nu le poate înţelege sau vedea.
Credinţa ridică pe om din tărâmul simţurilor şi îl aduce în
tărâmul spiritului uman recreat.
Credinţa este întotdeauna limitată, aşa cum s-a întâmplat în
cazul Martei şi al lui Toma.
Marta a spus: “ Trupul lui a putrezit."

103
 Toma a spus: “Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul
cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, nu
voi crede.”
Acest tip de credinţă este dictat de către liderii noştri
religioşi, dar nu este credinţa menţionată de către Isus sau de
către scriitorii Noului Testament.
Am fost antrenaţi să credem în abilităţile oamenilor. Avem
mult mai multă încredere într-un chirurg decât in Cuvântul lui
Dumnezeu şi din cauza acestui lucru vedem puţine manifestări
ale credinţei adevărate în Cuvântul Viu şi mai multe manifestări
ale abilităţilor omului, iar ceea ce noi numim ştiinţă a luat locul
Cuvântului în inimile oamenilor. Credinţa lor este în oameni, iar
ei slăvesc omul cu buzele lor.
Mărturisirea lor nu este aceea că acest Cuvânt al lui
Dumnezeu este adevărat, ci aceea că omul şi cuvintele lui sunt
adevărate. Îl slăvesc pe Dumnezeu cu buzele dar în inimile lor
se încred în mâna cărnii.

Consimţire mentală

Această consimţire a faptului că Dumnezeu nu poate da

greş în a ne ajuta în vreme de necaz şi totuşi, în acelaşi timp, să
ne îndreptăm către lume pentru ajutor, este un simptom
periculos.
Consimţirea mentală este unul dintre cei mai periculoşi
duşmani ai unei vieţi de credinţă. Arată şi sună atât de religios.
104
Va merge atât de departe pe cât o spunem: “Cred în inspiraţia
verbală a Bibliei. Sunt pentru susţinerea credinţei dată sfinţilor.”
Cu toate acestea, nu îndrăznesc să acţionez pe baza
Cuvântului; nu-i dau locul cuvenit şi doar vorbesc despre
integritatea ei.
Consimţitorul mental se află în cel mai grav pericol. Se află
în locul unde Dumnezeu nu-1 poate ajunge; dar unde Satan
poate intra în judecata lui interioară. Deci, îşi pierde drepturile
şi privilegiile în Hristos.

Acţionând pe baza Cuvântului

Cea mai mare bătălie a oricărui fiu de Dumnezeu pe care

o va duce vreodată, este bătălia credinţei.
Ne întrebăm ades de ce este atât de greu să-L crezi pe
Dumnezeu.
Motivul este Acela că suntem înconjuraţi de o atmosferă
antagonică ce este prezidată de vrăjmaşul oricărei neprihăniri;
trăim în lumea lui ireală; suntem înconjuraţi de curenţii
necredinţei atât de subtil încât aproape că nu realizăm şi atât de
puternic încât doar câţiva se ridică deasupra lor.
Să crezi în Dumnezeu pentru finanţe, înseamnă o luptă
continuă împotriva curenţilor materialişti care ne izbesc.

105
 Să crezi în Dumnezeu pentru biruinţă asupra păcatului,
înseamnă o luptă permanentă a conştiinţei cu fortele spirituale ale
întunericului.
Să crezi în Dumnezeu pentru trupul fizic când cineva este
bolnav înseamnă să duci o luptă împotriva secolelor de încredere
în medicină.
Aşa că nu este deloc ciudat faptul că atât de mulţi eşuează în
viaţa lor de credinţă iar noi n-ar trebui să fim duri cu ei.

Credinţa şi a crede

Credinţa este un substantiv; a crede este un verb - o analiză

a acestor două cuvinte te poate ajuta să te încrezi în Domnul.
A crede, fiind un verb, este un cuvânt de acţiune - înseamnă
cu adevărat “a lua”; a crede în sens biblic înseamnă “a lua”, “a
apuca”.
A-L crede pe Isus înseamnă a-L lua pe Isus pentru tot ceea
ce Scriptura declară că este.
A crede în Hristos ca Mântuitor înseamnă a-L lua pe Hristos
ca Mântuitor; a crede în Hristos ca vindecător înseamnă a-L lua
ca vindecătorul tău şi a-L recunoaşte ca vindecătorul tău.
A crede este o acţiune a voinţei; când cred, am acţionat, am
atins ceea ce este numit Credinţă.
Credinţa este un substantiv.
106
 Fac un pas- făcând pasul, am ajuns.
A ajunge înseamnă credinţă.
A crede, deci, înseamnă a acţiona pe baza Cuvântului lui
Dumnezeu. Credinţa este acţiune. A te îndoi înseamnă refuzul de
a acţiona pe baza Cuvântului.
Există două feluri de necredinţă: prima - o refuzare de a
acţiona pe baza cunoaşterii Cuvântului pe care o avem. Aceasta
poate fi numită neconvingere -refuzăm să fim convinşi să
acţionăm pe baza a ceea ce cunoaştem că este adevărat; refuzăm
să acţionăm în lumina cunoaşterii.
Celălalt tip de necredinţă apare din lipsa de cunoaştere a
Cuvântului.
Nu cunoaştem, deci, nu putem acţiona.
Nu înţelegem, deci, ne este frică să acţionăm.
Am acţiona, dar nu ştim cum.
Leacul pentru acest tip de necredinţă este cunoaşterea; leacul
pentru primul tip de necredinţă este ascultarea.

Întrebări:
1. Ce presupune credinţa cunoşterii prin simţuri? Dar cea prin
descoperire? Argumentează.
2. Ce înseamnă consimţire mentală?
3. Care este diferenţa dintre “credinţă” şi “a crede”?

107
 Capitolul XIII
NUMELE ÎN ACTUL BOTEZULUI

Când un credincios este botezat în Numele Domnului

Isus, se îmbracă cu Hristos, aşa cum ne spune Pavel în Galateni
3:27.
“Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu
Hristos.”
Botezul în acest sens, este echivalent cu căsătoria.
Când soţia se căsătoreşte, ia numele soţului şi devine
coproprietară asupra bunurilor soţului şi are drepturi legale în
casa lui.
Tot la fel se întâmplă când credinciosul este botezat în
Numele Domnului Isus; ia Numele Domnului Isus.
Nu numai că poartă Numele Lui, ci îşi asumă şi drepturile
legale şi privilegiile în Hristos.
Când suntem botezaţi în Numele Tatălui, ni se dă locul unui
fiu şi toate privilegiile unui fiu, toată moştenirea şi bogăţia unui
fiu.
Suntem botezaţi în protecţia, grija şi părtăşia Dumnezeului
universului ca Tată al nostru.
Primim tot ceea ce înseamnă uniune.
Avem statutul unui fiu, privilegiile unui fiu,
responsabilităţile unui fiu.
108
 Am devenit prin acel botez comoştenitori cu Isus şi un
moştenitor al lui Dumnezeu.
Am intrat în bogăţia şi moştenirea Dumnezeului
universului.
Când suntem botezaţi în Numele Duhului Sfânt, suntem
botezaţi în Numele, bogăţia, puterea, înţelepciunea şi slava
reprezentanţilor lui Dumnezeu pe pământ - suntem botezaţi în
tot ceea ce aparţine Duhului.
Am devenit părtaşii harului Său, milei Sale, înţelepciunii
Sale, abilităţii Sale, puterii Sale, vieţii Sale.
Deci, când suntem botezaţi în Numele lui Isus Hristos, tot
ceea ce Numele înseamnă în rai, ne aparţine; toate victoriile
măreţe pe care Isus le-a câştigat prin moartea şi învierea Sa, ne
aparţin.
Ce înseamnă să fii botezat în acest Nume?
Citeşte acest verset: “Botezându-i în Numele Tatălui, al
Fiului şi al Sfântului Duh.”
Dacă înseamnă ceva, spiritualitatea înseamnă acest lucru.
Suntem botezaţi în tot ceea ce înseamnă Numele în Planul
Răscumpărării - suntem botezaţi în lucrarea desăvârşită a lui
Hristos.

109
 Hristos- Plinătatea noastră

Am primit plinătatea Lui şi numai în El suntem desăvârşiţi

sau compleţi.
Tot harul care s-a manifestat în Hristos ne înfăşoară, ne
cuprinde - suntem în el.
Toată desăvârşirea şi frumuseţile caracterului şi viaţa lui Isus
ne aparţin.
Pavel spune: “În El suntem desăvârşiţi."
În gândirea lui Pavel înseamnă că plinătatea, desăvârşirea şi
perfecţiunea lui Hristos au fost socotite ca fiind ale noastre.
Pavel a spus: “Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-
aţi îmbrăcat cu Hristos."
Gândeşte-te la responsabilităţile pe care le presupune acest
lucru! Gândeşte-te la binecuvântările care se revarsă din acest
lucru!
A fi botezat în Numele lui Hristos, şi a te îmbrăca cu Hristos,
a purta Numele lui Hristos - este cea mai mare onoare pe care
cerul o poate oferi unui om.
Ce lucrări măreţe se pot înfăptui prin Fiul Sfânt Isus!
Domnul ne ridică - Domnul ne împuterniceşte - prin harul
Său, să intrăm în moştenirea noastră şi să ne asumăm
responsabilităţile pe care le avem în minunata Lui familie!
Nu a câştigat nici o victorie în lucrarea Sa de înlocuire care
să nu fi fost spre beneficiul bisericii.

110
 Moştenirea noastră

Tot ceea ce reprezintă Numele, acelaşi lucru îl

reprezintă şi creştinul înaintea Tatălui.
Eşti botezat în dreptul legal de a folosi Numele.
Eşti botezat în privilegiul legal al acestui Nume.
Eşti botezat în toate responsabilităţile Fiului -
legitimate cu prerogativele acestui măreţ Nume.
Dumnezeu ne ajută prin puterea Duhului ca să intrăm
în bogăţiile moştenirii Lui.
Când a spus: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi
pe pământ şi vă trimit ca vestitori.” - în acel moment autoritatea
pe care a avut-o este a noastră; suntem reprezentanţii Lui.
Neprihănirea Lui este a noastră, dragostea Lui este a
noastră; tot harul care I-a împodobit minunata Lui viaţă este al
nostru.
Când ne îmbrăcăm cu Hristos prin botez, putem prin
harul Lui să ne bucurăm de tot harul Lui.
Ca şi credincioşi, toate bogăţiile şi tot harul ne
aparţin.
Nici o acţiune specială din partea lui Dumnezeu - nici
o pregătire specială din partea noastră: prin credinţă, Îl acceptăm

111
pe Hristos ca Mântuitor şi Domn şi când am făcut lucrul acesta,
toată bogăţia în Hristos Isus devine în mod automat a noastră.
Suntem îmbrăcaţi în drepturile, privilegiile şi puterile
Fiului lui Dumnezeu.

Trei semnificaţii

Romani 6:4 “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost

îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat
din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă
nouă.”
Botezul are trei semnificaţii :
Prima: reprezintă moartea şi îngroparea trecutului.
A doua: reprezintă învierea într-o nouă relaţie.
A treia: reprezintă uniunea cu Acela în Numele căruia am fost
botezaţi.
Suntem botezaţi în Numele Tatălui.
Acest lucru înseamnă înfierea cu toate privilegiile care vin
împreună cu o relaţie cu Dumnezeu-Tatăl.
Înseamnă că am murit faţă de toate vechile noastre relaţii -
şi că de acum înainte viaţa noastră este dependenta de El.
A fi botezat în Duhul Sfânt reprezintă faptul că am murit
faţă de trecutul meu - vechile mele relaţii sunt rupte - am înviat
în El ca să trăiesc şi să merg în părtăşie cu El.

112
 Înţelepciunea Lui ia locul ignoranţei mele; puterea Lui ia
locul slăbiciunilor mele; bunătatea Lui ia locul eşecurilor mele.
Cu alte cuvinte, sunt pe deplin identificat şi atât de
complet în a fi una cu El încât nu mai sunt eu cel care trăieşte ci
este El Cel care trăieşte în mine.
A te boteza în Numele Domnului Isus Hristos înseamnă
mult mai mult decât cele de mai sus - cuprinde tot ceea ce s-a
amintit mai sus plus completări.
Când sunt botezat în Hristos, mă îmbrac cu Hristos.
Sunt acum înaintea lumii şi înaintea cerului un creştin
legitim.
Botezul din acest punct de vedere este echivalent cu
căsătoria.
În momentul în care soţia se căsătoreşte, ia numele soţului,
intră în drepturile soţului ei şi are drept legal în casa soţului ei.
Când credinciosul este botezat în Numele lui Hristos, se
îmbracă cu tot ceea ce este el în Hristos.
Nu numai că ia Numele Lui ci ia şi drepturile şi
privilegiile lui legale în Hristos.
Când o soţie se căsătoreşte şi ia numele soţului, se
căsătoreşte cu bogăţia, onoarea şi slava lui şi se identifică cu el
în tot ceea ce a fost şi va fi vreodată.
Deci, în momentul în care suntem botezaţi în Numele
Domnului Isus, suntem botezaţi în tot ceea ce reprezintă

113
Numele- bogăţia, onoarea, puterea, trecutul, prezentul, viitorul şi
slava Lui.
Tot ceea ce reprezintă Numele în ceruri ne aparţine; toate
victoriile măreţe pe care El le-a câştigat prin moartea Sa, prin
suferinţa şi înfrângerea iadului şi prin învierea Sa, ne aparţin.

Totul, totul este al nostru

El nu a câştigat nici o victorie, nici un triumf în lucrarea Sa

de înlocuire care să nu fi fost spre beneficiul celor care s-au unit
cu El prin botez.
Tot ceea ce reprezintă Numele înaintea Tatălui aparţine
credinciosului.
Suntem botezaţi în dreptul legal de a folosi Numele Lui, în
privilegiile legale ale acestui Nume, în toate responsabilităţile pe
care le are un fiu, legitimaţi de prerogativele acestui măreţ
Nume.
În momentul în care a spus: “Toată puterea Mi-a fost dată
în cer şi pe pământ.” şi “Vă trimit ca vestitori.” - autoritatea pe
care a avut-o ne aparţine - devenim reprezentanţii Lui - ieşim în
lume purtând acest Nume, sau mai precis acest Nume ne va
purta pe noi şi ne va ocroti.
Suntem botezaţi în neprihănirea Lui, în învierea, puterea şi
slava Lui.

114
 Acum, neprihănirea Lui ne aparţine; harul Lui ne aparţine;
dragostea Lui ne aparţine; puterea Lui ne aparţine; da, El însuşi
ne aparţine.
Cât de bogaţi suntem!
Ca să folosim acest Nume acum, nu necesită nici o cerinţă
specială sau o credinţă neobişnuită, deoarece acest Nume ne
aparţine.
În calitate credincioşi, toate bogăţiile ne aparţin - fară nici o
acţiune specială din partea lui Dumnezeu -nu este necesară nici
o pregătire specială din partea noastră atunci când trecem printr-
o criză mare - Numele este al nostru, ni s-a dat în mod legal
împotriva vrăjmaşilor lui Dumnezeu, fiind îmbrăcaţi în
drepturile, privilegiile şi puterile fiilor de Dumnezeu.
Nu trebuie să exercităm nici o credinţă conştientă- tot ceea
ce trebuie să facem este să folosim Numele.
Inima cu greu poate accepta, că atunci când am fost
botezaţi în acest Nume, am fost botezaţi în plinătatea,
desăvârşirea şi perfecţiunea lui Isus Hristos şi că din plinătatea
Lui toţi am primit har după har.

Întrebări:
1. Care este locul Numelui în actul botezului? Explică
folosind versete biblice.
2. Care este moştenirea noastră?
3. Care sunt cele trei semnificaţii ale botezului?

115
 Capitolul XIV
IDENTIFICAREA CU HRISTOS

Adevărul glorios al identificării noastre cu Hristos, este

unul dintre cele mai bogate adevăruri din întregul Plan de
Răscumpărare.
Am fost răstigniţi împreună cu Hristos - am fost pironiţi pe
cruce împreună cu El, din punctul de vedere al lui Dumnezeu.
La fel cum El a fost dezbrăcat şi atârnat pe cruce în ruşine şi
necinste, la fel şi noi, am fost dezbrăcaţi şi atârnaţi acolo,
deoarece El a luat locul nostru pe cruce.
Am murit împreună cu Hristos, la fel cum a murit El.
La fel cum El a murit faţă de păcat, la fel am murit şi noi
faţă de păcat.
La fel cum El a murit faţă de stăpânirea Satanei şi noi am
murit faţă de ea.
La fel cum El a murit faţă de boala acută şi cronică şi noi am
murit faţă de ele.
Am fost îngropaţi împreună cu El în timp ce cobora în locul
suferinţei şi plătea pedeapsa pentru păcatele noastre.
La fel cum El a învins forţele întunericului şi păcatului,
bolile acute şi cronice ale omului, la fel şi noi am făcut lucrul
acesta în El - le-am lăsat acolo.
Am fost înviaţi împreună cu Hristos.

116
 Am fost înviaţi prin slava Tatălui nostru în momentul în
care a satisfăcut cerinţele Dreptăţii şi l-a înfruntat pe Satan -
marele nostru vrăjmaş şi armata lui în locurile întunecate ale
iadului, învingându-1.
Atunci El a fost făcut viu în duh şi îndreptăţit în duh.
Apoi, El a înviat; iar noi am înviat împreună cu El.
A fost înviat pentru că Tatăl L-a îndreptăţit şi nu mai putea
fi ţinut prin moarte în iad.
În momentul în care El a fost îndreptăţit, şi noi am fost
îndreptăţiţi împreună cu El.
În momentul în care El a fost vindecat de moarte, şi noi am
fost vindecaţi de moarte în El.
În momentul în care a învins boala acută şi cronică, şi noi
am făcut asta prin El.
Pentru toţi cei ce sunt în Hristos, boala este un duşman
învins.
Suntem aşezaţi împreună cu Hristos la Dreapta lui
Dumnezeu - în cel mai înalt loc al puterii din univers.
Identificaţi cu El în suferinţă, ruşine şi slavă.

Legea identificării

El a învins moartea, iadul şi mormântul.

El a înviat din cucerirea vrăjmaşilor noştri ca învingător.

117
 Noi am fost identificaţi cu El în acea cucerire.
Am murit împreună cu El, am suferit împreună cu El, iar în
momentul în care a dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi l-a învins
pe Satan, paralizându-i puterea de moarte, noi am fost
identificaţi cu El.
În momentul în care Hristos a înviat dintre cei morţi şi s-a
înălţat triumfător peste moarte, peste iad, peste Satan, peste
boală şi mormânt, şi noi am învins împreună cu El.
Acum, El ne dă dreptul să folosim Numele care I-a fost
oferit în momentul în care a împlinit această măreaţă lucrare
pentru a satisface dorinţele dreptăţii, înfrângând pe Satan şi
împlinind cerinţele umanităţii.
Ne dă dreptul să folosim Numele care este mai presus de
orice nume - Numele înaintea căruia orice genunchi se va pleca
şi înaintea căruia orice limbă va mărturisi înaintea celor trei
lumi.
În marea Sa îndurare, El ne-a dat dreptul să folosim acest
Nume; ne-a dat un drept legal să-L folosim.
A murit ca reprezentant în locul nostru; acum noi trăim ca
reprezentaţi ai Lui.
Acest Nume reprezintă tot ceea ce El a fost sau este, tot
ceea ce a făcut sau va face vreodată.
În momentul în care, printr-o înţelegere a acestui lucru, noi
am fost transferaţi în tărâmul credinţei şi folosim Numele în
mod inteligent, tot ceea ce reprezintă Numele pentru cer, va
însemna acelaşi lucru şi pentru noi.

118
 Nu a pus nici o limitare asupra folosirii Numelui Său.
Singura întrebare este: “înţeleg eu oare ceea ce reprezintă
Dumnezeu prin faptul că mi-a dăruit dreptul de a folosi
Numele?”
Nu trebuie să-L folosim cum păgânii îşi foloseau fetişurile ci
trebuie să-L folosim în sensul lucrării lui Dumnezeu.
Folosim Numele în mod reprezentativ.
Bolnavii şi cei în suferinţă vin la noi, iar darul vindecării
care este în Hristos - care se găseşte în lucarea Lui desăvârşită,
este disponibil celor bolnavi în Numele Lui.
Deci - nu este vindecare prin Hristos; Numele devine
Hristos, Cel ce vindecă.

Un adevăr viu

În momentul în care Hristos a fost crucificat, El mi-a luat

locul ca păcătos.
El mi-a purtat păcatele în trupul Lui, pe lemn; El mi-a purtat
ruşinea care venea din uniunea mea cu Satan; El mi-a purtat
bolile pe care Satan le aruncase asupra mea; El mi-a purtat
judecata care era în mine, din pricina uniunii mele cu vrăjmaşul
lui Dumnezeu.

119
 În momentul în care a murit, El a purtat toate acestea în ţara
Uitării şi a înviat pentru că El a înfrânt totul.
El nu numai că mi-a şters păcatele, ruşinea şi bolile, ci şi pe
mine m-a îndepărtat - vechiul eu - pe mine, păcătosul.
El mi-a îndepărtat natura păcătoasă.
El mi-a îndepărtat infirmităţile odată cu păcatul, bolile acute
şi cronice, în aşa fel încât acum eu sunt împreună cu El şi în El
sunt atât de liber de ele la fel ca în momentul în care El a înviat.

O făptură nouă
Îndreptăţirea Lui este îndreptăţirea mea; neprihănirea Lui
este neprihănirea mea; sănătatea Lui este sănătatea mea;
eliberarea Lui de sub stăpânirea lui Satan este eliberarea mea;
eliberarea Lui de sub condamnare, este eliberarea mea de sub
condamnare; eliberarea Lui de infirmităţi este eliberarea mea de
infirmităţi; pentru că în El eu mă bucur de tot ceea ce El a făcut
şi de tot ceea ce El înseamnă acum.
Tot ceea ce El a făcut, a făcut pentru mine.
Vreau să declar din nou:

Isus, înlocuitorul meu

Dacă El mi-a purtat păcatele înseamnă că eu nu mai trebuie

să le port; dacă El mi-a purtat natura păcătoasă, înseamnă că eu
nu mai trebuie s-o port; dacă El mi-a purtat infirmităţile,

120
înseamnă că eu nu mai trebuie să le port; - dacă eu continui să le
port, înseamnă că El a murit în zadar.
Deci, în momentul în care L-am acceptat ca Mântuitorul
Meu, L-am mărturisit ca Domn şi am fost botezat în Numele
Lui, eu am fost botezat în măreţia pe care El o are înaintea
Tatălui.
Am fost botezat în neprihănirea pe care El a lucrat-o; am
fost botezat în îndreptăţirea Lui; am fost botezat în sănătate
pentru trup, suflet şi duh; am fost botezat în victoria pe care El a
câştigat-o asupra lui Satan; am fost botezat în tot ceea ce El
reprezintă pentru Tatăl, deoarece El a murit reprezentându-mă
pe mine; iar acum, El domneşte acolo sus, reprezentându-mă pe
mine.
La fel cum El este reprezentantul meu acum, acolo sus, tot
la fel şi eu sunt reprezentatul Lui aici, pe pământ.
El a îndepărtat tot ceea ce se afla în mine, tot păcatul care se
afla în mine şi mi-a dăruit tot ceea ce-1 aparţinea; tot ceea ce El
a făcut, tot ceea ce El a fost, astfel încât “ tot ceea ce El este
acum, aşa sunt şi eu în această lume.”

Lupta este încheiată

Nu necesită nici un tip de credinţă din partea mea ca să mă

pot bucura de acest lucru deoarece El mi-a dăruit totul; îmi
aparţine, iar ceea ce îmi aparţine nu mai necesită credinţă,
deoarece deja l-am obţinut; sunt în posesia lui.
121
 Tot ceea ce trebuie să fac este să mă rog Lui, iar când mă
rog Lui şi îi mulţumesc, în acel moment acel lucru devine activ
în viaţa mea.
Deci, acum stau în faţa lui Dumnezeu şi a îngerilor - da, şi
în faţa lui Satan - îmbrăcat cu Hristos, ascuns în Hristos, acoperit
cu Hristos.
Gândeşte-te ce înseamnă acest lucru! Numele Lui este
Numele învingătorului, iar eu sunt botezat în acest Nume şi port
acest Nume; port Numele învingătorului.
“Toţi care aţi fost botezaţi în Hristos aţi fost îmbrăcaţi cu
Hristos.”
M-am îmbrăcat cu Hristos; Hristos domneşte peste mine.
“Nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine.''
“Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă."
Deci, sunt o făptură nouă, iar această făptură nouă este
aşezată împreună cu Hristos.
“Toate cele vechi s-au dus."
Lucrurile vechi ale slăbiciunii, lucrurile vechi ale eşecului,
lucrurile vechi ale neputinţei, lucrurile vechi ale necredinţei s-au
dus, în timp ce noile lucruri ale credinţei, ale vieţii, ale sănătăţii
trupului, sufletului şi duhului sunt în mine.
Locuiesc într-un nou tărâm în care noile lucruri sunt o
realitate.
“Şi viaţa pe care o trăiesc acum, o trăiesc în credinţa Fiului lui
Dumnezeu care M-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru mine."

122
 Nu trebuie să DOBÂNDESC această poziţie; sunt în
această poziţie.
Nu trebuie să mă mai lupt pentru ea, să cred pentru ea, să
mor zilnic pentru ea, deoarece sunt în această poziţie - îmi
aparţine. Este a mea deoarece m-am născut din nou, am fost
botezat în Numele Domnului Isus, m-am născut în ea, am fost
botezat în ea şi mă aflu în ea. Aleluia!
Acest lucru îmi dă Dreptul deplin de a folosi Numele Lui şi
tot ceea ce acest Nume reprezintă pe Pământ, în Cer şi în Iad.

Lupta rugăciunii

Dacă plănuim să folosim Numele lui Isus în bătăliile

rugăciunii, trebuie să cunoaştem puterea investită în acest Nume
pe care Dumnezeu îl apreciază mai presus de orice nume.
Numele reprezintă pentru noi tot ceea ce Isus reprezintă
pentru noi.
Când cineva se roagă în acest Nume în mod inteligent,
scriptural şi în voia lui Dumnezeu este ca şi cum însuşi Hristos
S-ar fi rugat.
Nu există nici o forţă, nici o putere sau vreo autoritate pe
pământ, în văzduh sau în iad care să-i oprească răspunsul; pur şi
simplu trebuie să vină.

123
 În propria ta integritate, în propriile drepturi, privilegii şi în
propria autoritate, te apropii de muntele tău şi îi porunceşti în
Numele lui Isus “Ridică-te si aruncă-te în mare.”
Muntele nu poate rezista. Tu nu poţi rezista. întreg iadul nu
poate rezista. Pur şi simplu trebuie să plece.
În spatele poruncii tale stă integritatea lui Dumnezeu,
omnipotenţa Lui şi puterea nelimitată a lui Hristos, toate la
dispoziţia ta.

Stai în Numele Lui

Forţele iadului te pot asalta, dar le înfrunţi în Numele Celui

care a suflat spaimă în iad când El “a nimicit pe cel ce are
puterea morţii, adică pe diavolul.” Evrei 2:14
Satan nu îndrăzneşte să înfrunte războinicul care este
îmbrăcat în neprihănirea lui Dumnezeu şi care cunoaşte puterea
acestui măreţ Nume.
Marcu 11:23 “Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva
muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te in mare ' şi nu se va
îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea
lucrul cerut.”
Tu crezi că muntele tău e înalt, că marea este departe iar
propria credinţă este mică; ei bine, toate acestea pot fi adevărate,
dar ai încredere în acest Nume chiar dacă nu ai încredere în
propria ta credinţă.

124
 Aşa că, în acest Nume măreţ porunceşte muntelui să plece -
nu în credinţa ta, ci în Numele lui Isus. Va pleca. Trebuie să
plece!
Nu este vorba despre cantitatea de credinţă ci despre locul
unde este centrată.
Dacă ceri în Numele Lui, eşti un învingător chiar din acest
moment, fie că este vorba despre bani, sănătate sau suflete şi nu
poţi da greş.
Măreţul Nume care se află deasupra tuturor puterilor din
univers spune aşa şi trebuie să fie aşa.

Voia lui Dumnezeu

O voinţă fermă, de neînvins nu cunoaşte nicio înfrângere.

Vii înaintea propriului munte, îi cunoşti puterea, măreţia;
l-ai măsurat timp de şapte zile; l-ai înfruntat poate o perioadă
lungă, dar bătălia trebuie purtată astăzi.
Ştii că eşti în voia Lui.
Aşa că voieşti ca acest munte să plece; voia ta devine voia
Lui; porunca ta, porunca Lui.
Spui: “În Numele lui Isus îţi poruncesc să pleci.”
Aceasta îl face pe Isus s-o spună iar când o spune Isus, Îl
face pe Tatăl s-o spună.
În spatele tău este uniunea Trinităţii şi puterea universului.

125
 Voia ta şi voia lui Dumnezeu sunt aliate împotriva
vrăjmaşului.
Acum sunt identice.
Prin tine Dumnezeu poate să-Şi înfrunte vrăjmaşii.
Prin tine El poate acţiona.
Prin tine îşi poate folosi puterea aşa cum doreşte s-o
folosească.
Arunci acel Nume fără pereche a Fiului Său în luptă
împotriva forţelor iadului, iar ele vor intra în confuzie.
Mergi printre oameni ca omul Dumnezeu - un om al lui
Dumnezeu.
Dumnezeu S-a pus pe Sine în mâinile tale şi spune:
“Foloseşte voia Mea, Numele, Cuvântul şi Puterea Mea” şi
muntele tău se va netezi.
Vrăjmaşii tăi vor trebui să se lupte cu Dumnezeu.
Lupta este a Lui.
Este slava Lui acum, care este atacată.
Ele luptă; oamenii tremură, cad şi nu se mai ridică.

126
 Încinge-te cu Numele Lui

Când forţele răului vin împotriva ta, îţi aduni toată

energia morală, mentală şi spirituală, şi în Numele lui Hristos te
arunci în luptă împotriva lor.
Eşti o parte a acelui Nume la fel cum eşti o parte a lui
Dumnezeu, aşa că victoria trebuie să fie desăvârşită.
Eşti identificat cu Hristos în tot ceea ce este El, a fost şi
va fi vreodată.
Vrăjmaşul tău poate fi încăpăţânat şi să-ţi reziste, dar
voinţa ta este setată - vei învinge, şi îl vei taxa la propriu pe
vrăjmaş în Numele Atotînvingător al lui Isus.
Vrăjmaşul poate rezista pentru o vreme, dar trebuie să
cedeze; câteodată este nevoie de o voinţă puternică ca să ne
ţină în tăcere, dar Dumnezeu ne poate întări suficient ca s-o
putem face.

Stăruinţa

Cunoşti şi ţi-ai potrivit VOIA ta cu voia lui Dumnezeu;

acum, îndepărtează toate obstacolele pe care vrăjmaşul le-a pus
în calea ta.
Adună tot ceea ce este în tine şi condu-ţi toată micimea şi
neputinţa cărnii spre zdrobire.

127
 Trebuie să plece - porunceşte şi persistă până ţi se supun.
“Cel ce dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”,
m-a stimulat şi m-a ţinut în picioare în momente groaznice.
Dacă ai pus mâna pe plug, ţine-o până când câmpul este
terminat.
Aceşti bărbaţi şi femei care sunt ologi de picioare sunt o
armată tristă.
Priveşte către munte; este al tău!
“Orice loc pe care piciorul tău va păşi ţi-l dau ca
MOŞTENIRE.”
Această promisiune binecuvântată, înălţătoare l-a întâmpinat
pe Israel în timp ce intrau în Ţara Promisă. Urmele de paşi
însemnau posesie, dar trebuia să fie propriile lor urme de paşi.
Iosua al nostru ne dă acelaşi stimulent pentru victorie.
Fiecare promisiune din Noul Testament pe care o punem
sub picioarele noastre, ne aparţine.
Terenul bogat al vindecării îţi aparţine dacă pur şi simplu
păşeşti pe el.
Ţara de sus a puterilor spirituale îţi aparţine, deşi Anac
poate locui acolo; îţi aparţine dacă doreşti, dar mergi împotriva
lui şi scoate-1 din stăpânire în Numele măreţ al lui Isus.
Toate binecuvântările Vechiului Testament îţi aparţin; de ce
eşti atât de delăsător şi nu te duci să-ţi iei în stăpânire ţara ta?

128
 Între tine şi binecuvântări se ridică un munte enorm.
Adună-ţi toate puterile şi în Numele Atotputernic al lui Isus,
mergi împotriva lui.
Nu renunţa până ce inamicul nu este învins şi nu-ţi plăteşte
tribut.
Mărimea moştenirii tale depinde de cât de mult teren ai
trecut pe sub picioare, ai stat şi ai mers cu adevărat pe el.
Poţi revendica atâtea făgăduinţe, (şi le poţi păstra ca pe o
proprietate personală) pe care le-ai testat şi le-ai găsit ca fiind
adevărate.
Aşa că urcă acest munte şi ia-l în stăpânire.
Orice poftă şi suferinţă poate fi capturată şi făcută un soldat
al crucii, dacă perseverezi cu o voinţă care nu va fi bătută sau
condusă de împrejurări.
Perseverenţa este mai mare decât geniul.
Satan cunoaşte că tu realizezi că interesele tale sunt
identificate cu Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate vedea eşecul
tău pentru că ar însemna să-Şi vadă eşecul Său; iar El nu va
permite acest lucru.
Deci, cu o cunoaştere a privilegiilor tale, ca fiu al lui
Dumnezeu, cu o voinţă de a avea făgăduinţele pentru tine şi
pentru alţii, cuplate cu un duh de stăruinţă care nu va admite
înfrângerea, poţi alunga în mare orice munte care stă înaintea ta.

129
 Mergi în puterea Lui iar Dumnezeu va primi slava, iar tu
victoria.

Întrebări:
1. Ce înseamnă “a fi identificat cu Hristos"? Argumentează
biblic.
2. Care este legea identificării?
3. Cum te poţi “încinge”cu Numele Lui?
4. Ce este stăruinţa, aşa cum este prezentată în acest capitol?

130
 Capitolul XV
NATURA TRIUNITARÁ A OMULUI

Omul este o fiinţă triunitară- trup, suflet şi duh.

Educarea omului ar trebui să cuprindă întreaga fiinţă.
A antrena doar fizicul înseamnă să creezi un luptător de
trofee.
A antrena doar mentalul înseamnă să creezi un anarhist
intelectual.
A antrena doar duhul înseamnă să creezi un fanatic.
Dar Dumnezeu a plănuit să dezvolte întreaga fiinţă a omului.
Natura spirituală a omului este capabilă de cultură care îl va
face pe om incapabil să-L cunoască pe Dumnezeu şi să comunice
inteligent cu El.
A fost visul lui Dumnezeu ca omul să fie companionul Său,
aşa că iniţial facultăţile sale spirituale au fost sensibile la terenul
acestui vis.
Prin Cădere, omul a fost îndepărtat de Dumnezeu.
Facultăţile sale spirituale au fost insuficiente; deşi, prin
Hristos, părtăşia pierdută este restaurată.
Facultatea spirituală în om este capabilă de o dezvoltare
minunată; deşi instituţiile noastre educaţionale eşuează în a-i
recunoaşte posibilităţile.

131
 Tărâmul nostru

Tărâmul supranatural este cu adevărat tărâmul celui ce

crede.
Nimeni nu ştie cât de mult se poate dezvolta mintea şi
spiritul.
Dacă trupul este ţinut în condiţie fizică bună, aproape că
nu există limitare a dezvoltării mentale şi spirituale.
Am fost înceţi în a realiza că omul este duh şi că natura sa
spirituală este natura sa principală.
Am căutat să-l educăm în raport cu liniile intelectuale,
ignorând cu totul partea spirituală, aşa că omul este o fiinţă
egocentrică.
Totuşi omul şi-a pierdut simţul relaţionării şi
responsabilităţii faţă de Dumnezeu şi om.
Acest lucru îl face să fie fără de lege - un anarhist.
Nu putem ignora faţa spirituală a omului fără a înălţa
intelectualul şi fizicul; a face acest lucru fără reţinerea duhului
înseamnă a dezlega patimile sexuale şi a le da putere peste
întreaga fiinţă a omului.
Omul trebuie să aibă părtăşie pentru natura sa spirituală.
Trebuie să existe o cultură şi o dezvoltare a naturii
spirituale până în punctul în care se poate bucura de părtăşie cu
Dumnezeu Tatăl.
132
 Inima sau duhul omului tânjeşte după atingerea
supranaturalului.
Iubirea de miraculos se află în om.
Duhul omului nu poate fi analizat sau clasificat de către
minte; este mai presus de minte, la fel cum Dumnezeu este mai
presus de natura fizică.
Intelectul omului este veşnic conştient de forţele
supranaturale pe care nu şi le poate explica sau înţelege; poate
acesta este motivul pentru care omul tânjeşte să facă minuni.

Sufletul tânjeşte după minuni

Curiozitatea pentru miraculos este adânc înrădăcinată în
om.
Omul a fost adus la viaţă printr-o lucrare făcătoare de
minuni a lui Dumnezeu iar omul totdeauna va tânji după
miracole.
Tărâmul supranaturalului este cu adevărat tărâmul omului.
Păcatul ne-a orbit şi ne-a ţinut departe de a găsi uşa secretă
care ne va conduce la starea noastră pierdută.
Dar foamea există, iar miracolul este calea de a aduce omul
la Dumnezeu.
Există vreun element miraculos în Creştinismul de astăzi?
S-au sfârşit miracolele odată cu moartea ucenicilor?

133
 Sunt aşa-zisele miracole cele, pe care omul pretinde că le
face, în mod necinstit sau pur fizice?
Acestea sunt întrebări pe care nu le putem ignora.
A început o cădere din partea bisericilor.
Modernismul domină adevăratele forţe ale creştinătăţii;
negarea ei, a elementului supranatural în Creştinism, îl face să
fie o religie simplă şi etică.
Pe de altă parte, îi avem pe aceia care susţin originalul,
dimensiunea supranaturală a creştinătăţii, dar care declară că
miracolele s-au sfârşit odată cu moartea apostolilor; acea
creştinătate nu are nevoie astăzi de miraculos pentru a convinge
pe oameni de dumnezeirea lui Isus.
Apoi avem un al treilea grup care pretinde că minunile încă
mai au loc; că bolnavii sunt vindecaţi, că rugăciunile sunt
ascultate şi că Dumnezeu este o realitate vie în viaţa de zi cu zi a
credinciosului.
Nu putem ignora uimitoarea creştere a Ştiinţei Creştine:
Noua învăţătură şi Spiritismul.
Oamenii care se îmbulzesc spre ei nu sunt masele ignorante,
ci cei mai culţi şi bogaţi, iar motivul lor cel mai aprins este
elementul supranatural al aşa-zisei lor religii - mărturiile
vindecărilor făcute de către adepţii ei sunt cele mai puternice
dovezi.
Relevantă în acest sens ar fi activitatea şi succesul pe plan
naţional al yoghinilor lui G. Bivolaru, care a introdus în minţile

134
românilor teoria integrării în absolut, neglijându-L pe
Dumnezeu şi punând în centrul atenţiei Universul creator.
Membrii acestei mişcări îţi vor spune cum au fost vindecaţi
şi cum au fost ajutaţi în viaţa lor spirituală de către acest cult
ciudat.
Aceasta este o calomnie a bisericii modeme - nu este doar o
calomnie ci şi o provocare.

Ceea ce avem nevoie

Ne-am pierdut dimensiunea supranaturală din Creştinism şi

ne agăţăm cu mâini tremurânde de un Hristos istoric care nu are
nicio putere să vindece bolnavii şi nicio abilitate să ne ajute în
nevoile noastre zilnice.
Spiritul adevăratului evanghelism aproape că este un lucru
care aparţine trecutului.
Am scos lucrarea miraculoasă a lui Hristos din Biserică;
acum scoatem pe cei ce cred în miracole.
Nu putem condamna misiunile şi cultele nonconformiste
care se ridică peste tot.
Este protestul oamenilor împotriva gândirii teologice
moderne care domină Biserica.
Ştiinţa Creştină nu ar fi putut să crească în locuri unde
domină multe din oraşele noastre mari decât dacă a existat o
cerere în inima oamenilor pentru o religie supranaturală.

135
 Mişcarea penticostală nu ar fi putut creşte cu puterea pe care
o are, dacă nu ar fi existat în inimile oamenilor o tânjire după o
viziune nouă, proaspătă a lui Hristos.
Un ortodoxism mort nu are puterea învierii în el - nu are
nicio forţă miraculoasă în spatele lui.
Oamenii se înalţă prin extravaganţe şi fanatism ca să poată
primi o mică atingere a Dumnezeului supranatural.
Oamenii de cultură vor asculta predicatorii needucaţi
deoarece predicatorul needucat într-o misiune murdară are
credinţă într-un Dumnezeu viu.
Când oamenii ne spun că nu mai avem nevoie de miracole
astăzi - aceea educaţie le va lua locul - nu s-au gândit prea mult
la acest subiect.
Niciun om nu poare trăi şi umbla cu Omul din Galilea fără a
trăi în tărâmul miraculosului.
Isus este un miracol acum mai mult ca niciodată.
Oamenii au nevoie de atingerea Lui miraculoasă mai mult ca
niciodată.
Nimic nu ne va salva ţara şi naţiunea noastră decât o
întoarcere la acest Dumnezeu al miracolelor.

136
 Este adevărat?

Dacă un predicator are reputaţia de a fi acţionat conform

versetului din Iacov 5:14 sau Marcu 16:18, este descalificat de
majoritatea amvoanelor denominaţionale.
Biserica nu mai este sub mâna Domnului, ci sub puterea
intoleranţei scolastice.
Sloganul nostru ar trebui să fie “Înapoi la Hristosul
Făcătorul de minuni”.
Oamenii îl vor, aşa că se îmbulzesc în locurile unde I se
permite să se desfăşoare.
Isus atrăgea mulţimile prin minunile pe care le făcea.
Isus le va atrage şi azi.
“El este acelaşi ieri, azi şi în veci.”
Avem trei clase de oameni astăzi.
Prima, acei în care domină fizicul.
Aceştia sunt conduşi de către pasiunile lor şi de dorinţele
trupeşti.
A doua, acei în care domină mintea.
În această clasă se găsesc marii lideri politici, sociali,
financiari şi educaţionali.
O dezvoltare pur intelectuală îl face pe om o persoană
periculoasă pentru societate; îi dezvoltă ego-ul propriu,
egoismul şi conştiinţa de sine.

137
 A treia, acei în care duhul domină.
Aceştia sunt marii lideri spirituali ai Bisericii de astăzi -
oameni care caută să reabiliteze omul la tărâmul lui spiritual
originar.

Dezvoltarea triunitară

Trebuie să existe o educaţie pe toate cele trei nivele ca să

avem o societate sănătoasă, sigură şi progresivă.
Unei realizări pur intelectuale îi lipseşte echilibrul, îi
lipseşte conducerea şi disciplina pe care le poate da numai
spiritualul.
Aceasta explică valul de crime care zdrobeşte lumea.
Timp de două generaţii am dezvoltat mentalul şi fizicul în
detrimentul spiritualului.
Acolo unde copiii nu au o pregătire spirituală acasă sau la
şcoală şi nu sunt aduşi în contact cu spiritualitatea în Biserică,
dezvoltă inconştient un individualism anormal.
Aceasta este baza anarhiei.
Fiecare om devine o lege pentru el însuşi; rezultatul este
satisfacerea dorinţelor proprii, îngrijirea de planurile sale,
ignorarea totală a responsabilităţii faţă de aproapele său.
Toţi oamenii normali tânjesc după supranatural.

138
 Tărâmul supranatural a fost tărâmul originar al omului; aici
el domnea ca rege.
Păcatul a venit, iar el a fost detronat.
În toată istoria umană vedem tânjirea omului după
miraculous.
Satan a oferit omului multe substituente dar toate au fost
amăgitoare.

Duhul ar trebui să conducă

Când Dumnezeu l-a creat pe om, El a plănuit ca duhul

omului să fie forţa de conducere dominantă.
Umanitatea este împărţită între cei cărora mintea le
conduce trupul şi duhul şi cei cărora trupul le conduce mintea şi
duhul.
Printre marii lideri ai lumii educaţionale, financiare şi
sociale, mintea guvernează.
Acum o generaţie i-am învăţat pe băieţi şi pe fete că trebuie
să-şi păstreze trupul sau acesta îi va distruge.
Astăzi, în liceele noastre, fizicul a câştigat ascendenţă.
Creştinismul ar restaura duhul în poziţia dominantă dacă ar
avea oportunitatea aceasta.
Omul trebuie să aibă hrană pentru natura sa spirituală.

139
 Natura spirituală a omului trebuie exersată, dezvoltată,
cultivată, până ce câştigă ascendent peste intelectual şi fizic.
Când acest lucru devine realitate, omul scade în anarhie.
Această trezire a naturii spirituale umane ne dă conştiinţa
morală; dezvoltă în noi o responsabilitate pentru aproapele
nostru.
Pentru ca cineva să fie educat mental înseamnă a fi educat
doar o treime; a fi educat fizic şi mental înseamnă doar două
treimi; dar a fi educat mental, fizic şi spiritual reprezintă o
educaţie desăvârşită.

De ce-ul bolşevismului
A părăsi spiritualul şi a mări mentalul, acest lucru face din
om un anarhist - o forţă neechilibrată, nestăpânită şi periculoasă
pentru lume.
Scoate supranaturalul din Creştinism şi i-a pierit mireasma;
elementul care îl face atractiv pentru tineret este eliminat.
Creştinismul trebuie să aibă un Dumnezeu viu în el - pe
Cel care conduce şi cere un anumit sacrificiu, căci religia fără
negarea de sine va eşua.
În toate veacurile, a existat o bătălie a supranaturalului
versus intelectual.
Dumnezeul minunilor este Dumnezeul umanului, iar atunci
când elimini miraculosul, îndepărtezi elementul atractiv al
Creştinismului.
140
Întrebări:

1. Ce presupune o educaţie desăvârşită?

2. Care sunt cele trei clase de oameni ai zilelor noastre? Tu în ce
clasă te încadrezi?
3. De ce trebuie să existe o dezvoltare a fiinţei umane în toate
cele trei dimensiuni?
4. Care este dimensiunea care trebuie să domine fiinţa umană?
De ce?

141
 Capitolul XVI
PĂRTĂŞIE ŞI RELAŢIE

“Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu

Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru." 1 Corinteni 1:9
Întregul plan al Răscumpărării se cuprinde în acest minunat
cuvânt: “Părtăşie”, căci ce ar însemna Răscumpărarea şi Noua
Făptură dacă El nu ar avea părtăşie cu copiii Lui.
Tainele Domnului sunt cu cei care au părtăşie cu El.
Motivul pentru care “credincioşii” nu sunt capabili să se
afunde în Cuvânt şi să se bucure de roade şi privilegii în Hristos,
este acela că părtăşia lor fie că este ruptă sau au un tip foarte
slab de părtăşie.
Bucuria căminului reprezintă părtăşia dintre membrii acelei
case. Adevărata roadă a vieţii este părtăşia.
Nu ar mai exista niciodată divorţ dacă părtăşia nu ar fi
întreruptă de către soţ sau soţie.
Când ei sunt în părtăşie, îşi doresc copii. Când sunt în afara
ei, nici nu vor să se mai gândească la asta.
Când o părtăşie este întreruptă, ei pur şi simplu trăiesc
împreună; se suportă unul pe celălalt.
Dorinţa de părtăşie este motivul căsătoriei, iar bucuria
părtăşiei este roada căsătoriei.

142
 Când cineva este născut din nou şi devine o Făptură Nouă,
cea mai mare bucurie pe care duhul uman a cunoscut-o
vreodată, vine din părtăşia cu Tatăl, cu Isus şi cu Cuvântul.
Lucrul care rupe părtăşia în casă este fapta negândită,
vorbele sau privirile neprietenoase.
Rănesc inima; vătămează natura spirituală.
Părtăşia nu este un lucru mental; ci unul spiritual. Mintea
intră în armonie cu duhul şi îmbogăţeşte părtăşia.
Când părtăşia cu Domnul este întreruptă, Biblia devine o
carte închisă care doar condamnă şi răneşte.
Acesta este motivul pentru care oamenii care nu mai au
părtăşie nu mai au nici râvnă pentru Cuvânt. Nu mai au dorinţa
de rugăciune. Nu mai pot folosi Numele lui Isus cu bucurie şi
fericire. Duhul lor este amorţit ca o mână paralizată.
Duhul spune: “Ceea ce am văzut şi am auzit, aceea vă
vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia
noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.” 1 Ioan 1:3-4
Înţelegi diferenţa dintre “fericire” şi “bucurie”?
Fericirea vine din asocierea corectă a lucrurilor. Bucuria
vine din părtăşia cu Tatăl prin Cuvânt.
Este o experienţă dulce şi ciudată, când rugăciunea îţi este
ascultată, să ştii că în Numele lui Isus poţi scoate demoni şi
elibera oameni. Poţi bucura inima Tatălui şi inima ta.
“Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric,
minţim, şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după

143
cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi
sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.”
1 Ioan 1:6, 7
Părtăşia noastră este triunitară; cu Tatăl; cu Cuvântul şi
unii cu alţii şi pot, deasemenea adăuga, cu noi înşine.
Când părtăşia este întreruptă, ştii că ai pierdut ceva şi te
cerţi cu propria ta minte şi te acuzi că ai facut ceva care a rupt
părtăşia şi ţi-a luat bucuria.
Dacă suntem atât de neînţelepţi ca să spunem că nu am
păcătuit sau că nu am facut nimic ca să rupem părtăşia, spunem
un neadevăr căci Tatăl nu întrerupe părtăşia cu nimeni care
umbla în lumină. (1 Ioan 2:8-9)
“Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă
în întuneric până acum.” (Duhul lui este în întuneric)
Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este
niciun prilej de poticnire.
Dar 1 Ioan 1:9, “Dacă ne mărturisim păcatele, El este
credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească
de orice nelegiuire.”
În 1 Ioan 2:1, “Vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi.
Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tată! un Mijlocitor, pe
Isus Hristos, Cel neprihănit.”
Din momentul în care ai rupt părtăşia, ar trebui să spui:
“Tată, iartă-mă, în Numele lui Isus iar Avocatul sau Apărătorul
tău care este aşezat la dreapta Tatălui preia cazul tău şi
reabilitează părtăşia ta ruptă.
144
 Nu există siguranţă să fii în afară părtăşiei nici măcar un
moment, deoarece atunci când eşti în afara părtăşiei, te afli în
părtăşia Satanei, fără protecţie.
Vezi că eşti în întuneric dar nu mai poţi lua nicio decizie
înţeleaptă; nu poţi face voia Lui.
Nu vei fi niciodată condus în învăţături false atâta timp cât
eşti în părtăşie cu El.
Atunci când întrerupi părtăşia, nu înseamnă că ai întrerupt şi
relaţia, încă eşti fiul Lui. Doar El poate întrerupe relaţia cu tine.
Doar tu poţi întrerupe părtăşia.
Este de o importanţă vitală că ştii această lecţie şi că umbli
în lumina ei, pentru că nu ştii niciodată când vei avea nevoie să
te apropii de Tatăl fără teamă pentru tine sau pentru cineva iubit,
aşa că umblă în lumină aşa cum El este în lumină.
Nimeni nu poate folosi Numele lui Isus în timp ce este în
afara părtăşiei; este foarte important ca să păstrezi o părtăşie
desăvârşită în fiecare moment.

Întrebări:
1. Explică termenul “părtăşie” aşa cum este redat în acest capitol.
2. Cum se poate repara o părtăşie întreruptă?

145
 Capitolul XVII
INIŢIATIVA NOASTRĂ SPIRITUALĂ ÎN RUGĂCIUNE

Obstacolul care stă înaintea iniţiativei noastre spirituale în

rugăciune vine din neglijarea citirii şi hrănirii din Cuvânt.
Este dovada unui tip de părtăşie slabă.
Când ne pierdem iniţiativa spirituală, pierdem ceva care ne
putea conduce Ia biruinţă în momente grele. Este timpul când
trebuie să ne dăruim studiului Cuvântului. Contează studiul
personal al Cuvântului.
Ori de câte ori credinţa ta îşi pierde agresivitatea, simţurile
au câştigat ascendent.
Ori de câte ori lucrurile spirituale trec pe locul doi, este
dovada că realităţile lucrurilor divine sunt pierdute. Cunoaşterea
prin simţuri este înceată dar sigură, câştigând monopol.
Domină la “răscruci”, unde este necesar să avem
discernământ spiritual bun. Nu putem lua o atitudine negativă
faţă de Cuvânt.
Ne punem de acord cu Cuvântul în loc să acţionăm
conform Lui. Acea teamă sfântă este pierdută.
Inima nu va mai spune de-acum, “Astăzi pot totul în El.”
Când iniţiativa spirituală este slabă, nu vei auzi pe nimeni
spunând: “Cel ce este în mine este mai mare decât ceea ce mă
înconjoară.”

146
 Asta se întâmplă în momentul în care marile lucruri ale
scripturii sunt ţinute ca nişte doctrine nu ca o realitate, când
părerile oamenilor sunt mai presus de Cuvântul Domnului. În
afara Cuvântului va creşte un complex de inferioritate pe tărâmul
spiritual.
Ori de câte ori inima îşi pierde îndrăzneala faţă de Domnul,
neînfricarea de a acţiona pe baza Cuvântului, te afli în pericol.
Viaţa de rugăciune şi-a pierdut realitatea şi lucrurile
simţurilor i-au luat locul.
Aceasta este o boală spirituală reală. Acum trupul devine
neajutorat. Mintea, locul unde boala şi frica creşte, este sub
domnia unei puteri din afară, iar tu te afli într-o stare periculoasă.
Leacul este să te întorci din nou la Cuvânt; să i te dăruieşti,
practic, să-ţi ia locul. Refuză să renunţi la mărturisirea ta!

Responsabilitatea ta

Am văzut minunatele posibilităţi care aparţin

credinciosului care cunoaşte autoritatea şi puterea ce este
investită în Numele lui Isus, iar această cunoaştere poartă cu ea
o responsabilitate ce nu poate fi ignorată. Nu mai poţi fi
niciodată acelaşi tip de creştin care ai fost în trecut.

147
 Ai prins o licărire a ceea ce poţi face dacă ai îndrăzni să
foloseşti autoritatea care îţi aparţine de acum, pentru că din
momentul în care ai fost înnoit, Numele lui Isus îţi aparţine. Îţi
dă oportunitatea să ajuţi pe alţii.
Mulţi dintre noi am fost în situaţia de a ne judeca propriile
slăbiciuni şi eşecuri şi de a ne gândi la lipsa capacităţii noastre.
Dar există oameni bolnavi şi în nevoie care ar putea fi
ajutaţi prin puterea acestui Nume. Sunt cei care sunt legaţi de
vicii şi pe care Satan îi robeşte fără milă şi care ar putea fi
eliberaţi dacă ţi-ai asuma locul.
Vreau să observi diferenţa dintre Ioan 14:13-14 şi Ioan
16:23-24. “Şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentruca
Tatăl să fie proslăvii în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele
Meu, voi face."
Cu acest pasaj are legătură Marcu 16:16-20.
“Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va
crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor
crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;
vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va
vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor
însănătoşa. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni.
Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele,
care-i însoţeau."
Observă cu atenţie, acest pasaj diferă de Ioan 16:23-24,
unde Isus spune: “În ziua aceea nu Mă veţi mai întreba de
nimic. Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere de la
148
Tatăl, în Numele Meu vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în
Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentruca bucuria voastră
să fie deplină.”
În acest pasaj, te rogi Tatălui în Numele lui Isus. Pentru
cauzele şi petiţiile tale, vii înaintea Tatălui în Numele lui Isus.
În celălalt verset, nu te rogi, ci foloseşti autoritatea Numelui
pentru a vindeca bolnavii, pentru a alunga demonii şi pentru a
elibera oameni.
Faptele Apostolilor 3:1-10 ilustrează acest lucru. Petru nu s-
a rugat în momentul în care a spus ologului “în Numele lui Isus
Hristos din Nazaret, umblă."
Nu există nimic în Faptele Apostolilor care să arate că se
rugau pentru bolnavi. Doar îşi întindeau mâinile şi porunceau
vrăjmaşului să plece iar bolnavului să se ridice şi să meargă.
În Marcu 16 poţi vedea că din momentul în care un om este
născut din nou, se aşteaptă de la el să înceapă să folosească
Numele lui Isus. Întinde-ţi mâinile peste cel bolnav şi spune:
“Boală părăseşte acest trup.”
Un alt adevăr uimitor a fost acela că Numele a fost foarte
folosit în a vindeca oameni care nu erau creştini.
În mod, evident a fost metoda lui Dumnezeu de a face
publicitate lucrării. Aşa că îţi poţi pune mâinile peste cei
nemântuiţi.
În momentul în care îţi dai seama că această autoritate a fost
dată fiecărui membru al trupului lui Hristos, în mod individual,
şi nu lucrării, acest lucru responsabilizează în mod corect
149
fiecare credincios. Nu eşti doar un membru al trupului, ci ai
devenit un membru responsabil al acestui trup.
Un alt adevăr semnificativ este acela că anumite cuvinte
cum ar fi “credinţă” sau “a crede”, nu apar în aceste pasaje ale
Evangheliei lui Ioan. Este evident că cel credincios are drept
legal de a folosi Numele lui Isus şi că nu este o problemă a
credinţei, ci una a ascultării de a folosi abilitatea pe care
Dumnezeu a dat-o.

Întrebări:
1. Ce înseamnă să ai “iniţiativă spirituală” ?
2. Care este responsabilitatea pe care o ai în raport cu folosirea
Numelui Său ?

150
 CUVINTE DE ÎNCHEIERE

Ai citit această carte remarcabilă. Mulţi cred că este cel mai

glăsuitor mesaj care a fost dat Bisericii în ultimii ani. Care este
responsabilitatea ta după ce ai citit-o? Ar trebui să ne ajuţi să
ducem acest mesaj oamenilor care au nevoie disperată de el.
Această carte poate să schimbe viaţa de rugăciune şi
gândirea a mii de oameni.
Oare ar fi posibil să inviţi câţiva prieteni la tine acasă şi să
începi un studiu biblic, trecând prin această carte, citind-o cu
atenţie cu Biblia în mână ?
Ar trebui s-o citeşti împreună cu alte cărţi editate de noi.
Aceste cărţi te vor pregăti să înţelegi şi să predici Cuvântul în
aşa fel încât poţi deveni o binecuvântare pentru lume.
Dacă cineva înţelege ce scrie în această carte, nu va duce
niciodată o viaţă de înfrângere.
Cartea este publicată prin grija Editurii Măreţul Har
Bucureşti şi se distribuie gratuit.
Contact pentru informaţii şi donaţii: Nicky Patone, adresa
e-mail: nickypatone@gmail.com

151
152