Manual Inteligent v1.12

SMART MANUAL
CERTIFICARE TEHNICĂ
SERVICII BUSINESS
NIVEL DE BAZĂ ȘI NIVEL AVANSAT
DIRECȚIA EXECUTIVĂ PROCESE CLIENȚI ROMÂNIA

Direcția OPERARE ȘI ÎNTREȚINERE REȚEA ROMÂNIA
DEPARTAMENT TRAINING
Ianuarie 2017
Acest document este confidenţial – clasificare internă Telekom Romania

Acest manual a fost elaborat, verificat și avizat de:
Otto Racz Inginer – Regiunea TRANSILVANIA

Peter Fuccaro Inginer – Regiunea TRANSILVANIA
Dragos Bogdan Inginer – Regiunea BUCURESTI
Florin Olaru Inginer – Regiunea BUCURESTI
Daniel Ilie Supervisor – Regiunea EST
Dorin Draghia Inginer – Regiunea VEST
Sorin Pecingine Inginer – Regiunea SUD-EST
Dalina Zevedei Supervisor – Regiunea SUD-EST
Jozsef Sukosd Supervisor – Regiunea TRANSILVANIA - Coordonator manual
Venera Ulita-Petcu Departament Training
Viorica Dinea Manager – Regiunea TRANSILVANIA
Constantin Sandu Manager – Regiunea EST
Marius Mocanu Manager – Regiunea BUCURESTI
Silviu Cazan Manager – Regiunea SUD-EST
Calin Cazan Manager – Regiunea VEST
Sergiu Mateiu Director Regional – Sponsor Program Certificare
Data: 23 ianuarie 2017

Versiunea 1
Acest document este confidenţial – clasificare internă Telekom Romania

CUPRINS
1 SERVICII ....................................................................................................................... 1-1
1.1 Serviciul Metronet ........................................................................................................................ 1-1

1.1.1 Prezentare .......................................................................................................................................... 1-1
1.1.2 Arhitectură ......................................................................................................................................... 1-2
1.2 Serviciul IPFix, IPFix Light ............................................................................................................... 1-9

1.2.1 Descrierea serviciului IPFix ................................................................................................................. 1-9
1.2.2 IPFix Light ......................................................................................................................................... 1-11
1.3 Serviciul VPN .............................................................................................................................. 1-12

1.3.1 Topologie şi arhitectură ................................................................................................................... 1-12
1.3.2 Interfețe ........................................................................................................................................... 1-15
1.3.3 Funcţionalităţi suplimentare ............................................................................................................ 1-15
1.4 Serviciul L2Connect şi Clear Channel ............................................................................................ 1-17

1.4.1 Arhitectură ....................................................................................................................................... 1-17
1.4.2 Interfețe ........................................................................................................................................... 1-19
1.4.3 Funcţionalităţi suplimentare ............................................................................................................ 1-19
1.4.3.1 Transparenţa VLAN, CDP, VTP ................................................................................................. 1-19
1.4.3.2 Transparenţa STP (Spanning Tree Protocol) ............................................................................ 1-19
1.5 Serviciul IP Transit ....................................................................................................................... 1-21

1.5.1 Arhitectură ....................................................................................................................................... 1-21
1.5.2 Interfeţe ........................................................................................................................................... 1-23
1.6 Serviciul HotZone......................................................................................................................... 1-24
1.7 Serviciul SIP Trunk, VOBB ............................................................................................................. 1-25

1.7.1 SIP trunk ........................................................................................................................................... 1-25
1.7.1.1 Generalități SIP Trunk .............................................................................................................. 1-25
1.7.2 Serviciul VoBB .................................................................................................................................. 1-25
1.7.2.1 Descrierea serviciului .............................................................................................................. 1-25
1.7.2.2 VOBB peste metronet.............................................................................................................. 1-28
1.8 Serviciul IPTV ............................................................................................................................... 1-30

1.8.1 Descrierea serviciului ....................................................................................................................... 1-30
1.8.2 Descriere soluție IPTV business........................................................................................................ 1-35
1.8.3 Echipamente CPE IPTV ..................................................................................................................... 1-36
1.9 Serviciul Managed Wi-Fi............................................................................................................... 1-39

1.9.1 Descriere produs Managed Wi-Fi .................................................................................................... 1-39
1.9.2 Descrierea generală a serviciului...................................................................................................... 1-40
1.9.3 Soluția de conectare WIRELESS EVENIMENTE & Managed Wi-Fi .................................................... 1-42
1.9.4 Echipamente CPE utilizate................................................................................................................ 1-43
1.9.5 Verificarea serviciului ....................................................................................................................... 1-45
2 TEHNICI SWITCHING – ROUTING ........................................................................ 2-1
Manual certificare SB - Cuprins Pagina i

2.1 Noțiuni de bază ............................................................................................................................. 2-1
2.1.1 Modelul OSI si TCP/IP ......................................................................................................................... 2-1
2.1.2 Adresarea MAC .................................................................................................................................. 2-5
2.1.3 Încapsularea datelor .......................................................................................................................... 2-6
2.1.4 Moduri de transmisie a datelor pe tehnologie IP .............................................................................. 2-7
2.1.5 Protocolul IP (Internet Protocol) ...................................................................................................... 2-12
2.1.6 Adresarea IP ..................................................................................................................................... 2-13
2.1.6.1 Exemplu și Exerciții: Transformarea din zecimal în binar ........................................................ 2-15
2.1.6.2 Exemplu si Exerciții: Identificarea adresei de rețea și de broadcast. ...................................... 2-24
2.1.7 DNS (Domain Name System) ............................................................................................................ 2-29
2.1.8 IPv6 ................................................................................................................................................... 2-31
2.1.8.1 Tranziția de la IPv4 la IPv6 ....................................................................................................... 2-35
2.1.8.2 Exerciții .................................................................................................................................... 2-36
2.1.9 Traficul IP.......................................................................................................................................... 2-38
2.1.9.1 Controlul traficului .................................................................................................................. 2-40
2.1.9.2 Clase de servicii ....................................................................................................................... 2-41
2.1.9.3 Implementare MPLS ................................................................................................................ 2-43
2.2 LAN Switching ............................................................................................................................ 2-44

2.2.1 Metode de switching, CSMA/CD ...................................................................................................... 2-47
2.2.2 Port security ..................................................................................................................................... 2-49
2.3 Interfețe ...................................................................................................................................... 2-51

2.3.1 Interfața Ethernet ............................................................................................................................ 2-51
2.3.1.1 Transmisii simplex, half-duplex si full-duplex .......................................................................... 2-51
2.3.2 Virtual LAN , trunking , subnetare ................................................................................................... 2-51
2.3.3 Etherchannel , VTP, STP ................................................................................................................... 2-56
2.3.4 Interfețe WAN .................................................................................................................................. 2-67
2.3.5 Subinterfețe ..................................................................................................................................... 2-68
2.4 Routare ....................................................................................................................................... 2-70

2.4.1 Routare statică ................................................................................................................................. 2-70
2.4.2 Routare dinamică ............................................................................................................................. 2-72
2.4.2.1 Generalități.............................................................................................................................. 2-72
2.4.2.2 RIP............................................................................................................................................ 2-76
2.4.2.3 Border Gateway Protocol (BGP) .............................................................................................. 2-80
2.4.2.4 EIGRP ....................................................................................................................................... 2-87
2.4.2.5 Concepte Avansate .................................................................................................................. 2-89
2.5 Tehnologia VRF ............................................................................................................................ 2-94
2.6 NAT , DHCP .................................................................................................................................. 2-97

2.6.1 Elemente și configurări de bază NAT ............................................................................................... 2-97
2.6.2 Porturi ............................................................................................................................................ 2-100
2.6.3 Port Forwarding ............................................................................................................................. 2-101
2.6.4 Configurări avansate si diagnosticare NAT..................................................................................... 2-102
2.6.5 Elemente și configurări de bază DHCP ........................................................................................... 2-106
2.6.6 Configurări avansate și diagnosticare DHCP .................................................................................. 2-108
2.7 Securitatea si calitatea serviciilor ............................................................................................... 2-113

2.7.1 ACL ................................................................................................................................................. 2-113
2.7.2 Password recovery ......................................................................................................................... 2-122
2.7.3 QoS ................................................................................................................................................. 2-125
Manual certificare SB - Cuprins Pagina ii

3 TEHNOLOGII DE CONECTARE.............................................................................. 3-1
3.1 FO ................................................................................................................................................. 3-1

3.1.1 Baze teoretice .................................................................................................................................... 3-1
3.1.1.1 Propagarea luminii prin medii transparente ............................................................................. 3-2
3.1.1.2 Principiul de transmitere a semnalelor prin fibra optică........................................................... 3-2
3.1.1.3 Structura fibrei optice ............................................................................................................... 3-3
3.1.1.4 Parametrii principali ai fibrei optice .......................................................................................... 3-5
3.1.1.5 Tipuri de fibră optică ................................................................................................................. 3-5
3.1.1.6 Fibra multimode ........................................................................................................................ 3-6
3.1.1.7 Fibra single-mode ...................................................................................................................... 3-7
3.1.1.8 Construcția cablurilor de fibra optică ........................................................................................ 3-7
3.1.1.9 Avantaje ale utilizării fibrei optice în telecomunicații ............................................................... 3-8
3.1.1.10 Instalare și testare ..................................................................................................................... 3-8
3.1.1.11 Analiza pierderilor pe circuitul optic ......................................................................................... 3-9
3.1.2 Elementele rețelei de FO.................................................................................................................. 3-11
3.1.2.1 Mediaconvertori utilizați în rețelele optice actuale ................................................................ 3-13
3.1.2.2 Instalarea, conectarea și verificarea MC ................................................................................. 3-19
3.1.2.3 Verificări MC în caz de deranjament (cazul FIB1-10/100) – funcția LLF-OFF .......................... 3-20
3.1.2.4 Conectori ................................................................................................................................. 3-20
3.1.2.5 Tipuri de conectori FO ............................................................................................................. 3-20
3.1.2.6 Patch-corduri ........................................................................................................................... 3-22
3.1.2.7 Adaptori FO: ............................................................................................................................ 3-23
3.1.2.8 Splittere ................................................................................................................................... 3-24
3.1.2.9 Alte elemente ale rețelei de FO............................................................................................... 3-24
3.1.3 Nivele optice, instrumente, aplicații ................................................................................................ 3-25
3.1.3.1 Powermetru FO ....................................................................................................................... 3-25
3.1.3.2 Surse de test pentru fibra optică ............................................................................................. 3-26
3.1.3.3 Kit de măsurare a pierderilor pe circuitul optic (OLTS) ........................................................... 3-26
3.1.3.4 Reflectometrul optic (OTDR) ................................................................................................... 3-27
3.1.3.5 Locatoare vizuale (VFL) ............................................................................................................ 3-27
3.1.3.6 Identificatoare de fibră ............................................................................................................ 3-28
3.2 GPON .......................................................................................................................................... 3-30

3.2.1 Baze teoretice .................................................................................................................................. 3-31
3.2.1.1 Noțiuni introductive GPON...................................................................................................... 3-31
3.2.1.2 Gigabit Passive Optical Network (GPON) ................................................................................ 3-31
3.2.1.3 Cum construim o rețea GPON ................................................................................................. 3-34
3.2.2 ONT-uri ............................................................................................................................................. 3-38
3.2.3 Nivele, instrumente, responsabilități, aplicații ................................................................................ 3-47
3.2.3.1 Calculul atenuării pentru o rețea FTTH – GPON ...................................................................... 3-47
3.2.3.2 Bugetul optic în GPON ............................................................................................................. 3-47
3.2.3.3 Distribuția de putere în rețeaua FTTH – GPON ....................................................................... 3-48
3.2.3.4 Componente ale rețelei GPON aflate în zona de responsabilitate a tehnicianului Telekom .. 3-53
3.2.3.5 Utilizarea aplicației THOR pentru măsurarea parametrilor OLT-ONT pe GPON...................... 3-58
3.2.3.6 Măsurarea parametrilor OLT-ONT cu aplicația Looking Glass (LG) ......................................... 3-60
3.3 Cupru .......................................................................................................................................... 3-69

3.3.1 Parametrii electrici –măsurarea lor.................................................................................................. 3-69
3.3.1.1 Măsurarea și interpretarea principalilor parametri electrici ai cablurilor de cupru................ 3-69
3.3.1.2 Parametrii perturbatori ........................................................................................................... 3-71
3.3.1.3 Măsurarea și interpretarea parametrilor electrici care influențează serviciile pe suport Cu . 3-71
3.3.1.4 Măsurători folosind aplicații.................................................................................................. 3-100
Manual certificare SB - Cuprins Pagina iii

3.3.1.5 Deranjamente de Cu ce se pot identifica măsurând parametrii de linie ............................... 3-104
3.3.2 ADSL-VDSL-gSHDSL......................................................................................................................... 3-105
3.3.3 Echipamente .................................................................................................................................. 3-108
3.3.4 Elemente de cablare structurată.................................................................................................... 3-113
3.3.4.1 Cabluri utilizate...................................................................................................................... 3-113
3.3.4.2 Conectori ............................................................................................................................... 3-114
3.3.4.3 Moduri de conectare ............................................................................................................. 3-116
3.3.4.4 Cabluri necesare la conectarea echipamentelor ................................................................... 3-118
3.3.4.5 Componentele unei cablări structurate ................................................................................ 3-119
3.3.4.6 Principii de urmat în proiectarea cablărilor structurate ........................................................ 3-124
3.4 RADIO ....................................................................................................................................... 3-125

3.4.1 Principiile comunicațiilor radio ...................................................................................................... 3-125
3.4.1.1 Introducere ............................................................................................................................ 3-125
3.4.1.2 Semnale wireless. Caracteristicile semnalelor wireless ........................................................ 3-126
3.4.1.3 Propagarea semnalelor prin mediul radio ............................................................................. 3-127
3.4.1.4 Distorsiuni în mediul radio .................................................................................................... 3-127
3.4.1.5 Atenuarea canalului radio ..................................................................................................... 3-128
3.4.1.6 Interferențe pe canale radio ................................................................................................. 3-129
3.4.1.7 Antene wireless. Caracteristicile antenelor wireless ............................................................. 3-129
3.4.2 Soluții WiFi punct la punct ............................................................................................................. 3-130
3.4.2.1 Introducere ............................................................................................................................ 3-130
3.4.2.2 Unitatea de exterior (ODU) ................................................................................................... 3-130
3.4.2.3 Unitatea interioară (IDU) ....................................................................................................... 3-131
3.4.2.4 RADWIN Manager ................................................................................................................. 3-132
3.4.3 Rețele celulare ............................................................................................................................... 3-133
3.4.3.1 Descrierea rețelelor celulare ................................................................................................. 3-133
3.4.3.2 Tehnici de multiplexarea semnalelor utilizate în rețelele celulare ....................................... 3-134
3.4.3.3 Evoluția rețelelor celulare ..................................................................................................... 3-134
3.4.3.4 Canale și frecvențe celulare .................................................................................................. 3-135
3.4.3.5 Parametrii măsurați la echipamentul utilizatorului (User Equipment UE) ............................ 3-135
3.4.4 Tehnologii wireless ......................................................................................................................... 3-141
3.4.4.1 Bluetooth ............................................................................................................................... 3-141
3.4.4.2 Prezentare generală a standardului 802.11 WiFi .................................................................. 3-141
3.4.4.3 Autentificarea wireless .......................................................................................................... 3-142
3.4.4.4 Puncte de acces wireless AP (WAP)....................................................................................... 3-143
3.4.4.5 Capabilități wireless .............................................................................................................. 3-146
3.4.4.6 Acoperirea wireless ............................................................................................................... 3-146
3.4.4.7 Topologia WiFi ....................................................................................................................... 3-146
3.4.4.8 Analiza spectrului wireless .................................................................................................... 3-147
3.4.4.9 Site Survey ............................................................................................................................. 3-147
3.4.4.10 Acțiuni post site survey ......................................................................................................... 3-148
4 ICT .................................................................................................................................. 4-1
4.1 Componente hardware .................................................................................................................. 4-1

4.1.1 Procesor ............................................................................................................................................. 4-1
4.1.2 Memorie............................................................................................................................................. 4-2
4.1.3 Magistrale şi interfețe ........................................................................................................................ 4-3
4.1.4 Placa de bază ...................................................................................................................................... 4-3
4.1.5 Dispozitive de intrare/ieșire (I/O) ...................................................................................................... 4-5
4.1.5.1 Unitatea de Hard Disk ............................................................................................................... 4-5
Manual certificare SB - Cuprins Pagina iv

4.1.5.2 Placa video................................................................................................................................. 4-6
4.1.5.3 Placa de sunet ........................................................................................................................... 4-6
4.1.5.4 Placa de rețea ............................................................................................................................ 4-7
4.1.5.5 Unitatea de disc optic ................................................................................................................ 4-7
4.2 Sistemul de operare Windows 7 ..................................................................................................... 4-8

4.2.1 Întroducere ........................................................................................................................................ 4-8
4.2.2 Networking în Windows 7 .................................................................................................................. 4-8
4.2.2.1 Setarea unei noi conexiuni ........................................................................................................ 4-8
4.2.2.2 Modificarea setărilor adaptorului de rețea ............................................................................. 4-13
4.3 Cloud Computing ......................................................................................................................... 4-15

4.3.1 Ce înseamnă Cloud Computing? ...................................................................................................... 4-15
4.3.2 Componente Cloud Computing ........................................................................................................ 4-17
4.3.3 Tipuri de Cloud Computing .............................................................................................................. 4-19
4.3.3.1 Public Cloud ............................................................................................................................. 4-19
4.3.3.2 Private Cloud ........................................................................................................................... 4-20
4.3.3.3 Community Cloud .................................................................................................................... 4-20
4.3.3.4 Hybrid Cloud ............................................................................................................................ 4-21
4.3.4 Modele de servicii oferite de Cloud Computing............................................................................... 4-21
4.3.4.1 Infrastructure as a Service (IaaS) ............................................................................................. 4-22
4.3.4.2 Platform as a Service (PaaS) .................................................................................................... 4-23
4.3.4.3 Software as a Service (SaaS) .................................................................................................... 4-23
4.4 POS –uri....................................................................................................................................... 4-27

4.4.1 Ce înseamnă POS.............................................................................................................................. 4-27
4.4.2 Protocoale de comunicație .............................................................................................................. 4-27
4.4.3 Componentele terminalului Verifone Vx520, Vx520G ..................................................................... 4-27
4.4.4 Tipuri de POS .................................................................................................................................... 4-28
4.4.5 Utilizarea cardului la POS ................................................................................................................. 4-28
4.4.6 Configurare ...................................................................................................................................... 4-29
4.4.6.1 Conectarea liniei telefonice ..................................................................................................... 4-29
4.4.6.2 Introducerea SIM-ului GSM ..................................................................................................... 4-30
4.4.6.3 Conectarea cablului Ethernet .................................................................................................. 4-30
4.4.7 Tranzacții de test .............................................................................................................................. 4-30
4.4.7.1 Tranzacția de Vânzare ............................................................................................................. 4-31
4.4.7.2 Tranzacția de Anulare.............................................................................................................. 4-32
4.4.7.3 “Settlement” (Închidere de zi) ................................................................................................. 4-34
4.4.8 Montarea rolei de chitanțe .............................................................................................................. 4-35
4.4.9 Retragerea POS- ului ........................................................................................................................ 4-35
4.4.10 Mesaje frecvente de eroare......................................................................................................... 4-36
5 PBX ................................................................................................................................. 5-1
5.1 Baze teoretice................................................................................................................................ 5-1

5.1.1 Semnale analogice şi digitale (numerice) ........................................................................................... 5-1
5.1.1.1 Introducere ................................................................................................................................ 5-1
5.1.1.2 Conversia ADC şi DAC ................................................................................................................ 5-2
5.1.2 PBX - Generalități, scurt istoric .......................................................................................................... 5-3
5.1.3 Componentele unui sistem PBX ......................................................................................................... 5-5
5.1.4 Funcṭiile unui PBX............................................................................................................................... 5-5
5.1.5 Interfeṭe standard .............................................................................................................................. 5-6
Manual certificare SB - Cuprins Pagina v

5.1.6 HOSTED (găzduit) PBX ........................................................................................................................ 5-7
5.1.7 PBX-uri MOBILE .................................................................................................................................. 5-8
5.1.8 PBX-uri IP ............................................................................................................................................ 5-8
5.1.9 Multiplexare şi Demultiplexare ........................................................................................................ 5-10
5.1.9.1 Multiplexarea cu divizare în spaţiu (space division multiplex) ................................................ 5-10
5.1.9.2 Multiplexarea cu divizare în frecvenţă (frequency division multiplex) ................................... 5-11
5.1.9.3 Multiplexarea cu divizare în timp (time division multiplex) .................................................... 5-12
5.1.9.4 Multiplexarea cu divizare în frecvenţă şi timp (time - frequency division multiplex) ............. 5-12
5.1.9.5 Multiplexarea cu divizare în cod (code division multiplex) ..................................................... 5-13
5.2 Noțiuni avansate de VOIP ............................................................................................................ 5-15

5.2.1 Tehnologia VoIP – Generalități ........................................................................................................ 5-15
5.2.2 Protocoale VoIP ................................................................................................................................ 5-16
5.2.2.1 H.323 ....................................................................................................................................... 5-16
5.2.2.2 MGCP ....................................................................................................................................... 5-16
5.2.2.3 SCCP......................................................................................................................................... 5-18
5.2.2.4 SIP ............................................................................................................................................ 5-18
5.2.3 Trunkuri SIP ...................................................................................................................................... 5-22
5.2.3.1 Generalități.............................................................................................................................. 5-22
5.2.3.2 Modalităṭi de furnizare Business SIP ...................................................................................... 5-23
5.2.3.3 Calitatea serviciului QoS .......................................................................................................... 5-24
5.2.4 Interconectarea PBX-urilor pe link-uri IP ......................................................................................... 5-25
5.2.4.1 CODEC-uri şi GATEWAY-uri...................................................................................................... 5-25
5.2.4.2 Configurările IP – generalităṭi .................................................................................................. 5-26
5.2.4.3 NetLink .................................................................................................................................... 5-28
5.2.5 Servicii SIP ........................................................................................................................................ 5-30
5.2.5.1 Generalităţi servicii SIP. H.323 versus SIP.............................................................................. 5-30
5.2.5.2 Servicii clasice oferite cu ajutorul SIP ...................................................................................... 5-32
5.2.5.3 Servicii combinate SIP ............................................................................................................. 5-32
5.2.5.4 Servicii de control a apelului imbunătăţite ............................................................................. 5-33
5.2.5.5 Primitive SIP............................................................................................................................. 5-34
5.2.5.6 Servicii de tip Conferinţă ......................................................................................................... 5-35
5.2.5.7 Serviciul de Prezenţă ............................................................................................................... 5-36
5.2.5.8 Servicii de mesagerie Instant................................................................................................... 5-37
5.3 Centrale pe tehnologie VoIP din portofoliul TELEKOM – NEC UNIVERGE SV8100 ........................... 5-38
5.3.1 Generalități ...................................................................................................................................... 5-38
5.3.2 Capacități ......................................................................................................................................... 5-39
5.3.3 Hardware SV 8100 ............................................................................................................................ 5-41
5.3.4 Modalități de instalare ..................................................................................................................... 5-42
5.3.5 Cabinetul principal ........................................................................................................................... 5-42
5.3.6 Cartele (card-uri) .............................................................................................................................. 5-43
5.3.7 Particularizări ................................................................................................................................... 5-44
5.4 SV8100 – Configurări de bază ....................................................................................................... 5-45

5.4.1 Utilizator şi parolă ............................................................................................................................ 5-46
5.4.2 Pornire PCPro cu utilizatorul nou creat ............................................................................................ 5-47
5.4.3 Incărcarea datelor din SV 8100 : ...................................................................................................... 5-48
5.4.4 Incărcarea datelor în SV 8100 .......................................................................................................... 5-49
5.4.5 Setarea adreselor IP ......................................................................................................................... 5-50
5.4.6 Utilizarea comenzilor ajutătoare ...................................................................................................... 5-50
5.4.7 Setarea datei şi orei pe PBX ............................................................................................................. 5-59
5.4.8 Alocarea de numerotație ................................................................................................................. 5-60
Manual certificare SB - Cuprins Pagina vi

5.4.9 Introducerea de numere de apel in memoria PBX-ului :.................................................................. 5-62
5.4.10 Dirijarea apelurilor de intrare de pe trunk-uri pe extensii........................................................... 5-63
5.4.11 Programarea apelurilor de ieșire ................................................................................................. 5-64
5.4.12 Grupuri pentru a putea prelua un apel de pe o altă extensie ..................................................... 5-66
5.4.13 Programarea funcțiilor pe tastele telefoanelor inteligente ......................................................... 5-67
5.5 Noțiuni şi concepte utile pentru PBX ............................................................................................ 5-69

5.5.1 Ce înseamnă Comunicații unificate? ................................................................................................ 5-69
5.5.2 Ce sunt sistemele de telefonie IP / telefoanele IP?.......................................................................... 5-69
5.5.3 Ce sunt sistemele de telefonie SIP? ................................................................................................. 5-69
5.5.4 Ce este Voce peste IP? ..................................................................................................................... 5-69
5.5.5 Ce este telefonia VoIP / telefonie VoIP ? ......................................................................................... 5-70
5.5.6 Cum funcţionează faxul în ambientele VOIP? .................................................................................. 5-70
5.5.7 Ce este T38? ..................................................................................................................................... 5-70
5.5.8 Ce este FOIP - Fax over IP? ............................................................................................................... 5-71
5.5.9 Ce este DID – Direct Inward Dialing ?............................................................................................... 5-71
5.5.10 Ce este un server STUN ? ............................................................................................................. 5-71
5.5.11 Ce este SIP – Protocolul de Iniṭiere a Sesiunii ? ........................................................................... 5-72
5.5.12 Ce este un server SIP ? ................................................................................................................. 5-72
5.5.13 Ce este un SIP-URI ? ..................................................................................................................... 5-72
5.5.14 Lista răspunsurilor SIP:................................................................................................................. 5-72
5.5.15 Ce sunt Metodele SIP/ Cereri şi Răspunsuri ? .............................................................................. 5-75
5.5.16 Ce este protocolul de Descriere a Sesiunii ? ................................................................................ 5-75
5.5.17 Ce este RTP – Protocol-ul de Transport în Timp Real? ................................................................ 5-75
5.5.18 Ce este RTCP – Protocol-ul de transport în Timp Real ? .............................................................. 5-76
5.5.19 Ce este H323? .............................................................................................................................. 5-76
5.5.20 Ce înseamnă ENUM ? .................................................................................................................. 5-76
5.5.21 Ce este ştergerea ecoului ? .......................................................................................................... 5-76
5.5.22 Cate tipuri de CODEC-URI există ? ............................................................................................... 5-77
5.5.23 IP PBX: Cum funcţionează un sistem de telefonie IP PBX / VOIP ................................................. 5-77
5.5.24 Ce reprezintă entităţile SIP ? ....................................................................................................... 5-78
5.5.25 Ce sunt agenţii utilizator SIP ? ..................................................................................................... 5-78
5.5.26 Ce sunt Serverele Proxy ? ............................................................................................................ 5-78
5.5.27 Ce sunt Stateless Servers ? .......................................................................................................... 5-79
5.5.28 Ce sunt Stateful Servers ? ............................................................................................................ 5-79
5.5.29 Ce este un Outbound Proxy ? ...................................................................................................... 5-79
5.5.30 Ce este un Inbound Proxy ? ......................................................................................................... 5-80
5.5.31 Ce este un Forking Proxy?............................................................................................................ 5-80
5.5.32 Ce este un server de înregistrare ? .............................................................................................. 5-81
5.5.33 Ce este un Redirect Server? ......................................................................................................... 5-81
5.5.34 Ce este un server de Localizare?.................................................................................................. 5-82
5.5.35 Ce este un server B2BUA ? .......................................................................................................... 5-82
5.5.36 Ce sunt Tranzacţiile şi Dialogurile SIP ?........................................................................................ 5-83
5.6 Aplicatia WIRESHARK ................................................................................................................... 5-85

5.6.1 Descriere WIRESHARK ...................................................................................................................... 5-85
5.6.2 Caracteristici WIRESHARK ................................................................................................................ 5-85
5.6.3 Descriere meniuri WIRESHARK ........................................................................................................ 5-86
5.6.4 Secventa unui apel SIP analizat cu WIRESHARK ............................................................................... 5-95
6 INDEX FIGURI ............................................................................................................ 6-A
Manual certificare SB - Cuprins Pagina vii

7 INDEX TABELE .......................................................................................................... 7-A
8 TERMENI ȘI ABREVIERI......................................................................................... 8-A
Manual certificare SB - Cuprins Pagina viii

1 Servicii
Scopul acestui document este de a prezenta caracteristicile principale ale serviciilor furnizate
de Telekom Romania. Documentul este destinat să fie utilizat pentru înțelegerea de către toate
entitățile implicate în instalarea, întreținerea și operarea serviciilor.
1.1 Serviciul Metronet
1.1.1 Prezentare
Serviciul Metronet este serviciul de calitate oferit de Telekom Romania clienţilor săi prin care
se asigură acestora conectarea permanentă la Internet. Internet-ul este reţeaua publică
internaţională realizată prin interconectarea reţelelor de dispozitive ce transmit date prin
comutarea de pachete folosind standardul Internet Protocol (IP)
Serviciul MetroNET oferă o soluție cu disponibilitate ridicată, complet gestionată pentru

acces internet de mare viteză, potrivite pentru clienții de afaceri (SOHO, birouri de afaceri
mici, clienți corporativi) care au nevoie de rate de transmisie simetrice, cum ar fi fluxurile de
tranzacționare, VoIP, stocare, backup și căi de recuperare sau alte aplicații critice de business.
Caracteristica principală a serviciului este data de conectivitatea fiabilă, permanentă și

dedicată de mare viteză la Internet, cu profil de lățime de bandă simetrică de la 512 kbps până
la 100 Mbps in varianta standard, folosind Ethernet prin tehnologia de acces fibra optica sau
GPON. În plus, acesta oferă profil diferențiat de lățime de bandă pentru traficul off-net
(Internet la nivel mondial) și trafic On-Net (rețeaua Telekom România și partenerii naționali
peering).
Traficul Off-Net este prioritizat în interiorul rețelei Telekom România în timp ce pe On-Net
traficul este „best effort” (negarantat).
De asemenea, pe lângă funcționalitatea de bază routare statică IP, acesta oferă şi routare
dinamică IP folosind BGP v4 care permite clientului să primească diverse actualizări de
tabelă de routare (traseu implicit, Telekom România RT, NRT, FIRT).
Serviciul oferă o conexiune secundară xDSL(ADSL, g.SHDSL, VDSL) utilizată atunci când
legătura principală este indisponibilă sau tehnologiile de acces 3G pot fi utilizate pentru a
asigura legătura de back-up.
Serviciul se poate livra cu clasă de IP-uri publice folosite pentru adresarea echipamentelor din
reţeaua proprie a clientului (4, 8, 16, 32, 64, 128, 256) sau cu NAT (Network Address
Translation) şi DHCP în funcţie de opţiunea clientului.
Manual certificare SB – Capitol 1: Servicii Pagina 1-1

Serviciul Metronet se compune din componenta de trafic Off-Net şi componenta de trafic On-
Net. Se poate livra în varianta în care să se ofere doar componenta Off-Net (doar acces
Internet)
De exemplu, dacă avem Metronet 4/10M, înseamnă că componenta Off-Net este de 4M, iar
componenta On-Net de 10M.
Figura 1-1 Componente Metronet
Componenta Off-Net este prioritizată şi garantată până la routerul IGW (ieşirea din reţeaua
Telekom Romania), iar componenta On-Net este best effort.
1.1.2 Arhitectură
Arhitectura serviciului, este prezentată în figura de mai jos:
Figura 1-2 Arhitectura metronet
Serviciul Metronet este oferit prin router-ul CPE, instalat de Telekom România în locația
clientului, care asigură conectivitatea cu echipamentul de LAN al clientului.
CPE-ul trebuie să aibă conexiune IP cu un router de rețea IP/ MPLS Telekom România.
Soluția tehnică utilizează o linie de acces pentru a asigura conectivitatea logică între CPE și
router-ul PE. Linia de acces este delimitată de interfața de acces la CPE și prin interfața de
rețea pe router PE.
În funcție de tehnologia de acces, linia de acces asigură conexiunea fizică între CPE și:
- Comutatorul (switch)-ul EAD (Ethernet Aggregation Device) din rețeaua de agregare
Telekom România - este utilizată linia de acces FO Figura1-3 (cu sau fără media convertoare)
între CPE și un EAD (Comutator Agregare).

Figura 1-3 Interconectare pe FO
- OLT-ul din rețeaua de Agregare TELEKOM - este utilizată linia de acces GPON.
Pentru tehnologia de acces GPON interconectarea este descrisă în Figura 1-4 :
Figura 1-4 Interconectare pe GPON
Linia de acces este continuată în mod logic până la routerul PE prin intermediul unui VLAN
(VLAN ID-ul este unic pentru fiecare serviciu). Acest VLAN va fi asignat în toate elementele
de rețea Metro Ethernet și va fi "L3 finalizat" pe interfața VLAN (SVI) de pe routerul PE.
În cazul profilului de rată duală, modelarea traficului și prioritizarea traficului OffNet peste
traficul OnNet este asigurat de platforma SCE (Service Control Engine) .
Figura 1-5 Profil de rată duală
O pereche de SCE-uri este instalat în fiecare centru regiune. Traficul total al clienților va
tranzita echipamentele SCE (care asigură Multi-Service Edge Layer), şi este " finalizat Layer
3 " pe routerul PE-AGG . (figura de mai jos)

Figura 1-6 Multi–Service Edge Layer
DESCRIERE FUNCȚIONALĂ
În interiorul rețelei de Agregare
Pe routerul CPE traficul interfeței client este mapat la VLAN-ul utilizat pentru toți clienții
MetroNET (de obicei, ID VLAN = 103).
O adresă IP alocată clientului, dintr-o subrețea de către Telekom România, va fi configurată
pe SVI-ul legat de acest VLAN.
În caz de acces GPON, până la ONT sunt utilizate următoarele: VLAN-uri MetroNET
VLAN ID = 38 care in OLT se mapează la ID VLAN = 103 , Managementul CPE VLAN ID
= 39, dacă se utilizează.
Service VLAN-ul este permis pe interfețele de legătură în sus în interiorul rețelei de Agregare
pană la routerul PE.
În routerul PE o interfață VLAN corespunzătoare va fi configurată cu o adresă IP (adresa IP
configurată pe CPE și cea configurată pe routerul PE fac parte din aceeași subrețea).
Protocolul de routare se configurează între interfața logică din PE și interfața de acces din
CPE.
Service Control Engine SCE
Serviciul poate oferi profiluri de lățime de bandă diferențiate în funcție de destinație sau
sursă, de trafic de încărcare sau descărcare al clienților, folosind SCE-ul (Service Control
Engine =Motorul de Control al Serviciului).
O pereche de SCE-uri sunt instalate în fiecare Centru Regional (Bacău, Brașov, Cluj, Craiova,
Galați, Timișoara și două în București).
În funcție de locația clientului, următoarele soluții tehnice legate de SCE sunt puse în aplicare
în rețea Figura1-7

Figura 1-7 Soluții tehnice SCE
• L2- Comutare Locală (L2 Local-Switching) - acest tip de conectivitate este utilizat pentru
clienții conectați la nivel local (agregate spre PE-Agg1). PE-Agg1, N-PE1 și SCE1 sunt
situate toate în același PoP.
• EoMPLS- această metodă este folosită atunci când conectivitatea Layer2 asigurată pentru
traficul generat de clienți până la SCE este transportat printr-o rețea IP / MPLS. PE-Agg2, N-
PE2 și SCE2 sunt situate toate în același PoP.
Marcarea traficului
Traficul OffNet și OnNet va fi limitat la rata contractată. Limitarea va avea loc pe
dispozitivele SCE.
Traficul OffNet de download va fi marcat cu IPP1 (care se reflectă automat în EXP1) de către
routerul IGW. Marcarea actuală, IPP1 a traficului OffNet este implementată utilizând
caracteristica QPPB pe routerele IGW.
SOLUȚIA BACK-UP
Pentru a crește disponibilitatea serviciului Metronet, un serviciu de back-up alternativ va fi
implementat.
Serviciul de back-up va fi furnizat cu următoarele tehnologii:
• xDSL
- VDSL (FTTC/Central Office/FTTB)
- ADSL (FTTC/Central Office)
• Wireless 3G
A doua conexiune WAN cu fir sau fără fir este configurată să se conecteze automat, în cazul
în care conexiunea principală eșuează. Rămâne inactivă, atâta timp cât conexiunea principală
este în lucru.
Soluția de back-up utilizează o adresă IP diferită, dintr-o subclasă alocată pentru această
conexiune.

Comutarea traficului se face printr-o rută statică definită pe CPE pentru traseul implicit pe
conexiunea de back-up, cu o distanță administrativă mai mare sau printr-o routare dinamică
BGP.
xDSL
Link-ul de back-up va fi asigurat numai în cazul în care resursele de cabluri cupru sunt
disponibile in locația clientului, numai pentru topologie FTTC.
Figura 1-8 Acces xDSL back-up (doar topologie FTTC)
Link-ul de back-up asigură lățime de bandă asimetrică. Traficul va fi marcat în mod

corespunzător cu o clasă de servicii Business Internet pe routerul PE pentru traficul de
încărcare și pe IGW pentru traficul de descărcare.
Pentru Back-up Metronet adresele IP WAN a echipamentului CPE vor fi alocate din același
domeniu de adrese utilizate pentru serviciul IPFix. ID-ul VLAN-ului utilizat în interiorul
rețelei de agregarea va fi 696.
Interfața WAN al modemului, utilizat pentru o soluție de back-up, va fi configurată în modul
bridge.
3G
Link-ul de back-up va fi asigurat cu ajutorul rețelei Telekom România Mobile. Accesul la
Internet este asigurat prin rețeaua Telekom România Mobile. Fig.1-9
Figura 1-9 Acces 3G back-up

Router-ul CPE este de tip HP MSR900, AR151, AR161. Este utilizat portul USB al CPE-ului
ca interfață cu rețeaua fără fir 3G. Un modem WWAN (Wireless WAN) (tip H3131), denumit
în continuare MT (terminal mobil), este conectat la portul USB al CPE. CPE-ul percepe link-
ul wireless de back-up WAN ca fiind doar o altă conexiune disponibilă pentru ea.
În scopul de a identifica traficul din interiorul rețelei 3G, toate conexiunile de back-up de
servicii MetroNET sunt identificate printr-un punct de acces privat Access Point Name
(APN) pentru accesul la Internet. Cartela SIM din MT este configurată în HLR pentru a avea
acces la acest APN privat. În cazul în care MT se conectează folosind acest APN, se stabilește
un tunel PPP între MT și GGSN (Gateway GPRS Support Node). O adresă IP privată este
alocată în mod dinamic la MT.
Înainte de a începe configurarea APN pe CPE (legat la interfața celulară), este necesar să
- trebuie dezactivat codul PIN pe cartela
- trebuie să ne asigurăm că nivelul semnalului RSCP este mai bun decât - 95dBm.
În fiecare locaţie client, echipamentul clientului este conectat la un router CPE (Customer
Premises Equipment) prin intermediul interfeţei client (10BASE-T Ethernet sau 100BASE-
TX
Fast Ethernet, 1000BASE-XGigabit Ethernet ) .Routerul CPE este la rândul lui conectat la
routerul PE (Provider Edge) prin intermediul unei conexiuni de acces.
Conexiunea de acces se compune din linia de acces până la switchul de acces şi un VLAN
creat prin reţeaua de agregare între switchul de acces şi routerul PE. Linia de acces se
realizează prin mediaconvertoare Ethernet/FO + cablu FO, delimitată de interfaţa de acces
(100BASE-TX Fast Ethernet sau 1000BASE-X Gigabit Ethernet) la capătul dinspre routerul
CPE şi interfaţa de reţea (100BASE-TX Fast Ethernet sau 1000BASE-TX Gigabit Ethernet)
la capătul dinspre switchul de acces.
Routerele CPE sunt livrate şi administrate de Telekom Romania şi pot fi Cisco, de exemplu
seriile 800 (871, 881, 891), 1800 (1803, 1811, 1841), 1900, 2800, 2900 etc., HP MSR900, 20-
15, Huawei AR15x, AR16x sau Allied Telesyn mai vechi (AR 410 sau 415).
Mai nou se oferă Metronet ca soluţie atipică cu viteze mai mari de 100Mbps care nu sunt
controlate de SCE ci sunt configurate in PE-ul 12410bcnt2 București, până în acest PE
traficul este asigurat pe un vlan alocat peste reţeaua MPLS alta decât vlan 103 pentru
metronet standard.
De exemplu pentru clientul Indeco Soft SRL pe subinterfaţa Gi2/0/0.2502 este realizată
limitarea IN şi OUT de viteză la 400Mbps internet şi 1000Mbps la naţional (metropolitan
Telekom)
12410bcnt2# sh run int Gi2/0/0.2502
!
interface GigabitEthernet2/0/0.2502
description *** Metronet 400Mbps/1Gbps, Indeco Soft SRL, METRONET38642735,
SIID: 96705385 ***
encapsulation dot1Q 2502
ip address 109.96.248.133 255.255.255.252
no ip redirects
no ip directed-broadcast
no ip proxy-arp
bgp-policy destination ip-qos-map
service-policy input 400M_INT_1000M_NAT_In

service-policy output 400M_INT_1000M_NAT_Out
end
Serviciul Metronet se poate completa opțional și cu echipamente care asigură WiFi , cu AP-
uri : Cisco WAP121-E-K9-G5 Single Radio 802.11n Access Point w/PoE, sau router Asus
RT-AC55U configurat ca AP.
Verificarea serviciului
1. Verificarea conectivităţii la nivelul WAN-ului TELEKOM ROMANIA
COMMUNICATIONS S.A.:
Se face deschizând un terminal cmd executând comanda ping în Adresa IP Default
Gateway (adresa IP de pe unde este agregat clientul, din clasa de WAN alocată) verificând
timpul mediu de răspuns (Round Trip Time) in ms.
2. Verificarea calităţii conexiunii din punct de vedere al procentului pachetelor pierdute:
Se face deschizând un terminal cmd dând comanda ping –n 50 Adresa
IP_Default_Gateway. Procentul de pachete pierdute trebuie să fie mai mic de 2%.
3. Verificarea navigării corespunzătoare în cadrul reţelei IP a TELEKOM ROMANIA
COMMUNICATIONS S.A.:
Se face deschizând intr-un browser (Internet Explorer sau Mozilla Firefox sau alt bowser).
pagina internet http://www.telekom.ro verificând încărcarea normală.
4. Verificarea navigării corespunzătoare pe Internet:
Se face deschizând intr-un browser (Internet Explorer sau Mozilla Firefox sau alt bowser).
Paginile internet http://www.microsoft.com şi http://www.google.com verificând
încărcarea normală.
5. Verificarea ratei de transfer:
Se face deschizând pagina de internet http://telekom.speedtest.net/ notând ratele pe
Download şi Upload internet şi sau metropolitan după caz.
Se verifică cu ambele subclase de adrese alocate ! (public şi privat, după caz)
Testul de viteza se mai poate poate executa şi cu FTP Frankfurt (86.34.138.246 ftpuser/ftp cu
mai multe sesiuni)

1.2 Serviciul IPFix, IPFix Light
1.2.1 Descrierea serviciului IPFix
Serviciul IPFix este serviciul oferit de TELEKOM ROMANIA clienţilor săi prin care se
asigură acestora conectarea permanentă la Internet.
Internet-ul este reţeaua publică internaţională realizată prin interconectarea reţelelor de

calculatoare ce transmit date prin comutarea de pachete folosind standardul Internet Protocol
(IP).
Serviciul IPFix este un serviciu de acces permanent la Internet, cu bandă garantată şi

simetrică, constând într-un ansamblu de resurse şi funcţionalităţi, ale reţelelor proprii
TELEKOM ROMANIA, ce asigură comunicaţia între un punct terminal, aflat în locaţia
clientului şi reţeaua internaţională Internet. Se oferă pe suport de cupru, cu benzi între 128
kbps şi 6 Mbps simetric (download / upload) funcţie de tehnologie.
Serviciul se poate livra cu clasă de IP-uri publice folosite pentru adresarea echipamentelor din
reţeaua proprie a clientului (4, 8, 16, 32, etc) sau cu NAT (Network Address Translation) şi
DHCP, funcţie de opţiunea clientului.
Arhitectura serviciului IPFix este prezentată în următoarea figură:
Figura 1-10 Arhitectura IpFix
În fiecare locaţie client, echipamentul clientului este conectat la un router CPE (Customer
Premises Edge) prin intermediul interfeţei client. Routerul CPE este la rândul lui conectat la
routerul PE (Provider Edge) prin intermediul unei conexiuni de acces, delimitată de
interfaţa de acces la capătul dinspre routerul CPE şi interfaţa de reţea la capătul dinspre
routerul PE. Routerul PE face parte din reţeaua IP/MPLS a TELEKOM ROMANIA ce
asigură conectivitatea cu reţeaua Internet.

Conform imaginii de mai sus, se descriu:
a) CPE
Routerul CPE este un echipament administrat de TELEKOM ROMANIA, conectat la reţeaua
de acces TELEKOM ROMANIA, prin intermediul liniei de acces.
Caracteristicile CPE-ului depind de particularităţile implementării serviciului, dar în general
trebuie să respecte specificaţiile interfeţelor acces corespunzătoare tehnologiilor care oferă
linia de acces.
În funcţie de tehnologiile de acces folosite, se disting două variante de CPE-uri: Business (ex.
Cisco seria 800, 1721 şi 1800) şi Standard (ex. SpeedTouch 605s, Huawei HG65x,).
b) Linia de acces
Linia de acces este o conexiune permanentă dedicată punct-la-punct, care se realizează
folosind una din diversele tehnologii de acces disponibile în reţelele TELEKOM ROMANIA
şi asigură conectarea echipamentului CPE la cel mai apropiat PoP din reţeaua de acces.
Serviciul suportă următoarele tipuri de linii de acces:

• Linie de acces DSL (g.SHDSL, VDSL2, HDSL (pentru acces tip E1 sau Eth
transportat peste E1)) pe fire de cupru.
• Linie de acces ISDN pe fire de cupru: conexiune permanentă sau semi-permanentă
dedicată punct-la-punct, fiind delimitată de interfaţa acces la nivelul CPE şi interfaţa
reţea la nivelul routerului PE. CPE-ul se va conecta la portul de BRA (LX), pe o
pereche de cupru, prin intermediul unui modem ISDN (NT) instalat în locaţia
clientului. LX-ul se va conecta cu routerul PE la nivelul interfeţei reţea (NUC sau
dial-in prin Acces Server).
• Linie de acces NewBridge pe fire de cupru: conexiune permanentă dedicată punct-
la-punct, fiind delimitată de interfaţa acces la nivelul CPE şi interfaţa reţea la nivelul
routerului PE. CPE-ul se va conecta la nodul NewBridge, pe o pereche de cupru, prin
intermediul unui modem NB instalat in locaţia clientului. Nodul NewBridge se va
conecta cu routerul PE la nivelul interfeţei reţea.
c) Virtual LAN (VLAN)

VLAN-ul este o conexiune logică permanentă în reţeaua de agregare. Este delimitat de
interfaţa logică de la nivelul DSLAM-ului sau switch-ului Ethernet de agregare şi interfaţa
logică de la nivelul PE-ului. Rolul VLAN-ului este de a prelungi logic linia de acces până la
nivelul PE-ului (în cazul în care acesta se conectează fizic la nivelul DSLAM-ului sau switch-
ului Ethernet).
d) Operare, administrare şi monitorizare

Operarea şi administrarea serviciului se face centralizat, la nivelul Centrului Naţional de
Operare: NOC Broadband, NOC IP, NOC NewBridge, NOC Comutaţie, NOC SDH, în
funcţie de tipul soluţiei.
e) Adrese IP
În ceea ce priveşte planul de adresare pentru furnizarea serviciului IPFix, pe interfaţa acces
(WAN) de la nivelul CPE se va aloca o adresă IP publică din subclasa de adrese IP publice
alocată VLAN-ului respectiv. Pe interfaţa de client (LAN) se va configura clasa publică
alocată de Telekom Romania sau clasa privată solicitată de client în cazul în care s-a solicitat

serviciul cu NAT. Pentru routarea traficului, dinspre şi spre reţeaua Telekom Romania, se va
folosi routarea statică.
Interfeţele relevante prezente în arhitectura serviciului IP FIX sunt:
• interfaţă client (LAN): este definită la interfaţarea routerului CPE cu echipamentul

clientului. Următoarele tipuri de interfeţe client sunt posibile: 10BASE-T Ethernet,
100BASE-TX Fast Ethernet.
• interfaţă acces (WAN): este definită la interfaţarea routerului CPE cu linia de acces.
Următoarele tipuri de interfeţe acces sunt posibile: g.SHDSL (considerată soluţie
standard), VDSL, ISDN S/T, V.35, X.21, G.703, 100BASE-TX Fast Ethernet (soluţii
nestandard).
• interfaţă reţea: este definită la interfaţarea conexiunii de acces cu router PE în care
este agregat serviciul. Următoarele tipuri de interfeţe reţea sunt posibile: G.703,
1000BASE-T Gigabit Ethernet, 1000BASE-X Gigabit Ethernet.
1.2.2 IPFix Light
Serviciul IPFix Light oferit pe cupru din bucla locală, peste care semnalul este transmis
folosind una din următoarele tehnologii:
G.SHDSL (G992.1) pentru lărgimile de bandă cuprinse intre 1-2 Mbps;

VDSL, VDSL2 pentru lărgimile de bandă cuprinsă intre 1-6 Mbps;
CPE utilizat (Customer Premises Equipment) reprezintă echipamentul pus la dispoziție
clientului de către Telekom Romania, in regim de custodie, şi instalat in locația clientului:
Speedtouch 605s sau Cisco 878 (G.SHDSL); Cisco 887v, Huawei HG655B, Huawei HG658
(VDSL2).
Specificații:
• Interfața de WAN: gSHDSL sau VDSL;

• Interfața de LAN de tip Ethernet;
• Router Layer 3 ;
• routarea unei clase de 4 adrese publice al căror proprietar este Telekom Romania
şi care sunt inchiriate către clienti pe perioada contractuală;
• routarea unei clase private de adrese IP printr-o singură adresă publică Telekom
Romania (NAT)
• NAT şi DHCP
Punctul terminal al serviciului este definit la nivelul interfetei Ethernet LAN (cu sau fără fir)
a CPE-ului. Interfata standard folosită este de tip 100BaseTşi interfata mecanica este de tip
RJ-45.
Verificarea serviciului : Se face ca la serviciul Metronet (capitol 1.1)

1.3 Serviciul VPN
1.3.1 Topologie şi arhitectură
Reţeaua privată virtuală (VPN – Virtual Private Network) este o reţea ce asigură
conectivitatea între mai multe locaţii ale unui client, utilizând infrastructura comună a unei
reţele publice de telecomunicaţii, precum şi caracterul privat al informaţiilor vehiculate, prin
utilizarea de mecanisme de comunicaţie şi securitate specifice.
Topologia este configuraţia geometrică a nodurilor şi legăturilor unei reţele. Topologiile
tipice pentru VPN sunt: stea (hub&spoke) sau întreţesere totală (any-to-any, full-mesh).
Figura 1-11 Topologii VPN
Serviciul VPN este un serviciu de conectivitate de date, cu benzi simetrice şi garantate, ce

asigură comunicaţia între echipamentele clientului aflate în locaţii distribuite geografic, în
esenţă o reţea privată virtuală.
Arhitectura serviciului VPN este prezentată în următoarea figură:
Figura 1-12 Arhitectura VPN

În fiecare locaţie client, echipamentul clientului este conectat la un router (CPE) prin
intermediul interfeţei client. Routerul (CPE) este la rândul lui conectat la routerul PE, din
reţeaua IP/MPLS TELEKOM ROMANIA, prin intermediul unei conexiuni de acces,
delimitată de interfaţa de acces la capătul dinspre routerul CPE şi interfaţa de reţea la capătul
dinspre routerul PE. Pe interfaţa reţea a routerul PE se creează o reţea virtuală de transport
constituită din instanţe VRF (Virtual Routing and Forwarding) conectate intre ele prin
circuite logice, aranjate într-o topologie corespunzătoare solicitării clienţilor (hub&spoke sau
any2any). Serviciul astfel realizat este de tip Layer3 MPLS VPN (L3VPN).
Conform imaginii de mai sus, Figura 1-12 , se descriu:
a) CPE
Routerul CPE este un echipament administrat de Telekom Romania, conectat la reţeaua de
acces Telekom Romania, prin intermediul liniei de acces.

linia de acces.
Routerele CPE sunt utilizate în toate configuraţiile VPN, câte unul pentru fiecare locaţie a
clientului.
În funcţie de tehnologiile de acces folosite, se disting două variante de CPE-uri: Business (ex.
Cisco 800, 1800 şi 2800) şi Standard (ex. SpeedTouch 605s, 516, 546; Huawei
AR15x,AR16x, HG658; AliedTelesyn AR410, AR415).
b) Linia de acces
folosind una din diversele tehnologii de acces disponibile în reţelele Telekom Romania şi
asigură conectarea echipamentului CPE la cel mai apropiat POP din reţeaua de acces.

• Linie de acces Ethernet pe Fibră Optică şi GPON: CPE-ul se va conecta la switch-ul
Ethernet de agregare (sau direct în routerul PE) pe suport FO, folosind două
convertoare media ce asigură conversia de la mediul electric la cel optic, respectiv
conectat prin ONT-OLT în routerul PE.
• Linie de acces DSL (g.SHDSL, ADSL, VDSL, HDSL (pentru acces tip E1 sau Eth
transportat peste E1)) pe fire de cupru.
• Linie de acces ISDN pe fire de cupru: conexiune semi-permanentă dedicată punct-la-
punct, fiind delimitată de interfaţa acces la nivelul CPE şi interfaţa reţea la nivelul
routerului PE. CPE-ul se va conecta la portul de BRA (LX), pe o pereche de cupru,
prin intermediul unui modem ISDN (NT) instalat în locaţia clientului. LX-ul se va
conecta cu routerul PE la nivelul interfeţei reţea (NUC sau dial-in prin Acces Server).
• Linie de acces NewBridge pe fire de cupru: conexiune permanentă dedicată punct-la-
punct, fiind delimitată de interfaţa acces la nivelul CPE şi interfaţa reţea la nivelul
routerului PE. CPE-ul se va conecta la Nodul NewBridge, pe o pereche de cupru, prin
intermediul unui modem NB instalat în locaţia clientului. Nodul NewBridge se va
conecta cu routerul PE la nivelul interfeţei reţea.
• Linie de acces Wireless: link radio și 3G .

ului Ethernet).
d) Reţeaua virtuală de transport

Reţeaua virtuală de transport este definită în cadrul reţelei IP/MPLS prin crearea pe routerele
PE a unor instanţe VRF corespunzătoare locaţiilor client conectate pe respectivul router PE.
Comunicarea între aceste instanţe VRF se face cu ajutorul circuitelor logice. Serviciul VPN
suportă următoarele topologii standard ale reţelei virtuale de transport, orice altă variantă de
topologie ce nu intră în această categorie fiind tratată particular:
• întreţesere totală (any-to-any) - în această topologie locaţiile clientului comunică prin
circuite logice, direct între ele, fiecare cu fiecare.
• stea (hub&spoke) - în această topologie locaţiile clientului comunică prin circuite
logice doar cu locaţia centrală.
e) Protocol de routare
Această componentă asigură conectivitatea la nivel IP între echipamentele din locaţia
clientului şi reţeaua virtuală de transport.Protocolul de routare rulează între CPE şi PE.
Serviciul suportă următoarele protocoale de routare pe legătura CPE-PE:

• Border Gateway Protocol (BGPv4)
• Routing Information Protocol (RIPv2)
• Routare statică.
f) Profil CoS
Această componentă asigură gruparea traficului similar al clientului într-una sau mai multe
Clase de Serviciu distincte şi tratarea fiecărui grup astfel creat (Clasa de Serviciu) conform
unui nivel de prioritate prestabilit. Acest lucru se întâmplă prin etichetarea pachetelor
provenind de la diferitele aplicaţii ale clientului şi pachetele astfel etichetate vor fi tratate în
mod diferenţiat în timp ce traversează reţeaua MPLS de la sursă spre destinaţie – cele
considerate de importanţă mai mare (de exemplu videoconferinţă sau VoIP care sunt sensibile
la întârzieri) vor fi astfel etichetate încât să fie prioritizate faţă de cele care sunt mai puţin
sensibile la întârzieri (navigare pe Internet, etc).
g) Operare, administrare şi monitorizare

Operare: NOC Broadband, NOC VPN, NOC NewBridge, NOC Comutaţie, NOC SDH,
funcţie de tipul soluţiei.
h) Adrese IP
În ceea ce priveşte planul de adresare pentru accesul in VPN, se va aloca o subclasă de adrese
IP private între interfaţa acces de la nivelul CPE şi interfaţa reţea sau interfaţa logică VLAN
de la nivelul PE (prima adresă IP utilizabilă din subclasa – N+1 – se va configura pe PE,
următoarele adrese din subclasă se vor configura pe interfeţele WAN ale CPE din locaţiile
VPN care utilizează acelaşi VLAN). Pe interfaţa de LAN a CPE se va configura o clasă de
adrese private (prima adresă IP utilizabilă din subclasa – N+1) conform solicitării clientului
sau alocată de Telekom Romania. De exemplu, dacă într-un anumit PE se conectează 3 locaţii

ale unui VPN, se poate aloca clasa de adrese private 192.168.250.192/29 pentru adresarea pe
WAN. Această clasă are 6 adrese utilizabile (adresa .192 nu se poate utiliza pentru adresarea
pe WAN, pentru că este adresa de reţea, iar .199 este adresa de broadcast pentru această
subreţea). Prima adresă utilizabilă este 192.168.250.193 şi se va configura pe VLAN-ul
definit pentru acest VPN, la nivelul PE. Următoarele adrese (192.168.250.194,
192.168.250.195, 192.168.250.196) se vor configura pe porturile de WAN ale CPE de la cele
3 locaţii de VPN. Pentru LAN-ul de la aceste locaţii se vor aloca de exemplu clasele
10.10.1.0/24, 10.10.2.0/24, 10.10.3.0/24, cu primele adrese din clase (10.10.1.1/24,
10.10.2.1/24, 10.10.3.1/24) configurate pe interfaţa LAN ale CPE din cele 3 locaţii, restul de
adrese rutabile (câte 253/locaţie) rămânând la dispoziţia clientului pentru a fi configurate pe
calculatoarele din reţeaua proprie. Adresele IP alocate pentru locaţiile unui VPN se găsesc în
Anexa 4 de la LLD (inclusiv adresele de management).
1.3.2 Interfețe
Interfeţele relevante prezente în arhitectura serviciului VPN sunt:

• interfaţă client (LAN): este definită la interfaţarea routerului CPE Telekom Romania
cu echipamentul clientului. Următoarele tipuri de interfeţe client sunt posibile:
10BASE-T Ethernet, 100BASE-TX Fast Ethernet sau 1000BASE-T Gigabit Ethernet.
Următoarele tipuri de interfeţe acces sunt posibile: g.SHDSL, ADSL, VDSL, GPON,
Wireless, 3G ,V.35, S/T, G.703, 100BASE-TX Fast Ethernet, 1000BASE-T Gigabit
Ethernet sau 1000BASE-X Gigabit Ethernet.
• interfaţă reţea: este definită la interfaţarea conexiunii de acces cu routerul PE.
Următoarele tipuri de interfeţe reţea sunt posibile: G.703, 1000BASE-TGigabit
Ethernet, sau 1000BASE-X Gigabit Ethernet.
1.3.3 Funcţionalităţi suplimentare
Serviciul VPN include următoarele funcţionalităţi suplimentare:

• acces permanent la Internet – poate fi implementat prin instalarea unui serviciu de
acces permanent la Internet (IPFix, MetroNet etc.). Acest acces la Internet poate fi
oferit în locaţia centrală a VPN şi distribuit la celelalte locaţii prin intermediul VPN
sau poate fi oferit separat în oricare locaţie din VPN.
În cazul în care accesul la Internet este implementat pe aceeaşi linie de acces, pe
router-ul CPE, din locaţia respectivă, se vor configura două interfeţe logice: una
pentru accesul în VPN şi cealaltă pentru accesul la Internet.
În cazul în care accesul la Internet este implementat pe o altă linie de acces, diferită de
cea VPN, configurarea se va realiza conform specificaţiilor unuia dintre serviciile de
acces la Internet oferite de Telekom Romania.
• acces distant în VPN – se poate permite accesul din Internet în VPN.
• backup – se implementează şi o soluţie de rezervă, printr-o tehnologie de acces
diferită de soluţia principală.
• adrese IP publice pentru reţelele locale ale clientului – în cazul în care se oferă cu
acces permanent la Internet.
• translatare adrese IP private (NAT) - în cazul în care se oferă cu acces permanent la
Internet.

Descrierea de mai sus este un managed VPN. Telekom Romania mai oferiă şi VPN Light pe
tehnologie: ADSL şi 3G, fără management şi VPNoI (VPN peste Internet).
Managed VPN şi conexiuni Backup: Verificarea conectivităţii în LAN HQ Client (valabil
doar pentru topologia Hub&Spoke) sau în altă locaţie (valabil doar pentru topologia
Any2Any) sau în reţeaua TELEKOM ROMANIA COMMUNICATIONS S.A. (valabil doar
în cazul în care este prima locaţie activată în VPN):
 Dintr-o fereastră terminal se execută comanda “ping” în adresa IP de LAN a

echipamentului TELEKOM ROMANIA COMMUNICATIONS S.A. din Sediul
Central (HQ) al Clientului sau în adresa IP de LAN a altui echipament TELEKOM
ROMANIA COMMUNICATIONS S.A. din altă locaţie, respectiv în adresa IP a
unui router din reţeaua TELEKOM ROMANIA COMMUNICATIONS S.A. cu un
număr de 50 pachete de 32 bytes, înregistrând:
Timpul mediu de răspuns (Average Round Trip Time) în ms
Procentul de pachete pierdute în %
 Testarea benzii în funcţie de topologia VPN.
Verificări prin comutarea pe back-up şi la revenire cu un ping continuu.

1.4 Serviciul L2Connect şi Clear Channel
1.4.1 Arhitectură
L2Connect şi Clear Channel sunt servicii de conectivitate punct-la-punct (sau poate fi punct-
la-multipunct în cazul L2Connect) la nivel 2 Ethernet, ce constau într-un canal de
comunicaţie permanent, simetric şi transparent, cu debit garantat, între două puncte terminale
situate de regulă în locaţii client.
De regulă, serviciul se furnizează utilizând tehnologia de transport Ethernet peste IP MPLS,

cu excepţia cazurilor în care din motive de acoperire sau lăţime de bandă pot fi folosite una
dintre tehnologiile EoFO/EoSDH/EoDWDM.
Arhitectura serviciilor cu tehnologie EoMPLS este prezentată în următoarea figură:
Echipament client
Router/bridge CPE
Linie de acces
Reţeaua ROMTELECOM
DSLAM
Switch
VLAN
Router PE
Reţea de transport
Tunel virtual EoMPLS
Reţea de acces IP/MPLS
Reţea de
Locaţie client POP agregare
POP Locaţie client
Interfaţă client
Marcare
Interfaţă acces Clasa de Serviciu
Interfaţă reţea
Figura 1-13 Arhitectura EoMPLS
În fiecare locaţie client, echipamentul clientului este conectat la un echipament CPE prin
intermediul interfeţei client. Echipamentul CPE este la rândul lui conectat în reţeaua de acces
prin intermediul unei linii de acces, delimitată de interfaţa acces la capătul dinspre routerul
CPE şi interfaţa reţea la capătul dinspre switchul de acces sau DSLAM. Linia de acces este
prelungită logic prin reţeaua de agregare, până la nivelul routerului PE, prin intermediul unui
VLAN. Routerul PE, care face parte din reţeaua IP/MPLS TELEKOM ROMANIA, se
conectează printr-un tunel virtual EoMPLS cu routerul PE corespunzător celeilalte locaţii
client.
Conform imaginii anterioare, se descriu:

a) CPE
Routerul (CPE) este un echipament administrat de TELEKOM ROMANIA sau client,
conectat la reţeaua de acces Telekom Romania, prin intermediul liniei de acces.

linia de acces.
În funcţie de tehnologiile de acces folosite, CPE-urile pot fi: SpeedTouch 605s, HG655, seria
Cisco 800, Cisco 3400, OmniSwitch 6450.
Pentru L2Connect şi Clear Channel CPE administrate de Telekom Romania sunt configurate
în mod bridge.
b) Linia de acces
folosind una din diversele tehnologii de acces disponibile în reţelele Telekom Romania şi
asigură conectarea echipamentului CPE la cel mai apropiat POP din reţeaua de acces.

• Linie de acces Ethernet pe Fibră Optică: CPE-ul se va conecta la switch-ul Ethernet
de agregare (sau direct in routerul PE) pe suport FO, folosind două media convertoare
ce asigură conversia de la mediul electric la cel optic.
• Linie de acces g.SHDSL sau VDSL pe fire de cupru.
• Linie de acces EFM (Ethernet in the First Mile) pe cupru. Tehnologia de acces EFM
permite obtinerea unor lărgimi de bandă de pană la 20 Mbps pe o distantă maximă de
3 Km utilizând 4 perechi de cablu de cupru.

ului Ethernet).
d) Tunel virtual EoMPLS

Tunelul virtual EoMPLS este un circuit logic la nivelul 2 OSI, Ethernet, permanent, dedicat,
punct-la-punct în reţeaua de transport IP/MPLS. Este delimitat de interfaţa logică de la
nivelul PE-ului corespunzător locaţiei A şi interfaţa logică de la nivelul PE-ului corespunzător
locaţiei B.
e) Operare, administrare şi monitorizare

Operare: NOC Broadband, NOC IP.

1.4.2 Interfețe
Interfeţele relevante prezente în arhitectura serviciului sunt:

• interfaţă client (LAN): este definită la interfaţarea routerului CPE Telekom Romania
cu echipamentul clientului. Următoarele tipuri de interfeţe client sunt posibile:
10BASE-T Ethernet, 100BASE-TX Fast Ethernet sau 1000BASE-T Gigabit
Ethernet.
Următoarele tipuri de interfeţe acces sunt posibile: g.SHDSL, VDSL, 100BASE-TX
Fast Ethernet, 1000BASE-T Gigabit Ethernet sau 1000BASE-X Gigabit Ethernet.
• interfaţă reţea: este definită la interfaţarea liniei de acces cu echipamentul de reţea
situat în cel mai apropiat POP (DSLAM, switch Ethernet, router PE).
Următoarele tipuri de interfeţe reţea sunt posibile: g.SHDSL, VDSL, 100BASE-
TX Fast Ethernet, 1000BASE-T Gigabit Ethernet sau 1000BASE-X Gigabit Ethernet.
1.4.3 Funcţionalităţi suplimentare

1.4.3.1 Transparenţa VLAN, CDP, VTP
Aceaste funcţionalităţi oferă transparenţă VLAN, CDP, VTP reţelelor clientului, care sunt
transportate end-to-end fără a fi modificate. Numărul maxim de VLAN-uri client care pot fi
transportate este limitat de capacitatea CPE-ului. Pe soluţie g.SHDSL nu se poate oferi
transparenţa VLAN.
1.4.3.2 Transparenţa STP (Spanning Tree Protocol)
Această funcţionalitate permite crearea unui domeniu STP unic pentru cele două locaţii ale
clientului. Pe soluţie g.SHDSL nu se poate oferi transparenţa STP.
A avea mai multe căi către destinaţie este foarte util in cazul unei reţele. Dacă se intrerupe o
cale, traficul poate fi comutat către cea alternativă. Deoarece majoritatea switch-urilor nu știu
să facă balansarea traficului (load balancing), această facilitate fiind oferită de către routere
cu două sau mai multe interfeţe WAN, intr-o reţea formată din echipamente layer 2 se impune
prevenirea buclelor. O metodă este activarea Spanning Tree Protocol (STP).
Teste de Acceptanță
Pentru testarea serviciilor Layer 2 se va instala un circuit L2Connect de test ce va avea
capătul A reprezentat de NNI-ul configurat iar capătul B va fi o locaţie distantă din Romania.
Link-ul la Instrucţiunea de lucru care descrie utilizarea RxT pentru teste pe servicii tip
Ethernet (Layer 2 OSI) este următorul:
http://docushare.romtelecom.ro/dscgi/ds.py/View/Collection-16220
In funcţie de cerințele clientului, se vor realiza următoarele tipuri de teste conform cu

documentaţia şi instrucţiunile existente:

• Anexa A (RxT_AnexaA_Loop) – procedura pentru configurarea şi setarea
echipamentului de test in mod Loopback
• Anexa B (RxT_AnexaB_Ping) – procedura pentru testarea conectivităţii
echipamentelor de test
• Anexa C (RxT_AnexaC_iSAM.) - procedura pentru configurarea şi setarea
echipamentului de test pentru realizare de teste iSAM
• Anexa D (RxT_AnexaD_RFCx) - procedura pentru configurarea şi setarea
echipamentului de test pentru realizare de teste RFC
• Anexa E (RxT_AnexaE_BERT) - procedura pentru configurarea şi setarea
echipamentului de test pentru realizare de teste BERT.

1.5 Serviciul IP Transit
1.5.1 Arhitectură
Serviciul IP Transit este un serviciu ce asigură conectivitatea IP între reţeaua clientului şi

rețelele naționale, regionale sau rețeaua globală prin intermediul unei conexiuni între un
router Telekom Romania și un router al clientului și stabilirea unei sesiuni BGP. Serviciul
constă într-un canal de comunicaţie permanent, simetric, cu debite de până la 1 Gbps.
Serviciul este furnizat utilizând tehnologia de transport Ethernet peste IP MPLS (de la 5Mbps
la 1Gbps) sau SDH: STM-1 (155Mbps) sau STM-4 (622Mbps).
Arhitectura serviciului IP Transit cu tehnologie EoMPLS este prezentată în următoarea

figură:
Figura 1-14 Arhitectura IpTransit
Echipamentul CPE, situat in locaţia client, este conectat la reţeaua de acces TELEKOM
ROMANIA prin intermediul unei linii de acces, delimitată de interfaţa acces la capătul
dinspre routerul CPE şi interfaţa reţea la capătul dinspre switch-ul de agregare, situat in
punctul de prezenta TELEKOM ROMANIA. Linia de acces este prelungita logic la nivel
Ethernet, peste reţeaua de agregare, până la nivelul routerului PE, prin intermediul unui
VLAN pentru a se realiza conectivitatea la nivel IP între routerul CPE şi routerul PE.
Routerul PE, ce face parte din reţeaua de transport IP/MPLS a TELEKOM ROMANIA,
asigură conectivitatea IP între reţeaua clientului şi diverse reţele externe cu ajutorul
protocolului de routare şi a transportului IP.

Conform imaginii de mai sus, se descriu:
a) CPE
Routerul CPE este un echipament administrat de client, conectat la reţeaua de acces
TELEKOM ROMANIA prin intermediul liniei de acces.
Caracteristicile CPE-ului depind de specificaţiile serviciului, dar în general trebuie să respecte

specificaţiile interfeţelor acces corespunzătoare tehnologiilor care oferă linia de acces şi
mecanismelor de routare (eBGPv4).
b) Linia de acces
folosind una din diversele tehnologii de acces disponibile în reţelele TELEKOM ROMANIA
şi asigură conectarea echipamentului CPE la cel mai apropiat PoP din reţeaua de acces.

• Linie de acces Ethernet pe Fibra Optică, GPON
• Linie de acces SDH

VLAN-ul este un circuit logic la nivel 2 Ethernet, permanent în reţeaua de agregare. Este
delimitat de interfaţa reţea de la nivelul switch-ului de agregare şi interfaţa logică de la
nivelul PE-ului. Rolul VLAN-ului este de a prelungi linia de acces până la nivelul PE-ului.
d) Conexiunea IP
Această componentă asigură conectivitatea la nivel IP între echipamentul CPE şi routerul PE,
folosind o subclasă de 4 adrese IP publice (subclasa /30 de adrese IP asignate de TELEKOM
ROMANIA) alocate între interfaţa acces de la nivelul CPE şi interfaţa logică VLAN de la
nivelul PE.
e) Operare, administrare şi monitorizare

Operare: NOC Broadband, NOC IP, NOC SDH, funcţie de tipul soluţiei.
Serviciul suportă următoarele protocoale de routare:

• Border Gateway Protocol (BGP)
• Routare statică
Serviciul suportă următoarele variante de reţele externe, către care clientul are acces
(către care se vor publica prefixele clientului):
• Naţional– clientul are acces la reţeaua TELEKOM ROMANIA şi la reţelele
partenerilor Telekom Romania naţionali.
• Internaţional (Global)– clientul are acces la reţeaua publică Internet.Din acest punct
de vedere, serviciul se poate configura în 2 feluri:
o cu 1 VLAN – in 2 moduri:
 Banda pentru trafic internaţional este inclusă în banda pentru trafic
naţional (viteza maximă nu poate fi mai mare decât banda de trafic
naţional).

 Banda pentru trafic internaţional este separată de banda pentru trafic
naţional (traficul total se compune din insumarea celor două)
o cu 2 VLAN-uri (unul pentru traficul naţional şi unul pentru traficul

international) – banda pentru trafic internaţional este separată de banda pentru
trafic naţional.
1.5.2 Interfeţe
Interfeţele relevante prezente în arhitectura serviciului IP Transit sunt:
• interfaţă acces: este definită la interfaţarea routerului CPE cu linia de acces.

Următoarele tipuri de interfeţe acces sunt posibile: G.703 (STM-1 electric), G.957
(STM-1 sau STM-4 optic), 100BASE-TX Fast Ethernet, 1000BASE-T Gigabit
• interfaţă reţea: este definită la interfaţarea liniei de acces cu echipamentul de reţea.
Următoarele tipuri de interfeţe reţea sunt posibile: G.703 (STM-1 electric), G.957
(STM-1 sau STM-4 optic), 100BASE-TX Fast Ethernet, 1000BASE-T Gigabit
Familia de produse IP Transit include: IP Transit , IP Transit Backup , IP Transit Burstable

• Serviciul IP Transit Backup oferă acces dedicat la rețeaua IP a Telekom
Romania și la alte rețele IP naționale, regionale sau globale. Acest serviciu
este pentru clienții care sunt interesați să-și asigure o roută alternativă, de
back-up, pentru serviciul de acces Internet. Serviciul IP Tranzit Backup este
taxat în funcție de timpul de utilizare.
• Serviciul IP Transit Burstable oferă acces dedicat la rețeaua IP a Telekom

Romania și la alte rețele IP naționale, regionale sau globale. Acest serviciu
este pentru clienții care sunt interesați de acces Internet cu bandă flexibilă și
costuri reduse. Tariful este alcătuit dintr-o componentă lunară fixă pentru
bandă contractată, plus un tarif calculat în situația depășirii acestei benzi.
Se face ca la serviciul Metronet (cap 1.1 )

1.6 Serviciul HotZone
Conținutul acestui capitol s-a mutat aici

1.7 Serviciul SIP Trunk, VOBB
1.7.1 SIP trunk
1.7.1.1 Generalități SIP Trunk
Serviciul Business SIP Trunk ofera o solutie de telefonie fixa peste o conexiune IP, permitand
transmiterea unui numar superior de canale de voce prin intermediul unei singure conexiuni
IP.
Business SIP Trunk reprezinta un grup de canale de voce care functioneaza peste o
infrastructura IP. Peste o singura conexiune se pot transmite maximum 500 de conversatii
simultane.
Acest nou serviciu reprezinta o solutie integrata de comunicatii, oferind posibilitatea ca peste
o singura infrastructura sa fie disponibile servicii de voce, video si date fara nevoia de a
instala vechile tipuri de conexiuni si echipamentele corespunzatoare.
Descrierea serviciului este la capitolul 5.2.3
1.7.2 Serviciul VoBB
1.7.2.1 Descrierea serviciului
Serviciul Business VoBB oferă o soluție de telefonie fixă peste o conexiune IP, permițând
transmiterea unui numar superior de canale de voce prin intermediul unei singure conexiuni
IP.
Acest nou serviciu reprezintă o soluție integrată de comunicații, oferind posibilitatea ca peste
o singură infrastructură să fie disponibile servicii de voce, video si date fără nevoia de a
instala vechile tipuri de conexiuni și echipamentele corespunzătoare.
Platforma VoIP este amplasată în interiorul rețelei TELEKOM IP/MPLS (backbone), la

punctul cu cea mai mare lățime de bandă, și conectate prin interconexiuni IP cu TELEKOM
PSTN media gateway si sistemul de gateway de semnalizare.
Soluția implementată în TELEKOM utilizează Cisco AS 5400 ca Media Gateway și Cisco
PGW 2200 ca un gateway de semnalizare, care sunt deja instalate în rețeaua TELEKOM.
Cele mai importante caracteristici ale platformei VoIP sunt:
• servicii avansate on-net pentru utilizatorii IPBX situate în VPN corporative;
• în afara rețelei de trafic (de ieșire și de intrare) dirijate către un singur punct SIP de
interconectare;
• Gruparea de utilizatorilor în entități IPBX virtuale (serviciu iPBX găzduit);
• Până la 30000 de apeluri simultane (în funcție de numărul de motoare IPBX);
• Până la 300.000 de utilizatori înregistrați (în funcție de numărul de motoare IPBX).

Figura 1-15 Arhitectura peste Metronet / VPN
-Arhitectura platformei VoIP este reprezentată în Figura 1-16 de mai jos:
Figura 1-16 Arhitectura platformei VoIP

Utilizatorii IPBX sunt agenți utilizatori SIP (UAS) înregistrate pe SIP Server (OpenSER),
care joacă rolul de proxy SIP si register SIP. Agentii utilizatori SIP sunt ATA, telefoane IP
sau telefoane Soft. SIP Server este punctul care servește tot traficul SIP al SIP UAS
(utilizatorii IPBX). SIP Server tratează fiecare apel separat și nu se păstrează date referitoare
la utilizator. Date referitoare la utilizator sunt preluate (pe apel) de motorul iPBX de la
serverul de baze de date relațional stabilit.
Serviciul este furnizat prin intermediul platformei IMS similar cu SIP TRUNK, peste IPFix,
MetroNet si Managed VPN. Pentru a putea conecta un telefon analog se coneteaza adaptoare
ATA : Cisco SPA112 cu două porturi de telefon,
Se poate asigura portabilitatea numerotației non-geografice de la competiție.
CPE –uri utilizate:
CPE TEHNOLOGIE
HG655b/ HG658 (WiFi universal router) ADSL/VDSL/ FTTB
HG850a (optical network terminal) FTTH
HG8247 (optical network terminal) FTTH
Cisco878, 1803 g.SHDSL
Cisco887V VDSL2
Cisco881 ,891, 1803, 2901, ME3400,HP MSR900, 20-15,
FO
AR151, 161
Tabelul 1-1 CPE-uri VoBB
Serviciul VoIP consta in transmiterea conversatiilor peste o conexiune IP, folosindu-se

reteaua Romtelecom IP MPLS. Convorbirile vor fi routate peste conexiunea IP si
interconectarea cu reteaua PSTN se va face la nivel de regiune prin intermediul gateway-
urilor regionale Telekom.
Solutia ofera posibilitatea izolarii traficului de date de cel de voce (securitatea), partajarea cu
mai multi clienti a resursele de voce (optimizare), cat si scalabilitate si monitorizare
centraliza.
Locatia abonatului va fi conectata prin intermediul unei conexiuni IP cu reteaua de date si
voce Telekom.
Serviciile standard (oferite implicit) asociate acestui serviciu sunt urmatoarele: CLIP, CLIR,
Call Waiting, Call Forwarding, Call Hold.
Nu exista limitari din punct de vedere al numarului maxim de linii VoIP care se poat instala.
Banda de access internet trebuie dimensionata astfel incat sa nu apara congestii intre traficul
de voce si cel de date. Canalul de voce ocupa o banda intre 32-64kbps.

1.7.2.2 VOBB peste metronet
In Figura 1-17 de mai jos este reprezentată o schemă bloc pentru o rețea de telefonie VoIP cu
acces dintr-un metronet cu telefoane IP.
Figura 1-17 VoBB peste Metronet
Mai jos avem o soluție prin care se oferă serviciile Metronet și VoBB pe același CPE.(Figura
1-18)
Figura 1-18 Soluție conectare Metronet – VoBB
Pe CPE, pe portul de WAN se creează două subinterfețe. O subinterfață .103 cu incapsulare

dot1Q in Vlan 103 pentru Metronet si o subinterfață .899 cu incapsulare dot1Q in Vlan 899
pentru VoBB. In locațiile cu soluție pe GPON in loc de Vlan 103 si 899, pe CPE, se va folosi
Vlan 38 si 37.

In LAN se folosesc : Vlan 1 pentru Metronet
Vlan 2 pentru VoBB
Pentru a separa traficul intre cele două servicii se creează un vrf light (vezi capitolul 2.6)
'Voce', iar interfața WAN .899 si interfața Vlan 2 se pun in acest vrf.
In Vlan 1 își conectează clientul stațiile pentru acces internet.
In Vlan 2 se conectează echipamente disponibile pentru serviciile de VOCE scoase pe una
sau mai multe interfețe.
Exista mai multe variante de echipamente de VOCE după cum urmează:
- adaptoare telefonice cu 2 porturi analogice de voce
- Linksys PAPT2T
- Cisco SPA112
- telefoane IP ST 2022;
- Cisco SPA8000 8 porturi analogice de voce,
- Cisco SPA8800 cu 4 FXS si 4 FXO porturi analogice de voce
- Mediant 800 MSBG (BRA/Multi-ATA/PRA), Mediant 1000
Pentru info http://www.cisco.com/c/en/us/products/unified-communications/small-business-

voice-gateways-ata/datasheet-listing.html

1.8 Serviciul IPTV
1.8.1 Descrierea serviciului
IPTV înseamnă comunicarea imaginilor și a sunetului într-o rețea care se bazează pe

protocolul IP (Internet Protocol). IPTV folosește rețeaua existentă pentru serviciile de voce și
de date, având ca avantaj controlul utilizatorilor și flexibilitatea rețelei. Este un concept
relativ nou deoarece dispare modalitatea de transmisie clasică (broadcast), iar televiziunea
devine bidirecțională, deoarece clientul capătă posibilitatea de a comunica cu furnizorul de
servicii pe același mediu de transmisie. IPTV-ul este definit ca un pachet de servicii
multimedia ca: televiziune, video, audio, text, grafic și date livrate peste o rețea IP capabilă
să ofere un anumit nivel al calității (QoS). Permite accesarea unor funcții precum vizualizarea
în reluare a programelor TV din ultimele 24 de ore, ghid electronic al programelor,
posibilitatea de a accesa jocuri online sau de a comanda vizualizarea unor anumite filme sau
emisiuni TV contra unei taxe (Video on Demand).
IPTV-ul nu este televiziune difuzată pe internet. (InternetTV sau televiziunea on-line).
În prezent Telekom România furnizează serviciul IPTV către clienții ce sunt conectați la
rețeaua Telekom folosind tehnologii xDSL și/sau FTTx .
Pentru a putea vizualiza un program TV printr-un STB se parcurg mai multe etape.
Procesul stabilirii unei sesiuni de IPTV pentru un client cu un STB se fac prin următoarele
etape:
1. Alocare adresă IP prin DHCP
2. Autentificare, upgrade FW
3. Autorizare, încarcare aplicații IPTV (EPG) din portalul din IAP
4. Stabilire sesiune IPTV liniar –live
5. Stabilire sesiune VoD
1.Alocare adresă IP prin DHCP este reprezentă în imaginea de mai jos:
Figura 1-19 Alocare adresă IP

La POWER ON STB va porni din ROM un bootloader care va încerca să încarce din
memoria FLASH a STB imaginea FW (SO Linux drivere și aplicații).Una dintre primele
aplicații care pornește este clientul DHCP care va face broadcast în VLAN unicast cu mesaje
DISCOVER. Acestea sunt routate de PE unicast (DHCP relay) către DHCP Server care va
întorce un răspuns OFFER care va conține un IP:10.x.x.x. Mask, Gateway și NTP server (care
este Gateway-ul –PE), IP Server STB, URL WEB Portal din IAP și numele fișierului
firmware. Această ofertă este acceptată de STB în mesajul DHCP REQ și confirmată ulterior
de server prin DHCP ACK. Toate aceste mesaje au fost dăcă portul de pe DSLAM / OLT este
provizionat : service port de IPTV (PVC/VLAN:36)
2.Autentificarea & upgrade FW este reprezentă în figura de mai jos:
Figura 1-20 Autentificare și upgrade FW
A) În această fază STB-ul se va conecta la un STB Server din platforma IPTV folosind
vlanul de unicast catre GW PE care le va routa către IPTV STB SERVER .
B) Autentificarea se va face după MAC: STB iar necesitatea unui upgrade în această fază
se face dacă e îndeplinita condiția (când numele de FW dat de DHCP de la punctul 1
nu corespunde cu numele FW pe care îl are STB-ul inițial la instalare)
C) În rețeaua TELKOM există două platforme , ce conțin toate serverele pentru serviciul
IPTV:
o -prima: Ericsson, compatibilă cu STB-uri Pirelli , Amino si Zyxel.
o -a doua pentru STB-urile KAON și WEB TV pentru tablete, smartphone-uri și
notebook-uri .
În funcție de STB se va folosi platforma Ericsson sau cea nouă.
3.Autorizare - încarcare aplicații IPTV (EPG) din portalul din IAP este prezentată în
figura de mai jos

Figura 1-21 Autorizare și încărcare aplicații
A) În fază de autorizare STB-ul prin browserul HTTP se va conecta în serverul IAP unde se
află un portal WEB pe care sunt găzduite pentru fiecare STB câte o pagina care reprezintă
EPG-ul și în care STB-ul se autentifică pentru a o accesa. De aici se va transfera profilul
comercial al serviciului IPTV individual pentru fiecare client, care va fi descarcat pe STB
precum și cheile de decriptare a programelor TV (în cazul STB-urilor provizionate-activate
corect )
B) După ce se descarcă aceasta pagină în clientul HTTP al STB-ului (browserul) clientul
poate vedea EPG-ul și accesa diferite obțiuni ale acestuia.
4.Stabilire sesiune IPTV liniar –live este reprezentă în imaginea de mai jos:
Figura 1-22 Stabilire sesiune IPTV linear-live
A) STB-ul pornit -după ce trece de fazele anterioare este acum în modul EPG. Clientul
poate solicita din telecomandă vizionarea unui program TV. În acest moment STB-ul
având FW de Telekom și EPG încărcat, clientul de IGMP din STB va transmite către
DSLAM prin VLAN unicast un mesaj REPORT (join) . Dacă stream-ul este prezent

în DSLAM/OLT userul de IGMP (de pe service portul de IPTV:36) va comuta
streamul respectiv catre STB. Dacă streamul nu este pe DSLAM/OLT acesta va fi
adus de la PE prin IGMP.
B) În cazul unei solicitări de schimbare de program STB-ul va transmite doua mesaje
REPORT către DSLAM/OLT –unul de LEAVE Fast –pentru vechiul program și altul
de JOIN pentru noul program. Userul de IGMP din DSLAM/OLT de pe service portul
de IPTV va comuta noul stream video către STB .
Figura 1-23 Arhitectura IPTV (1)

Figura 1-24 Arhitectura IPTV (2)
5.Stabilire sesiune VoD

 Pentru stabilirea unei sesiuni de VoD se pleacă din momentul în care STB-ul este în
EPG, se folosește doar vlan-ul de unicat către serverul de VoD – filme . Adică
browserul STB-ului este conectat prin HTTP la portalul EPG din serverul IAP.
Presupunem ca se selectează un anumit film stocat pe Serverul Video.
 Se vor transfera cheile de decriptare ale filmului din serverul IAP care discută cu
serverul de VERIMATRIX , timpul de rulare a acestuia precum și emiterea de IPTV
Record pentru facturare (Billing).
 Decriptarea și drepturile de autor sunt tratate de modulele soft CA/DRM din platforma
și STB .
 După rezolvarea aspectelor legate de securitatea drepturilor de autor și facturare se
poate trece la semnalizarea unei sesiuni de unicast video streaming care se va
transmite între Serverul Video din platforma IPTV și STB-ul clientului prin VLAN
Unicast.
Legendă:
 IAP -IPTV Application Platform
 CA/DRM -Control Access /Digital Right Management
 Verimatrix - CryptoFirewall -media scrambler
 Head End (iPLEX) -media encoder
 EPG -Electronic Program Guide
 VoD -Video on Demand

În continuare se descrie din punctul de vedere al rețelei de date modalitatea de furnizare a
acestui serviciu către clienții de business Telekom Romania ce folosesc ca tehnologie de
access fibră optica (fibră dedicată sau tehnologie GPON)
1.8.2 Descriere soluție IPTV business
Soluția de livrare a serviciului IPTV către clienții de business este prezentată în Figura 1-30
cu agregare/acces switchuri metro şi OLT/ONT .
In zona de retea backbone IP/MPLS şi rețea de agregare metro este folosită aceeași soluție ca
şi in cazul serviciului livrat către clienții broadband. Diferența din punct de vedere al
configurațiilor de rețea pentru acest serviciu se afla la nivelul CPE-ului care in acest scenariu
va trebui să agrege mai multe STB-uri decat in cazul serviciului “IPTVoBB” folosind
tehnologii xDSL si/sau FTTx şi de asemenea să furnizeze şi funcționalitatea numita generic
MVR (Multicast Vlan Registration)
Figura 1-25 Soluție IPTV Business

(Nota: vlan-ul de management pentru switchul IPTV “CPE” nu este prezentat in Figura 1-31)

Astfel:
Pentru furnizarea serviciului IPTV către un client business trebui ca PE-ul in care se
conectează clientul să fie IPTV “enabled” adică să conțina configurațiile necesare furnizării
acestui serviciu : PIM SSM, SSM-mapping, configurații VLAN-uri de IPTV Multicast şi
IPTV Unicast, DHCP relay etc)..
- Cele două VLAN-uri unicast şi multicast de IPTV sunt prelungite prin rețeaua de
agregare/acces (switchuri metro, OLT/ONT etc) pâna pe switchul CPE “IPTV” al
clientului care agregă STB-urile.
- Pe switch-ul CPE “IPTV” al clientului sunt configurate:
o Funcționalitatea MVR intre VLAN-urile IPTV unicast şi IPTV multicast
o porturile de agregare ale STB-urilor ca port Access in VLAN-ul IPTV unicast
o IGMP snooping pentru vlan-ul IPTV unicast
o DHCP snooping (pentru a preveni efectele conectarii unui server DHCP la
client in VLAN-ul IPTV Unicast)
o VLAN de management remote al switchului CPE
o VLAN trafic internet
- STB-urile înainte de conectare vor trebui să fie provizionate în platforma IPTV
folosind fluxul SO, OSS, Activator, platforma IPTV NextTVde exemplu prin aplicația
TOA.
1.8.3 Echipamente CPE IPTV
Switchul CPE “IPTV” ce agregă STB-urile in locația clientului trebuie să aibă urmatoarele
capabilități:
- “MVR” (Multicast vlan registration)
- IGMP snooping
- DHCP snooping
- Porturi LAN electrice (cel putin fast-ethernet)
- Porturi WAN gigabit (electric si/sau optic) pentru agregarea in ONT, in switch metro
sau eventual in CPE-ul existent al clientului.
Nota: In cazul in care la client este necesară instalarea unui număr redus de STB-uri (≤4) se
poate folosi ca echipament CPE doar ONT-ul HG8247H (fără switch aditional) care suportă
capabilitile specificate mai sus (serviciul IPTV se va configura pe ONT pentru acești clienți
în mod similar cu cel pentru clienții rezidențiali FTTH)
Modelele de switch-uri de mai jos având rol de CPE “IPTV:
Numar STB-uri CPE “IPTV” Descriere
≤2 ME3400 switch ME3400 Cisco
≤4 ONT HG8247H sau WS- ONT huawei sau switch
C2960C-8TC-L Cisco 2960

≤8 WS-C2960C-8TC-L switch 2960 Cisco
≤24 WS-C2960+24TC-L switch 2960 Cisco
≤48 WS-C2960+48TC-L switch 2960 Cisco
Tabelul 1-2 CPE-uri IPTV
Banda necesară pentru IPTV:
Se va lua în considerare la dimensionarea benzii necesare serviciului de IPTV faptul că un
STB poate primi un trafic maxim de aprox 20Mbps (1 canal HD inregistrat pe HD aprox
8Mbps + 1 canal HD vizionat live aprox 8Mbps + un canal PiP vizionat live aprox 4Mbps =
TOTAL 20Mbps)
Serviciul IPTV se poate asigura peste Metronet existent sau metronet suport. Pentru
metronet existent, pe linkul de fibra optică se conecteaza un switch “CPE IPTV” din care apoi
este asigurat serviciul metronet cu CPE specific şi IPTV prin intermediul STB-uilor conectate
in acest switch. Uzual sunt folosite STB -uri KAON reprezentate în imaginea de mai jos:
Figura 1-26 Verificarea serviciului IPTV (STB KAON)
Începand cu anul 2015 instalările se fac numai pe noua platforma cu STB-uri KAON. Acestea
primesc în OFFER-ul de la DHCP numai IP , GW și NTP server. În momentul când NT-ul
este sincro cu PE rezulta că și DHCP este OK.
Pentru STB KAON se verifică vizual ceasul pe STB:
Figura 1-27 Verificarea serviciului IPTV (ceas NOK)

•Dacă nu este afișat ceasul pe STB figura de mai sus sunt doua cauze STB-ul nu și-a luat IP și
sau nu avem sincronizare la nivel de protocol NTP între STB și PE și nu pot fi vizionate nici
un program deoarece majoritatea programelor sunt codate in Verimatrix (IPTV) și nu se pot
decoda fără sincronizare de ceas.
Problema se tratează prin reset la factory default .
Figura 1-28 Verificarea serviciului IPTV (ceas OK)
Dacă este afișat ceasul (figura de mai sus) STB-ul și-a luat IP și avem sincronizare la nivel
de protocol NTP.
La mufa RJ45M STB-ul are 2 LED-uri:
1. Galben: arată dacă interfețele ETH sunt sincronizate
2. Portocaliu: arată transmiterea datelor
- aprins când este în standby și pâlpâie când se transmit date.
Dacă STB-ul este autentificat pe televizor, vom avea EPG-ul (Electronic Program Guide),
altfel pe TV va fi o casetă în dreapta sus cu mesajul “NU SUNTETI AUTENTIFICAT” Daca
STB-ul nu se autentifica, este problema de provizionare a acestuia în platforma IPTV (STB
Server/WEB portal). După autentificare, se poate verifica programul EPG cu toate opțiunile
sale, iar în caz de urgență se poate reîncarca STB-ul cu soft, astfel:
•FACTORY STB KAON
•MENIU (TV) / Setari / Setari Sistem / PIN=0000 / Intretinere Sistem / Reinstalare /
Confirmare = DA.
Verificarea finală costă în vizualizarea unor programe urmărind să nu apară

Macroblocuri (freez-uri) ce sunt datorate problemelor în rețeaua de acces (QoS/QoE)
Notă :
Cele doua platforme IPTV au în comun serverele Iplex (Conținut Video). Verimatrix
(Criptare). și STB server (Autentificare / Upgrade) , diferă WEB portal (IAP-IPTV
Application Platform). STB-urile KAON au în FW adresa serverului de autentificare și URL
portal pentru EPG .
Dacă clientul dorește mai mult de 2 STB-uri pe ONT, se va contacta Servicii Acces care
poate schimba configurația ONT –ului.

1.9 Serviciul Managed Wi-Fi
1.9.1 Descriere produs Managed Wi-Fi
Telekom Managed Wi-Fi este o soluție profesională de acces wireless destinată companiilor
ce doresc să ofere access internet Wi-Fi clienților sau angajaților. Soluția este scalabilă
putând acoperi de la o cafenea pană la un campus universitar.
Figura 1-29 Managed Wi-Fi
Serviciul Telekom Managed Wi-Fi ofera o solutie completa și modulara, creata astfel incat sa
acopere o gama larga de nevoi; el are urmatoarele componente:
Componente de bază:
• Proiectarea rețelei Wi-Fi de către expertii noștri tehnici, folosindu-se aplicații
specializate in designul radio asigurând un semnal de calitate in tot arealul
dorit de client;
• Implementarea rețelei Wi-Fi de catre specialiști pe baza designului realizat în
laboratoarele noastre de cercetare;
• Mentenanța și suport 24 ore pe zi, 7 zile pe săptamână, 365 zile pe an;
• Echipamente Wi-Fi (acces-pointuri, controler wireless, etc.) de calitate
superioară oferite de vendor renumit pentru fiabilitatea si robustețea soluțiilor
oferite (Cisco);
• Mecanism de autentificare a utilizatorilor sau posibilitatea de a oferi conectare
fara autentificare pentru utilizatori;

• Managementul centralizat al utilizatorilor rețelelei Wi-Fi și al access
pointurilor (AP);
• Portal Captiv/Landing Page in care utilizatorii de Wi-Fi vor fi redirectați dupa
conectare și in care aceștia se vor autentifica inainte de a incepe navigarea,
astfel asigurandu-se folosirea rețelei doar de catre utilizatorii autorizați.
Componente opționale:
 Alte echipamente (ex.: acces-pointuri de capacitate mare sau de exterior,
switch-uri) pentru a asigura nevoile specifice fiecărei locații;
 Servicii de cablare structurată (proiectare, implementare, suport si mentenanță)
în cazul în care pe lângă rețeaua Wi-Fi se dorește și realizarea unei rețele LAN
bazată pe cabluri;
 Portal personalizat adaptat cu informațiile și elemente grafice dorite de client;
 Actualizări ale portalului astfel incât utilizatorii rețelei Wi-Fi să poată fi la
curent cu ultimile noutăți sau promoții ale clienților ce achiziționează serviciul
Telekom Managed Wi-Fi.
 Rapoarte și analiză a rețelei și a utilizatorilor rețelei Wi-Fi.
1.9.2 Descrierea generală a serviciului
Arhitectura soluției wireless (Fig 1-36 de mai jos) este compusă din 2 Wireless LAN
Controller-e 8510 un router ASR 1001 dispuse in sediul Telekom și echipamentele instalate
in locația clientului (router, AP-uri).
Router-ul ASR 1001 are două interfețe conectate în PE-ul central. O interfață este configurată
cu un IP public, iar a doua interfață este în VPN VRF T_WIFI și are IP-uri private
WLC-ul 8510 are configurat un IP privat tot in VRF-ul T_WIFI.
De exemplu pentru Profi se vor reconfigura locațiile Hotzone cu soluție de access ADSL Fig.
1-37 ca VPN utilizând PVC0/37 sau Fig.1-38 cu un modem în bridge cu interfață ADSL.
Serviciul se mai poate asigura și peste un serviciu de metronet. Rutarea va fi statică și se vor
ruta pe routerul PE 2 clase pentru fiecare locație. O clasă pentru managementul AP-urilor și o
clasă pentru clienți destinată traficului de internet .
Traficul la Internet se va scoate centralizat prin VPN via ASR 1001 din sediul central.
AP-urile vor funcționa în mod flexconnect iar traficul clienților va fi comutat local și va fi
scos prin același VPN până in ASR 1001.
NU se face nicio configurație direct pe AP-uri. Acestea vor fi luate în management in WLC
de unde își vor descărca automat configurația.

NAT
METRONET
AP1 VPN T_WIFI
VPN T_WIFI
CPE ASR 1001

Magazin Victoria
7613
PE vic1
Trafic control AP -> WLC

WLC 8510
Trafic date Client -> Internet WLC 8510
Figura 1-30 Soluția globală
VPN T_WIFI
ONU
ADSL
AP702I PWR
INJ PE
CPE 887
Figura 1-31 Soluția I de acces (CPE Cisco cu port ADSL)
VPN T_WIFI
ONU
ETH ADSL
PWR
PE
AP702I
INJ CPE RTC Modem ADSL in bridge
Figura 1-32 Soluția II de acces (CPE fără port ADSL și modem în bridge)

1.9.3 Soluția de conectare WIRELESS EVENIMENTE & Managed Wi-Fi
În funcție de numărul clienților care trebuie deserviți si bandwidth-ul care trebuie asigurat la
un anumit eveniment există două soluții de conectare:
Soluția III
WLC HDC Brașov
Figura 1-33 Soluția III
Acest scenariu este folosit atunci când se oferă acces wireless pentru un numar relativ mic de
persoane și/sau când router-ul din locația evenimentului poate să facă NAT la BW-ul cerut.
În acest caz, pe router-ul de eveniment se configurează un serviciu Metronet, cu un IP public
pe WAN. Pe LAN se vor configura două clase de IP-uri private, unul pentru clienți, iar al
doilea pentru managementul AP-urilor.
Pentru a permite comunicația dintre AP-uri si vWLC, se va configura un tunel GRE între
router-ul de eveniment și ASR 1001. Pe router-ul de eveniment se va ruta static prin tunel
clasa vWLC-ului (192.168.0.0/24), iar pe ASR 1001 se va ruta prin tunel clasa de
management al AP-urilor.
Traficul de date al clienților se va NAT-a si ruta local de către router.
Această soluție de tunelare se folosește și în cazul clienților pentru care se oferă serviciul
“Managed Wi-Fi”.

SoluțiaIV
Figura 1-34 Soluția IV
Este folosit atunci cand se ofera acces wireless pentru un numar relativ mare de persoane
și/sau cand router-ul din locatia evenimentului nu poate sa faca NAT la BW-ul cerut.
In acest caz, interfata PE-ului in care se conecteaza router-ul de eveniment se configureaza in
VRF-ul T_WIFI, și se va folosi o adresare privata intre PE și router. Pe LAN se vor configura
doua clase de IP-uri private, unul pentru clienti, iar al doilea pentru managementul AP-urilor.
Comunicatia dintre AP-uri și vWLC, va avea loc direct in cadrul VPN-ului (T_WIFI).
Traficul de date de la clienți către internet se va ruta până în ASR. Accesul la Internet al
clienților se va face prin Metronet-ul configurat pe ASR 1001. NAT se va face tot pe acest
echipament.
1.9.4 Echipamente CPE utilizate
solutia I: CISCO877, 887,

solutia II: CISCO871, 881, 878, 888
solutia III: CISCO 891,1803, 2911,2921, 3925, AR 161, HP MSR900
solutia IV: CISCO2851, ME-3400, HP MSR 20-15
Switch-uri cu POE :
• WS-C2960C-8PC-L, Cisco Catalyst 2960C Switch 8 FE PoE,
• WS-C2960C-12PC-L, 12 FE PoE (P-ul din nume semnifica ca are PoE)
• Cisco Catalyst 2960-24LT-L 24 porturi Ethernet 10/100 cu 8 porturi PoE și 2
porturi 10/100/1000TX uplink
http://www.cisco.com/c/en/us/products/collateral/switches/catalyst-2960-series-
switches/product_bulletin_cisco_catalyst_2960_series_switches_with_power_over
_ethernet_poe.pdf
• Cisco SF300-24MP 24 port 10 100 Max PoE Managed Switch
http://www.cisco.com/c/en/us/support/switches/sf300-24mp-24-port-10-100-max-
poe-managed-switch/model.html#~tab-documents

Echipamente AP utilizate :
MODEL AP TIP ZONE MAX DATA

TEHNOLOGIE
CISCO SPAȚIU AGLOMERATE RATE
802.11
702 Indoor Nu 300Mbps
a/b/g/n
802.11
a/b/g/n/ac
802.11
a/b/g/n/ac Wave 2
802.11
2700 Indoor Da 1.3Gbps
a/b/g/n/ac
802.11
a/b/g/n/ac Wave 2
802.11
a/b/g/n/ac
802.11
a/b/g/n/ac Wave 2
802.11
1850 Indoor Nu 1.7Gbps
a/b/g/n/ac Wave 2
802.11
1532I Oudoor Nu 300Mbps
a/b/g/n
802.11
1532E Outdoor Nu 300Mbps
a/b/g/n
Outdoor
802.11 (rugged pt
3702 Da 1.3Gbps
a/b/g/n/ace spații
industriale)
Tabelul 1-3 Modele de AP-uri Cisco

1.9.5 Verificarea serviciului
Verificarea serviciului incepe cu “Verificare conectivitate AP” după ce acestea au fost luate
în management în WLC si după aprox. 5 min după bootarea completă se vor face teste de
acces cu terminale WI-FI.
Verificare conectivitate AP
Din momentul alimentării AP-ul boot-ează în aproximativ 5 minute. După acest interval de
timp se verifică dacă există conectivitate între acesta și CPE și dacă AP-ul și-a luat adresa IP
prin DHCP. În acest scop, se vor da următoarele comenzi pe CPE:
Exemple:
CPE#show ip interface brief
Interface IP-Address OK? Method Status Protocol
down
FastEthernet0 unassigned YES unset up up
FastEthernet1 unassigned YES unset up down
CPE#show cdp neighbors

Capability Codes: R - Router, T - Trans Bridge, B - Source Route Bridge
S - Switch, H - Host, I - IGMP, r - Repeater, P - Phone,
D - Remote, C - CVTA, M - Two-port Mac Relay
Device ID Local Intrfce Holdtme Capability Platform Port ID
AP1cdf.0f95.02fd Fas 0 148 T B I AIR-CAP70 Gig 0
CPE#show cdp neighbors fastEthernet 0 detail

-------------------------
Device ID: AP1cdf.0f95.02fd
Entry address(es):
IP address: 192.168.248.3
Platform: cisco AIR-CAP702I-E-K9, Capabilities: Router Trans-Bridge
Interface: FastEthernet0/2, Port ID (outgoing port): GigabitEthernet0
Holdtime : 160 sec
Cisco IOS Software, C702 Software (ap1g1-K9W8-M), Version 15.3(3)JBB,

RELEASE SOFTWARE (fc1
Copyright (c) 1986-2015 by Cisco Systems, Inc.

Compiled Mon 04-May-15 15:20 by prod_rel_team
advertisement version: 2
Duplex: full
Power drawn: 9.500 Watts
Power request id: 10355, Power management id: 3
Power request levels are:9500 9000 0 0 0
Power Available TLV:
Power request id: 0, Power management id: 0, Power available: 0, Power
management level: 0
Management address(es):

CPE#show ip dhcp binding
CPE#show ip dhcp binding

Bindings from all pools not associated with VRF:
IP address Client-ID/ Lease expiration Type
Hardware address/
User name
192.168.248.3 011c.df0f.9502.fd Aug 22 2015 08:13 AM Automatic
Dacă nu există conectivitate între AP şi CPE (interfața către AP este down sau AP-ul nu apare
în urma comenzii show cdp neighbors) se verifică conectivitatea fizică (UTP, mufe) şi
alimentarea (power injector).
În final se verifică accesul WiFi cu un dispozitiv, navigând pe internet și executând testul de
viteză

2 Tehnici Switching – Routing
2.1 Noțiuni de bază
Pentru a înțelege funcționarea Internet-ului, sunt cateva noțiuni de baza ce trebuie definite,
cum ar fi:
- modelul OSI
- adrese IP, adrese MAC si hosturi
- porturi logice
- nume de domenii și sistemul DNS
2.1.1 Modelul OSI si TCP/IP
Modelul OSI (Open Systems Interconnect) a fost creat de Organizația Internaționala de

Standardizare (Internațional Standards Organization - ISO) cu scopul de a standardiza modul
in care echipamentele comunica în rețea a fost definit în standardul ISO 7498-1. Modelul OSI
are 7 niveluri si este cel mai frecvent utilizat de producatorii de echipamente de rețea
Modelul OSI descrie procesele de codificare, formatare, segmentare și încapsulare a datelor,

pentru transmiterea prin rețea. Un flux de date, care este trimis de la o sursă către o destinatie,
este “împarțit” în pachete, care sunt intercalate în canalul de transmisie cu mesaje ce
călătoresc de la alți emițatori, către alte destinații.
Miliarde de pachete de acest tip călătoresc intr-o rețea, la un moment dat. Este esențial pentru
fiecare pachet de date, să conțină suficiente informații de identificare, pentru a ajunge la
destinația corectă.
Mai jos, sunt prezentate pe scurt funcțiile generale ale nivelelor din modelul OSI.
Manual certificare SB – Capitol 2: Tehnici Switching - Routing Pagina 2-1

Interfața de utilizator.
Modul in care sunt prezentate datele. Procesări

speciale (cum ar fi codificarea).
Păstrarea separată a datelor pentru diferite

aplicații
.
Multiplexarea datelor, livrare sigură sau nesigură
Adresare logica, utilizată ulterior de rutere pentru

determinarea traseului.
Asocierea biților în octeți și a octeților în cadre.

Accesul la Media utilizează adresele
MAC.Detectarea și compensarea Erorilor.M
Migrarea biților (informațiilor) între dispozitive.

Specificarea tensiunilor, debitelor, cablurilor și
terminalelor de conectare.
Figura 2-1 Modelul OSI
7. Nivelul “Aplicație" oferă servicii de rețea pentru aplicațiile utilizatorilor. Având în vedere
că se afla in vârful stivei, nu oferă sevicii pentru alte nivele ci pentru aplicațiile exterioare.
Nivelul de aplicații verifică partenerii de comunicare, integritatea și sincronizarea datelor.
Gândiți-vă la ceea ce fac browserele.
6. Nivelul "Prezentare" oferă date pentru nivelul de aplicații. Se ocupă cu "prezentarea

datelor". Cu alte cuvinte, verifică dacă datele sunt într-un format care poate fi înțeles de
ambele parți implicate în comunicare. Dacă nu, le converteste la un format comun. De
asemenea, negociază pentru acest format comun. Este ca un translator într-o conversație.
5. Nivelul "Sesiune" stabilește, administrează și termină sesiunile dintre părțile implicate în

comunicare. După cum probabil ați ghicit, oferă date nivelului de prezentare. Ajută două
gazde să-și sincronizeze dialogul și administrează schimbul de date. Ofera resursele pentru un
transfer de date eficient, raportarea erorilor proprii sau ale nivelelor superioare.
4. Nivelul "Transport" se ocupa cu segmentarea datelor. Intâi segmentează datele din

sistemul gazdei care transmite și apoi le reasamblează la destinație și le transmite sistemului.
Nivelul de transport poate fi perceput ca un nivel de graniță între nivelele "gazda" și așa
numitele nivele media. Nivelele de transport încearcă să asigure cea mai bună comunicare
utilizand tehnici de depistare a erorilor de transmisie, de recuperare si control al fluxului.
Menține nivelele superioare departe de problemele de implementare.
3. Nivelul "Rețea" este cel mai complex nivel care conectează și asigură ruta potrivită dintre
doua gazde aflate pe doua rețele total diferite. Nivelul 3 se ocupă cu selectarea rutelor, rutarea
și adresarea.

2. Nivelul "Legatură" transmite datele printr-o legatura fizică. Aceasta este partea fizică a
unei rețele care se ocupă cu adresarea "fizică", topologia rețelei, accesul la rețea, sesizarea
erorilor, transportul cadrelor cerute și controlul fluxului.
1. Nivelul "Fizic" este nivelul de bază care asigură serviciile fizice. Nivelul fizic definește
specificațiile electrice, mecanice, procedurale și funcționale pentru activarea, menținerea și
dezactivarea legăturii fizice între sistemele finale. Este cel mai aproape de media și semnale.
Totodată el controlează specificațiile mediului de transmisie, controlează tensiunea,
semnalele, viteza de transmisie, distanțele, conectorii. La acest nivel se definesc:
• tipul de transmitere și recepționare a șirurilor de biti pe un canal de comunicații
• topologiile de rețea
• tipurile de medii de transmisiune: cablu coaxial, cablu UTP, fibră optică, linii
închiriate etc.
• modul de transmisie: simplex, half-duplex, full-duplex
• standardele mecanice și electrice ale interfețelor
• este realizată codificarea și decodificarea șirurilor de biți
• este realizată modularea și demodularea semnalelor purtătoare (modem-uri)
IP face parte din suita de protocoale TCP/IP, standard cu numai 4 nivele:
OSI Model TCP/IP Model
Application
Presentation Application
Session
Transport Transport
Network Internet
Data Link Network Access
Tabelul 2-1 Comparație Modelul OSI și TCP/IP
Se poate observa că fiecare nivel îndeplinește roluri/funcții bine definite. Se obțin avantaje
mari prin gruparea acestor funcții și definirea unor interfețe standard între nivele, deoarece
facilitează abordarea modulară. Se reduce complexitatea și se permite schimbarea simplă a
programelor, o evoluție rapidă a produselor.
In modelul OSI, la transferul datelor, se consideră că acestea traversează virtual de sus în jos
nivelurile modelului OSI al calculatorului sursă și de jos în sus nivelurile modelului OSI al
calculatorului destinație.
Modul de comunicare pe baza modelului OSI între elementele unei rețele de calculatoare și
alte aparate "inteligente" poate fi înțeles mai ușor dacă se consideră pentru exemplificare
numai 2 participanți la conversație. Pentru a profita de toate posibilitațile de comunicație,
modelul OSI trebuie sa fie implementat in intregime (cu toate cele 7 niveluri sau straturi) in
ambele elemente participante.

Figura 2-2 Modul de comunicare pe baza modelului OSI
Cand participantul 1 (o persoana sau un calculator sau dispozitiv "inteligent") vrea sa

"converseze" cu participantul 2 (de asemenea o persoana sau un dispozitiv), aceasta se face de
fapt prin aceea ca Aplicația 1 trimite Aplicației 2 mai intai un prim mesaj, de exemplu "Ești
liber și utilizezi protocolul FTP?".
Pentru "conversația" lor, aplicațiile trebuie sa foloseasca un protocol de aplicație predefinit.

Protocoalele de pe fiecare nivel prescriu pana la ultimul amanunt cum anume se "vorbește",
ce se spune și mai ales in ce ordine, astfel incat participantul celalalt sa "ințeleaga" despre ce
este vorba. In acest exemplu insa, Aplicația 1 nu are legatura directa/fizica cu Aplicația 2. O
legatura fizica exista, dar se afla departe - la fundul "stivei" de protocoale.
Metoda Modelului OSI prevede ca mesajul Aplicației 1 destinat Aplicației 2 sa fie mai intai
predat nivelului de mai jos – Prezentare 1, printr-o interfața speciala. Acest nivel "vorbește"
la randul sau cu nivelul sau omolog din stiva 2, anume Prezentare 2, pentru care se folosește
de protocolul necesar.
Dar nici cele 2 niveluri de Prezentare nu sunt legate direct intre ele. Nivelul Prezentare 1
preda atunci cele dorite in jos, nivelului Sesiune 1 (iarași printr-o interfața specializata).
Aceasta procedura se continua in jos pana se atinge Nivelul fizic 1. Abia acesta poseda o
legatura fizica cu omologul sau, Nivelul fizic 2, de exemplu printr-un cablu. De aici
informația se propaga spre participantul 2 de jos in sus, printr-o serie de interfețe, pana intr-un
bun sfarșit se atinge nivelul Aplicație 2, respectiv Participant 2, cu care Aplicația 1 voia
inițial sa "vorbeasca".
Din punct de vedere al Aplicației 1, ea doar pare ca duce o conversație directa cu Aplicația 2,
conform prescripțiilor din protocolul de aplicație ales. In realitate ea schimba informații doar

cu nivelul Prezentare 1, imediat vecin, prin interfața respectiva. Avantajul acestei metode
stratificate este ca nici Aplicația 1 și nici măcar programatorul ei nu trebuie sa cunoasca deloc
sarcinile și soluțiile de la nivelurile inferioare, ci doar una sau 2 interfețe, in sus și in jos. In
plus, ea nu trebuie modificata reactiv la orice schimbare de pe straturile inferioare.
De exemplu, daca se schimba cablul de legatura (de la nivelul Nivelului fizic) printr-un canal
radio. Specific pentru canale radio poate fi rata mare de greșeli de transmisie, care desigur
trebuiesc corectate automat, in funcție de sa zicem condițiile atmosferice, caz care insa nu se
intampla niciodata la cablul de cupru. Și cu toate astea, Aplicația 1 nu trebuie modificata.
Mai jos, sunt prezentate pe scurt functiile generale ale nivelelor din modelul OSI.
Denumire nivel
Nivelul Descriere
Modelul OSI
Aplicatie 7 Asigura interfata cu utilizatorul
Prezentare 6 Codifica si converteste datele
Reprezinta modul in care sunt prezentate datele
Sesiune 5 Construieste, gestioneaza si inchide o conexiune intre o
aplicatie locala si una la distanta
Asigura pastrarea separata a datelor pentru diferite aplicatii
Transport 4 Asigura transportul sigur si mentine fluxul de date dintr-o
retea
Retea 3 Asigura adresarea logica si domeniul de rutare, pentru
determinarea traseului
Legatura de date 2 Pachetele de date sunt transformate in octeti si octetii in cadre.
Asigura adresarea fizica si procedurile de acces la mediu, prin
folosirea adreselor MAC.
Detectarea si compensarea erorilor
Fizic 1 Muta siruri de biti intre echipamente
Defineste specificatiile electrice si fizice ale echipamentelor
Tabelul 2-2 Funcții nivele model OSI
2.1.2 Adresarea MAC
Există diferite tipuri de adrese care trebuie utilizate pentru a “livra” cu succes datele, de la o
aplicație – sursă, la aplicația – destinație corectă. Folosind modelul OSI ca un ghid, putem
vedea diferitele adrese și identificatori care sunt necesari la fiecare nivel.
Adresele sursei/destinatiei utilizate pe nivelul 2 al modelului OSI (Data Link, care are un
subnivel denumit MAC - media access control) poarta numele de adresa MAC (adresa fizica,
adresa ethernet).
În rețelele de calculatoare adresa MAC (Media Acces Control) este un identificator unic
atribuit majorității plăcilor de rețea sau cardurilor de interfață de rețea. Această adresă este
rezultatul eforturilor IEEE, care au impus furnizorilor de echipamente un mod de adresare
standardizat, pentru orice echipament ce se poate conecta la Ethernet.
Majoritatea dispozitivelor de rețea dețin atat o adresa MAC, cat si o adresă specifică unui
anumit protocol. Cand un calculator este mutat dintr-o rețea în alta, își păstrează adresa MAC,
dar își modifica adresa de rețea. Adresa MAC o putem compara cu numele noastre: odată

declarat, numele unei persoane poate fi mai greu schimbat. Adresa de rețea o putem compara
cu adresa domiciliului: astăzi locuim la o adresă, peste o perioada ne mutăm și se schimbă
adresa.
Adresa MAC este formata din 6 octeți, grupul primilor trei identificând producătorul (OUI),
ceilalți trei constiuind un serial unic asignat echipamentului de către furnizor.
2.1.3 Încapsularea datelor
Pentru a transmite un mesaj în rețea se folosește un procedeu numit încapsularea datelor. În

cadrul unei rețele datele sunt transmise de la o gazdă la alta și fiecare nivel OSI comunică cu
nivelul corespondent (corespondentul sau) de la destinatie. Forma de comunicare în cazul în
care fiecare nivel realizează un schimb de date (așa numitul protocol data units - PDU) cu
nivelul aflat la destinație poartă numele de comunicare corespondent-corespondent (peer to
peer).
Modelul OSI presupune niveluri, interfețe între niveluri, stive de protocoale pentru fiecare
nivel (Protocol Data Units - PDU). Fiecare nivel de comunicație aflat pe calculatorul sursă
comunică prin stiva de protocoale specifică, cu nivelul pereche aflat pe calculatorul destinație.
Pachetele din rețea își au originea la sursă și sunt trimise la destinație . Fiecare nivel depinde
de funcțiile nivelului de lângă el în cadrul modelului OSI. Pentru a asigura acest serviciu
nivelul de jos foloseste incapsularea pentru a atasa protocoalele nivelului superior in campul
sau de date; apoi ataseaza antet si secventa de incheiere in cazul in care este nevoie, pentru a-
si exercita functiile caracteristice. Pe măsură ce datele coboară în nivelurile modelului OSI,
antete și secvențe de încheiere sunt adăugate. După ce nivelurile 7, 6 si 5 și-au adăugat
informația, nivelul 4 va veni cu și mai multă informație. Această grupare de date se numește
segment. Segmentul reprezintă PDU-ul nivelului 4, nivelul de Transport.
Figura 2-3 Încapsularea datelor

Nivelul rețea asigură servicii nivelului transport și nivelul transport prezintă datele către
nivelul rețea. Nivelul rețea are sarcina de a transporta informația prin rețea. Își indeplinește
acestă sarcină prin incapsularea datelor și a antetului. Acest antet (header) conține informații
necesare completării transferului de date precum adresa logică a sursei și destinației. Nivelul

rețea asigură servicii nivelului transport prin încapsularea datelor și a antetului și crează astfel
un pachet.
Pachetul reprezintă PDU-ul nivelului 3 de Rețea.
Nivelul legătura de date asigura servicii nivelului retea. Incapsulează informația nivelului
rețea în cadre (frame). Antetul frame-ului contine informații (exemplu, adrese fizice) necesare
completării funcțiilor legătura-de-date. Nivelul legătura de date asigură servicii nivelului rețea
prin incapsularea informației nivelului rețea într-un cadru (frame) care reprezintă PDU-ul
nivelului 2, Legătura de date.
În timpul folosirii rețelei de către utilizatori, mesajele cu informații transmise suferă anumite
schimbări. Incapsularea presupune cinci pași pe care rețeaua trebuie să-i realizeze:
a. Construiește datele. Când un utilizator trimite un e-mail, caracterele alfanumerice
sunt convertite în date ce pot traversa întreaga rețea.
b. Impachetează datele pentru transportul punct-la-punct. Datele sunt impachetate
pentru a putea fi transferate si intre retele. Prin folosirea segmentelor (din fiecare
segment se obtine un pachet), funcțiile de transport se asigură că ambele capete
participante la transmisie comunică in condiți optime.
c. Adaugă adresa de rețea în antet. Datele sunt puse intr-un pachet sau datagramă
care conține un antet cu adresele logice ale sursei și destinației. Aceste adrese permit
dispozitivelor rețelei să trimită pachetele de-a lungul rețelei, după o cale aleasă.
d. Adaugă adresa locală. Fiecare dispozitiv din rețea trebuie să introducă pachetul
într-un frame. Frame-ul permite conexiunea la următorul dispozitiv din rețea aflat în
legatură la acel moment. Fiecare dispozitiv aflat pe calea aleasă trebuie să execute
frame-ul pentru a putea comunica cu un altul, aflat pe aceeași cale.
e. Convertește datele în bțti pentru a putea executa transmisia. Frame-ul trebuie
convertit intr-un șir de 0 si 1 (biți) pentru a putea fi transmis prin mediul de transmisie
(de obicei un fir). O funcție de numerotare permite dispozitivului să recunoască acești
biți ca fiind cei ce traverseaza mediul. Mediul de-a lungul interconexiunii poate diferi.
De exemplu, un e-mail poate porni dintr-un LAN, iese pe legatură unui WAN până
atinge destinația care se află într-un alt LAN. Antetele și secventele de încheiere sunt
adăugate datelor pe parcursul trecerii lor prin nivelele sistemului OSI.
2.1.4 Moduri de transmisie a datelor pe tehnologie IP

Transmisia datelor pe tehnologie IP se face prin urmatoarele tipuri de trafic:
• trafic unicast  se adreseaza unui singur echipament (calculator, etc)
• trafic broadcast  se adreseaza tuturor echipamentelor dintr-o retea locala
(calculator, etc)
• trafic multicast  se adreseaza anumitor echipamente (calculator, etc)
Traficul Unicast
Traficul Unicast este trafic unu-la-unu (“one-to-one”). Unicast-ul este un tip de comunicare
prin care datele sunt transmise de la un calculator la alt calculator. În tipul de comunicare
Unicast, există doar un transmițător și un receptor.

De exemplu, un calculator (calculatorul “S” din imaginea 2-4) trimite o poză prin mail către
alt calculator (calculatorul “D” din imaginea alaturata).
Exemple de trafic unicast: Navigarea pe

un website. În acest caz, serverul de web
este transmițătorul, iar calculator tău este
receptorul. Un alt exemplu, descărcarea
unui fișier dintr-un server FTP. În acest
caz, serverul de FTP este transmițătorul,
iar calculatorul tău este receptorul).
Figura 2-4 Trafic Unicast
Traficul Broadcast
Traficul Broadcast este trafic unu-la-mai

multi (“one-to-many”). Broadcast-ul este un
tip de comunicare prin care datele sunt
trimise de la un computer către toate
echipamentele conectate în aceeași rețea.
Figura 2-5 Trafic Broadcast
Așa cum se vede în imaginea 2-5, traficul IP broadcast este trimis către toate echipamentele
din aceeași rețea, calculatorul A întrebând – de exemplu, “cine are IP-ul
xxxx.yyyyy.zzzz.wwww”. Toate echipamentele primesc traficul (intrebarea) și trebuie să-l
proceseze, pentru a afla dacă “intrebarea” li se adresează sau nu. Dacă echipamentele văd că
“intrebarea” nu li se adresează (de exemplu, nu au IP-ul xxxx.yyyy.zzzz.wwww), acestea nu
răspund. Echipamentul care își recunoaște IP va răspunde.

Figura 2-6 Domeniu de broadcast
Dezavantajele sunt:
- crearea de trafic suplimentar în rețea (prin trimiterea mesajelor către toate
echipamentele din rețea)
- supra-incărcarea tuturor echipamentelor cu procesarea datelor (“mesaje”, “intrebări”)
care nu le sunt adresate, spre deosebire de traficul multicast, care rezolvă această
problemă a supra-încărcarii resurselor.
De menționat că switch-urile sunt cele care trimit trafic broadcast, în timp ce router-ele sunt
cele care sparg traficul broadcast, adică nu permit traficului broadcast să treacă dintr-un LAN
către alt segment de rețea. Altfel spus, router-ele sunt cele care sparg domeniul de broadcast,
adică sparg un domeniu mare de broadcast în domenii mai mici de broadcast.
Adresele IP utilizate pentru traficul de broadcast se numesc adrese de broadcast, despre care
vom vorbi in capitolele următoare.
Exemple de trafic broadcast: ARP, DHCP
Traficul Multicast
Traficul Multicast este trafic unu-la-mai mulți (“one-to-many”). Multicast-ul este un tip de
comunicare, prin care traficul multicast este dirijat către un grup de echipamente din rețea sau
chiar rețele diferite.
Aceasta inseamnă că echipamentele care

trebuie să primească un anumit trafic multicast
trebuie să facă parte din acel grup Multicast
pentru a primi traficul. Grupurile Multicast se
identifică prin adresele IP de Multicast (in
versiunea IPv4, este vorba despre clasele de
IP tip D, despre care vom vorbi mai tirziu).
Figura 2-7 Trafic Multicast

Așa cum se vede în imaginea de mai jos, traficul IP multicast este trimis către un grup de
echipamente. Calculatorul A trimite un singur mesaj, care este multiplicat de către switch
pentru toți membrii din grupul de multicast. Toți membrii din grupul respectiv de multicast
primesc mesajul, acesta fiind procesat de toți și folosit doar de cei care sunt interesați. Ceilalți
“aruncă” mesajul.
Figura 2-8 Multicast
În concluzie, multicastul utilizează grupuri de adrese IP, având avantajul de selectivitate,

spre deosebire de broadcast. In Multicast, emițătorul trimite intrebarea către grupul format
interesat de “intrebare” (deci, traficul este trimis și primit doar de anumite echipamente, nu de
toate – ca in traficul broadcast) Exemple de trafic multicast: IP TV etc

Figura 2-9 Adresa MAC
A fost menționat anterior că un cadru trebuie să conțină atât adresa MAC, cât și adresa IP a
destinatarului. Dacă una dintre aceste adrese lipsește, datele nu vor mai fi transferate de la
nivelul 3 către celelalte niveluri inferioare ale modelului OSI. În acest caz, cele două adrese
se verifică una pe cealaltă. După ce o stație identifică adresa IP a destinatarului, poate să
adauge pachetului și adresa MAC.
Există o mulțime de variante prin care un calculator poate determina adresa MAC pe care
trebuie să o adauge datelor în timpul încapsularii. Cele mai multe dintre acestea presupun
înregistrarea tuturor adreselor MAC și IP ale echipamentelor care sunt conectate în aceeași
rețea. Aceste înregistrări se numesc tabele ARP (Address Resolution Protocol) și prin
intermediul lor, o adresă IP este mapată pe adresa MAC corespunzătoare.
Exemplu: Fie 2 calculatoare PC 1 și PC 2 care vor să comunice. Cadrele de date în care se

transmit informațiile între cele 2 calculatoare trebuie să prezinte câmpurile de adresa IP și
adresa MAC sursă și destinație completate. Dacă în tabela de corespondența adresa IP-MAC,
adresa MAC lipsește atunci PC 1 trebuie să afle adresa MAC a PC 2. Așa că trimite o cerere
ARP broadcast către toate dispozitivele din rețea, cu mesajul "cine are adresa IP x.y.z.q să
raspundă cu adresa sa MAC". Toate calculatoarele din rețea primesc mesajul, inclusiv PC 2
care își recunoaste propria adresa IP în mesaj așa că va raspunde cu propria adresa MAC către
PC 1. Acum PC 1 poate începe comunicația de date către PC 2.

2.1.5 Protocolul IP (Internet Protocol)
Standardul TCP/IP s-a impus în funcṭionarea Internetului, competitorul direct, OSI de la ISO,
a rămas numai ca referinṭă, el nefiind utilizat in funcṭionarea dispozitivelor de reṭea. De
exemplu CLNP (Connectionless Network Protocol) este protocolul folosit de OSI la nivelul 3
(omologul IP-lui) pe care nu-l vom vedea în funcṭiune pe vreun dispozitiv de reṭea.
Protocolul IP este fără conexiune permanenta (connectionless), adică dispozitivul care iniṭiază
comunicaṭia transmite informaṭia (pachetele in cazul nostru) fără nicio confirmare de primire
de la destinatar, pur şi simplu confecṭionează pachetele şi le transmite.
In comunicaṭia cu conexiune permanentă (connection-oriented) se asteapta confirmare de

primire după transmisia unei informaṭii sau set de informaṭii. Daca nu primeste confirmare de
primire, se retransmite informaṭia.TCP este un exemplu de protocol cu conexiune permanenta.
Avantajul “connectionless” este viteza, iar pentru comunicaṭia “connection-oriented este
siguranṭa transmisiei informaṭiei.
Cu ajutorul IP se realizează rutarea pachetelor in drumul lor de la sursă la destinaṭie, acesta

fiind principalul obiectiv al protocolului; routerele (considerate dispozitive L3) realizează
funcṭia de rutare. Mai jos prezentăm antetul IP (IP header), din care definim câmpurile mai
importante.
Mai jos prezentăm antetul IP (IP header), din care definim câmpurile mai importante.
Figura 2-10 IP header
• Version este 4 pentru IPv4

• Type of Service este o valoare care arată prioritatea pachetelor in timpul procesării
lor de catre router
• Time to Live (TTL - timpul de viață) este un număr (max. 255 pentru ca are 8 biṭi) care
este decrementat cu 1 de fiecare router prin care trece pachetul; dacă valoarea ajunge
la zero, routerul respectiv aruncă pachetul. Acesta este un mecanism de protecṭie
pentru situaṭia, nedorită, de intrare in buclă a pachetelor, care ar duce la blocaje în
reṭea.
• Protocol este protocolul L4 de la care a provenit (sau către care se indreaptă) data din
acest pachet.
• Source Address
• Destination Address

Câmpurile din rândul al 2-lea au semnificaṭie numai atunci când, pachetul, pentru a traversa
un link cu bandă ingustă, este spart in bucăṭi si apoi reasamblat.
2.1.6 Adresarea IP
IP (Internet Protocol) este un protocol care asigură un serviciu de transmitere a datelor, fără
conexiune permanentă. Acesta identifică fiecare interfața logică a echipamentelor conectate
printr-o secvență de numere numită „adresa IP ". Versiunea de standard folosită în
majoritatea cazurilor este IPv4.
O adresă este un număr sau o înșiruire de caractere care identifică în mod unic un echipament
conectat într-o rețea, servind la comunicarea cu celelalte echipamente ale rețelei.
Cu ajutorul adresei, un calculator poate fi localizat într-o rețea de către altul. Un calculator
poate fi conectat simultan la mai multe rețele. În acest caz, acesta va avea asociate mai multe
adrese, fiecare adresă îl va localiza în una din rețelele la care este conectat.
Adresa fizică – cum este adresa MAC (Media Access Control) atribuită plăcii de rețea – este
o adresă ce nu poate fi schimbată înscrisă de producător în ROM-ul plăcii (se mai numește
BIA – ”Burned in Address” – cum este pentru o persoana, de exemplu, codul numeric
personal
Adresa logică – cum este Adresa IP (Internet Protocol) sau adresa de rețea – este atribuită
fiecărei stații de către administratorul de rețea și poate fi schimbată – cum ar fi pentru o
persoană, de exemplu, adresa la care locuiește.
Adresa IPv4 a fost standardizată ca fiind o valoare de 32 biți, pentru fiecare sistem conectat
la Internet, exprimată prin 4 grupuri a câte 8 biți, constituită din 2 părti, prima este adresa
de rețea (network number sau network prefix) iar a doua este adresa host (adresa gazdei / PC
/ echipament sau host number).
Reamintim că:
- bit = unitatea de masură a informației, exprimată în sistem binar (0 sau 1)
- 1 Byte = 8 biți (de exemplu, 00110111)
- Octet = 1 Byte sau 8 biți
- Adresă/mască = este convertită din sistemul binar (0 si 1) în sistemul zecimal (0–9)
Prin urmare, în IPv4, standardul curent pentru comunicarea în Internet, adresa IP este
reprezentată pe 32 de biți (de ex. 192.168.0.1). Alocarea adreselor IP nu este arbitrară; ea se
face de căre organizații însărcinate cu distribuirea de spații de adrese. De exemplu, RIPE este
responsabilă cu gestiunea spațiului de adrese atribuit Europei.
Fiecare familie de protocoale trebuie să conțină un mod de adresare, pentru a identifica

rețelele și dispozitivele în cadrul acestora. Adresele Internet folosite de IP sunt reprezentate pe
32 de biți și sunt alocate în mod unic la nivel global, de o autoritate centrală și mai multe
autoritati regionale. Adresele pe 32 de biti sunt specificate de așa-numita vesiune 4 a IP.
Recent a fost standardizată versiunea 6 (IPv6), în care adresele se reprezintă pe 128 biți.

Octeții sunt folosiți nu pentru a separa numerele, ci pentru a crea așa numitele clase de adrese,
care pot fi atribuite unei organizații sau instituții.
Adresa IP poate fi reprezentată atât în binar, cât și în zecimal. Notația zecimală a fost
introdusă pentru o citire și scriere mai usoară a adreselor IP. Cele patru grupuri sunt separate
prin câte un punct.
Adresa IP are două părți distincte: partea de rețea și partea de host. Partea de rețea
identifică rețeaua din care face parte calculatorul, iar partea de host este numarul unic al
calculatorului în acea rețea.
Prin definiție, toate nodurile dintr-o rețea posedă aceeași valoare numerică pentru porțiunea
de rețea din adresele IP. Cealaltă parte a adresei IP, zona de host, diferă de la un nod
(interfață) la altul.
A fost introdusă și o convenție de scriere a acestor adrese: fiecare din cei patru octeți ai
adresei este notat distinct, prin numărul zecimal corespunzător, cele patru valori fiind separate
prin punct, ca în exemplul următor:
Exemplu:
binar 01110111.01101100.01011111.00010111 zecimal 119 .108 .95 .23
Exemplu:
Binar 01110111 . 01101100 . 01011111 . 00010111 .
Zecimal 119 . 108 . 95 . 23 .
Octet Octet 1 Octet 2 Octet 3 Octet 4
Tabelul 2-3 Exemplu 1
Prin urmare, în momentul conversiei din sistem binar în sistem zecimal, avem
2 biți care trebuie să reprezinte numărul zecimal.
NOTA: Din aceasta cauză, la „traducerea” din binar în zecimal și invers, se
folosesc cifra 2 și puterile acesteia, pentru scrierea celor 8 biți.
Tabel 1 - cu puterile lui 2, pentru scrierea din binar in zecimal și invers.

Nr. Puterile lui 2, Scrierea matematică Valoare puterilor lui 2,
Biți corespunzător celor 8 pentru puterile lui 2 corespunzător celor 8
biți biți
0
1 0 2 =1
2 1 21 =2
2
3 2 2 =4
4 3 23 =8
4
5 4 2 = 16
5
6 5 2 = 32
7 6 26 = 64
7
8 7 2 = 128
Tabelul 2-4 Puterile lui 2
Exemplu și Exerciții: Transformarea din binar in zecimal
Haideți să calculăm din binar în zecimal adresa de IP 119.108.95.23, folosind tabelul 1 -
cu puterile lui 2, pentru scrierea din binar în zecimal și invers.

Exemplu, Octet 1: 119.
Binar 0 1 1 1 0 1 1 1
Puterile 2 = 128 2 = 64 2 = 32 24 = 16
7 6 5
23 = 8 2 = 4 21= 2
2
20 = 1
lui 2
Calcul in 0 x 128 1 x 64 1 x 32 = 1 x 16 = 0x8= 1 x 4 1x2= 1x1=1
zecimal =0 = 64 32 16 0 =4 2
Suma 0 + 64 + 32 + 16 + 0 + 4 + 2 + 1 = 119
Exercițiu!
Vă rugăm să calculați dvs. pentru următorii 3 octeți, completând tabelele de mai jos:
Octet 2 – 108.
Binar 0 1 1 0 1 1 0 0
Puterile
lui 2
Calcul in
zecimal
Sumă
Octet 3 – 95.
Binar 0 1 1 1 1 1 1
Puterile
lui 2
Calcul in
zecimal
Sumă
Octet 4 – 23.
Binar 0 0 0 1 0 1 1 1
Puterile
lui 2
Calcul in
zecimal
Sumă
2.1.6.1 Exemplu și Exerciții: Transformarea din zecimal în binar
Haideți să calculăm din zecimal in binar adresa de IP 119.108.95.23, folosind tabelul 1 -

cu puterile lui 2, pentru scrierea din binar în zecimal și invers.
Exemplu, Octet 1: 119.

Puterile lui 2 Valoare Calcul Explicație Scriere

in binar
7 7
2 = 128 119 – 128 = ? Înseamnă că 128 care este 2 nu intră în 0
119, astfel că 27 ia valoarea 0
26 = 64 119 – 64 = 55 Înseamnă că 64 care este 26 intră odată 1
în 119, astfel că 26 ia valoarea 1
23 =8 7–8=? Înseamnă că 8 care este 23 nu intră în 7, 0
astfel că 23 ia valoarea 0
22 =4 7–4=3 Înseamnă că 4 care este 22 intră odată în 1
Prin urmare, octetul 119 (exprimat în zecimal) se scrie în binar: 01110111
Exercițiu!
Vă rugăm să calculați dvs. pentru următorii 3 octeți, completând tabelele de mai jos:
Octet 2 – 109.
în binar
27 = 128
6
2 = 64
5
2 = 32
24 = 16
3
2 =8
2
2 =4
1
2 =2
0
2 =1
Prin urmare, octetul 109 (exprimat în zecimal) se scrie în binar: .................................

Octet 3 – 95.
în binar
7
2 = 128
6
2 = 64
5
2 = 32
4
2 = 16

23 =8
2
2 =4
1
2 =2
0
2 =1
Prin urmare, octetul 95 (exprimat în zecimal) se scrie în binar: ......................
Octet 4 – 23.
în binar
27 = 128
6
2 = 64
25 = 32
4
2 = 16
3
2 =8
2
2 =4
1
2 =2
0
2 =1
Prin urmare, octetul 23 (exprimat în zecimal) se scrie în binar: ..............................
Adresa broadcast (de difuzare) este utilizată pentru a trimite mesaj la toate calculatoarele din
aceeasi rețea.
O adresă broadcast este cea în care toti biții din partea de host a adresei IP sunt egali cu
1.
O adresă rețea are toți biții din partea de host a adresei IP egali cu 0. De exemplu, pentru
adresă de clasă C 193.254.231.0, adresa broadcast este 193.254.231.255.
Pentru a separa partea din adresă care identifică rețeaua din care face parte dispozitivul
respectiv, și partea care identifică exact dispozitivul (calculatorul etc.) se folosește o mască de
rețea.
Masca de rețea este un șir de 32 de biți care, în conjuncție logică cu o adresa IP, va separa
adresa de rețea, anulând biții de stație.
Fiecare bit din masca de rețea ce corespunde (se află pe aceeași poziție) cu un bit din adresa
de rețea va avea valoare 1, în vreme ce toti biții corespunzători adresei de stație (host) vor
avea valoarea zero. Reprezentarea măștilor de rețea folosită cel mai des este cea decimală,
datorită similitudinii cu forma de exprimare a adreselor IP.
Numarul de rețele per clasă este 2n, unde n = (prefix - (numarul primilor biți)).
Numarul de hosturi per rețea este 2m-2, unde m este numarul de biți pentru host number.
Motivul pentru care se scad cei 2 biți, este pentru că nu se folosesc în configurări de către

tehnicieni adresa de rețea și cea de broadcast, pentru a determina numărul de IP-uri (host) pe
care le putem utiliza.
O a două formă de reprezentare a măștilor de rețea este sub forma unui număr ce reprezintă
numărul de biți de 1 din masca de rețea, această formă de reprezentare fiind denumită : prefix
de rețea.
Pentru a putea adresa rețele de diferite dimensiuni adresele au fost impărţite în 3 clase
principale: A, B si C. Clasele D si E au o utilizare specială.
Clasa Prefix Primii Interval Adrese Retele/Clasa Hosturi/Clasa
biti
A /8 0XXX 0.0.0.0 – 28-1 = 128 224-2 = 16.777.214
127.255.255.255
B /16 10XX 128.0.0.0 – 216-2 = 16.384 216-2 = 65.534
191.255.255.255
C /24 110X 192.0.0.0 – 224-3 = 2.097.152 28-2 = 254
223.255.255.255
D /32 1110 224.0.0.0 – 232-4 = 268.435.456 0
239.255.255.255
E nedefinit 1111 240.0.0.0 – nedefinit nedefinit
255.255.255.255
Tabelul 2-13 Clase de IP
De multe ori, în practică, administratorii de rețea sunt nevoiti să împartă o reţea în mai multe
reţele LAN de dimensiuni mai mici (subreţele). Împărţirea logică a unei reţele în subreţele se
întâlneste sub numele de subnetare. Deoarece gazdele (host-urile) dintr-o subreţea „se văd”
numai între ele înseamnă că trebuie să se defineasca punctul de ieşire / intrare în reţea, adică o
adresa IP din interiorul subreţelei respective asociată dispozitivului de rutare (interconectarea
cu alte subreţele). Acest echipament care asigura ieșirea către, sau intrarea dintr-o altă rețea se
numeste gateway.
Figura 2-11 Clasa A
A fost proiectată pentru a satisface cerinţele ridicate de reţele de mari dimensiuni. Astfel
pentru definirea reţelei va fi folosit doar primul octet, rămânând pentru identificarea staţiei 24
de biţi, adică mai mult de 16,7 milioane de posibilităţi. Din tabelul de mai sus se poate
observa că domeniul de valori pentru clasa A nu include reţelele 0.0.0.0 şi 127.0.0.0, acestea
fiind rezervate. Clasa de adrese 0.0.0.0 nu este folosită datorită posibilelor confuzii cu rutele
implicite, în vreme ce clasa 127.0.0.0 este rezervată pentru adrese de loopback, în scopul
monitorizării şi testării.
Tot din studiul numărului de staţii din tabelului de mai sus se observă eliminarea a câte două
adrese dintre cele ce pot fi alocate staţiilor, pentru fiecare dintre clasele rutabile.
Cele două adrese sunt: adresa de reţea şi adresa de broadcast.

Figura 2-12 Clasa B
O clasă de adrese B este definită de valorile primilor doi biţi din adresa IP, aceşti primi doi
biţi fiind 10. Respectând această constrângere rezultă că toate adresele IP ale căror prim octet
se află între 10000000 şi 10111111, adică între 128 şi 191, aparţin unei clase B.
Câmpul de reţea pentru o clasă B va cuprinde primii doi octeți, dar cum primii doi biți ai
primului octet sunt fixaţi, ne rămân doar 14 biți pentru a crea clase B. Pentru definirea stațiilor
vom avea la dispoziție ultimii doi octeți, adică 16 biți. Astfel, vom obţine 16.384 reţele,
fiecare având un număr maxim de staţii de 65.534.
Figura 2-13 Clasa C
Clasele C se definesc prin alocarea primilor 3 octeţi pentru definirea reţelei şi doar a ultimilor
8 biţi pentru distingerea între staţiile aceleiaşi reţele. Primii trei biţi din primul octet trebuie să
fie 110, adică valoarea acestui prim octet trebuie să se afle între 192 si 223 pentru ca o adresa
sa aparțină unei clase C. Deşi numărul claselor C depăşeşte 2 milioane, numărul de staţii
pentru fiecare dintre aceste reţele este de doar 254.
Tabelul 2-14 Măștile de rețea standard pentru clasele A, B, C
Clasa D
Clasa de adrese D este folosită pentru reţele multicast. Chiar dacă reţelele multicast nu s-au
ridicat la înălţimea aşteptărilor formate la începutul anilor `90, există în continuare proiecte de
cercetare cu un impact major bazate pe multicast (M-Bone fiind cel mai recent), iar reţelele de
transmisie pentru programe TV sau măcar pentru radio nu par să se desprindă de arhitecturile
multicast.
Pentru adresa multicast spaţiul de adrese este plat, toţi cei 4 octeţi fiind folosiţi pentru
definirea adresei de staţie. Deoarece primii 4 biţi ai primului octet sunt fixaţi, şi anume 1110,
numărul adreselor de multicast este de 268 milioane.

Clasa E
Clasa de adrese E este rezervată şi nu poate fi folosită în reţelele publice sau în soluţii de
multicast.
Figura 2-14 Clasele de adrese IP
Orice nod conectat într-o reţea IP trebuie să aibă o adresă IP (ruterele, care dispun de mai
multe interfeţe de reţea, vor avea câte o adresă IP pentru fiecare interfaţă). Recent a fost
introdusă şi distincţia între adrese publice şi adrese private.
Se numesc adrese publice cele care sunt obţinute de la autorităţile de alocare a adreselor şi
sunt rutate în Internet. Aceste adrese au caracter de unicitate, în sensul că nici o adresă nu este
multiplu alocată. Datorită creşterii explozive a conectărilor la Internet, a apărut preocuparea
faţă de epuizarea adreselor pe 32 biţi şi una din soluţiile adoptate pentru evitarea acestui
fenomen a fost să se reserve câteva adrese care să poată fi utilizate intern (privat) de orice
organizaţie (nu vor fi rutate în afara organizaţiei).
Astfel de adrese private sunt:

10.0.0.0 - 10.255.255.255 (bloc de retele de clasa A)
172.16.0.0 - 172.31.255.255 (bloc de retele de clasa B)
192.168.0.0 - 192.168.255.255 (bloc de retele de clasa C)
Un exemplu de utilizare a adreselor private este Intranetul. Intranet este o reţea privată ce
aparţine unei organizaţii şi nu este neaparat conectată la Internet. Intranet-ul este accesibil
numai utilizatorilor autorizaţi (membrii, angajaţii organizaţiei). Adresele IP utilizate în
reţelele private sau intranet-uri mai sunt numite adrese nerutabile, pentru ca nu pot fi rutate
spre Internet.
Adresa de clasă A 127.0.0.0 nu este utilizată pentru a adresa o reţea sau un host, ci utilizată
pentru interfaţa de reţea software a unui calculator, numită interfață loopback. Interfaţa nu
are hardware asociat, şi nu este fizic conectată la reţea. Este utilizată pentru a efectua teste
software de reţea fără a crea probleme de trafic în reţea. Interfaţa loopback are în general
adresa 127.0.0.1.
Rămâne la latitudinea utilizatorului alegerea adreselor private pe care le foloseşte, dar

aceasta trebuie facută conform unor criterii de performanţă. Unul dintre criteriile de

alegere este evident dimensiunea reţelei interne: dacă aceasta are doar câteva zeci de
calculatoare nu se justifică alegerea adreselor private de clasa B sau A.
In momentul în care se doreşte împărţirea în subreţele se alocă în cadrul adresei IP un număr

de biţi care identifică subreţelele. Aceștia sunt preluaţi din cadrul zonei de host a adresei IP.
Astfel, în cadrul adresei IP sunt definite trei zone: reţea, subreţea şi host. Biţii ce identifică
reţeaua sunt definiţi prin tipul clasei, cei de host sunt definiţi de către masca de reţea folosită,
iar cei de subreţea sunt obţinuţi prin preluarea biţilor rămaşi. De exemplu, o mască de reţea de
forma: 255.255.255.240, utilizată în cadrul unei reţele de clasa C, determină un număr de
patru biţi de host.
Figura 2-15 Structurarea unei adrese IP
Putem face o serie de observaţii privitoare la cele discutate:

- Două adrese IP unice din aceeaşi reţea au valori identice pentru partea de reţea,
diferind prin partea de host.
- Două adrese IP unice din aceeaşi subreţea au valori identice în partea de reţea, și
valori identice în cea de subreţea, diferind doar prin partea de host.
- Două adrese IP unice aflate în subreţele diferite dintr-o reţea de clasa A, B sau C au
aceeaşi valoare în partea de reţea şi difera prin partea de subretea. Daca nu s-ar utiliza
impărtirea in subrețele, cel mai mic grup de hosturi ce s-ar putea forma ar fi echivalent
cu o clasă de adrese (A, B sau C in funcție de caz). Numărul de rețele disponibile ar fi
insuficiente. Adresele IPv4 au o lungime de 32 de biți (4 octeți). Fiecare adresă
identifica o rețea (network) și o stație de lucru (work station) din cadrul rețelei
Exemplu 1: Clasa 192.168.1.0/24 are 256 de adrese din care pot fi alocate 254 la
stațile de lucru (calculatoare) Adresa 192.168.1.0 – adresă de retea Adresa
192.168.1.255 – adresă broadcast Adresele 192.168.1.1-192.168.1.254 se pot aloca
stațiilor de lucru.
Toate stațiile de lucru sau echipamente de rețea care aparțin aceleași clase de IP pot comunica
între ele.
Exemplu 2: Stația A cu ip 192.168.1.2 și masca 255.255.255.0 poate comunica direct cu
stația B cu IP 192.168.1.3 cu masca 255.255.255.0
Stațiile de lucru care au adrese din clase diferite pot comunica numai prin intermediul unui
echipament de rețea care să facă routarea între cele două clase de adrese.

Această clasă de IP-uri(192.168.1.0/24) este de altfel folosită și de către modemul Huawei
HG 655b. Pentru ca PC-urile conectate să poată comunica între ele este nevoie să folosească
ip-uri alocate manual din această clasă sau să primeasca ip-uri prin DHCP de la modem
Analogie: Pentru ca două calculatoare să poată comunica între ele, este necesar ca ele să se
“vadă” in rețea.
O analogie care poate ajuta la ințelegerea acestei comunicări este următoarea:

Doi vecini au in comun numele străzii, iar singurul diferențiator este numărul casei. Numele
străzii poate fi văzut ca și partea de rețea din cadrul adresei IP (ex. 192.168.1), iar numărul
casei este partea de host din cadrul adresei IP (exemplu: 1 până la .254; 0 si 255 fiind folosite
pentru indicarea adresei de rețea și respectiv a celei de broadcast).
Rezumat:
Clasa Primii biți Octeți pentru Rețea Octeți pentru host
(Identificare rețea) (Identificare host)
A 0xxx Primul octet = 8 biți Ultimii 3 octeți = 24 biți
B 10xx Primii 2 octeți = 16 biți Ultimii 2 octeți = 16 biți
C 110x Primii 3 octeți = 24 biți Ultimul octet = 8 biți
D 1110 Toti 4 octeți = 32 biti 0
E 1111 nedefinit nedefinit
Tabelul 2-15 Clase de IP rezumat
Adresa broadcast (de difuzare) este utilizată pentru a trimite mesaj la toate calculatoarele din
aceeași rețea.
O adresă broadcast este cea în care toți biții din partea de host a adresei IP sunt egali cu
1. O adresă rețea are toți biții din partea de host a adresei IP sunt egali cu 0. De exemplu,
pentru adresa de clasa C 193.254.231.0, adresa broadcast este 193.254.231.255.
Pentru a separa partea din adresa care identifică rețeaua din care face parte dispozitivul
respectiv și partea care identifică exact dispozitivul (calculatorul etc.) se foloseste o mască de
rețea.
Prin urmare, masca de rețea este un șir de 32 de biti care, în conjuncție logica cu o adresa IP,
separa adresa de rețea, anulând biții de stație (host).
Fiecare bit din masca de rețea ce corespunde (se află pe aceeași poziție) cu un bit din adresa
de rețea, va avea valoare 1, în vreme ce toți biții corespunzatori adresei de stație (host)
vor avea valoarea zero. Reprezentarea măștilor de rețea folosită cel mai des este cea zecimală,
datoriă similitudinii cu forma de exprimare a adreselor IP.
Numărul de rețele per clasă este 2n, unde n = (prefix - (numărul primilor biți)).
Numărul de hosturi per rețea este 2m-2, unde m este numărul de biți pentru host number.
Motivul pentru care se scad cei 2 biți, este pentru că nu se folosesc in configurări de către
tehnicieni adresa de rețea și cea de broadcast, pentru a determina numarul de IP-uri (host) pe
care le putem utiliza.

Măștile de rețea standard pentru clasele A, B, C :
Clasa Numar de octeti ce Numar de biti ce Masca de retea

identifica reteaua identifica reteaua standard
A 1 8 255.0.0.0
B 2 16 255.255.0.0
C 3 24 255.255.255.0
D 4 32 255.255.255.255
Tabelul 2-16 Măști de rețea
Tabelul 2-17 Sinteză noțiuni adrese IP

REZUMAT
• Adresa IPv4 este un număr pe 32 biți și este compusă din 2 părti: prima parte indică
rețeaua (biții de rețea) iar ultima parte reprezintă identificatorul unei stații în cadrul
rețelei (biții de stație / host).
• O adresă IPv4 se reprezintă folosind Dot-Decimal Notation (octeții impărțiți de
punct):
o Exemplu: Adresa 11000000101010000000000000001010 se scrie sub forma
192.168.0.10
• Masca de rețea este un număr pe 32 biți care separă bțtii de rețea de biții de stație
(host) dintr-o adresă IP.
o Exemplu: adresa IP: 192.168.0.10 cu masca de rețea: 255.255.255.128
o Masca de rețea este formată de un șir de 1 urmat de un șir de 0. De exemplu,
11111111101111100000000000000000 NU este o mască de rețea.
• Prefixul rețelei este numărul de biți de 1 din masca de rețea și este reprezentat sub
forma /x.

o Exemplu 192.168.0.10/25 → primii 25 de biți din adresa IP specifică rețeaua.
• Adresa de rețea: toți biții de stație (host) sunt 0.
o Exemplu: Adresa IP 192.168.0.10/25 face parte din rețeaua 192.168.0.0/25 (v.
exemplul de calcul de mai jos)
• Adresa de broadcast: toți biții de stație (host) sunt 1.
o Exemplu: Adresa de broadcast pentru rețeaua 192.168.0.0/25 este
192.168.0.127/25. Intervalul 192.168.0.1 – 192.168.0.126 sunt IP-urile de
stație (host) ce pot fi alocate.
2.1.6.2 Exemplu si Exerciții: Identificarea adresei de rețea și de broadcast.
Exemplu 1:
Se dă adresa de IP si masca. In corelație cu definițiile de mai sus, haideți să identificăm adresa
de rețea (adică din ce rețea face parte următorul IP) si adresa de broadcast pentru IP
192.168.0.10/25
Pași pentru identificarea adresei de rețea:

 Cunoaștem convenția că prima adresă este adresa de rețea, iar ultima adresă este adresa de
broadcast. Între cele 2 avem adresele de stație (host – dispozitiv, echipament, etc)
 Știm că biții host pentru adresa de rețea iau valoarea 0, iar biții de host pentru adresa
de broadcast iau valoarea 1
 Scriem în binar adresa de IP, așa cum am învățat anterior:
Zecimal 192 . 168 . 0 . 10 .

Binar 11000000 . 10101000 . 00000000 . 00001010 .
Nr. de Biți / octțti 8 biti = 1 octet 8 biti = 1 octet 8 biti = 1 octet 8 biti = 1 octet
 Identificăm pentru /25 numarul de biti corespunzători adresei de rețea (porțiunea de host-
uri)
Pentru că / 25 inseamnă 32 – 25 = 7 biți alocați pentru echipamentele din rețea, adică cei 4
octeți = 32 minus partajarea de 25. Rezultă ca ultimii 7 biți iau valoarea 0
 Completăm in tabel
Zecimal 192 . 168 . 0 . 10 .

Binar 11000000 . 10101000 . 00000000 . 00001010 .
Adresa de rețea 11000000 . 10101000 . 00000000 . 00000000 .
(ultimii 7 biți iau
valoarea 0) – in
binar
Adresa de retea – 192 . 168 . 0 . 0 .
in zecimal
Prin urmare, IP-ul 192.168.0.10/25 are adresa de retea 192.168.0.0
NOTĂ:

Intervalul de adrese între adresa de rețea si adresa de broadcast ne arată adresele de host
(gazda, stație) care pot fi utilizate. Numărul de adrese de host ce pot fi utilizate este 2(32-x) – 2,
in cazul de față 32-25 = 7, adica 27 - 2 = 128 – 2 = 126 adrese de host utilizabile.
Pași pentru identificarea adresei de broadcast:

 Cunoaștem convenția că prima adresă este adresa de rețea, iar ultima adresă este adresa de
broadcast. Între cele 2 avem adresele de stație (host – dispozitiv, echipament, etc)
 Știm că biții host pentru adresa de rețea iau valoarea 0, iar biții de host pentru adresa
de broadcast iau valoarea 1
 Avem scris în binar adresa de IP, așa cum am învățat anterior:
Zecimal 192 . 168 . 0 . 10 .

Binar 11000000 . 10101000 . 00000000 . 00001010 .
Nr. de Biți / octeți 8 biți = 1 octet 8 biți = 1 octet 8 biți = 1 octet 8 biți = 1 octet
 Am identificat pentru / 25 numărul de biți corespunzători. În cazul acesta este 7
De ce? Pentru că / 25 inseamnă 32 – 25 = 7, adică cei 4 octeți = 32 minus partajarea de 25.
Rezultă că ultimii 7 biți iau valoarea 1
 Completăm în tabel
Zecimal 192 . 168 . 0 . 10 .
Binar 11000000 . 10101000 . 00000000 . 00001010 .
Adresa de 11000000 . 10101000 . 00000000 . 01111111 .
broadcast (ultimii 7
biți iau valoarea 1)
– in binar
Adresa de 192 . 168 . 0 . 127 .
broadcast – în
zecimal
Prin urmare, IP-ul 192.168.0.10/25 are adresa de broadcast 192.168.0.127 Adresele de host
sunt între 192.168.0.1 până la 192.168.0.126. Numărul de adrese de host utilizabile = 126
(v. mai sus)
Exemplu 2:
Identificați adresa de rețea, adresa de broadcast si intervalul adreselor de host pentru IP-ul:
172.21.212.114 /23
Rezolvare:
Adresa IP – 172 . 21 . 212 . 114 .

Zecimal
Adresa IP – Binar 10101100 . 00010101 . 11010100 . 01110010
.

/ 24 = 32 – 23 = 9  ultimii 9 biți (cu roșu pe rândul de mai sus) își schimba valoarea,
astfel:
Adresa de rețea 10101100 . 00010101 . 11010100 . 00000000

(ultimii 9 biți iau .
valoarea 0) – in
binar
Adresa de rețea – 172 . 21 . 212 . 0 .
in zecimal
Adresa de 10101100 . 00010101 . 11010101 . 11111111
broadcast (ultimii 9 .
biți iau valoarea 1)
– in binar
Adresa de 172 . 21 . 213 . 255 .
broadcast – in
zecimal
Adrese de host 172.21.212.1 – 172.21.213.254
Numărul de adrese 29 – 2 = 510
de host utilizabile
Exercițiul 1!
Vă rugăm sa identificați adresa de rețea, adresa de broadcast și intervalul adreselor de host
(cele pe care le putem aloca clienților) pentru IP-ul: 172.21.212.118 / 26 , completând
tabelul de mai jos:
Adresa IP – Zecimal 172 . 21 . 212 . 118 .

Adresa IP – Binar
/ 26 = xxxxx = X  ultimii X biți (cu roșu pe rândul de mai sus) își schimba valoarea,
astfel:
Adresa de rețea
valoarea 0) – in binar
Adresa de rețea – în
zecimal
Adresa de broadcast
Adresa de broadcast
– în zecimal
Interval adrese de
host
Numărul de adrese de
host utilizabile

Exercițiul 2!
Vă rugăm să identificați adresa de rețea, adresa de broadcast și intervalul adreselor de host
(cele pe care le putem aloca clienților) pentru IP-ul: 172.21.212.118 / 23 , completând
tabelul de mai jos:
Adresa IP – Zecimal 172 . 21 . 212 . 118 .
Adresa IP – Binar
/ 23 = xxxxx = X  ultimii X biți (cu roșu pe rândul de mai sus) își schimbă valoarea,
astfel:
Adresa de rețea
Adresa de rețea – in
zecimal
Adresa de broadcast
(ultimii 9 biti iau
Adresa de broadcast
– in zecimal
Interval adrese de
host
Numarul de adrese de
host utilizabile
Exercițiul 3!
(cele pe care le putem aloca clienților) pentru IP-ul: 109.99.167.52 / 27, completând tabelul
de mai jos:
Adresa IP – Zecimal
Adresa IP – Binar
/ 27 = xxxxx = X  ultimii X biți (cu roșu pe rândul de mai sus) își schimbă valoarea,
astfel:
Adresa de rețea (ultimii
__ biți iau valoarea 0) –
în binar
zecimal
Adresa de bțoadcast
(ultimii __ biti iau
valoarea 1) – în binar
Adresa de broadcast –
în zecimal
Interval adrese de host
host utilizabile

Exercitiul 4!
(cele pe care le putem aloca clienților) pentru IP-ul: 109.27.163.52 / 30, completând tabelul
de mai jos:
Adresa IP –
Zecimal
Adresa IP – Binar ă
/ 30 = xxxxx = X  ultimii X biti (cu roșu pe rândul de mai sus) își schimba valoarea,
astfel:
Adresa de rețea
(ultimii__ biți iau
zecimal
Adresa de broadcast
(ultimii __ biți au
Adresa de broadcast
– în zecimal
Interval adrese de
host
host utilizabile

2.1.7 DNS (Domain Name System)
În rețelele de date, echipamentele au asociate adrese IP, astfel încât să poată trimite/
recepționa mesaje prin intermediul rețelei. Este complicat să ținem minte adresele numerice
(IP), este mult mai facil de reținut nume de domenii.
Domain Name System Protocol (DNS protocol) definește un serviciu automat care asociază
nume de domenii (“Internet names”) la adrese IP. Exemplu: în Internet, numele de domenii
cum ar fi www.cisco.com sunt mult mai simplu de reținut decât 198.132.219.25, care este
adresa IP a serverului site-ului www.cisco.com. De asemenea, daca CISCO decide să schimbe
adresa, va fi un lucru facil (transparent pentru utilizator), numele de domeniu rămânând
www.cisco.com (DNS-ul va lega de acest nume noua adresă).
Figura 2-16 Mod funcționare DNS
Adresele DNS specifice Romtelecom:
 193.231.100.130
 193.231.100.134
Sistemele de operare de pe stațiile de lucru au un “utilitar” – nslookup – care permite

utilizatorului să interogheze manual DNS-urile, pentru a afla adresa IP asociată la un anumit
nume de domeniu.
Figura 2-17 Comanda nslookup

De exemplu, în cazul în care suspectăm DNS-ul ROMTELECOM de nefuncționare,
putem rula următoarele subcomenzi nslookup pentru a ne edifica dacă DNS-ul rezolvă sau nu
numele de domeniu la adrese IP:
comanda “server 193.231.100.130” setează ca server DNS ce va fi interogat
193.231.100.130, care este unul din serverele de interogare (query) ai ROMTELECOM
(ns3.romtelecom.ro). În continuare, se trimite către acest server DNS o interogare (un
domeniu despre care știm sigur că există): google.ro. Serverul răspunde cu un număr de
adrese IP care corespund numelui de domeniu google.ro. Putem decide deci că DNS-urile
ROMTELECOM funcționeaza corespunzător (răspunde interogărilor, furnizând adresele IP
corespunzătoare numelor de domenii).
Figura 2-18 Comanda “server 193.231.100.130”
Un exemplu de interogare la care serverul nu răspunde (de exemplu, un domeniu inexistent):
Figura 2-19 Verificare DNS

2.1.8 IPv6
IPv6 este soluția pe termen lung la problema epuizării adreselor IPv4. IPv6 a fost gândit să
devină viitorul Internet Protocol și baza pentru viitorul TCP/IP și pentru Internet. Cifra 6 din
denumire ține de istorie. IPv5 a fost un protocol experimental, Internet Stream Protocol,
considerat de autori un egal al IPv4. În standardul care a definit acest protocol, pachetele au
fost denumite IPv5. Noul protocol IPng (next generation), care este continuatorul IPv4, a fost
denumit IPv6 pentru a se evita orice confuzie.
IPv6 a început să se dezvolte de la mijlocul anilor ’90 și este in continuă extindere. În
proiectarea și dezvoltarea IPv6 a fost de folos experiența acumulată cu IPv4, rezultând nu
doar un protocol IP cu spațiu de adrese mult mai mare ci un protocol nou cu caracteristici de
funcționare superioare IPv4. Între ele menționăm:
 Simplificarea operațiilor protocolului, ceea ce determină reducerea costurilor
de implementare
 Un mai bun management al spațiului de adrese
 Facilitate de autoconfigurare, rezultând reducerea costurilor administrative
(mai puțină manopera)
 Suport pentru securitatea comunicației
 Suport pentru mobilitatea utilizatorilor
 Suport pentru tranziția de la v4 la v6
Reprezentarea adreselor IPv6

Adresa IPv6 fiind de 128 biti, s-a renuntat la scrierea zecimală pentru că ar fi insemnat un șir
prea lung de numere, 16, față de 4 în cazul IPv4 și a fost adoptată scrierea cu cifre
hexazecimale, litere mari sau mici, cu care sunt scrise și adresele MAC.
Convenția folosește 32 cifre hexazecimale grupate în 8 seturi (sau quartete sau cuvinte) de
câte 4 digiți, separate prin caracterul “:” (2 puncte). Tabelul cu conversia zecimal-binar-
hexazecimal stă la baza calculelor cu adese IPv6.
Zecimal Hexa Binar Zecimal Hexa Binar

0 0 0000 8 8 1000
1 1 0001 9 9 1001
2 2 0010 10 A 1010
3 3 0011 11 B 1011
4 4 0100 12 C 1100
5 5 0101 13 D 1101
6 6 0110 14 E 1110
7 7 0111 15 F 1111
Tabelul 2-30 Conversia zecimal-hexa-binar
De exemplu, 3456:A2B7:8D9F:4411:0000:0001:01AE:FEDC este o adresă IPv6.

Deoarece, în practică, întâlnim in adrese serii de cifre zero, au fost adoptate în standard 2
reguli care pot scurta reprezentarea adreselor

1. Regula zerourilor de la inceput (leading zero): toate zerourile de inceputul quartetului
se omit
2. Regula compresării zerourilor (zero compressing): unul sau mai multe quartete
consecutive de zerouri se reprezintă prin semnul :: , dar numai o singură dată in
adresă.
Considerăm adresa: FD02:0000:0000:0A00:0000:0000:0012:000C . Aplicând prima regulă,

quartetul 0A00 se scrie A00, 0012 se scrie 12, 000C se scrie C, iar dintre cele 2 serii de cate 2
quartete nule, numai unul poate fi reprezentat prin :: , deci adresa se mai poate scrie:
FD02::A00:0:0:12:C sau FD02:0:0:A00::12:C . Scrierea adresei sub forma :
FD02::A00::12:C este incorectă pentru că este nedeterminată.
Prefixele IPv6
Prefixele IPv6 sunt similare adreselor de retea IPv4, în reprezentarea fără clasă, deci prefixul
se obține făcând operația ȘI logic, bit la bit, între adresa și masca, aceasta din urmă fiind
reprezentată numai cu “slash” ( / ).
Daca adăugăm masca /64 la adresa considerată mai sus, adresa se scrie:
3456: A2B7:8D9F:4411:0000:0001:01AE:FEDC/64
Cum fiecare quartet are 16 biți, iar masca e multiplu de 16 rezultă prefixul:
3456: A2B7:8D9F:4411::/64
Dacă masca nu este multiplu de 16 atunci trebuie să calculăm quartetul în interiorul căruia
pică masca. De cele mai multe ori acest quartet se modifică. La aceeași adresă dacă punem
masca /57 operația și logic cu quartetul al 4-lea este:
Tabelul 2-31 Prefix ipv6
Deci, în acest caz prefixul este: 3456: A2B7:8D9F:4400::/57

Dacă quartetul al 4-lea (4411) ar fi fost 4480, atunci el ar fi rămas neschimbat în prefix.
Adresele Ipv6 au următoarea structură:
Subnet prefix (Network Prefix)

Global Routing Prefix Subnet ID Interface ID
(Site Prefix)
Tabelul 2-32 Structura adresei ipv6

Utilizatorul final (firmă sau organizație) primește de la ISP sau de la un registru local, un
prefix (o adresă de rețea + masca) care este Site Prefix din desen. Organizația își extinde
lungimea prefixului pentru a crea subrețele. Această porțiune din adresa corespuzătoare părții
de subrețea se numește Subnet ID. Interface ID este partea de host din adresă. Lungimile
pentru cele 3 părți se aleg de obicei astfel: Site Prefix=48 biți, Subnet ID=16 bțti, Interface
ID=64 biți. Aceste valori permit facilitatea de autoconfigurare, facilitate specifică IPv6.
Configurarea hosturilor cu adresa IPv6

Autoconfigurarea unui host cu adresa IPv6, pe o interfață, se referă la posibilitatea acestuia de
a-și calcula Interface ID pe baza propriei adrese MAC. Rezultatul se numește EUI-64
(Extended Unique Identifier), care este unic pentru că și adresa MAC este unică. Se
folosește următorul algoritm:
Adresa MAC este separată în 2 părți egale de câte 24 biți, iar între cele 2 părți se inserează
FFFE (în binar 11111111 11111110). Se mai inversează bitul al 7-lea din adresa MAC și am
obținut formatul EUI-64 pentru Interface ID.
Ca exemplu, să considerăm adresa MAC: 093B:479C:6E2D . O separăm în 2 părți egale:
093B:47 9C:6E2D . Inserăm FFFE între cele 2 părți: 093B:47FF:FE9C:6E2D . Primele 2
cifre hexa sunt 09 sau 00001001 în binar. Basculăm bitul al 7-lea (0 -> 1) si rezultă 00001011,
sau în hexazecimal 0B, deci formatul EUI-64 calculat este: 0B3B:47FF:FE9C:6E2D .
Sunt 4 moduri de configurare a unei interfețe cu adresa Ipv6:
1. Statică folosind “manual interface ID”
Configurarea este similară celei deja cunoscută. Pe un ruter Cisco, comanda este:
R(config-if)#ipv6 address ipv6_address/prefix_length
2. Statică folosind “manual EUI-64 interface ID

În acest caz comanda este:
R(config-if)#ipv6 address prefix/ prefix_length eui-64
3. Dinamică cu “Stateless Autoconfiguration”

Stateless Autoconfiguration (RFC 2462) se folosește pentru autoconfigurarea dispozitivelor.
Precizăm mai întâi că pentru IPv6 nu există ARP. Funcțiile ARP, combinate cu câteva funcții
de la ICMP, la care s-au adaugat funcții noi, au fost definite intr-un nou protocol, Network
Discovery Protocol (NDP), folosit și în Stateless Autoconfiguration.
Pentru autoconfigurare, hostul își generează o adresă Link Local folosind propria adresă
MAC, de forma FE80::EUI-64 și transmite un mesaj “Router Solicitation” (al protocolului
NDP) către toate ruterele din LAN, cu adresa destinație FF02::2 (adresa multicast rezervată
pentru NDP). Ruterul răspunde cu un mesaj “Router Advertisement”, cu adresa destinație
FF02::1 (tot multicast NDP), mesaj ce contine prefixul rețelei și propria adresă ca Gateway
pentru host. Aceste mesaje, Router Advertisement, sunt transmise periodic de ruter și pot fi
folosite de host, caz în care nu mai este nevoie de Router Solicitation. Pe baza prefixului
recepționat, hostul își generează adresa EUI-64 și procesul se incheie.
4. Dinamică cu DHCP for Ipv6

DHCP pentru IPv6 realizează aceleași funcții ca și DHCP pentru IPv4. Se mai numește și
Stateful DHCP pentru că serverul ține evidenta stării (state) clienților (adresele alocate,
perioadele de valabilitate etc). Pentru IPv6 se definește și un alt tip de DHCP, Stateless
DHCP, care nu ține nicio evidență pentru clienți. Stateless DHCP știe doar să furnizeze adresa
DNS și se folosește in conjuncție cu Stateless Autoconfiguration.
Mai menționăm ca IPv6 permite ca o interfață să funcționeze cu mai multe adrese configurate,
fără sa fie niciuna secundară.
Clasificarea adreselor IPv6
Sunt 4 categorii de adrese IPv6:
1. Adrese Unicast
Adresele Unicast se împart la rândul lor in 2 categorii:
a) Adrese Global Unicast – sunt echivalente cu adresele publice IPv4. Clasa de adrese
Global Unicast este 2000::/3 (ele încep cu 001 binar).
b) Adrese Unicast private – sunt 3 tipuri de adrese Unicast private:
b1 - Adrese Link Local – aceste adrese nu au echivalent in IPv4. Se pot utiliza numai în
interiorul unei rețele. Ele nu sunt niciodată rutate. Clasa de adrese Link Local este
FE80::/10 ( ele încep cu 1111111010 binar).
b2 - Adrese Unique Local – aceste adrese sunt gândite să fie echivalente cu adresele
private IPv4 (cele 3 clase), cu diferența că pentru IPv6 nu există NAT (mai exact nu
există translație IPv6-IPv6; există însă translație IPv4-IPv6, IPv6-IPv4 și desigur
IPv4-IPv4). Adresele Unique Local au alocată in standard clasa FC00::/7, cu bitul al
8-lea setat 1, iar valoarea 0 a aceluiași bit fiind neutilizată. Deci clasa Unique Local
este în prezent FD00::/8 . Acest tip de adrese, Unique Local, a luat locul unui alt tip
de adrese:
b3 - Adrese Site Local – au fost definite înaintea adreselor Unique Local, cu același scop
(adese private echivalente celor IPv4). Datorită problemelor create la
implementare, standardul pentru acest tip de adrese a fost anulat. Pentru toate
adresele Site Local existente în funcțiune la data anulării standardului, s-a permis
utilizarea în continuare, acesta fiind motivul pentru care le prezentăm. Clasa Site
Local este FEC0::/10 . Diferența între cele 2 tipuri de de adrese constă în felul cum
sunt alocate: pentru cele Site Local utilizatorul își alegea singur adresa pe care voia s-o
folosească. În cazul adreselor Unique Local, standardul prevede un algoritm
pseudoaleator pentru generarea fiecărei adrese. Dacă un pachet scapă din zona
privată, adresa Unique Local asigură unicitatea (evident nu 100%), cu o
probabilitate foarte mică de coliziune (cu aceeași adresă asignată în altă zonă
privată).
2. Adrese Anycast
Adresa Anycast este tot o adresă Unicast, dar cu mai multe dispozitive având această adresa.
Un pachet, având ca destinație o adresă Anycast, este preluat de dispozitivul cel mai apropiat

3. Adrese Multicast
Adresa Multicast reprezintă un grup de dispozitive. Un pachet, având ca destinație o adresă

Multicast, este preluat de toate dispozitivele din grup. Adresele Multicast încep cu FF
(11111111 binar). În afară de cele prezentate la protocolul NDP, mai prezentăm câteva
exemple de adrese Multicast folosite de protocoale de rutare:
Adresa Protocol de rutare
FF02::5 OSPFv3
FF02::6 OSPFv3
FF02::8 IS-IS for IPv6
FF02::9 RIPng
FF02::A EIGRP for IPv6

Tabelul 2-33 Adrese Multicast ipv6
4. Adrese Speciale
în această categorie intră adresa de loopback (numai una singura):
0000:0000:0000:0000:0000:0000:0000:0001 (::1). Pentru IPv4 adresele loopback sunt în
clasa 127.0.0.0/8, din care s-a folosit in general numai una: 127.0.0.1
Remarcăm că adresa loopback IPv6 are in binar 127 cifre 0 urmate de o cifră 1.
O altă adresă specială este adresa nespecificată (unspecified address), cu reprezentarea:
0000:0000:0000:0000:0000:0000:0000:0000 ( :: ). Este similară cu adresa IPv4 0.0.0.0
2.1.8.1 Tranziția de la IPv4 la IPv6
În pezent, rețeaua Internet este IPv4 și așa va rămâne încă o perioadă de timp. Datorită
inevitabilei epuizari a adreselor IPv4 au apărut și organizații care au rețele IPv6, iar numărul
acestora este în creștere. Pentru a permite comunicația dispozitivelor IPv6 în această perioadă
de tranziție, au fost create mai multe standarde speciale.
Sunt 3 metode ce se folosesc în perioada de tranziție la IPv6:

1. Dual Stack
Dispozitivul are ambele stive (stack) de protocoale instalate și poate funcționa si IPv4 si IPv6
pe orice interfață. Dintre toate, aceasta este metoda preferată.
2. Tunneling (Tunelare)
Tunelare, în cazul nostru, inseamnă că un pachet IPv6 este încapsulat intr-un alt pachet, IPv4.
Pachetul al 2-lea traversează rețeaua IPv4 și ajunge la destinație, unde se face decapsularea
pentru a obține pachetul IPv6, care este preluat de către destinatar.

Există 4 metode de tunelare ce se folosesc in tranziția IPv4-IPv6:
a) MCT (Manually Configured Tunnels=Tunele configurate manual) –pe ruterele
de la capetele tunelului se configurează interfețe tunel cu care se face
încapsularea/decapsularea. Linkul între cele 2 capete ale tunelului este permanent.
b) Dynamic 6to4 tunnels (Tunele 6to4 dinamice) – la inițierea unei comunicații
IPv6 care necesită tunelare, tunelul este creat automat pe loc, pe baza adresei IPv6.
c) ISATAP (Intra-Site Automatic Tunnel Addressing Protocol) – este tot o metodă
de tunelare dinamică aparută pentru a fi folosită în interiorul unei organizații (Intra-
Site). Spre deosebire de Dynamic 6to4, ISATAP nu functioneaza dacă intre cele 2
capete ale tunelului (in reteaua IPv4) se folosește NAT.
d) Teredo Tunneling – in acest caz chiar hosturile (obligatoriu dual-stack) creaza
tunelul si fac incapsularea/ decapsularea. Aceasta metoda permite folosirea de adrese
private IPv4 in retele IPv4 cu NAT.
3. NAT-PT (Network Address Translation-Protocol Translation)

NAT-PT permite comunicația între un host numai IP6 și unul numai IPv4. Un dispozitiv
intermediar face translația între cele 2 tipuri de adrese IP. Ruterele Cisco dual-stack pot fi
configurate să facă această translație. Configurarea ruterului (pentru această translatie) este tot
de 3 feluri: statică, dinamică și overload. Pentru activarea funcționarii dual-stack a unui ruter
Cisco, comanda este:
R(config)#ipv6 unicast-routing
Litera T din denumirea fișierului IOS, pentru ruterele Cisco, vine de la “Transition” si
înseamnă că suportă și IPv6 (este dual-stack).
2.1.8.2 Exerciții
1. Care este adresă validă IPv6?
a) ::
b) ::192:168:0:1
c) 2011:3542:4295:2947::
d) 2012:b0c0:101::43
e) 2013:babe:abac:4dac:23:46:aa:201
2. Care dintre afirmațiile următoare constituie o caracteristică a adreselor IPv6?
a) Adresele globale incep cu 2000::/3
b) Adresele Link-Local incep cu FE00::/10
c) Adresele Link-Local incep cu FF00::/10
d) Exista o singura adresa loopback si aceasta este ::1
e) Dacă o adresă globală e asignată la o interfață, atunci interfața nu mai poate
avea alta adresă IPv6.
3. Care afirmație despre IPv6 este adevarată?

a) Adresele IPv6 globale nu sunt ierarhice, sunt repartizate aleator.
b) Numai o singură adresa IPv6 poate exista pe o interfață.
c) Sunt 4,7 miliarde adrese disponibile.
d) Adresele broadcast au fost eliminate și înlocuite cu adrese multicast.

4. Rutarea și IPv4 și IPv6 făcută de un ruter simultan se numește:
a) 4to6 routing
b) 6to4 routing
c) rutare binară
d) rutare dual-stack
e) NextGen routing
5. Care dintre următoarele este mecanism de tranziție la IPv6?
a) tunelare 6to4
b) tunelare VPN
c) tunelare GRE
d) tunelare ISATAP
e) tunelare PPP
f) tunelare Teredo
6. Care afirmație este adevarată?
a) O adresă IPv6 are 64 biți și se scrie cu caractere hexazecimale.
b) O adresă IPv6 are 32 biți și se scrie cu caractere zecimale.
c) O adresă IPv6 are 128 biți și se scrie cu caractere zecimale.
d) O adresă IPv6 are 128 biți și se scrie cu caractere hexazecimale.
7. Ce metodă se folosește pentru a încapsula un pachet IPv6 intr-unul IPv4?
a) proxy
b) dual-stack
c) tunelare
d) dot1q
8. Care este adresă valida IPv6?
a) 2021:0:140F::9C0:786B:130A
b) 2012:0BD8:0000:103F:0000:0000:08GC:1604
c) 2012:0BA8:0:103H::78C:170A
d) 2021::130F::8D0:678B:130A
9. Ce comandă permite rutarea pachetelor IPv6 pe un ruter Cisco?
a) ipv6 host
b) ipv6 unicast-routing
c) ipv6 local
d) ipv6 neighbor
10. Care este o reprezentare alternativă pentru adresa IPv6:
B425:71B4:0000:0000:0038:EB8A:0000:CE63
a) B425:71B4:0038::EB8A:0000:CE63
b) B425:71B4:0038:EB8A:0000:CE63
c) B425:71B4::0038:EB8A:0:CE63
d) B425:71B4:: 0038:EB8A:CE63
11. Ce comandă folosim pentru a asigna manual o adresă statica IPv6 interfeței unui
ruter Cisco?
a) ipv6 address 2001::1 prefix/64
b) ipv6 autoconfig 2012:bd8:4444:8989::89/64
c) ipv6 autoconfig
d) ipv6 address 2012:bd8:4444:8989::89/64

12. Care dintre următoarele este adresă IPv6 Link-Local?
a) FE08::370e:811:c16f:3d99
b) FE88::370e:512b:c25f:3d99
c) FE90::470f:811a:d16f:3d99
d) FEFE:0435:7e2b::f17d:3d99
Răspunsuri
1. a) b) c) d) e) (toate)
2. a) d)
3. d)
4. d)
5. a) d) f)
6. d)
7. c)
8. a)
9. b)
10. c)
11. d)
12. b) c)
2.1.9 Traficul IP
Traficul IP poate fi clasificat în:
1. Trafic interactiv care necesită „delay” minim, dar şi „throughput” redus

Exemplu: ssh (Secure Shell sau SSH este un protocol de reṭea ce permite ca datele să fie
transferate folosind un canal securizat între dispozitive de reṭea. Cele două mari versiuni ale
protocolului sunt SSH1 sau SSH-1 si SSH2 sau SSH-2. Folosit cu precădere în sistemele de
operare multiutilizator linux si unix, SSH a fost dezvoltat ca un înlocuitor al Telnet-ului şi al
altor protocoale nesigure de acces de la distanṭă, care trimit informaṭia, în special parola, în
clartext, făcând posibilă descoperirea ei prin analiza traficului. Criptarea folosită de SSH
intentionează să asigure confidenṭialitatea si integritatea datelor transmise printr-o reṭea
nesigură cum este Internetul), telnet, pachete TCP cu syn/fin/rst setat, VoIP (Voice over IP),
Video over IP etc
2. Trafic normal care nu necesită cel mai scăzut „delay”, iar „throughput”-ul
este de cele mai multe ori mediu
Exemplu: http, email etc
3. Bulk trafic care trebuie sa aibă „throughput” mare si „delay” mare
Exemplu: P2P, torrente, diverse downloaduri etc
Observații :
Extrem de important este să se facă diferența între delay și throughput.

- Delay-ul reprezintă timpul (în secunde, milisecunde etc) necesar unui pachet să
ajungă de la sursă la destinaṭie, iar
- throughput-ul este rata medie de success a transferurilor de date într-un canal de
comunicație (sau cantitatea de informaṭie reală care se transmite/primeşte). Aceste
date pot fi transferate prin legătură fizică / logică, sau trecute printr-un nod de
reṭea. Throughput se măsoară în biṭi pe secundă, uneori în pachete de date pe
secundă, sau pachete de date pe un time slot.
- Bandwidth/banda reprezintă cantitatea teoretică de informaṭie ce se poate
transmite/primi.
Un tip de trafic care necesită delay scazut nu implică și throughput mare. De exemplu în
cazul ssh-ului fiecare tastă apăsată reprezintă un pachet transmis. Acesta trebuie sa ajungă
instant la destinaṭie pentru a vedea în consolă caracterul reprezentat de tasta apăsată în timp
real. Deci ssh-ul necesită delay scăzut. Throughput-ul nu trebuie să fie mare. Cațiva kbps
sunt suficienți.
De asemenea traficul de tip VoIP necesită delay scăzut, iar throughput-ul nu trebuie să fie
foarte mare. În cazul de delay mare vocea nu se va auzi corect. Acesta este traficul interactiv.
Un alt exemplu este e-mailul: delay-ul practic nu contează. Daca un e-mail trimis ajunge la
destinaṭie in 10 secunde sau 30 de secunde efectul este acelaşi. Ne interesează eventual
throughput-ul.
Banda disponibilă trebuie să fie împarṭită intre protocoale în funcṭie de necesităṭi. Noi trebuie
să fim cei care controlează coada de pachete și nu ISP-ul sau modemul de dsl/catv unde nu
avem nicio influenṭă.
Definiție:
Un echipament precum un Router va primi pachete mai repede decât le poate procesa/ruta.
Coada de pachete reprezinta un buffer din RAM în care routerul salvează dupa un anumit
algoritm numit disciplina cozii, pachetele primite până in momentul în care le poate procesa.
De obicei există şi "trade-off". In general se poate folosi maximum 75% din banda oferită de
ISP. Pentru a avea coada mică suntem obligaṭi să transmitem la doar 70-75% din capacitate.
Informaṭia utilă nu scade considerabil dacă transmitem la 75% fiindcă in momentul în care
transmitem la 100%, multe pachete se pierd, apar coliziuni şi congestii etc și trebuie
retransmise.
Foarte important este de retinut că avem control numai asupra traficului de timp egress, adică
cel pe care îl generează Routerul pe care-l controlăm. Acest trafic poate fi prioritizat, impărțit
între clienți , între protocoale etc. Nu avem control asupra traficului de tip ingress, adică
traficul pe care-l primeşte Routerul.

Figura 2-20 Controlul traficului
Exemplu:
Dacă se doreşte limitarea/prioritizarea traficului clientului 1.1.1.1 avem control doar asupra
traficului care părăseşte interfaṭa eth1 şi interfaṭa eth0(traficul de tip egress, download și
upload al clientului). Nu putem controla traficul trimis de client către router sau traficul
trimis de către serverele de pe Internet clientului. Dacă vrem să limităm la 1Mbs traficul
trimis de client, iar acesta trimite cu 100Mbs, Routerul va transmite pe Internet doar 1Mbs
dar va primi cu 100Mbs.
Principalele caracteristici ale celei mai noi tehnologii din domeniul comunicatiilor WAN,
tehnologia comutării multiprotocol cu etichete – MPLS, este un protocol standardizat în care
nodurile terminale adaugă o etichetă unui pachet IP ce identifică drumul spre destinaṭie iar
pachetele sunt direcṭionate pe baza etichetei, fără inspectarea headerului iniṭial.
Există trei aplicaṭii cunoscute pentru MPLS în centrul marilor reṭele ale furnizorilor de
servicii Internet (ISP):
- Controlul traficului (Traffic Engineering);

- Clase de servicii (Class of Service - CoS);
- Reṭele private virtuale (VPN – Virtual Private Network).
2.1.9.1 Controlul traficului
Permite furnizorilor de servicii Internet să schimbe fluxurile de trafic de pe cel mai scurt drum
calculat de IGP pe un drum mai puṭin congestionat de noduri din reṭea (vezi figura 1).
Controlul traficului reprezintă aplicaṭia principală a MPLS datorită creşterii fără precedent a
cererilor pentru resurse de reṭea, natura critică a aplicaṭiilor IP si creşterea competitivităṭii pe
piaṭa furnizorilor de servicii Internet. O soluṭie de succes legată de controlul traficului poate
balansa cu succes traficul agregat din reṭea folosindu-se diverse rute, legături, routere şi
comutatoare din reṭea astfel încât niciuna dintre componente să nu fie supra sau subutilizată.
Rezultatul este o reṭea operată în mod eficient ce oferă servicii ce pot fi anticipate.
MPLS este potrivit pentru a fi folosit la îmbunătăṭirea performanṭelor de trafic în reṭele mari
de furnizori de servicii internet datorită urmatoarelor motive:
- Suportul pentru drumuri prestabilite permite administratorilor de reṭele să specifice
cu exactitate drumul fizic pe care un LSP îl urmareşte de-a lungul reṭelei furnizorului
de servicii;

- Pot fi dezvoltate și folosite statistici referitoare la LSP-uri în scopul planificării şi
analizei pentru eventuala identificare a gâtuirilor din reṭea si utilizarea trunchiurilor
de rețea, precum şi pentru o viitoare extindere a reṭelei;
- Rutarea bazată pe diverse restricṭii oferă posibilitatea furnizorilor de servicii să
asigure nivele de performanṭă prestabilite;
- o soluṭie bazată pe MPLS poate rula peste reṭele orientate pe pachet, nefiind limitată
la infrastructuri ATM.
2.1.9.2 Clase de servicii
O modalitate de gestionare a traficului într-o reṭea este aceea de a grupa împreună tipurile
similare de trafic şi de a trata fiecare grup ca o clasă cu propriul nivel de prioritate de serviciu.
MPLS poate oferi un avantaj furnizorilor de servicii pe măsură ce aceştia încep să ofere suport
pentru servicii diferențiate (DiffServ). Modelul serviciilor diferenṭiate defineşte o varietate de
mecanisme pentru clasificarea traficului într-un număr mic de clase de servicii. Abonaṭii sunt
motivaṭi să folosească Internetul ca transport public pentru diferite aplicaṭii variind de la
transferuri de fişiere pâna la servicii sensibile la întârzieri cum ar fi cele legate de voce sau
video. Pentru satisfacerea cerinṭelor utilizatorilor, furnizorii de servicii Internet trebuie să
adopte nu numai tactici de control al traficului cât și tehnologii de clasificare a traficului.
Un ISP poate utiliza una dintre următoarele două abordari pentru a suporta clasa de servicii de
direcṭionare. Traficul ce se desfasoară printr-un anumit LSP poate fi introdus într-o coadă
pentru transmisie pe fiecare interfaṭa LSR bazându-se pe setarea biṭilor de precedenṭă din
header-ul MPLS; Un ISP poate colecta mai multe LSP-uri pentru fiecare pereche de LSR- uri.
Fiecare LSP poate fi "aranjat" pentru a se oferi performanṭele si lăṭimile de bandă garantate.
Capătul de distributie (head-end) LSR poate plasa un trafic de prioritate ridicată într- un LSP,
un trafic de prioritate medie în alt LSP, un trafic "best-effort" într- un al treilea LSP și un
trafic "less-than-besteffort" într- un al 4- lea LSP.
Figura 2-21 Folosirea drumului comutat LSP în locul drumului găsit de protocolul de rutare
IGP în cadrul reṭelei furnizorului de servicii

MPLS oferă o mare flexibilitate între diferite tipuri de servicii ce pot fi oferite clienṭilor. Biṭii
de precedenṭă sunt folosiṭi doar pentru a clasifica pachetele în clase de servicii. Cel care
determină tipul specific de serviciu suportat de fiecare clasificare este furnizorul de servicii
Internet.
O reṭea privată virtuală (VPN) simulează operarea unei reṭele private de arie largă (WAN)
peste reṭeaua publică Internet. Pentru a oferi servicii viabile VPN clienṭilor, un ISP trebuie să
rezolve problema confidenṭialităṭii datelor şi să suporte adrese private IP în cadrul reṭelei
VPN. MPLS oferă o soluṭie simplă şi eficientă ambelor probleme, deoarece ia deciziile de
direcṭionare bazându-se pe valoarea etichetei și nu pe adresa de destinaṭie din header-ul
pachetului.
Reṭelele VPN sunt în mod tipic construite folosind 4 tipuri fundamentale de blocuri de
construcṭie:
- Ziduri de protecṭie (firewalls) ce protejează fiecare site client şi oferă o interfaṭă
sigură către Internet;
- Autentificarea ce asigură verificarea schimburilor de date dintre site-urile clienṭilor şi
site-uri de la distanṭă validate în prealabil;
- Criptarea datelor pentru protecṭia acestora în timpul transportului de-a lungul
Internetului;
- Folosirea tunelelor de încapsulare pentru a oferi un serviciu de transport
multiprotocol și a permite folosirea spaṭiului de adresă privat IP în cadrul unei reṭele
VPN.
Figura 2-22 Retele Private Virtuale
MPLS permite ISP să ofere servicii de reṭea VPN prin asigurarea unui mecanism de tunelizare
simplu, eficient, flexibil și puternic (vezi Figura 2-22). Un furnizor de servicii Internet poate
construi o reṭea VPN prin colectarea unei mulțimi de LSP-uri pentru a oferi conectivitate între
site-uri diferite din cadrul reṭelei. Fiecare site VPN poate comunica spre ISP o mulṭime de
prefixe ce pot fi atinse de la site-ul local.
Sistemul de rutare al ISP - ului distribuie apoi această informaṭie încărcând etichete prin
reactualizările protocolului de rutare, fie folosind un protocol de distribuție a etichetelor.
Identificatorii VPN permit unui singur sistem de rutare să suporte mai multe rețele VPN ale
căror spaṭii de adrese se intersectează unul cu altul. În cele din urmă, fiecare LSR de intrare
trimite traficul în LSP-uri bazate pe o combinaṭie între adresa de destinaṭie a pachetului si
informaṭia de apartenenṭă VPN.

Figura 2-23 Reṭea IP MPLS
Concluzii
În condiṭiile dezvoltării rapide cu care se confruntă furnizorii de servicii Internet (sau, în
general, furnizorii de servicii din domeniul comunicaṭiilor de date), MPLS oferă avantaje de
control al traficului pe baza modelului IP-over-ATM:
- Proiectare și operare mai simplă şi mai eficientă de reṭea;
- Scalabilitate îmbunătăṭită.
MPLS reprezintă ultimul pas în evoluṭia tehnologiei de comutare multinivel pentru centrul
reṭelei Internet. Bazat pe standarde IETF si luând în considerare experienta mai multor soluṭii
de comutare multinivel, MPLS combină folosirea schimbului de etichete în cadrul
componentei de direcṭionare cu rutarea IP, semnalizarea standardizată IP si protocoale de
distribuṭie de etichete din componenta de control. Mai mult, MPLS a fost conceput special
pentru a rula pe orice tehnologie de nivel de legătură (nu doar peste o structura ATM)
facilitând astfel migrarea catre noua generaṭie de Internet bazată pe infrastructuri de fibră
optică SONET/WDM si IP/WDM.
2.1.9.3 Implementare MPLS
Reṭeaua IP MPLS din Figura 2-23 este formată din comutatoare CBX 500 sau/și B-STDX
9000 la capetele rețelei și GX550 în interior. Comutatoarele CBX 500 oferă clasificarea IP
pentru a determina drumul traficului IP. Comutatorul GX 500 din interiorul reṭelei oferă
calitatea serviciilor și garantarea lăṭimii de bandă. Pentru suportul traficului "best effort" sunt
setaṭi arbori multipunct- la-punct (Multi Point to Point Tree - MPT). Aceştia rezolvă
problema "n pătrat" ce există în retele ATM / FR oferind o soluṭie scalabila IP. Pentru traficul
QoS este setat un drum comutat cu eticheta (LSP – Label Switched Path) în conformitate cu
calitatea respectivă de servicii și parametrii corespunzători.

2.2 LAN Switching
Așa cum am mai spus există mai multe tipuri de rețele:

LAN – Local Area Network
MAN – Metropolitan Area Network
WAN – Wide Area Network
Figura 2-24 Rețele LAN MAN WAN
În figura 2-21 observăm că mai multe LAN – uri conectate între ele formează un MAN și mai
multe MAN-uri conectate între ele formează un WAN. Mai multe WAN-uri conectate între
ele formează ceea ce numim generic rețeaua Internet.
Pentru simplificarea modului de a ințelege lucrurile se pot trata LAN și MAN împreună ca o
rețea LAN. Rezultă astfel două modele de studiu pentru înțelegerea de bază a rețelelor: LAN
și WAN.
Rețeaua LAN – Local Area Network

Cea mai simplă rețea LAN este conexiunea dintre două calculatoare. Pentru a comunica între
ele cele două calculatoare au nevoie de comunicație la nivele TCP/IP următoare:
1. Nivelul fizic – cablul UTP
2. Nivelul Legătură de date (Nivel/Layer2) – Placă de rețea
3. Nivelul Rețea(Nivel/Layer3) – IP-uri din aceași clasă (aceeași rețea)
Dacă mai dorim să conectăm unul sau mai multe PC-uri in rețeaua LAN prezentată anterior,
este nevoie de un nou element de rețea care să funcționeze ca un nod de comunicație. Acesta
este HUB-ul sau Switchul.

Figura 2-25 Rețea LAN simplă
SWITCH-ul este un HUB mai evoluat, care are funcțiuni în plus care imbunătățesc
funcționarea rețelei LAN. Spre deosebire de HUB care forwardeaza pachetele de date venite
pe un port către toate celelalte porturi ale hubului, switch-ul forwardează pachetele doar către
portul la care e conectat computerul/sau echipamentul destinație. Decizia se ia pe baza adresei
MAC destinație.
Posibile caracteristici configurabile ale switch-urilor:

 comutarea pornit/oprit a unor porturi;
 viteza de legatură și setări duplex;
 setări de prioritate pentru porturi;
 filtrare MAC;
 folosirea protocolului Spanning Tree;
 monitorizarea de către SNMP (simple network management protocol) a
dispozitivului și a legăturii;
 oglindirea porturilor (mirroring, monitoring, spanning);
 agregarea legăturilor (bonding, trunking);
 setările VLAN (Virtual Local Area Network).
PC-urile conectate în această rețea LAN au nevoie de adrese de nivel/Layer 3 din aceeași
rețea: de exemplu PC1 192.168.1.2, PC2 192.168.1.3, PC3 192.168.1.4 și masca
255.255.255.0 așa cum am detaliat la capitolul 1.
HUB-ul și SWITCH-ul sunt echipamente de Nivel/Layer 1 respectiv 2, deci nu au nevoie de

IP-uri pentru a realiza operațiunile de comutație a pachetelor de date în rețeaua LAN.
Rețeaua WAN – Wide Area Network

Pentru a conecta două sau mai multe rețele LAN de tipul prezentat anterior, fiecare rețea LAN
având IP-uri din clase (rețele) diferite, este nevoie de un dispozitiv de nivel/Layer3 de tip
GATEWAY. Rolul acestui dispozitiv este de poartă de ieșire/intrare a unei LAN atunci când
se dorește comunicația în exteriorul ei. În mod uzual într-un LAN există un singur Gateway

cu o adresă IP unică în rețea, din aceasi clasă de IP cu care sunt configurate și celelalte
dispozitive din LAN.
Dacă unul din PC-urile conectate la rețeaua LAN dorește să schimbe informații cu alte
dispozitive din exteriorul LAN-ului respectiv, de ex. conectarea la Internet, trebuie să
cunoască neapărat adresa IP a Gateway-ului din rețea. Dispozitivul care îndeplinește funcția
de GATEWAY în rețea se numește Router. Este un dispozitiv de tip Nivel/Layer3 deci ia
decizii de comutare/rutare pe bază IP.
Figura 2-26 Rețea LAN cu ieșire la Internet
Privind la figura de mai sus, putem observa că PC-urile cu IP-urile 192.168.1.2 si 192.168.1.3
vor avea acces la internet deoarece cunosc adresa echipamentului Gateway. PC-ul cu IP-ul
192.168.1.4 nu va avea acces la internet deoarece nu cunoaște adresa echipamentului Gateway
dar va avea conectivitate în rețeaua LAN deoarece are IP din aceeași clasă cu celelalte două
PC-uri. Deci, o rețea WAN este o rețea extinsă de Routere care interconecteaza mai multe
LAN-uri.
Figura 2-27 Interconectare LAN-uri

2.2.1 Metode de switching, CSMA/CD
SWITCH-urile operează de regulă la NIVELUL 2 OSI și verifică doar ADRESELE

FIZICE denumite și adrese MAC ( Media Access Control) din CADRUL ETHERNET.
Ethernetul a început să penetreze piața rețelelor din anul 1980, dezvoltându-se în detrimentul
altor tehnologii cum ar fi : Token Ring, FDDI si ARCNET, până când a ajuns aproape
singurul protocol de strat 2 de pe piață.
LAN Switching se referă în mod uzual la comutația de nivel 2 chiar dacă s-au inventat noi
metode de switching care de fapt operează la nivelul 3 sau chiar la nivele superioare OSI.
Switchurile erau la început considerabil mai rapide decât routerele pentru ca forwardau sau
blocau traficul doar pe baza adreselor MAC și pentru că nu mai trebuia sa piardă timpul cu
examinarea ADRESELOR LOGICE care se afla la NIVELUL 3 OSI – si anume
ADRESELE IP. Acum, datorita dezvoltarii in tehnologia de comutatie si rutare, aceste doua
tipuri de echipamente lucreaza la viteze comparabile.
In descrierea echipamentelor folosite la nivelul Fizic, al Legaturii de date si la cel de Retea se

impune definirea fenomenelor de COLIZIUNE si de BROADCAST. Se spune ca a aparut o
coliziune atunci cand doua sau mai multe echipamente de retea care impart acelasi mediu de
transmisie, emit semnale simultan sau aproape simultan. Tensiunile se compun si nu mai sunt
recunoscute la destinatie, fiind necesara retransmiterea cadrelor. Acest lucru scade viteza
comunicatiei.
O alta problema care trebuie gestionata in sistemele de comutatie a pachetelor este reducerea
domeniilor de broadcast. Multe protocoale de nivel 3 folosesc adresele de broadcast din
subretelele respective, pentru a transmite mesaje catre toate echipamentele din subreteaua in
care ruleaza. De exemplu o statie cu IP-ul 10.10.10.68 si masca /26 adica 255.255.255.192
este in subreteaua 10.10.10.64. Daca va trimite mesaje catre 10.10.10.127, care este adresa de
broadcast a subretelei, toate statiile si echipamentele cu adrese in intervalul 10.10.10.65-126,
vor primi mesajele, le vor prelucra si s-ar putea sa raspunda la solicitari, creandu-se astfel un
trafic ridicat in acea retea. Se reduce broadcastul conectand subretele mai mici la interfetele
unui router, activand mai multe VLAN-uri in switch-uri (pe langa cel implicit - VLAN 1) si
implementand mecanisme de detectare a broadcasturilor excesive sau a asanumitelor
„broadcast storm“ ( care de multe ori sunt generate de niste virusi sau placi de retea defecte).
Exista broadcast si la nivelul 2 OSI; daca in cadrul Ethernet la adresa MAC destinatie, se afla
FF:FF:FF:FF:FF:FF, atunci toate echipamentele din acel LAN vor primi mesajul. De cele mai
multe ori broadcastul se refera la nivelul 3 OSI - Retea, la adrese IP.
Routerul este cel mai complex echipament:
o sparge domeniul de broadcast facand rutarea PACHETELOR de date spre
retelele invecinate catre statia destinatie.
o sparge si domeniul de coliziune realizand si functiile unui switch
Switchul imparte doar domeniul de coliziune, daca este activ numai un singur
VLAN in acel switch.
Fenomenul de COLIZIUNE a fost gestionat prin Protocolul CSMA / CD (Carrier Sense

Multiple Access / Collision Detection) care a fost conceput pentru a permite mai multor
statii, care folosesc acelasi mediu fizic sa comunice intre ele, sa partajeze acesta resursa in
absenta unui comutator de retea (switch). Protocolul nu necesita prezenta unui management

centralizat, al unor jetoane (token) de acces sau a unor intervale dedicate de transmisie pentru
fiecare statie. Stratul MAC al fiecarei statii va determina momentul cand aceasta poate intra in
emisie.
Regulile de acces ale protocolului sunt indicate in mare masura de numele acestuia:
- Carrier Sense (sesizarea purtatoarei) : Fiecare stație “ascultă” permanent
traficul pentru a ști când are dreptul de a transmite;
- Multiple Access – acces multiplu, orice stație poate accesa mediul ( să
transmită) dacă nu există traffic;
- Collision Detection - detecția coliziunii, dacă două sau mai multe stații aflate
în aceeași rețea CSMA/CD adică în același domeniu de coliziune, încep
transmisia în aproximativ același moment, semnalele provenite de la cele două
stații vor interfera (intra în coliziune), făcând ca aceste transmisii să fie
deteriorate. Dacă se întâmpla acest lucru, fiecare dintre stații trebuie să
detecteze această coliziune înainte de sfârșitul transmisiei cadrului, să oprească
transmisia și să încerce o retransmisie după un interval de timp cvasi-aleatoriu.
În primele rețele Ethernet, semnalele transmise de stații erau regenerate cu ajutorul unui
dispozitiv denumit concentrator (hub). Acest dispozitiv primea semnalul de la una dintre
stații (pe unul dintre porturile sale) și îl transmitea spre toate celelalte porturi (cu excepția
celui prin care recepționase semnalul). Din acest motiv toate calculatoarele intrau în
competiție pentru accesarea mediului de comunicație (semnalele provenite de la oricare dintre
cel putin două stații puteau intra în coliziune).
Apariția comutatoarelor de rețea (switch-urilor) inteligente a însemnat din punctul acesta de

vedere un important pas înainte. Astfel, fiecare port al unui comutator (switch) oferă acces
fiecarei stații la o rețea de debit înalt (de exemplu într-o rețea Fast-Ethernet fiecare port poate
să transmită un trafic de 100 Mbit/s) În plus, switch-urile sunt capabile să filtreze traficul pe
baza adresei de destinație și să realizeze mici domenii de coliziune (formate din două
emițătoare/receptoare -portul de switch și echipamentul de rețea conectat la acest port).
Efectul introducerii switch-urilor în designul rețelelor, a fost segmentarea LAN-ului Ethernet
într-un singur domeniu de coliziune per interfață (port) de switch și se mai numește
microsegmentare.
Metode de Switching
1. Cut-Through
2. Store-and-forward
3. Fragment free
Orice intarziere in transmiterea traficului este cunoscuta sub numele de “latency”. La Cisco
sunt trei metode de comutatie in functie de cat se doreste verificarea cadrelor inainte ca ele sa
treaca prin switch. Cu cat se verifica mai mult, cu atat traficul va fi intarziat.
- Cut-Through. Cea mai rapida metoda de switching. Cadrul de intrare e citit pana la
adresa de destinatie si apoi e forwardat catre portul corespunzator. Dezavantajul este
ca vor fi trimise si cadrele cu erori. Ca si comparatie, agentul de securitate de la
intrarea in club cere tuturor persoanelor care vor sa intre, sa prezinte un act de
identitate cu poza, dar nu verifica daca poza e a acelei personae care detine actul.
Întârzierea va fi mică, la fel și coada dar vor fi și fraude, persoane care n-ar fi trebuit
să intre.

- Store-and-Forward, switchul citește tot cadrul și il copiază în buffer. Se verifică
erorile și dacă ele există, cadrul este aruncat. Totodată se mai verifică dacă acel cadru
are cel puțin 64 de octeți (Bytes) dar nu mai mult de 1518 Bytes. Continuând
comparația, agentul de securitate verifică și corespondența pozei cu persoana ce
încearcă să intre în club, dar mai și scrie numele fiecăreia. Dezavantajul acestei
metode este că generează cea mai mare întârziere.
- Fragment-free (cut-through modificat) este compromisul. Doar primii 64 de octeți
sunt verificați dacă au erori și dacă nu sunt depistate, cadrul e lasat să treacă. Prin
comparație agentul verifică poza să corespundă cu persoana, dar nu mai scrie numele.
La Cisco, Fragment-free este metoda default, deoarece din experiență a rezultat că
erorile apar cel mai frecvent în primii 64 octeți.
2.2.2 Port security
Am reținut că switchul învață adresa MAC a echipamentului direct conectat într-un anumit
port și permite apoi transmiterea/recepția datelor prin el. Întrebarea este acum următoarea:
“Cum putem controla cine și câte echipamente se pot conecta la acest port?”
Răspunsul este : prin politicile de securitate a portului.
Activarea Port Security
By default în switchurile Cisco, Port security este dezactivat. Folosind comanda:

“switchport port-security” se activeaza aceasta optiune.
Exemplu:
Switch#config terminal
Switch(config)#interface fa0/1
Switch(config-if)#switchport port-security
În practică: De îndată ce port security este activată, se aplică valorile default ale politicilor
de securitate precum si acțiunea, adică: e permisă doar o stație ( echipament) pe port si dacă
această regulă e încălcată, portul intră in „shutdown“
Cine se poate conecta:
Dacă știm că doar o anumită stație trebuie să se poată conecta la acel port, putem restricționa
accesul pe baza adresei MAC a acelui echipament/stație/host. Astfel ne asigurăm că nimeni
nu poate deconecta stația autorizată și să conecteze o alta.
switchport port-security mac-address<adresa MAC>
Exemplu:
Switch#config terminal
Switch(config)#interface fa0/1
Switch(config-if)#switchport port-security
Switch(config-if)#switchport port-security mac-address 0001.14ac.3298
În practică: nu se prea folosește această comandă deoarece este o muncă enormă dacă
rețeaua are sute sau mii de stații. Se folosește facilitatea de adresă lipicioasă ( sticky address)

Switchul va folosi adresa MAC a primei stații conectate la acel port pe post de adresă statică
și doar acea stație va fi autorizată din acel moment. Comanda:
switchport port-security mac-address sticky
Câți se pot conecta:

Sa zicem ca mai avem un singur port liber si mai trebuie sa adaugam cinci stații în rețea.
Atunci vom conecta la acel port un alt switch. Acest lucru poate avea și alte implicații cum ar
fi: trafic ridicat pe acel port, șanse să apară bucle, etc. Așa că e recomandat să restricționăm
numărul de adrese MAC pe care acel port să le autorizeze:
Exemple:
Switch(config-if)#switchport port-security maximum 5
Switch(config-if)#switchport port-security mac-address sticky
Astfel, doar 5 statii vor fi autorizate. Primele cinci adrese vor fi

invatate.

Switch(config-if)#switchport port-security mac-address 001a.14e9.8a7d
Astfel, doar 5 statii vor fi autorizate. Una din cele cinci, va fi cea specificata, restul de 4 pot
varia.
Maximum 5 stații pot fi conectate simultan.
Astfel, doar 5 stații vor fi autorizate. Adresele MAC pot varia.
Ce se întâmplă dacă apare o încălcare a regulii de securitate?

Dacă de exemplu se conecteaza 6 stații, se pot lua următoarele decizii:
• Portul să intre in Shut down
• Portul să rămână UP, dar să nu se permită stației care încalcă regula să
trimită/recepționeze date – modul protejat (protect)
• Portul să ramână UP, dar să nu se permită stației careîincalcă regula să
trimită/recepționeze date și se notifică administratorul prin SMTP și/sau syslog –
modul restricționat (restrict)

2.3 Interfețe
2.3.1 Interfața Ethernet
Este cea mai întilnită interfață LAN. Interfețele Ethenet sunt folosite pentru a interconecta
două sau mai multe echipamente sau rețele locale bazate pe switchuri, având adrese de rețea
diferite.
Tabelul 2-34 tipuri de interfețe
2.3.1.1 Transmisii simplex, half-duplex si full-duplex
Pe canalele de comunicatiei dintr-o retea pot fi efectuate transmisii de cadre in urmatoarele

moduri:
- Transmisia simplex - denumita si transmisie unidirectionala, semnalul poate parcurge
suportul doar pe o singura directie.
- Transmisia half-duplex - este reprezentata de o imbunatatire a celei simplex deoarece
semnalul purtator de informatie poate parcurge suportul de transmisie in ambele
sensuri dar nu in mod simultan, in sensul ca atunci cand este trimis un semnal, in
acelasi timp nu poate fi primit un alt semnal. Acest tip de transmisie foloseste
protocolul prezentat anterior CSMA/CD.
Transmisia full-duplex - permite trimiterea si receptia in acelasi timp a semnalelor,
reprezentand o imbunatatire majora a timpului de realizarea unei comunicatii. Pentru acest tip
de transmisie sunt utilizate doua circuite, unul de transmisie si celalalt pentru receptia
semnalelor.
2.3.2 Virtual LAN , trunking , subnetare
Conceptul Virtual LAN

S-a reținut faptul că switchul sparge domeniul de coliziune și routerul sparge domeniul de
broadcast.
În figura următoare, daca PC-A trimite un broadcast, transmisia va fi auzită doar de PC-B,
celelalte nu o vor recepționa pentru ca routerul imparte domeniul de broadcast in doua. Putem
obtine acelasi efect eliminand routerul si cele doua switchuri, daca punem in locul lor, un
switch in care se pot activa minimum 2 Virtual LANuri.

Figura 2-28 Domenii de coliziune si de broadcast
Deci si un switch este capabil sa sparga domeniul de broadcast ca in figura de mai jos:
Figura 2-29 Domenii de broadcast separate prin VLAN-uri
Am divizat astfel reteaua de nivel 2 in doua domenii de broadcast folosind VLAN-urile. Fara
VLAN-uri diferite, toate semnalele de broadcast, transmise de PC-A, ar fi auzite de toate
calculatoarele din retea: B,C si D.
Avantajele VLAN-urilor:
- Reteaua este mai rapida, deoarece broadcastul e transmis si procesat de catre grupuri
mai mici de echipamente
- Ofera un grad mai ridicat de securitate pastrand echipamentele dintr-un anumit grup
intr-un domeniu de broadcast separat de altele. De exemplu Contabilitatea va fi
separat de Comercial sau Cercetare.
- Flexibilitate. Nu trebuie grupate in aceeasi cladire diversele servicii. Echipamente care
apartin unui anumit grup, pot fi amplasate oricum geografic.

Figura 2-30 LAN al unei cladiri realizat cu 2 VLAN-uri
In figura anterioara, VLAN-urile rezolva limitarile fizice ale unui LAN. La etaje diferite
sunt statii care apartin VLANului 2 de exemplu.
Sunt doua metode de asociere a echipamentelor la un VLAN : static sau dinamic: daca un
utilizator din VLAN2, isi muta biroul, trebuie ca administratorul de retea sa configureze
manual portul in care ajunge cablarea biroului nou. By default, toate porturile switchului
apartin VLANului 1. O statie se asociaza dinamic daca se implementeaza VLANurile
dinamice : pe baza adresei MAC, statia va fi recunoscuta si putea fi conectata in orice port.
Acest lucru se obtine utilizand VLAN Management Policy Server (VMPS).
In Practica: VMPS e rar folosit. Pentru ca e destul de laborios sa introduci
adresele MAC pentru fiecare statie. Exista si alte metode mai noi si mai eficiente.
Pentru comunicarea inter-vlan este nevoie de un echipament layer 3. Pentru fiecare
VLAN e necesara cate o subretea. De exemplu, VLAN 1—192.168.1.0/24, VLAN
2— 192.168.2.0/24. O statie dintr-un VLAN, trebuie sa apartina aceleiasi subretea.
LAN-ul include toate echipamentele din acelasi domeniu de broadcast. Un domeniu de

broadcast include toate echipamentele LAN-conectate, care atunci cand oricare dintre
echipamente trimite un cadru de broadcast, toate celelalte echipamente primesc o copie a
cadrului. Deci, putem asimila o retea LAN si un domeniu de broadcast ca fiind in esenta
acelasi lucru. Fara VLAN-uri, un switch considera ca toate interfetele sale sunt in acelasi
domeniu de broadcast adica toate echipamentele conectate sunt in aceeasi retea LAN. Cu
VLAN-uri, un switch poate pune cateva interfete intr-un domeniu de broadcast, si unele in
altul, creand mai multe domenii de broadcast. Aceste domenii de broadcast individuale create
de switch sunt numite Virtuale LAN. Figura 1-1 arata un exemplu, cu doua VLAN-uri si doua
echipamente in fiecare VLAN.

Figura 2-31 LAN realizat cu 2 VLAN-uri
Beneficiul este că pachetele trimise de un echipament într-un VLAN vor fi primite și

procesate de către toate celelalte echipamente din VLAN, dar nu și de echipamentele dintr-un
alt VLAN. Motivele pentru care am crea VLAN-uri:
- Pentru a crea mai multe rețele asignate pe grupuri care lucrează împreună, în aceiasi
locație fizică.
- Pentru a limita domenile de broadcast.
- Pentru a imbunătății securitatea echipamentele care lucrează cu date sensibile sunt
puse pe un VLAN separat.
- Pentru a separa traficului trimis de un telefon IP de traficul trimis de un PC conectat la
telefon.
Trunking
Cand se utilizeaza VLAN-uri in retele care au mai multe switch-uri interconectate, in switch-
uri trebuie sa utilizati VLAN trunking pe segmentele dintre switch-uri. Prin, VLAN trunking
switch-urile folosesc un proces numit VLAN tagging, prin care switch-ul adauga un alt antet
la cadrul inainte de a trimite-l in retea. Acest antet suplimentar include un identificator de
VLAN (VLAN ID), camp in care switch-ul care trimite pachetele include VLAN ID-ul, astfel
incat switch-ul care primeste sa stie in ce VLAN apartine fiecare pachet.
Stim ca un switch poate avea statii conectate la diverse VLANuri. Ce se intampla cand
traficul circula de la o statie la alta? De exemplu, in figura precedenta, cand statia din VLAN1
de la etajul 1, incearca sa comunice cu o statie din VLAN2 de la etajul 2, cum va sti switchiul
de la etajul 2, carui VLAN apartine traficul? Raspunsul este etichetarea sau frame tagging.
Astfel se va pastra traficul din diferitele VLANuri, separat, prin adaugarea unui header care
contine IDul VLANului.
Traficul tag-at poate “curge” doar prin anumite legaturi numite Trunk Links.
Un trunk link poate transporta trafic de la diferite VLANuri.simultan.. Un trunk link este o
legatura de 100 sau 1000 Mbps, intre doua switchiuri, sau intre un switch si un router, sau
intre un switch si un server.

Figura 2-32 Switch-uri conectate prin Trunk Link
Daca un port de switch e definit ca Acces link, atunci el poate fi membru intr-un singur
VLAN. Echipamentul conectat la un astfel de port, nu stie ca exista mai multe VLANuri.
Switchul va adauga un “tag” cadrului cand intra dinspre statie, si mai departe switchul care e
conectat la adresa destinatie, va indeparta aceasta eticheta (cu VLAN IDul) cand cadrul iese
din switch catre alta statie. Deci porturile de acces sunt folosite doar pentru conectarea
statiilor.
Pentru ca sa se transporte pe o legatura mai multe VLAN-uri, acele porturi trebuie sa fie in
modul TRUNK. configurate.
Switchiurile Cisco suporta 2 tipuri de protocoale:

a) ISL
b) 802.1q
Trunking-ul permite switch-urilor sa distribuie cadre de la VLAN-uri multiple pe o singura

conexiune fizica. IEEE 802.1Q este standardul cel mai popular pentru protocolul VLAN
trunking.
a) ISL
Inter-Switch Link este un protocol Cisco iar daca se primesc cadre netagate ( fara
eticheta cu VLAN IDul) ele vor fi aruncate/ignorate si nu vor fi prelucrate /
forwardate.
b) 802.1q
Acest protocol este cel standard creat de IEEE pentru tagarea cadrelor. Daca se
primesc cadre netagate, ele vor fi etichetate ca apartinând VLAN-ului nativ si nu sunt
aruncate. Aceasta este deosebirea majora intre cele doua protocoale.. By default toate
porturile apartin VLAN-ului 1 care este VLAN-ul nativ.
Daca se impune conectarea a doua switchiuri diferite (Cisco si non-Cisco) 802.1q este
singurul protocol care poate fi utilizat pentru incapsulare

Dacă sunt configurate diferit două porturi, ele nu vor lucra ca și TRUNK pentru că unul
incearcă să încapsuleze după un protocol și celălat după alt protocol.
VLAN și subnetare IP
Echipamentele dintr-un VLAN trebuie sa fie in aceeasi subretea. Urmand aceasta logica,
echipamentele din VLAN-uri diferite trebuie sa fie in subretele diferite. Din aceasta cauza,
multi cred ca un VLAN este o subretea si ca o subretea este un VLAN. Desi nu este complet
adevarat, deoarece un VLAN este un Layer 2 concept si o subretea este un concept de Layer
3, ideea generala este rezonabila, deoarece aceleasi echipamente intr-un un singur VLAN sunt
aceleasi echipamente intr-o singura subretea.
De exemplu dacă avem 3 vlanuri, este acceptabilă analogia între numarul vlanului și clasa
rețea IP.
VLAN 10 IP:192.168.10.0/24 GW: 192.168.10.1
VLAN 20 IP:192.168.20.0/24 GW: 192.168.20.1
VLAN 30 IP: 192.168.30.0/24 GW: 192.168.30.1
Toate echipamentele din VLANUL respectiv trebuie sa fie configurate cu un IP din

subreteaua IP alocata VLANULUI respectiv.
De asemenea daca avem la un client dat un /24 si clientul doreste da aiba 2 retele poate
imparti un /24 in 2 subretele /25 :
Vlan initial 192.168.1.0/24 se transforma in
Vlan1:192.168.1.0/25 si Vlan2:192.168.1.128/25
Daca la client este nevoie de 3 subretele putem subnetiza astfel :
Vlan1:192.168.1.0/25
Vlan2:192.168.1.128/26
Vlan3:192.168.1.192/26
2.3.3 Etherchannel , VTP, STP
Etherchannel
Agregarea de link-uri este abilitatea de a crea o legătură logică folosind mai multe legături
fizice între două dispozitive. Acest lucru permite balansarea de încărcare între link-urile
fizice, mai degrabă decât blocarea de catre STP a unui link sau mai multor. Etherchannel
este o formă de agregare link-ul utilizat în rețelele comutate.
Un etherchannel poate fi configurat manual sau poate fi negociat folosind protocolul Cisco
proprietar Port Aggregation Protocol (PAgP) sau protocolul IEEE 802.3ad Link
Aggregation Control Protocol (LACP).

Figura 2-33 Etherchannel
Avantajele etherchannel :
- Cele mai multe sarcini de configurare se pot face pe interfața etherchannel în loc de pe
fiecare port în parte, asigurând coerența configurației pe link-uri.
- Etherchannel se bazează pe porturile existente ale switch-ului. Nu este nevoie de a
mari link-ul la o conexiune mai rapida și mai scumpa pentru a avea o banda mai
mare.
- Echilibrarea incarcarii traficului are loc între link-uri care fac parte din aceeași
etherchannel. In functie de platforma hardware, una sau mai multe metode de
echilibrare a traficului poate fi implementată. Aceste metode de echilibrare a traficului
includ MAC sursă la MAC destinație , sau IP sursa la IP destinație, de-a lungul
legăturilor fizice.
- Etherchannel agrega mai multe porturi fizice intr-o interfata logică. Atunci când există
interfete etherchannel între două switch-uri, STP poate bloca una dintre interfete
pentru a preveni buclele. Atunci când STP blochează una dintre legăturile redundante,
el blochează întregul etherchannel. Acest lucru blochează toate porturile fizice din
etherchannel. În cazul în care există doar o singură legătură etherchannel, toate link-
urile fizice din etherchannel sunt active, deoarece STP vede doar un singur link-
ul(logic).
- Etherchannel ofera redundanta, deoarece link-ul este văzut ca o singură conexiune
logică. In plus, pierderea unei legături fizice în interiorul canalului nu creează o
modificare a topologiei; Prin urmare, pentru STP nu este necesară o recalculare.
Presupunând că cel puțin o legătură fizică este prezentă etherchannel rămâne
funcțional, chiar și în cazul în care debitul global al acestuia scade datorită unei
legăturifizice pierdute în interiorul interfetei etherchannel.
Atentie : Diferite tipuri de interfețe nu pot fi amestecate; de exemplu, Fast Ethernet și Gigabit
Ethernet nu pot fi agregate într-un singur etherchannel.
Etherchannel poate fi format prin negociere, folosind una dintre cele două protocoale, PAgP
sau LACP. Aceste protocoale permit porturilor cu caracteristici similare să formeze un canal
prin negociere între switch-uri adiacente.

PAgP
PAgP este un protocol proprietar Cisco, care ajută la crearea automată a legăturilor
etherchannel. Atunci când o legătură etherchannel este configurata folosind PAgP, pachetele
PAgP sunt trimise între porturile etherchannel-capabile să negocieze formarea unui canal.
Atunci când PAgP identifică link-uri Ethernet identice, le grupează într-un etherchannel.
Etherchannel se adaugă apoi la STP ca un singur port.
Atunci când este activat, PAgP administrează interfata etherchannel. Pachetele PAgP sunt
trimise la fiecare 30 de secunde. PAgP verifică consecvența configurației și gestionează
adăugări și eșecurile legaturilor fizice între două switch-uri. Se asigură că, atunci când este
creat un etherchannel, toate porturile au același tip de configurație.
Atentie: În etherchannel, este obligatoriu ca toate porturile să aibă aceeași viteză, setarea
duplex, și informații VLAN. Orice modificare de port după crearea canalului schimbă, de
asemenea, toate celelalte porturi de canal.
PAgP ajută la crearea link-ul etherchannel prin detectarea configurației fiecărei părți și
asigurându-se că link-urile sunt compatibile, astfel încât legătura etherchannel poate fi
activată atunci când este nevoie. Figura prezintă modurile pentru PAgP.
On - Acest mod forțează interfața etherchannel fără PAgP. Interfețe configurate în modul pe
care nu fac schimb de pachete PAgP.
PAgP desirable - Acest mod PAgP plasează o interfață într-o stare de negociere activă, în
care interfața inițiază negocieri cu alte interfețe prin trimiterea de pachete PAgP.
PAgP auto - Acest mod PAgP plasează o interfață într-o stare de negociere pasivă, în care
interfața răspunde la pachetele PAgP pe care le primește, dar nu inițiază negocierea PAgP
Figura 2-34 Protocolul PAgP

LACP
LACP face parte dintr-o specificație IEEE (802.3ad), care permite mai multor porturi fizice să
fie grupate pentru a forma un canal logic unic. LACP permite unui switch sa negocieze un
etherchannel prin trimiterea de pachete LACP la un alt switchcu care are conexiune directa.
Ea îndeplinește o funcție similară cu PAgP de la Cisco. Deoarece LACP este un standard
IEEE, acesta poate fi utilizat pentru a facilita etherchannel între echipamente de la furnizori
diferiti. În cazul dispozitivelor Cisco, ambele protocoale sunt acceptate.
Notă: LACP a fost inițial definită ca IEEE 802.3ad. Cu toate acestea, LACP este acum definit
în noile standardul IEEE 802.1AX pentru rețele locale și metropolitane.
LACP oferă aceleași beneficii de negociere ca PAgP. LACP ajută la crearea link-ul
etherchannel prin detectarea configurației fiecărei părți și asigurându-se că acestea sunt
compatibile, astfel încât legătura etherchannel poate fi activată atunci când este nevoie. Figura
prezintă modurile pentru LACP.
On - Acest mod forțează interfața etherchannel fără LACP. Interfețe configurate în modul pe
care nu fac schimb de pachete LACP.
LACP activ - Acest mod LACP plasează un port într-o stare de negociere activă. În această
stare, portul inițiază negocieri cu alte porturi prin trimiterea de pachete LACP.
LACP pasiv - Acest mod LACP plasează un port într-o stare de negociere pasivă. În această
stare, portul răspunde la pachetele LACP pe care le primește, dar nu inițiază LACP de pachete
de negociere.
La fel ca și în cazul PAgP, modurile trebuie să fie compatibile pe ambele părți pentru ca link-
ul etherchannel să se formeze. Modul On se repetă, deoarece creează configurația
etherchannel necondiționat, fără negociere PAgP sau LACP.
Figura 2-35 Protocolul LACP

Configurarea etherchannel cu LACP:
Switch1(config)# interface range FastEthernet0/1 – 2

Switch1(config-if-range)#channel-group 1 mode active
Switch1(config-if-range)#interface port-channel 1
Switch1(config-if)#switchport mode trunk
Switch1(config-if)#switchport mode trunk allowed vlan 1,2,20
Figura 2-33 Etherchannel
Verificarea unui EtherChannel:

Switch1#show interface port-channel1
Figura 2-36 Verificare Etherchannel 1
Switch1#show etherchannel summary

Switch1#show etherchannel port-channel
Switch1#show interface Fa0/1 etherchannel

VTP
VLAN Trunk Protocol (VTP) reduce administrarea într-o rețea cu switch-uri. Atunci când
configurați un nou VLAN pe un singur server VTP, VLAN-ul este distribuit prin toate switch-
urile din domeniu. Acest lucru reduce necesitatea de a configura același VLAN peste tot. VTP
este un protocol proprietar Cisco, care este disponibil pe cele mai multe produse din seria
Cisco Catalyst.
Puteți configura un switch pentru a opera în oricare dintre aceste moduri de VTP:
Server - În modul de VTP server, puteți crea, modifica și șterge VLAN-uri și specificați alți
parametri de configurare, cum ar fi versiunea VTP și VTP pruning, pentru întregul domeniu
VTP. Serverele VTP anunta configurația lor de VLAN-uri la alte switch-uri din același
domeniu VTP și sincroniza configurația lor VLAN cu alte switch-uri bazate update-urile
primite prin trunk-link-uri. Serverul VTP este modul implicit.
Client - clienții VTP se comportă în același mod ca și serverele VTP, dar nu se pot crea,
modifica sau șterge VLAN-uri pe un client VTP.
Transparent - Switch-urile configurate ca VTP transparent nu participă la VTP. Un switch
transparent VTP nu anunta lista sa de VLAN-uri și nu sincronizează configurația sa de
VLAN-uri bazată pe actualizarile primite, dar switch-urile transparente trimit mai departe
update-uri VTP pe care le primesc în porturile lor de trunchi în VTP Versiunea 2.
Off (configurabil numai în Catos switch-uri) -În cele trei moduri descrise, reclamele VTP sunt
primite și transmise de îndată ce switch-ul intră în domeniu . În modul VTP off, switch-urile
se comportă la fel ca și în mod transparent VTP, cu excepția faptului că avertizarile VTP nu
sunt transmise.
Comenzi și configurări:

Router#vlan database // intra in vlan database
Router(vlan)#vtp domain domain-name //configureaza un domeniu VTP
Router(vlan)#vtp {client | server | transparent} //configureaza modul
VTP
Comenzi de verificare VTP

Router#show vtp status
Router#show vtp counters
Router#show vtp domain
Router#show vtp statistics
STP
A avea mai multe căi către destinație este foarte util în cazul unei rețele. Dacă se întrerupe o
cale, traficul poate fi comutat către cea alternativă. Deoarece majoritatea switchurilor nu știu
să facă balansarea traficului ( load balancing), această facilitate fiind oferită de către routere
cu două sau mai multe interfțte WAN, într-o rețea formată din echipamente layer 2 se impune
prevenirea buclelor. O metodă este activarea așa-numitului Spanning Tree Protocol (STP)
Redundanța crește disponibilitatea unei rețelei prin protejarea ei in cazul caderii unei
conexiuni fizice, cum ar fi un cablu de rețea sau switch. Când redundanța fizică a fost
introdusă în rețea, au apărut buclele și apar cadrele duplicat. Buclele și cadrele duplicat au
consecințe grave pentru o rețea de switch-uri. Protocolul Spanning Tree (STP) a fost
dezvoltat pentru a aborda aceste probleme.
STP asigură că există doar o singură cale logică între toate destinațiile dintr-o rețea prin
blocarea în mod intenționat a căilor redundante care ar putea provoca o buclă. Un port este
considerat blocat atunci când datele sunt împiedicate să intre sau să iasă în/din acel port.
Acest lucru nu include cadrele BPDU, care sunt folosite de STP pentru a preveni bucle.
Blocarea căilor redundante este esențială pentru a preveni bucle în rețea. Calea fizica încă mai
există pentru a furniza redundanță, dar aceste căi sunt dezactivate pentru a preveni buclele de
la care apar. În cazul în care este vreodată nevoie de a compensa o cădere a unui cablu de
rețea sau switch, STP recalculează căile și deblochează porturile necesare pentru a permite ca
o cale redundantă să devină activă.
De exemplu, in figura de mai jos, in mod dinamic, automat, prin STP, aceasta bucla va fi
intrerupta.
Figura 2-40 STP

Porturile unui switch pot fi intr-una din urmatoarele stari :

1. Blocked - Blocat - nu transmite si nu receptioneaza date; asculta si proceseaza BPDU-
uri.
2. Listening - Asculta - este atent la trafic dar analizeaza si nu ia nici o decizie pe baza
celor ce „aude“.
3. Learning - Invata – asculta si invata adesele MAC, populand CAM Table (Content
Addressable Memory Table).
4. Forwarding - in aceasta stare portul a inceput sa si transmita trafic pe baza deciziilor
luate de procesorul switchului
5. Disabled – in aceasta stare portul nu receptioneaza date si nici Bridge Protocol Data
Unit-uri (BPDU); tot ce se receptioneaza se arunca (discard)
Spanning Tree Protocol implica 3 pasi : selectarea switchului radacina (root bridge), a
porturilor radacina (root ports), a designated ports si a non-designated ports. Cand acest
process este finalizat, se spune ca s-a atins convergenta STP. Timpul necesar retelei sa ajunga
la convergenta este in jur de 50 de secunde. Acolo unde acest timp este critic, sunt metode de
reducere printre care si implementarea Rapid Spanning Tree Protocol (RSTP).
Algoritmul STA
Figura 2-41 Algoritmul STA
IEEE 802.1D STP utilizează Spanning Arborele algoritmului (STA), pentru a determina care
porturi din switch-urile din retea trebuie să fie puse în stare de blocare pentru a preveni bucle
de la care apar. STA desemnează un singur switch ca "root bridge", folosit ca punct de
referință pentru toate calculele de cale. În figură, "root bridge" (switch-ul S1) este decis
printr-un proces de alegere. Toate switch-uri care participă la STP, schimba cadre BPDU

pentru a determina care switch are cel mai mic ID-ul de pod (BID) din rețea. Switch-ul BID-
ul cel mai mic devine automat root bridge pentru calculele STA.
Un BPDU este un cadru de mesaje schimbate de switch-uri pentru STP. Fiecare BPDU
conține un BID care identifică switch-ulcare a trimis BPDU. BID conține o valoare de
prioritate, adresa MAC a switch-ului, precum și un opțional ID-ul de sistem extins. Cea mai
scăzută valoare BID este determinată de combinația acestor trei câmpuri.
După ce root bridge-ul a fost determinat, STA calculează cea mai scurtă cale către acesta.
Fiecare comutator utilizează STA pentru a determina ce porturi sa fie blocate. În timp ce STA
determină cele mai bune căi catre root bridge pentru toate porturile de switch în domeniul de
broadcast, traficul este împiedicat de a fi transmis prin intermediul rețelei. STA consideră că
atât costurile de cale și de port atunci când se stabilește porturile care vor fi blocate. Costurile
de cale sunt calculate folosind valorile costurilor portuare asociate cu viteze de port pentru
fiecare port de switch de-a lungul unui traseu dat. Suma valorilor costurilor portuarilor
determină costul global calea spre podul rădăcină. Dacă există mai mult de o cale de a alege
de la, STA alege calea cu cel mai mic cost.
În cazul în care STA a determinat ce căi sunt bune pentru fiecare switch, atribuie roluri
porturilor de switch participante. Rolurile porturilor descriu relația lor în rețea fata de root
bridge și dacă li se permite să transmită trafic:
Root ports(porturile radacina) -sunt porturile cele mai apropiate de root bridge. În figură, root
port-ul pe S2 este F0 / 1 configurat pentru legătura trunchiului între S2 și S1. Root port-ul de
pe S3 este F0 / 1, configurată pentru legătura de trunchi dintre S3 și S1.
Designated ports(Porturile desemnate) - Toate porturile non-root, care sunt încă autorizate să
transmită trafic în rețea. În figură, porturile (F0 / 1 și F0 / 2), pe S1 sunt porturile desemnate.
S2 are, de asemenea, portul F0 configurat ca un port desemnat. Porturile desemnate sunt
selectate pe o bază per-trunchi. În cazul în care un capăt al unui trunchi este un port rădăcină,
atunci celălalt capăt este un port desemnat. Toate porturile de pe puntea de rădăcină sunt
desemnate porturi.
Alternate and backup ports(Porturile alternative și de rezervă) - porturi alternative și porturile

de rezervă sunt configurate pentru a fi într-o stare de blocare pentru a preveni buclele. În
figură, STA a configurat portul F0 / 2 pe S3 în rolul alternativ. Portul F0 / 2 pe S3 este în stare
de blocare. Porturile alternative sunt selectate numai pe legăturile de trunchi în cazul în care
nici capăt nu este un port rădăcină. Observați în figură că doar un capăt al trunchiului este
blocat. Acest lucru permite o tranziție mai rapidă la o stare de expediere, atunci când este
necesar.
(Blocarea porturilor intră în joc doar atunci când cele două porturi pe același switch
sunt conectate între ele prin intermediul unui hub sau un singur cablu.)
Porturi blocate - Un port dezactivat este un port de switch care este închis.
Acestea sunt caracteristici ale diferitelor protocoale spanning tree.

STP - Presupune o instanta IEEE 802.1D de STP pentru întreaga rețea, indiferent de numărul
de VLAN-uri. Pentru că există doar un singur exemplu, cerințele CPU și memorie pentru
această versiune sunt mai mici decât pentru celelalte protocoale. Cu toate acestea, pentru că
există doar o singură instanță, există doar un singur root brodge și o singura structura. Traficul
pentru toate VLAN-uri curge pe aceeași cale, ceea ce poate duce la fluxurile de trafic
suboptimale. Din cauza limitărilor 802.1D, această versiune convergenta lenta.
PVST + - Este o imbunatatire de la Cisco a STP, care oferă o instanță separată pentru fiecare
VLAN configurat în rețea. Instanța separată susține PortFast, UplinkFast, BackboneFast,
BPDU guard, filtru BPDU, root guard și loop guard. Crearea unei instanțe pentru fiecare
VLAN crește cerințele CPU și memorie, dar permite root bridge per-VLAN. Acest design
permite spanning tree să fie optimizat pentru traficul fiecărui VLAN. Convergențe acestei
versiuni este similară cu convergența 802.1D. Cu toate acestea, convergența este per-VLAN.
RSTP (sau IEEE 802.1w) - O evoluție a spanning tree, care asigură o convergență mai rapidă
decât implementarea 802.1D originală. Această versiune abordează mai multe probleme de
convergență, dar pentru că oferă în continuare o singură instanță de STP, aceasta nu
abordează problemele suboptimale ale traficului. Pentru a susține această convergență mai
rapidă, cerințele de utilizare CPU și memorie ale acestei versiuni sunt ușor mai mari decât
cele ale CST, dar mai puțin decât cele ale RSTP +.
Rapid PVST + - O imbunatatire Cisco a RSTP care utilizează PVST +. Acesta oferă o
instanță separată de 802.1w per VLAN. Instanța separată susține PortFast, BPDU guard, filtru
BPDU, root guard și loop guard. Această versiune abordează atât problemele de convergență
și problemele suboptimale de trafic. Cu toate acestea, această versiune are cele mai mari
cerințe CPU și memorie.
MSTP -Standardul IEEE 802.1s, este inspirat de precedenta implementare proprietara Cisco
MISTP. Pentru a reduce numărul de instanțe STP necesare, MSTP grupeaza mai multe
VLAN-uri, care au aceleași cerințe a fluxului de trafic în aceeași instanță spanning tree.
MST - Implementarea Cisco a MSTP, care oferă până la 16 instante de RSTP (802.1w) și
combină mai multe VLAN-uri cu aceeași topologie fizică și logică într-o instanță comună
RSTP. Fiecare instanță suporta PortFast, BPDU guard, filtru BPDU, root guard și loop guard.
Cerințele de CPU și memorie ale acestei versiuni sunt mai mici decât cele de la Rapid PVST
+, dar mai mari decât cele ale RSTP.
Comenzi spanning tree :
Switch# configure terminal

Switch(config)# spanning-tree vlan 200
Switch(config)# end
Comanda de mai jos verifica spanning tree pentru vlan 200

Switch# show spanning-tree vlan 200
VLAN200 is executing the ieee compatible Spanning Tree protocol
Bridge Identifier has priority 32768, address 0050.3e8d.6401
Configured hello time 2, max age 20, forward delay 15
Current root has priority 16384, address 0060.704c.7000
Root port is 264 (FastEthernet5/8), cost of root path is 38

Topology change flag not set, detected flag not set
Number of topology changes 0 last change occurred 01:53:48 ago
Times: hold 1, topology change 24, notification 2
hello 2, max age 14, forward delay 10
Timers: hello 0, topology change 0, notification 0
Port 264 (FastEthernet5/8) of VLAN200 is forwarding
Port path cost 19, Port priority 128, Port Identifier 129.9.
Designated root has priority 16384, address 0060.704c.7000
Designated bridge has priority 32768, address 00e0.4fac.b000
Designated port id is 128.2, designated path cost 19
Timers: message age 3, forward delay 0, hold 0
Number of transitions to forwarding state: 1
BPDU: sent 3, received 3417
Switch#
Switch(config)# spanning-tree extend system-id // activeaza system ID

extins
Switch(config)# spanning-tree vlan 10 root primary //configureaza switch-
ul ca root bridge
2.3.4 Interfețe WAN
Interfetele Ethenet pot fi interfete WAN pentru a conecta doua retele intre ele. Interfetele
seriale se folosesc, de regula, pentru legaturi in retele WAN.
Standardele si protocoalele la nivel fizic folosite pe liniile seriale sunt: EIA/TIA-232,

EIA/TIA-449, V.24, V.35, X.21, G.703, ISDN, T1, T3, E1, E3, xDSL, SONET/SDH etc.
La nivel LD standardele si protocoalele folosite sunt: HDLC, Frame Relay, PPP, SDLC
SLIP, X.25, ATM, LAPB, LADP, etc.
În cazul interconectării pe interfețe seriale, rolul ruterului este de a face conversia de la un tip
de protocol de nivel fizic și LD la un alt protocol de acelasi nivel. El trebuie să poată muta
fluxul de date de pe un format de incapsulare, de exemplu PPP pe un alt format, de exemplu
Frame Relay.
Interfețele seriale sunt punct-la-punct, adică au numai 2 capete. Particularitatea interfețelor

sincrone este că trebuie generat un semnal de ceas (clock) la unul din capete
Nivelul fizic in WAN descrie interfața dintre echipamentul terminal de date (DTE) aflat la
utilizator și echipamentul terminal de circuit (DCE) aflat la furnizorul de servicii de transport.
Ca urmare, interfețele seriale ale unei perechi de rutere interconectate pe o linie serială trebuie
configurate una ca DCE si cealaltă ca DTE. Regula de comunicare pe linia serială este că
DCE furnizeză tactul (clock) pe linie. Interfețele ruterului asigură comunicarea acestuia cu
echipamentele exterioare.
Se utilizează diferite tipuri de CPE-uri, funcție de tehnologia interfeței WAN, de cerințele

serviciului la care sunt folosite.

Astfel, interfețele de WAN utilizate de către Romtelecom pot fi:
- Interfața ADSL si VDSL;
- Interfața E1;
- Interfața ISDN BRA;
- Interfața G.SHDSL;
- Interfața Ethernet;
- Interfața V24, V35;
- Interfața Dialer
2.3.5 Subinterfețe
Routerele au un număr limitat de interfețe fizice pentru a se conecta la diferite VLAN-uri. Pe

măsură ce numărul de VLAN-uri crește într-o rețea, având o interfață fizica pentru fiecare
VLAN, se epuizeaza rapid numarul de interfațe fizice a unui router. O alternativă în rețele mai
mari este de a utiliza interfete trunk cu VLAN-uri și subinterfaces. Un trunk permite ca pe o
singură interfață fizica sa treaca traficul pentru mai multe VLAN-uri. Această tehnică se
numește router-on-a-stick și utilizează subinterfaces virtuale pe router pentru a depăși
limitările hardware date de numarul de interfețe fizice ale routerelor.
Subinterfetele ne permit să împartim o interfață fizică în mai multe interfețe logice care sunt
etichetate cu diferite ID-uri VLAN. O interfață cu una sau mai multe subinterfete VLAN este
automat configurata ca un trunchi 802.1Q. Pentru că VLAN-urile ne permit să transmitem
trafic separat pe o anumita interfață fizica, putem mări numărul de interfețe disponibile in
rețea. fără a adăuga interfețele fizice suplimentare sau dispozitivele de securitate adaptive.
Figura 2-42 Subinterfețe
Inainte de a atribui o adresă IP unei subinterfete, trebuie configurată subinterfața încât să

funcționeze pe un anumit VLAN folosind comanda encapsulation dot1q vlan_id.

Exemplu de configurare router :
R1(config)#interface g0/0.10
R1(config-subif)#encapsulation dot1q 10
R1(config-subif)#ip address 172.17.10.1 255.255.255.0
R1(config)#interface g0/0.30
R1(config-subif)#encapsulation dot1q 30
R1(config-subif)#ip address 172.17.30.1 255.255.255.0
R1(config)#interface g0/0
R1(config-if)#no shutdown
Verificarea se face cu comanda :
R1#show vlans
Figura 2-43 Comanda show vlans

2.4 Routare
Routarea nu este nimic mai mult decat obtinerea unei directii de la o retea la alta. Aceste
directii, de asemenea, sint cunoscute sub numele de rute si pot fi dinamice, date de un router
la alt router, sau pot fi atribuite static routerului de un administrator.
Un administrator de retea alege un protocol de routare dinamic bazat pe mai multe

considerente: dimensiunea retelei, latimea de banda a link-urilor disponibile, puterea de
procesare a routerelor din retea, de marci si modele de routere din retea, precum si
protocoalele deja in uz din retea sunt factori care trebuie sa fie luati in considerare in alegerea
unui rutare protocol.
Routarea este procesul pe care un router il utilizeaza pentru a transmite pachete spre reteaua
de destinatie. Un router ia decizii bazate pe adresa IP de destinatie a unui pachet. Toate
dispozitivele de-a lungul drumului utilizeaza adresa IP de destinatie pentru a ruta pachetele in
directia corecta, astfel incat in cele din urma pachetul ajunge la destinatie. Pentru de a lua
deciziile corecte, routerul trebuie sa invete directia spre retelele de destinate.
2.4.1 Routare statică

Routarea statică inseamnă că un administrator de rețea configurează manual informațiile
despre rețelele de la distanță.
Ruta statică operează în 3 etape:

1. administratorul de reţea configurează manual ruta statică,
2. routerul instalează ruta statică în tabelul de rutare,
3. ruta statică este utilizată pentru rutarea pachetelor.
Deoarece o ruta statică este configurată manual, administratorul de reţea trebuie să o

configureze folosind comanda ip route. Sintaxa corectă pentru comanda ip route este
prezentată în figura următoare:
Figura 2-44 Comanda de roută statică

În figura următoare, administratorul de reţea a routerului Hoboken configurează rute statice
spre reţelele 172.16.1.0/24 şi 172.16.5.0/24 care sunt conectate pe alte routere.
Figura 2-45 Routare statică
Metoda din figura de mai sus specifică interfaţa de ieşire.

În figura de mai jos este folosită altă metodă în care se specifică adresa IP a următorului
router (next-hop).
Figura 2-46 Routare statică
Oricare dintre comenzi va instala doua rute statice în tabelul de rutare al routerului Hoboken.

Distanţa administrativă (AD=Administrative Distance) este un parametru opţional în
comanda ip route. Distanţa administrativă are doar o semnificaţie locală şi este atribuită de
către router unei rute care este plasată în tabelul de rutare. O valoare mai mică pentru
distanţa administrativă indică o rută sau un traseu mai bun. Astfel, o roută cu o distanţă
administrativă mai mică va fi instalată în tabela de routare înaintea unei route identice
cu o distanţă administrativă mai mare.
Distanţa administrativă implicită atunci când se utilizează adresa IP a următorului router este
1 în timp ce distanţa administrativă implicită atunci când se utilizează interfaţa de ieşire către
următorul router este tot 1. Cu alte cuvinte, distanţa administrativă implicită pentru o rută
statică este 1.
Dacă se doreşte o distanţă administrativă alta decât cea implicită, se va introduce o valoare
între 1 şi 255 dupa adresa IP a următorului router/interfaţa de ieşire către următorul router,
după cum urmează:
Waycross (config) # ip route 172.16.3.0 255.255.255.0 172.16.4.1 130
Dacă interfaţa de ieşire a router-ului care este utilizată în ruta statică este căzută, ruta statică
nu va fi instalată în tabelul de rutare.
Uneori rutele statice sunt folosite în scopuri de backup. O rută statică poate fi configurată pe
un router şi va fi utilizată numai în cazul în care rutarea dinamică nu funcţionează. Pentru a
utiliza o ruta statică în acest mod, pur şi simplu setaţi o distanţă administrativă mai mare decât
cea a protocolului de rutare dinamică utilizat.
Rutele implicite (default routes) sunt folosite pentru rutarea pachetelor cu destinaţii care nu
se potrivesc niciunei alte rute din tabelul de rutare. Routerele sunt de obicei configurate cu o
rută implicită pentru traficul spre Internet, deoarece de cele mai multe ori este imposibil şi
inutil de a menţine rute către toate reţelele din Internet. O rută implicită este de fapt o ruta
statică specială care utilizează acest format:
ip route 0.0.0.0 0.0.0.0 [interfaţa de ieşire sau adresa IP a următorului
router]
2.4.2 Routare dinamică

2.4.2.1 Generalități
Protocoalele de routare sunt diferite de protocoalele routate atât ca functie cât şi ca scop.
Un protocol de routare este utilizat de comunicaţia dintre routere. Un protocol de rutare
permite unui router să partajeze informaţiile de rutare proprii cu alte routere. Informaţia pe
care un router o primeşte de la alte routere, folosind un protocol de rutare, este folosită pentru
a construi şi a menţine un tabel de rutare. Exemple de protocoale de routare sunt:
- Routing Information Protocol (RIP),
- Interior Gateway Routing Protocol (IGRP),
- Enhanced Interior Gateway Routing Protocol (EIGRP),

- Open Shortest Path First (OSPF).
Un protocol routat este utilizat pentru traficul utilizatorilor. Un protocol rutat oferă
informaţii suficiente în adresa de reţea pentru a permite unui pachet sa fie transmis de la un
calculator (host) la altul. Exemple de protocoale routate sunt:
- Internet Protocol (IP),
- Internetwork Packet Exchange (IPX).
Cu alte cuvinte, protocoalele de routare permit routerelor să ruteze protocoale routate.
Rutarea dinamică face posibilă ca routerele să reacţioneze la modificările din reţea şi să îşi
reconfigureze tabelele lor de rutare fără intervenţia administratorului de reţea.
Scopul protocoalelor de routare şi al sistemelor autonome

Scopul unui protocol de routare este de a construi şi a menţine tabelul de routare. Acest
tabel conţine reţelele învăţate şi porturile asociate acestor reţele. Routerele folosesc protocoale
de rutare pentru a gestiona informaţiile primite de la alte routere, informaţiile învăţate de la
configuraţia de pe interfeţele sale proprii, împreună cu rutele configurate manual.
Protocolul de routare învaţă toate rutele disponibile, plasează cele mai bune rute în tabelul
de rutare şi le elimină atunci când acestea nu mai sunt valabile.
Algoritmul de routare este fundamental pentru rutarea dinamică. Ori de câte ori apare o
modificare a topologiei unei reţele datorată extinderii, reconfigurării sau unei defecţiuni, baza
de date a rutelor din reţea trebuie să se schimbe. Baza de date a rutelor din reţea trebuie sa
reflecte o imagine exactă şi coerentă a topologiei reţelei.
Când toate routerele dintr-o reţea operează cu aceeaşi bază de date a rutelor din reţea, se
spune ca reţeaua este convergentă. Este de dorit o convergenţă rapidă deoarece reduce
perioada de timp în care routerele ar putea să ia decizii incorecte de rutare.
Sistemele autonome (AS) asigură divizarea reţelei globale în reţele mai mici şi mai uşor
de gestionat. Fiecare sistem autonom (AS) are propriul set de reguli şi politici şi are un
număr de sistem autonom (ASN) cu care se va distinge în mod unic de alte sisteme autonome
din întreaga lume.
Clasificarea protocoalelor de routare
Protocoalele de routare se clasifică în funcţie de domeniul lor de aplicare.

Figura 2-47 Clasificarea protocoalelor de routare
Dacă protocoalele de rutare se utilizează în interiorul unui sistem autonom (AS), adică a
unui sistem de routere aflate sub administrare unică, se numesc protocoale de rutare
interioare (IGPs=Interior Gateway Protocols), cele mai cunoscute fiind:
• RIP (Routing Information Protocol)
• IGRP (Internet Gateway Routing Protocol)
• EIGRP (Enhanced IGRP)
• OSPF (Open Shortest Path First)
• IS-IS (Intermediate System-to-Intermediate System)
De notat că IGRP şi EIGRP sunt protocoale de rutare proprietare ale firmei Cisco.
Dacă protocoalele de rutare se referă la schimbul de informaţii de rutare între reţele aflate în
sisteme autonome diferite, ele se numesc protocoale de rutare exterioare (EGPs=Exterior
Gateway Protocols), cele mai cunoscute fiind:
• BGP (Border Gateway Protocol)
• EGP (Exterior Gateway Protocol)
Aceste protocoale de rutare exterioare au nevoie de următoarele trei seturi de informaţii
înainte de a putea începe rutarea:
1. O lista de routere vecine cu care să facă schimb de informaţii de rutare.
2. O lista de reţele direct conectate pe care trebuie să le anunţe.
3. Numărul sistemului autonom local.

Un protocol de rutare exterior trebuie să izoleze sistemele autonome deoarece sistemele
autonome sunt gestionate de administratori diferiţi.
Figura 2-48 Protocoale de routare exterioară
Pentru a stabili care rută este mai bună se definesc aşa-numitele distanţe administrative
(AD=Administrative Distances) ca masură a încrederii acordate de administratorul de reţea
sursei acelor informaţii de rutare.
S-a convenit să se atribuie implicit următoarele valori (nestandardizate):
Sursa de informaţii de rutare Distanţa administrativă implicită

Interfaţa conectată 0
Ruta statică 1
Ruta sumară EIGRP 5
BGP extern 20
Ruta internă EIGRP 90
IGRP 100
OSPF 110
IS-IS 115
RIP 120
EGP 140
Ruta externă EIGRP 170
BGP intern 200
Necunoscută 255
Figura 2-49 Distanțe administrative

De remarcat că la un moment dat pot fi activate simultan mai multe protocoale de rutare pe
acelaşi router, astfel încât este posibil ca pentru o subreţea să se utilizeze RIP iar pentru alta
EIGRP. Totuşi, în situaţia în care topologia reţelei se modifică, deoarece protocoalele de
rutare au timere diferite şi deci presupun timpi diferiţi de actualizare a informaţiilor de rutare,
este posibil ca o parte a reţelei să se încreadă în rutele RIP iar cealaltă parte a reţelei în rutele
EIGRP. Pot rezulta bucle de rutare care vor determina ca timpul de viaţă TTL al datagramei
IP să fie rapid decrementat la 0 şi va apare mesajul ICMP “TTL exceeded”.
Routerele Cisco pot rula simultan, de regulă, până la 30 procese de rutare IGRP, până la 30
procese de rutare OSPF, un proces IS-IS, un proces RIP, până la 30 procese EGP, un proces
BGP.
Classfull vs classless. Folosirea comenzii ip classless
Uneori, un router primeşte pachete destinate pentru o subreţea necunoscută a unei reţele care
are conectate direct mai multe subreţele printre care şi cea necunoscută.
Pentru ca sistemul de operare al routerului (Cisco IOS) să transmită aceste pachete pe cea mai
bună rută supernet posibilă se utilizează comanda ip classless (în modul de configurare
globală).
O rută supernet este o rută care acoperă o gama mai mare de subreţele. De exemplu, dacă o
întreprindere foloseşte întreaga reţea 10.10.0.0 / 16, atunci rutarea spre subreţeaua 10.10.10.0
/ 24 utilizează ruta supernet spre 10.10.0.0 / 16.
Comanda ip classless este activată în mod implicit de la Cisco IOS Software Release 11.3.
Pentru a dezactiva aceasta funcţie, utilizaţi comanda no ip classless.
Comanda ip classless afectează numai funcţionarea proceselor de rutare din Cisco IOS şi nu
afectează modul în care este construit tabelul de rutare.
La rutarea classfull, în cazul în care o parte dintr-o reţea mare este cunoscută, dar subreţeaua
spre care pachetul este destinat în cadrul acelei reţele mari este necunoscut, pachetul este
aruncat (discard).
Aspectul cel mai confuz al acestei reguli este ca routerul utilizează ruta implicită numai în
cazul în care în tabelul de rutare nu există o rută supernet. În mod implicit toate subreţele
conectate direct trebuie să fie prezente în tabelul de rutare.
La rutarea classfull, dacă un pachet este primit cu o adresa destinaţie necunoscută dintr-o
subreţea necunoscută dintr-o reţea conectată direct, routerul presupune ca subreţeaua nu există
şi routerul va arunca pachetul chiar dacă în tabelul de rutare există o rută implicită.
Pentru a rezolva acestă problemă, se foloseşte configurarea ip classless pe router, permitând
routerului să ignore limitele classfull ale reţelelor din tabelul de rutare şi pur şi simplu să
ruteze spre ruta implicită.
2.4.2.2 RIP
RIP are distanţa administrativă implicită 120.

Pentru a preveni buclele de rutare nedefinite, RIP implementează o limită privind numărul de
routere (hop-uri) permise într-o cale de la sursă la destinaţie. Numărul maxim de hop-uri într-
o cale este 15.
Când un router primeşte o actualizare de rutare care conţine o intrare nouă sau o intrare
modificată, valoarea metricii este majorată cu 1 pentru că routerul însuşi este un hop. Dacă

acest lucru face ca metrica să fie mai mare de 15 atunci metrica este considerată infinită şi
reţeaua destinaţie este considerată inacesibilă.
RIP include un număr de caracteristici care sunt comune şi în alte protocoale de rutare. De
exemplu, RIP pune în aplicare mecanisme de stabilitate: split-horizon şi holddown timers
pentru a preveni propagarea informaţiilor de rutare incorecte.
Configurarea RIP
Comanda router rip activează RIP ca protocol de rutare. Comanda network este apoi
utilizată pentru a spune routerului pe care interfeţe să ruleze RIP. Procesul de rutare asociază
apoi interfeţe specifice cu adresele de reţea şi începe trimiterea şi primirea de actualizări de
rutare pe aceste interfeţe.
RIP trimite actualizări de rutare la intervale regulate (intervalul de actualizare implicit

este de 30 secunde). Când un router primeşte o actualizare de rutare care include modificări
care trebuiesc aduse la o intrare, se actualizează tabelul de rutare pentru a reflecta noua rută.
Pentru acea rută, valoarea metricii recepţionată este incrementată cu 1 iar interfaţa pe care s-a
primit actualizarea de rutare este indicată ca următorul hop în tabelul de rutare. Routerul
menţine doar cea mai buna rută către o reţea destinaţie dar poate menţine mai multe rute către
o reţea destinaţie dacă au aceeaşi metrică.
Un router care rulează RIP poate fi configurat pentru a trimite şi actualizari de rutare
declanşate de o modificare a topologiei reţelei folosind comanda ip rip triggered. Aceasta
comandă se foloseşte numai pe interfeţele seriale ale routerului (config-if)# ip rip triggered.
După actualizarea tabelului de rutare ca urmare a unei modificări de configurare, routerul
începe imediat transmiterea actualizărilor de rutare în scopul de a informa celelalte routere din
reţea despre modificare. Aceste actualizări de rutare, numite actualizări declanşate sunt
trimise independent de actualizările regulate.
În figura următoare se prezină un exemplu pentru comenzile utilizate pentru a configura

routerul BHM:
Figura 2-50 Configurare RIP

BHM (config) # router rip - selectează RIP ca protocol de rutare
BHM (config-router) # network 10.0.0.0 - specifică o reţea direct conectată
BHM (config-router) # network 192.168.13.0 - specifică o reţea direct conectată
Interfeţele routerului BHM care sunt conectate la reţelele 10.0.0.0 si 192.168.13.0 trimit şi
primesc actualizari de rutare RIP. Aceste actualizări de rutare permit unui router să înveţe
topologia reţelei de la un router vecin (direct conectat) care rulează şi el protocolul de rutare
RIP.
Se pot configura şi alţi parametri opţionali:

• aplicarea compensaţiilor pentru metrică,
• reglarea temporizatorilor (timers),
• specificarea unei versiuni RIP,
• activarea autentificării RIP,
• configurarea sumarizării rutelor pe o interfaţă,
• dezactivarea sumarizării automată a rutelor,
• activarea sau dezactivarea split-horizon.
Verificarea configurării RIP

Există mai multe comenzi care pot fi folosite pentru a verifica dacă RIP este configurat
corespunzător. Doua dintre ele sunt show ip route şi show ip protocols.
Comanda show ip protocols arată care sunt protocoale de rutare configurate pe router. Unele
dintre elementele de configurare cele mai importante pentru a fi verificate sunt:
• dacă RIP este configurat,
• dacă interfeţele sunt setate pentru trimiterea şi primirea de actualizări de rutare RIP,
• dacă routerul anuntă reţelele corecte.
Figura 2-51 Verificare RIP
Comanda show ip route poate fi utilizată pentru a verifica faptul că rutele primite de la
routerele vecine RIP sunt instalate în tabelul de rutare.

Figura 2-52 Verificare route RIP
Examinând rezultatele obţinute se identifică rutele RIP marcate prin "R". Reţeaua devine
convergentă (adică toate routerele din reţea au aceleaşi informaţii de rutare) după un anumit
timp şi este posibil ca rutele să nu apară imediat.
Comenzi suplimentare pentru a verifica configurarea RIP sunt următoarele:
show interface interfaţa
show ip interface interfaţa
show running-config
Exemplu de configurare:
Router2#configure terminal
Enter configuration commands, one per line. End with CNTL/Z.
Router2(config)#interface Ethernet0
Router2(config-if)#ip address 192.168.30.1 255.255.255.0
Router2(config-if)#interface Serial0.1
Router2(config-subif)#ip address 172.25.2.2 255.255.255.0
Router2(config-subif)#exit
Router2(config)#router rip
Router2(config-router)#version 1
Router2(config-router)#network 172.25.0.0
Router2(config-router)#exit
Router2(config)#end
Router2#
Router2#show ip protocol
Routing Protocol is "rip"

Sending updates every 30 seconds, next due in 7 seconds
Invalid after 180 seconds, hold down 180, flushed after 240
Outgoing update filter list for all interfaces is not set

Incoming update filter list for all interfaces is not set
Redistributing: rip
Default version control: send version 1, receive any version
Interface Send Recv Triggered RIP Key-chain
Ethernet0 1 1 2
Serial0.1 1 1 2
Automatic network summarization is in effect
Maximum path: 4
Routing for Networks:
172.25.0.0
192.168.30.0
Routing Information Sources:
Gateway Distance Last Update
172.25.2.1 120 00:00:17
Distance: (default is 120)
Router2#show ip route rip

R 172.22.0.0/16 [120/1] via 172.25.2.1, 00:00:00, Serial0.1
R 172.25.1.0/24 [120/1] via 172.25.2.1, 00:00:00, Serial0.1
R 192.168.20.0/24 [120/2] via 172.25.2.1, 00:00:00, Serial0.1
Router2#
2.4.2.3 Border Gateway Protocol (BGP)
Generalităţi
BGP este un protocol de rutare între sisteme autonome. Un sistem autonom (AS) este o reţea
sau un grup de reţele sub o administrare unică cu aceleaşi reguli de rutare în toata reţeaua.
BGP este folosit pentru a comunica informaţii despre rute pentru Internet şi este protocolul
folosit între Internet Service Providers (ISPs). De obicei, reţelele client, cum ar fi de exemplu
în universităţi sau companii, folosesc un protocol de routare Interior Gateway Protocol (IGP)
ca RIP sau OSPF. Reţelele client sunt conectate la ISPs şi ISPs folosesc BGP pentru a routa
rute client şi rute ISP.
Când BGP este folosit între sisteme autonome (ASs), protocolul este referit ca External BGP
sau Exterior BGP (EBGP). Dacă un ISP foloseşte BGP pentru rutarea în interiorul
sistemului autonom (AS), atunci protocolul este referit ca Internal BGP sau Interior BGP
(iBGP sau IBGP). Distincţia este ilustrată în figura de mai jos.
Figura 2-53 BGP

BGP este un protocol de rutare foarte robust şi scalabil (funcţionează corect indiferent de
mărimea reţelei), cum este dovedit de faptul că BGP este protocolul de rutare folosit în
Internet. Numărul de rute din tabelele de rutare Internet BGP este peste 90.000.
Pentru a putea atinge scalabilitatea la acest nivel, BGP foloseşte mai multe atribute
(parametri) ale rutelor pentru definirea regulilor de rutare şi pentru a menţine un mediu
stabil de rutare.
BGP foloseşte Classless Interdomain Routing (CIDR) pentru a reduce dimensiunea tabelelor
de rutare.
De exemplu, să presupunem că un ISP deţine un bloc de adrese IP: 195.10.x.x din spaţiul de
adrese de clasă C. Acest bloc conţine 256 blocuri de clasă C, de la 195.10.0.x până la
195.10.255.x. Presupunem că ISP stabileşte pentru fiecare client al său un bloc de clasă C.
Fără CIDR, ISP va publica, în procesul de rutare, 256 blocuri de clasă C către alte noduri din
BGP. Cu CIDR, BGP poate publica toate informaţiile de mai sus într-un singur bloc
195.10.x.x. Distincţia dintre clase este ignorată de CIDR, deci permite o reducere substanţiala
în tabelele de rutare BGP.
Ruterele vecine BGP schimbă informaţii de rutare când conexiunea TCP dintre ei este
realizată pentru prima oară.
Când se detectează modificări în tabelele de rutare, routerele BGP trimit către vecinii lor
numai rutele schimbate.
Routerele BGP nu trimit actualizări de rutare periodice şi publică doar ruta optimă spre
fiecare reţea destinaţie.
Atributele BGP
Rutele învăţate prin BGP au asociate proprietăţi care sunt folosite pentru a determina ruta
optimă către o reţea destinaţie când există mai multe căi către acea destinaţie. Aceste
proprietăţi sunt atributele BGP şi înţelegerea modului în care ele influenţează alegerea
rutelor este necesară pentru proiectarea de reţele robuste.
Atributele BGP sunt următoarele:
• Weight,
• Local Preference,
• Multi-Exit Discriminator (MED),
• Origin,
• AS_path,
• Next Hop,
• Community.

Atributul Weight
Este un atribut definit local unui router. Atributul Weight (sau atributul greutate) nu este
publicat către routerele vecine BGP. Dacă un router învaţă despre mai multe rute către
aceeaşi reţea destinaţie, se alege ruta cu atributul Weight cel mai mare.
În figura de mai jos, routerul A primeşte ruta către aceeaşi reţea destinaţie 172.16.1.0 de la
routerele B şi C. Când routerul A primeşte ruta de la routerul B, atributul Weight asociat este
50, apoi când routerul A primeşte ruta de la routerul C, atributul Weight asociat este 100.
Amândouă rutele către reţeaua destinaţie 172.16.1.0 vor fi instalate în tabelul de rutare BGP
cu atributele Weight respective. Doar ruta cu atributul Weight cel mai mare va fi instalată în
tabelul de rutare IP.
Figura 2-54 BGP-Atribut weight
Atributul Local Preference

Specifică punctul de ieşire preferat din sistemul autonom (AS) local. Spre deosebire de
atributul Weight, atributul Local Preference este propagat în tot sistemul autonom (AS) local.
Dacă pentru o anumită rută către o reţea destinaţie, există mai multe puncte de ieşire
din AS local, se selectează punctul de ieşire preferat cel cu atributul Local Preference
mai mare.
În figura de mai jos, AS 100 primeşte 2 publicări către reţeaua destinaţie 172.16.1.0 din AS
200. Când routerul A primeşte ruta către reţeaua destinaţie 172.16.1.0 de la routerul C,
atributul Local Preference asociat este 50, apoi când routerul B primeşte ruta către reţeaua
destinaţie 172.16.1.0 de la routerul D, atributul Local Preference asociat este 100.
Aceste informaţii vor fi interschimbate între routerele A şi B. Pentru că routerul B are o
valoare mai mare pentru atributul Local Preference decât routerul A, routerul B va fi folosit ca
punct de ieşire din AS 100 pentru a ajunge la reţeaua destinaţie 172.16.1.0 din AS 200.

Figura 2-55 BGP-Atribut local preference
Atributul Multi-Exit Discriminator

Atributul Multi-Exit Discriminator (MED) (sau atributul metrică) este folosit ca o sugestie
pentru un AS extern care primeşte metrica privind ruta preferată în AS-ul care publică
metrica. Este folosit termenul "sugestie" pentru că AS-ul extern care primeşte metrica poate
folosi şi alte atribute BGP pentru selecţia rutelor. AS extern care primeşte metrica preferă
ruta cu atributul metrică mai mic în AS-ul care publică metrica.
În figura de mai jos, se observă ca routerul C din AS 200 publică ruta către reţeaua destinaţie
172.16.1.0 cu metrica 10, iar ruterul D din AS 200 publică ruta către aceeaşi reţea destinaţie
172.16.1.0 cu metrica 5. Aceste informaţii vor fi interschimbate între routerele A şi B din AS
100 care le primeşte.
Ruta cu atributul metrică mai mic este preferată, deci AS 100 va selecta ruta către
ruterul D pentru reţeaua destinaţie 172.16.1.0 din AS 200.
Figura 2-56 BGP-Atribut local preference

Atributul Origin
Indică cum BGP a invăţat despre o anumită rută către o reţea destinaţie. Atributul Origin
poate avea valorile: IGP = ruta este interioară sistemului autonom (AS), EGP = ruta este
invăţată prin External Border Gateway Protocol (EBGP), Incomplete = originea acestei rute
este necunoscută sau a fost învăţată prin alte mijloace.
Atributul AS_path
Când publicarea unei rute trece printr-un sistem autonom (AS), numărul AS-ului este adăugat
la o listă ordonată de numere de AS pe care publicarea rutei le-a traversat. Ruta cu lista
AS_path mai scurtă este preferată.
În figura următoare este arătată o astfel de situaţie. AS 1 publică ruta către reţeaua destinaţie
172.16.1.0 spre AS 2 şi AS 3 cu atributul AS_path = {1}. AS 3 o va publica înapoi spre AS 1
cu atributul AS_path = {3, 1} şi AS 2 o va publica înapoi spre AS 1 cu AS_path = {2, 1}. AS
1 va respinge această rută deoarece apare numărul său de AS în lista AS_path. Acesta este
mecanismul folosit de BGP pentru a detecta bucle de rutare.
AS 2 şi AS 3 îsi trimit ruta între ele cu propriile numere de AS adăugate la lista AS_path.
Aceste rute nu vor fi reţinute deoarece AS 2 şi AS 3 au învăţat deja o ruta către reţeaua
destinaţie 172.16.1.0 de la AS 1 cu o lista AS_path mai scurtă.
Figura 2-57 BGP-Atribut AS-Path attribute

Atributul Next Hop
În cazul EBGP, atributul Next Hop este adresa IP utilizată pentru a ajunge la routerul care
publică ruta. Pentru noduri EBGP de pe acelaşi nivel, adresa Next Hop este adresa IP a
conexiunii dintre noduri.
În cazul IBGP, adresa Next Hop EBGP este trimisă în tot AS-ul local, cum este aratat în
figura de mai jos.
Routerul C publică ruta către reţeaua destinaţie 172.16.1.0 cu atributul Next Hop 10.1.1.1
(adresa lui). Când routerul A propagă această infomaţie în AS-ul propriu, adresa Next Hop

EBGP este păstrată. Dacă routerul B nu are informaţii despre adresa Next Hop EBGP, ruta va
fi respinsă.
Deci, este importantă instalarea unui protocol de rutare Interior Gateway Protocol (IGP) în
AS-ul local pentru propagarea informaţiilor de rutare Next Hop.
Figura 2-58 BGP-Atribut Next-Hop

Atributul Community
Acest atribut asigură o metodă de grupare a destinaţiilor, numite comunităţi (communities),
spre care deciziile de routare pot fi aplicate. Sunt folosite hărţi de rutare pentru a defini
atributul Community. Atributul Community poate avea valorile predefinite: no-export =
să nu publici aceasta rută către noduri EBGP, no-advertise = să nu publici acesta rută către
nici un nod, internet = publică această ruta către toata comunitatea Internet, adică către toate
routerele din reţea.
Exemplu atributul Community = no-export: AS 1 publică ruta către reţeaua destinaţie
172.16.1.0 spre AS 2 cu atributul Community = no-export. Routerul B din AS 2 va publica
această rută către alte routere din AS 2, dar nu va publica ruta şi către AS 3 sau către alt AS
extern.

Figura 2-59 BGP-Atribut Community no-export
Exemplu atributul Community = no-advertise: AS 1 publică ruta către reţeaua destinaţie

172.16.1.0 spre AS 2 cu atributul Community = no-advertise. Routerul B din AS 2 nu va
publica această ruta către nici un alt router.
Figura 2-60 BGP-Atribut Community no-advertise
Exemplu atributul Community = internet: AS 1 publică ruta către reţeaua destinaţie

172.16.1.0 spre AS 2 cu atributul Community = no-export. Routerul B din AS 2 va publica
această rută către alte routere din AS 2, şi va publica ruta şi către AS 3 sau către alt AS extern.
Nu există nici o limită privind publicarea rutelor din AS 1.

Figura 2-61 BGP-Atribut Community internet
Alegerea rutei BGP

BGP ar putea primi mai multe actualizări de rutare de la mai multe surse despre aceeaşi rută
către o reţea destinaţie. BGP alege o singura rută (ruta optimă) ca fiind cea mai bună. Dupa
alegere, BGP instalează ruta optimă în tabelul de rutare IP şi propagă ruta optimă către vecinii
săi.
BGP foloseşte următoarele criterii, în ordinea prezentată, pentru a alege ruta către
reţeaua destinaţie:
• dacă ruta specifică un Next Hop inaccesibil, ruta se respinge.

• preferă ruta cu cea mai mare valoare Weight.
• dacă valorile Weight sunt egale, preferă ruta cu cea mai mare valoare Local
Preference.
• dacă valorile Local Preference sunt egale, preferă ruta care a fost iniţiată de BGP
de pe acest router.
• dacă nici o rută nu a fost iniţiată de pe acest router, preferă ruta cu cea mai scurtă listă
AS_path.
• dacă toate rutele au liste AS_path egale, preferă ruta cu cea mai mică valoare Origin
(unde IGP este mai mic decât EGP şi EGP este mai mic decât Incomplete).
• dacă toate valorile Origin sunt egale, preferă ruta cu cea mai mică valoare MED.
• dacă valorile MED sunt egale, preferă rutele externe înaintea rutelor interne.
• dacă rutele sunt tot egale, preferă ruta care trece prin cel mai apropiat vecin IGP.
preferă ruta cu cea mai mică adresă IP.
2.4.2.4 EIGRP
EIGRP face parte din clasa protocoalelor de rutare Distance-Vector şi a fost emis în anul
1994. EIGRP este o îmbunătăţire a protocolului IGRP, ambele fiind proprietare Cisco şi pot
opera doar pe routerele Cisco.
Deşi EIGRP se comportă ca un protocol de rutare Link-State, el este un protocol de
rutare Distance-Vector. Numărul maxim de hop-uri într-o cale este 224 şi, de obicei,
EIGRP se foloseşte în reţele mari.

Metrica este calculată în funcţie de lăţimea de bandă (Bandwith) şi întârziere (Delay).
EIGRP foloseşte algoritmul DUAL (Diffusing Update ALgorithm) pentru a determina cea
mai bună rută spre fiecare reţea destinaţie.
EIGRP foloseşte protocolul de transport RTP (Reliable Transport Protocol) pentru livrări
„sigure” şi „nesigure” de pachete EIGRP către toate routerele vecine. În plus, EIGRP
stabileşte legături cu routerele conectate direct care sunt de asemenea autorizate de EIGRP.
Exemplu de configuare:
Router1(config)#interface Ethernet0
Router1(config-if)#ip address 192.168.20.1 255.255.255.0
Router1(config-if)#exit
Router1(config)#interface Serial0.1 point-to-point
Router1(config)#router eigrp 55
Router1(config)#end
Router2(config)#interface Serial0.1 point-to-point
Router2(config)#router eigrp 55
Router2(config)#end
Router1#show ip eigrp neighbors

IP-EIGRP neighbors for process 55
H Address Interface Hold Uptime SRTT RTO Q Seq
Type
(sec) (ms) Cnt Num
0 172.25.2.1 Se0.1 13 00:00:01 1 2000 2 296
Router1#
Router1#show ip route eigrp
D 172.22.0.0/16 [90/2172416] via 172.25.2.1, 00:00:35, Serial0.1
172.25.0.0/16 is variably subnetted, 6 subnets, 4 masks
D 172.25.25.6/32 [90/2300416] via 172.25.2.1, 00:00:35, Serial0.1
D 172.25.25.1/32 [90/2297856] via 172.25.2.1, 00:00:35, Serial0.1
D 172.25.1.0/24 [90/2172416] via 172.25.2.1, 00:00:35, Serial0.1
D 172.25.0.0/16 is a summary, 00:03:10, Null0
D 10.0.0.0/8 [90/4357120] via 172.25.2.1, 00:00:35, Serial0.1
Router1#

2.4.2.5 Concepte Avansate
Probleme cu buclele de routare la protocoale distance vector

Buclele de routare (Routing Loops) pot apărea atunci când tabelele de rutare incorecte
nu sunt actualizate din cauza timpului mare de convergenţă dintr-o reţea în schimbare.
Figura 2-62 Bucle de routare
Înainte de apariţia defecţiunii în reţeaua 1, toate routerele au tabelele de rutare corecte adică
reteaua este convergentă. În acest exemplu, presupunem că ruta preferată de routerul C către
reţeaua 1 este prin routerul B şi distanţa de la routerul C la reţeaua 1 este 3.
Când reţeaua 1 se defectează, routerul E trimite o actualizare de rutare declanşată către
routerul A. Routerul A nu mai rutează pachetele către reţeaua 1, dar routerele B, C şi D
continuă să facă acest lucru deoarece acestea nu au fost încă informate cu privire la
defecţiune.
Când routerul A trimite o actualizare de rutare declanşată, routerele B şi D opresc rutarea
către reţeaua 1. Cu toate acestea, routerul C nu a primit încă o actualizare de rutare. Pentru
routerul C, reţeaua 1 este încă accesibilă prin routerul B.
Acum, routerul C trimite o actualizare de rutare periodică la routerul D, indicând o rută către
reţeaua 1 prin routerul B. Routerul D schimbă tabelul de rutare pentru a reflecta această
informaţie incorectă şi trimite mai departe informaţia incorectă către routerul A. Routerul A
trimite mai departe informaţia incorectă către routerele B şi E şi aşa mai departe. Orice pachet
destinat pentru reţeaua 1 va fi buclat de la routerul C la B la A la D şi înapoi la C.
Definirea unui Maximum Count

Actualizările de rutare invalide ale reţelei 1 vor continuă să bucleze pachetele până când alt
mecanism opreşte rutarea în buclă.

Figura 2-63 Count-to-infinity
Aceast proces, numit numărătoare la infinit (Count-to-infinity), buclează continuu
pachetele în reţea în ciuda faptului că reţeaua destinaţie, care este reţeaua 1, este căzuta,
informaţiile de rutare incorecte permiţând să existe o buclă de rutare.
Fără contramăsuri pentru a opri procesul de numărătoare la infinit, metrica (numărul de hop-
uri) creşte de fiecare dată când pachetul trece prin alt router.
Pentru a evita această problemă, protocoale de rutare Distance-Vector definesc “infinit”
ca o valoare maximă a metricii şi anume 16 hop-uri.
Cu această abordare, protocolul de rutare Distance-Vector permite ca bucla de rutare
să continue până când metrica depăşeste valoarea sa maximă permisă de 15 hop-uri.
În figura de mai jos, routerul D primeşte de la routerul A informaţia incorectă că reţeaua 1
este accesibilă şi valoarea metricii este de 15 hop-uri. Routerul D îşi actualizează tabelul de
rutare, adaugă 1 la valoarea metricii pentru că routerul însuşi este un hop şi valoarea metricii
actualizate devine 16 hop-uri. Această metrică depăşeste valoarea sa maximă permisă de 15
hop-uri, astfel că pachetul este rejectat de către routerul D.
În orice caz, atunci când valoarea metricii depăşeste valoarea sa maximă permisă de 15 hop-
uri, reţeaua 1 este considerată inaccesibilă.
Figura 2-64 Valoare maximă Metrică

Eliminarea buclelor de rutare folosind Split-horizon
O altă posibilă cauză pentru rutarea în buclă apare atunci când informaţii de rutare
incorecte au fost trimise înapoi la un router şi contrazic informaţiile de rutare corecte pe
care routerul le-a distribuit iniţial.
Figura 2-65 Split-horizon
Un exemplu este următorul:

Routerul A trimite o actualizare de rutare la routerele B şi D indicând faptul că reţeaua 1 este
căzuta.
Cu toate acestea, routerul C nu a primit încă o actualizare de rutare. Pentru routerul C, reţeaua
1 este încă accesibilă prin routerul D. Routerul C trimite o actualizare de rutare periodică la
routerul B, indicând faptul ca reţeaua 1 este accesibilă la o distanţa de 4 prin routerul D.
Aceasta nu încalcă normele Split-horizon.
Routerul B decide, în mod eronat, că routerul C are înca o rută validă spre reţeaua 1, deşi cu o
valoare a metricii mult mai puţin bună. Routerul B trimite o actualizare la routerul A cu ruta
nouă către reţeaua 1.
Routerul A determină, în mod eronat, că poate trimite pachete către reţeaua 1 prin routerul B.
Routerul B determină, în mod eronat, că poate trimite pachete către reţeaua 1 prin routerul C.
Routerul C determină, în mod eronat, că poate trimite pachete către reţeaua 1 prin routerul D.
Orice pachet introdus în acest mediu va bucla între routere (de la routerul C la D la A la B şi
înapoi la C).
Split-horizon încearcă să evite aceasta situaţie. Dacă o actualizare de rutare despre
reţeaua 1 soseşte de la routerul A, atunci routerul B sau routerul D nu pot trimite
informaţii de rutare despre reţeaua 1 înapoi la routerul A.
Split-horizon reduce astfel transmiterea informaţiilor de rutare incorecte şi reduce
traficul de rutare.

Route poisoning
Route poisoning este utilizată de diferite protocoale Distance-Vector, în scopul
prevenirii buclelor de rutare şi de a oferi informaţii explicite atunci când o subreţea sau
reţea nu mai este accesibilă. Acest lucru este, de obicei, realizat prin modificarea numărului
de hop-uri la unul mai mare decât numărul maxim de 15 hop-uri.
Route poisoning este o modalitate de a evita actualizări de rutare inconsistente. De exemplu,
când reţeaua 5 este căzuta, routerul E iniţiaza otrăvirea rutei (Route poisoning) modificând
la 16 metrica rutei spre reţeaua 5 şi indicând că reţeaua 5 este inaccesibilă. Prin această
otrăvire a rutei către reţeaua 5, routerul C nu mai poate fi afectat de actualizări de rutare
incorecte cu privire la ruta către reţeaua 5.
Figura 2-66 Route poisoning
După ce routerul C primeşte Route poisoning de la routerul E, acesta trimite o actualizare,

numită Inverse Route poisoning sau Poison reverse, înapoi la routerul E. Acest lucru
asigură ca toate routerele de pe segmentul respectiv să ia la cunoştiinţă informaţia privind
Route poisoning.
Atunci când otrăvirea rutei (Route poisoning) este utilizată împreună cu actualizări
declanşate de o modificare de topologie a reţelei (Triggered updates), se va accelera timpul
de convergenţă al reţelei, deoarece routerele vecine nu trebuie să mai aştepte 30 de secunde
pentru a trimite actualizările de rutare care conţin informaţia privind Route poisoning.
Evitarea buclelor de rutare prin Triggered updates

Tabelele de rutare sunt trimise la routerele vecine în mod regulat, de exemplu,
actualizările de rutare RIP au loc la fiecare 30 de secunde (Update timer).
Cu toate acestea, o actualizare de rutare declanşată este trimisă imediat ca o reacţie la unele
modificari în tabelul de rutare.
Routerul care detectează o modificare de topologie a reţelei, trimite imediat o
actualizare de rutare declanşată la routerele adiacente, care la rândul lor, generează
actualizări de rutare declanşate pentru a notifica modificarea apărută routerelor vecine
adiacente. De exemplu, atunci când o rută este căzută, o actualizare de rutare declanşată este
trimisă imediat.

Actualizările declanşate de o modificare de topologie a reţelei (Triggered-updates) utilizate
împreună cu Route poisoning, asigură că toate routerele cunosc rutele căzute înainte ca
Update timer şi Holddown timer să expire.
Figura 2-67 Triggered updates
De exemplu, routerul C trimite o actualizare declanşată de o modificare de topologie a reţelei

anunţând ca reţeaua 10.4.0.0 este căzută. După ce primeşte această informaţie de rutare prin
intrefaţa S0/0, routerul B anunţă prin interfaţa S0/1 că reţeaua 10.4.0.0 este căzută fără să
aştepte expirarea Update timer şi Holddown timer. La rândul său, routerul A trimite o
actualizare declanşată prin interfaţa Fa0/0.
Evitarea buclelor de routare prin Holddown timers

Când un router primeşte o actualizare de rutare de la un router vecin care indică faptul
că o reţea accesibilă anterior este acum inaccesibilă, routerul marchează ruta ca
inaccesibilă şi porneşte un temporizator numit Holddown timer.
În cazul în care, în orice moment înainte de a expira temporizatorul Holddown timer, este
primită o actualizare de rutare de la acelaşi router vecin, care indică faptul că reţeaua este
din nou accesibilă, routerul marchează ruta ca accesibilă şi elimină temporizatorul
Holddown timer.
primită o actualizare de rutare de la un alt router vecin, cu o metrică mai bună (adică mai
mică) decât a fost iniţial înregistrată pentru acea reţea, routerul marchează ruta ca
accesibilă şi elimină temporizatorul Holddown timer.
primită o actualizare de rutare de la un alt router vecin, cu o metrică mai mare sau egală
decât a fost iniţial înregistrată pentru acea reţea, actualizarea este ignorată..

2.5 Tehnologia VRF
În rețele de calculatoare bazate pe IP, virtual routing and forwarding (VRF) este o tehnologie
care permite mai multor instanțe ale unui tabel de rutare sa coexiste în cadrul aceluiași router,
în același timp. Deoarece instantele de rutare sunt independente,adresele IP folosite pot fi
identice sau suprapuse, deoarece nu va exista conflict între ele.
Literatura Cisco afirmă că VRF este un acronim pentru rutare virtuală și redirecționare
(Virtual Routing and Forwarding), în timp ce alte literaturi de specialitate nonCisco afirmă că
VRF este un acronim pentru VPN de Rutare /Forwarding (datorită utilizării sale comune în
rețele private virtuale [VPN]).
Rețele virtuale private (VPN-uri) oferă clientilor un mod sigur a partaja lățime de bandă pe
rețeaua unui ISP. Un VPN este o colecție de site-uri care partajeaza o tabelă de rutare
comună. O locatie a clientului este conectata la rețeaua furnizorului de servicii prin una sau
mai multe interfețe, și ISP-ul asociaza fiecarei interfațe cu un tabel de rutare VPN. Un tabel
de rutare VPN este numit VRF (vpn routing/forwarding table).
Cea mai simplă formă de implementare VRF este VRF Lite.În timp ce simplu de implementat
și adecvat pentru întreprinderi mici, mijlocii și centre de date, VRF Lite nu este scalabil la
dimensiunea cerută de întreprinderi mari sau provideri mari, deoarece existe necesar sa se
puna fiecare instanță VRF pe fiecare router, inclusiv routerele intermediare.
VRF-Lite permite unui ISP sa furnizeze servicii de VPN pentru doi sau mai multi clienti,chiar
si în cazul în care adresele IP se suprapun între rețele private virtuale. VRF-Lite utilizează
interfețe de intrare pentru a distinge rute diferite pentru VPN-uri, și formeaza tabele virtuale
pentru forwardarea pachetelor prin asocierea uneia sau mai multor interfete Layer 3 cu fiecare
VRF. Interfețele dintr-un VRF poat fi fie fizice, cum ar fi porturile Ethernet sau logice, cum
ar fi VLAN SVIs, dar o interfață Layer 3 nu poate aparține mai multor VRF-uri la un moment
dat.
De multe ori furnizorii de servicii au nevoie să permită traficului clienților lor să treacă prin
rețeaua lor fără ca traficul de la un client (și rutele corespunzătoare) sa fie vazut de un alt
client. În mod similar, rețelele mari ar putea avea nevoie de a separa diferitele tipuri de
aplicații, păstrând traficul de voce și video separate de date.
Acestea sunt doar câteva scenarii care ar putea beneficia de Virtual Routing și Forwarding
(VRF) . VRF permite ca un singur router fizic sa găzduiasca mai multe routere virtuale,
izolate în mod logic unul față de celălalt, fiecare cu propria tabelă de rutare IP.

Configurare VRF Lite
Comenzi Descriere
Router(config)# ip vrf vrf-name Intra in modul de configurare VRF si
asigneaza un nume FRF-ului
Router(config-vrf)# rd route- Creeaza un route distinguisher (RD).
distinguisher
Un RD creeaza o tabela de routare si
forwardare. RD este adaugat la
inceputul prefixelor IPv4 pentru a le
face unice.
RD poate fi introdus in urmatoarele
forme :
AS number pe 16-bit: un number 32-
bit , 101:3.
Adresa IP 32-bit: Un numar pe 16-bit
De exemplu, 192.168.122.15:1.
Router(config-vrf)# route-target Creează o listă cu route import și/ sau
{import
de export communities pentru un
| export | both} route-distinguisher VRF.
Router(config-vrf)# import map route- (Opțional) asociază un route map cu
map
VRF.
Router(config-vrf)# exit Iese din modul de configurare VRF
Router(config)# interface type number Intra in mod configurare pentru
interfata care trebuie introdusa in VRF
Router(config-vrf)# ip vrf forwarding Asociaza un VRF cu o interfata
vrf-name
Router(config-if)# end Iese din modul privilegiat

Router# copy running-config Salveaza configuratia in NVRAM
startup-config
Tabelul 2-35 Comenzi vrf
Comenzi de configurare VRF

Router(config)# ip vrf customer_a
Router(config-vrf)# rd 1:1
Router(config-vrf)# route-target both 1:1
Router(config)# interface fastEthernet 0.1
Router(config-subif)# ip vrf forwarding customer_a
Comenzi de monitorizare si verificare VRF Lite

Router# show ip vrf Displays the set of VRFs and interfaces.
Router# show ip route vrf vrf-name Displays the IP routing table for a VRF.
Router# show ip protocols vrf vrf-name Displays the routing protocol information
for a VRF.
Router# ping vrf vrf-name ip ip-address Pings an ip address that has a specific
VRF.

2.6 NAT , DHCP
2.6.1 Elemente și configurări de bază NAT
Introducere
Adresa IP fiind de 32 biti, numarul de adrese diponibile este de aproximativ 4 miliarde,
arhisuficiente la inceputurile Internetului dar care, odata cu trecerea timpului, prin dezvoltarea
explozivă a Internetului, s-au dovedit a fi cam puține. La această problemă s-au găsit 2 soluții:
NAT (Network Address Translation) care este una pe termen scurt și IPv6 care e pe termen
lung.
NAT este un mecanism care permite translatarea adreselor private în adrese publice, la
marginea unei rețele, facilitându-se comunicația în ambele sensuri. Principala utilitate a NAT
este economisirea adreselor publice la care se adaugă avantajul unui anume nivel de
securitate.
Terminologie
În domeniul NAT vorbim de 4 tipuri de adrese IP:
Inside local Inside global
Outside local Outside global
Translația se face indiferent ce fel de adrese (publice sau private) sunt în stânga și în dreapta
ruterului din figura care urmează, dar pentru ușurinta întelegerii considerăm că PC-ul
folosește adrese private și se conectează la Internet unde se folosesc adrese publice.
Figura 2-68 NAT
Primul cuvânt Inside/Outside se referă la locul unde se află dispozitivul la a cărui adresă IP ne
referim: în stânga (Inside Network) sau în dreapta (Outside Network). Al 2 –lea cuvânt
Local/Global se referă la tipul de adresă din pachet în drumul lui la un moment dat: adresa
locală dacă în acel moment se află în stânga (Local Addressing), respectiv globală dacă se află
în dreapta (Global Addressing).

Să presupunem că PC-ul trimite un pachet către Server și primește răspuns. Am reprezentat 4
pachete ca stadii ale comunicației cu adresele sursă (S) și destinație (D). S1 este adresa PC-
lui, care este situat în stânga (Inside Network), deci adresa este Inside. Pachetul cu adresa S1
este în drum dinspre PC spre ruter, se află în stânga imaginii (Local Addressing), deci S1 este
adresa locală. Așadar S1 este adresa Inside Local. D1 este adresa severului care se află in
dreapta, deci D1 este adresa Outside. Fiind in acelasi pachet cu S1, D1 este adresa locală, deci
D1 este adresa Outside Local. În prezent nu se mai face translația adreselor dispozitivelor
Outside. PC-ul pune la D1 chiar adresa D2 a serverului care este globală. Asadar D1=D2 si
amadoua sunt adrese Outside Global. S2 este adresa translatata a PC-lui si este adresa Inside
Global. Pentru celelalte (S3, D3, S4, D4), ramane ca exercitiu de stablit ce fel de adrese sunt.
Când sosește de la PC primul pachet dintr-o comunicație, routerul înlocuiește adresa sursă din
pachet, care este locală, cu una globală și trimite mai departe pachetul spre destinație. Pentru a
face translația la următoarele pachete, dar și în sens invers, la pachetele care se intorc de la
server către PC, ruterul completează într-un tabel special (NAT table) corespondența pentru
cele două ipostaze ale adresei PC-lui. Dacă trece o perioadă de timp în care ruterul nu mai
folosește această corespondență, el o șterge din tabel, eliberând adresa globală pentru o
eventuală altă comunicație. Corespondențele înregistrate în tabel asigură și un grad de
securitate (asigură că pachetele întoarse au fost cerute).
Există 3 tipuri de alocări ale adreselor globale pentru corespondențele din NAT table:
statice (Static NAT), dinamice (Dynamic NAT) și cu suprasarcină (NAT overload).
1. Static NAT – translația se face pe baza unui tabel cu corespondențele prestabilite
(adresele sunt unu-la-unu).
2. Dynamic NAT – alocarea se face dintr-un “pool” de adrese, primul venit-primul servit.
Dacă la un moment dat nu mai sunt adrese disponibile in “pool”, pachetele sosite din
interior pentru translație, pentru o nouă comunicație, sunt aruncate.
3. NAT overload – multe adrese Inside Local sunt translatate în doar câteva adrese Inside
Global, sau chiar într-una singură. Acest lucru este posibil pentru că fiecare adresă Inside
este mapată și cu un port de la nivelul transport (L4 OSI), care este adăugat în tabelul
NAT. NAT overload se mai numește și PAT (Port Address Translation).
Așadar, pentru Static si Dynamic NAT, translația se face pe baza adreselor IP, iar porturile
rămân neschimbate.
Pentru PAT, translația se face pe baza porturilor disponibile, adresele IP globale fiind foarte
puține sau numai una. Dacă pachetul sosit pentru translație (care are un port ales aletor de PC
– evident portul este al segmentului încapsulat de pachet) nu are portul deja alocat de ruter, în
tabel, pentru o altă comunicație, atunci ruterul îl trece în tabel (îl lasă deci neschimbat la
ieșire) și schimbă numai adresa IP. Dacă portul pachetului este deja în tabel, atunci ruterul
alege un port disponibil pe care-l trece în tabel și în acest caz schimbă și portul și adresa.
Ansamblul adresa IP +port poarta denumirea de soclu (socket).
La finalul părții teoretice, menționăm câteva dezavantaje ale NAT, dar si un avantaj.

Dezavantaje:
 Performanța este afectată pentru că translația înseamnă o procesare în plus.
 Adresa IP, sau chiar socket-ul, se schimbă, deci pachetul dispozitivului transmițător nu
este identic cu pachetul primit de destinatar. Acest lucru impiedică funcționarea unor
aplicații (de exemplu IPsec).
 Se pierde trasabilitatea end-to-end. Rezultatul comenzii tracert nu mai este cel real.
La avantaje adăugăm la cele mentionate anterior, consistența furnizată pentru rețele private
(ele rămân neschimbate la schimbarea ISP).
CGNAT
Carrier-Grade Network Address Translation (CG NAT sau CGN) este o soluție utilizată
pentru reducerea numărului de adrese IPv4 publice folosite de Telekom Romania (aceste
resurse sunt limitate și sunt aproape de epuizare atât în Telekom Romania cât și la nivel
mondial). CGN se utilizează pentru serviciul de acces Internet la clienții rezidentiali ce
folosesc PPPoE si nu au alocată o adresă IP statică.
Pentru CGN se folosesc 2 platforme CGN Gateway, una instalată în București și una în
Brașov, fiecare platformă cu o capacitate de 20 Gbps, throughput (IN+OUT).
În aplicația Altas, clienții migrați la soluția CGN vor fi marcați cu flagul “Client migrat la
solutia CGNat”. În aplicația LG BB, s-a implementat un buton pentru adăugarea/eliminarea
clienților din soluția CGN.
Aplicațiile de la clienți care necesită Port Forwarding nu vor funcționa peste soluția CGN. În
cazul acestor reclamații, clienții vor fi excluși din soluție folosind butonul din aplicația LG
BB.
Figura 2-69 CG NAT

• Clientul inițiază sesiunea PPPoE către BRAS.
• Pentru clienții migrați la această soluție, din Netop la autentificare se aplică un
service-offering nou cu parametrul context=“CGNat”.
• Clientul se conectează în contextual “CGNat” de unde este rutat prin rețeaua IP/MPLS
într-un VPN dedicat (VPN ClientiCGN) către platformele CGN Gateway.
• Poolurile de adrese IPv4 pentru acești clienți în BRAS-uri fac parte din clasa
100.64.0.0/10 (RFC 6598). Aceste adrese IP de fapt nu sunt adrese IP “private “ în
sensul RFC 1918 dar sunt definite de IANA pentru astfel de scopuri.
• Platforma CGN Gateway translatează adresa IP “privată” cu care clientul vine din
BRAS-uri în adrese IP publice și le ruteaza către Internet.
• Logurile pentru fiecare translație de adresă se stochează atât într-o bază de date locală,
cât și într-o bază de date remote (aceste loguri trebuie păstrate din motive legale).
• Serverul ACS (Auto Configuration Server) are conectivitate de asemenea în VPN-ul
cu adresare privată pentru clienții migrați la CGN (VPN ClientiCGN) întrucât
comunicația ACS<->CPE nu poate trece prin NAT.
2.6.2 Porturi
Un calculator are in general o singura legatura fizica la retea. Orice informatie

destinata unei anumite masini trebuie deci sa specifice obligatoriu adresa IP a acelei masini.
Insa pe un calculator pot exista concurent mai multe procese care au stabilite conexiuni in
retea, asteptand diverse informatii. Prin urmare, datele trimise catre o destinatie trebuie sa
specifice pe langa adresa IP a calculatorului si procesul catre care se indreapta informatiile
respective. Identificarea proceselor se realizeaza prin intermediul porturilor.
Un port este un numar pe 16 biti care identifica in mod unic procesele care ruleaza pe
o anumita masina. Orice aplicatie care realizeaza o conexiune in retea va trebui sa ataseze un
numar de port acelei conexiuni. Valorile pe care le poate lua un numar de port sunt cuprinse
intre 0 si 65535 (deoarece sunt numere reprezentate pe 16 biti), numerele cuprinse intre 0 si
1023 fiind insa rezervate unor servicii sistem si, din acest motiv, nu trebuie folosite in
aplicatii.
Portul este utilizat de Nivelul Transport, pentru a putea urmari fiecare “comunicatie”
in derulare (pe statiile implicate, trebuie exact identificate aplicatiile software care
comunica). Putem afirma in consecinta ca portul este un identificator de aplicatie. Fiecare
server de aplicatie ”asculta” pe un anumit port dedicat, si clientul daca vrea sa acceseze acea
aplicatie trebuie sa trimita pachetele la portul respectiv.
Fiecare aplicatie cunoscuta are un port prestabilit pe care il foloseste. In tabelul de mai
jos sunt mentionate porturile pentru cateva servicii cunoscute.
Figura 2-70 Porturi servicii cunoscute

Un ID port este un numar reprezentat pe 16 biti, utilizat de catre un protocol end-to-
end pentru a identifica carui protocol de nivel superior sau program (proces) de aplicatie
trebuie sa-i livreze mesajele receptionate.
Porturile consacrate apartin unor servere standard, cum ar fi serverul Telnet care
foloseste portul 23. Numerele asociate porturilor consacrate apartin intervalului de la 1 la
1023.
Cele mai multe servere necesită numai un singur port. Excepție fac serverul BOOTP,
care folosește două porturi (67 si 68) și serverul FTP, care folosește două porturi (20 si 21).
Aceste porturi sunt controlate și alocate de către Autoritatea de Asociere a Numerelor
in Internet, IANA (Internet Assigned Number Authority) și în cele mai multe sisteme nu pot fi
alocate decât proceselor sistem sau programelor executate de utilizatorii cu drepturi speciale.
Ele permit clienților să găsească serverele fără a necesita informații de configurare
suplimentare.
Unele aplicații nu necesită numere de porturi consacrate, deoarece pentru a le accesa
se inițiază comunicațiile cu serverele pe care ele rulează, pentru un interval de timp nedefinit.
Acestea sunt porturi temporare. Numerele acestor porturi au valori mai mari de 1023, uzual
fiind în intervalul de la 1024 la 65535. Ele nu sunt controlate de IANA și pot fi utilizate în
oricare sistem, de către orice program dezvoltat de către utilizator.
În tabelul de mai jos, se regăsește alocarea pe interval de numere (Port Number
Range), în funcție de utilizarea porturilor (Port Group).
Figura 2-71 Porturi – clasificare
2.6.3 Port Forwarding
Port Forwarding, numit și Tunelare, este asocierea unui port TCP sau UDP de la un
nod de rețea la altul. Această tehnică poate permite unui USER extern să acceseze din exterior
o adresă privată dintr-o rețea locală.
Deci este o regulă care se aplică pentru traficul din exterior de pe o adresă publică spre
interior la o adresă privată, așa cum NAT se aplica pentru traficul din interior de la o adresă
privată la exterior pentru o adresă publică.
Un port TCP/IP poate fi folosit de un singur program la un moment dat. De acest lucru
trebuie să ținem cont când facem forward la un port.
Prin port forwarding spunem routerului la care calculator din rețeaua internă trebuie să
trimită datele venite din internet. De exemplu dacă facem forward la portul 100 pentru IP2,
pur si simplu spunem routerului că portul 100 este folosit de IP2. După ce această regulă este
creată datele care vin din internet pentru portul 100, routerul le va trimite la IP2 pe portul 100.
NU trebuie făcut forwarding pentru același port la 2 calculatoare diferite.

Figura 2-72 Exemplu de Port Forwarding
2.6.4 Configurări avansate si diagnosticare NAT
Static NAT are 2 caracteristici:

 Permite conexiunile inițiate din exterior.
 Translațiile sunt permanente in NAT table.
Configurarea Static NAT
1. Se definește translația între adresele Local si Global (pentru mai multe translații
scriem comanda de mai multe ori):
R(config)#ip nat inside source static local_address global_address
Următorii 2 pași sunt aceiasi pentru toate tipurile de configurări NAT.
2. Se specifică interfața conectată la partea Inside:

R(config-if)#ip nat inside
3. Se specifică interfața conectată la partea Outside:

R(config-if)#ip nat outside
Pentru exemplificare vom folosi VLAN1 configurat anterior cu DHCP. Presupunem că

avem în LAN 1 servere cu adresele 10.1.1.4 si 10.1.1.7 cărora le asignăm adresele globale
190.87.100.83 și respectiv 190.87.100.84 ; interfața outside este F4 căreia îi asignăm adresa
190.87.100.82/29
R(config)#ip nat inside source static 10.1.1.4 190.87.100.83

R(config)#ip nat inside source static 10.1.1.7 190.87.100.84
R(config)#interface vlan 1

R(config-if)#interface f4
R(config-if)#ip address 190.87.100.82 255.255.255.248
R(config-if)#ip nat outside
Configurarea Dynamic NAT

Dynamic NAT folosește un grup (pool) de adrese Inside Global, iar adresele permise a fi
translatate sunt precizate printr-o listă de adrese (trebuie parcursa sectiunea Standard ACL din
cap. 5).
1. Se definește grupul de adrese globale din care se face alocarea:
R(config)#ip nat pool pool_name start_address end_address {netmask
mask|prefix- length prefix-length}
2. Se definește lista de adrese ce sunt permise pentru translație; se foloseste access-list
standard:
R(config)#access-list acl_nr permit inside_address [wildcard_mask]
Se poate folosi și named ACL.
3. Se definesc translațiile dinamice pentru adresele precizate în lista:
R(config)#ip nat inside source list acl_nr pool pool_name
4. R(config-if)#ip nat inside
5. R(config-if)#ip nat outside
Pentru practică folosim VLAN 2 de la DHCP. Interfața F4 rămâne configurată din exemplul
precedent. Folosim adresele de la 190.87.100.85 la 190.87.100.86 ca “pool “ de adrese Inside
Global.
R(config)#ip nat pool st_natpool 190.87.100.85 190.87.100.86 prefix-

length 29
R(config)#access-list 22 permit 172.17.1.64 0.0.0.63
R(config)#ip nat inside source list 22 pool st_natpool
Pentru Outside e deja configurată interfața F4.

Observăm că în acest exemplu numai 2 hosturi pot comunica cu exteriorul simultan și știm că
eliberarea adreselor publice se face după un anumit timp. Acest tip de NAT necesită un număr
suficient de mare de adrese globale. Următorul tip de NAT este cel mai răspandit.
Configurarea NAT overload
Avem 2 cazuri:
A. Cu o singură adresă publică alocată
B. Pentru un “pool” de adrese publice alocate
1.AB Se definește lista de adrese ce pot fi translatate (ca la Dynamic NAT):

R(config)#access-list acl_nr permit inside_address [wildcard_mask]
Acest pas este același pentru ambele cazuri (A si B).
2.A Se definesc translațiile overload pentru adresele precizate în listă:

R(config)#ip nat inside source list acl_nr interface interf_type
interf_nr overload
3.A R(config-if)#ip nat inside

4.A R(config-if)#ip nat outside
2.B Se defineste gruparea (“pool”) de adrese publice (ca la Dynamic NAT):

R(config)#ip nat pool pool_name start_addr end_addr {netmask
mask|prefix-length prefix-length}
3.B Se definesc trnslațiile overload, ca la Dynamic NAT dar, cu adăugarea cuvântului
overload:
R(config)#ip nat inside source list acl_nr pool pool_name overload
4.B R(config-if)#ip nat inside

5.B R(config-if)#ip nat outside
Exemplele care urmează folosesc VLAN 3 de la DHCP. Interfața outside rămane in
continuare F4, configurată anterior.
Cazul A
R(config)#ip nat inside source list 33 interface f4 overload
Cazul B
Folosim același pool de adrese ca la Dynamic NAT.
R(config)#ip nat pool st_natpool 190.87.100.85 190.87.100.86 prefix-
length 29
R(config)#ip nat inside source list 33 pool st_natpool overload
Verificarea NAT
Pentru verificarea NAT prezentăm în continuare câteva comenzi. În prealabil se șterg toate
inregistrările din tabelul NAT (cu excepția celor pentru NAT static care sunt permanente) cu
comanda:
R#clear ip nat translation *
O primă comandă de verificare este:
R#show ip nat translations
Figura 2-73 Comanda show ip nat translations

Dacă se adaugă cuvântul verbose sunt afișate informații suplimentare:
R# show ip nat translations verbose
Figura 2-74 Comanda extinsă
O altă comandă este: R#show ip nat statistics
Figura 2-75 Comanda sh ip nat statistics

2.6.5 Elemente și configurări de bază DHCP
Dynamic Host Configuration Protocol este un protocol de nivel aplicaṭie al standardului

TCP/IP, care permite dispozitivelor să-şi obṭină singure informaṭia pentru configuraṭia IP,
necesară pentru comunicaṭie.
Bootstrap Protocol este predecesorul DHCP, între ele existând caracteristici operaționale
comune. DHCP nu a fost proiectat de la zero, ci ca o extensie a BOOTP.
BOOTP permite inițializarea și configurarea dispozitivelor fără unitate de disc, ceea ce este
desigur, desuet. DHCP, ca și BOOTP, folosește porturile UDP 67 si 68 pentru server și
respectiv pentru client. Ele și acum se numesc porturi BOOTP.
DHCP are 3 feluri de alocare a adreselor:
1. Manual – fiecărui client i se configureaza pe server adresa fizică a dispozitivului și o
adresă IP corespunzătoare, care e comunicată dispozitivului client (doar atât știe să
facă BOOTP). Alocarea manuală se folosește pentru dispozitive care nu-și schimbă
adresa IP, cum ar fi servere sau imprimante, pentru a fi usor accesate de alte
dispozitive.
2. Automat – se configurează pe server un grup de adrese (pool of addresses), care sunt

alocate dispozitivelor definitiv (adresele nu au timp de expirare și nu sunt
refolosibile).
3. Dinamic – adresele se alocă dintr-un grup de adrese cu timp limitat de folosință.

Adresele sunt refolosibile. Spre deosebire de adresa alocată manual sau automat, care
rămâne în “proprietatea” dispozitivului, adresa alocată dinamic este în folosință pe
perioadă limitată sau altfel spus închiriată sau în leasing. După un timp T1
(default=jumătate din lease time) clientul DHCP cere reinnoirea leasingului de la
server. În continuare ne vom referi numai la DHCP dinamic.
DHCP este construit după modelul client/server și are 2 componente:

- clientul – cere obține informația de configurare IP
- severul – furnizează informația cerută
Ruterele Cisco suportă ambele componente.
DHCP prezintă următoarele avantaje:
- reduce volumul de muncă pentru configurarea dispozitivelor
- reduce incidența erorilor umane
- oferă mai mult control administrativ
Pentru a obține configurația IP, un client DHCP parcurge următorii pași:

1. Clientul generează un mesaj DHCPDISCOVER (trebuie să avem în vedere că
mesajele DHCP sunt la nivelul aplicație al TCP/IP) pentru a descoperi un server
DHCP. Mesajul (incapsulat) este broadcast L2 si L3 si anume: adresa sursă fizică

=adresa MAC proprie, adresa sursă logică =0.0.0.0 (n-o știe și vrea s-o afle), adresa
destinație fizică=FFFF.FFFF.FFFF (broadcast L2), adresa destinație logică
=255.255.255.255 (broadcast L3).
Dacă la acest mesaj nu primește răspuns, îl retransmite de mai multe ori și procesul se
oprește dacă tot nu vine răspunsul.
2. Serverul primește cererea, alege o adresă din “pool”, verifică dacă e liberă (cu ping) și
dacă este, transmite un mesaj DHCPOFFER (unicast L2 si L3). Verificarea este
implicită, dar opțional, poate fi dezactivată de administrator. Dacă sunt mai multe
servere DHCP, răspund toate la cerere.
3. Clientul, după ce primește mesajul DHCPOFFER, sau mesajele de la mai multe

servere (caz în care alege de regulă primul mesaj primit), generează și transmite un
mesaj DHCPREQUEST, tot broadcast ca și DHCPDISCOVER. Este broadacst pentru
a putea anunța și celelalte servere de alegerea făcută. Același mesaj DHCPREQUEST
se transmite la restart, la tranziția Down -> Up a interfeței clientului, sau
dacaădispozitivul client e oprit, iar la repornire are adresa (configurata DHCP) cu
timpul neexpirat. La expirarea timer-lui T1, pentru reinnoirea leasingului clientul
transmite tot DHCPREQUEST, dar de data aceasta unicast L2+L3. Acest mesaj de
reinnoire este repetat până vine răspuns de la server sau până la expirarea unui alt
timer T2 (default=87,5% sau 7/8 din timpul de leasing). Dacă până la epuizarea T2 nu
primește răspuns, atunci “schimbă cererea” și trimite DHCPRQUEST broadcast.
4. Serverul primește DHCPREQUEST și verifică dacă adresa mai este disponibilă pentru
client. Dacă da, trimite un mesaj de confirmare DHCPACK, tot unicast ca și
DHCPOFFER, iar dacă nu este disponibilă, trimite un mesaj DHCPNACK, de
retragere a ofertei. La intrebarea cum se poate ajunge la DHCPNACK, dăm un
exemplu: dacă un client alege oferta unui server, dar nu-i convin parametrii, el
incearcă cu un nou DHCPREQUEST la alt server care a făcut și el oferta, iar dacă
acesta a rezervat între timp adresa pentru alt client, atunci serverul răspunde cu
DHCPNACK. Clientul trebuie să ia procesul de la început.
5. Clientul care a primit DHCPACK verifică mai întâi dacă adresa primită este liberă în
rețea. Pentru aceasta trimite mesaje ARP request de verificare. Dacă primește răspuns
înseamnă că adresa e folosită de un dispozitiv în rețea, caz în care clientul DHCP
trimite un mesaj DHCPDECLINE și reia procesul de la început. Dacă adresa e liberă,
atunci intră în starea bound (legat), pornește timer-ii T1 și T2 și e gata pentru o
funcționare normală. Dacă clientul a primit DHCPACK în urma unei cereri de
reînnoire, el nu mai verifică adresa pe care o are deja, ci trece direct în starea bound ,
cu resetarea T1, T2.
Deoarece DHCP folosește UDP pentru transport, care este connectionless, clientul trebuie să
reia de mai multe ori procesul dacă nu-și primește configurația IP necesară, dar desigur, un
timp limitat, pentru că, de exemplu, s-ar putea să nu fie niciun server care să-i răspundă. În
acest caz, în funcție de sistemul de operare, clientul dă mesaj de eroare, sau folosește opțiunea

DHCP de autoconfigurare APIPA (Automatic Private IP Addressing), introdusă de Microsoft
și denumită Dynamic Configuration of Link-Local-Addresses în standardul apărut ulterior.
Anterior am definit 169.254.0.0/16 , clasa privata Link-Local-Adresses.
Mai menționăm în încheiere un alt tip de mesaj, DHCPRELEASE, folosit de client pentru a
încheia voluntar un leasing înainte ca acesta să expire. Ca exemplu, de la un command
prompt, cu comanda ipconfig /release se transmite acest mesaj. Cu comanda ipconfig
/renew se poate obține din nou configurația IP.
2.6.6 Configurări avansate și diagnosticare DHCP
Inainte de a trece la descrierea comenzilor facem câteva precizări:

 Toate comenzile din manual sunt numai pentru configurarea ruterelor sau
comutatoarelor (switches) Cisco.
 Scrierea comenzilor se face cu precizarea la inceput a modului din care introducem

comanda:
R> pentru modul executiv utilizator (user executive mode)
R# pentru modul executiv privilegiat (privileged executive mode)
R(config)# pentru modul configurare globala (global configuration mode)
 Toate celelalte sunt pentru modurile de configurari specifice (specific configuration

modes); de exemplu pentru modul de configurare specific pentru DHCP vom scrie la
inceput R(dhcp-config)# , unde R este numele ruterului.
Arătăm in continuare configurația necesară pentru ca un ruter Cisco 871 sa fie client DHCP
pe interfața F4, deci să-și obțina adresa IP și masca de la un server DHCP:
R#conf t
R(config)#interface f4 cu această comandă intrăm din modul configurare globală

în modul specific de configurare interfețe:
R(config-if)# , prezentarea fiind sugestivă (if de la interface)
R(config-if)#ip address dhcp
De aici incolo toate comenzile specifice vor fi prezentate direct.
Continuăm cu descrierea configurării serverului DHCP.

Easy IP se numeste facilitatea DHCP server a ruterelor Cisco.
1 Definim adresele pe care DHCP nu le alocă:

R(config)#ip dhcp excluded-address low_address [high_address]
Comanda propriu-zisă e scrisă cu litere ingroșate, low_addr este prima adresă, iar
high_address este ultima dintr-o serie pe care vrem să o excludem. Parantezele drepte
ne indică faptul că nu e obligatoriu ce e între paranteze, convenție valabilă pentru tot
manualul. Așadar putem să excludem numai o adresă (low_address). Dacă vrem să
excludem mai multe adrese sau serii de adrese disparate, scriem comanda de mai
multe ori, corespunzător.
2 Cream DHCP pool:
R(config)#ip dhcp pool pool_name
Cu această comanăa se trece în modul de configurare specific DHCP
3 Precizăm toate elementele necesare pentru a deservi clienții DHCP:
3a Elementele obligatorii:
 Definim “address-pool”:
R(dhcp-config)#network address [mask|/prefix-length]
Bara verticală din interiorul parantezelor drepte indică o opțiune între
elemantele din stânga și din dreapta barei. Convenția este valabilă de asemenea
pentru tot manualul.
Între paranteze avem masca adresei care poate fi scrisă zecimal cu punct, sau
cu lungimea prefixului, sau nu e scrisă deloc și atunci e folosită masca clasei
adresei.
 Definim adresa gateway:
R(dhcp-config)#default-router address1 [address2 address3 ...
address8]
Se pot defini maxim 8 adrese gateway.
3b Elemente opționale :
 Definim adresa(le) DNS (maxim 8):
R(dhcp-config)#dns-server address1 [address2 address3 ...
address8]
 Definim durata leasingului DHCP:
R(dhcp-config)#lease {days [hours] [minutes]| infinite}
Aici intâlnim parantezele-acolada.Convenția, valabilă de asemenea pentru tot manualul,

este următoarea: ce apare intre paranteze-acoladă este obligatoriu.
Așadar ori precizăm durata leasingului, ori durata este infinită, caz echivalent cu alocarea
automată. Dacă nu folosim comanda lease, valoarea implicită este 1 zi, echivalent cu
comanda:
R(dhcp-config)#lease 1 , comanda care nu se vede cu show run pentru că este
opțională, iar valoarea este cea default.

Pentru dezactivarea serviciului DHCP comanda este:
R(config)#no service dhcp
Pentru reactivarea serviciului:

R(config)#service dhcp
Să luăm un exemplu și ăa configurăm pe un Cisco 871(se poate cu oricare din seriile 870,
880, sau cu 1803) serviciul DHCP pentru 3 LAN-uri diferite. Vom folosi 3 VLAN-uri,
VLAN1 cu portul F1, VLAN2 cu portul F2, VLAN3 cu portul F3.
R(config)#interface f2
R(config-if)#switchport access vlan 2
R(config-if)#interface f3
R(config-if)#switchport access vlan 3
R(config-if)#interface vlan1
R(config-if)#exit
R(config)#ip dhcp excluded-address 10.1.1.1 10.1.1.10
am exclus primele 10 adrese din LAN1
R(config)#ip dhcp excluded-address 172.17.1.65
am exclus prima si ultimele 5 adrese din LAN2
am exclus primele 20 adrese din LAN3
R(config)#ip dhcp pool st_pool1
R(dhcp-config)#network 10.1.1.0 255.255.255.128
R(dhcp-config)#default-router 10.1.1.1
R(dhcp-config)#dns-server 10.1.1.1
R(dhcp-config)#lease 0 12
am fixat leasingul la 12 ore
R(dhcp-config)#ip dhcp pool st_pool2
R(dhcp-config)#network 172.17.1.64 /26
R(dhcp-config)#lease 0 0 16
am fixat leasingul la 16 minute
R(dhcp-config)#ip dhcp pool st_pool3
R(dhcp-config)#network 192.168.1.0
Nu am mai precizat masca si nu am fixat leasingul, deci masca este /24, iar clienții vor primi
un leasing de 1 zi.
Nu există nicio comandă care să precizeze pentru ce interfață configurăm un serviciu DHCP
server. Acest lucru îl face ruterul singur pe baza adreselor IP configurate.

Verificarea serviciului DHCP server
Enumerăm câteva comenzi de verificare:

R#show ip dhcp binding
Figura 2-76 Comenzi verificare DHCP
Se văd adresele alocate și adresele corespunzătoare MAC ale cliențielor cu limita de expirare
a leasingurilor.
R#show ip dhcp server statistics
Figura 2-77 Comanda sh ip dhcp server statistics

Aici vizualizăm numărul de mesaje trmise si recepționate pe tipuri.
R#show ip dhcp pool

Figura 2-78 Comanda sh ip dhcp pool
Sunt afișate “pool”-rile de adrese și câte au fost alocate. Indexul curent este adresa care va fi
alocată la următoarea cerere.
R#show ip dhcp conflict
R#show ip dhcp conflict
IP address Detection method Detection time
192.168.1.77 Ping Aug 17 2012 11:37 AM
192.168.1.177 Gratuitous ARP Aug 10 2012 15:22 PM7
Sunt 2 metode cu care serverul descoperă conflicte de adrese: cu ping dat de router sau cu
“gratuitous ARP”.
Gratuitous ARP este un mesaj ARP special, un anunt făcut de un dispozitiv din proprie
inițiativă (de exemplu la startup) ce determină toate dispozitivele din LAN să-și facă
înregistrarea în tabela ARP, pentru o mai bună fluență a comunicației.
Dacă routerul descoperă o adresă în conflict de adrese, el scoate adresa din “pool” și nu o mai
oferă niciunui client. După ce un administrator rezolvă conflictul, adresa este reintrodusă în
rândul celor care pot fi oferite.

2.7 Securitatea si calitatea serviciilor
2.7.1 ACL
Întroducere
Principalul instrument folosit de rutere (și alte dispositive cum ar fi ASA, PIX Firewall)
pentru filtrarea traficului este ACL (Access Control List=Lista pentru Controlul Accesului).
Aceasta defineste reguli ce pot fi folosite pentru a impiedica anumite pachete să circule prin
rețea.
ACL este o listă secvențială de permisiuni și respingeri ce se aplică adreselor IP sau
protocoalelor de nivel superior. Cuvintele folosite în liste sunt permit pentru permisiune și
deny pentru respingere. Pachetele pot fi filtrate la intrarea unei interfețe (înaintea procesului
de rutare) sau la ieșirea pe o interfață (după procesul de rutare).
Figura 2-79 Acces Control List
Logica folosită de un ruter pentru ACL este următoarea:

1. Parametrii care trebuie să se potrivească (matching parameters) din rândul (linia)
listei (access-list statement) sunt comparați cu cei ai pachetului. Se începe cu primul
rând din listă.
2. Dacă se potrivesc, ruterul trece la acțiunea prevazută în lista, permit sau deny.
Evident, în acest caz, rândurile următoare nu mai contează.
3. Dacă nu se potrivesc, se trece la următorul rând din listă și se repetă pasul 1 si 2.
Eventual se ajunge la ultimul rând și nici la acesta nu se potrivesc parametrii. În acest
caz regula este că ruterul trece la acțiunea de respingere a pachetului. Așadar la

sfârșitul ACL există intotdeauna un un rând implicit (care nu se vede) de respingere a
pachetelor (care, evident, au parcurs întreaga listă fără să se potrivească).
Principalii parametrii folosiți de ACL sunt: adresele IP sursă și destinație și porturile TCP sau
UDP sursă si destinație. Există și alte câmpuri din header-le pachetului și segmentului
încapsulat, ce pot fi de asemenea folosite ca parametrii in ACL.
În funcție de gradul de complexitate, ACL-le se impart in 3 categorii:
1. Standard ACL
2. Extended ACL
3. Complex ACL
In
În această prezentare, vom aborda numai primele 2 categorii.
Wildcard Mask
Pentru a determina adresele IP care se potrivesc, router-ul folosește o mască diferită de cea
cunoscuta, numită wildcard mask. Aceasta definește porțiunea din adresa IP care trebuie
examinată. Spre deosebire de măștile obișnuite, măștile wildcard se scriu numai sub forma
zecimal cu punct. Logica măștii wildcard, scrisă binar, este următoarea: 0 înseamnă că acel
bit din adresa IP trebuie controlat, iar 1 inseamna că bitul de pe acea poziție nu contează.
Așadar 0 in wildcard mask însemnă că bitul respectiv din adresa pachetului trebuie să se
potrivească cu cel corespunzator din adresa IP, din rândul listei, cu care se face comparația.
Exemple:
Considerăm adresa IP: 182.168.103.79
1. wildcard mask=0.0.0.0
In binar, wildcard mask este: 00000000.00000000.00000000.00000000
toți biții sunt 0, deci se potrivesc numai pachetele cu adresa 182.168.103.79 sau
altfel scris 182.168.103.79/32
In binar, wildcard mask este: 00000000.00000000.00000000.11111111
sunt 0 primii 24 biți, deci se potrivesc pachetele cu adresa IP având primii 24 biți
egali cu cei din adresa dată, in zecimal 182.168.103.x , adică 182.168.103.0/24
în binar, wildcard mask este: 00000000.00000000.11111111.11111111
sunt 0 primii 16 biti, deci se potrivesc pachetele cu adresa IP de forma 182.168.x.x ,
adică 182.168.0.0/16
În toate cele 3 exemple, observăm că dacă înlocuim în wildcard mask biții 0 cu 1 si biții 1 cu
0 obținem o mască obișnuită. În aceste cazuri wildcard mask este o mască inversată. În
zecimal, masca obișnuită se obține din masca wildcard mask, care este o mască inversată,
scăzând din 255 valoarea fiecarui octet din wildcard mask.
De exemplu, pentru wildcard mask = 0.0.0.31 , care este o mască inversă, masca obișnuită
este (255-0).(255-0).(255-0).(255-31) , adica 255.255.255.224

Acest caz, în care wildcard mask este o mască inversată, este cel mai des întâlnit. În definiție
însă, biții wildcard mask de pe oricare poziție pot fi 0 sau 1 , fără nicio restricție. Aceste
situații, în care nu avem de-aface cu masca inversă, sunt mai complicate.
Exemplu:
Pentru aceeași adresă IP = 182.168.103.79 , considerăm wildcard mask = 0.0.0.253
În binar, wildcard mask este: 00000000.00000000.00000000.11111101
Scriem în binar ultimul octet al adresei IP, 79=01001111 și vedem că penultimul bit este
1
Dacă scriem primele 8 adrese (figurăm în binar numai ultimul octet) din rețeaua
182.168.103.0/24, din care fac parte și adresele căutate avem:
0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 1 1
0 0 0 0 0 0 1 0 2
0 0 0 0 0 0 1 1 3
0 0 0 0 0 1 0 0 4
0 0 0 0 0 1 0 1 5
0 0 0 0 0 1 1 0 6
0 0 0 0 0 1 1 1 7
Tabelul 2-36 Wildcard Mask
Numai adresele care au penultimul bit 1 sunt cele căutate, deci în zecimal ele sunt:
182.168.103.n , unde n este unul dintre numerele: 2,3,6,7,10,11,14,15, ……. ,254,255.
Standard ACL
În acest tip de ACL un singur parametru este controlat: adresa sursa a pachetului. Comanda
folosită este:
R(config)#access-list acl_nr {permit|deny} source_address [wildcard_mask]
Numarul acl_nr, pentru ACL standard, este cuprins intre 1 si 99, sau intre 1300 și 1999. Acest
număr indică ruterului dacă ACL este standard sau extins. ACL poate avea unul sau mai
multe rânduri, dar toate au același număr, acesta fiind numărul listei (ACL). Rândurile sunt
așezate în ordinea în care sunt întroduse comenzile. Cu comanda:
R(config)#no access-list acl_nr
se șterge intreaga listă. Dacă se dorește schimbarea ordinii rândurilor trebuie ștearsă lista și
apoi introduse rândurile în noua ordine. Activarea unei ACL pe o interfață se face cu
comanda:
R(config-if)#ip access-group acl_nr {in|out}

În ce privește activarea de ACL pe interfețe, există o regulă generală obligatorie, a celor 3
“per”: o singura ACL per protocol, per direcție, per interfață.
De exemplu, pentru o interfață IP putem configura 2 ACL, câte una pe fiecare direcție, in și
out. Dacă interfața router-ul știe și protocolul IPX, atunci putem configura 4 ACL pe acea
interfață.
Atunci când activăm o ACL pentru filtrarea anumitor pachete, putem să alegem oricare
interfață de ruter din traseul pachetelor. Cisco recomandă plasarea ACL standard cât mai
aproape de destinație, iar ACL extinse cât mai aproape de sursa pachetelor.
Exemplu:
Sa configuram pe interfața F4 a unui ruter 871 sau 881, pe sensul de ieșire, o ACL cu numărul
11:
R(config)#access-list 11 deny 192.168.11.0
R(config)#access-list 11 deny 172.22.0.0
R(config)#access-list 11 permit 192.168.11.11
R(config-if)#ip access-group 12 out
Avem câteva observații:

Pe primul rând nu apare wildcard mask. În acest caz sunt căutate pachetele cu exact adresa
specificată. Aceasta comandă este echivalentă cu următoarele:
R(config)#access-list 11 deny 192.168.11.0 0.0.0.0
R(config)#access-list 11 deny host 192.168.11.0
192.168.11.0 este o adresă de rețea pe care n-o gasim la niciun pachet, deci așa cum este,
rândul este scris degeaba. Pentru a filtra pachetele din rețeaua 192.168.11.0/24 , comanda
este:
Aceasi observație este valabilă și pentru rândul al 2-lea și rescriem ACL 11:
Continuăm cu observațiile:
Primul rând stabilește că sunt aruncate pachetele din rețeaua 192.168.11.0/24, deci inclusiv
pachetele cu adresa 192.168.11.11, iar al 3-lea rand stabilește că sunt permise pachetele cu
adresa 192.168.11.11 .Este clar că niciun pachet cu adresa 192.168.11.11 nu ajunge să fie
permis, toate sunt respinse pe prima linie (rând). Pentru a lăsa să treacă pachetele cu adresa
192.168.11.11, acest rând, mai specific, trebuie așezat inaintea primului, mai general.
O altă observație este la rândul al 4-lea:
Acesta stabilește că sunt permise pachetele cu orice adresa IP, ceeace se poate reprezenta cu
cuvantul any. Scriem din nou ACL 11:

R(config)#access-list 11 permit any
Mai observăm o singură eroare: pe interfață am activat ACL 12 in loc de ACL 11. Corectăm:
R(config-if)#no ip access-group 12 out
R(config-if)#ip access-group 11 out
După cum se vede, configurația ACL poate fi inșelătoare.
Extended IP ACL
Acesta este tipul de ACL unde se folosesc toți parametrii menționați la început. Numerele
folosite pentru ACL extinse sunt de la 100 la 199 și de la 2000 la 2699.
Datorită numărului mare de parametrii controlați, pentru a evita confuziile, prezentăm în
continuare, în loc de una, 3 comenzi generice:
R(config)#access-list acl_nr {permit|deny} ip source_address
[wildcard_mask] destination_address [wildcard_mask]
R(config)#access-list acl_nr {permit|deny} {tcp|udp} source_address
[wildcard_mask] [operator source_port] destination_address
[wildcard_mask] [operator destination_port] [established]
Cuvântul established se poate pune în comanda, numai împreuna cu tcp.

Se folosesc următorii operatori:
eq equal to egal cu
lt less than mai mic decat
gt greater than mai mare decat
neq not equal to diferit de
range range de la pana la
Tabelul 2-37 Operatori folosiți în comenzi

Tabelul următor prezinta cele mai cunoscute porturi:
Tabelul 2-38 Porturi binecunoscute
R(config)#access-list acl_nr {permit|deny} icmp source_address

[wildcard_mask] destination_address [wildcard_mask] [icmp_message]
Mesajele icmp sunt următoarele:
administratively-
prohibited Message that says that someone filtered a packet
echo Used by ping to check a destination
echo-reply Is a response to an echo message created by ping
host-unreachable The subnet is reachable, but the host is not responding
net-unreachable The network/subnet is not reachable
traceroute Filters on traceroute information when ICMP is used
Tabelul 2-39 Mesaje ICMP
Adresele IP și porturile sunt poziționale în comandă. Se scriu mai întâi cele sursă si apoi cele
destinație.
Pentru a se trece la acțiunea din comandă, trebuie ca toti parametrii din acea comanda să se
potrivească.

Exemplu de configurare ACL extinsă:
R(config)#access-list 101 permit tcp any 172.16.0.0 0.0.255.255 established

R(config)#access-list 101 permit udp any 172.16.1.1 eq 53
R(config)#access-list 101 permit tcp 10.17.0.0 0.0.255.255 172.16.1.2 eq 23
R(config)#access-list 101 permit icmp any 172.16.0.0 0.0.255.255 echo-reply
R(config)#access-list 101 deny ip any any
R(config-if)#ip access-group 101 in
Prima comandă (primul rând al listei) stabilește că este permisă o sesiune TCP cu orice adresa
sursă și cu adresa destinație 172.16.0.0/16, sesiune care este stabilită (este controlat un câmp
din headerul TCP cu indicativi ai tipului de mesaj TCP). Cu alte cuvinte sunt acceptate
comunicațiile TCP inițiate din interiorul rețelei 172.16.0.0/16 și sunt respinse cele inițiate din
exterior spre rețeaua 172.16.0.0/16
Comanda a 2-a permite comunicațiile inițiate din exterior către un server DNS (port 53) cu
adresa IP 172.16.1.1
A 3-a comandă permite orice conexiune Telnet (port 23) cu dispozitivul cu adresa IP
172.16.1.2, conexiune inițiata din rețeaua 10.17.0.0/16
A 4-a comandă permite raspuns la ping. Este vorba de ping dat de la un dispozitiv din rețeaua
172.16.0.0/16 . Pingurile date date din exteriorul rețelei 172.16.0.0/16, care sunt procesate de
aceasta ACL, sunt aruncate.
A 5-a și ultima comandă este cea implicită, deci poate sa nu fie introdusă.
ACL-le configurate se văd cu comanda:
R(config)#show access-lists [acl_nr]
Exemplu:
Figura 2-80 Comanda sh acces-lists
Se mai văd și cu comanda:

R(config)#show run
Dacă pe o interfață este activată o ACL, acest lucru se vede cu comanda:

R(config)#show ip interface interface_type interface_nr
În imagine, pe interfața F4 este activată ACL 11 pe direcția de ieșire.

Figura 2-81 Comanda sh ip int
Am văzut că în funcție de numărul ACL, ruterul știe dacă este standard sau extinsă. In această
formă de configurare si prezentare vorbim despre Numbered ACL (Acl numerotat). Ulterior a
aparut o altă formă de prezentare, mai prietenoasă si anume ACL numite.
Named ACL
În loc de numere, se folosesc nume pentru a identifica ACL. Pentru configurare se folosește o
comandă globală care plasează utilizatorul în modul specific de configurare named-acl, după
care configurarea decurge la fel. A 2-a facilitate este că se poate șterge numai un rând din
listă.
Comanda globală este:
R(config)#ip access-list {standard|extended} acl_name
Cu această comandă se intră intr-unul dintre cele 2 moduri specifice:

R(config-std-acl)#
R(config-ext-acl)#
În continuare pentru ACL standard comanda este la fel ca la numbered ACL:

R(config-std-acl)# {permit|deny} source_address [wildcard_mask]
Pentru extended ACL sunt aceleași 3 comenzi ca la numbered ACL.

Exemplu:
Convertim configuratia ACL 101:
R(config)#ip access-list extended DO_NOT_ENTER
R(config-ext-acl)#permit tcp any 172.16.0.0 0.0.255.255 established
R(config-ext-acl)#permit udp any 172.16.1.1 eq 53
R(config-ext-acl)#permit tcp 10.17.0.0 0.0.255.255 172.16.1.2 eq 23
R(config-ext-acl)#permit icmp any 172.16.0.0 0.0.255.255 echo-reply
R(config-ext-acl)#deny ip any any
R(config-ext-acl)#interface f4
R(config-if)#ip access-group DO_NOT_ENTER in
Pentru a șterge numai ultimul rând din listă:

R(config-ext-acl)#no deny ip any any
Orice rând nou este introdus tot la sfarșitul listei. Pentru a facilita editarea listelor, Cisco a
introdus (incepând cu IOS 12.3) noi facilități pentru configurarea ACL. Acum rândurile sunt
introduse cu un numar de secvență pentru ambele forme de prezentare (numerotate sau
numite). Numerele de secvență sunt introduse automat de ruter, dacă nu sunt (dar pot fi)
introduse de utilizator. Numerele de secvență automate sunt default din 10 in 10, incepand cu
10.
Exemplu:
Reluăm ACL 11 configurată anterior, pe care mai intâi o verificăm:
Figura 2-82 Comanda sh acces-lists
Vrem să interzicem accesul pentru hostul cu adresa 172.17.1.80 și dorim să introducem

comanda deny înaintea rândului cu numarul 20:
Figura 2-83 Comanda ACL

Observăm că, deși ACL 11 este de tip numbered ACL, am putut să intrăm in modul specific
de configurare standard-acl și am editat lista.
Controlul accesului Telnet sau SSH cu ACL

Există posibilitatea controlului direct al accesului cu Telnet sau SSH pe un ruter. Pentru
aceasta trebuie creată mai intai ACL standard cu adresele ce sunt permise și apoi se activează
cu comanda:
R(config-line)#ip access-class { acl_nr| acl_name} in
Exemplu:

R(config)#line vty 0 4
R(config-line)#ip access-class 66 in
Trebuie menționată regula că un ruter nu filtrează niciodată o adresă IP proprie.

Cu comanda:
R(config-line)#ip access-class { acl_nr| acl_name} out
nu se controlează adresa sursă (pentru că ar însemna să se încalce regula menționată), ci

destinație, pentru inițierea de conectari cu Telnet sau SSH dinspre ruter în exterior. Pentru
ACL-le standard, acest caz constituie o excepție de la definiție.
Mai menționăm că dacă pe o interfață aplicăm o ACL pe care n-am configurat-o (nu există),
nu se produce niciun efect.
2.7.2 Password recovery
Router password recovery

În funcționarea lor, ruterele folosesc un concept numit registru de configurare. Acesta este
similar cu setările BIOS de la un PC, care controlează procesul bootup. Registrul de
configurare spune ruterului ce configuratie să incarce la bootup și are multe intrebuințări,
dintre care cea mai folosită este pentru password recovery. Acest registru se poate seta la o
valoare care să dea ruterului instrucțiunea să facă bootup de la un fișier de configurare
implicit (folosit de ruter si atunci când nu are niciun fișier config in NVRAM la bootup),
blank config, neprotejat cu parole. Valoarea necesară a registrului este 0x2142, unde 0x indică
faptul ca cifrele sunt hexazecimale.

Mai intâi, trebuie să notăm ce valoare a registrului de configurare folosește ruterul. O vedem
cu comanda:
R#show version
La sfârșit apare valoarea cautată:

Configuration register is 0x2102
Aceasta este valoarea uzuală folosită de rutere.

Al 2-lea pas este să oprim și să repornim ruterul, iar in timpul bootup trebuie trimisă o serie
de semnale Break, timp de maxim 60 secunde. Aceste semnale determină ruterul să intre intr-
un mod numit ROMmon, care nu necesită IOS. Daca folosim Hyperterminal trebuie să tastăm
Ctrl-Break (Break in cazul Putty), în secvențe. Se poate întâmpla să tastăm secvențele cu
imperfecțiuni, ruterul nu le sesizează și încarcă IOS-ul. Trebuie s-o luăm de la capat. Arătăm
în continuare cum să evitam acest inconvenient. Dacă setăm la inceput Hyperterminalul (sau
Putty dacă-l folosim) cu viteza 1200 bits per second, atunci tasta Blank imita foarte bine
secvetele Break. Așadar setăm Hyperterminalul pe 1200 bits per second, ținem apăsată tasta
Blank și pornim ruterul. În scurt timp se opresc definitiv mesajele de la consola și eliberăm
tasta Blank. Închidem Hyperterminalul (sau Putty) și-l redeschidem normal, cu viteza 9600
bits per second. Tastăm Enter și vedem că am intrat in modul ROMmon.
Schimbăm valoarea registrului cu comanda:
rommon 1 > confreg 0x2142
Cu comanda:
rommon 2 > reset
ruterul face din nou bootup. Trecem de binecunoscuta intrebare:

--- System Configuration Dialog ---
Would you like to enter the initial configuration dialog? [yes/no]: no
Press RETURN to get started!
și ajungem în acel blank config.

Router#
În continuare copiem configurația ruterului din NVRAM în RAM:

Router#copy startup-config running-config
Acum putem să vizualizăm configurația:

R#show running-config
Dacă parolele sunt necriptate le notăm, dacă sunt criptate atunci le schimbăm (reconfigurăm).
Toate interfețele ruterului apar shutdown. Pe toate interfețele pe care le folosim trebuie dată
comanda no shutdown.
Pentru a readuce ruterul la funcționarea normală, reconfigurăm registrul la valoarea initială,

R(config)#config-register 0x2102
și salvăm configurația in NVRAM:

R#copy running-config startup-config sau
R#wr
Această procedură este valabilă pentru toate ruterele Cisco.
Switch Password Recovery

Toate Cisco Switch au un buton MODE care este folosit împreună cu cele câteva LED-uri din
apropiere și cu LED-urile corespunzătore porturilor pentru a verifica starea porturilor.
Butonul MODE, împreună cu LED-ul SYS (System), sunt folosite și în procedura pentru
password recovery. Spre deosebire de rutere, la Switch se poate dezactiva password recovery
cu comanda:
S(config)#no service password-recovery
Se poate, totuși, intra pe Switch, dar se șterge configurația existenta. Switch-ul trebuie
reconfigurat.
Cu comanda (implicită):
S(config)#service password-recovery
se reactivează password recovery. În continuare descriem procedura (folosită pentru Cisco

2960).
Cu Hyperterminalul (sau Putty) conectat, oprim și repornim Switch-ul. La repornire ținem

apăsat butonul MODE. LED-ul SYS clipește verde aproximativ 15 secunde, își schimbă
pentru puțin timp culoarea în chihlimbar și apoi devine verde stabil. În acest moment eliberăm
butonul MODE. De la consolă apare mesajul:
The system has been interrupted prior to initializing the flash file
system.
The following commands will initialize the flash file system, and
finish loading the operating system software:
flash_init
load_helper
boot
În continuare urmăm indicațiile din mesaj:

switch: flash_init
switch: load_helper
Vizualizăm conținutul memoriei flash unde se află la switch fișierul de configurare:

switch: dir flash:
Redenumim fișierul de configurare (îi adăugăm extensia old):

switch: rename flash:config.text flash:config.text.old
Aplicăm acum a 3-a indicație din mesaj:

switch: boot

Switch-ul nu găsește fișierul de configurare (pentru că l-am redenumit) și după ce răspundem
no la intrebarea pe care o recunoaștem, încarcă acel blank config:
Continue with the configuration dialog? [yes/no]: no
Switch>
Intrăm în privileged mode și redenumim la loc fișierul de configurare:

Switch>enable
Switch#rename flash:config.text.old flash:config.text
Copiem fișierul de configurare din flash in RAM și apoi îl vizualizăm:

Switch#copy flash:config.text system:running-config
Switch#show running-config
La fel ca la ruter, dacă parolele sunt necriptate le notăm, dacă sunt criptate le schimbăm și
apoi copiem fișierul din RAM in startup-config:
Switch#copy running-config startup-config
Dacă password recovery a fost dezactivată pe Switch, atunci după procedura cu butonul
MODE apare mesajul:
The password-recovery mechanism has been triggered, but is currently
disabled. Access to the boot loader prompt through the password-
recovery mechanism is disallowed at this point. However, if you agree
to let the system be reset back to the default system configuration,
access to the boot loader prompt can still be allowed.
Would you like to reset the system back to the default configuration
(y/n)?
Dacă tastăm no, atunci Switch-ul continuă procesul bootup cu config-ul său. Ca să intrăm pe
Switch trebuie să tastăm yes și se va sterge configurația. Incărcăm apoi un fișier helper și dăm
comanda pentru continuarea procesului bootup:
switch: load_helper
switch: boot
In continuare răspundem iarăși cu no la intrebarea:

Continue with the configuration dialog? [yes/no]: no
Se încarcă acel blank config și intrăm în user mode:

Switch>q.e.d.
2.7.3 QoS
Termenul QoS este un termen general, având diverse definiții mai mult sau mai puțin
asemănătoare, care ilustrează acest concept. Într-o formă generală, prin calitatea serviciului
(QoS) unei rețele IP se ințelege o masură a caracteristicilor de performanță ale rețelei
respective (cu alte cuvinte, dacă rețeaua are performanțe ridicate, atunci oferă o bună calitate
a serviciilor). Mai explicit, implementarea QoS intr-o retea IP necesită:

• diferențierea traficului (recunoasterea fluxurilor)
• asigurarea unor garanții absolute sau relative ale serviciului asociat fiecărui flux, prin
controlarea parametrilor săi de trafic (exemplu, debit - thoughput, intârziere -
latency, variația intârzerii - jitter, procent pachete pierdute – loss)
Teoretic, calitatea serviciului asociat unui flux ar trebui masurată si garantată din punct de
vedere al tipului de aplicatie care genereaza traficul, precum și al utilizatorului. Spre exemplu,
într-o aplicație de telefonie IP, calitatea serviciului percepută de utilizator conține și alți
factori în afară de parametrii rețelei (și anume: tipul de codec audio folosit, calitatea plăcii
de sunet și a căștilor, faptul că o pierdere de date are loc la începutul sau la sfârșitul
transmisiei etc.). Pentru ca acest tip de QoS este foarte greu de cuantificat, el este
redus/aproximat prin exprimarea sa în termeni ai rețelei, și anume prin parametrii măsurabili
ai acesteia.
Deoarece orice serviciu furnizat de o rețea IP este asociat unei componente a traficului și are
cerințe exprimate în termeni de parametri ai traficului, se poate spune foarte sintetic că
implementarea QoS într-o rețea este echivalenta cu realizarea controlul traficului în acea
rețea.
Realizarea globala a controlului traficului implică implementarea QoS în fiecare din nodurile
rețelei, deoarece serviciul asociat unui flux este considerat între sursă și destinație, necesitând
end-to-end QoS. Prin urmare, fiecare nod (trebuie să) contribuie la controlul traficului.
Componente ale QoS
Routerele unei rețele IP care implementează QoS trebuie să realizeze următoarele funcții
specifice:
 clasificare – realizează diferențierea traficului prin aplicarea de filtre/reguli
anumitor câmpuri sau biți din interiorul pachetului (din orice antet recunoscut),
însă posibil și după interfața de intrare, sau datagrame anterioare.
 managementul cozilor (queue management) – stabilește numărul și
dimensiunea cozilor, realizează introducerea pachetelor în coada, aruncarea
pachetelor când coada e plină și, opțional, management activ al cozilor prin
aplicarea unor mecanisme de evitare a congestei
 disciplina de servire (scheduling) – specifică ordinea și momentul in care
pachetele din coada sunt transmise în rețea. Anumite politici de servire duc la
modelarea și limitarea traficului de ieșire – Pentru un router aflat la granița unei rețele,
prin care traficul este transmis altei rețele (Egress Router), blocurile de ieșire pot
clasifica și servi traficul astfel încât acesta să fie modelat corespunzator unui contract
realizat intre furnizorul de trafic și clientul său (SLA).- proces numit shaping.
 modelarea traficului, controlul accesului – realizeaza monitorizarea traficului care
întră în router astfel încăt acesta să respecte anumite specificații de trafic, conform
unui contract dinainte stabilit. Poate fi aplicat separat pentru fiecare flux și este adesea
utilizat pentru trafic multimedia, care are caracterisitici predictibile
 Controlul admisiei (admission control) – mecanism care determina acceptarea /
refuzul începerii unui nou flux/serviciu/sesiune astfel încât serviciile deja în derulare
cât și noul serviciu să își păstreze nivelul QoS minim garantat. În general, primele trei
funcții prezentate se intâlnesc în ruterele din centrul rețelei (core routers), iar ultimele
două funcții in routerele din marginea rețelei (edge routers -PE).
Într-o rețea IP care implementează controlul traficului, routerele au o arhitectură mult mai
complexă determinată de cerințele de diferențiere a fluxurilor și asigurare a garanțiilor

parametrilor de transmitere a acestora. În funcție de modelul QoS adoptat, de tipul rețelei și de
rolul routerului (ex. ER sau CR), arhitectura unui router variază, acesta fiind alcătuit de obicei
dintr-un subset al blocurilor ce implementează mecanismele de control.
Clasificarea traficului
În general, traficul poate fi diferențiat după orice număr și combinație de biți din datele care
ajung la clasificator. În general sunt folosite anumite câmpuri din antetele corespunzătoare
diferitelor straturi din stiva TCP/IP, sau combinații ale acestor câmpuri (Multi-Field
Classification).
Clasificarea traficului în stratul legături de date
Mai des utilizate sunt:
a) Clasificarea dupa adresa MAC sursa – spre exemplu, în cazul unui LAN în care
stațiile sunt conectate la Internet printr-un gateway, acesta ar putea folosi adresele
MAC (eventual impreună cu alte câmpuri) pentru identificarea stațiilor sursă.
b) Clasificarea dupa câmpul user priority din antetul IEEE 802.1p/Q. Acest câmp
este alcătuit din 3 biti, permițând 8 (2 la puterea a treia) clase de trafic, utilizabile în
rețele locale. O stație terminală sau intermediară asociază traficul unei aplicații cu o
clasă și marchează acest lucru in câmpul de prioritate al antetului IEEE 802.
IEEE recomandă următoarea mapare intre valoarea câmpului și tipul de serviciu asociat:
_ 0 – best effort
_ 1 – mai puțin decât best effort
_ 2 – rezervat
_ 3 – rezervat
_ 4 – trafic cu cerințe de intârzieri reduse, fară limită strictă
_ 5 - trafic cu cerințe de intârzieri reduse, max 100 ms
_ 6 - trafic cu cerințe de intârzieri reduse, max 10 ms
_ 7 – control rețea
Clasificarea traficului în stratul rețea

a) După câmpul adresa sursă/destinație – utile în determinarea fluxurilor individuale
b) După câmpul IPv4 Type of Service (TOS)/DSCP și cel similar Traffic Class din IPv6
c) După câmpul protocol în IPv4 – tcp, udp, icmp
d) Câmpul flow label în IPv6, de lungime 20 biți. Prin atribuirea unei valori unice pentru
fiecare serviciu dorit și utilizat în conjuncție cu adresa sursă, se obtine o cheie de clasificare.
Clasificarea traficului în stratul transport

Câmpurile mai des utilizate sunt portul sursa si destinație. Împreună cu valorile câmpurilor
adresă sursă, adresă destinație si protocol din antetul IP, se consideră că aceste câmpuri
clasifică unic o aplicație sau flux (realizând așa numitul 5-tuplet IP header).

Componentele QoS asigură mecanisme de control al traficului în nodurile rețelei. La nivelul
rțtelei privită ca un întreg, pentru conlucrarea acestor mecanisme au fost definite mai multe
arhitecturi QoS.
Internet Differentiated Services (DiffServ) este modelul IETF pentru servicii diferențiate
(calitative) DiffServ (RFC 2475) și definește o arhitectură scalabilă care evită complexitatea
arhitecturii IntServ . Arhitectura DiffServ împarte o rețea în domenii, în care un domeniu
DiffServ este un set de noduri conectate care implementează aceleași mecanisme QoS. Într-un
domeniu DS, nodurile de margine se numesc DS Boundary Nodes (DS Ingress Node – dacă
traficul intră în rețea printr-un astfel de nod, DS Egress Node – dacă iese).
Aceste noduri realizează prelucrarea mai complexă a traficului – clasificare, marcare și
modelare, denumită în DiffServ traffic conditioning, după un set de reguli numit traffic
conditioning agreement (TCA). TCA este derivat din contractul realizat între un client și
furnizorul său de servicii (contract numit SLA).

3 Tehnologii de conectare
Tehnologiile de conectare utilizate în Telekom sunt un domeniu în permanentă schimbare,
reprezentând suportul pentru serviciile furnizate de operator. Înțelegerea în profunzime a
acestora stă la baza pregătirii profesionale a oricărui specialist din telecomunicații.
În acest capitol vom aborda următoarele subiecte:
- tehnologiile furnizate pe suport fibră optică (FO și GPON)
- tehnologii furnizate pe suport Cupru
- tehnologii radio (WiFi, 2G/3G/4G)
3.1 FO
În acest subcapitol, vom acoperi următoarele chestiuni:
- noțiuni teoretice esențiale despre fibră optică și exemplificări imediate din practica de
zi cu zi
- măsurarea unor parametri specifici comunicațiilor prin fibră optică, folosind
instrumente de măsură și aplicații specializate
- echipamentele utilizate în furnizarea serviciilor pe suport FO
- instrumente de măsură și localizare pentru fibră optică utilizate în Telekom
3.1.1 Baze teoretice

Sistemele de comunicații prin fibră optică se referă la tehnologia de transmitere a luminii prin
fire subțiri de material extrem de transparent, de obicei de sticlă sau uneori, din plastic. Fibra
optică este utilizată în comunicații, pentru iluminat, în medicina, aplicații optice și pentru
realizarea de senzori.
Pe la mijlocul anilor '80, fibra optică a început să înlocuiască cablurile de cupru, legăturile
radio prin microunde și link-uri prin satelit. In anii '90, cabluri de fibra optică transoceanice
au început să înlocuiască legăturile prin satelit între cele mai multe continente.
Fibra optică de azi a devenit mediul predominant de transmisie și alegerea logică pentru
fiecare sistem de telecomunicații. Costurile au fost reduse atât de mult încât fibra optică la
domiciliu a devenit rentabilă, mai ales din moment ce poate oferi servicii (de date, telefonie,
de divertisment), cu performanțe superioare oricărui alt mediu de transport.
Cel mai mare avantaj al fibrei optice este acela ca reprezintă mijlocul cel mai eficient de a
transporta informație. Cu ajutorul ei se poate transporta mai multă informație, pe distanțe mai
mari, cu costuri mai mici față de orice alt tip de tehnologie actuală.
În cadrul Telekom, cu ajutorul fibrei optice se realizează legăturile cu alți operatori, se

interconectează echipamentele de comutație și cele de date, cu ajutorul ei putem livra către
clienți servicii de date broadband, livra la domiciliu servicii de telefonie, Internet și TV.
Manual certificare SB - Capitol 3: Tehnologii de conectare Pagina 3-1

Figura 3-1 Cablu FO de mare capacitate
3.1.1.1 Propagarea luminii prin medii transparente
Fibra optică reprezintă un mediu de transmisie a informației prin intermediul unui fascicul de
lumina. Transmisia informației se bazează pe câteva principii ale fizicii optice pe care le vom
detalia în paragrafele următoare.
Pentru a face mai ușoară înțelegerea noțiunilor de optică geometrica, vom gândi razele de
lumina care parcurg fibra optică asemenea fasciculelor luminoase înguste produse de lasere.
3.1.1.2 Principiul de transmitere a semnalelor prin fibra optică
Principiul folosit pentru propagarea luminii prin fibra optică este ghidarea razei de lumina
utilizând principiul reflexiei totale. Reflexia totală se obține instalând un miez de sticla
(indice de refracție n1) înconjurat de un înveliș de sticla (indice de refracție n2), n1 fiind puțin
mai mare decât n2.
Figura 3-2 Principiul propagării luminii prin fibra optică
Un sistem de transmisie prin fibra optică este compus din:

• transmițător optic – produce și codează semnalele luminoase;

• ghid optic – conduce semnalele luminoase;
• receptorul optic – primește și decodează semnalele luminoase.
Figura 3-3 Sistem de comunicatie prin fibra optică
Transmițătorul optic conține o diodă (laser sau LED) și o monofibră al cărei diametru este
mai mic decât cel al fibrei optice. Semnalul de intrare este convertit în impulsuri optice pentru
a putea fi transmise pe fibra optică. Impulsurile luminoase sunt prelucrate intr-un sistem optic
pentru a se obține la ieșire un fascicul paralel de lumina monocromatica care va fi injectat în
monofibra.
În cazul unor surse cu spectrul mai larg se poate intercala un filtru optic pentru a obține
radiații monocromatice cu anumite lungimi de undă.
Ghidul optic conține următoarele elemente cablul optic, repetoare-amplificatoare și

echipamentul de electroalimentare. Fasciculul de lumina de la ieșirea transmițătorului optic,
modulat în impulsuri, este trimis în fibra optică prin cupla optică. Aceasta realizează legătura
cu sursa optică și permite cuplarea și decuplarea ușoară a fibrei la transmițător.
Receptorul optic conține o diodă detectoare și o monofibră al cărei diametru este mai mare
decât cel al fibrei optice. Fibra este ghidată de o cuplă optică, pentru a trimite lumina la
receptorul electrooptic. Impulsurile luminoase sunt transformate în impulsuri de curent.
Acestea sunt amplificate și decodificate pentru a recompune semnalul transmis.
3.1.1.3 Structura fibrei optice
O rază de lumină care transmite impulsuri luminoase (1 și 0) într-o fibră optică, trebuie să
rămână în interiorul fibrei până la celalalt capăt. Raza nu trebuie să se refracte prin materialul
care înconjoară fibra. Refracția poate cauza pierderea unei părți a energiei luminoase. Trebuie
gândită posibilitatea de a realiza suprafața exterioara fibrei ca pe o oglindă pentru raza de
lumină ce străbate fibra. Dacă orice rază care încearcă să iasă din miezul fibrei va fi reflectată
înapoi sub un unghi care-i permite să-și continue călătoria până la capătul celălalt, atunci
acesta este un mediu de transmisie favorabil sau un ghid de undă pentru semnalele
luminoase.
Legile reflexiei și refracției ne arată cum trebuie să realizăm o fibră care să ghideze
fasciculele luminoase prin ea cu o pierdere de energie minimă. Următoarele două condiții
sunt necesare pentru ca razele de lumină din fibră să fie reflectate înapoi fără să aibă pierderi
datorate refracției:
- miezul fibrei optice (core) să aibă un indice de refracție mai mare decât materialul ce
îl înconjoară (cladding).

- unghiul de incidenta al razei de lumina să fie mai mare decât unghiul critic pentru
suprafața de separație dintre core și cladding.
Când aceste doua condiții sunt îndeplinite întreaga lumina ce traversează fibra va fi reflectata
înapoi în fibra. Reflexia internă totală face ca razele de lumină din fibră să ricoșeze la granița
dintre core-cladding și să-si continue traseul până la capătul celalalt al fibrei. Lumina va urma
un traseu în zig-zag prin miezul fibrei.
Controlul unghiului de incidență se realizează prin:

- apertura numerică a fibrei - valorile unghiului de incidență pentru care o rază
incidentă va suferi fenomenul de reflexie totală;
- modurile - traseele pe care o rază de lumină le poate urma când străbate fibra
Controlând cele două condiții, în fibră va exista fenomenul de reflexie totală. Astfel, avem un
ghid de undă care poate fi folosit în comunicațiile de date.
Structura unei fibre optice tipice:
1.Miez - core: 8-9µm diametru

2.Cămașa (Teaca) - cladding: 125µm diametru
3.Manta de protecție (Tampon) - buffer: 250µm
diametru
4.Manta externă (Înveliș extern) - outer jacket:
diametru 400µm
Figura 3-4 Structura fibrei optice
Fibra este construită dintr-un miez (în materialul se față va fi numit core) înconjurat de un
înveliș teacă (în materialul de față va fi numit cladding), ambele realizate din sticlă. Pentru
menținerea semnalului optic în miez, indicele de refracție al miezului trebuie să fie mai mare
decât cel al învelișului, dar foarte apropiat ca valoare.
Pentru protecția față de influențele externe mecanice (întindere, îndoire) aceste straturi sunt
protejate de o cămașă din plastic (în materialul de față va fi numit buffer).
La exterior, protecția împotriva factorilor de mediu este realizată print-un înveliș extern,
denumit outer-jacket.
Cablul de fibra optică nu este afectat de surse externe de zgomot așa cum sunt afectate
cablurile de cupru, deoarece lumina externă nu poate pătrunde în fibra decât pe la capete.
Învelișul (cladding) este acoperit de buffer-ul de plastic iar această cămașă exterioară nu
permite luminii să intre sau să iasă din cablu.
Mai mult, transmiterea unui impuls luminos printr-o fibra dintr-un cablu nu produce
interferențe care să duca la perturbații în altă fibră. Aceasta înseamnă ca fibra nu are
probleme de diafonie așa cum apar în circuitele de cupru. De fapt, calitatea foarte bună a
circuitelor de fibră optică a permis specificarea în standardele recente pentru Gigabit și 10-
Gigabit Ethernet a unor distante mult mai mari decât cei doi km permiși pentru standardul
original Ethernet. Transmisia pe fibră optică permite utilizarea protocolului Ethernet în rețele
metropolitane (MAN) și rețele cu mare răspândire geografică (WAN).

Chiar dacă fibra este cel mai bun mediu de comunicație pentru transmisia unui debit mare de
date pe distanțe mari, ea are câteva limitări. Când lumina străbate fibra, o parte din energia
luminoasă se pierde. Cu cât parcurge o distanță mai mare, cu atât semnalul luminos este mai
slab.
3.1.1.4 Parametrii principali ai fibrei optice

- Atenuarea
- Dispersia
- Apertura numerică
Atenuarea are mai multe cauze:

- împrăștierea impulsului luminos datorita materialului din care este realizată fibra.
Împrăștierea luminii în fibră este datorată neuniformității microscopice a materialului
(distorsiunilor) din care este realizată fibra, care reflectă și împrăștie o parte din
energia fasciculului luminos.
- absorbția este o altă cauză a pierderii de energie luminoasă. Când fasciculul luminos
lovește unele impurități chimice din fibră, impuritățile absorb o parte din energie.
Energia luminoasă este transformată la nivel microscopic în căldura. Absorbția face ca
semnalul luminos să fie mai estompat.
- neregularitățile de fabricație și calitatea suprafeței dintre core și cladding. Puterea
semnalului luminos scade, deoarece reflexia internă totală nu este perfectă în aceste
situații. Orice imperfecțiune microscopică în diametru sau în simetria fibrei va
înrăutăți procesul de reflexie totala și stratul cladding va absorbi o parte din energia
luminoasă
Dispersia este termenul tehnic pentru lățirea impulsului luminos în timp ce el străbate fibra.
Dispersia unui impuls luminos limitează distanța la care poate fi transmis pe fibră.
Apertura numerică este o mărime optică măsurată de fabricanții de fibră optică,

mediaconvertoare și conectori în vederea asigurării unui cuplaj cu pierderi minime. Ea
măsoară unghiul solid maxim (conul) sub care o sursa de lumină poate injecta un semnal util
într-o fibră optică astfel încât raza de lumina injectată să prezinte fenomenul de reflexie
totală în fibră.
3.1.1.5 Tipuri de fibră optică
- fibra multimode (MM)

- fibra singlemode (SM)
Figura 3-5 Mărimea miezului și învelișului pentru fibrele SM și MM

Figura de mai sus compară mărimea relativă a miezului și învelișului (cladding) pentru cele
două tipuri de fibră optică din secțiuni diferite. Miezul de dimensiuni mici al fibrei single-
mode este cauza pentru care fibra single-mode permite transportul unui debit mai mare de
informație și transportul acesteia la distanțe mai mari decât fibra multimode. Costurile de
fabricație ale fibrei single-mode sunt însă mai mari decât pentru fibra multimode.
Folosind mediaconvertoare uzuale, există posibilitatea transmiterii semnalului optic prin fibra
single-mode la distanțe de până la 120 km fără regenerare.
Caracteristicile dimensionale ale fibrelor optice multimode și single-mode (diametru

core/cladding) sunt garantate de fabricant. Lungimile de undă folosite în transmisii optice
sunt standardizate și nu fac obiectul unor măsurători pe teren, dar trebuie cunoscute de
tehnician pentru stabilirea domeniului de măsură în cazul măsurătorilor de atenuare și pentru
alegerea corectă a echipamentelor terminale (MC și patchcord).
3.1.1.6 Fibra multimode
Figura 3-6 Fibra multimode
Cablul de fibră optică standard multimode este cel mai folosit cablu de fibra optică în
LAN pentru distanțe scurte. Un cablu standard de fibră optică multimode folosește fibra
optică cu diametrul miezului de 62,6 microni sau 50 microni și diametrul învelișului
(cladding) de 125 microni. De obicei, în literatura va fi întâlnită sub denumirea de fibra optică
62.5/125 sau 50/125 microni. Sursele LED în infraroșu sau diodele laser VCSEL sunt
două surse de lumina folosite de obicei în fibrele multimode. Sursa LED este mai ieftină de
realizat și necesită mai puține precauții referitoare la stabilitatea termica decât laserul, dar
diodele LED nu pot transmite lumina prin fibra la fel de departe ca sursele laser. Având în
vedere fenomenele de absorbție la anumite frecvențe, care au loc în materialul utilizat la
fabricația fibrelor multimode, sursele și receptoarele corespunzătoare sunt optimizate pentru a
funcționa în domeniul infraroșu, folosind semnale cu lungimi de undă de 850 nm și 1310 nm.
Fibrele multimode 62.5/125 pot transmite date la distanțe de până la 2000 m.

3.1.1.7 Fibra single-mode
Fibra single-mode are aceleași părți componente ca și fibra multimode. Diferența majoră
Figura 3-7 Fibra single-mode

dintre fibrele multimode și single-mode este aceea ca fibra single-mode permite luminii să se
propage pe un singur traseu prin miezul îngust. Miezul de 9 microni este cel mai întâlnit. Un
marcaj de 9/125 aflat pe înveliș indica faptul ca miezul are un diametru de 9 microni și
învelișul (cladding) are 125 microni diametru.
Sursa de semnal utilizată împreună cu fibrele single-mode este LASER deoarece permite
obținerea unor puteri superioare diodelor LED. Sursele, receptoarele și construcția fibrei
single-mode sunt optimizate pentru utilizarea lor în domeniul infraroșu, cu lungimi de undă
standardizate de 1310 și 1550 nm, domenii în care absorbția semnalului luminos prin miezul
fibrei single-mode este minimă.
3.1.1.8 Construcția cablurilor de fibra optică
Așa cum am menționat anterior, un cablu de fibră optică este compus din cinci părți:
- core
- cladding
- buffer
- un material rezistent la tracțiune și un material de acoperire
In jurul miezului - core se află un înveliș – cladding, realizat de asemenea din dioxid de
siliciu, dar cu un indice de refracție mai mic decât al miezului - core. Razele luminoase care
parcurg miezul sunt reflectate de suprafața de separație dintre core și cladding și trec mai
departe în core prin fenomenul de reflexie internă totală.
În jurul suprafeței cladding există un acel strat tampon realizat de obicei din plastic –
buffer-ul. Acest strat apără straturile miez și cladding de influențele mecanice exterioare.
Materialul rezistent care este pus lângă buffer, pe direcția axei, protejează fibra împotriva
întinderii excesive la instalare. Materialul utilizat de obicei este Kevlar, același material
utilizat pentru realizarea vestelor antiglonț.
Elementul final este învelișul exterior - outer jacket, care acoperă cablul și protejează fibrele
împotriva frecării, solvenților și a altor substanțe chimice.

Cablurile de fibră optică au o rezistență mecanică ridicată; există totuși destui factori externi
care slăbesc această rezistență. Dintre aceștia putem menționa torsionările puternice, cu raze
de curbură mici, frecările dintre fibră și mediul material înconjurător sau dintre ele, atacul
coroziv al unor agenți chimici.
Diminuarea rezistenței mecanice a fibrei optice este însoțită, de regulă, de modificări

ireversibile ale structurii și geometriei acesteia, microfisuri și microdeformări, variații locale
ale diametrului, modificări care influențează negativ transmisia radiației prin fibră.
Într-o fibră optică supusă unor forțe de deformare, solicitările mecanice se concentrează în
defectele de turnare, în microfisurile de tragere, astfel încât vârful fisurii crește de câteva ori,
forța de coeziune a materialului este depășită, iar peste un anumit prag fibra se rupe.
Totodată, în prezenta umidității, defectele de pe suprafața fibrei se măresc sub acțiunea
forțelor exterioare, deoarece umezeala contribuie la slăbirea legăturilor chimice în oxidul de
siliciu.
Din acest motiv, obținerea unor fibre optice de mare rezistență este condiționată de realizarea
unor suprafețe fără defecte de tragere, asigurându-se totodată și o izolație corespunzătoare
față de mediul ambiant. Aplicarea unui înveliș de protecție din material plastic la sfârșitul
procesului de tragere a fibrei menține rezistența mecanică a acestuia si, în plus, reduce
pierderile de radiație în afara fibrei.
3.1.1.9 Avantaje ale utilizării fibrei optice în telecomunicații
Sistemele de comunicație cu fibra optică oferă o serie de avantaje față de sistemele bazate pe
transmisia informației pe cale electronică, cum ar fi:
1. Imunitate la câmpuri electromagnetice perturbatoare;

2. Izolație electrica totală;
3. Fiabilitate în funcționare ridicată;
4. Lipsa diafoniei între circuitele cablului;
5. Banda de frecvențe mai ridicată;
6. Securitate perfectă a transmisiei;
7. Număr foarte mare de convorbiri simultane;
8. Capacitate mare de transmisie;
9. Viteze mari de transfer;
10. Pierderi de transmisie mai reduse
3.1.1.10 Instalare și testare
O cauză majoră pentru o atenuare mare în fibra optică este reprezentată de o instalare greșită.
Dacă fibra este întinsă sau curbată prea mult, ea va prezenta microfisuri în miez care vor
împrăștia fasciculul luminos. Îndoirea într-o curbă strânsă poate schimba unghiul de incidență
al fasciculelor care ajung la suprafața de separație dintre core și cladding. În acest fel, unghiul
de incidență devine mai mic decât unghiul critic pentru reflexia internă totală. În loc să fie
reflectat înapoi în miez o parte din fascicul va intra prin refracție în cladding și se va pierde.

Figura 3-8 Pierderi prin refracție
Pentru a preîntâmpina îndoirea bruscă, fibrele sunt de obicei trase prin tuburi mai rigide decât
fibrele, care nu se pot îndoi la fel de mult ca fibra din interior. Ele protejează fibrele, permit
tragerea și întinderea cablului de fibră, asigurând ca nu se depășește curba limită la instalare.
După ce fibra a fost instalată, capătul fibrei trebuie să fie tăiat și lustruit pentru a obține o
suprafață netedă. Pentru verificarea stării suprafeței și a formei capătului de fibră este folosit
un microscop. Apoi conectorul este atașat cu grijă la capătul fibrei. O instalare greșită a
conectorului, o lipitură greșită sau lipirea a doua fibre care au diametre diferite ale miezului
pot reduce dramatic puterea semnalului transmis.
Figura 3-9 Pierderi datorate lipirii a două fibre cu diametre diferite
După ce cablul și conectorii au fost instalați, conectorii și capetele de fibră trebuie să fie
păstrați curați, fără pete. Capetele de fibra neutilizate vor fi acoperite cu elemente protectoare
pentru a împiedica deteriorarea. Când vrem să conectăm fibra la un switch sau un router
îndepărtăm elementul protector iar capătul de fibră va trebui curățat. Curățarea se face cu un
șervețel înmuiat în alcool izopropilic.
Porturile optice din switch vor fi și ele ținute acoperite cât timp sunt nefolosite și înainte de
conectare vor fi curățate, deoarece capetele murdare ale fibrei cauzează atenuarea semnalului
luminos.
Împrăștierea, absorbția, dispersia, instalarea greșită și capetele murdare micșorează puterea

semnalului transmis și sunt denumite zgomot în fibră. Înainte de utilizarea unui cablu de fibră
optică este necesar să verificăm dacă receptorul poate recunoaște semnalele de 1 și 0.
Când fibra optică este instalată, valoarea pierderilor permise trebuie să fie calculată. Aceasta
se refera la bugetul pierderilor pe circuitul optic.
3.1.1.11 Analiza pierderilor pe circuitul optic

Pentru a putea aprecia dacă un cablu optic a fost instalat corect și dacă sistemele de transmisie
vor funcționa corect pe aceste circuite, înainte de punerea în funcțiune, se face o măsurătoare
a atenuării conexiunilor, folosindu-se o sursa optică de test și un powermetru. Măsurătoarea
se compară cu o atenuare medie, estimată, pentru cablul din teren.
Estimarea se numește "Bugetul de pierderi" și se calculează folosind pierderile tipice

datorate atenuării ale componentelor pentru fiecare parte din traseul de fibra optică: cablu FO,
suduri și conectori.
Daca atenuarea măsurată depășește atenuarea calculată cu o valoare semnificativă, circuitul

de fibră optică trebuie măsurat segment cu segment pentru a determina cauza pierderilor.
Cum se calculează un buget de pierderi

Cea mai bună cale pentru a ilustra calcularea bugetului de pierderi este să arătăm cum se
realizează el pe un circuit de 2 km realizat cu fibra single-mode având 5 conectori (2
conectori la fiecare capăt și 3 conectori în repartitoarele optice de pe traseu) și o joncțiune la
mijloc. Putem vedea în diagrama de mai jos nivelul de putere al circuitului în orice punct al
său.
Conectori Sudura FO
Emițător Receptor
Cablu Fibră Optică
Figura 3-10 Circuit fibra optică, reprezentare schematică
Pierderea circuitului de FO
Ieșire emițător Pierderea din

sudura
Pierderea totală
Putere a circuitului de
FO
Pierderea din
Sensibilitatea conectori Rezervă
receptorului
Figura 3-11 Pierderile pe circuitul de fibră optică

1. Atenuare pe fibra optică
Lungime de cablu: 2 km
Tip de fibra: Singlemode
Lungime de unda (nm): 1310 1550
Atenuare FO (dB/km): 0,4 0,3
Atenuare totală: 0,4x2km=0,8 0,3x2km=0,6
2. Atenuare conectori
Atenuare datorată conectorilor 0,3 dB
Total conectori: 5
Atenuare totală conectori 5 x 0,3 dB = 1,5 dB
IMPORTANT: In practică, valoarea acceptată a atenuării pentru conectori este de 0,3 – 0,5
dB pentru fiecare conector.
IMPORTANT: Trebuie să includem toți conectorii din circuit, inclusiv cei de la capete
3. Atenuare în joncțiune
Valoare tipică pentru atenuare în joncțiune 0,1 dB
Nr. total de joncțiuni 1
Valoare totală atenuare joncțiuni 1x0,1 dB = 0,1 dB
Atenuare totală 1310 1550

componentelor circ. FO 0,8+1,5+0,1 = 2,4 dB 0,6+1,5+0,1 = 2,2 dB
La calculul bugetului de pierderi se pot adăuga 3 dB pentru a obține o valoare maxim admisă
(se poate include aici mărirea în timp a valorii atenuării).
În situația de față, valoarea măsurată la celălalt capăt al circuitului ar trebui să fie cu cca. 5
dB mai scăzută decât la emițător.
Dacă valoarea măsurată diferă față de valoarea calculată (atenție, valorile folosite au fost cele
de la limita superioară a standardului) se vor face măsurători pe segmente în vederea
determinării cauzei care a dus la o atenuare reală mult mai mare decât cea calculată.
3.1.2 Elementele rețelei de FO
Majoritatea datelor se transmit printr-un LAN sub forma de semnale electrice. Fibra optică
folosește lumina pentru a transmite date. Este necesara conversia semnalelor electrice în
semnale luminoase, iar la celalalt capăt al fibrei se face conversia inversă din semnal luminos
în semnal electric. Aceasta presupune ca avem nevoie de un transmițător și de un receptor.

Figura 3-12 Transmiterea semnalului electric prin fibră optică
Transmițătorul recepționează datele de la switch-uri sau routere ca semnale electrice, apoi le

transformă în impulsuri luminoase.
Așa cum am specificat anterior, există două tipuri de surse luminoase folosite pentru
codificarea și transmisia de date prin cablu:
- LED, care emite lumină în spectrul infraroșu cu lungimea de unda de 850 nm sau
1310 nm. Sursele LED sunt folosite pentru fibrele multimode (utilizate de obicei
pentru conexiuni în LAN). Sunt folosite lentile pentru a concentra lumina în miezul de
fibră.
- LASER, o sursă de radiație luminoasă, care produce un fascicul îngust de lumină
intensă în spectrul infraroșu, de obicei cu lungimi de undă de 1310 nm sau de 1550
nm. Sursele Laser sunt utilizate pentru transportul semnalelor prin fibre single-mode
pe mari distanțe, utilizate în WAN sau pentru realizarea de rețele locale în campusuri.
Având în vedere nivelul de energie transmis, sunt necesare masuri de precauție
deosebite pentru a preveni leziuni ale ochilor.
Oricare dintre cele două surse pot să treacă foarte rapid de la furnizare de semnal luminos (1
binar transmis) la lipsa (întreruperea) lui (0 binar transmis), permițând transmiterea unui debit
mare de informație.
La capătul celălalt al fibrei optice se află receptorul. El funcționează asemănător cu celulele

solare care alimentează un calculator. Când lumina atinge receptorul, el produce electricitate.
Prima sarcină a receptorului este să detecteze impulsul luminos care sosește prin fibră, apoi
receptorul transformă impulsul în semnal electric asemănător cu semnalul electric introdus în
transmițător la celalalt capăt al fibrei. Semnalul recepționat poate fi trimis prin fire de cupru
către echipamentul electronic de recepție precum computer, switch sau router. Elementele
semiconductoare utilizate de obicei ca receptoare în circuitele de fibra optică se numesc diode
p–intrinsec-n (fotodiode PIN).
Fotodiodele PIN sunt construite pentru a fi sensibile în spectrul 850, 1310 sau 1550 nm,
corespunzător spectrului generat la celalalt capăt de transmițător. Când sunt atinse de un
impuls luminos cu o lungime de undă corespunzătoare, fotodioda PIN produce rapid un
curent electric cu o intensitate suficientă pentru a fi transmisă celorlalte echipamente. Ea
încetează să mai producă curent imediat ce nu mai sesizează impuls luminos. Această variație
a semnalului electric reprezintă schimbarea de la 1 logic la 0 logic din cablurile de cupru.

Capetele fibrelor se termină cu conectori care permit conectarea fibrei la porturile
transmițătorului și receptorului.
Mediaconvertoarele actuale înglobează sursa și receptorul într-o singura carcasă. Folosind

prisme și filtre optice, ele au posibilitatea de utilizare a unei singure fibre pentru o transmisie
full-duplex. In cazul fibrei single-mode un mediaconvertor emite pe 1310 nm și recepționează
semnalele optice pe 1550 nm, iar perechea sa de la celalalt capăt va emite pe 1550 nm și va
recepționa pe 1310 nm.
3.1.2.1 Mediaconvertori utilizați în rețelele optice actuale
FRM220-100AS-1/FRM220A-1000EAS/X-1/FRM220A-1000EAS/X
Figura 3-13 Șasiu FRM 220-CH01 cu slide-in FRM220-100AS-1
În Telekom, începând cu anul 2013, se utilizează media convertori modulari, având

următoarele componente:
- șasiuri FRM 220-CH01...CH20 (1 până la 20 porturi), alimentate la -48Vcc sau
220Vac
- module (slide-in) FRM 220A-1000EAS/X-1 (Gigabit), FRM220-100AS-1
(FastEthernet), FRM220-E1/T1R-SC20A (E1), care se instalează în șasiurile FRM
- GBIC-uri (SFP FE WDM sau SFP GE WDM), ce se instalează în slotul corespunzător
al modulului

Figura 3-14 FRM 220A-1000EAS/X-1 (stânga), FRM 220A-1000EAS/X slide-in (dreapta)
FRM 220A-1000EAS/X-1 este un modul (slide-in) cu un port Ethernet Gigabit electric și un

port Gigabit optic ce accepta GBIC SFP GE.
FRM 220A-1000EAS/X este un modul care conține: 2 porturi ce accepta module GBIC și
doua porturi Ethernet 10/100/1000 electrice. Toate porturile fac parte dintr-un switch ce
permite o configurare flexibila a lor. Modulul are management via IP (Telnet, SNMP &
HTTP) și o serie de funcții suplimentare de configurare pentru realizarea redundantei, a
securizării și a măririi de capacitate.
FIB1-10/100
Sunt convertori produși de CTC Union, pentru diverse tipuri de fibră și diverse distanțe, de la
10 km la 120 km. Deși sunt end-of-life (nu se mai comercializează), există foarte multe astfel
de echipamente instalate și funcționale în rețeaua Telekom.
Media-convertorii care utilizează tehnica WDM (pe o singura fibră) funcționează în pereche.
De exemplu, FIB1-10/100W/SC20AF funcționează în pereche cu FIB1- 10/100W/SC20BF.
Din denumirea acestui MC rezultă că este FastEthernet (10/100), WDM - Wavelength-

division multiplexing (W), cu conector SC, distanța maximă 20 km. Fiecare mediaconvertor
folosește o lungime de undă pentru transmisie și o altă lungime de undă pentru recepție:
- MC de tip AF transmit cu λ=1310nm și recepționează cu λ=1550nm

- MC de tip BF transmit cu λ=1550nm și recepționează cu λ=1310nm

vedere frontala
vedere din spate
Figura 3-15 FIB1-10/100
- led-ul Fiber Full ne arata că pe partea FO avem comunicație full-duplex

- led-ul Link ne arata dacă MC-ul respectiv comunica cu MC-ul de la celalalt capăt.
DIP-switch-urile de pe panoul frontal au următoarele funcții:
- switch-ul FIBER FULL/HALF permite configurarea conexiunii pe fibra full-duplex
sau half-duplex
- switch-ul NORM/LBT ON (pe panoul frontal). În funcționare normală poziția este
NORM. In poziția LBT ON (Loopback Testing), se testează continuitatea circuitului
de FO (ledurile pâlpâie rapid și afișează starea MC-ului de la celalalt capăt. Dacă
circuitul de FO este întrerupt sau e o problema cu MC-ul de la celalalt capăt, doar led-
ul POWER va pâlpâi rapid).
- Dip-switch-urile din interior (se demontează carcasa metalica) setează anumiți
parametri ai conexiunilor Ethernet (10/100/Auto/Full/Half duplex), în caz de nevoie.
Figura 3-16 Dip-switch situat pe circuitul imprimat (in interior)
Cel mai important din punctul de vedere al instalării și verificării este DIP switch 5 - LLF
(Link Loss Forwarding). Cu acest comutator în poziția ON (implicita), MC-ul transmite
starea interfeței optice către interfața electrica și invers (daca legătura de fibra este întreruptă,
MC-ul dezactivează și interfața Ethernet electrica, astfel că întreruperea fibrei este sesizata de
echipamentul în care este conectat MC-ul (switch, router, PC); de asemenea, dacă interfața
electrica este întreruptă, întreruperea se transmite către interfața optică).
In acest fel, orice întrerupere a circuitului este sesizată de portul switch-ului care face legătura
cu rețeaua Telekom.

Utilizarea funcției LLF este controversată:
- daca este ON se poate afla starea circuitului de la distanță, prin verificarea portului din
switch metro, dar în cazul verificărilor la deranjament se identifica mai greu
segmentul de circuit defect.
- daca este OFF, portul din switch metro va arata starea legăturii Ethernet dintre port și
MC instalat în ONU Telekom, fără a putea să aflăm de la distanță starea circuitului
FO.
FIB-1000ES
vedere frontală
Figura 3-17 MC FIB1-1000ES
Acest tip de mediaconvertor se instalează pentru conexiunile de până la 1Gbps. Necesita un

modul GBIC care se instalează în slot-ul din dreapta (în figura de mai sus). Pentru acest tip de
echipament exista module de 1 sau 2 FO. Este de asemenea un model end-of-life, existând
însă instalate în teren în număr mare.
În funcție de interfețele disponibile în switch-ul acces și echipamentul de la client, soluțiile

Gigabit Ethernet se pot furniza și utilizând o pereche de module (GBIC-uri) și un MC de tip
FIB1-1000ES. Astfel, de exemplu, se instalează un GBIC (SFP/SFS/GLC/...) în switch-ul
metro (pe port optic) iar MC 1000ES cu celalalt GBIC se instalează la client.
Semnificația ledurilor:
- led-ul PWR este aprins dacă MC-ul este alimentat sau clipește dacă este activată
funcția de testare buclă. Dacă este stins înseamnă că este o problemă cu alimentarea
- led-ul LLF ne arata starea funcției Link loss forwarding (aprins=activă ,
stins=inactivă)
- led-ul FX ne dă statusul legăturii de FO. Dacă este aprins, exista link optic
- led-ul Speed este galben în cazul în care conexiunea Ethernet este setată la 1000mbps,
verde dacă este setată în 100mpbs și stins este setată la 10mpbs
- led-ul Full este aprins/stins dacă conexiunea Ethernet este full/half duplex
- led-ul TX este aprins dacă link-ul pe Ethernet este ridicat și clipește dacă se transmit
date. Dacă este stins înseamnă că sunt probleme cu conexiunea de Ethernet și trebuie
verificată conectivitatea (patch-ul sau rețeaua) sau CPE-ul (daca este alimentat și
configurat)

DIP-switch-urile de pe panoul frontal au următoarele semnificații:
- switch-ul 1-3 setează parametrii conexiunii Ethernet (1000/100/10 full/half)
- switch-ul 4 are funcția Loop Back Test (LBT) In poziția LBT ON (Loopback
Testing), se testează continuitatea circuitului de FO (led-urile pâlpâie rapid și afișează
starea MC-ului de la celalalt capăt. Dacă circuitul de FO este întrerupt sau e o
problemă cu MC-ul de la celălalt capăt, doar led-ul POWER va pâlpâi rapid)
Funcția LLF (Link Loss Forwarding) poate fi setată on/off) cu ajutorul unui jumper din
interior (accesibil prin demontarea carcasei metalice). și în acest caz funcția LLF permite
diagnosticarea circuitului prin verificarea stării portului din switch-ul de acces.
SFP
Modulele optice tip SFP (Small Form-Factor Plugable) sunt mediaconvertoare
miniaturizate, utilizate la nivelul porturilor optice din diverse switch-uri și routere, precum și
împreună cu mediaconvertoare Gigabit, permițând conectarea la circuitul optic.
Figura 3-18 Modul optic (SFS)
Figura 3-19 FIB 1000-ES cu modul optic montat

Telekom utilizează de obicei modelele XGIGA XGSF-BS3503-20 sau modelele mai vechi
CTC Union SFS-70XX-WA/SFS-70XX-WB, care funcționează în pereche. (XX - distanță
maximă de utilizare).
Figura 3-20 SFP XGIGA

-SFS-7010-WA=dist. max. 10 km
-1,25G=debit maxim transportat 1,25 Gbps
-SM/BIDI=single fiber/bidirectional
-T13=transmisie 1310 nm
-R15=receptie 1550 nm
-SFS-7010-WB=dist. max. 10 km
-1,25G=debit maxim transportat 1,25 Gbps
-SM/BIDI=single fiber/bidirectional
-T15=transmisie 1550 nm
-R15=receptie 1310 nm
Figura 3-21 Marcarea GBIC-urilor (CTC Union)
Lungimile de undă (pentru alte modele trebuie consultat catalogul fabricantului):

- SFP-urile CTC Union de tip WA transmit cu λ=1310nm și recepționează cu λ=1550nm,
- SFP-urile CTC Union de tip WB transmit cu λ=1550nm și recepționează cu λ=1310nm
3.1.2.2 Instalarea, conectarea și verificarea MC
ONU client
TkR
Ethernet
FO Ethernet
switch MC MC CPE
metro
Figura 3-22 Segment link optic

Instalarea
1. se aleg patch-cordurile FO necesare în funcție de tipul de ODF (capătul dinspre MC
are conector de tip SC/PC)
2. MC va fi ales potrivit cu distanța între ONU Telekom și client (este livrat prin proiect)
Alimentarea MC.
- la client 220 Vac - dacă este posibil alimentat prin UPS.
- în anumite ONU Telekom este posibilă instalarea MC în Rack FRM care permite
alimentarea MC din 48 Vcc. (au apărut modele de MC care permit alimentarea directa
la 48 Vcc). Este obligatoriu ca MC din site să nu fie alimentat direct de la 220 Vac,
deoarece orice cădere de energie electrică va întrerupe circuitul.

Conectarea
- se vor îndepărta cu grija elementele de protecție ale portului de FO al MC și se vor
conecta patch-cordurile FO între MC și ODF. Se va acorda o atenție deosebita
traseului pe care se așează patch-cord-urile, pentru a nu permite îndoirea, răsucirea
sau întinderea ulterioară. Nu se privește direct către orificiile FO ale MC, sursa laser
poate duce la afecțiuni oculare chiar dacă nu emite în spectrul vizibil
- se vor conecta cordoanele UTP pentru legătura Ethernet cu echipamentul CPE sau
switch metro
Verificarea
- se verifică starea ledurilor de pe panoul frontal (la o instalare tipica cele 6 leduri
trebuie să fie aprinse).
3.1.2.3 Verificări MC în caz de deranjament (cazul FIB1-10/100) – funcția LLF-OFF
Verificările se fac după un restart dat echipamentelor, la fiecare capăt.

Semnificația Led-urilor:
- led Power OFF - MC defect sau nealimentat - se verifică sau se înlocuiește alimentator și
MC
- led Power ON se continuă verificarea:
• led LAN Link OFF – se verifică integritatea patch UTP care asigură legătura
Ethernet și starea portului din echipamentul conectat (Switch, CPE)
• led LAN Link ON se continuă verificarea:
 led Link (FO) OFF – traseu optic întrerupt sau MC distant defect– se
verifică patch-cord-uri FO și se fac măsurători FO. Se înlocuiește MC
de la celalalt capăt.
 led Link (FO) ON – în acest caz circuitul este funcțional.
3.1.2.4 Conectori
Conectorii sunt utilizați pe linia de transmisiune optică pentru a separa sau cupla, cu pierderi
minime și cu ușurință, două fibre optice. Conectorii sunt demontabili. De asemenea, trebuie
să se atașeze și să se detașeze ușor din echipament. La proiectarea unui sistem, trebuie să se
țină cont de atenuările îmbinărilor și ale conectorilor.
3.1.2.5 Tipuri de conectori FO
În funcție de tipul de FO, conectorii pot fi:

 single-mode (SM)
 multimode (MM)
În funcție de numărul de fibre pe care le conectează, pot fi:

 simplex (SX)
 duplex (DX)

Tipuri de conectori folosiți în practica
In practică, sunt folosite următoarele tipuri de conectori FO:
Tip Foto Mod fixare

FC - Ferrule Înșurubare
Connector
SC - Subscriber Push/snap
Connector sau (împingere/blocare)
Standard Connector
LC - Lucent Push/snap
connector (împingere/blocare)
E2000 Push/snap
(împingere/blocare)
Tabelul 3-1 Tipuri de conectori FO
Ferulele sunt partea centrala a conectorului de FO. Fabricate dintr-un plastic dur, ele au rolul
de a permite o ghidare precisă, precum și o rigidizare și protecție a capătului de fibra optică.
În funcție de modul de prelucrare al ferulelor, acestea pot fi: PC (Physical Contact), APC
(Angled Physical Contact), etc.
Ferula tip PC permite un contact fizic perpendicular pe traseul optic în zona core a fibrei.
Reflexia către sursă (return loss) în zona de contact este importantă și reprezintă o sursă de
zgomot optic.

Figura 3-23Contact între ferule PC Figura 3-24 Ferula tip PC
Pentru o reducere a reflexiei, s-au construit ferule APC, la care suprafața de contact este
șlefuită în unghi (cca. 8°). Aceasta construcție face ca raza reflectată să fie dirijata către
învelișul (cladding) care o absoarbe.
Conectorii cu ferule APC au grade de reflexie a fasciculului laser (return loss) de valori
scăzute, asigurând o performanță crescută. Conectorii de acest tip sunt în general de culoare
verde.
Figura 3-25 Contact între ferule APC Figura 3-26 Ferula tip APC
ATENTIE: Conectorii PC sau APC trebuie împerecheați cu același tip de conector în ODF
(Optical Distribution Frame). O conectare APC-PC duce la atenuare crescută (insertion
loss).
Ca exemplu, în nomenclatorul Telekom Romania apare reperul Cordon conectare 1m

E2000/APC-SC/PC, SM, DX
Se poate deduce că este vorba despre un patchcord mixt E2000-SC, single mode (SM),
duplex (2 fibre), într-o parte având conector cu ferule APC, iar în cealaltă parte cu ferule PC.
3.1.2.6 Patch-corduri
Pentru întregirea traseelor prin repartitoarele de fibra optică și pentru conectarea

echipamentelor la circuitul optic se utilizează patch-cord-uri de fibra optică.
Patch-cordul consta dintr-un segment flexibil de fibra optică care are la capete conectori de
diverse tipuri. Funcție de tipul de fibra și conectorii utilizați ei pot fi single-mode și
multimode.

De exemplu, un patchcord FO din nomenclatorul Telekom Romania se numește Cordon
conectare 10m SC-SC, SM, DX
Figura 3-27 Cordon conectare SC-SC, SM, DX
Se poate trage concluzia din denumire că este vorba de un patchcord duplex (DX) pentru
fibră single-mode (SX).
In Telekom, patch-cord-urile uzuale folosesc fibre single-mode (SM).
3.1.2.7 Adaptori FO:
Adaptorul este piesa de legătură și aliniere foarte precisă a fibrelor inserate în conectori, de
diverse construcții.
Adaptorii se prezintă sub diverse forme constructive, fiind adaptori de tip standard (care
conectează același tip de conectori) cât și hibrizi (care fac trecerea de la un tip de conector la
alt tip de conector).
Figura 3-28 Adaptor SC-SC

3.1.2.8 Splittere
Splitterele sunt folosite în tehnologia GPON pentru realizarea conexiunilor multiple în

rețeaua de FO. Sunt realizate din elemente optice pasive și pigtail-uri pentru joncționarea cu
tronsoanele de fibra optică din teren. Pot fi instalate în ONU (caz în care splitterul conține și
conectori (foto) pentru instalare pe rama FO (ODF) sau direct în joncțiune.
Figura 3-29 Splitter pasiv
3.1.2.9 Alte elemente ale rețelei de FO
Într-un circuit optic, în afara de transmițători, receptori, conectori și fibre care sunt necesare
întotdeauna, mai putem întâlni:
- repetori
- repartitoare de fibra optică.
Repetorii sunt amplificatoare optice care recepționează semnalul optic atenuat primit de la
mare distanță, îl refac din punct de vedere al puterii de semnal și al duratei. Semnalul refăcut
poate fi transmis mai departe, către receptorul de la celalalt capăt al fibrei.
Repartitoarele de fibra optică (ODF, cutii terminale) sunt asemănătoare cu repartitoarele

cablurilor de cupru. Ele cresc flexibilitatea rețelei de fibra optică prin posibilitatea de a
conecta elementele active de genul switch-urilor și routerelor la diverse cabluri și circuite de
fibră optică.
Un exemplu de repartitor de fibra optică e prezentat în figura de mai jos:
Figura 3-30 Repartitor de FO (ODF)

3.1.3 Nivele optice, instrumente, aplicații
Testarea componentelor și a cablurilor de fibră optică necesită realizarea unor măsurători
printre care cele mai generale sunt listate în tabelul de mai jos. Măsurarea puterii optice ne
permite verificarea puterii sursei, puterea la receptor, iar când folosim o sursă de test, putem
măsura pierderile sau atenuarea, care sunt printre cei mai importanți parametri utili în orice
test de fibră.
Parametru de test Instrument

Putere optică (Nivel de ieșire la sursa, Nivel Powermetru pentru fibra optică
de semnal la recepție)
Atenuare și pierderi în fibra, cablu și Powermetru FO& OLTS
conectori (pierderi de inserție)
Lungime de unda la sursa, banda spectrala Analizor de spectru FO
Localizare de reflexii, lungime și OTDR
defectoscopie
Localizare defect OTDR, Locator vizual de deranjament FO
Tabelul 3-2 Instrumente folosite pentru testare
Pentru realizarea acestor teste instrumentele de bază pentru fibra optică sunt powermetrele de
fibră optică, sursa de test, OTDR și un microscop. Acestea și câteva instrumente specializate
vor fi descrise mai jos.
3.1.3.1 Powermetru FO
Powermetrul FO măsoară valoarea medie a puterii

semnalului optic ce iese dintr-o fibra. Powermetrul
constă de obicei dintr-un detector (siliciu pentru
lungimi de unda mici, germaniu sau InGaAs pentru
sisteme cu lungimi de undă mai mari), un circuit de
amplificare a semnalului și un display digital al
măsurătorii. Pentru interconectarea cu o mare
varietate de conectori optici aflați în uz el are mai
mulți adaptori detașabili.
Powermetrele sunt calibrate să citească puterea

semnalului optic în dB cu referința la un miliwatt
putere optică. Figura 3-31 Powermetru FO
Unele instrumente oferă de asemenea o scală în dB relativă, folositoare pentru măsurătorile
de pierderi unde valoarea de referință poate fi setată 0 dB pe sursa de referință. Câteodată
aparatele de laborator pot face măsurători în unități de măsură liniare (miniwati, microwati și
nanowati).
Cat timp toate detectoarele cu semiconductori au o sensibilitate care variază cu lungimea de

undă a radiației luminoase măsurate, powermetrele sunt calibrate după lungimile de unda

tipice folosite în comunicațiile optice, 850, 1310, 1490, 1550nm. Ele acoperă o plajă largă de
valori de la 1 la 60 dB.
Powermetrul măsoară valoarea medie în timp a puterii semnalului optic, nu valoarea de vârf,
așa că instrumentele sunt sensibile la durata impulsului recepționat. Unele pot calcula
valoarea de vârf dacă se cunoaște durata impulsului, raportând valoarea medie la durată.
În măsurători, erorile pot proveni de la variația cuplării eficiente între detector și adaptor,
reflexiile suprafețelor șlefuite, măsurători pe lungimi de undă eronate (în cazul în care
detectorul are valori diferite pentru lungimi de undă diferite, neliniarități în amplificatorul de
semnal și influenței zgomotului detectorului în cazul semnalelor de nivel foarte mic.
3.1.3.2 Surse de test pentru fibra optică
Pentru realizarea măsurătorilor de pierderi sau atenuare

în fibre, cablu sau conectori, avem nevoie și de o sursă
de test. Sursa de test trebuie aleasă pentru a fi
compatibilă cu tipul de fibră care este analizată (single-
mode sau multimode cu diametrul corespunzător al
miezului) și care emite radiație luminoasă cu lungimea
de undă corespunzătoare măsurătorii. Multe surse
folosesc surse LED sau laser care sunt utilizate în
majoritatea transmițătoarelor din sistemele de fibră
optică actuale. Unele kituri de măsură conțin și o sursă
de test (de exemplu kiturile standard EXFO aflate în
dotarea echipelor de Servicii Business).
Lungimile de undă tipice pentru surse sunt 850, 1300,

1310, 1490 și 1550nm. Sursele cu LED sunt de obicei
folosite pentru fibrele multimode, iar sursele dotate cu Figura 3-32 Sursă de lumină
laser se folosesc în sistemele single-mode. Sursa de
radiație poate fi o componentă critică pentru a determina atenuarea și pierderile pe circuitele
lungi dacă atenuarea pe fibră este dependentă de lungimea de unda a impulsului luminos. Din
acest motiv, sursele trebuie calibrate funcție de lungimea de undă utilizată. De asemenea,
sursa de test trebuie să aibă conectori fixați ferm, pentru a nu fi nevoie de diverși adaptori
care ar putea să introducă o atenuare variabilă ce poate afecta setarea referinței pentru
măsurătorile de atenuare.
3.1.3.3 Kit de măsurare a pierderilor pe circuitul optic (OLTS)
Este un set de instrumente format dintr-o combinație de powermetru

de fibră optică și o sursă, utilizate pentru măsurători de atenuare a
fibrei, conectorilor și a cordoanelor de fibra optică. Sunt cazuri în
care același aparat conține și sursa și powermetrul. În acest caz este
nevoie de două aparate identice pentru a efectua măsurătorile la
ambele capete.
Figura 3-33 Kit de măsurare FO

3.1.3.4 Reflectometrul optic (OTDR)
Reflectometrul optic, asemenea radarului,

folosește fenomenul de detecție a semnalului
rezidual datorat reflexiei și dispersiei înapoi a
fasciculului luminos pe neomogenitățile întâlnite
pe traseul de fibră (defecte, microfisuri, joncțiuni
și conectori). Deoarece dispersia este unul din
primii factori de pierderi în fibră (urmat de
absorbție), OTDR poate trimite în fibră un puls
de intensitate mare, măsurând apoi semnalul
rezidual reflectat.
Dacă traseul de fibră este omogen, OTDR poate

fi utilizat pentru localizarea rupturilor, a
joncțiunilor și a conectorilor.
De asemenea, OTDR poate oferi o

reprezentare grafică a puterii optice de-a lungul
traseului de fibră testat. Unul din avantajele
majore față de setul sursă-powermetru este Figura 3-34 Reflectrometru optic
acela că avem nevoie de acces numai la unul
din capetele fibrei.
Cu toate că în majoritatea aplicațiilor OTDR sunt folosite pentru a găsi defectele și pentru a
verifica joncțiunile, ele sunt foarte utile pentru a verifica fibra la instalare și realizarea
reflectogramei inițiale a circuitului instalat. Aceasta reflectogramă va fi comparată cu orice
măsurătoare ulterioară și pot fi identificate în acest fel segmentele care au suferit modificări
ale atenuării în timp.
OTDR poate fi procurat în mai multe versiuni:
- Prima oferă performanțe ridicate cu multe funcțiuni referitoare la înmagazinarea de

date, dar sunt foarte mari și foarte scumpe.
- MiniOTDR realizează aceeași gama de măsurători dar are mai puține funcțiuni pentru
a reduce prețul de cost.
- Căutătoarele de defect folosesc tehnica OTDR dar sunt foarte simple și oferă numai
distanța până la deranjament.
3.1.3.5 Locatoare vizuale (VFL)
Multe din problemele de conectare în rețelele de fibra optică se referă la realizarea unor
conexiuni corecte.
Deoarece lungimea de undă utilizată nu e în spectrul vizibil, nu avem o indicație vizuală dacă
există sau nu transmisie optică pe fibră. Prin injectarea unui fascicul luminos în spectrul
vizibil, de la o sursa LED sau cu bec incandescent, poate fi văzut traseul de la transmițător la

receptor, pentru a fi sigur de conectarea corecta, verificarea continuității și identificarea
fibrelor în ODF.
Figura 3-35 Locator vizual (VFL)
Acest instrument simplu este numit locator vizual. Dacă fasciculul luminos este suficient de
puternic, el poate face vizibile punctele în care atenuarea creste foarte mult dacă învelișul
exterior al fibrei nu este opac pentru lumina din spectrul vizibil. Majoritatea patch-cordurilor
folosite în repartitoarele optice pentru interconectare permit acest lucru așa că locatorul vizual
poate fi folosit cu succes pentru vizualizarea traseelor, identificarea deranjamentelor date de
un patch-cord rupt și a altor probleme datorate conectorilor. Având în vedere că atenuarea în
fibra este mai mare pentru semnalele luminoase din spectrul vizibil, instrumentele nu pot fi
utilizate la distante mari (peste 8-10 km).
3.1.3.6 Identificatoare de fibră
Tehnicienii care efectuează instalările au de multe ori

nevoie să identifice fibrele într-o cutie de joncțiuni sau
într-un repartitor optic.
Dacă fibra optică single-mode este îndoită cu grijă,

suficient de mult pentru a determina pierderi prin cămașa
de sticlă (cladding), lumina pierdută astfel poate fi
detectată.
Identificatorul de fibră folosește această tehnica pentru

detecția unui semnal special transmis de la capătul fibrei.
Figura 3-36 Identificator FO
Aceste instrumente acționează de obicei ca receptoare, cu
posibilitatea de a identifica un semnal special de 2 kHz, separându-l de alte semnale de înaltă
frecvență. Urmărind tonul de 2 kHz injectat printr-o sursa de test de la un capăt al fibrei,

instrumentul poate identifica o anumita fibră într-un cablu de mare capacitate, foarte util în
realizarea joncțiunilor la aceste tipuri de cabluri.
Este nevoie de o grijă deosebită pentru a nu îndoi fibra mai mult decât este necesar, deoarece
pot apare microfisuri, ce pot cauza o rupere ulterioară.

3.2 GPON
O rețea optică pasivă (PON - Passive Optical Network) este o rețea punct-multipunct în care
sunt utilizate Splittere optice pasive pentru a deservi mai multe locații/clienți prin același
mediu optic – o singura fibra optică; Fiecare locație/client conectata la acest tronson unic, va
fi deservita de un Echipament Terminal (ONT - Optical Network Unit); toate aceste
echipamente terminale vor fi gestionate de către un Echipament Central (OLT - Optical Line
Termination), utilizând tehnologia GPON.
Soluția PON reduce numărul de fibre necesare pentru a conecta locațiile distante la sediul
central, comparativ cu rețeaua având o topologie punct la punct.
GPON (Gigabit PON) este un protocol definit de Comitetul Telecom din cadrul International
Telecommunications Union (ITU-T) prin documentul G.984. Conform acestui document, o
rețea GPON se compune din Echipament Central (OLT - Optical Line Terminal), una sau mai
multe rețele optice de distribuție (ODN - Optical Distribution Networks), și unul sau mai
multe echipamente optice (ONU - Optical Network Units) si/sau Echipamente Terminale
(ONT - Optical Network Terminals).
Figura 3-37 Elementele unei rețele FTTH - GPON, așa cum sunt ele definite în standardul
G.984
SNI (Service Node Interface) separă rețeaua optică de distribuție, de rețeaua primara
(Backbone); interfețele cele mai răspândite sunt 1Gbps sau 10 Gbps Ethernet, STM-1, dar pot
include și interfețe IP, TDM, sau ATM la orice rata de transfer standardizata.
UNI (User-Network Interface) separa rețeaua optică de rețeaua din locație (client); interfețe
tipice pentru aceasta separare sunt 10/100Base-T, E1 si/sau POTS, dar pot fi de asemenea

interfețe pe Cu, coaxial, sau radio utilizând orice protocol de comunicații, specific
locației/clientului respectiv.
Semnalele către locație/client (Downstream) sunt transmise către toate Echipamentele

Terminale, prin același mediu optic folosind tehnici de criptare.
Aria de acoperire este distanţa fizica maximă dintre ONU / ONT şi OLT. În GPON, aria de
acoperire este definita la 20 km.
3.2.1 Baze teoretice
3.2.1.1 Noțiuni introductive GPON
Generalități
Din punct de vedere al costurilor, cele mai eficiente rețele pe FO sunt de tipul PON – Passive
Optical Network, deoarece se pot conecta mai mulți client pe un singur fir de fibra optică.
Acestea pot fii: APON, BPON, EPON - GEPON, GPON:
- APON – ATM PON în transportul de date se folosește tehnologia ATM de
încapsulare a datelor viteza fiind limitata la 155Mbps.
- BPON – Broadband PON, succesorul lui APON, folosește aceeași tehnologie de
încapsulare a pachetelor (ATM), dar suporta mult mai multe opțiuni (servicii ), viteze
superioare (downstream 655Mbps/ upstream 155Mbps). ITU-T G.983.x (ediția 2005).
- EPON - EPON sau GE PON folosește încapsularea Ethernet în transmisia datelor. De
asemenea suporta și transmiterea mai multor opționale (servicii)
- GPON - Giga PON folosește o noua tehnologie de transmisie numita GPON
Encapsulation Method (GEM) care poate transporta informații încapsulate ATM,
Ethernet și TDM bazata pe GFP (Generic Framing Procedure).
Tehnologiile folosite în prezent sunt GPON sau EPON, fiecare având avantaje și dezavantaje.
GPON vs. EPON GPON (ITU-T G984) EPON (IEEE 802.3ah)

Viteza maximă pe 2448 Mbps 1250 Mbps
downstream
Viteza maximă pe upstream 1244 Mbps 1250 Mbps
Multiplicarea maximă 1:64, 1:32 1:32, 1:16
Distanța maximă 20 Km 20 Km
Eficienta ≈ 93% ≈ 65-70%
Tipuri de încapsulare Ethernet, ATM, SDH Ethernet
suportate
Tabelul 3-3 GPON vs EPON
3.2.1.2 Gigabit Passive Optical Network (GPON)
GPON (Gigabit PON) este un protocol definit de Comitetul Telecom din cadrul
International Telecommunications Union (ITU-T) prin documentul G.984. Conform acestui
document, o rețea GPON se compune din Echipament Central (OLT - Optical Line
Terminal), una sau mai multe rețele optice de distribuție (ODN - Optical Distribution

Networks) și unul sau mai multe echipamente optice (ONU - Optical Network Units) si/sau
Echipamente Terminale (ONT - Optical Network Terminals).
Figura 3-38 Elementele rețelei GPON
Elementele unei rețele GPON, așa cum sunt ele definite în standardul G.984:
- SNI (Service Node Interface) separa rețeaua optică de distribuție, de rețeaua primara
(Backbone); interfețele cele mai răspândite sunt 1Gbps sau 10 Gbps Ethernet, STM1,
dar pot include și interfețe IP, TDM, sau ATM la orice rata de transfer standardizata.
- UNI (User-Network Interface) separa rețeaua optică de rețeaua din locație (client);
interfețe tipice pentru aceasta separare sunt 10/100Base-T, E1 si/sau POTS, dar pot fi
de asemenea interfețe pe Cu, coaxial, sau radio utilizând orice protocol de
comunicații, specific locației/clientului respective
Alocarea lungimilor de undă pentru tehnologia GPON
Tehnologia GPON permite livrarea (in același timp) mai multor servicii clientului, Internet
(date), CATV, Telefonie. Pentru a livra aceste servicii se folosesc mai multe lungimi de unda
în același timp.
Figura 3-39 Spectrul lungimilor de undă conform standard GPON
Banda 1550 nm (1530-1560 nm) este rezervată pentru servicii suplimentare, cum ar fi
transmisia de semnal video (CATV).
Cum funcționează GPON?

GPON folosește tehnologia WDM (Wavelength Division Multiplexing), făcând posibilă
comunicarea în ambele sensuri pe o singura fibra optică (Upstream, Downstream).

Figura 3-40 Schema generică a unei rețele GPON
Pentru a separa semnalele mai multor utilizatori pe o singura fibra, GPON folosește doua
metode de multiplexare.
- in direcția downstream, se face broadcast pentru pachetele de informație

- in direcția upstream pachetele sunt transmise prim metoda TDMA (Time Division
Multiplex Access)
Downstream – Metoda Broadcast
Figura 3-41 Metoda de downstream a unei rețele GPON
OLT – transmite informații continuu spre splitter-ul optic, splitter-ul optic transmite aceeași
informație către toate ONT-urile, fiecare ONT filtrează frame-urile, acceptând doar
informația destinată lor, restul de frame-uri fiind ignorate.

Upstream – Metoda TDMA (Time Division Multiplexing Access)
Figura 3-42 Metoda de upstream a unei rețele GPON
La upstream prin metoda TDMA fiecărui utilizator ii este alocat un timeslot, timp în care
poate să transmită. Spre deosebire de downstream (care este continuu) traficul upstream nu
este continuu, el fiind sub forma de impulsuri (burst).
3.2.1.3 Cum construim o rețea GPON
Topologia unei rețele GPON poate fi:

• liniară (Figura 3-43)
• în stea (Figura 3-44)
• sau hibridă (Figura 3-45)
In Telekom topologia folosită este cea hibridă.
Figura 3-43 Topologie liniară

Figura 3-44 Topologie în stea
Figura 3-45 Topologie hibridă
Pentru proiectarea și implementarea rețelei se pot folosi următoarele modele de splittere: 1:2,
1:4, 1:8 (Fig.9), 1:16, 1:32 și (rar) 1:64. La proiectarea unui arbore de splittere trebuie să se
tina cont de bugetul optic disponibil și de atenuările introduse de splittere, conectica și fibra
optică (tabelul 3-4), astfel încât să ajungă o putere optică suficienta la fiecare echipament
ONT instalat la client (tabelul 3-5). De asemenea, la proiectarea arborelui de splittere se va
avea în vedere ca pe fiecare ramura a splitter-ului să se conecteze același număr de locații
pentru a evita dezechilibrul arborelui și a pierderii de putere optică.
Atenuarea unui conector dB 0,3

Atenuarea specifica FO dB/Km 0,25
Margine de zgomot dB 2
Atenuare splitter optic 1:2 dB 3,8
Tabelul 3-4 Atenuările din rețeaua GPON
DATE 1490 nm cu semnal -23 dB la ieșirea din splitter spre

de date activ client
Servicii opționale 1550 semnal CATV 0 -+4 dB la ieșirea din splitter spre
(CATV) activ client
Tabelul 3-5 Atenuările pe lungime de undă la ieșirea spre client din splitter

Rețeaua GPON construită de TELEKOM folosește 2 nivele de splitare , pe ambele folosind
splittere de 1:8. Primul nivel de splitare este realizat în apropierea OLT-ului, cel de-al doilea
fiind realizat în ONU (Fig.10).
Figura 3-46 Splitare 1:8 – 1:8
O rețea PON poate fi folosită la transportul de date pentru interconectarea echipamentelor de

distribuție (FTTB, FTTC, DSLAM xDSL), cât și direct la sediul clientului (FTTH). În
Telekom se folosește FFTB (Fiber To The Building – MiniDSLAM) și FTTH (Fiber To The
Home – clienți Metronet):
Figura 3-47 Arhitectura FTTH
Figura 3-48 Arhitectura FTTB/C

Întrebări recapitulative:
1. Care este atenuarea unui conector?

R: 0,3 dB
2. Care este atenuarea specifica FO?

R: 0,25 dB/Km
3. Ce splittere se folosesc în Telekom?

R: 1:8
4. Topologia unei rețele GPON poate fi: numai liniara, numai în stea sau hibrida?
R: hibridă
5. O rețea PON poate fi folosita la transportul de date pentru interconectarea

echipamentelor de distribuție (FTTB, FTTC, DSLAM xDSL)?
R: da

3.2.2 ONT-uri
ONT-uri folosite în Telekom sunt de tipurile:
- HG8010 (primul model utilizat)
- HG8247H
- TPLink TX-6610
HG8010 este un ONT care are o interfață Ethernet și o interfață optică SC/APC.
Pentru furnizarea serviciului VPN sau METRONET, la conectarea în rețeaua GPON
Telekom, modemul ONT se autentifică la OLT pe baza SERIAL NUMBER, și va fi
configurat automat în modul BRIDGE.
CPE-ul se conectează la interfața Ethernet a ONT-ului.
Figura 3-49 ONT HG8010
Figura 3-50 ONT HG8010

Port și Buton Funcție
OPTICAL Indica portul optic. Portul optic este dotat
cu o priza cu cauciuc și este conectata la
o fibra optică pentru transmisia upstream.
Tipul conectorului optic conectat la portul
optic este SC/APC.
LAN Indica porturile Ethernet cu auto-
detectare 10/100/1000M Base-T (RJ-45)
folosire la conectarea PC-urilor sau STB-
urilor IP.
POWER Indica portul de alimentare, utilizat la
conectarea adaptorului de alimentare sau
bateriei de back-up.
Tabelul 3-6 Descrierile porturilor de pe panoul din spate al HG8010
Figura 3-51 Panoul lateral al HG8010
Port și Buton Funcție

Indica butonul de alimentare. Se
folosește pentru deschiderea / închiderea
aparatului.
RESET Indica butonul de reset. Apăsați scurt
butonul pentru a reseta aparatul; apăsați
butonul pentru un timp mai lung (mai mult
de 10s) pentru a aduce aparatul la
setările default și a-l reseta.
Tabelul 3-7 Descrierile porturilor de pe panoul lateral al HG8010

Figura 3-52 Panoul frontal HG8010
Semnificația ledurilor este echivalenta cu cea de la HG8247H prezentată în continuare
HG8247H este un ONT cu capabilități extinse față de HG8010, și este folosit în rețeaua
Telekom Romania pentru furnizarea serviciilor TV analog și digital, internet și telefonie
VoIP. Este folosit de asemenea în mode BRIDGE pentru furnizarea serviciilor VPN și
METRONET.

Figura 3-53 ONT HG8247H

Pentru HG8010 și HG8247, la conectarea ONT-ului la rețeaua optică GPON Telekom, dacă
ONT-ul sesizează semnal optic, LED-ul PON va fi VERDE intermitent. Dacă ONT-ul nu
sesizează semnal optic, LED-ul PON va fi stins și LED-ul LOS va fi ROSU.
Daca SERIAL NUMBER al ONT este configurat pe OLT, atunci ONT-ul se va sincroniza în
rețeaua GPON și ledul PON va fi VERDE continuu. Pentru METRONET SN-ul ONT-ului se
furnizează de către tehnician prin intermediul softului de dispecerizare TOA și OLT-ul se
configurează automat, iar pentru VPN SN-ul ONT-ului se furnizează de către PM către
Servicii Acces, care va configura manual OLT-ul cu setările specifice VPN-ului respectiv.
La HG8247H se dezactivează și wireless din butonul lateral WLAN sau prin intermediul
interfeței web. În amonte, HG8247H este conectat la splitter optic din ODB și la rețeaua de
acces în OLT prin portul PON - portul optic, pentru a oferi acces integrat pentru servicii.
La client, HG8247H este conectat la diferite terminale prin următoarele porturi LAN-side
pentru a implementa serviciul de triple play:
- Un port CATV, care poate fi conectat la un televizor pentru a oferi o transmisie
CATV de înaltă calitate
- Patru porturi Ethernet - 10/100/1000M Base-T, care pot fi conectate la terminale ca
PC-uri, STB-uri, și telefoane IP pentru a furniza date de mare viteză și servicii video
- Două porturi TEL, care pot fi conectate la aparate telefonice sau faxuri pe tehnologie
VoIP
Vedere a panoului din spate cu porturile pentru HG8247H
Figura 3-54 Vedere a panoului din spate cu porturile pentru HG8247H
Interfețe și butoane Funcționalitate

CATV Folosita pentru conectarea TV-urilor
OPTICAL (conector Se conectează fibra dinspre ODB cu conector SC/APC.
aflat sub ONT) Conectorul este situat sub ONT, pentru a proteja ansamblul
(conector mecanic – fibră flat) la mutarea fizică a ONT-ului
LAN1-LAN4 Porturi - 10/100/1000M Base-T Ethernet
(RJ-45) folosite pentru conectarea PC-urilor sau IP STBs.
TEL1-TEL2 Porturi pentru telefonia VOIP (RJ-11), folosite pentru
conectarea pe porturi a telefoanelor
USB Folosit pentru conectarea unui device USB pentru stocare date

POWER Folosit pentru conectarea alimentatorului sau a bateriei de
backup
ON/OFF Butonul de power-on/power-off , folosit pentru pornirea și
oprirea alimentarii modemului
Tabelul 3-8 Descrierea porturilor
Figura 3-55 Vedere a panoului lateral cu porturile pentru HG8247H
Interfețe și butoane Funcționalitate

WLAN Folosit pentru activarea și dezactivarea a funcției WLAN
WPS Pentru conectare WiFi fără a introduce SSID și parolă (doar
în caz de acces fizic la ONT) – WiFi Protected Setup
RESET Folosit pentru resetarea modemului dacă se tine apăsat pentru
câteva secunde și dacă se ține apăsat mai mult de 10s
modemul revine la setările din fabrică
Tabelul 3-9 Descriere funcționalități butoane HG8247H
Descrierea LED-urilor pentru HG8247H :
Figura 3-56 LED-urile ONT HG8247H

LED Denumire Status Indicație
POWER Power supply Verde continuu Modemul este alimentat
LED Portocaliu continuu Modemul este alimentat pe
bacteria de backup
Stins Modemul nu este alimentat
PON Authentication Vezi Error! Reference
LED source not found.abelul 3-
11 de mai jos
LOS Connection Vezi tabelul 3-11 de mai jos
LED
LAN1- Ethernet port Aprins tot timpul Conexiunea ETH este în stare
LAN4 LED normala
Ledul clipește intermitent Trafic de date pe portul ETH
Stins Nu exista conexiune fizica pe
portul ETH
TEL1- Voice Aprins tot timpul Conexiunea cu IMS-ul
TEL2 telephone (serverul de voce)este stabilita
port LED
Ledul clipește intermitent o Modemul se înregistrează în
data la doua secunde IMS (serverul de voce)
Stins Nu este conexiune cu IMS-ul
(serverul de voce)
USB USB port LED Aprins tot timpul Portul USB este conectat dar
nu se transmit date
Ledul clipește intermitent – Trafic de date pe portul USB
de doua ori pe secunda
Stins Nu este conexiune pe portul
USB
WLAN WLAN port Aprins tot timpul Este activat WLAN-ul
LED Ledul clipește intermitent Trafic de date pe WLAN
Stins Este dezactivat WLAN-ul
WPS WPS port LED Aprins tot timpul Funcția WPS este activata
Ledul clipește intermitent Un terminal WI-FI accesează
modemul
Stins Funcția WPS este dezactivata
CATV CATV port Aprins tot timpul Funcția CATV este activata și
LED semnalul CATV este
recepționat
Stins Funcția CATV este
dezactivata sau semnalul
CATV nu este recepționat
Tabelul 3-10 Descrierea LED-urilor ONT HG 8247

TP-Link TX-6610
Figura 3-57 ONT TPLink TX-6610

Instrucțiune depanare circuit pe tehnologie GPON
1. Localizarea preliminară a defectului: Pentru localizarea deranjamentului și a cauzei se

folosește tabelul de mai jos:
Tip defect Cauze posibile Acțiuni

ONT-ul nu se poate Circuit FO întrerupt, atenuare mare Verificare semnal la
înregistra pe circuit, conectica cu probleme ODB/Client
sau contact imperfect
ONT necorespunzător Se verifica dacă SN –ul
ONT-ului este introdus în
sisteme IT cu ajutorul
IMCC
Un ONT cu același SN este deja Se escaladează la IMCC
conectat în OLT
Când ONT-ul a fost instalat , SN-ul Se introduce în sisteme
lui diferă față de SN-ul ONT actual noul SN/Se escaladează
la IMCC
Funcția auto-find a ONT-ului este Se escaladează la IMCC
dezactivata în OLT
Puterea semnalului optic în ONT Verificare semnal la

nu este în parametri normali ODB/Client și se
înlocuiește ONT-ul dacă
semnalul emis nu este în
parametri
ONT fără configurație Se escaladează la IMCC
ONT Defect Se înlocuiește ONT-ul
Nu poate efectua o Cablu telefonic RJ 11 este defect
convorbire sau ONT-ul nu este înregistrat în IMS Se escaladează la IMCC
calitate slabă a Telefon defect
convorbiri Lipsa configurație ONT Se escaladează la IMCC
Nu are IP pe voce Se escaladează la IMCC
Port telefon defect în ONT Se înlocuiește ONT-ul
Nu există acces la Lipsa configurație ONT Se escaladează la IMCC
Internet Patch ETH defect
Lipsa IP pe WAN Se escaladează la IMCC
Tabelul 3-11 Localizare deranjament GPON
2. Verificare stare fibra optică

Se verifică:
• Dacă fibra optică este conectată corect
• Dacă fibra optică este îndoită în mod excesiv.
• Dacă conectorul de fibră optică este curat
• Dacă nivelul de putere optică Tx este normal
• Dacă nivelul de putere optică Rx este normal

3. Verificare status ONT
• Se verifică starea LED-urilor de pe ONT conform Tabelul 3-11
4. Verificare status OLT

• Se verifică configurația portului OLT
3.2.3 Nivele, instrumente, responsabilități, aplicații
3.2.3.1 Calculul atenuării pentru o rețea FTTH – GPON
Figura 3-58 Rețea GPON, arhitectura generală
Exemplu calcul atenuare pentru rețeaua din figura anterioară:
Considerăm următoarele valori:
- lungimea totală a cablurilor: 10 km

- atenuarea specifică a cablului FO: 0.3 dB/km
- atenuare conectori FO: 0.3 dB
- două trepte de splitare de 1:8 (un splitter 1:8 în ODC – Optical Distribution Cabinet și
un splitter 1:8 în ODB – Optical Distribution Box). Atenuarea introdusă de splitterul
1:8 este de 11dB
Atenuarea pe care ar trebui să o măsurăm la capătul cablului flat drop este:
A = A cablu + A conectori + A splittere = 10 x 0.3 + 0.3 x 4 (4 conectori) + 11 x 2 = 26.2dB
3.2.3.2 Bugetul optic în GPON
Bugetul optic reprezintă necesarul de putere care acoperă pierderile pe un circuit optic tipic,
astfel încât acesta să funcționeze în parametri normali. La instalare trebuie făcută o
măsurătoare care să confirme / asigure că nivelul semnalului optic la client este mai mare
decât sensibilitatea CPE-ului GPON (atât pentru CPE HG8247, cât și pentru HG8010
sensibilitatea este de -28 dBm).

Figura 3-59 Bugetul Optic
3.2.3.3 Distribuția de putere în rețeaua FTTH – GPON
In construcția rețelelor FTTH - GPON, tipul splitterelor utilizate și poziția lor în rețea e data
de topologia locala și de direcțiile de dezvoltare geografica ale utilizatorului. Având în vedere
că de-a lungul traseului cea mai mare pierdere de putere este datorata splitterelor trebuie
acordata o mare atenție realizării arborelui de splittere astfel încât să putem conecta cât mai
mulți abonați la un port OLT, fără depășirea bugetului optic.

Exemple:
a. arbore de splittere corect proiectat:
Putem calcula atenuarea
totală:
As1:2 + As1:4 + As1:8 =

3,8dB + 7,3dB + 10,5dB=
21,6dB
As1:4 + As1:4 + As1:4 =

7,3dB + 7,3dB + 7,3dB =
21,9dB
As1:4 + As1:2 + As1:8 =

7,3dB + 3,8dB + 10,5dB =
21,6dB
As1:4 + As1:16 =
7,3dB+14,4dB = 21,7 dB
Figura 3-60 Arbore splitare corect proiectat

b. arbore de splittere incorect proiectat:
As1:4 + As1:4 + As1:2 =

7,3dB + 7,3dB + 3,8dB =18,4 dB
As1:4 + As1:8 + As1:4 =

7,3dB + 10,5dB + 7,3dB = 25,1 dB
As1:4 + As1:16 =
7,3dB+14,4dB =21,7 dB
As1:4 + As1:8 =
7,3dB + 10,5dB =17,8 dB
As1:2+As1:4+As1:8=
3,8dB+7,3dB+10,5dB=21,6 dB
As1:2+As1:4+As1:16=
3,8dB+7,3dB+14,4dB=25,5dB
As1:2+As1:16=
3,8dB+14,4dB =18,2 dB
Figura 3-61 Arbore splitare incorect proiectat
Se poate observa că în ultimele doua topologii exista circuite la care, dacă adăugăm pierderile
datorate conectorilor și traseului FO (min. 6dB), vom depăși bugetul optic (28 dB).

Soluția FTTH în Telekom:
Livrarea serviciul FTTH presupune instalarea în locația clientului a unui modem denumit
ONT (Optical Network Terminal - modem cu interfață optică: HG850a, HG 8010, HG8247,
TP-Link TX6610) astfel:
- ONT-ul se conectează pe o fibra optică;

- Configurarea (provizionarea) ONT-ului în OLT se face pe baza datelor introduse de
tehnician în TOA (S/N CPE) prin sistemele IT.
- Fibra optică se conectează intr-un splitter de nivel 2.
- Splitterul de nivel 2 este conectat intr-un splitter de nivel 1, ce este conectat intr-un
port optic PON din echipamentul denumit OLT (Optical Line Terminator).
Rețeaua între ONT și OLT reprezintă partea pasiva a rețelei de FO (fibra optică).
Figura de mai jos reprezintă soluția FTTH în Telekom.
Figura 3-62 Soluția FTTH în Telekom
Verificare pe FO și echipamente pentru clienții FTTH:
Pentru a verifica parametrii optici pentru soluțiile FTTH este important să cunoaștem valorile
acceptabile ale parametrilor măsurați. În tabelul 3-12 găsim valorile limită (minim/maxim)
pentru puterile optice emise/recepționate de ONT pe fiecare lungime de undă.
Daca puterea semnalului recepționat se apropie de valorile limită, serviciile pot fi afectate (în
special serviciul IPTV poate fi afectat de freeze-uri). În practică, este necesar ca puterea
recepționată de ONT să aibă o valoare cu cca 2 dBm mai mare decât valoarea limita (-6dBm).
Parametru Lungime de Unitate de Valoare Valoare

undă (nm) măsură minimă maximă
Putere emisie upstream 1310 dBm +0.5 +5
Putere recepționata downstream 1490 dBm -28/-30 -8
Putere emisie downstream CATV 1550 dBm -8 +2
Tabelul 3-12 Valorile limită pentru CPE GPON (la client)

Valoarea minimă a puterii recepționate pe downstream (-28/-30 dBm în funcție de modelul de
ONT) se găsește în caracteristicile ONT sub numele de RX Sensitivity și reprezintă puterea
minima sesizată de receptor – sub această valoare a puterii recepționate interfața optică este
down (LOS).
Niveluri optice specifice FTTH / variante implementare FTTH Business
Pentru calculul teoretic al bugetului optic, se vor utiliza următoarele valori:
o 0,3 dB atenuarea unui conector

o 0,25 dB/Km atenuarea specifica a fibrei optice
o 2 dB margine de zgomot
o Atenuare Splitter optic 1:2 = 3,8 dB

EDFA este un echipament care injectează semnalul optic CATV pe fibra optică.
Figura 3-63 Puterea semnalului optic în punctele rețelei FTTH

Figura 3-64 Schema optică de principiu cu nivelele (puterea) semnalului optic
3.2.3.4 Componente ale rețelei GPON aflate în zona de responsabilitate a tehnicianului

Telekom
În zona de responsabilitate, tehnicianul Servicii Business va lucra cu următoarele

componente:
- ODB (Optical Distribution Box)
- Cablu fibră flat între ODB și ONT, conectorizat la ambele capete (drop fiber)
- Conectori SC/APC în capetele fibrei flat

Troubleshooting zones in Telekom FTTH network
Figura 3-65 Zone de responsabilitate în rețeaua FTTH Telekom
ODB
ODB (Optical Distribution Box) reprezintă punctul de conectare al legăturii ”last-mile” (fibra
drop) până la client, realizând atât funcția de splitter pasiv, cât și cea de distribuție fibră
optică. În rețeaua FTTH Telekom, ODB-ul reprezintă splitter-ul de nivel 2 (de obicei 1:8,
având o intrare și 8 ieșiri SC/APC, aranjate pe 2 rânduri ca în foto de mai jos). Din punct de
vedere al zonei de responsabilitate, ODF-ul reprezintă punctul de demarcație între
responsabilitatea tehnicianului FO (Ericsson FO) și responsabilitatea tehnicianului SB/Rețea
acces.

Figura 3-66 ODB (Optical Distribution Box)
Fibra flat
Cablul de fibră flat face legătura între ODB și ONT-ul instalat în locația clientului. Din punct
de vedere constructiv, poate fi:
- Cu 1 sau 2 fibre
- Cu/fără cablu susținere (autopurtat)

Figura 3-67 Cablu fibră flat autopurtat (cu purtător)
Figura 3-68 Cablu fibră flat ne-autopurtat
Fibra este livrată în tamburi, lungimea de fibră pe un tambur fiind de 2010m.
Figura 3-69 Tambur fibră flat

Conectori mecanici
Pentru conectorizare se utilizează conectori mecanici SC/APC, care arată ca mai jos.
Figura 3-70 Conectori mecanici SC/APC
Pentru conectorizare mecanică (splicing), operațiunile ce se execută sunt:

- Dezizolare (stripping)
- Tăierea fibrei (cleaving)
- Aliniere
Tăierea fibrei (cleaving) are drept scop crearea la capătul fibrei optice a unei suprafețe perfect
plane, perpendiculară pe axa longitudinală a fibrei, printr-o operațiune controlată, repetabilă.
O calitate bună a tăierii este esențială pentru ca atenuarea introdusă de conectorizare să
rămână la valori reduse.
Sculele utilizate la conectorizare sunt:
Cleaver :
Figura 3-71 Cleaver

Clește dezizolare fibră optică (fiber stripping tool) :
Figura 3-72 Clește dezizolare fibră
3.2.3.5 Utilizarea aplicației THOR pentru măsurarea parametrilor OLT-ONT pe

GPON
În cadrul aplicației THOR, utilizată de Telekom pentru măsurători și monitorizare, există un

modul ce permite măsurarea de parametri fizici și de transmisie pentru porturile GPON.
Figura 3-73 Măsurători GPON în aplicația THOR
Se pot efectua măsurători ale unui port OLT - pentru toți clienții instalați (în acest caz sunt
afișate toate echipamentele ONT/ONU conectate la portul OLT și parametrii acestora.
Pentru măsurarea unui port OLT specific se procedează în felul următor:
• se introduce denumirea echipamentului OLT

• se introduc frame-slot-port pentru OLT-ul respectiv:

Figura 3-74 Măsurători GPON în aplicația THOR - toți clienții de pe un port
Sau poate fi selectat un singur circuit:
Figura 3-75 Măsurători GPON în THOR - un singur client

• Se poate observa că sunt oferite informații despre Tx power/Rx power la nivelul
portului din OLT și al ONT-ului
• Se recomandă să fie făcută o măsurătoare la instalarea fiecărui circuit care,
stocată, să fie un punct de referință în cazul deranjamentelor ulterioare
• Este disponibil și istoricul măsurătorilor pe fiecare circuit
Aplicația permite și măsurarea altor parametri (laser temperature, laser voltage,
status circuit, BER, packet loss) care pot fi folosiți pentru monitorizarea automată a
funcționarii.
3.2.3.6 Măsurarea parametrilor OLT-ONT cu aplicația Looking Glass (LG)
SCOP: Vizualizarea cu ajutorul interfeței LG, în timp real, a ONT-urilor existente instalate în
OLT.
Livrarea serviciul FTTH presupune instalarea în locația clientului a unui ONT (Optical
Network Terminal - modem cu interfața optică: HG850a, HG 8010, HG8247, TP-Link
TX6610), astfel:
• ONT-ul se conectează pe o fibra optică, la client

• Configurarea ONT-ului în OLT se face pe baza datelor introduse de tehnicianul Servicii
Business, prin sistemele IT
• Fibra optică ce ajunge la client se conectează într-un splitter de nivel 2 (ODB-ul este un
splitter de nivel 2)
• La rândul lui splitter-ul de nivel 2 se conectează într-un splitter de nivel 1. Uplink-ul
splitter-ului de nivel 1 este conectat într-un port optic PON din echipamentul denumit
OLT (Optical Line Terminator)
Rețeaua între ONT și OLT reprezintă partea pasiva a rețelei de fibra optică și este
monitorizată din EMS, unde se colectează toate alarmele aferente.
Pentru a înțelege ușor modul de tratare a unui deranjament pe soluție FTTH, cea mai bună
abordare este să plecam de la o reclamație și să parcurgem pas cu pas etapele de rezolvare.
a. Identificarea asignației serviciului în Atlas
Primul pas este identificarea în Atlas a asignației în OLT (DSLAM IP=OLT/shelf/slot/port),

Splitter de nivel 2 în care se agrega clientul (câmpul DSLAM) și S/N ONT-ului (Serial
Number).
Figura 3-76 Asignația în Atlas a unui client FTTH (splitter nivel 2)

Figura 3-77 Asignația în Atlas a unui client FTTH (s/n)
b. Colectarea informațiilor din aplicația Looking Glass (LG), folosind comanda

« display board »
În aplicația LG, folosind informațiile din Atlas, și anume denumirea OLT și asignația
(BR_BR_CALARASILOR_OLT_MA5600T_2, shelf 0, slot 11), putem identifica ONT-ul
clientului:
Figura 3-78 Looking Glass - display board 0/11
Output-ul pe care aplicația LG îl afișează după comanda de mai sus ne va arăta toate ONT-
urile instalate pe slotul 11 (board 0/11), pe fiecare port ale acestei cartele. Identificare ONT-
ului nostru se va face după S/N, uitându-ne doar pe output-ul de pe portul 12 (conform
asignației din Atlas).
display board 0/11
Ip: display board 0/11
BR_BR_CALARASI_OLT_MA5600T_2# enable
F/S/P ONT SN Control Run Config Match Protect
ID flag state state state side
---------------------------------------------------------------------------
0/11/12 0 48575443A1218438 active offline initial initial no
0/11/12 1 485754433DF71530 active online normal match no
0/11/12 2 485754436F5DA82C active online normal match no
0/11/12 3 485754436E50BA2C active online normal match no

0/11/12 4 4857544396A92B4A active online normal match no
0/11/12 5 4857544396A7734A active online normal match no
0/11/12 6 485754436C75B047 active online normal match no
------------------------------------------------------------------------
Output-ul comenzii a fost trunchiat, fiind afișată doar porțiunea de interes (port 12). De
observat valoarea Run state=online, care indică un ONT online (vizibil în rețea).
c. Comanda « display ont autofind all »
Din LG, folosind comanda “display ont autofind all “ putem vedea toate ONT-urile
conectate în OLT, dar neautentificate. Aceasta comanda este utilă pentru identificarea
cazurilor în care ONT-ul este conectat în mod eronat intr-un alt port decât este declarat în
sisteme.
Mai jos output-ul acestei comenzi:
display ont autofind all

Ip: display ont autofind all
BC_BC_BALCESCU_OLT_MA5600T_3# enable
^
% Unknown command, the error locates at '^'
BC_BC_BALCESCU_OLT_MA5600T_3# conf
BC_BC_BALCESCU_OLT_MA5600T_3(config)# undo event output all
BC_BC_BALCESCU_OLT_MA5600T_3(config)# undo alarm output all
BC_BC_BALCESCU_OLT_MA5600T_3(config)# quit
BC_BC_BALCESCU_OLT_MA5600T_3# display ont autofind all
-----------------------------------------------------------------
Number : 1
F/S/P : 0/1/3
Ont SN : 485754438E2ED715
Password :
Loid :
Checkcode :
VendorID : HWTC
Ont Version : MA5652 VER.A
Ont SoftwareVersion : V8R308C00
Ont EquipmentID : SmartAX MA5652
Ont autofind time : 2015-11-25 13:23:39+02:00
----------------------------------------------------------------
Number : 2
F/S/P : 0/1/11
Ont SN : 485754438E2DCC15
Password :
Loid :
Checkcode :
VendorID : HWTC
Ont Version : MA5652 VER.A
Ont SoftwareVersion : V8R308C00
Ont EquipmentID : SmartAX MA5652
Ont autofind time : 2015-11-25 13:23:40+02:00
---------------------------------------------------------------
The number of GPON autofind ONT is 2
BC_BC_BALCESCU_OLT_MA5600T_3# conf
BC_BC_BALCESCU_OLT_MA5600T_3(config)# event output all
BC_BC_BALCESCU_OLT_MA5600T_3(config)# alarm output all
BC_BC_BALCESCU_OLT_MA5600T_3(config)# quit

In acest caz avem 2 ONT-uri conectate și neautentificate (2 echipamente pizza-box Huawei
SmartAX MA5652).
d. Comanda « display service port »
Pentru a identifica dacă service-port-urile sunt configurate corespunzător serviciilor clientului

se folosește în Looking Glass comanda “display service-port”, având sintaxa:
display service-port port self/slot/port ont ont-id
display service-port port 0/11/12 ont 2

Ip: display service-port port 0/11/12 ont 2
BR_BR_CALARASI_OLT_MA5600T_2# enable
% Unknown command, the error locates at '^'
BR_BR_CALARASI_OLT_MA5600T_2# conf
BR_BR_CALARASI_OLT_MA5600T_2(config)# undo event output all
BR_BR_CALARASI_OLT_MA5600T_2(config)# undo alarm output all
BR_BR_CALARASI_OLT_MA5600T_2(config)# quit
BR_BR_CALARASI_OLT_MA5600T_2# display service-port port 0/11/12 ont 2
{ |gemport|sort-by }:
Command:
Switch-Oriented Flow List
------------------------------------------------------------------------
INDEX VLAN VLAN PORT F/ S/ P VPI VCI FLOW FLOW RX TX STATE
ID ATTR TYPE TYPE PARA
------------------------------------------------------------------------
8610 3175 common gpon 0/11/12 2 1 vlan 35 25 25 up
-------------------------------------------------------------------------
Total : 1 (Up/Down : 1/0)
Note : F--Frame, S--Slot, P--Port,
VPI indicates ONT ID for PON, VCI indicates GEM index for GPON,
v/e--vlan/encap, pritag--priority-tagged,
ppp--pppoe, ip--ipoe, ip4--ipv4oe, ip6--ipv6oe
BR_BR_CALARASI_OLT_MA5600T_2# conf
BR_BR_CALARASI_OLT_MA5600T_2(config)# event output all
BR_BR_CALARASI_OLT_MA5600T_2(config)# alarm output all
BR_BR_CALARASI_OLT_MA5600T_2(config)# quit
În exemplul nostru, clientul are serviciile configurate (vlan 35 = acces internet), nu are
serviciile VoIP și IPTV activate (vlan 36 = IPTV, vlan 37 = VoIP) deci are un singur serviciu
configurat în OLT.
Configurația de service-porturi în OLT (văzută folosind aplicația LG) trebuie să fie în

concordanță cu serviciile de care beneficiază clientul (vizualizate în Atlas). De exemplu, dacă
în Atlas clientul are servicii 3-play dar în LG observăm că este configurat doar service-port-ul
de Internet (vlan 35), atunci trebuie configurate și celelalte service-porturi (de colegii de la
Servicii Acces).
Un alt exemplu de output al acestei comenzi:

Figura 3-79 Looking Glass - display service-port 0/1/6 ont 15
Se observă că sunt configurate pe acest port vlan-urile de VoIP (37) și IPTV (38).

e. Comanda « display ont info by-sn »
• Se verifica dacă exista configurație pe OLT cu ajutorul S/N al ONT

• Se selectează OLT-ul și se introduce S/N-ul
• F/S/P – frame, slot, port pe care este configurat S/N-ul
• ONT-ID – id-ul ONT-ului alocat de OLT
• Daca exista configurația aferenta SN-ului pe OLT se verifica pe ce port din OLT este
conectat ONT-ul, folosind comanda “display ont autofind all”.
Figura 3-80 Output-ul comenzii -display ont info by-sn

f. Comanda display ont optical-info afișează nivelul semnalului recepționat de
OLT de la ONT
Se completează câmpurile 1-5. În câmpul 5 se introduce Slot/Port și ONT ID:
Figura 3-81 Output-ul comenzii -display ont optical-info

g. Comanda « display mac-address port » este utilizată pentru verificarea
conectivității layer 2 între CPE și OLT
Figura 3-82 Output-ul comenzii -display mac-address port

h. Comanda « display mac-address vlan » este utilizată pentru verificarea
conectivității layer 2 între routerul PE și OLT
Figura 3-83 Output-ul comenzii -display mac-address vlan

3.3 Cupru
3.3.1 Parametrii electrici –măsurarea lor
În vederea instalării și remedierii deranjamentelor serviciilor de voce sau date, un tehnician

Servicii Business execută în mod curent măsurători și interpretări ale valorilor parametrilor
electrici ai circuitelor de Cu.
3.3.1.1 Măsurarea și interpretarea principalilor parametri electrici ai cablurilor de

cupru
1.Parametrii de linie primari

Parametrii primari ai liniilor de Cu sunt acei parametri care depind de geometria și materialul
din care este realizată linia fizică.
Figura 3-84 Schema electrica echivalentă a unui circuit de Cu
1. Rezistența distribuită R
2. Capacitatea distribuită C
3. Inductanța distribuită L
4. Perditanța G
Rezistența (R)
- reprezintă rezistența electrică a conductorului din care este construit circuitul
telefonic
- este o mărime fizică prin care se exprimă proprietatea unui conductor electric de a
se opune trecerii curentului electric
- depinde de lungimea conductorului (l), de diametrul (S) și materialul din care este
făcut acesta (ρ - rezistivitatea materialului din conductor).
Rezistența se măsoară în ohm (Ω).

Inductanța (L)
- caracterizează producerea fenomenului de inducție electromagnetică într-un
circuit electric, egală cu raportul dintre fluxul magnetic Φ ce străbate un circuit
și intensitatea curentului electric ce produce acest flux magnetic.
- depinde de dimensiunile constructive ale conductoarelor, de materialul din care
este făcut acesta, de distanță dintre fire, de permeabilitatea magnetică.
Inductanța se măsoară în henry (H).
Capacitatea lineică (C)

- mărime fizică ce caracterizează capacitatea conductorului de a se încărca cu sarcina
electrică Q dacă este supus unui potențial electric V.
Unitatea de măsură pentru capacitanță este Farad-ul (F).
C = Q/V
- depinde de diametrul conductoarelor, de distanța dintre ele, de natura izolației

conductoarelor
A – aria de suprapunere a conductoarelor (m2)

ε - permitivitatea absoluta a izolației conductoarelor (F/m)
d – distanța dintre conductoare (m)
Perditanța sau Conductivitatea transversală

- exprimă pierderile de energie ce se produc datorita imperfecțiunii izolației și
distanței dintre conductoare, depinde de frecventa de lucru și natura dielectricului.
Perditanța este dependentă de frecvență, crescând simultan cu frecvența.
Perditanța este invers proporțională cu rezistența de izolație între conductoare,
unitatea sa de măsură fiind Ω/km.
2.Parametrii de linie secundari
Impedanța caracteristică
- este raportul dintre tensiunea și intensitatea curentului și exprima opoziția
întâmpinată de o undă electromagnetică în propagarea ei în orice punct al unui
circuit
- se determina cu ajutorul constantelor primare (R, L, C, G, definite mai sus) și al
pulsației (ω)
- nu depinde de lungimea circuitului, dar variază odată cu frecvența
- este o constantă dependentă de construcția cablului: diametrul conductoarelor,
distanța dintre fire, materialul și tehnologia de izolație, alte elemente tehnologice.
Impedanța caracteristică practic nu variază în domeniul pentru care a fost conceput
cablul. Producătorii dau o frecvență maximă, dincolo de care parametrii nu mai sunt
garantați. Unele cabluri "rezista și mai sus", dar cu inerente compromisuri, de obicei
creșterea impedanței și întotdeauna cu pierderi semnificative.
! Daca impedanțele echipamentelor terminale conectate diferă de impedanța
caracteristica a circuitului, apare o neadaptare între impedanța terminalului și

impedanța de intrare a liniei și implicit o creștere a reflexiilor și atenuării circuitului.
Același comportament apare și la combinarea mai multor secțiuni de cablu cu
impedanță caracteristică diferită.
Constanta de propagare
- caracterizează variația puterii undei electromagnetice în timpul propagării acesteia.
γ = α + jβ α =constanta de atenuare
β= constanta de faza
- variază odată cu frecvența
- atenuarea se calculează cu relația:
𝜔𝜔𝜔𝜔𝜔𝜔
𝛼𝛼 = �
2
în care R reprezintă rezistența electrică a perechii conductoare, C reprezintă
capacitatea nominală sau maximă a perechii, iar ω reprezintă pulsația.
3.3.1.2 Parametrii perturbatori
Zgomotul de bandă largă - o importanta categorie de factori care influențează apariția

acestui tip de zgomot sunt factorii externi (câmpuri perturbatoare externe). Creșterea valorii
acestui parametru poate indica un dezechilibru al liniei.
Zgomotul în impulsuri - la originea apariției acestui tip de zgomot cu implicații privind

liniile locale coexistente pe același cablu se poate enumera influența din perechile telefonice
vecine, neecranate (cabluri de voce) sau influența câmpurilor perturbatoare externe,
semnalizările serviciilor comutate de pe perechile vecine.
Existența acestui tip de zgomot influențează parametrii digitali ai liniei, rata de eroare
exprimată valoric prin doi parametri: procentul de secunde eronate (ES), procentul de secunde
sever eronate (SES).
In măsurătorile care se efectuează în mod curent se utilizează un parametru care indica erorile
raportate la unitatea de măsură a debitului de date (bitul): BER - Bit Error Rate (rata erorii de
bit).
Diafonia - cauzele principale combinate care determină fenomenul de diafonie sunt cuplajele
capacitive parazite dintre perechile vecine și echilibrarea imperfectă față de pământ a
circuitelor. Cele două mecanisme de bază ale apariției diafoniei sunt exprimate practic prin
paradiafonie (sursa perturbatoare este la același capăt cu sursa semnalului util) și
telediafonie (sursa perturbatoare este la capătul opus sursei semnalului util).
3.3.1.3 Măsurarea și interpretarea parametrilor electrici care influențează serviciile pe

suport Cu
In vederea instalării și remedierii deranjamentelor serviciului de voce se vor executa în mod

curent o serie de operațiuni de măsurare și testare a următoarelor caracteristici ale unui circuit
de Cu:

• rezistența de izolație
• rezistența în curent continuu (rezistența de buclă)
• capacitanța
• atenuarea
• zgomotul în bandă largă
• zgomotul în impulsuri
In industria de telecomunicații, conductoarele unei perechi de Cu pe care este furnizat

serviciul telefonic sunt cunoscute sub numele de Tip (T) și Ring (R), sau conductorul A
(pământul, 0V) și B (bateria, -48V). Denumirea provine de la modul de construcție și
conectare a conectorului (fișei) centralelor telefonice manuale, Tip (eng: vârf, marcat 3 în
figura de mai jos), iar Ring (engleza: inel, marcat 2 în figură). În cele ce urmează vor fi
folosite (interschimbabil) denumirile de conductor A sau ”Tip” (T), conductor B sau ”Ring”
(R), precum și împământarea (potențialul de referință) – Ground (G) sau Earth (E).
Figura 3-85 Fisă telefonica: 2-Ring, 3-Tip, 4-Izolator
Rezistența de izolație
Definiție:
Rezistența de izolație reprezintă rezistența electrică între un conductor și pământ sau între 2
conductori dintr-un circuit, în condițiile unui circuit neconectat. Se măsoară în ohm (Ω).
De ce se măsoară:
O pereche de Cu neconectată nu trebuie să aibă o „cale” electrică între T, R și G. Afectarea
mecanică a cablului, secțiuni afectate de apă sau joncționări defectuoase pot crea o cale de
curent între fire sau între fire și pământ. Defectele de izolație minore pot afecta echilibrul
perechii, pe când cele majore înseamnă scurtcircuite și desincronizări pentru serviciile
digitale.
Cum se măsoară:
! Pentru măsurarea rezistenței de izolație, circuitul trebuie izolat față de portul din
echipamentul în care se conectează și față de terminalul de la client.
Aceasta ne asigură că rezultatul măsurătorii nu este influențat de parametrii

echipamentului sau terminalului, fiind relevant pentru caracteristicile liniei de
telecomunicații; de asemenea, având în vedere tensiunile relativ ridicate utilizate la
măsurare, se evita deteriorarea portului/terminalului datorată acestor tensiuni.
Se poate măsura valoarea rezistenței de izolație între fiecare fir și pământ (A-G, B-G) sau
mantaua cablului, de asemenea se poate măsura și valoarea între fire (A-B).

! O linie de telecomunicații potrivită pentru transmisii de date are rezistentele de
izolație A-G, B-G, A-B de valori foarte mari, iar rezistențele A-G, B-G au valori
apropiate (sunt simetrice).
O diferență între rezistențele de izolație față de pământ ale celor 2 fire (A și B), de
exemplu 1MΩ respectiv 50MΩ, poate conduce la consecințe grave, cum ar fi apariția de
brum sau zgomot în impulsuri.
Cu ce se măsoară:
Rezistenta de izolație se poate măsura cu:

• Megaohmetrul
• ACTERNA (JDSU HST-3000)
• aplicația IRIS
• aplicația TESLA
• aplicația Atlas
Valori admise:
Valorile afișate de diferitele instrumente de măsură diferă (de exemplu, Acterna afișează și
valori măsurate peste 150 Mohm, Iris afișează“>1016 kohm”, fără să afișeze valoarea
măsurata, Tesla și Atlas afișează valoarea maxima de 10000kohm.
! Nu trebuie utilizate pentru furnizarea serviciilor de date circuitele de Cu care în urma
măsurătorilor indica valori ale rezistentei de izolație sub 5Mohm.
Exemplul 1 :
In Figura 3-87 avem o linie de Cu măsurată cu instrumentul Acterna. Rezistentele de izolație

A-Pământ și B-Pământ au o valoare foarte mare, fiind de asemenea echilibrate (valori
identice), de asemenea rezistența A-B are o valoare relativ mare. Este posibil ca aceasta linie
să aibă un echipament instalat la capăt, ceea ce poate afecta măsurarea rezistentei de izolație
A-B. Circuitul este utilizabil pentru servicii de date.
Figura 3-86 Rezistență de izolație măsurată cu Acterna

Exemplul 2:
În acest exemplu avem o măsurătoare de linie făcută cu ajutorul aplicației IRIS (vezi
subcapitolul 3.3.1.4). Se observă o rezistență scăzută a firului (conductorului) A față de
pământ, fapt ce face linia respectivă inutilizabilă pentru furnizarea de servicii de date.
Figura 3-87 Rezistența de izolație măsurată cu aplicația IRIS

Exemplul 3:
In exemplul de mai jos avem o linie de Cu măsurată cu aplicația Tesla (vezi subcapitolul 3.2).
Se observă că rezistența de izolație B-Pământ, deși este mai mare decât limita minimă, este
mult mai mică decât rezistența de izolație A-Pământ, ceea ce poate crea probleme în
exploatare. Din acest motiv, un circuit cu astfel de parametri nu se recomandă a fi utilizat
pentru circuite de date.
Figura 3-88 Rezistența de izolație măsurată cu aplicația Tesla

Exemplul 4:
În exemplul de mai jos s-a măsurat o linie de Cu cu aplicația Atlas (vezi subcapitolul 0).
Rezistentele A-Pământ și B-Pământ sunt >10Mohm. Deoarece măsurătoarea nu s-a făcut cu
linia deconectată față de client (rezistența A-B are valoare mică, de ordinul ohmilor), valoarea
rezistenței A-B nu este relevantă pentru rezistența de izolație între fire a circuitului de Cu.
Figura 3-89 Rezistența de izolație măsurată în aplicația Atlas
Rezistența în curent continuu (rezistența de buclă)

Definiție
Rezistența în curent continuu (rezistența de buclă) reprezintă rezistența electrică proprie,
determinată în curent continuu, a circuitului de Cu.
De ce se măsoară:
Rezistența în curent continuu este un indicator al lungimii circuitului, fiind măsurată
„buclând” (scurtcircuitând) unul din capetele circuitului de Cu. Rezistența în curent continuu
este cu atât mai mare cu cât circuitul este mai lung (este direct proporțională cu lungimea
circuitului).
! În practică, pe baza rezistenței de buclă măsurata și cunoscând rezistența specifică
(ohm/km) a unui circuit (dată de producător), se poate estima lungimea circuitului.

Exemplu: un circuit pe o pereche cu diametrul de 0.4mm are rezistența în curent de 510ohm.
Cunoscând rezistența specifica medie în curent continuu a perechilor cablurilor de
telecomunicații utilizate, de aproximativ 280 ohm/km pentru o pereche de cupru de 0,4mm
diametru, rezulta o lungime estimata a circuitului de 1,8 Km.
Cum se măsoară:
! Rezistenta în cc se măsoară cu perechea scurtcircuitata la un capăt și cu aparatul de
măsură în celalalt capăt, ceea ce se obține fiind valoarea în curent continuu a rezistentei
circuitului fizic.
Cu ce se măsoară:
Rezistenta de bucla se măsoară cu:

• Multimetrul digital
• Setul de măsură SLK-12
• Aplicațiile Atlas și Tesla (in condițiile scurtcircuitării A-B). Aplicația IRIS nu
afișează corect rezistența de buclă în cazul scurtcircuitării A-B.
Valori admise:
Valorile acceptabile (orientative) pentru serviciile furnizate:
Denumire tehnologie Valoare limita maxima

(ohm)
POTS (voce) 1200
ISDN BRA 1100
E1/ISDN PRA 600
G.SHDSL (2Mbps) 900
ADSL 6Mbps 460
VDSL 20Mbps 250
Tabelul 3-13 Valorile acceptabile orientative pentru furnizarea serviciilor (tehnologiilor)

Telekom
! Având în vedere ca, în timp, parametrii cablurilor de cupru suferă modificări, în
sensul scăderii performanțelor (datorate intervențiilor pe cabluri, precipitații, îmbătrânire
material, etc.), se recomanda o rezerva de minim 15-20% față de valorile limita maxime,
care să permită funcționarea pe o perioada îndelungată fără intervenții datorate
deteriorării stării cablurilor.
Exemple
Exemplul 1:
In exemplul de mai jos s-a măsurat cu multimetrul digital o linie de Cu, rezistența de bucla (in
cc) obținută fiind de 134 ohm. Circuitul a fost măsurat cu linia măsurata scurtcircuitata la un
capăt și cu multimetrul la celalalt capăt.

Rezoluție: conform valorilor limita din Tabelul 3-14 , acest circuit poate fi utilizat pentru
furnizarea de servicii de date (din punct de vedere al acestui parametru).
Figura 3-90 Rezistența în cc măsurată cu multimetrul digital

Exemplul 2:
In exemplul de mai jos avem un circuit de Cu cu diametrul de 0.4mm măsurat cu setul de
măsură SLK. Se dorește precalificarea acestui circuit pentru un serviciu IPFix 2Mbps.
Perechea este scurtcircuitata la capăt, iar valoarea măsurata a rezistentei în curent continuu
este de 684ohm. Lungimea estimata a cablului este deci de 2,4 Km (=684ohm/280ohm/km).
Rezoluție: conform valorilor limita orientative prezentate în Tabelul 3-14, din punctul de
vedere al rezistentei de bucla, circuitul este utilizabil pentru furnizarea serviciului.
Figura 3-91 Rezistența în cc măsurată cu setul SLK-12 (SLT11+SLT22)

Exemplul 3:
In exemplul de mai jos avem un circuit de Cu măsurat cu instrumentul Acterna (meniul
Home-Copper-DVOM). Circuitul are 1,9 Km (cablu de diametru de 0.4mm) fiind din punct
de vedere al rezistentei de bucla corespunzător pentru furnizarea serviciului ISDN PRA.
Totuși, analiza acestui circuit trebuie aprofundata, rezerva față de valoarea maxima admisa
fiind de 10%, ceea ce poate crea probleme în exploatare.
Figura 3-92 Rezistența în cc măsurată cu instrumentul Acterna
Exemplul 4:
In exemplul de mai jos s-a măsurat o linie de Cu conectata intr-un port de voce din centrala
cu aplicația Atlas (vezi subcapitolul 0). Se dorește precalificarea acestui circuit pentru
serviciul ADSL, banda 6Mbps. Linia este pusa în scurtcircuit la client, rezistența măsurata
fiind de 363ohm. Rezoluție: circuitul este utilizabil pentru furnizarea serviciului (din punct de
vedere al rezistentei de bucla).
Figura 3-93 Rezistența în cc măsurată din aplicația Atlas

Exemplul 5:
In exemplul de mai jos s-a testat cu aplicația Tesla (vezi subcapitolul 0) un circuit de Cu.
Valoarea afișata de aplicație este exprimata în kOhm, prin urmare rezistența în cc a acestui
circuit este 363ohm.
Figura 3-94 Rezistența în cc măsurată cu aplicația Tesla

Capacitanța
Definiție:
Capacitanța reprezintă tendința naturală a unui conductor de a dezvolta și menține o sarcină

electrică. Linia de Cu poate fi asimilată cu un condensator, armăturile fiind cele două
conductoare, iar dielectricul fiind izolația acestora.
CONDUCTOR
CONDUCTOR
D DIELECTRIC
Figura 3-95 Linia de Cu asimilată unui condensator
De ce se măsoară:
Deoarece capacitatea unui condensator este direct proporțională cu suprafața armăturilor,

capacitatea unui circuit de Cu este direct proporțională cu lungimea circuitului.
! Cablurile de telecomunicații au o anumită capacitate specifică (aproximativ 35-55
nF/km, capacitate măsurată A-B), valoarea măsurată a capacitații fiind folosită în practică
și la estimarea lungimii liniei.
! Capacitatea măsurată față de pământ a conductoarelor unei perechi (A-G, B-G) are
valori sensibil egale pentru o pereche „bună”.
O valoare diferită a capacității pe un conductor față de celălalt sunt o indicație a unei posibile
discontinuități (circuit „rupt” pe unul dintre conductoare). In funcție de valoarea măsurată a
capacității se poate și estima locul unde este „rupt” respectivul conductor.
Cu ce se măsoară:
Măsurarea capacității se poate face:

• cu Acterna
• cu aplicațiile IRIS, Tesla sau Atlas
Valori admise:
! O capacitate măsurată față de pământ (A-Pământ, B-Pământ), diferită cu mai mult de
3% pe un conductor față de celălalt, indică o linie dezechilibrată (nesimetrică).
Astfel de linii creează probleme în exploatare atunci când sunt utilizate pentru transmisii
digitale (circuite zgomotoase).
Dezechilibrele capacitive se pot datora:
• desperecherii circuitelor
• joncționării necorespunzătoare

Exemplul 1:
In exemplul de mai jos s-a măsurat o linie de Cu cu instrumentul Acterna. Măsurătoarea arată
o linie echilibrată (capacitatea A-Pământ aproximativ egală cu B-Pământ) de aproximativ 3.5
km. Din punct de vedere al echilibrului capacitiv, linia este utilizabilă pentru circuite de date.
Figura 3-96 Capacitanta măsurata cu instrumentul Acterna

Exemplul 2:
In exemplul de mai jos avem o linie de Cu, măsurată cu aplicația IRIS (vezi subcapitolul 0),
potrivită pentru un serviciu de voce, dar cu un dezechilibru capacitiv de 7%, ceea ce poate
crea probleme în cazul serviciilor de date. Nu se recomandă utilizarea acestei perechi pentru
servicii de date.
Figura 3-97 Capacitanța măsurată din aplicația IRIS

Exemplul 3:
In exemplul de mai jos avem o linie de Cu măsurată din aplicația Tesla (vezi subcapitolul
3.2). Din punct de vedere al capacității și rezistenței de izolație linia este corespunzătoare
pentru furnizare servicii date (dar aceasta linie are alte probleme despre care vom vorbi în
continuare).
Figura 3-98 Capacitanța măsurată cu aplicația Tesla
Tensiuni în curent continuu și tensiuni în curent alternativ
Definiție:
Tensiunea în curent continuu, respectiv în curent alternativ, reprezintă tensiunea electrica

măsurata pe circuit.
Tensiunile în curent continuu și alternativ se măsoară în Volți (V).
Un circuit de Cu (pereche) perfect, izolat față de echipament (centrala, DSLAM) și față de

terminalul de la client, nu prezintă tensiuni în curent continuu sau alternativ, nici între
conductori, nici între conductori și pământ. Testarea prezenței unor tensiuni străine pe o

pereche neconectata ar trebui să fie facută înaintea altor teste, fiind un indiciu clar al unei linii
necorespunzătoare sau chiar o problemă de securitatea muncii.
Tensiuni în curent continuu
De ce se măsoară:
In condițiile în care capătul dinspre echipament (centrala, DSLAM) nu este izolat

(deconectat), prezența unei tensiuni în curent continuu pe circuit indica faptul că circuitul este
alimentat de către echipamentul central.
O tensiune parazită în cc pe o pereche neconectată poate să provină de la alte servicii,

furnizate pe alte perechi din același cablu, și poate fi rezultatul unui cablu afectat mecanic,
apă în cablu, joncțiuni executate necorespunzător.
Cum se măsoară:
Tensiunea în curent continuu se măsoară cu perechea deconectata atât de partea de

echipament Telekom, cât și de echipament client.
Valori admise:
! Daca perechea măsurată este izolată față de echipament (centrala) și față de
echipamentul de la client, prezența unei tensiuni străine în cc, între fire (A-B) sau între
fire și pământ indică un deranjament al circuitului, care poate afecta drastic funcționarea
serviciilor de voce sau date pe respectiva pereche.
! Este considerată ca acceptabilă o tensiune în cc mai mică de 3V (A-B, A-G sau B-G).
Tensiuni în curent alternativ
De ce se măsoară:
Tensiunile în curent alternativ măsurate pe circuite indică prezența unor surse de perturbație,
care induc astfel de tensiuni în perechile măsurate. Tensiunea de curent alternativ prezentă pe
linie acționează ca o sursa de zgomot, degradând performanța transmisiilor digitale.
Cauzele obișnuite ale prezenței unei tensiuni c.a. parazite pe linia de telecomunicații sunt:
- inducția datorată prezenței liniilor electrice de joasă și medie tensiune în vecinătatea

liniilor de telecomunicații
- influența transmisiunilor de date digitale ce au loc pe alte perechi ale aceluiași cablu
Inducția datorată proximității liniilor electrice apare atunci când liniile de telecomunicații sunt
amplasate pe același traseu de stâlpi sau sunt îngropate în vecinătatea unor cabluri de energie
electrică. S-a constatat că lungimea traseului comun are o influență mai mare asupra
tensiunilor induse decât gradul de apropiere (distanța) a celor 2 cabluri.
Cum se măsoară:
Tensiunea în curent alternativ se măsoară cu perechea deconectată atât de partea de

echipament Telekom, cât și de echipament client.

Valori admise:
! Valorile acceptabile ale tensiunii induse de c.a. sunt:
o 3Vca A-B
o 10Vca A-G și B-G
Cu ce se măsoară:
Tensiunile în curent continuu sau alternativ se măsoară cu:
• Multimetrul digital
• aplicațiile IRIS, Tesla, Atlas
Exemplul 1:
Circuitul de Cu măsurat mai jos cu instrumentul Acterna are între conductorii A și B o
tensiune de 2.5V. Conform valorilor limită ale acestui parametru, acest circuit se poate utiliza
pentru furnizarea de servicii de date (din punct de vedere al acestui parametru).
Figura 3-99 Tensiunea în cc măsurată cu instrumentul Acterna
Exemplul 2:
Circuitul de Cu măsurat mai jos nu prezintă pe linie tensiune alternativă, fiind prin urmare
corespunzător pentru furnizarea serviciilor de date (din acest punct de vedere).
Figura 3-100 Tensiunea în c.a. măsurată cu instrumentul Acterna

Exemplul 3:
Circuitul de Cu măsurat mai jos cu instrumentul Acterna prezintă o tensiune alternativă de

0.6V. Prezenta tensiunii de 48V cc indică o măsurătoare efectuata incorect (fără deconectarea
perechii de pe portul din centrala).
Figura 3-101 Tensiuni în cc și ca măsurate cu instrumentul Acterna

Exemplul 4:
Circuitul de Cu măsurat mai jos din aplicația Tesla (vezi subcapitolul 0) nu prezintă tensiuni
parazite în curent continuu, dar tensiunea în c.a. B-Pământ au valoare mare (25V). Conform
valorilor limita orientative, acest circuit nu poate fi utilizat pentru transmisii de date.
Figura 3-102 Tensiunea în cc și ca măsurată cu aplicația Tesla

Exemplul 5:
În exemplul de mai jos avem o linie de Cu măsurată cu multimetrul digital – scala de tensiune
în cc. Această linie prezintă o tensiune în cc de 12V (fără să fie conectată pe portul din
centrală), ceea ce face linia inutilizabilă pentru servicii de date.
Figura 3-103 Tensiunea în cc măsurată cu multimetrul digital
Atenuarea
Definiție:
Atenuarea unui semnal reprezintă reducerea puterii semnalului la propagarea printr-un mediu
de transmisie.
Atenuarea se măsoară în dB.
De ce se măsoară:
Cu cât atenuarea este mai mare, cu atât semnalul util la utilizatorul final este de putere mai
mică, putând duce la nefuncționarea serviciului furnizat.
! Atenuarea este o caracteristică a mediului de transmisie (în cazul nostru perechea de

Cu)
! Atenuarea are valori diferite pentru semnale de frecvențe diferite (este puternic
dependentă de frecvență)
Cum se măsoară:

În condiții reale, un semnal își pierde puterea în timp ce se propagă printr-o pereche de cupru,
atenuarea puterii semnalului fiind cauzată în principal de lungimea circuitului, dar și de
frecvența semnalului transmis. Măsurarea atenuării pentru o anumita frecvență se face
deconectând perechea din echipament și generând un semnal pe pereche folosind Acterna
(JDSU HST-3000) sau un alt generator.
Serviciile furnizate de Telekom folosesc benzi de frecventă diferite. Pentru evaluarea măsurii
în care un anumit circuit de Cu este potrivit pentru furnizarea unui anumit serviciu Telekom,
atenuarea trebuie măsurată pentru întreg spectrul utilizat de serviciu. În tabelul de mai jos se
găsesc frecvențele (intervalul de frecvențe) utilizate de serviciile Telekom:
Denumire serviciu Tehnologie Bandă frecvență

Linie telefonica POTS 0-4kHz
ISDN BRA ISDN 0-50kHz
ISDN PRA ISDN 0-300kHz
Clicknet ADSL 25kHz-1.1MHz
Clicknet ADSL2+ 25kHz-2.2MHz
Clicknet VDSL 25kHz-12MHz
Clicknet VDSL2+ 25kHz-30MHz
IPFIX G.SHDSL 0-500kHz
Leased Line (linie închiriata) E1 0-300kHz
Tabelul 3-14 Benzile de frecvență utilizate de serviciile Telekom
Cu ce se măsoară:
Atenuarea se poate măsura:

• Cu instrumentul Acterna
• Cu setul SLK-12 (SLT11/22)
Valori admise:
Orientativ, în funcție de serviciu și frecvența la care se măsoară atenuarea:
Serviciu/
Frecventa[kHz] 0.3 1 3.3 10 20 30 40 50 100 150 200 240 300 400 500 780 1100
POTS 10 15 20
ISDN-BRA 23 29 34 36 38
ISDN-PRA 16 18 20 22 25 27 29 30 33
ADSL-6M 12 14 15 16 19 20 22 24 25 29 31 39 45.8
IPFIX-2M 23 25 29 30 36 38 41 43 46 51 57
Tabelul 3-15 Valori orientative ale atenuării admise, funcție de frecvență
Exemplul 1:
In exemplul de mai jos avem un circuit de Cu măsurat cu setul SLK-12. Se observă că
atenuarea la 500kHz este de 42dB. Conform datelor orientative din tabelul de mai sus,
circuitul este în parametri (din punct de vedere al atenuării la 500kHz) pentru furnizarea
serviciului IPFix 2Mbps.

Figura 3-104 Atenuarea la o anumită frecvență, măsurată cu setul de măsură SLK-12
Exemplul 2:
In exemplul de mai jos avem o linie de Cu pentru care măsurăm atenuarea. Pentru măsurarea
cu instrumentul Acterna este necesar a fi utilizate 2 instrumente: unul care emite un semnal cu
o anumita frecventa (imaginea din stânga) și unul care recepționează (imaginea din dreapta).
Valoarea atenuarea rezulta din raportul între puterea semnalului recepționat și puterea
semnalului emis. In funcție de versiunea de firmware, instrumentul Acterna poate să
folosească pentru aceasta măsurătoare semnale până la 2.8kHz, ceea ce face ca acest tip de
măsurătoare cu Acterna să aibă utilitate doar pentru precalificare circuite voce.
Figura 3-105 Măsurarea atenuării în spectrul audio folosind instrumentul Acterna

Zgomotul în bandă largă
Definiție:
Zgomotul reprezintă semnalul (nedorit) prezent pe liniile de telecomunicații, semnal care se

suprapune cu semnalul util.
! Zgomotul în bandă largă se măsoară în dBm (decibel miliwatt, unitate de măsură a
puterii). Nu confundați dBm (unitate de măsură a puterii unui semnal (electric, optic) cu
dB (atenuare, mărime adimensională reprezentând raportul puterii sau tensiunii a 2
semnale)!
De ce se măsoară:
Zgomotul în bandă largă este prezent în toate liniile de comunicații, având ca „surse de
semnal” zgomotul termic (zgomot datorat mișcării electronilor în conductor, mișcare
dependentă de temperatură), influența câmpului magnetic al Pământului, zgomot datorat
diafoniei, etc. Zgomotul este prezent pe toate liniile de telecomunicații, însă valoarea sa în
raport cu semnalul util trebuie păstrată la o valoare cât mai redusă.
Cu ce se măsoară:
Zgomotul în bandă largă se poate măsura:

- Cu instrumentul Acterna
- Cu setul SLK-12 (SLT11/22)
Cum se măsoară:
! Măsurarea zgomotului în bandă largă se face izolând circuitul de echipamentele din
capete.
! Cu cât valoarea este mai mică în valoare absolută (de obicei zgomotul în dBm are
valori negative), cu atât zgomotul este mai mare – de exemplu o linie cu zgomot de -
50dBm este mai zgomotoasă decât una cu zgomot -70dBm!
Valori admise:
! Se admite, în mod convențional, un nivel al zgomotului în banda larga mai mic de -
55dBm pentru o pereche de Cu pe care sunt furnizate servicii de date.

Exemplul 1:
În exemplul de mai jos avem un circuit de Cu măsurat cu setul SLK-12. Instrumentul prezintă
rezultatul atât pentru instrumentul “Near”, cât și pentru cel “Far”. Valorile zgomotului în
bandă largă pe acest circuit sunt -70, respectiv -66dBm, prin urmare acest circuit se poate
utiliza pentru furnizarea serviciilor de date.
Figura 3-106 Zgomotul măsurat cu setul SLK12

Exemplul 2:
In exemplul de mai jos avem un circuit de Cu măsurat cu instrumentul Acterna. Valoarea
obținută a zgomotului în bandă largă este de -50.1dBm, ceea ce înseamnă că acest circuit nu
se poate utiliza pentru furnizare de servicii de date.
Figura 3-107 Zgomotul în bandă largă măsurat cu instrumentul Acterna
Zgomotul în impulsuri
Definiție:
Zgomotul în impulsuri reprezintă un semnal sau o succesiune de semnale („burst”) cu durată

mică (nanosecunde sau milisecunde), datorate unor mașini electrice (motoare), transmițătoare
radio, variații de câmp magnetic pe linii de înaltă tensiune, descărcări electrice, etc.
Zgomotul în impulsuri se măsoară în număr de impulsuri pe un interval de timp.
De ce se măsoară:
Impulsurile de scurta durată, datorate unor perturbatori externi circuitelor de telecomunicații,

au o influență negativă foarte importantă asupra circuitelor digitale, putând produce
desincronizarea unui circuit cu parametri electrici corespunzători.
Cum se măsoară:
Măsurarea zgomotului în impulsuri se bazează pe numărarea, pe o perioada definită de timp

(de exemplu câteva minute), a impulsurilor a căror nivel de putere (sau tensiune vârf la vârf în
cazul instrumentului SLT) depășește un anumit prag (Threshold) definit de utilizator.
Cu ce se măsoară:
Zgomotul în bandă largă se poate măsura:

- Cu instrumentul Acterna
- Cu setul SLK-12 (SLT11/22)
Valori admise:

Pentru circuitele de Cu pe care au loc transmisii de date, sunt admise (în mod convențional)
următoarele valori ale numărului de impulsuri ce depășesc un anumit prag, numărate pe o
perioada de 15 min:
Prag (dBm) N/15min.

-18 ≤1
-21 ≤3
-24 ≤5
Tabelul 3-16 Zgomotul în impulsuri, valori admise în mod convențional
Exemplul 1:
Circuitul de Cu măsurat mai jos cu setul SLK-12 nu este afectat de zgomot în impulsuri, fiind
corespunzător pentru utilizare din acest punct de vedere.
Figura 3-108 Zgomotul în impulsuri măsurat cu setul SLK-12

Exemplul 2:
Circuitul de Cu măsurat mai jos cu instrumentul Acterna este afectat de zgomot în impulsuri,
fiind inutilizabil pentru servicii de date.
Figura 3-109 Zgomotul în impulsuri măsurat cu instrumentul Acterna
Diafonia
Definiție:
Diafonia (crosstalk) este fenomenul prin care un semnal transmis pe unul din canalele de
comunicație (o pereche) creează un efect nedorit în alt canal de comunicații (o alta pereche).
Diafonia este de obicei datorată cuplajelor parazite de tip capacitiv, inductiv sau rezistiv
(izolație scăzută) dintre cele 2 circuite.
Diafonia se măsoară în dB.
În funcție de locul în care se face măsurarea interferenței electromagnetice față de sursa

perturbației, se definesc 2 tipuri de diafonie:
- paradiafonia (NEXT – Near End Crosstalk)
- telediafonia (FEXT – Far End Crosstalk)
Principala cauză a apariției diafoniei este umezeala pătrunsă în cabluri sau în cutiile terminale
și legarea necorespunzătoare la pământ a elementelor rețelei de acces (repartitoare,
subrepartitoare, cabluri, cutii terminale).
De ce se măsoară:
Diafonia influențează negativ calitatea serviciilor furnizate, ducând la creșterea zgomotului în
perechea afectată. Cel mai simplu exemplu de diafonie este însă auzirea unei conversații ce
are loc pe alta linie telefonica.
Diafonia se măsoară pentru a identifica dacă și în ce măsură semnalul transmis pe una sau
mai multe perechi afectează perechea care face obiectul studiului tehnicianului de teren.
Diafonia este de obicei datorata cuplajelor parazite de tip capacitiv, inductiv sau rezistiv
(izolație scăzută) dintre cele 2 circuite.

Când sunt probleme de diafonie pe cabluri, este probabilă una din următoarele cauze:
- elemente ale rețelei de acces ce nu sunt legate la pământ (de exemplu rama
repartitorului)
- mantaua cablului de Cu are discontinuități în joncțiuni
- cutiile de distribuție nu sunt legate la pământ
- umezeală pătrunsă în cablurile de Cu
Cum se măsoară?
Cea mai simplă verificare aflata la îndemâna tehnicianului de teren este ascultarea cu casca
(microreceptorul) a perechii verificate. O pereche pe care se aud zgomote indică faptul că este
afectata de diafonie, ceea ce o face nefolosibilă pentru circuite de date.
Măsurarea cu instrumentele de măsură presupune injectarea unui semnal cu o anumita putere

pe una dintre perechi și măsurarea puterii semnalului indus în cea de a doua pereche.
Cu ce se măsoară:
Diafonia se măsoară cu:
- setul de măsură SLK-12
- instrumentul Acterna (JDSU HST-3000)
Valori admise:
! NU sunt utilizabile pentru furnizarea serviciilor de date perechile afectate de diafonie
la un nivel la care semnalul indus poate fi auzit în casca.
! Pentru circuitele măsurate cu instrumentele de măsură se admite un nivel mai mare
sau egal cu 50dB.

Exemplul 1:
In exemplul de mai jos avem o măsurătoare a diafoniei între 2 perechi de Cu, realizată cu
setul de măsură SLK-12 (SLT-22 la un capăt și SLT-11 la celalalt capăt). Valorile afișate de
instrumente pentru paradiafonie și telediafonie (afișate de instrument ca #N și #F) sunt peste
63dB, prin urmare circuitul este corespunzător din punct de vedere al diafoniei între perechile
măsurate.
Figura 3-110 Măsurarea diafoniei cu setul SLK-12

Figura 3-111 Măsurarea diafoniei cu setul SLK-12

Exemplul 2:
În exemplul de mai jos avem o măsurătoare a paradiafoniei (NEXT) între 2 perechi de Cu,
realizată cu 2 instrumente Acterna. Valoarea afișată este > 50dB, prin urmare circuitul este
corespunzător din punct de vedere al diafoniei între perechile măsurate.
Figura 3-112 Măsurarea paradiafoniei cu instrumentul Acterna
3.3.1.4 Măsurători folosind aplicații
Măsurarea din aplicația IRIS
Aplicația IRIS, accesibilă în Intranet la adresa http://iris.romtelecom.ro, permite lansarea de

măsurători pe liniile telefonice pe tehnologie TDM și afișarea parametrilor măsurați.
Aplicația poate fi accesată cu username și parola din orice punct de acces la Intranet-ul
TELEKOM. (Pentru obținerea de credențiale în aceasta aplicație este necesar Change Order
în aplicația ServiceManager!)
Parametrii măsurați:
- rezistența de izolație (R) - AB, AE, BE (E-Earth = Pământ)
- tensiunea în curent continuu (DC)
- tensiunea în curent alternativ (AC)
- capacitatea (C) – AB, AE și BE

Figura 3-113 Linie telefonică, tehnologie TDM, măsurată în aplicația IRIS
Măsurarea din aplicația Tesla
Aplicația Tesla este disponibilă în Intranet TELEKOM la adresa http://tesla.romtelecom.ro,

accesarea necesitând username și parola. (Pentru obținerea de credențiale în aceasta aplicație
este necesar Change Order în aplicația ServiceManager!)
Parametrii măsurați:
- rezistența de izolație (R) - AB, A-Pământ, B-Pământ
- tensiunea în curent continuu (DC) – A-Pământ și B-Pământ
- tensiunea în curent alternativ (AC) – A-Pământ și B-Pământ
- capacitatea (C) – AB, A-Pământ și B-Pământ
! Valorile rezistenței sunt exprimate în kOhm, ale capacității în F, iar tensiunea în V.
Aplicația măsoară aproximativ aceiași parametri ca și aplicația IRIS, oferind unele
facilitați în plus (estimare a lungimii, a echilibrului liniei, măsurare zgomot, detecție
multiplări, etc.). Măsurarea este disponibilă doar dacă circuitul de Cu măsurat este
conectat pe un port de voce dintr-o centrală TDM suportată de aplicație.

Figura 3-114 Măsurarea unei linii telefonice, tehnologie TDM, folosind aplicația Tesla
Măsurarea din aplicația Atlas
Aplicația Atlas, prin care sunt introduse în sistem toate tichetele de reclamații din partea
clienților, este disponibilă în Intranet-ul Telekom la adresa http://atlas.telekom.ro. (Pentru
obținerea de credențiale în aceasta aplicație este necesar Change Order în aplicația
ServiceManager!)
In aplicația Atlas este disponibilă de asemenea o metodă de măsurare a unui circuit de Cu

conectat pe un port de voce, tehnologie TDM.
Pentru a măsura o linie telefonică pe tehnologie TDM, după logarea în Atlas se caută clientul
având numărul de telefon pe care vrem sa-l măsurăm (butonul „Caută client”) și se lansează
măsurătoarea (butonul „Măsurători voce”). Măsurătoarea se poate de asemenea lansa de pe o
reclamație xDSL (ADSL sau VDSL).

Figura 3-115 Măsurarea unei linii telefonice, tehnologie TDM, în aplicația Atlas
In urma măsurătorii (care durează aproximativ 1 minut) obținem rezultatele într-o fereastra
de tipul celei de mai jos:
Figura 3-116 Măsurătoare parametri electrici ai liniei telefonice, tehnologie TDM, folosind
aplicatia Atlas

3.3.1.5 Deranjamente de Cu ce se pot identifica măsurând parametrii de linie
Natura Tipuri de Simbol Cauze Simptome

deranjamentului deranjamente
Deranjamente Atingerea a - deteriorarea - slabirea auditiei
legate de starea două fire sau inlaturarea - diafonie între
izolației izolatiei firelor perechi
- lipsa totala a
auditiei
- modem
desincronizat
Scurtcircuit -atingerea -slabirea auditiei
între fire dintre firele -lipsa totala a
aceleiasi auditiei
perechi -modem
desincronizat
Firul la a) deteriorării -slabirea auditiei
pământ sau inlăturarii -intreruperi
izolatiei -modem
desincronizat,
b) umezirea desincronizari dese
izolatiei
Deranjamente Fir rupt -ruperea unuia -intreruperea totală a

ale sau mai multor comunicației de la
conductoarelor conductoare de perechea cu un
cablu conductor rupt
-modem
desincronizat
Dezechilibru -joncționare -aparitia diafoniei
de rezistență defectă -apariția zgomotului
de circuit
Desperecherea -joncționarea -apare diafonia pe

unui fir dintr-o ambele perechi
pereche cu -modem
unul din altă desincronizat
pereche
Cuplajul -joncționare -diafonie puternică
accidental defectuoasă -modem
-schimbarea desincronizat
geometriei
interioare a
cablului
Tabelul 3-17 Tipuri de deranjamente identificabile prin măsurarea parametrilor electrici ai

liniei de Cu

3.3.2 ADSL-VDSL-gSHDSL
Generalități
Tehnologia xDSL (Digital Subscriber Line) este o tehnologie de transmisie pe cabluri de
cupru, care aduce informația în bandă largă la stațiile de lucru cu ajutorul sistemului telefonic
clasic (informația de bandă largă pe aceeași pereche de cupru cu telefonia clasică). Clasa de
protocoale xDSL se referă generic la mai multe protocoale de tip DSL cum ar fi ADSL,
VDSL, HDSL, RADSL, SDSL etc.
ADSL
ADSL (Asymmetric Digital Subscriber Line) este o tehnologie de transmisie de date care
realizează o conexiune de mare viteză pe liniile existente. Ea oferă transferuri de date folosind
aceeași pereche de cupru utilizată pentru serviciile telefonice de voce (POTS). Are viteze
diferite pentru fluxurile ascendent (UPLOAD) și descendent (DOWNLOAD) folosite. Poate
fi configurat pentru a oferi viteze de peste 120 de ori mai mari decât serviciul pe linie
comutată și de 100 de ori mai mari decât ISDN. ADSL s-a născut în SUA ca o dorință de a
furniza un flux de date descendent de la centrală la abonat, pe o pereche de 0,4 mm până la o
distanță de aproximativ 6 Km, cu posibilitatea de a obține rate de 6 Mbps la distanță de
aproximativ 3.5 Km. Viteza de upload pentru acest standard este între 16 și 640 kbps, iar
partajarea canalului se face asimetric, cu un debit de transmisie stabilit în funcție de distanța
dintre abonat și centrală.
Internet
Service Provider
Central
Locatie client
Retea ATM Office
Server BRAS
Modem
Bucla
Splitter (xTU-R)
DSLAM
Comutator
(centrală)
Figura 3-117 ADSL
În figura prezentată în paragraful anterior este prezentată metoda de transmisie utilizată de

ADSL. Un echipament local este instalat la clientul ADSL și multiplexează semnalele de
voce și de date pentru o transmisie pe buclă locală. La centrală, un multiplexor de acces DSL
(DSLAM) va separa semnalul de voce și îl va ruta pe un circuit comutat în rețeaua telefonică
iar traficul de date va fi direcționat separat printr-o rețea „backbone" la un furnizor de servicii
de internet sau la rețeaua unei companii.

DSLAM-ul
DSLAM-ul (Digital Subscriber Line Access Multiplexer) este elementul central al tehnologiei
xDSL. DSLAM-ul agregă conexiuni multiple către clienții xDSL, multiplexându-le într-o
singură conexiune de mare viteză (ATM sau Gigabit Ethernet) către backbone-ul ISP
(Internet Service Provider).
Benzile de frecvență standard utilizate pentru diversele servicii sunt: 0-4 kHz (POTS – Plain
Old Telephone System – sistemul de telefonie clasic), 25-138 kHz (upload), 138-1104 kHz
(download).
Figura de mai jos descrie modul de împărțire a benzii în ADSL. Banda cea mai joasa (POTS)
care transportă semnalul de voce între 0Hz și 4kHz este separată de semnalul de date cu un
splitter (“Filtru Trece Jos”). ADSL alocă pentru transmisia de la client către centrală
(upstream) și pentru transmisia de la centrală către client (downstream) două benzi de
frecvențe diferite, amândouă mult mai sus decât limita de 4kHz a codecului de voce utilizat
de centrală. Prin procesarea frecvențelor de până la 1.1 Mhz în DSLAM, localizat în centrală,
se va permite atingerea unei rate înalte de transfer de date.
POTS/
Upstream Downstream
ISDN
VDSL2
ADSL1&2 ADSL2+
A 0,025 MHz 0,138 MHz 1.1 MHz 2.2 MHz 30 MHz
Figura 3-118 Spectrul utilizat în tehnologia xDSL
Standardul pe care se bazează serviciul ADSL este ITU G.992.1, cunoscut și sub numele de
G.DMT.
DMT
DMT (Discrete Multi-Tone Modulation) transmite informația utilă prin intermediul a 255 de
purtătoare (numite bin), centrate pe frecvențe multiplu de 4.3125 (N x 4.3125). DMT
utilizează 224 purtătoare pe downstream și până la 31 purtătoare pe upstream. Pe fiecare
purtătoare se transmit între 2 și 15 biți, alocați în mod dinamic, în funcție de condițiile
existente pe linia de transmisie.
Calitatea liniei pentru un anumit bin (capacitatea liniei de a transmite informații pe frecvența
respectivă) determină câți biți sunt codați pe fiecare purtătoare la un moment dat. Calitatea
liniei este dată de atenuarea sa și de raportul semnal zgomot - SNR).
SNR poate să difere de la frecvență la frecvență, și joacă un rol important în stabilirea

numărului de biți transmiși pe fiecare frecvență. Pentru fiecare 3dB SNR peste limita minimă,

se poate coda 1 bit pe frecvența respectivă. Ținând cont că numărul minim de biți transmiși pe
un bin este 2, rezultă că SNR-ul pentru oricare bin folosit nu trebuie să scadă sub 6dB.
Ulterior publicării recomandării ITU-T G.992.1 corespunzătoare standardului ADSL, au fost

publicate recomandările ITU-T G.992.3, G.992.4 (ADSL2) și G.992.5 (ADSL2+), care aduc
noi îmbunătățiri în ceea ce privește creșterea performanței și a interoperabilității, precum și
suportul pentru furnizarea de noi servicii.
ADSL2 a fost gândit pentru a creste viteza maximă, prin îmbunătățirea ratei de compresie, și
pentru obținerea unei performanțe mai bune pentru linii lungi.
ADSL2+ dublează banda folosită, ajungând la 2,2 MHz, cu facilitatea importantă de a putea
utiliza în cazurile dorite numai banda 1,1-2,2 Mhz pentru a reduce diafonia în cabluri. Poate,
de asemenea, atinge rate de până la 20 Mbps pe liniile telefonice lungi de 1,8 Km și în plus
este compatibil cu standardele ADSL și ADSL2.
VDSL (Very High Bit Rate DSL) este tehnologia DSL care asigură un transfer de date de
până la 52 Mbps download și 16 Mbps upload, pe distanțe scurte, utilizând perechile
torsadate de cupru. VDSL utilizează purtătoare cu frecvențe până la 12 MHz.
VDSL2 reprezintă a doua generație de VDSL, fiind specificat de standardul G.993.2. Permite
transmiterea la viteze de până la 100 Mbps download și 100 Mbps upload, folosind purtătoare
până la frecventa de 30MHz pe aceeași pereche de Cu.
Tehnologia VDSL2 include majoritatea avantajelor prezentate la ADSL2 și are performanțe

superioare față de serviciile oferite de VDSL. Implementarea VDSL2 asigură premizele
pentru livrarea serviciilor de bandă larga, IPTV și VoIP.
În figura de mai jos putem compara diferitele tehnologii xDSL, referitor la vitezele maxime
atinse și la distanțele maxime.
Figura 3-119 Comparație între diverse tehnologii xDSL cu privire la vitezele maxime și
distanțele maxime

G.SHDSL
SHDSL (Symmetrical high-speed digital subscriber line) este o tehnologie de transmisie de
date simetrică (upload=download) folosind ca suport linii de Cu existente. Tehnologia
utilizează frecvențe ce includ banda de frecvențe utilizată de telefonia clasică (POTS), astfel
că nu se poate utiliza un splitter/filtru care să permită partajarea unei linii de cupru atât pentru
voce cât și pentru date, așa cum se întâmplă în cazul ADSL/VDSL. Caracterul simetric al
tehnologiei a făcut-o atractivă pentru servicii de date Premium (VPN, acces Internet, etc.),
instalate pe o pereche de Cu dedicată (mai rar pe 2 perechi de Cu).
La fel ca în cazul ADSL/VDSL, elementul central al tehnologiei îl reprezintă DSLAM-ul

SHDSL.
SHDSL are rate de transfer simetrice upstream/downstream, de la 192kbps până la 2312kbps,

în incremente de 8kbps (pentru 1 pereche, cazul uzual) sau de la 384kbps la 4624kbps în
incremente de 16kbps (pentru 2 perechi). În funcție de banda furnizată, distanța față de
DSLAM-ul variază, ajungând până la 4km.
Standardul pentru SHDSL este G.991.2 (publicat în 2001). Echipamentele conforme acestui
standard se numesc, după numele draftului, G.SHDSL. SHDSL înlocuiește vechea tehnologie
DSL simetrică (HDSL, ITU-T G.991.1), aflată încă în uz în Telekom pentru furnizarea de
servicii E1.
3.3.3 Echipamente
CPE-urile cu interfață WAN ADSL și VDSL sunt prezentate mai jos:
Gama Thomson SpeedTouch (USB+FastEthernet+Wireless)

• ST 516→ 1 interfață FastEthernet – ADSL2+
• ST 546→ 4 interfețe FastEthernet – ADSL2+
• ST 585→ 4 interfețe FastEthernet + WiFi – ADSL2+
Gama Huawei (USB+FastEthernet+Wireless)

• Huawei Smart Ax MT882 → 1 interfață USB+ 1 interfață FastEthernet –ADSL2+
• Huawei EchoLife HG 510 → 4 interfețe FastEthernet – ADSL2+
• Huawei EchoLife HG 520s→ 4 interfețe FastEthernet + WiFi – ADSL2+
• Huawei HG655b→ 4 interfețe FastEthernet + WiFi, IPTV -VDSL2 +ADSL2+
• Huawei HG658→ 4 interfețe FastEthernet + WiFi, IPTV - VDSL2 + ADSL2+
Sercomm
• Speedport W 724V – 1 x USB, 4 x FastEthernet, WiFi 2.4/5GHz (selectabil), IPTV,
ADSL2+, VDSL2+
Alte modele
• Cisco 877- 4 interfețe FastEthernet + ADSL2/2+
• Cisco 887- 4 interfețe FastEthernet + ADSL2/2+ + Integrated ISDN Dial Backup
• Cisco 887V - 4 interfețe FastEthernet + VDSL2 + Integrated ISDN Dial Backup

Figura 3-120 SpeedTouch 516-1Eth, ADSL2+ Figura 3-121 SpeedTouch 546–4Eth,
ADSL2+
Figura 3-122 SpeedTouch 585–4 Eth+WiFi,

ADSL2+ Figura 3-123 Huawei HG520s-
4Eth+WiFi, ADSL2+
Figura 3-124 Huawei MT882 - 1 Eth+USB, Figura 3-125 Huawei HG510 - 4Eth,
ADSL2+ ADSL2+

Figura 3-128 Huawei 658 - 4Eth, WiFi,
Figura 3-126 Huawei 655b - 4Eth, WiFi, VOIP, VOIP, IPTV, VDSL2 și ADSL2+
IPTV, VDSL2 și ADSL2+
Figura 3-127 Sercomm Speedport W 724V, 1 x

USB, 4 x FastEthernet, WiFi 2.4/5GHz (selectabil),
IPTV, ADSL2+, VDSL2+
Figura 3-130 Cisco 887(V) - 4Eth,

Figura 3-129 Cisco 877 - 4Eth, ADSL2/2+ ADSL2/2+ sau VDSL2

Figura 3-131 SpeedTouch 605s (interfață G.SHDSL)
Figura 3-132 Cisco 878 (interfață G.SHDSL)
Figura 3-133 Cisco 888 (interfață G.SHDSL)

Figura 3-134 Cisco 1803
Caracteristicile CPE-urile descrise anterior sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tip modem Tehnologie Interfața Interfața WiFi IPTV Dual band
USB FastEthernet (2.4/5GHz)
SpeedTouch ADSL2+ - 1 - - Nu
516
SpeedTouch ADSL2+ - 4 - - Nu
546
SpeedTouch ADSL2+ - 4 Da - Nu
585
Huawei ADSL2+ Da 1 - - Hell no
SmartAX
MT882
Huawei ADSL2+ - 4 - - No way
EchoLife
HG510
Huawei ADSL2+ - 4 Da - In your
EchoLife dreams
HG520s
Huawei ADSL2+/VDSL2 - 4 Da Da Nu
HG655b
Huawei ADSL2+/VDSL2 - 4 Da Da Nu
HG658
Sercomm ADSL2+/VDSL2 - 4 Da Da Da,
Speedport selectabil
W 724V (NU
concurent)
Cisco 877 ADSL2/2+ - 4 Opțional - Nu
Cisco 887 ADSL2/2+ - 4 Opțional - Nu
Cisco 887V VDSL2 - 4 Opțional - Nu
SpeedTouch G.SHDSL - 4 - - Nu
605s
Cisco 878 G.SHDSL - 4 - - Nu
Cisco 888 G.SHDSL Da 4 - - Nu
Cisco 1803 G.SHDSL 8xLAN,1xWAN - - Nu
Tabelul 3-18 Caracteristici CPE-uri ADSL-VDSL-G.SHDSL

3.3.4 Elemente de cablare structurată
3.3.4.1 Cabluri utilizate
In cablarea structurată se folosesc, în principal, 2 categorii de cabluri:
1. Cabluri de cupru simetrice

2. Cabluri de fibra optică
Pentru fiecare din aceste categorii de cabluri, exista o mare varietate de forme constructive,
dimensiuni și capacități.
cablul UTP - (eng. Unshielded Twisted Pair) Cea mai mare pondere în rețelele de date o au
cablurile de cupru simetrice, cu perechi torsadate, cunoscute sub denumirea de.
Figura 3-135 Cablu UTP
Exista și versiuni îmbunătățite ale cablurilor UTP din punct de vedere al imunității la
perturbațiile electromagnetice:
cablul FTP – Foiled Twisted Pair – perechile sunt protejate de perturbațiile electromagnetice
printr-o folie de aluminiu situata imediat sub mantaua cablului
Figura 3-136 Cablu FTP
cablul STP – Shielded Twisted Pair – perechile sunt protejate individual prin folie de
aluminiu, având ca efect, pe lângă protecția la perturbații electromagnetice
provenite din exterior, și evitarea diafoniei între perechile cablului

Figura 3-137 Cablu STP
Alte elemente constructive ce pot fi întâlnite la cablurile UTP/FTP/STP (nu toate cablurile au
aceste elemente) sunt:
- Fir de rupere (rip cord) – fir cu rezistență la rupere ridicata, amplasat longitudinal în
interiorul cablului UTP, folosit pentru „tăierea” longitudinala a mantalei cablului
UTP
- Fir de împământare (drain wire)– conductor legat electric la ecranul cablului. Pentru
ca ecranarea electromagnetică să fie eficienta este nevoie ca acest fir să fie conectat,
prin mufă -> patch-panel -> rack la împământare
Cablurile UTP au impedanțe caracteristice de 100Ω sau 120Ω și sunt clasificate în mai multe
categorii, în funcție de frecvența maximă a semnalului util:
• Categoria 3: 16MHz
• Categoria 5 și 5e: 100MHz
Cablurile din categoria 3 sunt folosite pentru circuitele de telefonie și date. Pentru lucrările de
cablare structurată se folosesc cel mai frecvent cablurile din categoriile 5 sau 6.
3.3.4.2 Conectori
Pentru cablurile UTP, STP și FTP, cei mai utilizați sunt conectorii de tip RJ (Registered
Jack). Aceștia au 4, 6, 8 sau 10 pini. Deoarece nu întotdeauna se folosesc toți pinii, s-a
adoptat o notație care precizează numărul total de poziții de pini ai conectorului și numărul de
pini efectiv conectați.
! De exemplu, 6P4C reprezintă un conector cu un număr de 6 pini, dintre care sunt
conectați numai 4
Pentru fiecare astfel de combinație, exista un cod RJ, după cum se poate vedea în tabelul de
mai jos.
Nr. poziții pini/Nr. pini conectați Codificare RJ
4P2C RJ-10
4P4C RJ-22
6P2C RJ-11
6P4C RJ-14
6P6C RJ-12, RJ-25
8P8C RJ-45
10P10C RJ-48, RJ-50
Figura 3-138 Codificarea conectorilor (jacks) în funcție de numărul de pini/numărul de pini
conectați

Figura 3-139 Conectori (jacks) RJ
Montarea conectorilor RJ se face prin sertizare, cu ajutorul unor clești speciali.
Figura 3-140 Clește de sertizat conectori RJ (6P, 8P)
Ponderea cea mai mare în cadrul lucrărilor de cablare structurată o au conectorii de tip RJ.
Dintre aceștia, conectorii RJ-45 (8P8C) care se montează pe cablurile UTP/STP/FTP,
reprezintă majoritatea.
Când ne referim la conectorii RJ-45 avem în vedere atât conectorii RJ-45-tată (care se
montează pe cablul UTP) cât și la conectorii RJ-45-mama (care sunt montați pe patch-panel-
uri, în prizele UTP și pe interfețele echipamentelor).
Figura 3-141 Conectori RJ-45 tată / mamă

3.3.4.3 Moduri de conectare
Cele mai cunoscute caracteristici definite în standardul ANSI/TIA-568B sunt cele 2 moduri
de conectare a perechilor din cablurile UTP, moduri de conectare numite T-568A, respectiv
T-568B (în mod eronat sunt denumite uneori TIA/EIA-568A și TIA/EIA-568B – acestea sunt
versiuni de standard!).
Pentru a ușura identificarea perechilor de conductoare din cablurile UTP/STP/FTP, acestea

sunt colorate, culorile fiind stabilite de standardul ANSI/TIA-568. Culorile standard ale celor
patru perechi de conductoare sunt: portocaliu, verde, albastru și maro. Pentru a deosebi
conductoarele dintr-o pereche, unul este colorat uniform iar celalalt este colorat cu o alternare
între alb și culoarea respectiva (exemplu: verde și alb/verde).
În toate versiunile standardului ANSI/TIA-568 perechile 1 și 4 (albastru-alb-albastru și alb-

maro-maro) au aceeași poziție. Diferă numai poziția perechilor 2 și 3 (alb-portocaliu-
portocaliu și alb-verde-verde), acestea fiind inversate între ele.
Numerotație pini conector RJ-45

Versiune
standard
1 2 3 4 5 6 7 8
T568-A
T568-B/C
Tabelul 3-19 Codul culorilor corespunzator modurilor de conectare T568-A și T568-B
Figura 3-142 Numerotarea pinilor conectorului RJ-45 (tata)
! Modul de conectare „de facto” după care se lucrează în TELEKOM este T568-B.

Figura 3-143 Dispunerea perechilor conform modului de conectare T568-B
! Standardele în domeniul cablării structurate cer ca toți cei opt conductori din cablul
UTP să fie conectați, fără a folosi același cablu atât pentru date cât și pentru voce
Aceasta cerință, deși implică unele costuri suplimentare, a fost introdusă, printre altele, în
vederea furnizării suportului pentru tehnologii mai recente, precum Power-over-Ethernet sau
Gigabit Ethernet. De asemenea, prin cablare structurată se asigură posibilitatea unei depanări
simple și rapide a deranjamentelor, iar dacă dorim să extindem rețeaua, aceasta se realizează
ușor și cu costuri minime.
! Standardul prevede o lungime maxima a cablurilor UTP de 90m. Dacă se considera și
cablurile de legătură din ambele capete ale link-ului de comunicație, lungimea totală nu
trebuie să depășească 100m.
Rețelele 10BASE-T și 100BASE-TX (Ethernet și FastEthernet) folosesc cate o singura

pereche pentru fiecare sens de comunicație (o pereche emisie și o pereche recepție). Pentru a
face posibilă comunicația între 2 echipamente, se conectează transmisia (Tx) a unui
echipament cu recepția (Rx) a celuilalt echipament. Perechile folosite sunt perechile 2 și 3,
adică firele 1-2 și 3-6.
Atunci când un echipament de date (de exemplu un PC) este conectat cu un switch sau cu un
hub, intrările switch-ului și ale hub-ului realizează intern o inversare a perechilor de
transmisie și recepție. In acest caz, pentru conectare se folosesc cabluri directe (straight).
Cablurile directe (eng. Straight-Through) au o corespondență de 1:1 a pinilor conectorilor

de la ambele capete. Astfel, pinul 1 al conectorului din capătul A va fi conectat cu pinul 1 al
conectorului din capătul B, pinul 2 cu pinul 2, ș.a.m.d., fără a se face nici o inversare.
Figura 3-144 Cablu de conexiune direct (straight)

Dacă dorim însă să conectăm direct 2 PC-uri, majoritatea plăcilor de rețea nu mai realizează
intern inversarea Tx cu Rx. În acest caz, va trebui folosit un cablu care să inverseze între ele
perechile de transmisie și recepție.
! Cablurile FastEthernet inversoare (eng. crossover) inversează perechile 2 și 3 între

cele 2 capete. Astfel, pinii 1 și 2 ai unui conector sunt legați cu pinii 3 și 6 ai celuilalt
conector și invers.
Figura 3-145 Cablu fast-ethernet inversor (crossover)
Cablurile Gigabit Ethernet inversoare inversează toate perechile între cele 2 capete. Astfel,
pinii 1 și 2 ai unui conector sunt legați cu pinii 3 și 6 ai celuilalt conector și invers, iar pinii 4
și 5 sunt legați cu pinii 7 și 8 și invers. Legăturile Gigabit Ethernet folosesc toate cele 4
perechi simultan atât pentru emisie cât și pentru recepție, cu o viteză maximă de transmisie de
250Mbps pe fiecare pereche.
Figura 3-146 Cablu Gigabit Ethernet inversor (crossover)
3.3.4.4 Cabluri necesare la conectarea echipamentelor
Diagrama de conectare este:

Echipament1 Echipament2 Tip cablu necesar pentru conectarea
Echipament1-Echipament2
Router PC Crossover
Router Switch/Hub Straight-Through
Router Router Crossover
PC Switch/Hub Straight-Through
PC PC Crossover
Switch/Hub Switch/Hub Crossover
Tabelul 3-20 Tipul de cabluri necesare la conectarea între echipamente

! Pentru a reține ușor această regula, puteți considera următoarea simplificare: dacă
grupăm echipamentele în 2 categorii – o categorie incluzând routerele și PC-urile iar a
doua incluzând switch-urile și hub-urile), conexiunile în cadrul aceleiași categorii (de
exemplu switch cu hub sau router cu PC) se fac folosind cabluri crossover, iar între
categorii cu cabluri straight-through
! Unele echipamente au o facilitate denumita Auto-MDIX (eng. Automatic Medium-
Dependent Interface Crossover). La conectarea unor echipamente cu această facilitate
(este suficient ca unul dintre echipamente să fie Auto-MDIX) nu mai contează dacă
folosim cablu direct sau inversor, deoarece echipamentele negociază conectarea corectă,
indiferent de tipul cablului. Aceasta este explicația faptului că, de exemplu, putem
conecta laptopul cu un cablu straight-through (”drept”) la un router (fapt care aparent
contrazice regula anterioară)
3.3.4.5 Componentele unei cablări structurate
1. Punctul de demarcație (Demarc) – punctul de interconectare între rețeaua furnizorului

de servicii și rețeaua internă a clientului. Furnizorul de servicii (Telekom) este
responsabil pentru serviciile furnizate până în punctul de demarcație, din acest punct
responsabilitatea fiind a clientului. În funcție de tipul serviciului, punctul de demarcație
poate să difere – de exemplu, pentru un serviciu de date Premium, punctul de
demarcație este reprezentat de interfața către rețeaua clientului a echipamentului
Telekom (de obicei interfața Ethernet a routerului), pe când pentru serviciul xDSL
punctul de demarcație este intrarea în splitter dinspre POP-ul Telekom (splitter-ul și
modemul sunt în administrarea clientului).
2. Sala echipamentelor/Camera tehnică (Telecommunications Room) – locul în care

sunt instalate echipamentele și din care pleacă rețeaua de cabluri către utilizatorii finali.
În aceasta încăpere există instalate, în mod uzual, unul sau mai multe rack-uri, centrala
telefonică, echipamente de acces (switch-uri, routere, etc.). O denumire uzuală a
acestui spațiu este MDF (Main Distribution Facility). În funcție de locație, este
posibil ca acestui spațiu să nu îi fie alocat o cameră proprie (de exemplu rack-uri
intermediare instalate la înălțime pe holurile unei instituții). În funcție de dimensiunea
și arhitectura clădirii pot exista una sau mai multe camere tehnice interconectate. Ca
principii de alegere a camerei de telecomunicații (în cazul în care aceasta este stabilită
în faza de proiectare a cablării):
a. Să fie localizată în afara surselor de interferențe electromagnetice (motoare,

transformatoare, echipamente radio, radar, etc.)
b. Sa nu fie traversată de conducte de apă sau alte surse de umiditate
c. Traseele de cablu între camera de telecomunicații și utilizatorul final să fie de
maxim 90m. Dacă nu se poate respecta acest lucru, este nevoie să fie stabilite mai
multe camere de telecomunicații interconectate, astfel încât să se respecte acesta
regulă
d. Pe cât posibil, microclimatul încăperii (temperatură și umiditate) trebuie să fie
relativ constant pe întreaga perioadă a anului (temperatura între 17-21 oC și
umiditate de 30-50%), pentru funcționarea corespunzătoare a echipamentelor
instalate (routere, switch-uri, centrală telefonică, etc.)

3. Cablare verticală – realizează conectarea între mai multe camere tehnice. Denumirea
de „cablare verticală” provine de la faptul că, în mod uzual, camerele tehnice conectate
se află la etaje diferite.
4. Cablarea orizontală – realizează conectarea între rack-urile din camerele tehnice și

prizele de telecomunicații de la utilizatorul final
5. Componenta centrală a cablărilor structurate o reprezintă rack-ul (sau rack-urile).

Rack-urile uzuale au 19 sau 23 inch lățime utilă, cele mai utilizate fiind cele de 19 inch.
Rack-ul de 19 inch este instalat de regulă în camera de telecomunicații, fiind un șasiu
montat pe podea sau pe perete, în care sunt instalate elemente pasive (patch-panel,
organizer, patch-cord-uri, etc.) și active (switch, router, server, etc.). 19 inch (48cm)
reprezintă dimensiunea utilă (dimensiunea patch-panel-ului instalat în acest rack).
Înălțimea utilă a rack-ului este standardizată ca multiplu de 1.75 inch (4,4cm), valoare
numită ”unitate” (U). Astfel, rack-urile uzuale pot avea înălțimea utilă de 6U, 10U,
12U, 15U, 25U, 40U, 42U.
Alți parametri dimensionali ai rack-ului includ:

• Lățimea totală (în funcție de producător și model, de obicei 600mm, 800mm)
• Adâncimea totală (de asemenea în funcție de producător, de obicei 600mm,
800mm sau 1000mm)
Figura 3-147 Rack 19 inch cu elemente active (server, UPS)

6. Patch-panel-ul este un element pasiv, montat în rack, ce asigură o conectare simplă și
flexibilă între cablurile ce merg spre utilizatorul final și echipamentele existente în rack.
În mod uzual, în partea din spate a patch-panel-urilor sunt conectate (conexiune
permanentă, dar demontabilă) cablurile spre utilizatorul final (partea “de rețea”), iar pe
fața patch-panel-ului sunt conectori (jacks) în care sunt conectate prin patch-cord-uri
echipamentele active (partea “de echipament”)
Figura 3-148 Patch-panel 24 porturi, vedere din față, respectiv din spate
7. Organizer (wire manager) este un element pasiv de cablare, utilizat pentru aranjarea
cablurilor în rack (cable management).
Din punct de vedere al poziției de montare poate fi:
a. Orizontal
b. Vertical
Din punct de vedere constructiv, exista variante constructive:
a. Cu degete
b. Cu opritor de praf
Figura 3-149 Organizer (wire manager) cu degete

Figura 3-150 Organizer (wire manager) cu opritor de praf
8. Patch-cord-urile sunt cabluri electrice sau optice utilizate pentru conectarea

echipamentelor în patch-panel-uri sau a echipamentelor între ele. La capetele acestor
cabluri există întotdeauna conectori.
Figura 3-151 Patch-cord-uri: UTP (stânga) și FO – SC/PC-SC/PC simplex (dreapta)
9. Modul de prize Schuko – un modul cuprinzând un număr de prize electrice, utilizate

pentru alimentarea la tensiune a echipamentelor instalate în rack. În funcție de modelul
constructiv, pot avea protecție la supratensiune și supracurenți. Denumirea este o
prescurtare a cuvântului german Schutzkontakt (contact protecție), care indică prezența
contactului de împământare.
Figura 3-152 Modul de prize Schuko cu 8 prize

10. Priza UTP – element pasiv de cablare, utilizat de regulă pentru conectarea echipamentelor
utilizatorilor finali (PC-uri, imprimante, etc.)
Din punct de vedere al numărului de porturi pot fi:
• Simple
• Duble
Din punct de vedere constructiv, pot fi:
• Aparente
• Îngropate
• Cu opritor de praf
• Fără opritor de praf
Figura 3-153 Priză dublă UTP cu opritor de praf
Figura 3-154 Priză simpla UTP, fără opritor de praf

11. Canalul de cablu este fixat în holtzsuruburi pe perete, asigurând calea pentru traseele de
cablu UTP. Montarea canalului de cablu reprezintă de obicei un procent semnificativ din
durata totală de execuție a cablării structurate.
Dimensiuni uzuale de canal de cablu (mm): 16x16, 20x10, 25x16, 40x25, 80x60,
140x60.
Figura 3-155 Canal cablu, diferite dimensiuni
3.3.4.6 Principii de urmat în proiectarea cablărilor structurate
! Lucrarea proiectată trebuie să reprezinte o soluție completă de conectivitate voce/date

pentru clădirea respectivă.
! Numărul de circuite proiectate să acopere atât nevoile prezentului, cât și nevoile
viitoare previzibile. Trebuie luate în calcul și soluții de cablare FO sau cabluri categoria
6 sau 7 pentru cablarea verticală de date. O cablare structurată trebuie proiectată pentru o
durata de exploatare de 10 ani sau mai mult.
! Lucrarea nu trebuie să urmărească minimizarea costurilor de achiziție, ci costuri totale
de exploatare cât mai mici și un grad de flexibilitate cât mai mare. O economie mică la
proiectarea lucrării inițiale poate duce la costuri de exploatare mărite sau imposibilitatea
unei extinderi.
Niciodată nu se utilizează un circuit UTP pentru mai mult de o legătură de date sau voce (de
exemplu nu se admite să folosim un cablu UTP pentru un circuit de date și, pe cele 2 perechi
neutilizate, pentru un link FastEthernet, unul sau 2 circuite de voce!).

3.4 RADIO
3.4.1 Principiile comunicațiilor radio
3.4.1.1 Introducere
Tehnologiile de acces fără fir existente acoperă un spectru larg de servicii de telecomunicații,
în ceea ce privește ratele de date furnizate, zonele de acoperire, asigurarea calității, suport și
mobilitate, etc. Cele mai reprezentative astăzi sunt tehnologiile celulare, rețelele
metropolitane și locale IEEE 802.16 și IEEE 802.11, rețelele wireless personale care
utilizeaza Bluetooth, sau ZigBee.
Toate aceste tehnologii wireless au la bază un set de principii fundamentale de semnalizare în

radiofrecvență. Ele folosesc undele electromagnetice pentru a transmite informațiile între
dispozitive. Unda electromagnetică este mediul care transportă semnalele radio în aer. Undele
radio fac parte din spectrul electromagnetic EM. Spectrul electromagnetic include benzile de
transmisie radio și TV, lumina vizibilă, razele X și razele gamma. Fiecare dintre acestea are
un interval specific de lungimi de undă și energii asociate așa cum se arata în diagrama de
mai jos:
Figura 3-156 Spectrul electromagnetic
Spectrul de frecvenţe radio (spectrul radio) reprezintă acea porţiune a spectrului

electromagnetic ce cuprinde undele radio ale căror frecvenţe sunt cuprinse între 3 kHz şi 3000
GHz.
Conform Regulamentului radiocomunicaţiilor al UIT, spectrul de frecvenţe radio se împarte
în nouă game de frecvenţe:
• VLF - de la 3 kHz la 30 kHz (frecvenţe foarte joase);

• LF - de la 30 kHz la 300 kHz (frecvente joase),
• MF - de la 300 kHz la 3000 kHz (3 MHz) (frecvenţe medii),
• HF - de la 3 MHz la 30 MHz (frecvenţe înalte),

• VHF - de la 30 MHz la 300 MHz (frecvenţe foarte înalte),
• UHF - de la 300 MHz la 3000 MHz (3 GHz), (frecvenţe ultra înalte)
• SHF - de la 3 GHz la 30 GHz (frecvenţe super înalte),
• EHF – de la 30 GHz la 300 GHz (frecvenţe extra înalte),
• de la 300 GHz la 3000 GHz
Spectrul radio este o resursă naturală limitată şi, de aceea, trebuie administrată eficient şi
raţional, cu asigurarea satisfacerii interesului public, social şi de apărare a ţării, precum şi un
maximum de beneficii pentru utilizatorii de spectru, fie ei furnizori de reţele şi/sau de servicii
de comunicaţii electronice, operatori privaţi sau utilizatori finali
3.4.1.2 Semnale wireless. Caracteristicile semnalelor wireless
Undele radio sunt invizibile și sunt transmise prin aer cu viteza luminii. Ele ocupă
frecvențele din partea inferioară a spectrului sub lumina vizibilă.
Frecvența reprezintă numărul de oscilații pe care unda le efectuează într-o secundă. Se

măsoară în Hz. Radiofrecvența RF este frecvența undelor electromagnetice limitate superior
de frecvența undelor infraroșii și inferior de frecvența undelor sonore.
Fiecărui semnal radio îi este alocat un interval de frecvențe numit canal radio.
Lungimea de undă este o mărime fizică și ce caracterizează perioada spațială a undei, adică
distanța dintre două puncte din spațiu ( din creastă în creastă) și se măsoară în metri. Întâlnim
frecvent lungimi de undă de ordinul fracțiunilor de metru.
Figura 3-157 Reprezentarea lungimii de undă λ
Modulația în radio frecvență RF este procesul de modificare a formei de undă pentru a

transporta un semnal.
Există două tipuri de modulație în frecvență:

- Analogică AM, FM
- Digitală QAM, PSK, FSK, ASK

Lărgimea de bandă (bandwidth) reprezintă intervalul de frecvențe utilizate de semnal. Cu cât
avem mai multă bandă cu atât putem transporta mai multă informație. Dar din păcate,
lărgimea de bandă este o resursă limitată deoarece frecvențele sunt limitate
3.4.1.3 Propagarea semnalelor prin mediul radio
Spectrul electromagnetic EM este o colecție de intervale de frecvențe. Diferite părți

constitutive ale spectrului sunt absorbite de varietatea de materiale. Frecvențele înalte, în
general sunt absorbite de stânci, ziduri, etc. în timp ce frecvențele joase trec prin aceste
materiale. Micoundele sunt absorbite de apă și de oxigenul din atmosferă de aceea semnalele
cu aceste frecvențe nu străbat distanțe lungi. Sunt utilizate în rețelele cu rază scurtă de acțiune
conform standardului 802.11ad.
În mediul radio există numeroase cauze care provoacă alterarea semnalului la parcurgerea
drumului între sursă și destinație. Efectul diverșilor factori de mediu asupra calitații
semnalului recepționat presupune, pentru un studiu detaliat, un aparat matematic relativ
pretentios, pe care nu-l vom studia. Ne propunem să evidențiem principalii factori ce
influențează propagarea semnalelor în mediul radio, punctând, dependențele teoretice ale
diferiților parametri ai semnalului recepționat de diverși parametri de mediu.
În sistemele mobile de telecomunicații, una dintre problemele esențiale o constituie

fenomenele apărute ca urmare a propagarii semnalelor în mediu liber. Astfel, semnalul
recepționat de un mobil (sau stație de bază) cuprinde o componentă datorată propagării
directe între emițător și receptor, precum și o sumă de componente provenite din reflexii,
refracții proprii topologiei mediului (cladiri, sol, vegetatie etc.). Reținem că în marea
majoritate a situațiilor nu există o cale directă de recepție, de unde și suprapunerea peste
semnalul emis a unor componente datorate reflexiilor.
Prin cale de propagare în spațiu deschis (liber) se desemnează dreapta care unește două
antene, situate în vid sau atmosferă ideală, suficient de depărtate de orice obiect care ar putea
absorbi sau reflecta energia electromagnetică.
Un link radio reprezintă o conexiune wireless între două echipamente/dispozitive capabile să

schimbe date între ele. Odată un link radio stabilit nu înseamnă că cele două echipamente
comunică, la Nivelul Fizic –OSI.
Un protocol de comunicații reprezintă un set de reguli și mesaje stabilite pentru anumite

echipamente în scopul de a comunica și a se înțelege între ele.
Parametrii care influențează calitatea linkului radio la nivel fizic:

- Distorsiuni
- Atenuare
- Zgomot (interferență)
3.4.1.4 Distorsiuni în mediul radio
O primă clasificare evidențiează trei categorii de distorsiuni în mediul radio:

- distorsiuni de frecvență (efectul Doppler datorat mișcarii mobilelor);

- distorsiuni de amplitudine (cauzate de ceea ce literatura de specialitate numește fading
Rayleigh);
- distorsiuni de fază (are loc dispersia timpilor de propagare cauzată de propagarea pe căi
multiple).
O altă clasificare a factorilor care afectează calitatea semnalului transmis la interfața radio
identifică printre aceștia:
a) Distanța emițător-receptor - la propagarea semnalului prin mediul radio, acesta este
atenuat proporțional cu pătratul distanței emițător-receptor.
b) Reflexiile datorate unor suprafețe precum apa, solul etc. În acest caz, semnalul
recepționat va avea cel puțin două componente: o componentă directă și o componentă
obținută prin reflexie. În general, a doua componentă nu este în fază cu prima, ceea ce
conduce la distorsiuni ale semnalului recepționat.
c) Absorbțiile atmosferice: datorate oxigenului, apei din atmosferă etc.;
d) Efecte de umbrire: în calea semnalului între stația de bază și mobil, respectiv între mobil
și stația de bază, pot exista obstacole ca vegetație, clădiri etc., obstacole ce vor produce o
atenuare suplimentară a semnalului;
e) Difracții multiple: datorate denivelărilor de teren. Efectele enumerate anterior produc o
așa numită atenuare (fading) pe arii largi a semnalelor în mediul radio. Aceasta are ca
rezultat o valoare medie a semnalului recepționat (medie spațială efectuată pe un interval
de câteva zeci de lungimi de undă a semnalului sau altfel spus, valoarea semnalului
recepționat se mediază în spațiu pe o distanță de câteva zeci de lungimi de undă) mai
mică decât cea a semnalului emis.
Dintre factorii care produc atenuare locală (adică pe lungimi spațiale de cateva lungimi de
undă ale semnalului) amintim:
a) Căile multiple de propagare (multipath): semnalul emis ajunge la antena
receptorului pe mai multe căi de propagare, determinate de existenţa unor
obstacole care produc reflexii ale undei transmise. Astfel, la receptor poate ajunge
unda directă, care nu a întâlnit nici un obstacol, şi una sau mai multe unde
reflectate (replici). Deoarece căile de propagare nu au aceeaşi lungime, semnalele
ajunse la receptor pot ajunge cu întârzieri diferite, generând fenomenul de
dispersie temporală.
b) Viteza mobilului: fading datorat efectului Doppler. Acest efect se manifestă printr-
o deviație a frecvenței semnalului recepționat față de semnalul emis. Datorită
schimbării unghiului de incidenţă, prin schimbarea poziţiei mobilului, se obține o
deviație în frecvență ceea ce arată că semnalul recepţionat suferă o dispersie
(împrăştiere – “spread”) în frecvenţă, numită dispersie Doppler.
c) Inexistenta unei căi directe de propagare mobil ↔ stație de bază- fading
Rayleigh- atenuare datorată sumării în antifază a semnalelor reflectate.
În concluzie, atenuările pe arii largi sunt observabile pe o rază de câteva zeci de lungimi de
undă în jurul mobilului, pe când atenuarea locală este observabilă în zona unde este localizat
mobilul (implicit ea se va modifica la deplasarea mobilului).
3.4.1.5 Atenuarea canalului radio
Atenuarea (Path Loss) nivelului semnalului = pierderea puterii semnalului proporțional cu

distanța parcursă sau diferența în dB între puterea transmisă și puterea recepționată.

Atenuarea canalului radio se poate aproxima printr-un model format din trei componente:
unde:
= atenuare datorata distanței emițător-receptor (atenuare introdusă de mediul radio);
= atenuarea datorată efectului de mascare (nu exista o cale directă de propagare între
emițător și receptor);
= atenuare datorată propagării pe trasee multiple.
3.4.1.6 Interferențe pe canale radio
Alături de cauzele ce produc alterarea semnalului radio la receptie, mai apar și interferențele
(suprapunerile) semnalului util cu alte semnale radio. Interferențele pe canalele radio se pot
clasifica în mai multe categorii:
- interferențe independente de sistemul mobil - sunt cauzate de zgomotul termic și
zgomotul extern (de exemplu zgomote parazite urbane și industriale);
- interferențe de canal identic (co-channel)- apar în sistemele celulare datorită utilizării
simultane a aceloraşi canale (frecvenţe) în celule diferite, separate spaţial printr-o
distanţă nu prea mare, din motive de eficienţă spectrală.
- interferențe de canal adiacent (adiacent channel). Sunt interferențe care apar atunci când
utilizatori diferiți utilizează într-o aceeași arie geografică, canale radio adiacente în
spectru.
3.4.1.7 Antene wireless. Caracteristicile antenelor wireless
O antenă radio este un dispozitiv utilizat la emisia și recepția undelor radio prin/din aer și/sau
spațiul cosmic. Antena transformă curenții electrici variabili în unde radio la transmisie și
invers la recepție. Antenele pot atinge dimensiuni uriașe pentru comunicațiile din spațiu sau
pot avea dimensiuni suficient de mici pentru a încăpea într-un telefon celular.
În funcție de aplicațiile lor și de tehnologia disponibilă, antenele se încadrează, în general,

într-una din cele două categorii:
1. Antene omnidirecționale, sau doar slab direcționale, care recepționează, sau radiază
unde electromagnetice (mai mult sau mai puțin) uniform din/în toate direcțiile. Acestea
sunt utilizate în cazul în care poziția relativă a celeilalte stații este necunoscută, sau
arbitrară. Ele sunt folosite, de asemenea, la frecvențe joase, unde o antenă direcțională ar
fi prea mare, sau costurile ar fi prea mari, sau pentru reducerea costurilor în cazul în care
nu este necesară o antenă direcțională. Turnurile de transmisii radio sau turnurile celulare
utilizează astfel de antene.
2. Antene direcționale, sau antene cu fascicul, care sunt destinate să emită, sau să
recepționeze unde electromagnetice preferențial, într-o anumită direcție, ori configurație
direcțională.
În funcție de configurațiile din teren se mai pot întâlni:

- Antene semidirecționale care direcționează semnalul sub un arc pentru a reduce
consumul inutil de putere;
- Antene bidirecționale: au două direcții de mare putere

- Antene Yagi-Uda: au un aranjament distinctiv de elemente paralele care sunt parte a
antenei în sine. Sunt utilizate ca antene cu mare directivitate în sensul ca o usoara
deplasare poate afecta viteza de transmisie si recepție. Sunt folosite adesea în sistemele
punct-la-punct.
- Antene parabolice: utilizează o parabolă (farfurie) pentru a focaliza semnalele de intrare
într-un anumit punct. Sunt folosite în comunicațiile prin satelit și în alte aplicații
direcționale cu rază lungă.
3.4.2 Soluții WiFi punct la punct
3.4.2.1 Introducere
Soluțiile radio punct la punct (wireless solutions) permit o gamă largă de utilizări, printre
care:
• extinderea ariei de acoperire pentru rețelele celulare (Cellular Backhaul)

• accesul la Internet de bandă largă (Broadband Access)
• supraveghere video (Video Surveillance)
• conectivitate pentru rețele private (Private Network)
În cadrul Departamentului Servicii Business acestea se utilizează pentru servicii de

Broadband Access.
În fiecare capăt al legăturii radio se află o unitate de exterior ODU (Outdoor Data Unit) și o
unitate de interior IDU (Indoor Data Unit) sau Dispozitiv PoE (Power over Ethernet) așa
cum se arată în figura de mai jos.
Figura 3-158 Arhitectura unei legături radio punct la punct
3.4.2.2 Unitatea de exterior (ODU)
ODU este partea de emisie-recepție radio a sistemului și este componenta principală. ODU se
conectează la IDU printr-un cablu CAT5e care transportă traficul de servicii și asigură
alimentarea.
Există echipamente ODU care lucrează la diferite frecvențe reglementate în intervalele :

2.3 - 2.7 GHz , 4.9 - 5.7 GHz . De asemenea ODU este disponibil în două forme constructive,
în funcție de tipul antenei:

• ODU cu antenă integrată. panou plat (Integrated Antenna ODU). Această unitate
conține atât ODU cat și antena ca o singură entitate, găzduite într-o carcasă rezistentă la
intemperii.
• ODU cu un conector pentru o antenă externă (Connectorized ODU). Aparatul este

echipat cu un conector de tip N. O antenă externă poate extinde distanța până la care
poate lucra iar în unele cazuri poate ajuta la reducerea interferențelor de mediu.
Figura 3-159 Tipuri de ODU
Un exemplu de ODU folosit în practică este echipamentul RADWIN din seria

WINLINK1000 cu antena integrată și care lucrează în banda 5.475 – 5.720 GHz.
3.4.2.3 Unitatea interioară (IDU)
IDU are diverse interfețe (Ethernet, E1/T1) în funcție de serviciile oferite și realizează
agregarea acestora pentru ODU care le transportă peste link-ul radio. IDU asigură, de
asemenea, alimentarea electrică a ODU și suport pentru servicii Layer 2 OSI. În figurile de
mai jos sunt prezentate câteva exemple de IDU.
Figura 3-160 IDU (vedere față – spate)

Figura 3-161 Dispozitiv (sursă) PoE
3.4.2.4 RADWIN Manager
RADWIN Manager este o aplicație bazată pe protocolul SNMP care permite o gestionare
completă a link-ului radio folosind adresa IP de management a ODU. Prin această aplicație se
poate gestiona fiecare capăt al link-ului separat.
Aplicația permite, de asemenea, instalarea și configurarea link-ului dintre cele două unitați
ODU. RADWIN Manager are o interfață grafică intuitivă, ușor de folosit, ce poate rula local
sau distant (remotely).
RADWIN Manager permite:

• Selecția bandei de frecvență
• Monitorizarea on-line a calitații interfeței aer permițînd administratorului sa verifice
serviciul și starea fiecărui link
• Monitorizarea on-line a alarmelor de echipament și QoS
• Test local sau distant de loopback
• Utilitar integrat de upgrade de software
• Manual de utilizator și fișiere de help on-line
• Link Budget Calculator pentru calculul performanței link-ului
• Wizard de instalare
Aplicația se poate integra ușor în orice sistem NMS (Network Management System) bazat pe
SNMP (Simple Network Management Protocol).

Pentru conectare la ODU se folosește IP-ul de management sau “Local Connection” (vezi
figura), User Type – Installer, Password – whireless.
Figura 3-162 Radwin Manager
Instalarea ODU folosind RADWIN Manager presupune configurarea următorilor parametrii:

- În zona „Air Interface” – Link ID (nume locație), Tx Power (dBm), Installation
Frequency (GHz)și Channel Bandwidth (MHz)
- În zona „Management” – IP-ul de management (inclusiv masca și gateway-ul),
VLAN ID de management (de exemplu 977),
- În zona „Date&Time” – NTP server
- În zona „Ethernet Port” – 100 Mbps / Full Duplex (sau Auto)
Important de menționat este și faptul că CPE-ul se leagă la IDU printr-o conexiune de tip
trunk (encapsulation dot1Q vlanID - pentru internet, VoBB, etc).
3.4.3 Rețele celulare
3.4.3.1 Descrierea rețelelor celulare
Rețelele celulare sau mobile sunt rețelele în care operează telefoanele mobile. Numele de
celular se referă la faptul că ele sunt constituite din celule. O celulă reprezintă o zonă de
transmisie pentru o rețea de telefonie mobilă sau zona acoperită din punct de vedere radio de
către o stație de bază. Fiecare celulă are propria ei antenă și această dispunere utilizează mai
puțină energie decât o singură antenă care ar deservi o zonă geografică mai mare. Celulele
adiacente operează la frecvențe diferite. Fiecărei celule i se alocă un număr de canale radio.

3.4.3.2 Tehnici de multiplexarea semnalelor utilizate în rețelele celulare
TDMA: (Time Division Multiple Access): este o tehnologie de transmisie digitală, ce

permite tuturor utilizatorilor să folosească aceeaşi frecvenţă, fără interferenţă, alocându-li-se
câte un interval temporal în fiecare canal.
FDMA: (Frequency Division Multiple Access): Tehnica de acces multiplu cu divizare în

frecvenţă, împarte banda totală de frecvenţe alocată sistemului într-un număr de subbenzi sau
canale, care nu se suprapun între ele, fiecărui utilizator alocându-i-se un canal.
CDMA : (Code Division Multiple Access) : standardul pentru Accesul multiplu cu diviziune
în cod și permite mai multor utilizatori să transmită date printr-o rețea mobilă utilizând
aceeași frecvență în comun, acest lucru fiind posibil deoarece fiecarui transmițător i se
atribuie un cod unic.
3.4.3.3 Evoluția rețelelor celulare
 Generaţia 1 (1G), destinată să ofere un singur serviciu, cel vocal, cuprinde sisteme
ca NMT, AMPS acronimul pentru Advanced Mobile Phone System(sistem de
radiotelefonie mobilă terestră), TACS etc. şi a apărut cu începere din 1980. Erau
sisteme cu prelucrarea analogică a semnalului, funcţionând în benzile de 450 MHz
sau de 800-900 MHz.
 Generaţia a-2-a (2G), a fost iniţial destinată să ofere servicii vocale, având în
acelaşi timp şi o capacitate limitată pentru serviciile de transmisii de date, cu viteză
relativ redusă. Sunt sisteme cu prelucrare digitală a semnalului, cu funcţionare în
benzile de 900 MHz şi 1800 MHz. Ca exemple de astfel de sisteme sunt GSM, D-
AMPS etc. Primele sisteme GSM au fost introduse în exploatare în 1991. În evoluţia
2G se evidenţiează trei faze de dezvoltare: 1, 2 şi 2+. În faza 2+, GSM oferă
posibilitatea sporirii vitezei de transmisie a datelor prin introducerea unor procedee
speciale ca HSCSD şi GPRS. Astfel, prin folosirea transmisiei cu pachete de date,
prin procedeul GPRS, viteza de transmisie a datelor ajunge până la 172 kbit/s (prin
comparaţie cu viteza de 14,4 kbit/s oferită în faza 1 de dezvoltare). Devine astfel
posibilă realizarea unor transmisii de tip multimedia.
 Generaţia a-3-a (3G) oferă viteze de transmisie sporită, de până la 2 Mbit/s (în
unele variante până la 8 Mbit/s) şi prezintă posibilităţi multiple pentru servicii
multimedia de calitate şi pentru operare în medii diferite. Sunt sisteme cu prelucrarea
digitală a semnalului, ce funcţionează în banda de 2 GHz. Exemple de asemenea
sisteme sunt WCDMA şi TD/CDMA, ambele în varianta europeană pentru interfaţa
UTRA, WCDMA în varianta japoneză, CDMA2000 (S.U.A) etc. La nivel mondial,
3G este desemnat şi ca IMT-2000 iar varianta dezvoltată în Europa este denumită
UMTS. Introducerea în exploatarea a primelor sisteme 3G a fost realizată în 2001-
2002. La baza dezvoltării 3G se află sistemele 2G. Astfel, GSM în variantele 2 şi 2+
vor fi treptat integrate în 3G, dezvoltarea UTRA fiind realizată tocmai pornind de la
interfaţa GSM. Între diferitele sisteme 3G se încearcă, în prezent, realizarea unei
compatibilităţi cât mai bune.
 Generaţia a-4-a (4G) este cea mai nouă tehnologie de date mobile, cu performanţe
înalte şi acces foarte rapid la internet. Aceasta oferă viteze de transfer de date de

până la 100 Mbps pentru download şi până la 50 Mbps pentru upload, de până la 10
ori mai mari decât prin tehnologia 3G.
 LTE ( Long Term Evolution) este un termen tehnic care face referire la aspecte ce
ţin de accesul radio. Împreună cu alte elemente care fac parte din structura reţelelor
de telecomunicaţii, termenul a fost asociat tehnologiei 4G. LTE este un sistem
wireless, de bandă largă, cu pachete comutate, bazat pe protocolul de bază TCP/IP al
internetului.
 WiMAX sau strandardul 802.16 este o tehnologie wireless de transmisii broadband
last mile. Last mile este mai mult o tehnologie de acces care are o rază de acoperire
de peste 50Km cu o lărgime de banda teoretică de peste 70Mb/s. Nu este tehnic o
tehnologie celulară dar se utilizează în special in zona rurală.
3.4.3.4 Canale și frecvențe celulare
Comunicația celulară se realizează în general în banda 300MHz-3,5GHz.Banda este o

subdiviziune a frecvențelor disponibile. Canalele reprezintă subcompartimentarea în
continuare a acestor benzi. Subcompartimentarea este utilă deoarece dacă într-o rețea WiFi se
identifică o interferență care va perturba comunicația putem reconfigura echipamentele WiFi
astfel încât să utilizeze un alt canal având ca rezultat eliminarea problemelor de interferență.
GSM acronimul pentru Global System for Mobile Communications opereză în patru benzi
principale de frecvență 850 MHz, 900 MHz, 1800 MHz, and 1900 MHz. Există telefoane
denumite quadband care suportă toate cele patru benzi specificate.
Prin tehnologia 4G se acoperă o bandă mai largă de frecvențe în intervalul 700MHz -

2600MHz.
În Europa, intervalul de frecvențe în care operează 4G este 800MHz-2600MHz.
Frecvențele utilizate în rețeaua mobilă Telekom Romania:
Frecvența Protocol (Downlink/Uplink speed) Clasa Notă

900MHz GSM/GPRS/EDGE 2G
1800MHz GSM/GPRS/EDGE 2G
2100MHz UMTS/HSPA/HSPA+/DC 3G Sub marca Telekom.ro
HSPA(43.2Mbit/s/5.76Mbps) pentru date/voce
1800 MHz LTE ( 2x2 MIMO 75Mbit/s/37.5Mbit/s) 4G
Tabelul 3-21 Frecvențele utilizate în rețeaua mobilă Telekom Romania
3.4.3.5 Parametrii măsurați la echipamentul utilizatorului (User Equipment UE)
- Puterea semnalului
- Calitatea semnalului

a) Măsurători la interfața radio GSM
Odată ce un mobil s-a conectat la o celulă, se calculează puterea semnalului recepționat RSSI
(Received Signal Strength Indicator). Se măsoară în dBm și nivelul semnalului este afișat pe
echipamentul utilizator UE (smartphone) printr-un număr de bare în colțul dreapta sus.
Figura 3-163 Măsurători GSM

Valori RSSI
De la -60 la -76 Excelent
De la -77 la -89 Bun
De la -90 la -97 Rezonabil
De la -98 la103 Slab
De la -104 la -120 Lipsă acoperire
b) Măsurători la interfața radio UMTS

În cazul UMTS (3G) nu numai puterea semnalului recepționat este un indicator de
performanță ci și nivelul de interferențe total asociat purtătoarei. Altfel spus, semnalul
măsurat poate fi puternic dar componeta măsurată provine în mare parte din interferențe. Din
acest motiv se calculează trei valori:
- RSCP: Received Signal Code Power – Puterea Semnalului Recepționat în Cod:
este un indicator al puterii semnalului recepționat după decriptare, exprimat în (dBm).
RSCP este un indicator de acoperire al celulei și este specific rețelelor care utilizează
modulația în cod de aici și numele.
- RSSI: este indicatorul de putere al semnalului receptionat în întreaga bandă de 5MHz
și include toate componentele recepționate dar și semnale din celula curentă sau celule
alăturate măsurate pe aceeași frecvență. RSSI este un indicator al nivelului de
interferență din celulă (se masoara la BTS). [dBm]
- Ec/N0 este raportul semnal/interferențe similar raportului semnal/zgomot și este prin
urmare un indicator al calității semnalului dar nu numai atat. Cu cât raportul Ec/No
este mai mare, cu atât calitatea semnalului este mai bună.
Utilizând proprietățile logaritmilor raportul Ec/No devine:

𝐸𝐸𝑐𝑐/𝑁𝑁𝑁𝑁 = 𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅 − 𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅 (𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 − 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 = 𝑣𝑣𝑣𝑣𝑣𝑣𝑣𝑣𝑣𝑣𝑣𝑣𝑣𝑣 î𝑛𝑛 𝑑𝑑𝑑𝑑)
RSCP Puterea semnalului

>-70 dBm Excelent
-70 dBm to -85 dBm Bun
-86 dBm to -100 dBm Suficient
< - 100 dBm Slab
-110 dBm Lipsă semnal
Tabelul 3-22 Măsurători RSCP

EC/No Calitatea semnalului
0 la -6 Excelent
-7 la -10 Bun
-12 la -20 Suficient spre slab
Tabelul 3-23 Măsurători EC/No
c) Măsuratori la interfața radio LTE

În rețelele LTE 4G- echipamentul utilizator (UE) poate măsura doi parametri ai semnalului
de referință:
- RSRP (Reference Signal Received Power) - Puterea Semnalului de Referință

Receptionat
- RSRQ (Reference Signal Received Quality) - Calitatea Semnalului de Referință
Receptionat
Semnalul de referință se utilizează pentru măsurarea/estimarea canalului radio.

Semnalele de referinţă sunt multiplexate în timp cu datele pe subpurtătoarele asignate la UE.
RSRP = puterea medie a semnalului de referință măsurată pe o subpurtatoare / puterea medie

recepționată (de către UE) de la elementele resursă ale semnalului de referință în lărgimea de
bandă dorită. Se măsoară în dBm.
(Elementul resursă reprezintă o unitate de bază frecvenţă - timp şi este identificat printr-o
pereche de indecşi (k, l);)
-140dBm < RSRP <= -44dBm
RSRP Puterea semnalului

>-90 dBm Excelent
-90 dBm la -105 dBm Bun
-106 dBm to -116 dBm Suficient
< - 116 dBm Slab
Tabelul 3-24 Măsurători RSRP
RSRQ se definește din punct de vedere matematic:

𝑁𝑁∗𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅( 𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟)
𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅 = [mw]
𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅
RSRQ Calitatea semnalului

>-9 dB Excelent
-9 la 12 dB Bun
< -13 dB Suficient spre slab
Tabelul 3-25 Măsurători RSRQ
RSSI = Indicatorul de Putere a semnalului recepționat (dBm/W) – nu se măsoară la nivelul
echipamentului utilizatorului – este un parametru care oferă informații despre puterea
semnalului recepționat în întreaga bandă disponibilă incluzând interferențe și zgomot termic.

N= lărgimea de bandă măsurată => numărul de blocuri de resurse N poate fi: 6, 50, 100
-20dB <RSRQ<= -3dB -20dB = slab -3dB = excelent
Modalități de măsurare a nivelului semnalului folosind echipamentul utilizatorului (UE-

SPV) – Instrucțiuni de lucru
Pentru a face masurători cât mai corecte, telefonul trebuie, în primul rând, setat manual în
tehnologia în care va funcționa device-ul (2G/3G) astfel:
a. 2G - GSM
Apps ___ Settings ___Wireless and networks ___ Mobile Networks ____Network
Mode- >Use only 2G Networks (bifat)
Setari=> ... Mai multe setari=>Retele mobile=>Mod rețea=> Numai GSM( bifat)
b. 3G
Apps ___ Settings ___Wireless and networks ___ Mobile Networks ___Network
Mode____Only WCDMA ( bifat)
Setari=> ... Mai multe setari=>Retele mobile=>Mod retea=> Numai WCDMA (
bifat)
Pentru masuratori de semnal, se pot folosi aplicațiile free de pe Android Market. Spre
eemplu, G-Net Track, GSM Signal Monitoring, G-MoN.
Exemplu de măsuratoare cu aplicația G-NetTrack de pe telefon.

Citirea nivelului de semnal:
a) 2G
- Se intră in fereastra ‘Drive’ a programului G-NetTrack
- Se citește parametrul Rx PWR. Valoarea trebuie sa fie între 0 si -90dBm. O valoare
minimă de siguranța care acoperă fluctuații ulterioare ale semnalului este de
−85dBm. Dacă nivelul semnalului este sub -103 dBm se consideră că serviciul nu
este disponibil.
- Se notează LAC cellID RXLevel
b) 3G
Aplicația se deschide cu fereastra următoare:

Figura 3-164 Măsurători cu aplicația G-NetTrack
In meniul Cell identificam:

RSCP = -75dBm
Type (Retea) = HSDPA ( 3G)
Parametrul Ec/N0 nu este activ
- Se intră in fereastra ‘Drive’ a programului G-NetTrack
Figura 3-165 Măsurători cu aplicația G-NetTrack

- Se identifică parametrul de putere a semnalului RSCP. RSCP trebuie să fie între 0 si -
100dBm. O valoare de siguranță este cea de -98dBm. Dacă nivelul este mai mic de -
116dBm se consideră că serviciul nu este disponibil.
- Se notează parametrii: cell ID, LAC, RSCP
Utilizări ale interfeței radio celulare

Pentru furnizarea serviciilor de acces Premium precum Backup Metronet/VPN sau internet,
se utilizează în acest caz rețeaua TELEKOM Mobile Communications, prin intermediul unui
router de tipul MSR900, AR151, AR161 și a unui modem USB cu interfață celulară
(prezentat în figură) sau a unui router Cisco 887 VAG cu interfață celulară încorporată.
Figura 3-166 Modem USB cu interfață celulară

3.4.4 Tehnologii wireless
3.4.4.1 Bluetooth
Există numeroase tehnologii wireless care utilizează soluții cu rază scurtă de acțiune.
O rețea personală PAN este o rețea de echipamente organizată împrejurul spațiului de lucru
individual, prin urmare, are rază scurtă de acțiune. O rețea PAN este constituită din PCuri,
tablete, telefoane celulare, imprimante, etc, care nu se interconectează prin cablu, tehnologia
de interconectare utilizată fiind wireless. Din acest motiv numim WPAN sau o rețea
personală wireless o rețea care utilizează tehnologii wireless precum: Bluetooth, infraroșu sau
near-field (de proximitate).
Infraroșu solicită o vizibilitate directă între dispozitive.

Comunicația near-field este un mecanism de transmisie locală wireless cu rază foarte scurtă
de acțiune, de ordinul câtorva centimetri utilizată în special în tranzacții de plăți.
Bluetooth utilizează standardul 802.15.1 și este atribuit telefoanelor celulare, perifericelor
precum imprimantele, etc. Bluetooth operează în banda de frecvență de 2.4GHz.
Putem distinge 3 clase diferite de Bluetooth:

- Clasa 1 : cu o rază de acțiune de 100m și o putere de 100 miliwați;
- Clasa 2 : cu o rază de acțiune de 10 m și o putere de emisie de 2,5 miliwați;
- Clasa 3 : cu o rază de acțiune de 1 m și o putere de emisie de 1 miliwat;
Există versiuni de Bluetooth în termeni de 1.2, 2.0,3.0 și 4.0. Versiunea Bluetooth 4.0 permite
o rată de date de maxim 24 Megabit pe secundă.
3.4.4.2 Prezentare generală a standardului 802.11 WiFi
Cele mai întâlnite tehnologii WiFi

WiFi reprezintă acronimul pentru Wireless Fidelity.
Rețelele WiFi de conectează la rețelele fixe prin intermediul unui punct de acces AP. Prin
urmare un AP permite conectarea mai multor utilizatori wireless, pe aceeași frecvență și are o
conexiune cu rețeaua prin cablu. APul poate îndeplini mai multe funcții precum: punte,
router, firewall, server DHCP. Clienții (utilizatorii) WiFi trebuie să dețină un wireless NIC
pentru a putea stabili conexiunea cu un AP. Dispozitivul NIC trebuie să funcționeze în același
standard 802.11 ca și APul. Prin urmare dacă APul utilizează standardul 802.11b trebuie să ne
siguram că NICul suportă același standard. De obicei, NICurile sunt încorporate în
echipamente precum laptopuri, smartphones, imprimante și tablete. Există și NICuri externe
care se pot conecta la echipamentul dorit prin USB.
WiFi are de asemenea o rază limitată de acțiune, deoarece așa cum s-a discutat anterior,
mediul de transmisie fiind aer, acesta impune limitări. Standardul WiFi utilizat ajută în
depașirea unora dintre aceste limitări de exemplu, 802.11 b are o rază mai mica de acțiune
decăt 802.11n.
Standardele WiFi 802.11

Standardul IEEE 802.11 este un set de specificații pentru controlul accesului media (MAC) și
a nivelului fizic pentru implementarea unei rețele locale wireless (WLAN) și comunicarea cu
computerele în benzile de frecvențe 2.4, 3.6, 5 și 60GHz.

Standard Frecvența Rata de
transfer
802.11a 5GHz 54Mbps
802.11b 2,4GHz 11Mbps
802.11g 2,4GHz 54Mbps
802.11n Dual band 2,4GHz 5GHz 540Mbps
802.11ac Dual band și compatibilitate cu 802.11b/g/n
2,4GHz 450Mbps
5GHz 1300Mbps
Tabelul 3-26 Standardele 802.11
În afara standardelor prezentate, în ultima perioadă s-au evidențiat următoarele norme

elaborate în vederea îmbunătățirii performanțelor rețelei WLAN prin reducerea pierderii
semnalului sau a pierderii de date:
802.11 ad (sau WiGig) – vine după standardul ac în încercarea de a depăși limitarea de rază
de acțiune odată cu creșterea benzii de frecvență utilizate. Noul standard ad utilizează
spectrul de 60GHz care este conceput pentru rate mari de date în aceeași încăpere.
802.11 ah White-Fi sau Super WiFi – este destinat funcționării în benzi VHF sau UHF. Va
funcționa în banda licențiată de 54-790MHz, promite să aibă o rază de acțiune de 1Km și să
asigure rate de date în intervalul 150 Kbps ~ 346.666 Mbps.
802.11 af sau HaLow – folosește o bandă licențiată de 900MHz, are avantajul că nu are
consum mare de energie, nu promite rate mari de date dar va fi perfect pentru aplicații de tip
smart home, conectare dispozitive mobile la nivel local cunoscute sub denumirea Internet of
Things.
3.4.4.3 Autentificarea wireless
Metode de autentificare WiFi
Autentificarea este procesul prin care se permite accesul utilizatorilor la o rețea doar pe baza
unor credite. Este folosită pentru a determina dacă echipamentele care se conectează sunt de
încredere.
Utilizarea unui nume de utilizator și a unei parole este cea mai comună formă de
autentificare. Într-un mediu wireless, autentificarea ne asigură că o stație este verificată, dar
manevrează procesul de verificare într-un mod putin diferit. Dacă este activată, solicitarea de
autentificare trebuie să apară înainte de a i se permite clientului să se conecteze la WLAN.
Există trei tipuri de metode de autentificare: autentificare de tip deschis, PSK și EAP.
Autentificare de tip deschis
Implicit, dispozitivele wireless nu necesită autentificare. Oricare dintre clienți poate să se

conecteze indiferent de cine sunt. Acest mod este cunoscut ca autentificare de tip deschis.
Autentificarea de tip deschis ar trebui folosită numai în cazul rețelelor wireless publice, cum

ar fi cele întâlnite în școli și restaurante. Poate fi de asemenea folosită în rețele unde
autentificarea va fi facută prin alte mijloace odată clientul conectat la rețea.
Cheile pre-partajate (PSK)
Cu PSK atât AP-ul cât și clientul trebuie configurați cu aceeași cheie sau cuvânt secret. AP-ul
trimite un șir aleatoriu de Bytes clientului. Clientul acceptă acest șir, îl criptează pe baza cheii
preconfigurate, și îl retrimite către punctul de acces. Punctul de acces primește șirul criptat și
îl decriptează folosind propria cheie. Dacă șirul decriptat primit de la client se potrivește cu
șirul original trimis clientului, atunci acestuia i se permite să se conecteze. PSK folosește
autentificare într-un singur sens, și anume, stația se autentifica la AP. PSK nu autentifică AP-
ul la stație, și nici utilizatorul actual al stației.
Protocolul extensibil de autentificare EAP asigură autentificare mutuală, sau în ambele

sensuri, și de asemena, autentificarea utilizatorului. Atunci când un software EAP este instalat
la client, autentificarea se realizează prin comunicarea clientului cu un server de autentificare
auxiliar, cum ar fi un server Remote Authentication Dial-in User Service (RADIUS). Acest
server auxiliar funcționează separat de AP și menține o bază de date a utilizatorilor valizi care
pot accesa rețeaua. Când se folosește EAP, utilizatorul, nu doar stația, trebuie să introducă un
username și o parolă care este verificată în baza de date RADIUS pentru validare. Dacă este
validă, atunci utilizatorul este autentificat. Protocolul se mai numește AAA – Autentificare,
Autorizare, Acces și este specificat în standardul de securitate 802.1x.
O metodă de securitate a rețelei WiFi este și metoda de filtrare a MACurilor. Acest lucru se
realizează prin construirea de liste albe (whitelist) sau de liste negre (blacklist). O listă albă
este o listă cu adresele MAC ale clienților wireless care au permisiunea să se conecteze la
rețeaua wireless. Lista neagră (blacklist) conține adresele MAC ale echipamentelelor wireless
care nu au permisiunea de a se conecta la rețea. Această filtrare necesită atenție din partea
administratorlui de rețea a.î orice echipament nou trebuie adăugat în lista corespunzătoare.
Whitelist este mai sigură decât blacklist.
3.4.4.4 Puncte de acces wireless AP (WAP)
Funcțiile , utilizarile AP-urilor
WAPurile sunt dispozitive care acționează ca o punte (hub) între rețelele cablate și rețelele
wireless.
De cele mai multe ori APul este un echipament multifuncțional: poate fi router, firewall un
server DHCP, etc.
AP-urile suportă conexiuni wireless pe o rază limitată, cunoscută ca celulă sau Set de Servicii
de Baza – BSS (Basic Service Set).
Atunci când se construiește o rețea wireless, este important ca elementele wireless să se

conecteze la WLAN-ul corespunzător. Acest lucru se face folosind un Service Set Identifier
(SSID).

SSID-ul - numele rețelei este un șir case-sensitive, alfa-numeric care nu trebuie să depășească
32 de caractere. Este trimis în antetul tuturor cadrelor transmise în WLAN. SSID-ul este
folosit pentru a transmite dispozitivelor wireless cărui WLAN aparțin și cu ce alte dispozitive
pot comunica. Indiferent de tipul de WLAN instalat, toate dispozitivele wireless dintr-un
WLAN trebuie să aibă configurat același SSID pentru a putea comunica între ele. SSID este
difuzat în aer a.î clienții din raza APului vor vedea numele rețelei wireless, și se pot conecta
la ea.
O metodă de limitare a accesului neautorizat la o rețea wireless este ascunderea SSID
(Wireless Broadcast SSID Disabled). Nu este însă o metodă de securitate deoarece există
software free care pot descoperi SSIDurile ascunse.
Hot-Spot portabil se realizează prin utilizarea unui telefon mobil. Deci telefoanele mobile pot
fi Hot-Spoturi WiFi. Această opțiune se execută prin activarea WiFi pe echipament și prin
utilizarea unei conexiuni de date celulară pentru conexiune la internet. În plus este necesară
rularea unei aplicații pe telefon pentru a permite acestuia să devină Hot Spot WiFi.
Un AP rogue (clandestin) este un AP neautorizat conectat în rețeaua unei companii. Un

angajat poate aduce un AP la lucru, îl inserează în rețea și îl utilizează în scopuri personale.
Este neautorizat deoarece departamentul IT nu l-a configurat corespunzător și poate prezenta
un risc în securitatea rețelei. APurile rogue pot acorda unor atacatori acces la LANul
companiei prin intermediul conexiunii WiFi.
Un evil twin (geamăn malefic) este utilizat pentru phishing. Phishing înseamnă încercarea de
a obține date prin înșelarea oamenilor. Un evil twin presupune că un atacator setează un AP
copie utilizând de exemplu un hot-spot și interceptează date confidențiale deoarece clienții se
conectează la acest AP considerănd că este cel real.
Moduri de configurare ale APurilor:

1. Într-o rețea WiFi, modul Bridge permite ca două sau mai multe access pointuri
(APuri) să comunice între ele cu scopul de a uni rețele LAN multiple. Unele bridgeuri
wireless suportă numai conexiune punct-la-punct la un alt AP, altele suportă
conexiune punct-la-multipunct de APuri.
Figura 3-167 Moduri configurare bridge

2. Modul Access Point- în acest mod APul se va comporta ca un hub central wireless
pentru clienții rețelei WLAN, oferind o extensie wireless rețelei wired existente.
Figura 3-168 Mod configurare AP
3. Modul router –permite conectarea la internet via PPPoE, DHCP, PPTP, L2TP sau
prin IP static a unor clienți wireless. APul în modul router are o adresă IP a portului
WAN și o clasă IP pentru LAN. În acest mod se activează pe AP funcțiile NAT,
firewall și DHCP.
Figura 3-169 Mod configurare routing
4. Modul repetor radio – în acest mod APul se conectează wireless la o rețea WLAN
existentă cu scopul de a extinde acoperirea wireless. În acest mod funcțiile firewall,
NAT și DHCP sunt dezactivate.
Figura 3-170 Mod configurare repetor radio

3.4.4.5 Capabilități wireless
Atât WiFi cât și rețelele celulare sunt limitate în ceea ce privește numărul de utilizatorilor
care pot fi conectați și lărgimea de bandă disponibilă.
Un site survey wireless ne coordonează când vrem să instalăm o rețea wireless iar în cazul
unei rețele existente ne ajută să o verificăm dacă este sigură și eficientă.
Un site survey wireless trebuie să ia în calcul toate aspectele de comunicație wireless atât în
interiorul cât și în exteriorul clădirii. Acest lucru înseamnă că dacă amplasăm WAPuri în
diferite colțuri ale clădirii, semnalul wireless emis va fi recepționat de la o anumită distanță și
din exterior. Din considerente de securitate putem alege să instalăm APurile în puncte
centrale din clădire pentru a reduce emisia semnalelor în exteriorul clădirii. În același timp
trebuie să ne asigurăm că avem acoperire suficientă și rate de transfer de date acceptabile.
Când se proiectează o rețea WiFi trebuie să cunoaștem două date esențiale:
- Numărul utilizatorilor care se vor conecta în același timp la rețeaua wireless

- Banda solicitată
Toate rețelele WiFi au un număr limitat de echipamente care se pot conecta și bandă limitată.
Toti utilizatorii împart aceeași lărgime de bandă astfel: 100Mbps reprezintă 10Mbps pentru
fiecare client dacă sunt 10 clienți conectați odată. Noile protocoale oferă o eficiență mai bună
a rețelei și a alocării benzii.
Capacitatea rețelei celulare este influențată de factori pe care nu-i putem controla în mod
direct. Țin de locația stației de bază, de furnizor, de aria de acoperire și de capacitatea de pe o
anumită arie.
3.4.4.6 Acoperirea wireless
Prin acoperire se înțelege distanța dintre APuri în cazul rețelelor wireless adiacente sau
puterea semnalului în cazul unei singure rețele. Puterea semnalului este o combinație între
puterea transmisă și recepționată în anumite puncte. Materialele existente în împrejurimi pot
permite sau bloca semnalele wireless. Rețelele WiFi pot coexista și se pot suprapune. Pentru
rețelele wireless adiacente se obișnuiește să avem o suprapunere de 10% pentru realizarea
unei acoperiri optime. Fiecare rețea wireless are atribuit un număr de canale disponibile ( in
Telekom, de exemplu pentru 2.4GHz se utilizează canalele 1,6 și 11). Putem permite rețelelor
adiacente să utilizeze același canal dar vor exista interferențe datorită utilizării aceleiași
frecvențe.
3.4.4.7 Topologia WiFi
Puterea semnalului măsurat între două puncte poate varia datorită unui numar de factori
printre care și distanța dintre echipament și AP. Echipamentele mai îndepărtate vor avea o
putere a semnalului redusă, deci vor experimenta conexiuni mai lente. Materiale precum
metalul, apa, atmosfera chiar și apa din ocean pot afecta puterea semnalului. Puterea de

transmisie a unui AP și a unui echipament WiFi pot afecta puterea semnalului. Prin urmare un
AP cu o putere de 100 miliwati este capabil să transmită pe o distanța mai mare decât un AP
cu o putere de transmisie de 1 miliwat. Unele echipamente afișează indicatorul RSSI prin
intermediul unor bare luminoase care indică puterea semnalului. Din păcate această indicație
este arbitrară și diferă de la echipament la echipament. RSSI poate fi utilizat în site surveyuri
dar este arbitrar.
3.4.4.8 Analiza spectrului wireless
Prin analiza spectrului examinăm semnalul în diferite puncte.

Analizoarele de spectru sunt instrumente care măsoară magnitudinea și frecvența semnalului.
Măsurătorile includ interferențele și raportul semnal-zgomot. Analizoarele de spectru pot fi
echipamente dedicate sau softuri care pot rula pe laptopuri sau alte dispozitive (pe
Android.App Wifi Analyzer din Magazinul Play).
Înregistrarea caracteristicilor spectrului în diferite puncte de măsurare este importantă

deoarece ne ajută în site surveyul wireless să determinăm plasamentul optimal al WAPului.
Ne mai ajută să alegem canalul optim de funcționare pentru a reduce interferențele.
3.4.4.9 Site Survey
Site surveyul în radiofrecvență (RF) reprezintă primul pas în proiectarea și implementarea

unei rețele wireles și totodată pasul cel mai important în asigurarea funcționalității solicitate.
Un site survey de radiofrecvență este un proces în care specialistul inspectează posibilitatea
de a determina comportamentul undelor radio în mediul specificat. Specialistul verifică
zonele de acoperire radio, sesizează dacă există zone de interferența RF și determină locațiile
de amplasare a dispozitivelor de infrastructură wireless, în cazul nostru APurile.
În cazul unei rețele wireless pot apărea multe probleme care determină distorsiuni ale
semnalelor RF: căi multiple de propagare, interferențe, așa cum s-a discutat anterior. Pentru a
preveni aceste probleme trebuiesc identificate zonele cu posibil risc. Un sondaj al siteului
ajută în determinarea și evitarea zonelor cu probleme.
O verificare a siteului ajută în alegerea numărului de dispozitive wireless precum și locațiile

de amplasare a acestora. Cerințele de acoperire wireless ale clientului ar trebui definite în
acest studiu. APurile trebuiesc plasate în locații care să acopere numărul de clienți wireless
solicitat de client.
Site surveyurile se mai numesc și audituri de site iar rezultatul se concretizează într-un
raport documentat care include o hartă a sitelui, a clădirii sau a etajelor clădirii cu
reprezentarea amplasării APurilor.
Principalii pași într-un site survey cuprind:

1. Definirea cerintelor clienților în termeni de număr de dispozitive care se conectează la
LANul wireless, locurile unde sunt amplasate aceste dispozitive (laptopuri, imprimante,
etc) și serviciile solicitate. Solicitările speciale precum salile de conferințe ar trebui
definite în acest pas.
2. Realizarea unei diagrame care să includă potențialele obstacole. Pe baza solicitării
clientului identificarea zonelor de acoperire radio.

3. Inspecții vizuale pentru identificarea potențialelor bariere în propagarea semnalelor RF
cum ar fi: rackuri metalice, lift, plante/arbori, casa scărilor.
4. Identificarea zonelor utilizate intensiv și a zonelor mai puțin utilizate (holuri)
5. Determinarea locațiilor preliminare pentru instalarea APurilor. Aceste locații includ
accesul la rețeaua electrică și la rețeaua prin cablu, acoperirea celulei, locurile de
montare.
6. Se poate efectua o topografie reală verificând cu un AP. Se va utiliza același model de
AP care va fi implementat. Se vor reloca APurile și retesta.
7. Site surveyul se finalizează printr-un document în care se înregistrează numărul și
punctele de amplasare ale APurilor, numărul și tipul antenelor pentru îmbunatațirea
semnalului dacă este cazul precum și soluțiile de montare a acestora, elementele de
rețea propuse , ratele de date și punctele de extrem.
Harta siteului include acoperirea existentă dar și recomandări pentru o dezvoltare viitoare.
3.4.4.10 Acțiuni post site survey
După finalizarea raportului se va implementa o soluție pe baza descoperirilor din site survey.
Documentația din survey va fi inclusă într-o documentație de rețea activă odată ce soluția a
fost adoptată și implementată. Documentația se va updata pe masură ce intervin schimbari în
rețeua wireless.
Documentația de site survey se va invalida după o perioadă de timp deoarece trebuie să se

cunoască exact situația din teren.

4 ICT
4.1 Componente hardware
4.1.1 Procesor
Procesorul (CPU=Central Processing Unit) este "creierul" unui calculator. Procesorul

citește instrucțiunile din memorie şi le execută .
Ciclul de bază a unui procesor se desfășoară astfel: citește prima instrucțiune din memorie,
decodifică prima instrucțiune pentru a-i determina tipul şi operanzii, execută prima
instrucțiune, şi continuă cu citirea, decodificarea şi executarea următoarelor instrucțiuni din
memorie. În acest fel se execută programele.
O instrucțiune este o secvență de biți într-un format specific pentru a efectua o operație
specifică pe calculator. Fiecare procesor are un set specific de instrucțiuni pe care le poate
executa.
Un program este o secvență (o listă) de instrucțiuni executate de procesor pentru a efectua o
sarcină specifică pe calculator.
a) Intel 4004 b) Intel 8088 c) Intel Core i7

Figura 4-1 Exemple de procesoare
Procesorul este format din 4 componente de bază:

a) unitatea aritmetică-logică (ALU= Arithmetic Logical Unit) = efectuează operațiile
aritmetice şi logice cerute de programe, adică toate calculele necesare.
b) unitatea de control (CU= Control Unit) = decodifică instrucțiunile (FETCH 
DECODE  READ MEMORY  EXECUTE  STORE), indică unității ALU, operațiile de
efectuat şi indică dispozitivelor de intrare/ieșire, operațiile de intrare/ieșire.
c) regiștri interni CPU = componente pentru stocare temporară a datelor şi informațiilor de
control (instrucțiunile), de capacitate mică şi viteză de acces mare. Capacitatea de memorare
disponibilă în regiștri interni CPU este: 32x32 biți pentru procesoare pe 32 biți, 64x64 biți
pentru procesoare pe 64 biți.
Manual certificare SB - Capitol 4: ICT Pagina 4-1

d) magistrale interne CPU = asigură comunicarea între componentele CPU şi comunicarea
cu exteriorul pentru transferul de informații.
Fiecare procesor conține un ceas intern care produce şi trimite semnale electrice pe magistrala
de control pentru a sincroniza operațiile calculatorului. Semnalele electrice alternează valori
"0" si "1" cu o anumită frecvență. Frecvența cu care se alternează aceste valori se numește
ciclu de ceas. Ciclu de ceas este cea mai mică unitate de timp sesizabilă de către un procesor.
Frecvența de ceas este numărul de cicluri de ceas per secundă.
4.1.2 Memorie
Memoria este un dispozitiv de stocare a datelor pentru un anumit interval de timp.

Clasificarea tipurilor de memorie:
A. Din punct de vedere al accesării datelor:
1. Memorie cu acces aleator = locațiile pot fi accesate (în citire sau în scriere) în orice
ordine (aleator), indiferent de ultima locație accesată. Exemplu: memoria principală
(RAM=Radom Access Memory).
2. Memorie cu acces asociativ = memoria cache sau memoria
3. Memorie cu acces secvențial = pentru a accesa a n-a înregistrare, trebuie parcurse
primele n-1 înregistrări. Rezultă că timpul de accesare a datelor este variabil, depinzând
de locația accesată. Exemplu: banda magnetică, care se folosește de obicei pentru
arhivarea discurilor şi stocarea unor cantități mari de date.
4. Memorie cu acces direct = poziționarea pe o anumită înregistrare se face în mod direct
pe baza unui calcul de adresă. Exemplu: dispozitivele de tip disc (Floppy Disk, Hard
Disk, disc optic).
B. Din punct de vedere al volatilității:
1. Memorie volatilă (de scurtă durată) = conținutul său se pierde la deconectarea de la

tensiunea de alimentare. Exemplu: memoria principală (RAM).
2. Memorie non-volatilă sau remanentă (de lungă durată) = conținutul se păstrează şi
după deconectarea de la tensiunea de alimentare. Exemple: memoria ROM (Read Only
Memory), Floppy Disk, Hard Disk, disc optic, memoria Flash.
Memoria ROM este ideală pentru păstrarea unui program rulat la pornirea
calculatorului numit BIOS (Basic Input Output System) sau a informațiilor primare
despre configurația calculatorului.
Memoria ROM poate fi de mai multe tipuri: PROM (Programmable ROM), EPROM
(Erasable Programmable ROM), EEPROM (Electrically Erasable Programmable
ROM), etc.
În prezent, pentru BIOS sunt folosite memorii EEPROM, care pot fi șterse şi rescrise,
ceea ce permite actualizarea foarte ușoară a informațiilor.

C. Din punct de vedere al accesului procesorului:
1. Memorie internă = este accesată direct de către procesor. Memoria internă este de 4
tipuri:
a) memoria principală (RAM=Random Acces Memory),
b) memoria cache,
c) memoria ROM,
d) regiștri interni CPU.
2. Memorie externă sau secundară = este accesată indirect de către procesor. În general
este de capacitate mai mare şi are o viteză mai mică de accesare a datelor față de
memoria internă şi face parte din categoria memoriilor non-volatile. Exemple: Floppy
Disk, Hard Disk, disc optic, banda magnetică, memoria Flash.
D. Din punct de vedere a tipurilor de acces premise:
1. Memorie read/write = permite acces la date în citire sau scriere. Exemple: memoria
principală (RAM), Floppy Disk, Hard Disk.
2. Memorie read-only = permite doar citirea datelor. Exemple: memoria ROM, CD-ROM,
DVD-ROM.
4.1.3 Magistrale şi interfețe
Magistrala ("bus") este o conexiune prin care se transportă informație (date, instrucțiuni,
adrese de memorie, semnale de control) sau energie între diferite componente hardware ale
unui calculator sau între diferite calculatoare.
4.1.4 Placa de bază
Placa de bază (MB=Mother Board) realizează din punct de vedere funcțional

conectarea componentelor hardware ale calculatorului. Prin logica de control se
realizează arbitrarea accesului la magistrale între componentele hardware care solicită acest
acces şi transferul de informații între diverse componente hardware.
Placa de bază conține:
1. Setul de cipuri (Chipsets) = este o componentă de control şi comandă, fiind în general
formată din câteva cipuri principale, ușor de identificat (cele mai mari cipuri de pe placa de
bază cu excepția procesorului). Aceste circuite logice controlează transferul de date dintre
procesor, memoria cache, memoria principală (RAM), magistrale, dispozitive de
intrare/ieșire (I/O), aproape tot ce există în interiorul calculatorului.

Componentele principale ale
unui set de cipuri sunt:
-a) Northbridge = controlează
comunicația dintre procesor şi
placa de bază.
-b) Southbridge = controlează
controloarele dispozitivelor de
intrare/ieșire (I/O), cum ar fi:
IDE/ATA, SATA, USB,
Ethernet, serială, paralelă, etc.
Figura 4-2 Schema bloc placă de bază
.
2. Soclul pentru procesor (Socket) = o altă caracteristică importantă după care se deosebesc
plăcile de bază sunt soclurile în care se introduce procesorul.
3. Magistralele = reprezintă ansamblul conexiunilor prin care se transportă
4. Conectorii = Soclul pentru procesor, Sloturi conector pentru adaptoare sau plăci,
Conectori de extensie , Conectori electrici
5. Ceasul = generează un număr de impulsuri electrice într-o perioadă de timp. Un impuls
generat de ceas se numește tact iar frecvența ceasului plăcii de bază se măsoară în multiplii
unui Hz. Fiecare tact este un semnal de efectuare a unei operații elementare.
6. CMOS (Complementary Metal Oxide Semiconductor) = este o memorie alimentată de
la o baterie, ce conține o serie de parametri funcționali intimi ai calculatorului cum ar fi
parola de intrare sau setările ceasului intern, informații despre dată şi oră.
7. BIOS (Basic Input Output System) = programele din BIOS se ocupă de POST (Power
On Self Test) pentru testarea componentelor hardware la pornirea calculatorului şi alocarea
resurselor (Plug and Play). BIOS-ul include şi programul de setare a memoriei CMOS,
tipul de afișaj instalat, numărul şi tipul Hard Disk-urilor instalate, etc.

4.1.5 Dispozitive de intrare/ieșire (I/O)
Dispozitivele de intrare/ieșire (I/O) (sau dispozitivele periferice) sunt dispozitivele

conectate sau având posibilitatea de a fi conectate la un calculator.
Pentru conectarea unui dispozitive de intrare/ieșire (I/O) la un calculator, trebuie să existe 2

interfețe:
-1) o interfață fizică = un adaptor sau o placă: de exemplu placa video pentru monitor,
placa de sunet pentru difuzor, etc.,
-2) o interfață logică = este un program care asigură utilizarea dispozitivului de

intrare/ieșire (I/O) prin intermediul sistemului de operare al calculatorului şi se
numește driver.
4.1.5.1 Unitatea de Hard Disk
Unitatea de Hard Disk (HDD=Hard Disk Drive) este un dispozitiv de memorare a informației
(programe, date) în format digital, non-volatil, pe suprafața magnetică a unor platane care se
rotesc rapid.
Componentele unui HDD sunt următoarele:
-1) pachetul de discuri,
-2) capetele de citire/scriere,
-3) mecanismul de antrenare a capetelor,
-4) motorul pentru antrenarea pachetului de discuri,
-5) placa logică,
-6) cabluri şi conectoare,
-7) elemente folosite pentru configurare,
-8) masca frontală (opțională).
Primele 4 componente sunt introduse de obicei într-o incintă etanș numită Head Disk
Assembly (HAD) care este rareori deschisă. Celelalte componente aflate în afara incintei
HAD, cum ar fi masca frontală, plăcile logice şi alte componente hardware folosite pentru
asamblare sau configurare, pot fi dezasamblate şi scoase din unitate.
HDD-urile au de obicei mai multe discuri montate unele peste altele, fiecare disc având 2
fete pe care se pot înregistra informațiile. Cele mai multe tipuri de HDD-uri au cel puțin 2 sau
3 discuri. Fiecare disc este împărțit în mai multe piste. Pistele care au aceeași poziție față de
axul pachetului de discuri, de pe fiecare față a câte unui disc, luate toate la un loc, formează
împreună un cilindru.

Figura 4-3 Structura unui HDD
4.1.5.2 Placa video
Placa video este ansamblul de circuite care realizează prelucrările finale ale informației
care va fi afișată pe ecranul monitorului, generând totodată comenzile necesare de
afișare spre monitor.
Componentele unei plăci video sunt următoarele:
-a) memoria video,
-b) coprocesorul video,
-c) regiștri de deplasare,
-d) controlorul de atribute,
-e) controlorul de magistrală,
-f) circuitele de conversie analog-numerică,
-g) video-BIOS,
-h) generatoare de tact.
4.1.5.3 Placa de sunet
Placa de sunet este o placă de extensie care face posibilă reproducerea pe calculator a
muzicii sau a vocii.
După modul de conectare pe placa de bază, plăcile de sunet pot fi conectate pe magistrala PCI
sau pe magistrala ISA. Odată cu consacrarea standard a magistralei PCI, plăcile de sunet ISA
au devenit tot mai rare. O placă de sunet ISA bună nu va avea performante mult mai slabe în
comparație cu versiunea PCI, dar plăcile de bază noi oferă din ce în ce mai puține sloturi ISA.

Figura 4-4 Exemplu de placă de sunet PCI şi interfețele ei
4.1.5.4 Placa de rețea
Placa de rețea este o placă de extensie care realizează conectarea calculatorului la o

rețea.
Calculatoarele personale şi stațiile de lucru dintr-o rețea locală de calculatoare (LAN=Local
Area Network) sunt echipate de obicei cu plăci de rețea ce realizează transmisia datelor
folosind tehnologia Ethernet sau Token Ring.
4.1.5.5 Unitatea de disc optic
Unitatea de disc optic memorează informația prin realizarea unor deformații pe

suprafața unui disc circular şi citește informația prin iluminarea suprafeței cu o diodă
laser, după care este observată reflexia.
Deformațiile pot fi permanente (ROM=Read Only Media), inscriptibile odată (R=Recordable

Media) şi inscriptibile de mai multe ori (RW= ReWritable Media). Memorarea este non-
volatilă.
CD (Compact Disk) este un disc de plastic cu diametrul de 4,7” (120 mm). În cazul
discurilor CD se utilizează o rază laser cu o lungime de undă 780 nm, culoarea albă.
DVD (Digital Versatile Disk) este tot un disc de plastic cu diametrul de 4,7” (120 mm). În
cazul discurilor DVD se utilizează o rază laser cu o lungime de undă mai scurtă (650 nm,
culoarea roșie) decât în cazul discurilor CD, fiind posibile densități de stocare mai mari.
BD (Blu-ray Disk) este tot un disc de plastic cu diametrul de 4,7” (120 mm). În cazul
discurilor BD se utilizează o rază laser cu o lungime de undă mai scurtă (405 nm, culoarea
albastră) decât în cazul discurilor DVD, fiind posibile densități de stocare mai mari.
Capacitatea de memorare a unui disc BD este 25 GB (SL=Single Layer) şi 50 GB (DL=Dual
Layer).

4.2 Sistemul de operare Windows 7
4.2.1 Întroducere
Sistemul de operare Windows 7 a fost lansat de către compania Microsoft în anul 2009
în 6 versiuni distincte:
1. Starter = cea mai simplă versiune,

2. Home Basic = aproximativ 1/3 din versiunea Home Premium,
3. Home Premium = conține elementele centrale din Windows 7, inclusiv programul
Windows Media Center şi toate programele standard. Pentru majoritatea utilizatorilor,
versiunea Home Premium le oferă tot ceea ce au nevoie.
4. Professional = versiunea Home Premium + modul de lucru Windows XP Mode (care
permite instalarea şi rularea programelor într-un mediu Windows XP) + business
networking + capabilități de backup automat.
5. Enterprise = versiunea Professional + advanced networking + capabilități de
securitate extinsă.
6. Ultimate = versiunea Enterprise + alte tehnologii specifice Microsoft şi Windows.
4.2.2 Networking în Windows 7

4.2.2.1 Setarea unei noi conexiuni
Prin Networking se înțelege abilitatea unui dispozitiv de a comunica cu altul printr-un

protocol de comunicație şi printr-un mediu de comunicație.
Prin Network se înțelege un grup de calculatoare şi dispozitive care sunt conectate electronic.
Pentru a seta o nouă conexiune se deschide centrul de rețea şi partajare (Network and
Sharing Center) în Windows 7:
Start -> Control Panel -> Network and Internet -> Network and Sharing Center
şi în secțiunea Change your networking settings, dați click pe link-ul Setup a new
connection or network:

Figura 4-5 Setarea unei noi conexiuni în Windows 7

Se pot realiza următoarele conexiuni:
a) Connect to the Internet = pentru setarea unei conexiuni la Internet prin Wireless,
utilizând un adaptor de rețea wireless (Wireless Network Interface Card), sau prin
Broadband (PPPoE), utilizând un modem DSL pe cablu de cupru cu perechi simetrice sau un
modem de cablu coaxial.
Figura 4.6 Setarea unei conexiuni la Internet în Windows 7

Dacă alegeți opțiunea Wireless, atunci Windows 7 va folosi adaptorul de rețea wireless
pentru a scana rețelele wireless disponibile şi deasupra lui System Tray va apare o listă a
tuturor rețelelor wireless pentru care calculatorul se află în aria de acoperire a unui punct de
acces (AP=Access Point) sau a unui router wireless. Pentru conectarea la o anumită rețea
wireless, se selectează rețeaua wireless respectivă, se dă click pe butonul Connect după care
se introduce o cheie de securitate şi se dă click pe butonul OK:
Figura 4.7 Setarea unei conexiuni la Internet prin Wireless în Windows 7

Dacă alegeți opțiunea Broadband (PPPoE), atunci se introduc User name, Password
(furnizate de ISP=Internet Service Provider) şi Connection name şi pentru conectare se dă
click pe butonul Connect:
Figura 4.8 Setarea unei conexiuni la Internet prin Broadband în Windows 7

b) Set up a new network = pentru setarea unei rețele noi,
c) Manually connect to a wireless network = pentru conectarea la o rețea wireless,
d) Connect to a workplace = pentru setarea unei conexiuni la rețeaua de la locul de muncă
prin dial-up sau prin rețea privată virtuală (VPN = Virtual Private Network),
e) Set up a dial-up connection = pentru setarea unei conexiuni la Internet prin dial-up. Se
introduc Dial-up phone number, User name, Password (furnizate de ISP=Internet Service
Provider) şi Connection name şi pentru conectare se dă click pe butonul Connect:
Figura 4-6 Setarea unei conexiuni la Internet prin Dial-up în Windows 7.

f) Set up a wireless ad-hoc (computer-to-computer) network = pentru setarea unei rețele
wireless ad-hoc între calculatoare, adică fără conectarea la un router, switch sau hub central.
Pentru setarea unei rețele wireless ad-hoc, este necesar ca fiecare calculator care trebuie
conectat în această rețea wireless ad-hoc să fie echipat cu un adaptor de rețea wireless şi
aceste calculatoare să fie suficient de apropiate unele de altele (o distanță mai mică de 30 de
pași sau 10 m) pentru a se putea asigura o conexiune bună şi stabilă.
Se introduc Network name, Security type (Open, WEP, WPA2-Personal), Security key şi
dacă se dă click pe butonul Next atunci rețeaua wireless ad-hoc este gata pentru a fi utilizată:
Figura 4-7 Setarea unei rețele wireless ad-hoc între calculatoare în Windows 7

4.2.2.2 Modificarea setărilor adaptorului de rețea
Pentru a modifica setările unui adaptor de rețea în Windows 7, dați click pe:
Start -> Control Panel -> Network and Internet -> Network and Sharing Center
şi în partea dreaptă, daţi click pe link-ul Change adapter settings:
Figura 4-8 Modificarea setărilor unui adaptor de rețea în Windows 7
Va apare o fereastră cu toate adaptoarele de reţea şi conexiunile de rețea instalate pe

calculator. Selectați adaptorul de rețea la care doriți să modificați setările, de exemplu
adaptorul de rețea wireless, dați dublu click pe imaginea lui şi apoi dați click pe butonul
Properties (sau dați click dreapta pe imaginea lui şi apoi selectați Properties):
Figura 4-9 Modificarea setărilor unui adaptor de rețea în Windows 7
În partea de sus, dacă dați click pe butonul Configure atunci se pot configura diferiți
parametri operaționali pentru adaptorul de rețea în funcție de producător şi de model.
În partea de mijloc, se pot activa sau dezactiva diferite componente software care sunt
utilizate pentru conectarea la o rețea:

- Client for Microsoft Networks = asigură transmisia şi recepția datelor pe
rețelele utilizate de Microsoft,
- QoS Packet Scheduler = este o metodă de gestiune a lățimii de bandă care
monitorizează pachetele de date şi în funcție de prioritatea lor, le acordă o lățime
de bandă mai mare sau mai mică (cu condiția ca şi adaptorul de rețea să știe QoS
Packet Scheduling). Dacă componenta QoS Packet Scheduler este activată, atunci
când realizează o sarcină de lucru de tip QoS (QoS task), Windows 7 rezervă 20
% din lățimea de bandă disponibilă pentru procesarea traficului QoS (streaming
videos, Windows Update, VoIP, etc.).
- File and Printer Sharing for Microsoft Networks = asigură accesul de la
distanta la fişiere, imprimante şi alte resurse partajate prin reţea.
- Internet Protocol Version 4 (TCP/IPv4) şi Version 6 (TCP/IPv6)= protocolul de
rețea implicit pentru rețele WAN (Wide Area Networks) care asigură comunicația
peste diverse rețele interconectate.
- Link-Layer Topology Discovery Mapper I/O Driver şi Responder = permite
calculatoarelor şi altor dispozitive de rețea de a fi reprezentate pe o hartă de rețea
(Network Map).
Pentru a seta o adresă IP statică adaptorului de rețea, selectați Internet Protocol Version 4
(TCP/IPv4), dați click pe butonul Properties, apoi selectați Use the folowing IP address şi
introduceți IP address, Subnet mask şi Default gateway şi selectați Use the folowing DNS
server addresses şi introduceți Preferred DNS server, Alternate DNS server. Dați click pe
butonul OK pentru ca setările să fie realizate (dacă se bifează opțiunea Validate settings
upon exit atunci Windows 7 va verifica şi va detecta orice problemă cu adresele IP care au
fost introduse):
Figura 4-10 Setarea unei adrese IP statică pentru adaptorul de rețea în Windows 7.

4.3 Cloud Computing
4.3.1 Ce înseamnă Cloud Computing?

Cloud Computing se află peste tot în jurul nostru. Dacă veți răsfoi orice revista de
tehnologia informației (IT) sau dacă veți vizita orice site web sau blog de IT veți vedea
vorbindu-se despre Cloud Computing.
Cloud Computing a primit acest nume ca o metaforă pentru Internet. De obicei, Internetul
este reprezentat în diagramele de rețea ca un "nor", în engleză "Cloud" (Figura 4-11).
Pictograma "nor" reprezintă "orice alte lucruri" care face rețeaua să funcționeze. Acest "nor"
este un fel de "etc" pentru restul schemei soluției tehnice.
De asemenea, acest "nor" înseamnă de obicei o zonă din diagrama de rețea de care se
preocupă altcineva, deci este în afara diagramei de rețea. Această noțiune este probabil cea
mai aplicabilă la conceptul de Cloud Computing.
Figura 4-11 Pictograma "nor" (Internet)
Cloud Computing este o metodă de "Computing" care se realizează peste "Cloud",

adică peste rețeaua Internet.
Cloud Computing este un serviciu pe bază de abonament în care o companie poate

obține acces prin Internet la resurse de calcul şi la spațiu de stocare.
Cu alte cuvinte, Cloud Computing se referă la resurse de calcul foarte scalabile oferite ca un
serviciu extern prin Internet pe bază de abonament de tip plătești cât utilizezi ("pay-as-you
go").
Prin Cloud Computing, o altă companie găzduiește aplicația sau suita de aplicații din
compania dumneavoastră (Figura 4-12). Aceasta companie, numită furnizor de servicii Cloud
Computing, va suporta costurile de servere, atât pentru instalarea şi întreținerea
echipamentelor cât şi pentru energia electrică necesară pentru alimentarea şi răcirea lor şi va
administra instalarea şi actualizarea aplicațiilor software.

Figura 4-12 Cloud Computing
Cloud Computing este o nouă metodă de livrare a resurselor de calcul dar nu este o
tehnologie nouă .
Cloud Computing are 5 caracteristici esențiale :
1. resursele de calcul sunt disponibile la cerere = un utilizator poate să-şi asigure în

mod unilateral resurse de calcul (cum ar fi timp de server sau capacitate de stocare),
după cum are nevoie, în mod automat, fără a necesita interacțiunea umană cu fiecare
din furnizorii de servicii Cloud Computing.
2. acces la rețea de bandă largă = resursele de calcul sunt disponibile prin rețea şi
accesate prin intermediul unor mecanisme standard, care permit utilizarea
dispozitivelor client eterogene (de exemplu, laptopuri, tablete, telefoane mobile
inteligente, stații de lucru).
3. resursele de calcul sunt folosite în comun = resursele de calcul ale furnizorului de
servicii Cloud Computing sunt reunite pentru a servi mai mulți utilizatori, folosind un
model "multi-tenant" ("multi-chiriaş"), cu diferite resurse fizice şi virtuale, atribuite
dinamic în funcție de cererea utilizatorilor.
4. scalabilitate / elasticitate = resursele de calcul pot fi furnizate şi eliberate în mod
elastic, în unele cazuri în mod automat, pentru a scala rapid în sus şi în jos,
proporțional cu cererea de resurse. Pentru utilizator, resursele de calcul disponibile par
a fi nelimitate şi pot fi atribuite în orice cantitate şi în orice moment.
5. măsurarea serviciului = sisteme de control monitorizează şi optimizează automat
utilizarea resurselor de calcul prin mecanisme de măsurare la un nivel de abstractizare
adecvat tipului de serviciu (de exemplu, procesare de date, stocare de date, lățime de
bandă, număr de conturi de utilizator active). Gradul de utilizare a resurselor de calcul
poate fi monitorizat, controlat şi raportat pentru asigurarea transparenței, atât pentru
utilizator cât şi pentru furnizorul de servicii Cloud Computing.
Avantajele Cloud Computing sunt următoarele :
a. costuri scăzute = costurile de IT necesare derulării unei afaceri pot scădea

până la 30 - 40 % pe o perioada de 3 până la 5 ani. Costurile de IT care pot fi
reduse şi redistribuite sunt acele investiții costisitoare în infrastructură

(servere, echipamente de rețea şi echipamente obligatorii dotării unui data-
center sau server-room), licențe, mentenanță şi reparații, operare/administrare,
arhivarea datelor şi redundanță.
b. performanță = puterea de calcul poate depăși cu mult capacitățile
infrastructurii unei companii obișnuite. Dar beneficiul real în termeni de
performanță vine din faptul că toate sistemele într-un Cloud Computing sunt
monitorizate constant pentru cea mai bună alocare a resurselor de calcul şi
pentru ca o eventuală defecțiune hardware să nu aibă nici un fel de urmări şi să
poate fi remediată fără oprirea sistemelor. Durata de funcționare continuă în
Cloud Computing se apropie de 100 % ceea ce este aproape imposibil de
realizat pentru o companie mică sau medie.
c. siguranța datelor = furnizorii de servicii Cloud Computing implementează
soluții avansate de arhivare (backup) de date şi redundanță. Acestea previn
pierderile de date iar un client de cele mai multe ori nu va simți dacă un server
sau o unitate de stocare se defectează.
d. scalabilitate / elasticitate = cele mai multe companii își dimensionează
infrastructura pentru a putea face fata vârfurilor de sarcină. Aceasta înseamnă
că o companie își poate aloca resurse de calcul suplimentare mult mai mari
pentru perioade strict limitate de timp fără costuri suplimentare semnificative.
e. mobilitate = în Cloud Computing datele sunt accesibile oricând şi de oriunde,
de pe orice dispozitiv conectat la Internet.
Dezavantajele Cloud Computing sunt următoarele :
a) dacă apare o defecțiune de acces la Internet sau dacă apare o problemă la

furnizorul de servicii Internet (ISP=Internet Service Provider) = atunci compania
client nu va putea accesa aplicațiile găzduite de furnizorul de servicii Cloud
Computing,
b) dacă apare o problemă la furnizorul de servicii Cloud Computing = atunci
compania client nu va putea accesa aplicațiile găzduite de furnizorul de servicii Cloud
Computing. De exemplu, în iulie 2008 serviciile de stocare de date oferite de Amazon
Simple Storage Service (Amazon S3) au fost căzute pentru o durată de 8 ore şi era a
pentru a doua oară în acel an,
c) dificultatea de a integra aplicații care sunt dispersate geografic = de exemplu,
dacă o aplicație care este găzduită pe un server din compania client trebuie să schimbe
informații cu altă aplicație care este găzduită pe un server de la furnizorul de servicii
Cloud Computing atunci pot să apară complicații şi deranjamente.
d) securitatea informațiilor sensibile şi proprietare ale companiei client = toți
furnizorii de servicii Cloud Computing trebuie să implementeze un set de standarde
care să acopere toate aspectele protecției datelor clienților.
4.3.2 Componente Cloud Computing
O soluție de Cloud Computing are 3 componente :
1. dispozitive client (Clients) = dispozitive cu care interacționează utilizatorul pentru

gestionarea informațiilor de pe "Cloud". Sunt 3 categorii de dispozitive client:
a. mobile: laptopuri, tablete, telefoane mobile inteligente sau PDA-uri (Personal
Digital Assistant).

b. "thin": calculatoare fără Hard Disk care doar afișează informații şi lasă toată
treaba să fie făcută de server. Este cea mai răspândită categorie de clienți
datorită costurilor mai mici şi securității mai bune.
c. "thick": calculatoare cu Hard Disk care utilizează un browser web pentru
conectarea la "Cloud".
2. centru de date (Data Center) = o colecție de servere instalate într-o singură locație
care găzduiesc aplicațiile la care se abonează companiile client de Cloud Computing.
3. servere distribuite (Distributed Servers) = adesea, serverele sunt instalate în locații

geografice diferite. Dar pentru companiile client de Cloud Computing aceste servere
acționează ca şi cum ar fi instalate unul lângă celălalt. Acest lucru asigură furnizorului
de servicii Cloud Computing mai multă flexibilitate în opțiuni şi mai multă securitate
Figura 4-13 Componente Cloud Computing.
O tehnologie cheie în Cloud Computing este virtualizarea serverelor. Virtualizarea este o

tehnologie care partajează şi alocă resursele hardware ale unui server fizic în mai multe
"mașini virtuale" (VM=Virtual Machine), operațiune care permite o rată de utilizare medie
a resurselor hardware fizice de 10 ori mai mare. Altfel spus, prin virtualizare, hardware-ul se
transformă în software şi se creează posibilitatea rulării simultane a mai multor sisteme de
operare pe un singur server fizic.
Virtualizarea poate fi de 2 tipuri:
a) virtualizare completă (Full Virtualization) = permite ca un singur sistem de operare

să ruleze pe un server fizic.
b) paravirtualizare (Paravirtualization) = permite ca mai multe sisteme de operare să
ruleze în același timp pe un server fizic, utilizând mai eficient resursele hardware ale
serverului fizic, cum ar fi procesorul şi memoria principală (RAM).

4.3.3 Tipuri de Cloud Computing
În funcție de modelul de dezvoltare a infrastructurii de Cloud Computing, există 4 tipuri de

Cloud Computing :
1. Public Cloud,
2. Private Cloud,
3. Community Cloud,
4. Hybrid Cloud.
Infrastructura de Cloud Computing este o colecție de hardware şi software care asigură

cele 5 caracteristici esențiale ale Cloud Computing. Infrastructura de Cloud Computing
conține un nivel fizic şi un nivel de abstractizare, cu nivelul de abstractizare situat deasupra
nivelului fizic.
Nivelul fizic constă din resursele hardware necesare pentru a furniza serviciile de Cloud
Computing, şi include de obicei servere, echipamente de stocare de date şi echipamente de
rețea.
Nivelul de abstractizare este format din software-ul implementat peste stratul fizic, care
asigură cele 5 caracteristici esențiale ale Cloud Computing.
4.3.3.1 Public Cloud
Infrastructura unui Public Cloud (Figura4-15) face disponibile resursele de calcul

pentru utilizare liberă de către public.
Un Public Cloud este deținut, gestionat şi operat de o instituție guvernamentală, de o instituție

academică, de o firma terță (furnizor de servicii Cloud Computing) sau de o combinație a lor.
Exemple de Public Cloud: Amazon Web Services, Google AppEngine şi Microsoft Azure.
Figura 4-14 Public Cloud

4.3.3.2 Private Cloud
Infrastructura unui Private Cloud (numit şi Internal Cloud) (Figura 4-16/17) face
disponibile resursele de calcul pentru utilizare exclusivă de către utilizatorii dintr-o
singură companie.
Un Private Cloud : - este deținut, gestionat şi operat de compania respectivă, de o firma terță
(furnizor de servicii Cloud Computing) sau de o combinație a lor.
- oferă o securitate mai bună şi un control mai mare decât un Public Cloud.
- poate fi implementat în 2 moduri:
-a) în locația companiei = On-Site Private Cloud,
-b) în locația unui furnizor de servicii Cloud Computing = Outsourced Private Cloud
Figura 4-15 On-Site Private Cloud Figura 4-16 Outsourced Private Cloud
4.3.3.3 Community Cloud
Infrastructura unui Community Cloud (Figura 4-18/19) face disponibile resursele de

calcul pentru utilizare exclusivă de către utilizatorii (sau comunitatea de utilizatori) din
mai multe companii cu interese şi cerințe similare.
Un Community Cloud este deținut, gestionat şi operat de una sau mai multe companii care fac
parte din comunitate, de o firma terță (furnizor de servicii Cloud Computing) sau de o
combinație a lor.
Un Community Cloud poate fi implementat în 2 moduri:
-a) în locația unei companii din comunitate = On-Site Community Cloud,
-b) în locația unui furnizor de servicii Cloud Computing = Outsourced Community

Cloud.
Costurile de infrastructură Community Cloud sunt împărțite între companiile care fac parte
din comunitate.

Figura 4-17 On-Site Community Cloud Figura 4-18 Outsourced Community Cloud
4.3.3.4 Hybrid Cloud
Un Hybrid Cloud este o combinație de două sau mai multe Public Cloud şi/sau Private
Cloud care au abilitatea de a permite prin interfețele lor ca datele şi/sau aplicațiile să fie
mutate de la un "Cloud" la altul (Figura 4-20).
Figura 4-19 Hybrid Cloud
4.3.4 Modele de servicii oferite de Cloud Computing

În funcție de resursele/serviciile de calcul oferite de Cloud Computing, există 3 modele de
servicii oferite de Cloud Computing (Figura 4-20) :
-1) Infrastructure as a Service (IaaS),
-2) Platform as a Service (PaaS),
-3) Software as a Service (SaaS).

Figura 4-20 Modele de servicii oferite de Cloud Computing.
4.3.4.1 Infrastructure as a Service (IaaS)
Infrastructure as a Service (IaaS), numită şi Hardware as a Service (HaaS), furnizează

utilizatorilor resurse hardware:
-cicluri de procesor (CPU),
-memorie,
-spațiu pe server,
-spațiu de stocare de date,
-echipamente de rețea (routere, firewall-uri).
Pe aceste resurse hardware, utilizatorii pot implementa şi rula orice fel de software: sisteme
de operare şi aplicații.
Utilizatorii nu pot gestiona şi controla infrastructura de Cloud Computing dar au control

asupra sistemelor de operare şi aplicațiilor implementate şi un control limitat asupra
componentelor de rețea selectate .
Companiile client, în loc să își cumpere servere, licențe software, rack-uri şi să își
amenajeze/închirieze data-center sau server-room, închiriază aceste resurse hardware de la
furnizorul de servicii Cloud Computing.

Figura 4-21 Infrastructure as a Service (IaaS).
4.3.4.2 Platform as a Service (PaaS)
Platform as a Service (PaaS) furnizează utilizatorilor platforme software (Figura 4-22) .
Figura 4-22 Platform as a Service (PaaS).
Pe aceste platforme software, utilizatorii pot crea şi dezvolta aplicații software cu ajutorul
unor limbaje de programare, librării, servicii şi instrumente software puse la depoziție de
către furnizorul de servicii Cloud Computing.
Utilizatorii nu pot gestiona şi controla infrastructura de Cloud Computing (servere,
echipamente de stocare de date, echipamente de rețea, sisteme de operare) dar au control
asupra aplicațiilor implementate şi un control limitat asupra setărilor de configurare ale
mediului de dezvoltare de aplicații .
4.3.4.3 Software as a Service (SaaS)
Software as a Service (SaaS) furnizează utilizatorilor aplicații software (Figura 4-23) .

Figura 4-23 Software as a Service (SaaS).
Aceste aplicații software sunt accesibile pentru utilizatori de pe diferite dispozitive client
printr-o interfață browser web sau printr-o interfață de program.
Utilizatorii nu pot gestiona şi controla infrastructura de Cloud Computing (servere,

echipamente de stocare de date, echipamente de rețea, sisteme de operare, aplicații software)
dar au un control limitat asupra setărilor de configurare specifice utilizatorului aplicațiilor
software .
Albert Barron, Senior Software Client Architect la compania IBM a avut ideea de a prezenta
o analogie între modelele de servicii oferite de Cloud Computing şi modelele de servicii
"Pizza as a Service" (Figura 4-24):
1. Puteți face o pizza la domiciliu caz în care sunteți responsabili pentru cumpărarea
tuturor ingredientelor, pentru a face aluatul, pentru a prepara pizza şi pentru a coace
pizza = similar cu modelul tradițional de servicii IT.
2. Puteți achiziționa o pizza congelată şi la domiciliu doar să o puneți în cuptor şi să o

coaceți = similar cu IaaS.
3. Puteți comanda o pizza care va fi livrată caldă (sau aproape caldă) la domiciliu =
similar cu PaaS.
4. Puteți să mergeți, să comandați şi să serviți o pizza la un local = similar cu SaaS.

Figura 4-24 Analogie între modelele de servicii oferite de Cloud Computing şi modelele de
servicii “Pizza as a Service”
Telekom Romania oferă următoarele servicii de Cloud Computing IaaS:
-1) Virtual Data Center (VDC) = reprezintă o gama de servicii Premium de găzduire
pentru servere, echipamente IT şi aplicații business care oferă maximă siguranță a
datelor şi cele mai bune condiții tehnice pentru funcţionarea neîntreruptă a aplicațiilor
critice.
-2) Virtual Private Server (VPS) = este un server în Cloud, care are aceleași
funcționalități ca şi un server fizic, însă care te scutește de investiția inițială în
echipament şi de plata integrală la achiziție. Administrarea VPS se face în timp real
din interfața web, iar tu ai flexibilitatea configurării hardware în funcție de nevoile
companiei, cu scalabilitate până la sute de procesoare virtuale, GB de memorie RAM
şi TB de spațiu de stocare pe disc, caracteristici pe care serverele fizice nu le pot
atinge.
-3) Cloud Computer = este un calculator personal (PC) complet şi direct în Cloud, cu tot
cu sistem de operare şi aplicații Windows licențiate pe care îl poți accesa de oriunde şi
de pe orice dispozitiv compatibil: tablete cu sistem de operare Google Android,
Blackbery şi Apple iOS şi alte echipamente cu sisteme de operare Mac OS sau Linux
PC.
-4) Cloud PBX = este un serviciu care îți oferă posibilitatea de a utiliza funcționalitățile
unei centrale telefonice PBX virtuale în Cloud. Cloud PBX permite conectarea mai
multor linii VoIP într-un sistem de telefonie operat şi întreținut de Telekom Romania.
-5) Cloud Storage Powered by EMC = este un serviciu sigur şi rapid pentru stocarea
datelor pe echipamente performante, de tip enterprise, produse de liderul mondial în
domeniu EMC şi găzduite în centrele de date Tier 3+ ale Telekom Romania.
Securitatea datelor este asigurată la standardele grupului Deutsche Telekom.

Telekom Romania oferă următoarele servicii de Cloud Computing SaaS:
-1) One Drive pentru Business = permite salvarea în siguranţă a fişierelor de lucru astfel
încât ele te vor urma întotdeauna. Un singur loc pentru tot ce înseamnă munca ta. Un
singur loc pentru colaborare. Lucrezi mai bine împreuna cu echipa în timp real,
indiferent unde se află membrii acesteia.
-2) Office 365 = reprezintă o soluție completa care îți oferă e-mail şi stocare de date,
mobilitate şi interconectivitate, integrând cunoscutele aplicații Microsoft Office
(Word, Excel, PowerPoint, OneNote, Access, Publisher, Visio, etc) cu servicii de
comunicații unificate, găzduite în Cloud (Exchange, Lync, SharePoint etc).
-3) Sales Force Automation (SFA) = este o aplicație de informatizare a forței de vânzări
mobile. Beneficiile acestei soluții sunt: creșterea eficienței agenților de vânzări,
actualizarea informațiilor de vânzări în timp real, îmbunătățirea relațiilor cu clienții
şi/sau cu partenerii şi scăderea costurilor.
-4) Cloud ERP & CRM = Enterprise Resource Planning (ERP) este un sistem de
planificare a resurselor unei firme, constând într-un software care integrează toate
informațiile şi datele dintr-o organizație într-o platformă unică. Customer
Relationship Management (CRM) este un instrument software de gestionare a
interacțiunilor companiei cu clienții săi. Utilizate în Cloud, aplicațiile Cloud ERP şi
CRM sunt accesibile în orice moment, din orice locație şi de la orice echipament t
erminal care suportă un browser web (PC/MAC, laptop, tabletă, smartphone, etc).
-5) Taxi Management System = este o aplicație care se adresează firmelor de taxi şi
funcționează ca un dispecerat taxi online oferind posibilitatea de a primi comenzi
telefonice sau online direct de pe telefoanele mobile (Google Android, Apple iOS,
Windows Mobile).
-6) Smart Bill Cloud = este o aplicație software care asigură toate serviciile legate de
facturare, oricând, de oriunde, de pe orice dispozitiv şi cu oricâți utilizatori simultan.
-7) Top Checks = este o aplicație software care oferă informații de natura juridică
(procese pe rol şi natura acestora publicate în Portalul Instanțelor de Judecată,
declararea stării de insolvență publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență) şi
financiară (indicatori financiari calculați pe baza informațiilor publicate de Ministerul
Finanțelor, situația datoriilor la stat şi demararea procedurilor de executare silită
publicate de ANAF, incidente de plată cu cecuri şi bilete la ordin publicate de
Centrala Incidentelor de Plăți) referitoare la societăți comerciale din Romania prin
accesarea directă a site-ului www.topchecks.ro în orice moment şi de pe orice
calculator.
-8) Sedona Mobile POS = este o aplicație software care se poate instala pe dispozitive
mobile (tablete, smartphone-uri) cu Google Android sau Apple iOS si permite
utilizarea acestora ca Puncte de Vânzare (Point of Sale=POS) mobile, accesibile din
orice locație.

4.4 POS –uri
4.4.1 Ce înseamnă POS
POS = Point of Sale. Este punctul în care un client face o plată către comerciant în schimbul
unor bunuri sau servicii. La punctul de vânzare retailerul va calcula suma datorată de client și
va oferi opțiuni de plata pentru acesta. Comerciantul va emite de asemenea o chitanță pentru
tranzacția efectuată.
Un terminal POS, efectuează în general următoarele operațiuni:
1. Citește informațiile de pe cardul de credit sau de debit al unui client
2. Verifică dacă fondurile în contul bancar al unui client sunt suficiente
3. Transferă fonduri din contul clientului în contul vânzătorului (sau, cel puțin, in
conturi pentru transferul in rețeaua de card de credit)
4. Înregistrează tranzacția
5. Imprimă o confirmare de primire
4.4.2 Protocoale de comunicație
OPOS a fost primul standard larg adoptat de către dispozitivele POS. Acesta a fost creat in
anul 1966 de către Microsoft, NCR, Epson, Fujitsu şi ICL pentru a ajuta la integrarea
hardware a POS în familia de aplicații ale sistemului de operare Windows. OPOS utilizează
tehnologia COM, si este, prin urmare, un limbaj independent.
JavaPOS a fost creat de Sun Microsystems, IBM şi NCR Corporation în 1997 si a fost lansat
în 1999. JavaPOS este pentru Java ceea ce OPOS este pentru Windows, şi este de asemenea
independent de platformă
4.4.3 Componentele terminalului Verifone Vx520, Vx520G
Ecranul LCD al terminalului: permite afișarea meniului si a

mesajelor in timpul tranzacțiilor
- Tasta Anulare/ CANCEL (roșie): permite sistarea
tranzacției in curs si revenirea la meniul principal
- Tasta ENTER (verde): permite confirmarea datelor
introduse in POS
- Tasta BACKSPACE (galbena): este utilizarea pentru
ștergerea datelor introduse
- Imprimanta: permite tipărirea chitanțelor si a rapoartelor
pe hârtie speciala termica
- Buton eliberare capac hârtie: permite deschiderea
capacului pentru schimbarea rolei de hârtie
- Tastele funcționale: Pe ecranul POS-ului, in partea
dreapta sunt afișate funcțiile îndeplinite de către aplicație.
Fiecare funcție este activata la apăsarea tastei din dreptul
Figura 4-25 Verifone ei, astfel tastelor F1,F2,F3 si F4 le corespund funcțiile
Vx520 afișate in dreptul lor

- Tasta Alpha – este folosita pentru avans hârtie
- Tastele alfa-numerice: sunt folosite pentru introducerea informațiilor cerute de către POS
(suma, număr chitanța, etc.)
- Cititor banda magnetica: este utilizat pentru citirea benzii magnetice de pe cardurile care
au doar banda magnetica sau de pe cardurile cu chip in cazul in care chipul este defect
- Cititor chip: permite citirea chipului de pe cardurile cu chip
Cititorul de carduri contactless se afla in zona ecranului.
4.4.4 Tipuri de POS
În prezent, rețeaua de POS-uri instalate de bănci la comercianți cuprinde 3 tipuri de

dispozitive, în funcție de tipul de comunicație pe care îl utilizează:
Dial-Up POS
• Cea mai utilizată soluție POS.
• Modem dial-up cu viteză mare (comunicare dial-up).
Mobil POS (GPRS POS)

• Cea mai recentă tehnologie de comunicații mobile, fără a fi nevoie de telefon sau
cablu.
• Permite comercianților să proceseze tranzacții oriunde, oricând
Ethernet (LAN) POS

• Funcționează cu un modem DSL, sau pe alta conexiune internet cu viteză mare.
• Permite efectuarea rapida a tranzacțiilor POS.
Din punct de vedere al alimentari electrice sunt doua tipuri:

1. Fixe (alimentate de la o priză standard de electricitate),
2. Mobile (pe baza de acumulatori).
4.4.5 Utilizarea cardului la POS
Operațiunea de trecere a cardului cu banda magnetica prin POS, valabila

pentru cardurile fara chip, se efectuează prin introducerea cardului –
poziționat cu banda magnetica in partea de jos, stânga – si glisarea sa din
partea superioara înspre operator, pana acesta iese complet din POS. In
funcție de meniul in care se efectuează aceasta operațiune, datelor cardului
vor fi afișate si se va cere confirmarea acestora prin apăsarea tastei
ENTER (verde);
Operațiunea de introducerea a cardului in terminal, valabila pentru

cardurile cu chip, se efectuează prin inserarea cardului cu chip-ul in
partea superioara. ATENTIE: cardul cu chip este menținut in terminal pe
toata durata tranzacției. El poate fi retras doar după ce terminalul afișează
Figura 4-26 mesajul “Retrageți cardul
Utilizare card
Cardurile contactless care pot fi acceptate la plata sunt cele emise sub

sigla Visa sau MasterCard care au inscripționat simbolul .
O plata contactless se poate efectua prin simpla apropiere a cardului de zona semnalizata cu
simbolul a cititorului de card, după ce ați introdus suma tranzacției pe terminalul POS
sau in caz de interfața, suma a fost transmisa de casa de marcat către terminalul POS. Pentru
tranzacții cu valoare mai mica de 100 lei, in general nu vi se va mai solicita introducerea
codului PIN. In cazul tranzacțiilor mai mari de 100 lei, va fi solicitata introducerea codului
PIN pentru aprobarea tranzacției. Tranzacția se va finaliza cu mesajul “aprobat” pe terminalul
POS
4.4.6 Configurare
4.4.6.1 Conectarea liniei telefonice
Cablul de telefon furnizat cu terminalul EFT930S va fi introdus in priza telefonica de perete

dedicata. Celălalt capăt al cablului telefonic se va introduce in mufa corespunzătoare din
Magic Box.
Utilizarea de cabluri diferite poate duce la rezultate improprii. Se va asigura ca acest cablu
este bine introdus in ambele mufe din terminal respectiv priza de perete iar asignarea firelor
in mufele de conectare a cablului este corespunzătoare, îndeosebi spre prize telefonica de
perete.
Prin conectarea unui aparat telefonic in priza de perete se poate determina dacă linia
telefonica este funcțională, prezența tonului de apel indicând acest fapt. În cazul în care se
constată lipsa tonului de apel se va verifica conexiunea spre centrala (PABX sau PSTN).
Linia telefonică trebuie sa fie configurată astfel încât sa permită transmisii de date și să
respecte standardele in vigoare.
O atenție deosebita se va acorda liniilor de interior ale centralei telefonice PABX care uneori
sunt configurate conform standardelor proprii ale PABX-ului și nu permit traficul de date.
Nota: Este recomandat ca terminalul să utilizeze o linie directă și dedicată de telefon (către
PSTN).
În timpul configurării, datele tastate greșit pot fi șterse cu tasta ← (BACKSPACE).
Exemplu setare POS Verifone:
Se selectează opțiunea “SETARI TEL.” de pe al doilea ecran. În dreptul tastelor sunt afișate
următoarele comenzi:
- PABX – numărul de telefon pentru ieșire in exterior(cu cat se iese in
exterior-0,9,etc);
- TELEFON – numărul de telefon la care suna POS-ul pentru încărcare
parametrii;
- TERMINAL ID- Numărul de terminal pe baza căruia se configurează
POS-ul;

- TON – tipul liniei ton/puls.
- TEST-ALFA verifica comunicația si conectarea aplicației la Host
Pentru încărcarea parametrilor de la banca se folosește meniul “SISTEM” din meniul

principal.
4.4.6.2 Introducerea SIM-ului GSM
Figura 4-27 Introducere SIM
Cartela SIM GSM se introduce in funcție de modelul POS : sub capacul de jos (cu SIM-uri);
in poziția din stânga (sub textul “SAM 3”) sau se introduce sub capacul de jos (cu SIM-uri);
in poziția din dreapta in partea superioara (vezi poza).
4.4.6.3 Conectarea cablului Ethernet
Pentru tipul de comunicație Ethernet, avem nevoie de cablu de rețea, ce va fi conectat

in portul indicat cu textul „Ethernet / ETH”, iar celălalt capăt al cablului va fi conectat la un
port activ al rețelei din respectiva locație
4.4.7 Tranzacții de test

După configurarea fiecărui POS, este obligatoriu să se efectueze tranzacții de test. Aceste
tranzacții de test, implică efectuarea unei vânzări, a unei anulări și a unei închideri de zi
(SETTLEMENT). Pentru aceste proceduri, exista manuale de utilizare a POS-urilor și vor
trebui oferite comercianților odată cu instalarea terminalelor.
Înainte de a începe testele de mai jos se verifica dacă exista conectivitate cu hostul băncii prin
HANDSHAKE: se alege opțiunea Setări si apoi Test Comunicație. Se așteaptă mesajul
COMUNICARE SERVER REUSITA. În caz contrar se verifică semnal GPRS sau cablul
ETH (in funcție de tipul de conectare a POS-ului)
Meniul principal al POS-ului conține doua pagini (două ecrane).

F1 F1
VANZARE COPIE
F2 F2
PACHET
F3 F3
ANULARE TRANZ.
F4 F4
Figura 4-28 Tranzacții
Comutarea intre cele doua pagini se face folosind tastele  si  navigarea in ecran
folosind tastele  si .
La efectuarea anumitor tranzacții si a settlement-ului, POS-ul va solicita tastarea parolei de
comerciant.
Se verifica Terminal ID ( Identificator de terminal ) ul aparatului pentru a ne asigura ca este

același cu cel de pe nota de intervenție.
• Se trece in al doilea ecran cu săgeata dreapta ->
• Se selectează [F4- SETARI]
• Se selectează [F3 –SETARI GENERALE]
• Si avem următorul ecran cu următoare informații
• TMS TID comerciant = 20145009 (exemplu)
• Se revine in meniu principal apăsând butonul roșu de doua ori
Figura 4-29 Verificare TID
4.4.7.1 Tranzacția de Vânzare
Tranzacția de Vânzare poate fi începuta prin doua modalități:

a) Apăsarea tastei funcționale corespunzătoare funcției de Vânzare din meniul
principal. Dacă terminalul suporta si Vânzare Cash back, se va afișa următorul
ecran din care se alege “VANZARE ” prin apăsarea tastei alfa-numerice ‘1’.

TIP VANZARE
1 – VANZARE
3 – VANZARE
CASHBACK
Figura 4-30 Vânzare
Dacă terminalul nu suportă și Vânzare Cash back se va trece direct la următorul meniu:
VANZARE
NUMAR CARD:
---------------------------
-----
DATA EXPIRARE
Figura 4-31 Număr card
Se va utiliza cardul in funcție de specificațiile acestuia (cu chip sau cu banda

magnetica).
b) Introducerea directa a cardului (introducerea chip-ului sau trecerea benzii
magnetice) când terminalul este in meniul principal, fara a folosi tasta
funcționala.
Se va afișa ecranul prin care se cere introducerea sumei tranzacționate.
Atenție!: suma totala afișata pe ecranul POS-ului conține doua zecimale, primele doua
cifre din dreapta. Va rugam sa verificați dacă suma afișata pe terminal este corecta.
După introducerea sumei si verificarea acesteia, suma va fi acceptata după apăsarea tastei
ENTER (verde).
Următorul meniu afișat va cere introducerea codului PIN aferent cardului. PIN-ul se va
introducere in funcție de specificațiile aparatului prin intermediul Pinpad-ului extern atașat
sau a Pinpad-ului intern aferent POS-ului. Pentru validarea PIN-ului si continuarea tranzacției
se va folosi tasta ENTER (verde) a Pinpad-ului utilizat.
4.4.7.2 Tranzacția de Anulare
Operațiunea de ANULARE permite comerciantului sa anuleze o tranzactie efectuata cu

succes si care se afla stocata in memoria POS-ului. O tranzactie nu mai poate fi anulata
după operațiunea de INCHIDERE DE ZI. Tranzacția de Anulare se poate realiza doar
utilizând numărul chitanței emise de POS pentru tranzacția originala.

Tranzacția de ANULARE se inițializează apăsând tasta funcționala corespunzătoare funcției
de ANULARE din meniul principal: in cazul nostru F2 (vezi poza de la pagina 3). Parola de
comerciant este se comunica doar persoanei abilitate din partea clientului
Se va afișa meniul de introducere a numărului de chitanța.
NUMAR CHITANTA:
______
Figura 4-32 Nr.chitanță
După introducerea numărului de chitanța se va apasă tasta Enter (verde). Dacă numărul de
chitanța introdus nu exista in memoria POS-ului se va afișa un mesaj de eroare si se va reveni
la meniul principal.
Dacă numărul de chitanța este valid se va trece la meniul următor unde se va afișa suma
tranzacției memorate.
SUMA ESTE
CORECTA?
x.xx LEI
DA
NU
Figura 4-33 Confirmare
Aceasta suma afișata trebuie comparata cu cea de pe chitanța clientului. In cazul in care
acestea sunt egale se va apasă ENTER. In caz contrar se va apăsa CANCEL, tranzacția de
ANULARE nu se va efectua si POS-ul se va întoarce in meniul principal
Dacă s-a luat decizia ca sumele sunt egale, se va afișa meniul de introducere a datelor
cardului:
ANULARE
NUMAR CARD:
----------------------------
----
DATA EXPIRARE
Figura 4-34 Anulare
Introducerea datelor cardului se va realiza in aceeași maniera ca la tranzacția de VANZARE.

• Dacă tranzacția originala a fost efectuata utilizând banda magnetica a
cardului, anularea acesteia nu se va putea realiza utilizând chip-ul si nici
reciproc. În acest caz, POS-ul va afișa un mesaj de eroare, tranzacția de
ANULARE nu se va efectua si se va reveni in meniul principal.
• Dacă pentru tranzacția de ANULARE se va folosi un alt card decât cel folosit la
tranzacția originala, POS-ul va afișa un mesaj de eroare, tranzacția de
ANULARE nu se va efectua si se va reveni in meniul principal.
După introducerea datelor cardului, dacă situațiile anterior enunțate nu se aplica, tranzacția de
ANULARE va fi efectuata prin contactarea băncii.
Pentru o tranzactie aprobată (“TRANZACTIE OK”), POS-ul va imprima doua chitanțe. După
imprimarea primei chitanțe, aceasta se va rupe si se va înmâna clientului. Dacă aceasta va
trebui semnata, va exista un câmp special pentru semnătura.
In cazul in care tranzacția nu este aprobata, se va imprima o singura chitanța cu motivul

respingerii.
4.4.7.3 “Settlement” (Închidere de zi)
Operațiunea de “SETTLEMENT” (Închidere de zi) obliga terminalul sa transmită totalurile

tranzacțiilor efectuate pentru comparare cu totalurile înregistrate in banca pentru a se începe
procesarea lor in sistemul informatic al băncii.
Atenție: La sfârșitul zilei se efectuează obligatoriu operația de Settlement (sau ori de

cate ori este necesar pe parcursul unei zile).
Apoi memoria POS-ului se golește automat pentru a face loc pachetului de tranzacții al zilei
următoare. POS-ul tipărește un raport al tranzacțiilor efectuate si totalul lor după care se
conectează la banca si transmite informațiile din jurnal. Din acest moment nu se mai pot
retipări sau anula tranzacțiile din memorie deoarece acestea au fost șterse din memoria POS-
ului. In situația in care apare o eroare de comunicație terminalul nu va mai putea fi folosit
pentru tranzacții decât după realizarea unei “Închideri de zi” corecte.
In pagina a doua a meniului principal se apasă tasta funcționala corespunzătoare meniului de

“PACHET TRANZACTII” (vezi descrierea de la pagina 3). POS-ul va cere introducerea
parolei. După tastarea parolei folosind tastele alfa-numerice se confirma folosind tasta
ENTER(verde). Dacă parola introdusa este corecta, se va afișa următorul meniu:
MENIU PACHET
RAPORT ANALITIC
VIZ. JURNAL
SETTLEMENT
DETALII EMV
Figura 4-35 Meniu pachet

4.4.8 Montarea rolei de chitanțe
Pentru a deschide capacul imprimantei, se trage ușor, in direcția “sus”, de clapeta aflata în
partea superioara a terminalului apoi se lasă capacul în jos.
- Se introduce rola de hârtie cu partea neimprimata (alba complet) înspre ecran si tastatura.
- Se derulează capătul rolei cu mana, 50cm + si se închide capacul imprimantei.
- Se verifica funcționalitatea mecanismului si eliberarea chitanței de către POS, ținând
apăsata continuu tasta galbena.
După ce mecanismul începe sa deruleze hârtia, hârtia apare în fanta de ieșire din terminal.
Când hârtia apare, se eliberează butonul galben.
Imprimanta este acum gata sa tipărească chitanțele
Figura 4-36 Montare rolă de hârtie
4.4.9 Retragerea POS- ului
La retragerea POS-ului se scriu pe procesul verbal seriile de la terminal, SIM, alimentator si

PIN PAD Extern (Dacă este cazul) apoi se executa următoarele doua operațiuni:
- Se verifica TID-ul aparatului pentru a ne asigura ca este același cu cel de pe nota de
intervenție.
- Închiderea de zi (settlement)
Închiderea de zi se va face chiar dacă clientul spune ca nu este necesara aceasta operațiune!
În cazul în care POS-ul nu pornește (chiar dacă i s-a înlocuit alimentatorul) se va contacta
banca pentru verificare situație settlement.

4.4.10 Mesaje frecvente de eroare
Mesaj POS Semnificație

FONDURI Fonduri insuficiente (clientul nu are suma respectiva în
INSUFICIENTE cont)
PIN INCORECT Clientul a introdus greșit PIN-ul
ANUNTATI EMITENTUL Tranzactie refuzata de banca emitenta. Clientul va fi
îndrumat sa contacteze banca emitenta a cardului.
DO NOT HONOR Tranzactie refuzata de banca emitenta. Clientul va fi
îndrumat sa contacteze banca emitenta a cardului.
(NU ACCEPTATI)
Tabelul 4-1 Mesaje de eroare

5 PBX
5.1 Baze teoretice
5.1.1 Semnale analogice şi digitale (numerice)
5.1.1.1 Introducere
Forma sub care se prezintă semnalele depinde de natura mărimii şi de scopul în care folosim
semnalul. Din punctul de vedere al continuităţii în timp şi în valori, folosim două variante:
- Semnal analogic (continuu în timp şi în valori)

- Semnal digital (discontinuu în timp şi în valori, care se mai numeşte semnal în timp
discret şi cu valori discrete. Semnalul în timp discret se mai numeşte şi semnal
eşantionat)
În figura 5-1 apare înregistrarea fotografică a unui semnal de pe ecranul osciloscopului. Este
un semnal analogic
Figura 5-1 Semnale analogice
Modelul matematic al unui semnal digital este un şir de numere. Numerele reprezintă valorile
aproximate ale eşantioanelor unui semnal analogic. Exemple: numerele succesive indicate de
un voltmetru cu afişaj numeric, indicaţia de temperatură a unui termometru digital, timpul
afişat de un ceas digital, semnalul muzical înregistrat pe CD, semnalul produs de o cameră
video digitală.
Avantajele semnalelor digitale:

- Posibilitate nelimitată de memorare
- Posibilităţi mari de prelucrare
- Imunitate sporită la perturbaţii
- Versatilitatea circuitelor de prelucrare
Dezavantajele semnalelor digitale :

- Circuite mai complicate pentru prelucrare (această particularitate a dispărut, odată cu
dezvoltarea exponenţială a tehnicii digitale)
Manual certificare SB - Capitol 5: PBX Pagina 5-1

- Prelucrare încă insuficient de rapidă, pentru frecvenţele mari
5.1.1.2 Conversia ADC şi DAC
Majoritatea semnalelor pe care le folosim provin din „lumea” analogică. Există metode de
conversie a semnalelor din analogic în digital (analog-to-digital conversion) şi din digital în
analogic (digital-to-analog conversion). Scopul conversiei A/D (sau ADC = Analog-to-
Digital Conversion) este preluarea semnalului în formă digitala, pentru prelucrare sau pentru
memorare
(exemple: memorarea unei convorbiri telefonice pe CD). Scopul conversiei D/A (sau DAC =
Digital-to-Analog Conversion) este reconstituirea semnalului analogic, pentru transmisiune,
afişare sau pentru scopuri audio-video.
Etapele conversiei AD şi DA:

- Eşantionarea şi reţinerea eşantionului („sample and hold”)
- Cuantizarea eşantionului (reprezentarea printr-un nivel discret)
- Codarea numerică a nivelului cuantizat, prin care este reprezentat eşantionul
În figura 5-2 este reprezentată o scurtă secvenţă dintr-un semnal analogic, precum şi
eşantioanele obţinute de la acest semnal. Semnalul a fost eşantionat la intervale egale
(perioada de eşantionare).
Figura 5-2 Semnalul analogic şi semnalul eşantionat
În figura 5-3 sunt reprezentate aproximările eşantioanelor, ca urmare a cuantizării. Se

observă că fiecare eşantion ia doar valori discrete, dintr-o mulţime finită. În partea inferioară
a figurii sunt scrise codurile numerice ale nivelurilor rezultate prin cuantizare (numere în baza
2).
Aceasta este forma în care sunt prelucrate în calculatorul numeric, sau sunt memorate, sau
transmise prin sisteme de comunicaţii numerice.
Figura 5-3 Semnalul eșantionat şi cuantizat, semnalul codat numeric

În figura 5-4 apare semnalul analogic reconstituit din forma numerică (conversia D/A sau
DAC). Se observă că el este similar cu semnalul original, dar nu este identic. Proprietatea
caracteristică este aceea că el este recontituit din aproximări ale eşantioanelor. Aspectul de
funcţie în scară provine din aproximarea semnalului doar prin valori discrete. Valorile
funcţiei între momentele de eşantionare sunt aproximate prin menţinerea valorii de la ultimul
moment de eşantionare.
Figura 5-4 Reconstituirea semnalului analogic (conversie DAC)
Primele două întrebări care apar, la reconstituirea semnalului analogic, sunt:

a. cât de fină trebuie să fie cuantizarea (cât de dese trebuie să fie nivelurile cu care
aproximăm eşantionul)
b. cât de frecventă trebuie să fie eşantionarea (cat de mică să fie perioada de
eşantionare)
Răspunsuri :
a. atît de fină pe cât de mică este eroarea pe care suntem dispuşi să o acceptăm (să ne
gândim la rezoluţia voltmetrului cu afişare numerică, la care este prezentă exact
această problemă).
b. ca regulă generală, dacă componenta cu frecvenţa cea mai mare din semnalul analogic
are frecvenţa f, atunci eşantionarea trebuie să se producă cu o frecvenţă mai mare de
2f. Această regulă a fost stabilită de Claude Shannon, un matematician renumit,
dezvoltator al aşa-numitei teorii a informaţiei, care a enuntat că, pentru a codifica
toate informaţiile dintr-un semnal eşantionat, frecvenţa de eşantionare trebuie să fie
cel puţin dublul frecvenţei maxime curente a semnalului respectiv. Această regulă este
denumită criteriul Nyquist.
5.1.2 PBX - Generalități, scurt istoric

Un PBX este o centrală telefonică ale cărei servicii sunt folosite cu precădere de firme mici și
mijlocii, dar și de firme mari. Pentru a comunica între ele sau cu utilizatori individuali, PBX-
urile folosesc liniile telefonice:
- analogice
- digitale
- IP oferite de centralele urbane.
PBX-urile mai sunt cunoscute și ca :

• PBX (PABX) private (automatic) branch exchange
• EPBX (EPABX) electronic private (automatic) branch exchange
PBX-urile stabilesc conexiunile între:

• terminalele telefonice interne ale unei firme
• terminalele telefonice interne şi reṭeaua publica – denumită și PSTN (public switched
telephone network), prin trunk-uri
Figura 5-5 PBX
Deoarece ele încorporează telefoane, fax-uri, modem-uri cât şi alte echipamente, termenul
sub care sunt cunoscute este acela de “extensii” și se referă la orice punct final în cadrul unei
reṭele.
PBX-urile se diferenṭiază de așa zisele “sisteme cu chei – key systems” (de fapt taste pe care
se găsesc liniile de acces la reteaua externa) prin modul în care se face selecția liniilor de
ieșire. În cazul sistemelor cu chei, utilizatorii extensiilor işi selectează manual propriile linii
de ieșire către reṭeaua publică, în timp ce în cazul PBX-urilor selecṭia se face automat
conform setărilor din programarea internă. Echipamentul care combină facilităṭi ale celor
două este denumit “sistem hibrid - hybrid system”.
Iniṭial, avantajul principal al PBX-urilor a fost dat de economiile realizate prin utilizarea
comutaṭiei circuitelor la nivel local (intern) pentru serviciile de telefonie locală (internă).
Pe măsură ce PBX-urile au câştigat în popularitate, dezvoltatorii au început să pună accent pe

servicii pe care centralele urbane nu le puteau oferi, cum sunt :
• grupurile de hunting
• redirijarea apelurilor conform unor principii programabile
In anii ’60 a fost totuşi construit un sistem telefonic urban cu facilităṭi de PBX denumit
Centrex.
Două evoluṭii semnificative din timpul anilor ’90 a condus la noi tipuri de sisteme PBX. Una
a fost creşterea masivă a reṭelelor de date concomitent cu mai buna înțelegere a conceptului
de “comutaṭie de pachete”. Companiile aveau nevoie de rețele cu comutaṭie de pachete de
date, astfel încât folosirea și pentru comunicațiile telefonice a devenit tentantă. Prin
disponibilitatea oferită de internet, ca sistem de transport global, acest tip de comunicaṭii au
devenit şi mai atractive. Aceşti factori au dus la dezvoltarea centralelor PBX VoIP (voice
over internet protocol). De acum, din punct de vedere tehnic, nu se mai realiza un “schimb -
exchange” de informații, dar prescurtarea PBX era atât de folosită încât a ramas in continuare
în limbajul tehnic.

Celălalt factor era dat de tendinṭa de concentrare pe competenṭa de baza – core competence
(direcṭia de dezvoltare din punctul de vedere al afacerii). Serviciile PBX-urilor au fost
întotdeauna greu de asigurat pentru companiile mai mici, acestea dându-şi seama că
administrarea propriilor conexiuni telefonice nu făcea parte din competenṭa lor de bază.
Aceste consideraṭii au stat la baza apariṭiei conceptului de PBX găzduit – hosted PBX. În
cazul unor setări de tip « găzduite », PBX-ul se găseşte in locaṭiile furnizorului de servicii –
service provider, este administrat de către acesta şi serviciile sunt oferite via internet. In
acest mod clientul achiziṭionează doar un serviciu evitând costurile unui hardware
scumpşiîntreṭinerea acestuia. Astfel, se elimină, in esenṭă, existenṭa ramurii – branch,
aferentă comunicaṭiilor din sediul privat – private, prin mutarea intr-o locatie centrală.
Figura 5-6 Hosted PBX
5.1.3 Componentele unui sistem PBX

Cel mai adesea un PBX este compus din :
• Cabinet, dulap, carcasă
• Microcontroler sau microprocesor pentru procesarea şi controlul datelor
• Carduri logice, carduri de comutaṭieşicontrol, carduri (surse) de alimentare
• Extensii (linii telefonice interne) terminate cu terminale telefonice
• Trunk-iuri (linii telefonice externe) conectate la furnizorii de voce (centrale urbane)
• Consola operator pentru controlul apelurilor de intrare
• Sisteme de conectare a extensiilor şi trunk-urilor
• UPS (uninterruptible power supply) constând din senzori, sursă de alimentare şi
baterii
• Reṭeaua internă de comutaṭie
5.1.4 Funcṭiile unui PBX

Din punct de vedere al funcṭiilor, un PBX oferă patru funcṭii principale:
a. Stabilirea de conexiuni între aparatele telefonice a doi utilizatori
b. Menṭinerea conexiunilor atât timp cât utilizatorii doresc

c. Deconectarea conexiunilor la solicitarea utilizatorilor
d. Furnizarea de date referitoare la costurile convorbirilor și a resurselor utilizate
În afara acestor funcții de bază, PBX-urile oferă şi alte facilităṭi și capabilităṭi referitoare la
apeluri. Din această perspectivă, din dorinṭa de a-şi diferenṭia echipamentele, producătorii le
înzestrează cu diverse funcṭii. Cele mai des întâlnite (sub rezerva denumirii lor în mod diferit
de către producători) sunt :
- Auto attendant – operator automat
- Auto dialling – formare automată a unui număr stocat în memorie
- Automatic call distribution – distribuirea automată a apelurilor
- Automated directory service – formarea automată dupa nume (introducerea unei
succesiuni de litere aferente numelui celui căutat)
- Automatic ring back – apelarea automată a extensiei care a iniṭiat un apel finalizat cu
ton de ocupat când extensia chemată se eliberează
- Call accounting – furnizarea de date referitoare la taxarea apelului
- Call forwarding on busy or absence – redirijarea apelului către o altă extensie sau pe un
trunk atunci când extensia chemată este ocupată sau nu răspunde.
- Call park – parcarea (menṭinerea) unui apel în aşteptare când o extensie apelată este
ocupată
- Call pick-up – răspunsul la un apel al unei alte extensii prin formarea unui cod
- Call transfer – transferul unei conexiuni interne sau externe către o altă extensie
- Call waiting – apel în asteptare
- Conference call – apel în conferinṭa (3-32 utilizatori simultan în funcṭie de PBX)
- Custom greetings – mesaje de intampinare recepṭionate când se apelează din exterior
- Speed dialing – formare rapidă cu cod sau prin apăsarea unei taste programabile
- Direct inward dialing – apelurile pe numere din flux se duc direct pe extensiile
programate
- Direct Inward System Acces (DISA) – abilitatea de a accesa extensii și facilități ale
centralei de la un telefon exterior rețelei locale.
- Do not disturb (DND) – nu deranja
- Follow – me – determină ruta urmată de apelurile de intrare ; centrala este configurată
cu o listă de numere pentru o persoană. Când se primeşte un apel pentru acea persoană,
centrala rutează apelul, pe rând, pe fiecare din numerele din listă până când i se
răspunde sau până când lista se epuizează, punct în care apelul poate fi rutat către un
voice mail.
- Interactive voice response (IVR) – răspuns automat și mesaje pentru accesarea
diverselor rute de urmat pentru finalizarea unui apel
- Music on hold – muzică în asteptare
- Night service – serviciu de noapte
- Voice mail – posta electronică vocală
5.1.5 Interfeṭe standard
Interfeṭele utilizate pentru conectarea extensiilor la un PBX includ :

• POTS (plain old telephone service) – este interfaṭa clasică la două fire. Este ieftină şi
eficace şi permite conectarea a aproape oricărui telefon standard sa fie folosit ca
extensie
• Proprietar – functionarea lor se bazează pe un protocol specific al producătorului. Se
poate conecta numai un telefon de tip proprietarşiimplicit acesta nu poate fi conectat pe
o interfaṭă a altui producător. Beneficiile majore ale acestei soluṭii sunt vizualizarea

informaṭiilor pe display şi posibilitatea programării diferitelor funcṭii pe tastele
programabile ale telefonului.
• DECT (digital enhanced cordless telecommunication) – standard pentru conectarea
telefoanelor cordless
• Protocol internet – de exemplu H.323şiSIP
• ISDN (integrated services digital network) – in cele două variante PRI (primary rate
interface) / BRI (basic rate interface) sau PRA (primary rate access) / BRA (basic rate
access)
Interfeṭe pentru conectarea trunk-urilor la PBX :

• POTS standard (plain old telephone service) – este interfaṭa clasică la doua fire utilizată
pentru cei mai mulṭi abonaṭi particulari. Este adecvată pentru sisteme mici.
• Protocol internet – H.323, SIP, MGCP şi, mai nou, oferit doar de cativa provideri,
protocolul Inter-Asterisk eXchange care opereaza peste IP
• ISDN (integrated services digital network) – in cele două variante PRI (30B+D) / BRI
(2B+D)
Interfeṭe pentru colectarea datelor de la PBX :

• Serială – utilizată de foarte mult timp pentru tipărirea datelor referitoare la apeluri.
Conectarea fizică se face printr-un cablu serial la portul dedicat.
• Port de reṭea (modul “ascultare”) – la care o aplicaṭie externă se conectează la portul
TCP (transport control protocol) sau UDP (user datagram protocol)
Figura 5-7 Interfețe PBX
• Port de reṭea (modul “server”) – la care PBX-ul se conectează la o altă aplicaṭie sau la
un buffer
• Fişier – PBX-ul generează un fişier conṭinând inregistrarea datelor referitoare la apeluri.
Acestea se numesc SMDR (station message detailed recording) sau CDR (call data
recording). Este posibilă utilizarea unui modem caşicard FXO.
5.1.6 HOSTED (găzduit) PBX

Un PBX găzduit işi oferă funcṭionalităṭile ca servicii, disponibile prin PSTN şi / sau internet.
Aceste PBX-uri sunt oferite de către companiile de telefonie, folosind echipamente localizate

in sediile in care se găsesc şi celelalte echipamente telefonice. În acest mod pot fi găzduite
mai multe PBX-uri care folosesc acelaşi echipament hardware.
Avantajele oferite de un PBX găzduit sunt:

• Prezentarea cu un număr unic de identificare chiar daca sediile clientului sunt distribuite
geografic. O companie poate opta pentru a nu avea sedii, cu angajaṭii, folosind
telefoanele de acasa ale acestora, dar primind aceleaşi servicii ca un utilizator de PBX.
• Acces multimod, in care angajaṭii acceseaza reṭeaua printr-o varietate de sisteme de
telecomunicaṭii, inclusiv POTS (plain old telephone service), ISDN, telefoane
celulareşiVoIP. Aceasta permite unei extensii să sune in mai multe locaṭii.
• Integrarea cu planurile tarifare şi de cont (unde apelurile pe interior se fac chiar între
locaṭii distante şi apelurile efectuate de pe o linie privată dar in beneficiul companiei
sunt taxate pe factura acesteia).
• Eliminarea costurilor pentru întreṭinerea echipamentelor aflate in locaṭiile clientului.
5.1.7 PBX-uri MOBILE

Un PBX mobil este un PBX găzduit care extinde funcṭionalitatea liniilor fixe din el la
dispozitive mobile asa cum sunt telefoanele celulare, telefoanele inteligente (smartphones) şi
PDA-urile, transformându-le in extensii. Serviciile mobile PBX pot include şi telefoane fixe.
Sistemele PBX gazduite mobile se deosebesc de celelalte deoarece pur şi simplu rutează date
sau apeluri către dispozitive mobile, permiṭând telefonului mobil insuşi ca prin utilizarea
tastelor, key-lor sau a altor dispozitive să controleze functionarea PBX-ului fără a fi trebuit ca
mai intâi să se efectueze un apel in sistem.
Un PBX mobil poate exploata funcṭionalităṭile disponibile in smartphone-uri pentru a rula

aplicaṭii personalizate pentru implementarea funcṭionalităṭilor specifice.
In plus, un PBX mobil poate crea identificatori ai extensiilor pentru fiecare număr care are
permisiunea programată de a forma numerele corespondente ale altor telefoane celulare din
PBX, prin short-cut –uri, in locul unui numar PSTN.
Figura 5-8 PBX Mobil
5.1.8 PBX-uri IP

Figura 5-9 IP PBX
Un PBX IP gestionează semnalele vocale in conformitate cu protocolul de internet, aducând

beneficii prin integrarea computer – telefonie (CTI – computer telephone integration). Un
PBX IP poate exista ca hardware fizic sau poate indeplini funcṭiile sale in mod virtual, prin
desfăşurarea activităṭilor de rutare ale unui PBX tradiṭional, ca un sistem software.
Sistemele de telefonie IP sunt cunoscute şi sub alte nume cum ar fi:
- sisteme de telefonie VoIP,

- sisteme de telefonie SIP
- sisteme de telefonie bazate pe software.
Aceste denumiri se referă la acelaşi lucru şi se bazează pe principiul transmiterii fluxului

audio prin Internet, cunoscut sub numele de tehnologia VoIP (vocie over internet protocol).
Voce peste IP este unul şi acelaşi cu Voce peste Protocolul de Internet, cea mai cunoscută
denumire fiind VoIP.
Voce peste IP se referă la transmiterea fluxului audio prin reṭelele de internet. Protocolul de
Internet (IP) a fost creat iniṭial pentru reṭelele de date, iar în urma succesului avut, protocolul
a fost adaptat şi pentru reṭelele de voce.
Voce peste IP (VoIP) poate uşura activitatea şi poate furniza servicii care pot fi dificil sau
costisitor de implementat în cazul folosirii unei reṭele PSTN tradiṭionale:
• Se poate transmite mai mult de un apel telefonic în aceeaşi reṭea telefonică analogă. În
acest fel, voce peste IP poate facilita multiplicarea liniilor telefonice din cadrul
companiei.

• Opṭiuni care, de obicei, sunt taxate separat de către companiile de telecomunicaṭii,
precum: devierea apelurilor, identificarea apelantului sau apelare automată sunt
opṭiuni simple prin utilizarea tehnologiei voce peste IP.
• Tehnologia voce peste IP asigură unificarea comunicatiilor, datorită faptului că
permite adaptarea la alte servicii care există pe internet, cum ar fi: conversatii video,
trimiterea de mesaje etc.
5.1.9 Multiplexare şi Demultiplexare

Introducerea mai multor semnale de la surse diferite, cu caracteristici diferite, pe acelaşi canal
de comunicaṭie , pentru a fi transmise, se numeşte multiplexare.
Operaţia inversă, de extragere şi separare a semnalelor la receptor se numeşte
demultiplexare.
In domeniul comunicaṭiilor multiplexarea şi demultiplexarea se pot face în:
- spaṭiu
- timp
- frecvenţă
- cod
Multiplexarea este un mecanism fundamental în sistemele de comunicaţii.
Multiplexarea permite mai multor utilizatori să utilizeze un mediu fără interferenţe, sau cu
interferenţe minime.
Scopul multiplexării este de a aloca spaţiu, timp, frecvenţă şi cod pentru fiecare canal de
comunicare cu un minim de interferenţe şi utilizare maximă a mediului de transmisie.
5.1.9.1 Multiplexarea cu divizare în spaţiu (space division multiplex)
Fiecare canal emite într-o altă zonă a spaţiului fără să interfere cu celelalte canale
În figura următoare pe cele 3 axe sunt reprezentate dimensiunile
- cod, c
- timp, t
- frecvenţă, f
şi spaţiul tridimensional (x, y, z), care este reprezentat prin cercuri
Canalele Ki (K1 pana la K4) sunt repartizate în cele 4 spaţii separate, Si (S1– S4)
Intervalul liber dintre canale este denumit şi spaţiu de gardă, fiind necesar pentru a se evita
interferenṭele.
K1 K2 K3 K4
S1 S2 S3 S4
Figura 5-10 Multiplexarea cu divizare în spaţiu
Aplicaţii :

- sistemele de telefonie analogică: fiecare abonat are o pereche separată de fire de cupru
pentru conexiunea la centrala locală
- transmisia wireless –implică un emiţător separat pentru fiecare canal fizic cu un spaţiu
suficient între emiţătoare
- statiile radio FM – banda de transmisie este limitată la o anumită regiune – multe staţii
radio de pe mapamond pot utiliza aceeaşi frecvenţă fară interferenţe dacă sunt situate
la distanţe suficient de mari
Dezavantaje :
- risipă de spaţiu
- nu permite ca două sau mai multe canale să utilizeze acelaşi spaţiu (de ex. mai multe
staţii radio vor să transmit în acelaşi oraş) => necesitatea utilizării altor tehnici de
multiplexare
5.1.9.2 Multiplexarea cu divizare în frecvenţă (frequency division multiplex)
Multiplexarea cu divizare în frecvenţă subdivide dimensiunea frecvenţă în câteva benzi de

frecvenţă care nu se suprapun.
Fiecărui canal Ki (K1 – K4) îi este alocată propria bandă de frecvenţă.
Emiţătoarele ce folosesc o anumită bandă de frecvenţă, o pot folosi tot timpul.
Spaţiul de gardă în frecvenţă este necesar pentru a evita suprapunerile de bandă.
c
f
K1 K1
K1 K1
K1 K1
t K1 K1
Figura 5-11 Multiplexarea cu divizare în frecvenţă
Deci multiplexarea semnalelor presupune transmiterea mai multor semnale pe acelaşi canal
fizic, fără ca semnalele să interfereze. Multiplexarea în frecvenţă se realizează prin modularea
semnalelor respective. Frecvenţele purtătoare utilizate la modulatoare, distincte la fiecare
modulator, se aleg în aşa fel încât densităţile spectrale ale semnalelor modulate să nu se
suprapună şi – în plus – să aibă între ele un ecart în frecvenţă suficient pentru a selecta
(separa) fiecare canal prin intermediul filtrelor.
Deci multiplexarea semnalelor presupune transmiterea mai multor semnale pe acelaşi canal
fizic, fără ca semnalele să interfereze. Multiplexarea în frecvenţă se realizează prin modularea
semnalelor respective. Frecvenţele purtătoare utilizate la modulatoare, distincte la fiecare
modulator, se aleg în aşa fel încât densităţile spectrale ale semnalelor modulate să nu se
suprapună şi – în plus – să aibă între ele un ecart în frecvenţă suficient pentru a selecta
(separa) fiecare canal prin intermediul filtrelor.
�Avantaj:
- Este o metodă de multiplexare simplă care nu necesită o coordonare complexa între
transmiţător şi receptor.

�Dezavantaje :
- alocarea unei benzi separate pentru fiecare comunicaţie posibilă ar fi o risipă imensă
de resurse de frecvenţă (in cazul comunicaţiilor fixe darşimobile, acestea au loc în
general doar pentru câteva minute).
- alocarea fixă a unei frecvenţe, unui emiţător, ar face metoda foarte inflexibilă şi, in
cazul unei aplicatii, ar limita numărul acestora.
5.1.9.3 Multiplexarea cu divizare în timp (time division multiplex)
Fiecărui canal Ki (K1 – K4) îi este alocată toată banda, pentru un anumit interval de timp.
Toate emiţătoarele folosesc aceleaşi resurse de frecvenţă, dar la momente diferite de timp.
Spaţiul de gardă (în acest caz “goluri” de timp) trebuie să separe diferitele perioade când
emiţătoarele folosesc mediul
c
t
K1 K1
K1 K1
K1 K1 K1 K1
f K1 K1
Figura 5-12 Multiplexarea cu divizare în timp

�Avantaje :
- este o metodă mult mai flexibilă pentru comunicaţiile mobile
- se pot aloca mai multe sau mai puţine interval de timp pentru un emiţător în funcţie de
încărcarea necesara
�Dezavantaje :
- interferenţa co-canal – două transmisii se pot suprapune în timp
Evitarea interferenţei co-canal necesită o sincronizare precisă între emiţătoare, toate
emiţătoarele avand nevoie de un tact precis sau, se poate recurge, la transmiterea unui semnal
de sincronizare la toate emiţătoarele.
Sincronizarea unui receptor la un emiţător, nu presupune doar ajustarea frecvenţei dar şi ca
ascultarea să se faca la un moment de timp exact.
5.1.9.4 Multiplexarea cu divizare în frecvenţă şi timp (time - frequency division

multiplex)
Multiplexarea cu divizare în frecvenţă şi în timp pot fi combinate.

Un canal ki poate folosi o anumită bandă de frecvenţă pentru un anumit interval de timp.
Spaţiile de gardă sunt necesare în ambele dimensiuni (frecvenţă şi timp).
GSM foloseşte această combinaţie pentru transmisia între telefoanele mobile şi staţiile de
bază.

c
t
f K3 K2 K1 K4 K1
Figura 5-13 Multiplexarea cu divizare în frecvenţă şi timp

�Avantaje :
- este o metodă mai robustă împotriva interferenţelor selective (interferenţe ce apar doar
într-o bandă mică de frecvenţă)
- oferă şi o protecţie (deşi slabă) împotriva interceptărilor nedorite (pentru a putea
asculta un canal trebuie cunoscută secvenţa de frecvenţe a emiţătorului)
- dacă frecvența se schimbă destul de rapid, perioadele de interferenţă vor fi foarte mici
(în funcţie de codarea datelor, receptorul poate recupera datele originale
�Dezavantaj:
- necesită coordonare între emiţătore. Trebuie controlate atât secvenţa de frecvenţe cât
şi momentele de timp în care se modifică frecvenţa (două emiţătoare interferă atunci
când selectează aceeaşi frecvenţă în acelaşi timp)
5.1.9.5 Multiplexarea cu divizare în cod (code division multiplex)
Multiplexarea cu divizare în cod este o metodă relativ nouă în sistemele de comunicare

comerciale
Prima dată a fost folosită în aplicaţiile militare.
În prezent este folosită în multe transmisii wireless civile.
Canalele Ki (K1 – K4)folosesc pentru transmisie aceeaşi frecvenţă la acelaşi moment de timp
Separarea se realizează prin alocarea fiecarui canal a unui cod
Spaţiile de gardă se realizează prin folosirea codurilor cu distanţa necesară în spaţiul cod
(coduri ortogonale)
c
K1
f
K2
K3
t K4
Figura 5.1 Multiplexarea cu divizare în cod
Exemplu :
- fie o petrecere cu mulţi participanţi din diferite ţări care stabilesc canale de
comunicare

- participanţii vorbesc între ei folosind aceeaşi bandă de frecvenţă în acelaşi interval de
timp
- dacă toţi vorbesc aceeaşi limbă, este necesară multiplexarea spaţială pentru a se putea
comunica.
- dacă se utilizează coduri diferite (limbi diferite) un participant se poate acorda pe o
anumită limbă şi separa clar comunicaţia în această limbă de alte limbi.
- Prin folosirea unui cod secret (in cazul nostru limba) se poate stabili un canal sigur
într-un mediu “ostil”.
- Dacă cineva prea aproape de receptor vorbeşte foarte tare, limba utilizată nu mai
contează pentru că receptorul nu mai poate asculta alte persoane.
Spaţiile de gardă sunt importante – codurile trebuie să fie suficient de ‘ortogonale’ (diferite)
pentru a separa canalele de comunicaţie
Trebuie să fie alocate coduri diferite pentru fiecare canal, dar spaţiul de coduri este uriaş în
comparaţie cu spaţiul de frecvenţă
Alocarea unui cod individual fiecărui transmiţător nu cauzează probleme
�Avantaje :
- protecţie bună împotriva interferenţelor.
- implementează şi un bun nivel de securitate – dacă nu este cunoscut codul, semnalele
pot fi recepţionate, dar nu pot fi folosite.
�Dezavantaje :
- complexitatea receptorului (trebuie să ştie codul şi trebuie să separe canalul de date de
zgomotul compus din alte semnale)
- receptorul trebuie să fie sincronizat precis cu transmiţătorul pentru a aplica decodarea
corectă
- toate semnalele ar trebui să ajungă la receptor cu putere egală, altfel unele le-ar putea
acoperi pe altele => necesită control precis al puterii.

5.2 Noțiuni avansate de VOIP
5.2.1 Tehnologia VoIP – Generalități
Aşa cum sugerează şi denumirea, VoIP se referă la convorbirile telefonice (voce) care
utilizează reṭele ce folosesc Protocolul Internet. Aceasta poate insemna atât faptul că apelurile
pot utiliza reṭeaua “publică” Internet cât şi reṭele private de date ce folosesc protocolul IP
pentru transportul convorbirilor de la o locaṭie la alta. Fluxul de voce este fragmentat in
pachete, compresat şi trimis spre destinatia finală pe diferite rute ale reṭelei in functie de cea
mai eficientă variantă (spre deosebire de stabilirea unei conexiuni “permanente” pe durata
convorbirii). La destinaṭie, pachetele sunt reasamblate, decompresate şi reconvertite inapoi
intr-un flux de voce, de diverse elemente hardware şi/sau software ale reṭelei in functie de
natura destinaṭiei finale. Indiferent dacă apelul este generat de un PC, telefon sau IAD
(Integrated Access Device) sau este finalizat pe un telefon, PC sau IAD, reṭeaua determină
automat tipul de software şi hardware necesare pentru initierea şi finalizarea apelului.
Există multe avantaje in utilizarea tehnologiei VoIP printre care cel mai important este
posibilitatea transmiterii de voce şi date folosind acelaşi circuit. Prin folosirea tehnologiilor
de compresie se pot transmite mai multe convorbiri simultane pe aceeasi linie utilizată in
prezent de tehnologia de „comutaṭie de circuite”. De exemplu, se pot utiliza 8 convorbiri
telefonice simultane pe acelaşi circuit, fără a sacrifica nimic din calitatea sunetului. Aceasta
inseamnă costuri operationale reduse derivate din micşorarea numarului de echipamente
necesare şi din utilizarea mai eficientă a reṭelei. Aceste costuri reduse permit oferirea unor
tarife mult mai mici decât in cazul telefoniei tradiṭionale. In plus, flexibilitatea tehnologiei
VoIP permite conectarea diverselor dispozitive intre ele şi oferirea de servicii avansate de
tipul PC-PC, PC-Phone, Phone-PC.
În ultimii 50 de ani, companiile din toată lumea au folosit sisteme tradiţionale PBX care
necesită reţele separate pentru transmisiile audio şi cele de date. Dar, prin noua revoluţie din
domeniul telefoniei VoIP, din ce în ce mai multe companii preferă sistemele PBX VoIP care
oferă un imens avantaj, şi anume unirea reţelelor folosite pentru transmisiile audio şi de date.
Prin utilizarea sistemelor telefonice VoIP, utilizatorii acestora nu sunt limitaţi la efectuarea
sau primirea apelurilor telefonice prin reţeaua IP, liniile telefonice tradiţionale putând fi
folosite pentru a garanta o calitate mai bună şi o disponibilitate sporită. Prin folosirea unui
port VoIP, liniile telefonice sau PSTN (public switched telephone network) pot fi
transformate în VoIP/SIP. Astfel, portul VoIP permite utilizatorului să primească şi să
efectueze apeluri telefonice prin reţelele telefonice obişnuite.
Sistemele VoIP PBX oferă mobilitate angajaţilor, flexibilitate în cazul companiilor care se
extind, datorită faptului că sunt mai uşor de folosit decât sistemele tradiţionale PBX şi pot, de
asemenea, să reducă în mod considerabil cheltuielile de administrare a reţelelor telefonice.

5.2.2 Protocoale VoIP
5.2.2.1 H.323
H.323 este primul protocol pentru comunicaṭiile VoIP apărut pe piaṭă. A fost definit de către
ITU-T în 1996 sub numele de “Sisteme de telefonie vizuală şi echipamente pentru reṭele
locale care nu garantează calitatea serviciului” (Visual telephone systems and equipment for
local area networks which provide a non-guaranteed quality of service). Era un prim pas, mai
mult teoretic decât practic, deoarece chiar prin titlul lucrării se recunoşteau punctele slabe ale
standardului, şi anume negarantarea calităṭii comunicaṭiei, determinată de întârzierea
pachetelor. Este binecunoscut faptul că transmisiile audio/video pot tolera erori la recepṭie,
dar sunt extrem de sensibile la întârzieri şi fluctuaṭii de bandă. Recomandarea a fost revizuită
în 1998 (Packet-based multimedia communications systems ) şi apoi devine baza primelor
sisteme universale de telefonie pe Internet.
H.323 este mai mult o prezentare arhitecturală a telefoniei pe Internet decât un protocol
specific. El se referă la un număr mare de protocoale specifice pentru codificarea vocii,
configurarea apelului, semnalizare, transportul datelor şi alte aspecte, mai mult decât să
specifice el însuşi aceste lucruri.
Arhitectura generală a unei reṭele bazate pe protocolul H.323 are în componenṭa sa

următoarele entităti :
• terminal : este un punct terminal care asigură în timp real, o comunicaṭie
bidirecṭională cu un alt terminal. Această comunicaṭie poate consta numai din voce,
voce şi date, voce şi video, sau voce, date şi video. Practic terminalul poate fi program
software instalat pe un PC sau poate fi un terminal independent (telefon sau
videotelefon) cu interfată de retea.
• gateway : (poartă) este un echipament care conectează la Internet reṭeaua de telefonie
non-IP. Acesta comunică prin protocoale H.323 pe partea de Internet şi prin
protocoale PSTN pe partea non-IP.
• gatekeeper : (administrator de poartă) este o entitate care asigură controlul accesului
la reṭea pentru terminalele H.323 precum şi translatarea adreselor. Un LAN (local area
network) poate avea un administrator de poartă, care controlează terminalele de sub
jurisdicṭia sa.
• zonă : este o colecṭie de terminale şi porṭi de acces gestionate de un singur
administrator (gatekeeper). O zonă este independentă de arhitectura retelei şi poate
îngloba mai multe segmente de reṭea interconectate între ele în mod direct sau
indirect.
5.2.2.2 MGCP
Media Gateway Control Protocol (MGCP) este un protocol utilizat în cadrul implementărilor
de tip VoIP. El înlocuieşte protocolul SGCP (Simple Gateway Control Protocol)
Protocolul standard care serveşte aceluiaşi scop este Megaco (H.248). Megaco este un
protocol des folosit in cadrul arhitecturii NGN (Next Generation Network).
Utilizarea cea mai întâlnită pentru MGCP se găseşte în cadrul arhitecturii de televiziune prin
cablu, pentru servicii de Voce pe IP sau Video la Cerere (VoD – video on demand).

MGCP este un protocol folosit în cadrul sistemelor de Voce peste IP distribuite, care văzute
din exterior par un singur dispozitiv. Spre deosebire de alte protocoale VoIP, precum SIP, sau
H323, MGCP are o arhitectură de tip master-slave).
Sistemul este compus din două entităti:

• Media Gateway Controller, numit şi Call Agent (CA), care joacă rolul de master.
• Media Gateway (MG) care joacă rolul de slave.
Componentele arhitecturii MGCP:

Media Gateway (MG) - Element de reṭea care transformă informaṭiile între reṭelele cu
comutaṭie de circuite (PSTN - trunkuri sau bucle locale) şi Internet (ori alte tipuri de reṭele de
date cu comutaṭie de pachete).
Asigură, de asemenea, conversia semnalelor audio între cele două tipuri de reṭele, sau,
medierea transmisiilor între dispozitive care nu au un codec comun.
Câteva exemple de gateway-uri:

• gateway-uri de trunkuri
• gateway-uri de Voce pe ATM
• gateway-uri rezidenṭiale
• gateway-uri de acces
MGC – Este un element de reṭea care gestionează înregistrarea, administrarea cât şi controlul
funcṭionalităṭii resurselor unuia sau mai multor Media Gateway. Colectează informaṭiile
despre desfăşurarea evenimentelor şi le pune la dispoziṭia sistemelor de administrare şi plată.
Comenzi MGCP :
• RSIP (prescurtare de la Restart In Progress) - Semnalizează că un endpoint sau un
grup de endpoint-uri vor fi scoase sau repuse din/în funcṭiune.
• RQNT (prescurtare de la Notification Request) - Mesaj transmis numai de către MGC
prin care îi specifică media gateway-ului să trimită notificări la aparitia evenimentelor
enumerate în cadrul mesajului.
• NTFY (prescurtare de la Notify) - Comunică MGC detectarea apariṭiei unui anumit
eveniment.
• CRCX (prescurtare de la CreateConnection) - Mesaj transmis de către MGC prin care
solicită MG să creeze o sesiune de streaming.
• MDCX (prescurtare de la Modify Connection) - Mesaj prin care se modifică
proprietățile unei sesiuni de streaming.
• DLCX (prescurtare de la Delete Connection) - Mesaj prin care se solicită încheierea
unei sesiuni de streaming și colectarea parametrilor acestei sesiuni.
• AUEP (prescurtare de la Audit Endpoint) - Mesaj prin care se determină starea unui
endpoint.
• AUCX (prescurtare de la Audit Connection) - Mesaj prin care se determină starea unei
conexiuni şi a parametrilor acesteia.
• EPCF (prescurtare de la Endpoint Configuration) - Specifică codarea semnalelor care
vor fi recepṭionate de către endpoint.

5.2.2.3 SCCP
Skinny Client Control Protocol SCCP este un protocol proprietar dezvoltat iniṭial de către
compania Selsius Corporation. În prezent este deṭinut şi definit de către Cisco Systems, Inc.
drept un set de mesaje schimbate între un client şi CallManager de la Cisco. Ca example de
clienti skinny putem enumera telefoanele IP din seria Cisco 7900 precum Cisco 7960, Cisco
7940 şi telefonul wireless 802.11b, Cisco 7920. Skinny este un protocol simplu care permite
comunicaṭia simplă şi eficientă cu CallManagerul Cisco şi care poate acṭiona ca proxy pentru
semnalizarea evenimentelor in cazul apelurilor cu alte protocoale ca H.323, SIP, ISDN şi/sau
MGCP.
Un client skinny foloseşte TCP/IP pentru a se înregistra la unul sau mai multe Call Managers
din cluster. Mai apoi RTP/UDP/IP este folosit pentru a transmite mesaje de semnalizare
câtşitrafic de voce real-time. SCCP este un protocol bazat pe evenimente şi a fost proiectat ca
protocol de comunicaṭie pentru endpoint-uri hardware, cu constrângeri importante de
procesor şi de memorie.
Cisco a cumpărat tehologia SCCP când a achiziṭionat compania Selsius Corporation la

sfârsitul anilor 1990. Reminescenṭă a originii Selsius ale telefoanelor IP curente ale Cisco,
este formatul numelor al dispozitvelor înregistrate de către CallManager este SEP -- de la
Selsius Ethernet Phone -- urmat de adresa MAC.
Compania IPBlue a creat un telefon software (soft phone) care foloseste SCCP pentru
semnalizare. Acest telefon apare în serverul CallManager Cisco drept un telefon 7960
hardware.
În plus, Cisco a implementat propriul său telefon software numit Cisco Unified IP
Communicator. Înainte de aceasta, Cisco avea un softphone JTAPI/CTI numit Cisco IP
Softphone.
5.2.2.4 SIP
Protocolul de iniṭializare a sesiunii ( Session Initiation Protocol) este un procol de

semnalizare aflat la nivelul aplicaṭie în stiva OSI, utilizat pentru crearea, modificarea şi
încheierea sesiunilor între doi sau mai mulṭi participanṭi. Astfel de sesiuni includ apeluri
telefonice prin Internet, sesiuni multimedia, conferinṭe multimedia. Protocolul a fost proiectat
de către Henning Schulzrinne (Universitatea Columbia, New York) şi Mark Handley (UCL)
începând cu anul 1996. Cea mai actuală versiune este specificată în RFC 3261 de la IETF SIP
Working Group. În noiembrie 2000, SIP a fost acceptat de către 3GPP ca element permanent
pentru arhitectura IMS. SIP este foarte răspândit în prezent ca protocol de semnalizare pentru
Voce peste IP sau VoIP, împreună cu H.323.
Protocolul SIP are următoarele caracteristici:

• Complexitate redusă, având doar 6 metode.
• Independenṭa faṭă de niveul de transport, putând fi folosit cu UDP, TCP, ATM.
• Bazat pe mesaje de tip text, ceea ce permite mesajelor SIP să fie citite directşide către
oameni.
Pentru instituṭiile care doresc să facă uz pe deplin de centrale IP-PBX instalate, nu numai
pentru a comunica pe IP doar în cadrul instituṭiei, dar şi în afara acesteia, soluṭia pentru a se
conecta la reţeaua PSTN tradiţională este un trunk SIP furnizat de un furnizor de servicii de
telefonie prin internet.

Spre deosebire de telefonia tradiţională, în care, pentru comunicatii, furnizorul de servicii a
instalat cabluri de cupru, un trunk SIP permite unei societăţi să înlocuiască aceste linii fixe
tradiṭionale, PSTN, cu conectivitate, prin intermediul unui furnizor de servicii, denumit SIP
trunking, pe Internet.
Figura 5-14 SIP
Există trei componente necesare pentru a implementa cu succes trunkuri SIP:

- un PBX, compatibil cu trunkurile SIP
- un echipament de acces care sa fie transparent la SIP
- un furnizor de servicii de telefonie prin internet sau trunk SIP
PBX-ul
In cele mai multe cazuri PBX-urile utilizate sunt compatibile cu comunicatiile VoIP, dar
acestea pot fi şi de tip digital sau analogic fiind insă necesară o interfaṭă pentru conectare.
Echipamentul de acces
Un PBX dintr-un LAN se conectează la furnizorul de servicii printr-un echipament de acces
(CPE)
Furnizorul de servicii
Oferă conectarea la reṭeaua PSTN pentru comunicaṭii cu telefonia fixă şi mobilă
Unul din avantajele importante al SIP Trunk este calitatea excelenta a convorbirilor. Prin
utilizarea pachetizării digitale se inlatură distorsiunile audio, pierderile pe linii şi toate
celelalte neajunsuri. Calitatea vocii este insă legată de calitatea reṭelei, ştiut fiind că „verigile
potential slabe” intr-o reṭea sunt :
• Largimea de bandă insuficientă (= def. cu numarul de biṭi transmişi / unitatea de timp)
• Latenṭa sau intârzierea mare (= def. cu intervalul de timp necesar unui bit pentru a se
propaga de la o extermitate la alta a reṭelei)
Un alt avantaj este acela că utilizarea trunkurilor SIP oferă reduceri semnificative de costuri,
eliminând necesitatea infrastructurii PSTN, ISDN-BRA sau ISDN-PRA.
Cum trunkurile SIP sunt furnizate prin internet, un punct slab al acestora ar putea fi insăşi
această conexiune. Pentru evitarea acestei probleme pot fi utilizaṭi mai mulṭi furnizori de
servicii de internet. De asemenea, din moment ce trunkul SIP este ceva virtual, furnizorii de
servicii pot, şi ar trebui, să pună la dispoziṭia clienṭilor o rută primară dar şi una secundară
pentru back-up.

Creşterea adoptării drept soluṭie de comunicare a trunkurilor SIP de către centrele de contact
(call centers) arată faptul ca acestea pot susṭine cu succes activităṭi in care volumul de apeluri
eficiente (din punct de vedere tehnic) reprezintă o prioritate şi, din moment ce „vocea”
reprezintă obiectul principal de activitate, atunci aceasta trebuie sa fie de incredere.
Factorii de decizie din companii sunt atraşi de beneficiile telefoniei prin internet cum ar fi
VoIP / SIP Trunking şi Unified Communications.
Avantajele acestor opṭiuni de comunicatii IP includ :

• cresterea productivităṭii,
• asigurarea QoS (Quality of Service) şi
• „gazduirea” unui PBX virtual.
Cu toate acestea inainte de a se angaja la achiziṭia unor astfel de servicii, managerii intreabă
dacă acestea oferă un nivel suficient de protecṭie.
Procuparea principală provine din teama că interconectările web pot expune vulnerabilităṭii
reṭelele IP, comunicaṭiile şi bazele de date aferente. Deşi creşterea expunerii este o consecinṭă
a utilizării internetului, comunicaṭiile de voce pe IP pot fi implementate cu incredere dacă
accesul este securizat prin implementarea practicilor de siguranṭă SIP.
Tranziṭia de la TDM la SIP expune atacurilor informatice infrastructurile slabe. Existenṭa unei
multitudini de puncte de acces atrage interesul hackerilor. In abordarea acestei expuneri
crescute, departamentele IT şi reprezentanṭii de vânzări trebuie sa depună toate eforturile
pentru a preveni sau minimiza posibilitatea perturbaṭiilor sau a pirateriei informatice prin
evaluarea corectă a mediului de securitate necesar, a setărilor şi a nivelului codurilor de acces.
Aşa zisul ecosistem al Comunicaṭiilor Unificate, care se bazează pe echipamente IP

(telefoane, PBX-uri, routere, etc), in mod uzual folosite pentru aplicaṭii (e-mail, cautare /
accesare de baze de date, etc) şi integrarea sistemelor de voce, video şi transmisiuni de date,
sunt toate expuse şi se confruntă cu acelaşi tip de probleme de securitate a accesului.
Este important de menṭionat că, in ciuda posibilităṭii atacurilor din exteriorul unei Companii,
ameninṭările din interiorul acesteia sunt de fapt cele mai răspandite, mult mai costisitoare şi
dificil de prevenit. Din cauza posibilităṭii pierderilor de imagine pe piaṭă din partea clienṭilor,
a angajaṭilor, a partenerilor de afaceri şi a investitorilor, aceste incidente sunt foarte rar
recunoscute de catre management.
Chiar şi intenṭiile aparent inofensive pot duce la breşe in sistemul de securitate. Astfel
neurmarea procedurilor privind codurile de acces dintr-o reṭea, prin care se furnizează
trunkuri SIP, o expun, pe aceasta, posibilităṭii de fraudare a convorbirilor desfăşurate in acest
mod.
De aceea, pentru a preveni pierderea increderii şi a reputaṭiei, este important pentru

departamentele IT să aplice aceleaşi standarde pentru voce ca şi cele pentru date. Serviciile de
telefonie prin internet pot fi astfel uşor protejate pentru a asigura securitatea şi accesul limitat.
Utilizarea parolelor puternice (majuscule, litere, cifre şi diferite caractere), modificarea
acestora in mod regulat, asigurarea ca laptopurile şi serverele sunt eliminate din reṭele in mod
corespunzător, back-up-ul bazelor de date folosind procedee de criptare, pot concura la
creşterea siguranṭei reṭelelor IT. Asigurarea conectivităṭii de bandă largă prin intermediul

furnizorului de SIP trunking reduce la minimum expunerea la internetul public şi
maximizează QoS .

5.2.3 Trunkuri SIP
5.2.3.1 Generalități
Serviciul Business SIP Trunk oferă o soluṭie de telefonie fixă peste o conexiune IP,
permiṭând transmiterea unui numar superior de canale de voce prin intermediul unei singure
conexiuni IP.
Business SIP Trunk reprezintă un grup de canale de voce care funcṭionează peste o
infrastructură IP. Peste o singură conexiune se pot transmite maximum 500 de conversaṭii
simultane.
Acest serviciu reprezintă o soluṭie integrată de comunicaṭii, oferind posibilitatea ca peste o

singură infrastructură să fie disponibile servicii de voce, video şi date fără nevoia de a instala
vechile tipuri de conexiuni şi echipamentele corespunzătoare.
Modalitatea in care se conectează un telefon IP prin Business SIP TRUNK cu un telefon din
PSTN, pe tehnologie TDM este prezentată mai jos.
Figura 5-15 SIP Trunking
La TELEKOM telefoanele IP beneficiază de un abonament Business SIP.

Servicul poate fi oferit cu numerotaṭie geografică respectiv non-geografică.
Platforma IMS este conectată cu alṭi operatori naṭionali şi internaṭionali, oferind
disponibilitate către şi dinspre orice operator naṭional şi internaṭional cu care TELEKOM are
incheiat acord.

Securitatea şi protejarea datelor confidenṭiale este asigurată de reṭeaua TELEKOM MPLS
prin protocoalele şi mecanismele specifice de codare şi transmitere a informaṭiei, in reṭeaua
MPLS. Soluṭia oferă posibilitatea separării traficului de date de cel de voce, partajarea lăṭimii
de bandă (optimizarea resurselor de voce) cât şi scalabilitate şi monitorizare centralizată.
Un alt avantaj al acestui serviciu este scalabilitatea oferită prin posibilitatea activării unui
număr nelimitat de trunchiuri SIP peste o conexiune de fibră optică şi un timp foarte scurt de
activare a unor servicii noi.
Serviciul Business SIP Trunk este echivalent cu serviciul ISDN deoarece pot fi oferite
clienṭilor business comunicaṭii simultane peste conexiuni IP.
5.2.3.2 Modalităṭi de furnizare Business SIP
Business SIP poate fi furnizat pentru un PBX pe tehnologie TDM cu SIP TRUNK folosind
un IAD (Integrated Access Device) conform schemei următoare :
Figura 5-16 Furnizare Business SIP
Conform schemei de mai sus o centrală PBX pe tehnologie TDM este conectată la platforma
IMS (IMS core) prin IAD şi SBC (Session Border Controller).
Prin declararea unui wildcard, in ATS, este inregistrată o plajă de numere astfel incât in
cazul in care un apel este trimis la un abonat din PBX acesta este dirijat catre abonatul
respectiv prin IAD şi apoi prin PBX.
In cazul in care wildcard-ul nu este declarat, in ATS, se inregistrează fiecare număr cu
intreaga plajă de numerotare.
Wildcard-urile :
 se asociază unui Număr Pilot printr-o plajă de numerotaṭie (DDI-uri).
• numărul pilot este un număr de telefon (SIP-Account) creat in
IMS (IP Multimedia Subsystem) prin care utilizatorul trebuie să se
inregistreze prin autentificare pentru a putea comunica şi beneficia de servicii.
• unui număr pilot i se pot asocia maximum 7 wildcard-uri.
 sunt autorizate in IMS prin intermediul numărului pilot asociat. Unui număr pilot i se
pot asocia maximum 7 wildcard-uri.
 pot fi de 10/100/1000 numere

Produsul SIP Trunk, din punct de vedere
 comercial, conṭine :
 1 Număr Pilot
o care conṭine incă 10 numere implicite.
OBS : Se pot asocia incă 6 plaje de numerotaṭie (DDI) de 10/100/1000
numere.
 tehnic, reprezintă:
 1 Număr pilot
o care are asociat un Wildcard de 10 numere
OBS : Se pot asocia inca 6 Wildcard-uri de 10/100/1000 numere.
Pentru cerinṭele comerciale care implică mai mult de 6 plaje de numerotaṭie se adaugă un
nou număr pilot cu Wildcard-ri asociate. PBX-ul va trimite cerere de autentificare pentru
ambele numere pilot. Astfel se pot crea grupuri de Centrex cu mai mult de 7 plaje de
numerotaṭie.
5.2.3.3 Calitatea serviciului QoS
Este capacitatea unui sistem de comunicaṭii de a oferi prioritate pentru diferite genuri de
aplicații soft, utilizatori, fluxuri de date, sau garantarea unui anumit nivel de performanță
pentru fluxul de date. QoS este utilizat pentru a gestiona cerințele speciale pentru
comunicațiile de voce și video, furnizarea datelor cu o rată de întârziere mică (de obicei mai
puțin de 250 milisecunde), ameliorarea bruiajelor (de obicei mai puțin de 10 sau 20 de
milisecunde), reducerea pierderilor de pachete (de obicei mai puțin de 0,5 % din pachete).
Depășirea acestor valori poate provoca calitatea proastă a apelurilor VoIP.
Prioritizarea traficului pe genuri de aplicaṭii (servicii) este prezentată in tabelul de mai jos:
Serviciul IP Prec/MPLS/CoS (802.1p)

VoIP 5
IPTV 4
DATE 0
Tabelul 5-1 Prioritizare trafic
INFO :
IP Precedence = prioritatea IP
MPLS = multiprotocol label switching
CoS= clasa de servicii se referă la trei biṭi din header-ul fie al unui ISL (inter Switch Link)
fie al unui 802.1Q, care este folosit pentru a arata nivelul de prioritate al unui cadru/pachet
Ethernet pe masura trecerii acestuia printr-o reṭea comutată. Biṭii CoS din headerul 802.1Q
sunt in mod comun identificaṭi drept biṭii 802.1p. Pentru menṭinerea calităṭii serviciului QoS,
când un cadru/pachet traverseaza domeniile Layer 2 si Layer 3, valorile pentru ToS (type of
service) si CoS pot fi considerate mapate una peste cealalta.
Etichetele QoS reprezinta valori ale prioritizării pentru pachete in Layer 3 si cadre in Layer 2.
Valoarea CoS pentru Layer 2 si 3, valori definite de primii 3 cei mai semnificativi biṭi MSB
din cuvântul (byte) al ToS, poate avea valori cuprinse intre 0 pentru prioritate scăzută şi 7
pentru prioritate ridicată.

Securitatea serviciilor se asigură prin separarea traficului folosind servicii VLAN (Internet
separat de VoIP).
Setul minim de cerinṭe pentru SIP Trunk – TELEKOM
Parametrii Configurabili SIP :

Versiunea in vigoare pentru protocolul SIP este SIP/2.0 - IETF RFC 3261
Credenṭialele SIP trebuie să fie configurabile cu :
* SIP-URI or Username setat ca +40xxxxxxxxx

* Authorization Username setat ca 22602xxxxxxxxxx@as1.romtelecom.net
* SIP Register Domain setat ca as1.romtelecom.net
* Outbound SIP proxy - as1.romtelecom.net
* Codecs Minim: G711A, G729 AnnexB=No
Cerințe Parameterii SIP pentru SIP-UA:
- Toate codurile de servicii care folosesc caracterele * şi #, trebuie transmise către

platforma VoIP in clar, char # trebuie transmis aşa cum este.
- Modul DTMF trebuie să fie configurabil conform : RFC 2833, SIP Info, Inband.
- FAX-urile trebuie să utilizeze G711A-law cat şi T38.
- Register Expire = 600 s
- Session Expire =3600 s
- Min Session Expire =90 s
- Send Option =Enable
- Proxy Server Port =5060
- Registrar Server Port =5060
- Register Retrying Interval = 60 s
- Option Timer = 250 s
- DNS Servers - 193.231.100.130 ; 193.231.100.134
5.2.4 Interconectarea PBX-urilor pe link-uri IP

Soluṭia este utilizată in cazul in care un client are mai multe locaṭii pe care le doreşte
interconectate din punct de vedere al comunicaṭiilor de voce şi date.
Pentru aceasta, in primul rând este necesară obṭinerea informaṭiilor relevante pentru adresarea
IP.
Se pune problema intregirii comunicaṭiilor dintre un dispozitiv TDM şi un dispozitiv IP. In
acest caz este necesară conversia din IP in TDM şi invers. PBX-urile aflate in această situaṭie
utilizează carduri specializate care oferă resursele necesare conversiei. In mod evident
conversaṭiile purtate intre dispozitive IP nu vor folosi resursele acestor carduri, o astfel de
comunicaṭie purtând numele de Peer to Peer.
5.2.4.1 CODEC-uri şi GATEWAY-uri
Un codec este un program sau o bibliotecă de software, eventual chiar și un

dispozitiv hardware corespunzător, care asigură codarea și decodarea unei informații.

Cuvântul este un acronim care provine de la codificare/decodificare. Termenul este folosit în
general referitor la mediile audio sau video analogice, care trebuie transformate într-un
format digital. Cu această ocazie datele rezulate sunt de obicei și comprimate, de exemplu
pentru a accelera transmiterea lor prin rețeaua de telefonie mobilă sau prin Internet. Fiecare
CODEC oferă calităṭi diferite pentru semnalul de voce bazate pe proprietăṭile compresiei
semnalului.
Banda necesară codecurilor este redată in tabelul de mai jos :
Tabelul 5-2 CODEC-uri
VoIP Gateway
O poartă de acces (în engleză, gateway) este un punct din rețea (un server sau chiar o rețea
specială) care servește ca intrare într-o altă rețea. Aceasta permite conectarea unor rețele
informatice de natură, protocoale de comunicații și autorități diferite, ca de exemplu o rețea
locală (LAN) și rețeaua Internet. Astfel, mai multe calculatoare, sau chiar întreaga rețea
locală poate avea acces la Internet prin intermediul unei porṭi de acces.
Gateway-urile efectuează routarea pachetelor în locul routerului, dar pot efectua în același
timp și sarcini mai complexe. Cel mai adesea servesc ca firewalluri (paravane de
protecție și servere proxy sau supraveghează calitatea serviciului ș.a.
Pentru gateway-urile folosite de PBX-urile IP este necesară setarea unei adrese IP pentru un
anumit număr de porturi ale card-ului utilizat.
5.2.4.2 Configurările IP – generalităṭi
Calitatea vocii pe VoIP depinde de :

- Lărgimea de bandă disponibilă
Lărgimea de bandă determină cât de rapid pot fi transferate datele în timp. Lărgimea
de bandă se măsoară, așadar, în Mbps sau Kbps (mega- sau kilobiți pe secundă)
- Întârzierile pe rețea (latența)

Latența reprezintă intervalul de timp necesar datelor pentru a călători între sursă și
destinație. Ea se măsoară, de regulă, în milisecunde.

- QoS calitatea serviciului
QoS (Quality of Service) reprezintă procedeul prin care traficul IP este prioritizat
sau limitat in funcṭie de caracteristicile acestuia şi anume in funcṭie de câmpurile din
headerele protocoalelor de Layer2, Layer3 sau Layer4
Toṭi aceşti parametrii fiind sub controlul providerilor de internet, nu se poate garanta
performanṭa pentru utilizatorii de soluṭii de voce oferite pe IP, din punctul de vedere al PBX-
ului utilizat.
De aceea se recomandă conectarea echipamentelor VoIP intr-o reṭea locală şi utilizarea

adreselor IP private. Pentru ca o reṭea sa fie potrivita pentru VoIP trebuie sa indeplinească
anumite caracteristici (parametrii de calitate) :
valori standard valori acceptate

- One way delay < 100 ms < 200 ms
- Round Trip delay < 200 ms < 400 ms
- Jitter- ul < 10 ms < 20 ms
- Packet Loss <4% < 10 %
- MOS (mean opinion score) > 3,8 > 3,8
valori standard = calitate similară cu PSTN

valori acceptate = imperfecțiuni sesizate doar de un observator avizat
Dă o indicaṭie numerică a calităṭii percepute a semnalelor audio / video. Se exprimă printr-un

număr de la 1 la 5, 1 fiind cel mai slab. MOS este destul de subiectiv, valorile rezultând din
ceea ce este perceput de subiecṭi umani in urma testelor.
1 = foarte slab – imposibil de a comunica

2 = slab – aproape imposibil de a comunica
3 = echitabil – sunetul incă este clar
4 = bun – imperfecṭiuni percepute dar sunetul este clar
5 = excelent – ca şi o conversaṭie faṭă in faṭă)
- Switchurile de date trebuie să fie cu management

- Lărgimea de bandă trebuie să fie conformă cu traficul VoIP
- Routerele trebuie să ofere QoS
Pentru a ne asigura că acestea sunt indeplinite este necesar un survey al locaṭiei inainte de
implementare.
Când se transmite voce peste IP, in cadrul reṭelei este important să se ia in consideraṭie QoS-
ul. Aceasta este percepṭia calităṭii vocii după ce a fost transmisă prin reṭea. QoS poate fi
implementat pe Layer 2 folosindu-se VLAN.
Deoarece fiecare producător are implementate modalităṭi proprii de interconectare a PBX-

urilor, şi acestea nu urmează o succesiune comună in setările necesare, pentru exemplificare,
mai jos se prezintă cele adoptate de NEC la echipamentele SV8100.

5.2.4.3 NetLink
Prin acest procedeu se poate face interconectarea mai multor servere de comunicaṭii in ceea
ce ar parea că este unul singur. Printr-un plan de numerotare unic, utilizatorii pot accesa orice
extensie din reṭea ca şi cum aceasta s-ar afla in aceeaşi locatie.
NetLink diferă de alte protocoale de comunicaṭie prin faptul că toate sloturile, trunkurile şi
extensiile sunt controlate de un sistem central (primar). Aceasta face ca planul de
numerotaṭie şi rutarea aferentă trunkurilor să fie mult mai simplă.
NetLink permite conectarea in aceeaşi reṭea a 50 de sisteme, fiecare nod având o identitate
proprie. Fiecare sistem trebuie sa aiba:
- CP00 – card de procesor

- ME50 – card extensie memorie
- IPLA – card VoIP
Desi se pot interconecta 50 de sisteme, numărul maxim de extensii şi trunkuri din reṭea este
limitat la numărul maxim al unui singur sistem, Aceasta se datorează faptului că tuturor
trunkurilor şi extensiilor li se aloca porturi din sistemul central (Primary).
NetLink poate controla maximum 240 de porturi (inclusiv portul pentru CP00). Aceasta poate
reduce numărul maxim de noduri din reṭea depinzând de numărul de sloturi utilizate de
fiecare nod.
Comenzi de programare
- Accesare Wizzard (Advanced Items/VoIP/Networking/NetLink/.......)
Setări primare (Primary Settings):
- NetLink System ID – utilizat pentru asignarea tuturor sistemelor din reṭea unui singur
nod (1-50).
- Primary Candidate Priority – utilizat pentru personalizarea sistemului primar.
(1 este prioritatea cea mai mare)
- Primary System Election Method – metoda utilizată pentru alegerea sistemului
primar
- IP Address adresa de IP a sistemului nominalizat ca primar când metoda de selecṭie
este setată pe Top Priority Primary System
- Automatic IP Address List Update – controlează dacă updatarea listei sistemelor din
NetLink se face automat sau nu
- Time Zone Method – controlează care facilităṭi sunt ajustate conform datelor de timp
pentru un anumit nod (nodurile pot fi localizate oriunde in lume)
- MAC Address authorization – dacă este activată, sistemul va verifica adresa MAC a
sistemului inainte de a-i permite să se conecteze in NetLink.

Sistemele NetLink (NetLink Systems):
- IP Address – o listă a adreselor fiecărui nod din reṭea

- Name – pentru alocarea unui nume fiecarui nod
- Time Zone Hour/Minute – pentru setarea orei/minut unde este instalat un anumit nod
- MAC Address – pentru asignarea adresei MAC nodului. Poate fi utilizată pentru
permiterea sau interzicerea conectării la reṭea.
Actualizarea bazei de date NetLink (NetLink Replication) :
- Automated Primary System Integration – activare pentru ca atunci când sistemul

primar este disponibil să preia controlul NetLink in mod automat
- System Package reset Method – folosit pentru a controla dacă pentru resetare sistemul
aşteaptă ca toate cardurile să fie libere sau o poate face oricând (chiar dacă există
apeluri in desfăşurare)
- Enforced Primary System Integration – folosit pentru a permite sau nu abilitatea de
preluare a controlului, in mod automat, de către sistemul primar când acesta este
disponibil
- Replication Mode – controlează dacă actualizarea bazei de date se face in timpul zilei,
intr-un anumit interval sau este dezactivată
- Replication Time – daca Replication Mode este setată pe Time Setting, aceasta
comandă spune sistemului să actualizeze baza de date la această oră in fiecare zi
- Replication Interval – dacă Replication Mode este setat pe Interval, această comandă
controlează cât de des (in minute) se actualizează baza de date.
- Replication Timestamp – această comandă „read only” arată DataşiOra ultimei
actualizări a bazei de date.
- Replication Commencement Time – spune sistemului cât timp (in secunde) să aştepte
după ce un nou nod a fost activat in cadrul reṭelei, inainte de a actualiza baza de date
- Node Replication Delay – dacă in reṭea sunt mai multe sisteme secundare, aceasta
este intârzierea (in secunde) intre transmiterea actualizarii bazei de date de la sistemul
primar la fiecare sistem secundar.
- NetLink Fail Over Limit – dacă, de acest numar de ori, sistemele se vor afla in
condiṭia de Fail Over intr-o oră, atunci acestea nu se vor reconecta automat şi vor
rămâne de sine stătătoare până când, fie se comandă reconectarera automată, fie se
resetează sistemul integrat. Această comandă ar trebui setată pe valoarea cerută pentru
fiecare nod inaintea primei conectări in NetLink.
NetLink Timers
- Singurul timer care ar trebui schimbat din valoarea sa initială este Keep alive waiting
response. Se recomanda setarea pe valoarea de 20 sec.
CODEC-uri NetLink
- G.711 64 Kbps MOS 4,4
- G.722 64 Kbps MOS 4,4
- G.726 32Kbps MOS 4,2
- iLBC 13,33 Kbps MOS 4,1
- G.729 8 Kbps MOS 4,0
- G.723 5,3 Kbps MOS 3,9

Valorile benzilor pentru aceste CODEC-uri sunt pentru o conexiune digitală intr-un singur
sens. Banda necesară intregirii unui apel vocal depinde de mulṭi alṭi factori şi va fi mult mai
mare. Valorile MOS sunt date pentru reṭele idealeşipot scădea in funcṭie de performanṭele
reṭelei.
Pentru modificarea CODEC-ului utilizat intr-o reṭea NetLink se foloseste Audio Capability
Priority.
Informații despre NetLink (NetLink Informations)
Aceste comenzi nu sunt modificabile (read only) .
- Primary Informations – arată informaṭii despre sistemul primar (identitatea

nodului,adresa IP, adresa MAC, etc)
- NetLink System Informations – arată informaṭii despre toate nodurile reṭelei
- NetLink Remaining Slots – arată numărul sloturilor virtuale libere. Acest număr
scade de la 240 la 0 de fiecare dată când este instalat un card nou.
- NetLink TCP Ports – aceasta este o lista a porturilor TCP folosite de NetLink. In mod
normal nu este necesară schimbarea acestora.
5.2.5 Servicii SIP
5.2.5.1 Generalităţi servicii SIP. H.323 versus SIP
Serviciile oferite utilizatorilor prin intermediu protocolului de semnalizare SIP sunt o

consecinţă directă a caracterului “prietenos” al acestui protocol, din stiva TCP-IP la nivel
aplicaţie şi a manierei lui de a colabora cu toate protocoalele din nivelul aplicaţie. Nu mai
mult de atât, orientarea către IP, i-a permis acestuia o dezvoltare extrem de rapidă. Maniera
de reprezentare apropiată modului de adresare HTTP şi SMTP l-a facut să fie preferat şi
multe dintre servicii fac conexiuni fie cu web fie cu email, servicii cu valoare adaugata care
nu existau la momentul inventării acelor protocoale. Un click pe o simplă pagina de web a
unui vanzător, te pune in legatura video-audio cu acel vanzator. Un apel audio nefinalizat
poate fi transformat in atasamentul unui email
Evoluţia spre alte noi servicii aş spune că este asigurată de faptul că în noile arhitecturi de
reţele pentru livrarea de conţinut media, indiferent de tipul de retea in care, sursa şi
solicitantul, se afla, (ma refer aici la IMS) protocolul SIP este folosit pentru semnalizari,
control, management, ceea ce il va face sa fie prezent şi în continuare într-un domeniu de
boom tehnologic.
SIP are anumite calităţi care l-a propulsat într-o astfel de poziţie. Cea mai importanta dintre
ele este aceea că el acceptă faptul că fluxul de media, cu multe condiţionalităţi de bandă,
întarzieri, parametrii de transmisiuni, să fie separat de fluxul de semnalizări. Putem să ne
imaginăm de la acest punct că există “arhitecturi” binedefinite Una este responsabilă cu
livrarea intre o sursă sau mai multe catre solicitanţi unul sau mai mulţi a unui continut media
de o factură sau de alta ori combinaţii, Această arhitectura primesteşiexecută comenzi de
livrare şi se asigură doar de faptul ca se execută întocmai cu serviciul ales. Cea de a doua
reṭea este una care coordonează semnalizările. Ea este cea care coordonează reţeaua
responsabila cu livrarile de media, necoabitând în mod obligatoriu cu ea iar pe lângă

semnalizări contribuie cu informaţii esenţiale către entităţi pentru a putea şti cum să
gestioneze efficient continutul de media necesar în acel serviciu. Protocolul SIP şi SDP
(Session Description Protocol) sunt cele care se ocupă cu aceste semnalizări şi transmisii de
parametri. Evident, planul media şi planul de semnalizari, evocat, îşi “desfasoara activitatea”
cu sprijinul reţelelor IP. În planul de semnalizări, cele doua protocoale SIP şi SDP au fost
abordate de IEEE în grupuri de lucru diferite, astfel încât reglementările au permis dezvoltări
ale acestuia oarecum necondiţionate. SIP este responsabil cu transmiterea mesajelor iar SDP,
transportat şi el de catre SIP, răspunde doar de parametrii necesari pentru continutul media.
Prin urmare, noile servicii, vor ṭine cont de upgradarea lui SDP.
Am amintit aceste lucruri pentru că am dorit să fac o remarcă fata de protocolul H323, mai
vechi aparut, şi care, o vreme a fost modelul architectural principal pentru transmisiile de tip
VoIP. Foarte multe servicii cum ar fi controlul conferinţei, semnalizarile de bază. QoS,
înregistrarea, descoperirea serviciului şi asa mai departe există deja sub umbrela H323.
Acesta a fost conceput printr-o bună înţelegere a cerinţelor pentru comunicare multimedia în
reţelele IP, urmărind să ofere ofere aceeaşi robusteţe pe care o au reţelele PTSN astăzi. Cea
mai largă implementare utilizând H323 e VoIP urmat de Videoconferintă şi in principiu s-a
limitat la complexitatea oferită de conferinţa multimedia.
Spre deosebire de H323, SIP e modular şi mult mai flexibil acoperind semnalizările de bază
ale apelului, servicii de localizare a utilizatorului pliate mai bine la arhitectura Internet. În SIP
notiunea clasica de apel e inlocuită cu începerea “sesiunii” de fluxuri media. Initial SIP a fost
concentrate pe serviciile de tip voce, insă cu mare uşurinţă au fost incluse servicii video,
aplicaţii sharing, jocuri interactive, mesaje instant, prezentă, iar cu fiecare capapabilitate nouă
complexitatea serviciului a crescut.
Personal, consider ca atunci când ar trebui să alegem o soluţie de media care să fie mai
apropiată de robusteţea reţelelor clasice şi care să ofere voce video şi conferinţă protocolul
H323 este mai potrivit pentru genul acesta de solicitări. SIP trebuie asociat cu dezvoltarea
internetului, oferind servicii diverisificate, dar nu atât de robust încă. Ca furnizori de servicii
de comunicaţii este important să avem soluţii pentru toate tendinţele din piaţă.
Un număr mare de servicii pot fi oferite în Internet în special prin protocolul de reţea IP
(Internet Protocol) Serviciile de comunicaţii multimedia constituie o parte bine definită din
oferta de aplicaţii de pe Internet şi ar putea fi clasificate din perspectiva utilizatorului final, in
trei mari domenii:
 o primă categorie include servicii de informare care oferă utilizatorului acces la
informaţii şi aplicaţii de entertainment stocate şi executate de servere distante. WEB
reprezintă, paradigma, termenul generic, pentru această categorie.
 In afară de aceasta o altă categorie ar include serviciile de streaming. Acestea permit
utlizatorului să acceseze, in timp real, fie live, sau stocat, conţinut media in baza de
timp. Video la cerere VoD – Video on Demand sau serviciul de Televiziune prin
protocol IP, IPTV – Internet Protocol Television se incadrează în aceasta de-a doua
categorie.
 Ultimul tip de serviciu include servicii de comunicatii care permit utilizatorilor să
comunice intre ei indiferent de tipul de media. Apelul de voce, sau schimbul de email ar
fi exemple pentru categoria servicii de comunicaţie care pot fi de tip online (iniţiatorul
şi recipientul, receptor sunt conectaţi simultan iar schimbul de informaţii decurge
imediat între ei – apel voce, mesageria instant, diverse jocuri) sau de tip offline unde nu
e necesar ca entitaţile să fie conectate simultan (serviciul de email)

Figura 5-17 Comunicații Multimedia
Serviciile de comunicații IP online sunt asociate în mod preferenţial cu termenul de servicii

de comunicatii IP multimedia SIP acoperă o piesă care a lipsit din arhitectura internet inca
de la inceput, acela de a asigura mecanismul semnalizarii pentru serviciile de comunicatii.
Prin urmare SIP a fost conceput într-o asemenea maniera încât să se potrivească firesc cu
serviciile Internet existente şi cu protocoale precum web email.
5.2.5.2 Servicii clasice oferite cu ajutorul SIP
• comunicaţiile vocale - voice communication

• comunicaţiile video – video communication
• comunicaţiile prin mesagerie instantanee – Instant Messaging communication: schimb
de mesaje ( de obicei mesaje scurte) online interactiv
• Text over IP: schimb de mesaje de tip text in timp real
• jocuri interactive între perechi de participanţi: Peer-to-peer gamming: schimb de date
de tip conversaţie cu care se implementează jocurile peer-to-peer. Ex: joc de şah
• Tabla de scris (Whiteboarding) Panou Tabla de scris, plasarea unor fisiere pe ecran
partajate in comun mai multor participanţi care pot aduce oricare dintre ei modificări
pe panou, rezultatul fiind vizibil tuturor. schimb de date de tip conversaţie pentru
implementarea serviciului de tip whiteboard pe ecranul unui dispozitiv unde se poate
scrie sau desena. Schimbările de pe Whiteboard făcute de un utilizator sunt
sincronizate cu celălat utilizator
• Transfer de fişiere: schimb de date intre utilizatori, în pereche in timpul unui apel
5.2.5.3 Servicii combinate SIP
Pentru că SIP lucrează împreuna cu protocolul RTP (Real Time Protocol), iar acesta este
transportat în reţea prin UDP (User Datagram Protocol), una dintre caracteristicile acestuia
fiind aceea că permite multiplexarea datagramelor între două gazde ce folosesc porturi
diferite, sunt construite servicii noi cu semnalizare SIP, combinaţii ale serviciilor clasice:

 voce combinat cu video: numita video telefonie
 voce combinată cu IM: utilizatorii pot vorbi unul cu altul în timp ce pot
schimbăşimesaje intre ei
 voce combinată cu text real-time: utilizatorii pot vorbi unul cu altul. Iar daca unul nu
întelege pronunţia, ii poate scrie in timp real. Sunt servere cu aplicaţii de tip dicţionar
care oferă asistenţă la pronunţie
 voce combinată cu transfer online a unor imagini. Utilizatorii pot impărţi (shared) o
imagine live in timp ce vorbesc unul cu celalalt
 voce combinată cu transfer online a unui fişier generic. De exemplu un update în
timpul convorbirii. Este vorba de transferul fişierului doar în interiorul unei
convorbiri. Pentru transferurile clasice între gazde sunt alte protocoale de transfer.
 voce combinată cu jocuri interactive peer to peer
 voce combinată cu desen (whiteboarding). Utilizatorii împart aceeaşi tablă de scris, in
timp ce poartă şi o conversaţie de tip voce. Exemplul aplicaţiilor de tip prezentări
online.
5.2.5.4 Servicii de control a apelului imbunătăţite
Semnalizarea SIP, aşa cum este definită in specificaţia principală RFC 3261 şi extensiile
ulterioare, este o metodă importantă pentru livrarea de noi servicii. SIP şi SDP (Session
Description Protocol – Protocolul de descriere a sesiunii) transmit informaţii utile care pot
oferi servicii imbunătaţite. In principiu acestea se bazează pe studierea continutului
mesajului SIP de tip INVITE, unde se găsesc informaţii asupra identităţii apelantului
reprezentate în modul de adresare URI de forma sip:user@domeniu, dar şi informaţii în
legătură cu conţinul media ce urmează a fi livrat. Prin urmare se poate controla apelul prin
actiuni executate de entităţile arhitecturii SIP. Intr-o enumerare ne-exhaustiva putem aminti:
 Identificarea sursei de origine a sesiunii: SIP include informaţii despre identitatea

apelantului care pot fi prezentate părţii apelate. De asemenea, SIP oferă mijloace de a
preveni transmiterea identităţii, apelul anonim
 Identificarea sursei mutimedia emitentă: Emiţătorul poate include conţinut
media în cererea de iniţiere a sesiunii astfel încât acestea să fie prezentate atunci
când se execută alertarea chematului. Conţinut multimedia poate fi, o imagine, o
tonalitate de apel personalizată, un card business şi aşa mai departe
 Blocarea apelului. Call-blocking, un serviciu de aplicaţie care înseamnă decizia de a
bloca un apel pe baza unor combinaţii ai parametrilor de semnalizare: blocare apelant,
a unei destinaţii, după identitatea specificată în mesajul INVITE, a unui tip de
continut media, sau alti parametrii externi cum ar fi data sau perioada a zilei (nu mă
deranjaţi începând cu data, între orele şi orele). De asemeni se poate bloca apelul dacă
apelantul nu-şi arată identitatea.
 Redirecţionare Call-forwarding, serviciul poate fi cu usurinţă oferit prin codificarea
parametrilor SIP, ce reprezintă câmpul destinaţie al unui apel atunci ând o condiţie
este îndeplinită (recipientul original nu răspunde, filtre, categorii apelant, etc). Aceste
modficări pot fi executate pe parcursul apelului de către entităţi ce constituie
arhitectura SIP( proxy servere, UAS, servere de redirecṭionare care nu fac obiectul
acestui manual de studiu).

5.2.5.5 Primitive SIP
Exemplele de servicii prezentate anterior s-au concentrat pe facilităţile oferite de parametrii

de semnalizare din conţinutul SIP (core SIP). Insă protocolul SIP poate oferi şi o serie de
primitive (adica forme de bază de la care pot fi descrise altele noi derivate). Primitivele
pot fi utilizate pentru oferirea de servicii de control al apelului care implică o manipulare mai
complexă a legăturilor de semnalizare între participanţi, ori procesare, mult mai complexă a
câmpurilor conţinute de mesajele SIP
transferul apelului. Una dintre părṭi aflate în convorbire decide transferarea legăturii
către o a treia după care aceştia din urmă pot comunica între ei.
Transfer nesupervizat: Blind transfer implică pasarea unui apel fără notificarea
recipientului
Apel Diferenţiat : Distinctive Ringtone, apel diferenţiat funcţie de chemat.
Diferenţierea se poate face dupa domeniu de unde soseste apelul, sau chiar pe
utilizator
Funcţie Spy : se poate informa starea unui utilizator fără a fi initiat un apel catre
acesta
grupuri huntig: un apel adresat unui număr de grup poate fi distribuit funcţie de un
algoritm între un set de utilizatori apartinând grupului
call queuing apel în coada de aşteptare: apelurile sosite pentru un număr din grup
poate fi pus in aşteptare inainte de a fi distribuit mulţimii de agenţi din grup
closed-user-group dialing – apel în grup restrâns de utilizatori: utilizatorii dintr-un
grup pot utiliza coduri scurte pentru a se apela intre ei
ring back when free – apel înapoi dupa eliberare. In cazul unei linii ocupate, atunci
când persoana apelată inchide, un apel este plasat imediat către apelantul apelului
iniţial
apel simultan: mai multe dispozitive pot impărţi acelaşi număr de apel şi pot primi in
paralel apel atunci când cineva apelează acel număr. De pildă serviciul 112
call pickup: agăţarea unui apel. Doi sau mai mulţi utilizatori pot face parte dintr-un
grup şi pot să-şi preia unul altuia apelul.
Click to dial. Prin apăsarea unui buton de pe o pagină de web, un apel de intrare este
declanşat către partea care a apăsat butonul de pe pagina web.
Find-me: un utilizator apelează pe rând lista de contacte şi va realiza convorbirea cu
acel membru din listă care este disponibil
Managementul apelurilor de intrare (Incoming Call Screening). Un utilizator îşi
poate bloca , nu permite adăugarea in lista de contacte a unui alt utilizator, fără sa-si
dea consimţământul. Utilizatorul îşi construieşte o listă cu utilizatori ce sunt
monitorizaţi
managementul apelurilor de iesire (Outgoing Call Screening). Un utilizator îşi
construieste o listă cu alţi utilizatori spre care nu va fi finalizat apelul
parcarea unui apel. Call park: un utilizator face un apel spre o destinaţie, acesta
parchează apelul adică trimite apelul primit spre un server de parcare care înlocuieşte

sesiunea trimitând o invitaţie către apelantul iniţial. Serverul de parcare are
implementate funcţii automate de ordonare, dirijare, muzica in aşteptare, sau eliberare
funcţie de facilităţile avute de apelant. Chematul după ce a făcut parcarea primeşte
notificări in legatură cu parcarea, deşi nu se mai află in legatură cu apelantul iniţial.
Reapelare automata. Chemătorul trimite un apel la un chemat care este ocupat. Când
acesta se eliberează trimite o notificare chemătorului iar acesta reiniţiază apelul
Nu toate serviciile sunt livrate doar prin manipularea semnalizării. In alte cazuri, sunt
necesare funcţii specifice din planul media care sunt controlate prin SIP
 voice mail : permit utilizatorilor a căror apel a fost direcţionat spre un sistem de voice
mail , aceştia pot lăsa un mesaj. Proprietarul cutiei de mesaje poate asculta ulterior
aceste mesaje
 muzica in hold: oricând un utilizator pune pe un altul in hold, primul poate selecta
muzica ce va fi ascultată de cealaltă parte atunci cand e in starea de aşteptare
 ringback tones – chematul poate decide ce fel de tonalizati de revers de apel le va
asculta atunci cand va primi un apel
 nu ma deranjati – Do not disturb. Chematul este direcţionat spre un anunţ precizat
sau către un menu configurabil, configurat de către chemat
 Renegociere codec – in timpul unei convorbiri , terminalele care au această funcţie
pot face modificari asupra codecurilor folosite. RFC 3264
5.2.5.6 Servicii de tip Conferinţă
Un focus, in termenii recomandării RFC 4579 găzduieşte conferinţele SIP şi menţine o relaţie
de parteneriat cu mesajele de tip SIP între participanţii la conferinţă. Un „focus” conţine un
agent utilizator ( entitate din arhitectura SIP similar cu un terminal, putând avea valenţă de
client sau server, funcţie de sensul în care a fost iniţiată sesiunea), acest agent utilizator fiind
orientat către conferinţă (conference-aware). Pentru ca un Terminalul SIP pentru ca să poată
gestiona funţiile serviciului de conferinţă SIP trebuie sa aibe implementat pachetul
suplimentar de de evenimente conform RFC 4575.
Conferinṭele pot fi cu informare şi fără informare. Un utilizator SIP care respectă RFC 3261,
reglementarea de bază pentru descrierea mesajelor SIP, poate participa la o conferinţă fără
informare ignorând acele informaţii SIP specifice. Este suficient să apeleze numarul camerei
de conferinţăşisa se asocieze dacă acest drept i-a fost acordat. Terminalul care participă la
conferinţele cu informare trebuie sa cunoască parametrii suplimentari, precizaţi in RFC-urile
amintite
© apelul mai multor părţi implicate multiparty call, adăugând unul câte unu sau
simultan. Un utilizator apelează Focus şi in dialog cu acesta introduce informaṭiile
necesare pentru adaugarea altor utilizatori
© dial-in conferences: intrare intr-o conferinta. Participanţii la conferinţă, pentru a intra
in conferinţă apelează un identificator predefinit şi sunt conectaţi automat. Focus va

autentifica pe participant şi-i va aplica o politică de autorizare înainte de a i se permite
asocierea în conferinţă
© dial-out conferences. Serverele de conferinţă pot fi programate să înceapă o
conferinţă la un anumit moment şi automat să stabilească sesiuni corespunzătoare cu
toţi participanţii. Se trimite un mesaj INVITE către participanţi iar în antetul de
contact se trece adresa URI precum şi paramentrii de conectare.
© adaugarea unor noi utilizatori. Pariticpanţii la conferinţă pot adauga alti participanţi
noi. SIP URI de tip conferinţă se foloseste de catre terminalele SIP pentru injectarea in
conferinţă a unor informaţii noi pe care Focus le ia in consideraţie. Aceste mesaje pot
fi participanţi noi, surse noi pentru real-time media, mesaje noi de tip Instant (IM), alti
pointeri pasivi de tipul HTTP URL pentru introducerea paginilor web
© transformarea unui apel punct la punct in conferinţă. Unul dintre participanţii
unei conversaţii poate trimite, in timpul conversaţiei, o cerere de tip INVITE către
Conference URI,şiprin mesajul REFER comunică la Focus pe cine doreşte să aducă în
conversaţie.Terminalul celalat din coversaţie primeste şi el o cerere de invite de la
focus, dupa ce o acceptă , conversaţia punct la punct se finalizează iar cei doi
comunică prin serviciul conferinţă asteptandu-l pe cel chemat. Procesul se continua ca
in serviciul descris anterior, adaugare noi utilizatori
© recuzarea unui participant. In timpul conferinţei, Terminalul care a autorizat
conferinţa poate trimite catre Focus un mesaj de tip REFER pin care să indice ce
utilizator poate fi scos din conferinţă, iar Focus ii va trimite acestuia mesajul BYE de
eliberare
5.2.5.7 Serviciul de Prezenţă
Informaţia de prezenṭă este un un indicator de stare care transportă disponibilitatea de a

comunica a potenţialului partener. Utilizatorul care doreşte să furnizeze informaţii despre
prezenţă se adresează către un server de prezenţă care stochează starea acestuia printr-un apel
de tip prezentare statut (presentity) , iar acesta va fi disponibil şi comunicat
„supraveghetorilor” ( watchers)
SIP oferă unelte pentru publicare cum ar fi înscrierea de notificarea informaţiilor legate de
disponibilitate, precum şi utilizatori preferaţi cu care sa iniţieze comunicaţii multimedia.
Această facilitate este utilă în conjuncţie cu alte servicii gen IM sau voce. Un alt exemplu de
serviciu de prezenţă îl reprezintă aplicaţia multidispozitiv. Aceasta permite unui utilizator să
aibă un set diferit de dispozitive (PC, mobil, laptopşiasa mai departe) toate cu aceeaşi
identitate. Când un apel este adresat identităţii comune, aplicaţia de prezenţă caută care
dispozitiv al utilizatorului este disponibil şi care este acela care acceptă apelul de intrare, după
care apelul este dirijat spre acel dispozitiv. Mai mult de atât, serviciul de prezenţă este tipic în
legatură şi cu alte servicii care sunt responsabile cu administrarea listelor grupurilor de
utilizatori. Informaţia de prezenţă poate fi transparentă , sau partajată numai grupurilor.
Aceasta facilitate permite dezvoltări de servicii bazate pe comunitate. In 2001 in cadrul IETF
a fost format un grup de lucru cu scopul de a standardiza aplicaţiile de tip
prezentăşimesagerie instant peste SIP ( SIMPLE –Session Intiation Protocol for instant
messaging and presence leveraging extensions). Implementările SIMPLE se pot găsi atât in
aplicaţiile de tip SIP Softphones cât şi in SIP HardPhone. Acest protocol utilizează SIP
pentru:

o Înregistrarea informaţiilor de prezenţă şi recepţia notificărilor atunci cand aceste
evenimente apar
o Trimiterea de mesaje scurte (asemănătoare SMS-urilor) sau paging în dublu sens
o Administrarea sesiunilor real-time între doi sau mai mulţi participanţi
5.2.5.8 Servicii de mesagerie Instant
SIP defineşte două categorii de mesagerie instantanee

• modul Pagina (page mode) un mod care nu presupune deschiderea unei noi sesiuni.
Participanţii aflaţi in convorbire pot utiliza o cale de a transmite mesaje scurte apelând
metoda MESSAGE conform RFC 3428
• modul Sesiune. Se foloseşte protocolul de comutare a sesiunii de mesaje, (Message
Session Relay Protocol) care este un protocol de tip text pentru transmiterea de
conṭinut cu lungime diferită între utilizatori, în orice moment de timp.

5.3 Centrale pe tehnologie VoIP din portofoliul TELEKOM –
NEC UNIVERGE SV8100
Echipamente PBX compatibile VoIP din portofoliul TELEKOM sunt descrise mai jos
5.3.1 Generalități
Sistem pur IP cu posibilitate de

TDM
Figura 5-18 NEC UNIVERGE SV8100
Face parte din gama de echipamente PBX produse de NEC – Philips tip SV8X00 şi
este un sistem pur IP/SIP
Aplicaṭiile de Voice Mail, ACD (distribuire automata a apelurilor - automated call

distribution) & SIP (Protocolul de inițializare a sesiunii (SIP, din engl. Session
Initiation Protocol) este un procol de semnalizare aflat la nivelul aplicaṭie în stiva
OSI, utilizat pentru crearea, modificarea şi încheierea sesiunilor între doi sau mai
mulṭi participanṭi; SIP este foarte răspândit în prezent ca protocol de semnalizare
pentru Voce peste IP sau VoIP, împreună cu H.323), sunt integrate pe placa de
procesor
Distribuire in reṭea prin protocol proprietar cu o transparenṭă a facilităṭilor de 100%

(in cazul interconectării mai multor sisteme funcṭioneaza ca un sistem unitar)
Poate avea instalate 512 interioare IP/TDMşi200 trunk-uri IP/TDM
Suportă noua gamă de terminale UNIVERGE IP, digitale şi terminale SIP standard

Terminale fax
Trunkuri
digitale Cabinet
SV8100 Terminale
R digitale
e
ṭ
Trunkuri e Terminale IP
a
analogice
Terminale
T
C
P
/
Aspire NET I
NET Link
P
Figura 5-19 NEC SV8100
5.3.2 Capacități
Pot fi instalate maximum 80 terminale TDM pe un cabinet 2U. Limitarea este dată de
consumul de putere electrică.
NetLinkNet Terminale
analogice
Trunkuri IP Terminale DECT IP

PSTN IP
Terminale digitale
Figura 5-20 Capacități SV8100

- Pentru a atinge capacitatea maxima sistemele (maximum 50) trebuie conectate in reṭea
prin protocol proprietar NetLink
512 porturi
KC NEC UNIVERGE xxxxxxxx
NEC UNIVERGE xxxxxxxx
320 porturi
AspireNet
512 porturi
80 porturi TDM
160 porturi

24slotNEC UNIVERGE xxxxxxxx
512 oturi
porturi 4PSU
NetLink
6sloturi
1PSU Conexiune IP
Figura 5-21 Capacități SV8100
Conectare in reṭea oferă transparenṭă de 100%

- Funcṭionează la fel ca un sistem unitar
- Sincronizarea bazei de date intre procesorul din cabinetul primar şi
procesoarele din cabinetele secundare se face automat
Facilitate de “Fail-Over”
- Controlul apelurilor este asigurat de procesorul din cabinetul principal,iar in
caz de defect al cabinetului principal controlul apelurilor este preluat de un
cabinet secundar pana la remedierea defectului din cabinetul principal
Administrarea reṭelei este facilă

- Programarea se face centralizat prin conectare la sistemul principal

5.3.3 Hardware SV 8100
IP
Sursa de alimentare
512 porturi
Sloturi carduri
Figura 5-22 Hardware SV 8100

5.3.4 Modalități de instalare
Figura 5-23 Modalități de instalare
5.3.5 Cabinetul principal
carduri
Figura 5-24 Cabinetul principal
- cabinet rackabil 2U:1 CPU şi 5 sloturi universale

- cabinetele 2U de extindere au 6 sloturi universale
- Maximum 200 trunk-uri
- Maximum 512 Interioare (IP şi TDM)
- Conectare pe CPU (central processing unit) a plăcii de VoIP (32/64/126 canale)
- Conectare pe CPU a plăcii de Voice Mail
- Optional poate avea un switch incorporat
- Optional poate avea un router incorporat
Toate componentele beneficiază de facilitatea “Hot Pluggable” (Exceptie CPU, VoIP şi

inMail) adică pot fi instalate şi dezinstalate cu sistemul sub tensiune electrică.

Switch Conectare cabinete
ON/OFF extensie
PSTN
acumulator ventilator acumulatori alimentare

externi 220 V
Figura 5-25 Cabinet principal
5.3.6 Cartele (card-uri)
Denumiri generale:
CD - Cartela de bază
PZ - Cartela de extindere (se montează pe cartela de bază)
BS10 - EXIFU - trei conectori (o cartelă pe sistem)
BS11 - EXIFU - un conector (in fiecare cabinetul de extindere)
ME50 - Extindere memorie
IPLA - Placă VoIP
DLCA - Extensii digitale
LCA - Extensii analogice (SLT)
COT - Trunk-uri analogice (PSTN)
DTA - Trunk-uri E&M
BRIA - BRT (ISDN2)
30PRTA - PRT (ISDN30)
LTA - Cartelă combinată extensii 8 digitale+ 2SLT
LTA+2BRI - Cartelă combinată extensii / trunk-uri 8 digitale + 2SLT +
2xISDN2 (BRI)
LTA+4COT - Cartelă combinată extensii / trunk-uri 8 digitale + 2SLT + 4xPSTN

5.3.7 Particularizări
Descriere Denumire SV8100
Cartelă procesor CD-CP00

Interfaṭă extindere (cabinet principal) PZ-BS10
Interfaṭă extindere (cabinet extindere) PZ-BS11
Voice Mail 16 canale – se instalează pe CPU PZ-VM21
Memorie de extindere - se instalează pe CPU PZ-ME50
Placă VoIP 32/64/128 canale - se instalează pe CPU PZ-32/64/128IPLA
Cartelă 8 extensii digitale CD-8DLCA

Cartelă extinere 8 extensii digitale PZ-8DLCB
Cartelă 4 trunkuri analogice CD-4COTA
Cartelă extindere 4 trunkuri analogice PZ-4COTE
Cartelă 4/8 extensii analogice CD-4LCA/PZ-8LCA
Cartelă extindere 4/8 etensii analogice PZ-4LCA/PZ-8LCE
Cartelă 2 trunkuri ISND BRA CD-2BRIA
Cartelă extindere 2 trunkuri ISND BRA PZ-2BRIA
Cartelă flux ISDN 30B+D CD-PRTA
Cartelă 4 trunkuri analogice DID/OPX CD-4DIOPA
Cartelă 4 trunkuri E&M CD-4PDTA
Cartelă combinată 8 digitale + 2 analogice CD-LTA
Cartelă 2 extensii analogice CD-LTB
Switch CD-ETIA
Router CD-RTB
Tabelul 5-3 Cartele SV8100

5.4 SV8100 – Configurări de bază
Programarea sistemului Univerge SV 8100
Programare
SPK #*#* 12345678 Transfer

(Atentie! Transfer ↔ Hold)
Transfer = Store/Next
Hold = Clear
Answer = Back
MIC = Scroll
SPK = Exit
Taste de navigare
Up = urmator
Down = anterior
Left/Right = editare
Tabelul 5-4 Programarea sistemului
Programarea şi mentenanṭa sistemului se face de obicei de pe un laptop sau PC
cu următoarele cerințe minime ( la data prezentului document) :
- CPU : Pentium 4, 1,7 GHz, Dual core procesor (recomandat)

- Memorie : 512 MB RAM, 2 GB (recomandat)
- Sistem de operare : Microsoft Windows 2000, XP sau Vista
- Altele : Conexiune la internet prin Microsoft Internet Explorer 6.0
sau mai mare
- Porturi de comunicaṭie : LAN sau Modem
- Spaṭiu pe HDD : 100 MB (recomandat)
- Port TCP : Portul TCP 8000 trebuie să fie deschis intre terminal
şi PC pentru upload şi download.
Softul folosit se numeste PC Pro şi beneficiaza de o interfaṭă grafică
prietenoasă.

5.4.1 Utilizator şi parolă
Utilizator şi parolă
Utilizator = tech
Parolă = 12345678
Figura 5-26 Utilizator și parolă

Crearea utilizatorului PCPro:
Figura 5-27 Creare utilizatori PCPro
Figura 5-28 Creare Utilizatori PCPro

Facilităṭi
utilizator
“Add..” sau
“Properties”
Debifate
Ambele
Optiuni
5.4.2 Pornire PCPro cu utilizatorul nou creat
CMD 15-01
Figura 5-29 Pornire cu utilizator nou

Se face pornirea sistemului la valorile implicite
Adresa IP CPU (card procesor CD-CP00) se seteaza in comanda 10-12-01 (implicit
este 192.168.0.10)
Adresa IP IPLA (card VoIP PZ-xyIPL) se seteaza in comanda 10-12-09 (implicit
este 172.16.0.10)
Nota
- Subnet Mask pentru CPU şi Gateway se specifica in 10-12-02
- Subnet Mask pentru IPLA se specifica in 10-12-10
Conectarea la SV 8100 :
Figura 5-30 Conectare la SV8100
5.4.3 Incărcarea datelor din SV 8100 :
Figura 5-31 Încărcarea datelor din SV8100

Conversia fişierelor de configurare :
Deschide
configuratie
Notă – plăcile vor fi instalate inaintea conversiei

Figura 5-32 Încărcare date
5.4.4 Incărcarea datelor în SV 8100
Date
modificate
Figura 5-33 Incărcare date

5.4.5 Setarea adreselor IP
Figura 5-34 Setare adrese IP
Numai dupa deconectare datele modificate vor fi inscrise in memoria sistemului

Necesita un timp de asteptare (aproximativ 30 sec.) inainte de restartare
5.4.6 Utilizarea comenzilor ajutătoare

Cautarea (search) :
Date
modificate
Figura 5-35 Căutarea -1

1 2
Figura 5-36 Căutarea -2
Filtrarea : Ex. pt trunk-uri BRI :
Figura 5-37 Filtrarea

Copierea (ex programul 14 – 01 : Trunk Basic Setup)
Figura 5-38 Copierea -1

Copiere in mai multe campuri.
Copiere - Ctrl C
Selectie - Shift +Ctrl + Sageata jos
Lipire - Ctrl V
Se completeaza prima pozitie
Ctrl Q  + 1
Figura 5-39 Copierea -2
Setările multiple , Ex. pt DDI-uri :
Figura 5-40 Setări multiple 1

4
Figura 5-41 Setări multiple 2

Declararea soft a cardurilor
Click dreapta
Se alege interfata
ce trebuie instalata
Figura 5-42 Declararea soft a cardurilor
Un cabinet are şase sloturi in carte se pot instala carduri. Acestea

sunt universale, permitând instalarea oricărui tip de card.
Excepṭie face slotul 1 din cabinetul 1 care este dedicat cardului
de procesor.
De aceea este necesar să se facă o declarare soft a acestora, prin
care sa i se indice procesorului cu ce tip de card va lucra pe acel
slot.
Deși unele carduri se pot instala/dezinstala oricând in/din sloturi,
se recomandă totuşi ca acest lucru sa fie făcut numai după oprirea
cabinetului de la butonul ON / OFF aflat pe faṭa cabinetului.
Atenṭie : Un cabinet este oprit numai in momentul stingerii totale
a LED-ului de stare aflat lângă buton..
Cât timp un card nu va fi declarat soft in sistem, unele comenzi nu
vor putea fi executate de către procesor deoarece acesta nu are
date referitoare la hardware-ul in cauză.

Editarea câmpurilor :
Figura 5-43 Editarea câmpurilor

Setarea terminalelor (ex. : DT 700) :
Initial toate DT700 utilizeaza

Tipul 1 de codec G.711_PT
Figura 5-44 Setare terminale

Programarea tastelor terminalelor telefonice :
Figura 5-45 Programare taste

Construirea claselor de servicii :
Figura 5-46 Clase de servicii
Setarea timpilor (timer) de sistem :
Figura 5-47 Setare timeri

5.4.7 Setarea datei şi orei pe PBX
Figura 5-48 Setare datei , orei

5.4.8 Alocarea de numerotație
a. Extensii :
In tab-ul System Data :

- se accesează :
• 11 – XX System numbering plan
• 11 – 02 Extension numbering
- in câmpurile denumite Extension se inscriu numerele pe care dorim sa le alocăm
fiecărui port de pe card-ul pentru care facem programarea.
- exista o corelare între numărul ce poate fi inscris şi alte linii de program care stabilesc
• numărul de cifre pe care-l poate avea numărul,
• prima cifră a acestuia
Atentie : ! pentru ca datele sa fie memorate se da click pe “Apply”

! datele vor fi vărsate in memoria centralei numai după ce se accesează comanda
de Upload ( )(acestea sunt valabile la orice modificare de linie de program)

b. Acces la trunk-uri

- se accesează :
• 11 – XX System numbering plan
• 11 – 01 System Numbering
- pentru “first dial digit” (la noi 9 ) la 9x se alege lungimea codului adică numărul de
digiṭi pe care-l va avea codul şi ce va reprezenta acesta (Type)
Figura 5-49 Acces la trunk

• 11 – 09 Trunk Access Codes
- in câmpul denumit Trunk Access Codes se inscrie codul numeric cu care se va face
accesul la liniile externe ale PBX-ului

1 3
Figura 5-50 Trunk acces code

- accesul sau restricṭia de acces, cat şi modalitatea de selectare a acestora, la anumite
sau toate liniile externe ale PBX-ului se face in funcṭie de alte linii de program.
5.4.9 Introducerea de numere de apel in memoria PBX-ului :
Figura 5-51 Lista numerelor cu formare rapida

- se acceseaza :
• 13 – XX Speed dialing
• 13 – 01 Speed dialing function setup
o 13-01-01 : selectam pe ce ruta (interioară sau exterioară) să se formeze
numărul de la locaṭia de memorie
o 13-01-03 : se stabileşte numărul de locaṭii de memorie care vor fi utilizate
o 13-01-04 : daca se foloseşte varianta formării unui număr extern, ce trunk-uri
vor fi accesate
• 13 – 02 Group Speed Dial Bins : adresele consecutive de memorie pot fi adunate in 64
de grupuri
• 13 – 03 Speed Dialing Group Assignment for Extensions : se programeaza accesul
extensiilor la grupurile de memorie
• 13 – 04 Speed Dialing Number and Name : aici se stabilesc codul şi numele sub care
va aparea pe telefoanele cu display pentru numere introduse in memoria PBX
• 13 – 05 Speed Dialing Trunk Group / Route : ce grup de trunk-uri sau rută va folosi
PBX-ul pentru a forma numărul de la locaṭia de memorie
5.4.10 Dirijarea apelurilor de intrare de pe trunk-uri pe extensii
3
1
2 4
Figura 5-52 Dirijare apel intrare

- se acceseaza :
• 22 – XX Incoming Call Service
• 22 – 02 Incoming Call Trunk Setup : se stabileşte ce funcṭie sa aibă trunk-ul
programat; pentru ca o linie analogică să sune la o extensie se selectează opṭiunea DIL
(direct inward line). Se ṭine cont de modurile de funcṭionare ale PBX-ului – mode 1 =
normal ziua, mode 2 = normal noaptea, mod 3 / 4 = moduri programabile pe paliere
orare.
• 22 – 07 DIL Assignment : la ce extensie să sune trunk-ul selectat ;
Obs : se poate selecta o destinaṭie pentru zi şi o alta pentru noapte.
Selectarea modului de funcṭionare zi / noapte

se poate face :
o automat la o oră programată sau
o manual de la un telefon abilitat cu
această functie
3
1
4
2
Figura 5-53 Setare apel intrare
5.4.11 Programarea apelurilor de ieșire

- se acceseaza :
• 14 – XX Trunk Setup
• 14 – 07 trunk Access Map Setup : aici se trec trunk-urile la care va avea acces
extensia din PBX şi se selectează ce fel de acces poate avea

3
1
4
2
Figura 5-54 Setare apel ieşire
• 15 – XX Extension Setup
• 15 – 06 Trunk Access Map for Extensions : se alocă fiecărei extensii un TAM (trunk
access map) – din cele construite mai sus. Există 8 moduri de funcṭionare
programabile după scheme orare. Primul mod este cel “de zi”.
3
1
2 4
Figura 5-55 Rute de acces pentru interioare (extensii)

5.4.12 Grupuri pentru a putea prelua un apel de pe o altă extensie

- se accesează :
• 23 – XX Answer Service
• 23 – 02 call Pick-up Groups : se stabilesc setarile pentru grupul pe care vrem să- l
construim
• 11 – XX System Numbering Plan
• 11 – 12 Service Code Setup (for service Access) : se verifică sau se introduce
codul care va fi folosit pentru preluarea de apeluri de pe alte extensii.
1 4
Figura 5-56 Setare grupuri preluare apeluri (call pick-up)-1

1
Figura 5-57 Setare cod serviciu preluare apeluri (call pick-up)-2

5.4.13 Programarea funcțiilor pe tastele telefoanelor inteligente
- se accesează :
• 15 – XX Extension Setup
• 15 – 07 Function Keys : se stabilesc setările pentru fiecare tastă prin selectare din
fereastra derulantă.
1 3
4
2
Figura 5-58 Programare funcții taste telefoane

DE AVUT IN VEDERE :
Linii uzuale de programare :
 In PCPro cu user name : tech şi password : 12345678

 Se acceseaza zona Filter
 Se selecteaza Show All
1 Instalarea soft a cardurilor :

• Click pe simbolul de System Configuration
• Click dreapta pe cardul pe care vrem să-l instalăm
• Se selecteaza din lista tipul cardului
• Click şi acesta apare in configuraṭie
2 Stabilirea claselor de servicii pentru extensii

• In programele 20 – 06 / 20 – 14 se pun bife şi se fac selecṭii
• Ex : In programul 22 – 06 se stabileşte ce clasă de servicii va fi alocată
extensiei pe parcursul unui interval orar.
3 Setarea extensiilor
• In programele 15-XX se pun bifeşise fac selectii
• Ex : setarea TAM (trunk access map) – arată ce trunk-uri vor fi testate dacă
sunt libere pentru ieşirea la oras. TAM se stabileşte in programul 14 – 07 in
care, fiecarui trunk, i se selectează nivelul de acces (intrare, iesire, intrare +
iesire, etc.)
4 Setarea trunk – urilor

• In programele 14 – XX se pun bife şi se fac selecṭii
• Ex : setarea Trunk Group – urilor realizată in 14 – 05
5 Setarea apelurilor de intrare

• In programele 22 – XX se pun bife, se fac selecṭii şi se completează date.
• Ex : Stabilirea extensiei la care sună un anumit IRG (incoming ring group)
22 – 04, după ce in prealabil in 22 – 05 trunk – urile au fost asignate
Ring Group – ului.
6 Setarea apelurilor de ieşire

• In programele 21 – XX se pun bife, se fac selectii şi se completează date.
Ex : setarea rutei de trunk – uri pe care vor ieşi apelurile externe, conform
asignării rutelor extensiilor in programul 14 – 06.

5.5 Noțiuni şi concepte utile pentru PBX
5.5.1 Ce înseamnă Comunicații unificate?
Conceptul de “Comunicații unificate” este definit ca fiind procesul prin care toate mijloacele
de comunicare, dispozitive și canale de comunicare sunt integrate într-un singur sistem pentru
a permite utilizatorilor să fie în legătură cu oricine, oriunde s-ar afla, în timp real.
Obiectivul Comunicațiilor unificate este de a îmbunătăți procedurile din cadrul companiei și
de a spori comunicarea interumană prin simplificarea procesului.
5.5.2 Ce sunt sistemele de telefonie IP / telefoanele IP?
Introducerea unui sistem de telefonie IP în cadrul unei companii necesită folosirea unui
anumit tip de telefon: telefonul IP.
Sistemele de telefonie IP sunt cunoscute şi sub alte nume cum ar fi: sisteme de telefonie
VoIP, sisteme de telefonie SIP sau sisteme de telefonie bazate pe software. Aceste denumiri
se referă la acelaşi lucru şi se bazează pe principiul transmiterii fluxului audio prin Internet,
mai bine cunoscut sub numele de tehnologia VoIP (sau voce peste protocol Internet).
5.5.3 Ce sunt sistemele de telefonie SIP?
Sistemele de telefonie SIP sunt identice cu sistemele de telefonie VoIP sau sistemele de
telefonie bazate pe software. Acestea sunt sisteme de telefonie care permit efectuarea de
apeluri telefonice prin folosirea tehnologiei VoIP (voce peste protocol Internet).
Există două tipuri de sisteme de telefonie SIP. Primul tip este reprezentat prin aparatul
destinat şi stemului de telefonie SIP care se aseamănă cu aparatul telefonic normal, putând
însă recepţiona şi efectua apeluri telefonice prin folosirea Internetului în locul sistemului
tradiţional PSTN. Celalalt sistem este cel bazate pe software specializat. Acest software
permite oricărui computer să fie folosit ca aparat telefonic cu ajutorul unei perechi de căşti cu
microfon şi/sau a unei plăci de sunet. De asemenea, sunt necesare o conexiune Internet în
bandă largă precum şi o conexiune la un furnizor VoIP sau la un server SIP.
5.5.4 Ce este Voce peste IP?
VoIP = Voce peste Protocolul de Internet.

Voce peste IP se referă la transmiterea fluxului audio prin rețelele de internet. Protocolul de
Internet (IP) a fost creat inițial pentru rețelele de date, iar în urma succesului avut, protocolul
a fost adaptat pentru rețelele audio.
Voce peste IP (VoIP) poate ușura activitatea și poate furniza servicii care pot fi dificil sau
costisitor de implementat în cazul folosirii unei rețele PSTN tradiționale:
• Se poate transmite mai mult de un apel telefonic în aceeași rețea telefonică analogica.
În acest fel, voce peste IP poate facilita multiplicarea liniilor telefonice din cadrul
companiei.
• Opțiuni care, de obicei, sunt calculate separat de către companiile de telecomunicații,
precum: devierea apelurilor, identificarea apelantului sau apelare automată sunt
opțiuni simple prin utilizarea tehnologiei voce peste IP.

• Unificarea comunicațiilor este asigurată de tehnologia voce peste IP, datorită faptului
că permite adaptarea la alte servicii care există pe internet, cum ar fi: conversații
video, trimiterea de mesaje etc.
Aceste opțiuni, precum și multe alte avantaje ale tehnologiei voce peste IP fac ca din ce în ce
mai multe companii să aleagă Sistemele de telefonie VoIP.
5.5.5 Ce este telefonia VoIP / telefonie VoIP ?
Telefonia VoIP, cunoscută și sub numele de telefonie SIP sau telefonie bazată pe software,
permite utilizatorului să efectueze apeluri telefonice către orice telefon - software, mobil sau
fix prin folosirea tehnologiei voce peste IP (VoIP). În acest fel, fluxul audio este transmis prin
internet și nu prin sistemul PSTN tradițional.
Un telefon VoIP poate fi un simplu telefon bazat pe software sau un dispozitiv care se
aseamănă foarte mult cu un telefon normal.
Câteva din caracteristicile de bază ale unui telefon VoIP sunt: identificarea apelantului, lista
apelurilor in curs, direcționarea apelurilor și apel în așteptare.
5.5.6 Cum funcţionează faxul în ambientele VOIP?
FAXUL a fost gandit pentru reţelele analogice şi nu conlucrează deloc bine cu reţele VOIP.
Motivul pentru acest lucru este că comunicaţiile FAX folosesc semnalul într-un fel diferit faţă
de comunicaţiile vocale regulate.
Când tehnologiile VOIP digitalizează şi comprimă, comunicarea vocală analogică este
optimizată pentru VOCE şi nu pentru FAX. În consecinţă, dacă veti conecta un aparat fax
printr-un adaptor ATA la reţea VOIP acesta va funcţiona, dar este posibil să aveţi probleme în
timpul transmisiilor prin fax. Dacă va trebui să faceţi aşa, trebuie să vă asiguraţi că folosiţi
codec-ul G 711, care are o compresie minimă.
Pentru a lucra cu faxul, aveţi următoarele opţiuni:
1. Cea mai uşoară cale de a lucra cu acesta este să conectaţi aparatul fax direct la linia
telefonică analogică existentă şi să conecteze în totalitate mediul dumneavoastră
VOIP de lucru.
2. Înlocuiţi aparatul fax cu un furnizor de servicii fax. Există mulţi,disponibili la un cost
lunar foarte mic (mai ieftin decât abonamentul prin linie de telefon).
3. Implementaţi T38, care are nevoie de un gateway compatibil cu T38 şi un aparat fax,
o placă de fax sau un software de fax compatibil(ă) cu T38.
5.5.7 Ce este T38?
Figura 5-59 T.38

T38 este un protocol care descrie trimiterea unui fax printr-o reţea de date computerizată. Este
nevoie de T38 pentru că datele fax nu pot fi trimise printr-o reţea computerizată de date la fel
ca şi comunicaţiile vocale.
T38 este descris în RFC 3362 şi defineşte felul în care un aparat trebuie să comunice datele
fax . În imaginea de mai sus portalul şi aparatul fax din spatele portalului ar fi fost compatibili
cu T38. Pentru aparatul fax G3 pe o linie analogică, acest proces ar fi fost transparent.
Aparatul fax analogic nu are nevoie să cunoască T38.
5.5.8 Ce este FOIP - Fax over IP?
Figura 5-60 FOIP
FOIP înseamnă Fax over IP şi se referă la procedura trimiterii şi primirii faxurilor printr-o
reţea VOIP. Fax over IP funcţionează prin T38 şi are nevoie de un portal VOIP compatibil cu
T38 cât şi de un aparat fax, placă fax sau software fax compatibil(ă) cu T38.
Aparatele fax moderne multifuncţionale sunt compatibile cu T38.
Software-ul pentru server fax care poate să vorbească „T38” poate să trimită şi să primească
faxuri direct prin portalul VOIP şi deci să nu mai aibă nevoie de hardware fax tradiţional.
Actual, majoritatea serverelor fax au nevoie să folosească drivere EICON SoftIP sau Cantata
FOIP cu licenţe separate pentru a trimite şi a primi faxuri fără hardware fax.
5.5.9 Ce este DID – Direct Inward Dialing ?
DID – Direct Inward Dialing (numit şi DDI în Europa) este o caracteristică oferită de către
companiile de telefonie pentru a fi folosită cu sistemul PBX al clienţilor lor, acolo unde
compania de telefonie (telco) alocă un grup de numere asociate cu una sau mai multe linii.
Scopul său este să permită companiei alocarea unui număr personal fiecărui angajat, fără a
avea nevoie de o linie telefonică separată pentru fiecare. În acest mod, traficul telefonic poate
fi împărţit şi administrat mai uşor.
DID are nevoie de achiziţionarea unui ISDN sau linie digitală şi să cereţi companiei de
telefonie alocarea unui grup de numere. Aveţi atunci nevoie de echipament pregătit pentru
DID în birourile dumneavoastră BRI, E1 sau cardurile T1 sau portaluri.
5.5.10 Ce este un server STUN ?
Un server STUN (Transversala Simplă a Protocolului Datagramei Utilizatorului [UDP] Prin

Traducătorii Adresei Reţelei [NATs]) permite clienţilor NAT (de exemplu, computerele din

spatele unui firewall) să formeze apeluri vocale către un furnizor VOIP găzduit în afara
reţelei locale.
Serverul STUN permite clienţilor să-şi afle adresele lor publice, tipul de NAT în spatele
căruia stau ei şi portul colateral de internet asociat de NAT cu un anumit port local. Această
informaţie este folosită pentru a stabili comunicaţia UDP între clientul şi furnizorul de VOIP
şi a stabili un apel. Protocolul STUN este definit în RFC 3489.
Serverul STUN este contactat pe portul UDP 3478, totuşi serverul îşi va avertiza clienţi să
realizeze teste şi pe IP-uri şi porturi alternate (serverele STUN au două adrese IP). RFC
declară că acest port şi IP-ul sunt arbitrare.
5.5.11 Ce este SIP – Protocolul de Iniṭiere a Sesiunii ?
SIP, prescurtare pentru Protocol de Începere a Sesiunii este un protocol de semnalizare

telefonică IP folosit pentru a stabili, modifica şi iniţia apelurile telefonice VOIP. SIP a fost
dezvoltat de către IETF şi publicat în RFC 3261.
SIP descrie comunicaţia de care este nevoie pentru a stabili un apel telefonic. Detaliile sunt
descrise mai departe în protocolul SDP.
SIP a luat lumea VOIP prin surprindere. Protocolul se aseamănă cu protocolul HTTP, este
bazat pe text, este foarte deschis şi flexibil. A înlocuit deci în mare măsură standardul H323.
5.5.12 Ce este un server SIP ?
Un server SIP este componenta principală a unui IP PBX, ocupându-se cu setarea tuturor
apelurilor SIP în reţea. Un server SIP mai este cunoscut şi ca SIP Proxy sau un Registru.
5.5.13 Ce este un SIP-URI ?
Un SIP URI este diagrama de adresare SIP pentru a apela o altă persoană prin SIP. În alte
cuvinte, un SIP URI este numărul de telefon al unui utilizator SIP. SIP URI se aseamănă cu o
adresa de email şi este scris în următorul format:
SIP URI = sip:x@y:Port
unde x=utilizatorul şi y=gazda / hostul (domeniul sau IP)
Exemple:
sip:joe.bloggs@212.123.1.213
sip:support@phonesystem.3cx.com
sip:22444032@phonesystem.3cx.com
Standardul SIP URI a fost definit în standardul RFC 3261
5.5.14 Lista răspunsurilor SIP:
1xx = răspunsuri informaţionale

• 100 Încercare
• 180 Sunare
• 181 Apelul este redirecţionat
• 182 În aşteptare
• 183 Progresul sesiunii

2xx = răspunsuri de succes
• 200 OK
• 202 acceptat: Folosit pentru Referinţe
3xx = răspunsuri de redirecţionare

• 300 Alegeri Multiple
• 301 Mutat Permanent
• 302 Mutat Temporar
• 305 Folosiţi Proxy
• 380 Serviciu Alternativ
4xx = greşeli ale cererilor

• 400 Cerere Greşită
• 401 Neautorizat: Folosit numai de către registre. Proxy-urile trebuie sa folosească
autorizaţia de proxy 407
• 402 Plata Cerută (Rezervat pentru utilizări viitoare)
• 403 Interzis
• 404 Negăsit: Utilizator nu este găsit
• 405 Metoda Nepermisă
• 406 Neacceptabil
• 407 Se cere autentificarea proxy-ului
• 408 Timpul de aşteptare a cererii este expirat: N-am putut găsi utilizatorul la timp
• 410 Plecat: Utilizatorul a existat odată, dar nu mai este disponibil aici
• 413 Entitatea cererii este prea mare
• 414 Cerere-URI Prea Lung
• 415 Tip de Media Incompatibil
• 416 Schema URI Necompatibilă
• 420 Extensie Greşită: Extensie greşită a protocolului SIP folosit, nu a fost înţeleasă de
către server
• 421 Extensie Cerută
• 423 Interval Prea Scurt
• 480 Temporar Indisponibil
• 481 Apelul/Tranzacţia nu există
• 482 Bucla Detectată
• 483 Prea Multe Întreruperi
• 484 Adresa Incompletă
• 485 Ambiguu
• 486 Ocupat aici
• 487 Cerere terminată
• 488 Neacceptabil aici
• 491 Cerere în aşteptare
• 493 Nedescifrabil: Nu pot decripta componentele corporale S/MIME
5xx = erori de server

• 500 Eroare Internă de Server
• 501 Neimplementat: Metoda Cererii SIP nu este implementată aici
• 502 Portal Greşit
• 503 Serviciu Nedisponibil
• 504 Timp de aşteptare expirat
• 505 Versiunea nesuportată: Serverul nu suportă această versiune a protocolului SIP

• 513 Mesaj Prea Mare
6xx = greşeli globale

• 600 Ocupat peste tot
• 603 Refuz
• 604 Nu există nicăieri
• 606 Neacceptabil
Exemplu al unei sesiuni de apel SIP între 2 telefoane
Figura 5-61 Sesiune SIP
O sesiune de apel SIP între 2 telefoane este efectuată în felul următor:

• Telefonul apelant trimite o invitaţie
• Telefonul apelat trimite răspunsul informativ 100 – Încercare – Înapoi
• Când telefonul apelat începe să sune un răspuns 180 – Sună – este trimis înapoi
• Când apelatul ridică telefonul, telefonul apelat trimite un răspuns 200 – OK
• Telefonul apelant răspunde cu ACK – luare la cunoştinţă
• Acum conversaţia actuală este trimisă sub formă de date prin RTP
• Când persoana care apelează închide, o cerere BYE este trimisă telefonului apelat
• Telefonul apelat răspunde cu 200 – OK

5.5.15 Ce sunt Metodele SIP/ Cereri şi Răspunsuri ?
SIP foloseşte Metode/Cererile şi Răspunsurile corespunzătoare pentru a stabili un apel.
Figura 5-62 Sesiune SIP cerere , răspuns
Cereri SIP - Există şase tipuri de bază de cerere/metodă:
INVITE = Stabileşte o sesiune

ACK = Confirmă o cerere INVITE
BYE = Termină o sesiune
CANCEL = Opreşte stabilirea unei sesiuni
REGISTER = Comunică locaţia utilizatorului (numele host-ului, IP)
OPTIONS = Comunică informaţii despre capacităţile telefoanelor SIP apelante şi
primitoare
Răspunsurile SIP - Cererile SIP primesc răspunsuri SIP, din care există 6 clase:
1xx = răspunsuri informaţionale, ca 180, care înseamnă că sună

2xx = răspunsuri de succes
3xx = răspunsuri de redirecţionare
4xx = greşeli ale cererilor
5xx = greşeli de server
6xx = greşeli globale
5.5.16 Ce este protocolul de Descriere a Sesiunii ?
SDP, scurtare pentru Protocol de Descriere a Sesiunii, este un format pentru a descrie
parametrii de iniţializare a fluxului mediatic. A fost publicat de către IETF ca RFC 4566.
Fluxul mediatic este conţinutul privit sau ascultat în timpul livrării.
5.5.17 Ce este RTP – Protocol-ul de Transport în Timp Real?
RTP – prescurtare pentru Protocol de Transport în Timp Real defineşte un pachet de format
standard pentru a livra audio şi video pe internet. A fost definit în RFC 1889. A fost dezvoltat
de către grupul Audio Video Transport Working şi a fost publicat întâia oară în 1996.
RTP şi RTCP sunt legate strâns – RTP livrează datele actuale, iar RTCP este folosit pentru a
raporta calitatea serviciului.

5.5.18 Ce este RTCP – Protocol-ul de transport în Timp Real ?
RTCP înseamnă Protocol de Transport în Timp Real şi este definit în RFC 3550. RTCP
lucrează mână la mână cu RTP. RTP-ul livrează datele actuale, în timp ce RTCP este folosit
pentru a trimite pachete de control participanţilor la un apel. Funcţia primară este furnizarea
de rapoarte cu privire la calitatea serviciilor furnizate de RTP.
5.5.19 Ce este H323?
H323 este un set de standarde de la ITU-T, care defineşte un set de protocoale pentru a
furniza comunicaţii audio şi vizuale printr-o reţea de calculatoare.
H323 este un protocol relativ vechi şi este depăşit de către SIP – Protocolul de Începere a
Sesiunii. Unul dintre avantajele lui SIP este că este mult mai simplu şi că este asemănător
protocoalelor HTTP / SMTP.
Desi, majoritatea echipamentelor VOIP disponibile azi urmează standardul SIP
echipamentele VOIP mai vechi urmează H 323
5.5.20 Ce înseamnă ENUM ?
ENUM înseamnă Telephone Number Mapping. În spatele acestei „prescurtări” se ascunde o

mare idee: Să poţi fi contactat oriunde în lume cu acelaşi număr – şi prin cea mai buna şi mai
ieftină cale. ENUM ia un număr de telefon şi-l leagă de o adresa de internet care este
publicată în sistemul DNS. Proprietarul unui număr ENUM poate deci să publice unde trebuie
direcţionat un apel printr-o introducere DNS. Mai mult, se pot defini direcţii diferite pentru
tipuri diferite de apeluri – de exemplu, puteţi defini o cale diferită dacă apelantul este un fax.
ENUM are nevoie de numărul de telefon al apelantului pentru a-l suporta.
Puteţi înregistra un număr ENUM mai degrabă în felul în care înregistraţi un domeniu. În
acest moment, multe registre şi furnizori de VOIP furnizează aceasta ca un serviciu gratuit.
ENUM este un standard nou şi nu este inca larg cunoscut. Totuşi se pare că va deveni o altă
revoluţie în comunicaţiile şi mobilitatea personală.
5.5.21 Ce este ştergerea ecoului ?

Una din problemele prezente in comunicatiile de voce peste IP este prezenta ecoului.
Ştergerea ecoului este procesul de a îndepărta ecoul de pe o comunicare vocală pentru a
ameliora calitatea apelului vocal. Este deseori nevoie de ştergerea ecoului pentru ca tehnicile
de comprimare a vocii şi întârzierile în procesarea pachetelor creează deseori ecoul. Pentru
limitarea efectelor ecoului se folosesc supresoarele de ecou.
Info : (Supresoarele de ecou introduc intr-o conexiune o atenuare mare (chiar intrerupere)
intr-un sens de transmisie sau altul.
• Scopul este inserarea unei atenuări mari în direcţia opusă căii de transmisie.
 se presupune că la un moment dat semnalul de voce este transmis doar într-o
singură direcţie;
• rezultatul este o atenuare mare a semnalului de ecou;
 se introduc inevitabil limitări de amplitudine în perioada când ambele
persoane vorbesc;

• se poate forţa un mod de lucru semi-duplex pe linia telefonică.
• în cazul transmisiilor de date supresorul de ecou este dezactivat cu ajutorul
unui semnal transmis de modem (2100Hz);
 se asigură în acest fel o transmisie duplex-integral.
Ştergerea ecoului nu ameliorează numai calitatea dar reduce şi consumul de bandă datorită
tehnicilor sale de suprimare a silenţiului.)
5.5.22 Cate tipuri de CODEC-URI există ?
Un Codec converteşte un semnal analog într-unul digital pentru a-l transmite pe o reţea de
date. Azi sunt folosite următoarele Codec-uri:
• GSM - 13 Kbps (viteză deplină), mărimea cadrului 20ms
• iLBC - 15Kbps, mărimea cadrului 20ms: 13.3 Kbps, mărimea cadrului 30ms
• ITU G.711 - 64 Kbps, pe bază de eşantion. Cunoscut şi ca alaw/ulaw
• ITU G.722 - 48/56/64 Kbps
• ITU G.723.1 - 5.3/6.3 Kbps, mărimea cadrului 30ms
• ITU G.726 - 16/24/32/40 Kbps
• ITU G.728 - 16 Kbps
• ITU G.729 - 8 Kbps, mărimea cadrului 10ms
• Speex – 2,15 la 44,2 Kbps
• LPC10 – 2,5 Kbps
• DoD CELP – 4,8 Kbps
5.5.23 IP PBX: Cum funcţionează un sistem de telefonie IP PBX / VOIP
Un sistem de telefonie VOIP/ IP PBX este format din unul sau mai multe telefoane
SIP/telefoane VOIP, un server IP PBX şi include opţional un Portal VOIP.Serverul IP PBX
este similar unui server proxy: clienţii SIP, fie telefoane software fie telefoane hardware, se
înregistrează pe serverul IP PBX şi când doresc să efectueze un apel ei cer către IP PBX să
stabilească conexiunea. IP PBX-ul are memorata lista tuturor telefoanelor/utilizatorilor şi
adresele lor SIP corespunzătoare şi deci este capabil să conecteze un apel intern sau să
direcţioneze un apel extern fie prin portalul VOIP fie printr- un furnizor de servicii VOIP.
Figura 5-63 IP PBX

5.5.24 Ce reprezintă entităţile SIP ?
Entitati SIP sunt elemente de retea SIP, cu funţiuni bine precizate. Ele impreună alcătuiesc
arhitectura SIP
Specificaţiile SIP definesc elementele ce fac parte din arhitectura SIP:
• Agenţii utilizator (User Agents – UA) de tip Client (UAC)şide tip Server (UAS)
• Înregistratorii – (Registrars)
• Delegaţii (Proxies)
• Agenţii utilizator consecutivi (Back-to-Back User Agents – B2BUAs) formularea
propusă încearcă să exprime o entitate alcătuită prin asocierea dintre un Client User
Agent cu un Server UserAgent. Aspectul consecutiv constă in faptul că entitatea poate
fi simultan ServeUserAgent pentru avalşiClientUser agent pentru amonte.
5.5.25 Ce sunt agenţii utilizator SIP ?

Terminale Internet care folosesc SIP pentru identificarea unul pe celalalt şi care pot negocia
caracteristicile unei sesiuni media se numesc Agenţi Utilizator. Într-o largă aproximare,
agenţii utilizator se află în computer în formă de aplicaţie, însă la fel de bine pot fi în
telefoanele celulare, porţi PTSN, sisteme IVR, IP-phone.
Agenţii utilizator îndeplinesc funcţie de server(UA Server) sau funcţie client (UA Client),
pentru o aceeaşi sesiune deschisă. UAC este acea parte din UA care trimite cereri (requests) şi
primeşte răspunsuri (responses). UAS este acea parte din UA care primeşte cereri şi trimite
răspunsuri.
Un agent Utilizator conţine ambele implementări UAS respectiv UAC, şi se consideră că
joacă un rol de chemător, UAC, atunci când trimite cereri de tip INVITE şi primeşte
răspunsuri, sau rol de chemat, UAS, atunci cand primeşte mesaje INVITE şi trimite
răspunsuri
Observaţie. Situaţia se schimbă atunci când chematul decide să trimită mesajul BYE şi să
termine sesiunea anterior deschisă (fiind un un iniţiator de mesaj, este un UAC) iar chematul,
receptionand BYE, este defapt UAS, la eliberarea sesiunii.
5.5.26 Ce sunt Serverele Proxy ?

Servere Proxy sau servere de delegare – recepţionează cereri SIP de la client şi le trimite în
numele clientului la următorul server SIP din reţea (care poate fi alt proxy server sau alt
UAS). Are rol în autentificare, autorizare , control acces, rutare mesaje, transmisii fiabile ale
cererilor, securitate.
Observaţie: Proxy serverele îndeplinesc rolul de rutare a mesajelor SIP. Nu trebuie facută
confuzia cu termenul de rutare pachete IP executate de către routere. Rutarea SIP este
implementată pe un strat superior (nivelul aplicatie versus nivel de retea)şiutilizează
informaţiile continute în SIP URI pentru a determina următorul hop, şi nu adresa de reţea
folosită de către rutere.
Serverele Proxy mai indeplinesc o funcţie de verificare în cazul instaurării unei politici (de
pildă, proxy server este cel care se asigură de faptul că un utilizator are dreptul să facă un
apel).

Serverele Proxy au capacitatea să interpreteze şi, dacă este necesar, să rescrie părţi specifice
a unui mesaj de tip cerere înainte de a-l dirija mai departe. Între un UASşiUAC pentru a
sprijini transmiterea mesajelor, pot exista mai multe tipuri de servere proxy
5.5.27 Ce sunt Stateless Servers ?
Servere fară memoria tranzacţiei (Stateless Servers) – pot fi consideraţi într-o arhitectură
SIP ca simpli expeditori (forwarders) de mesaje care trimit în mod independent mesaje unii
altora. Deşi mesajele sunt aranjate în aşanumitele tranzacţii, genul acesta de servere mai sunt
interesate de tranzacţiile executate după ce expediază mesajele. Sterverele Stateless sunt
simple dar şi rapide. Se utlizează în cazul balansorilor de încărcare (load balancers),
translatorilor de mesaje (message translators) şi rutere. Nu pot să absoarbă cererile de
retransmitere a mesajelor, întrucât nu au memoria trazacţiilor. Se folosesc în special în
schemele de “bifurcare” a mesajelor.
5.5.28 Ce sunt Stateful Servers ?
Servere cu memoria tranzacţiei (Stateful Servers – “în stare”). Odată cu recepţionarea unei
cereri Stateful proxy server crează şi defineşte o “stare” a tranzacţiei şi o păstrează atâta
vreme până când aceasta rămâne activă. Anumite tranzacţii, în special cele create cu INVITE,
pot să dureze puţin mai mult (de pildă cât timp chematul acceptă apelul sau îl declină). Până
când apare un eveniment care să răspundă clar mesajului INVITE, informaţiile despre
tranzacţie trebuie memorate, întrucât Stateful Proxy trebuie să menţină starea pe durata
tranzacţiilor. Perfomanţele acestuia sunt limitate (mai mulţi useri simultan au propriile lor
tranzacţii de executat)
Observaţie: Menţinerea stărilor în entităţiile SIP
Stateless - “fără stare” – fiecare cerereşirăspuns sunt manipulate independent
Tranzacţie stateful – “în stare” – rememorează întrega trazacţie cerere/răspuns
Call stateful – apel “în stare” – reţine un apel de la început până la sfarşit
5.5.29 Ce este un Outbound Proxy ?

Outbound Proxy - Proxy de Ieşire - Un astfel de proxy ajută pe un UA să ruteze solicitări în
exterior. Uzual, UA este configurat sa ruteze toate cererile spre un outbound proxy, care va
ruta la rândul său mai departe.
Figura 5-64 Outbound proxy

Outbound proxy deserveste unul sau mai multe domenii. Permit planuri de apel sau rutează
URL-uri de tip tel-fax
5.5.30 Ce este un Inbound Proxy ?
Inbound Proxy - Proxy de Intrare - un proxy server care manipulează cererile sosite într-un
domeniu administrativ. Prin urmare inbound proxy oferă un sprijin în rutarea cererilor către
un UA apropiat aflat în domeniul său de responsabilitate. Atunci când ajunge o cerere la
Inbound Proxy acesta întreabă pe Location Serviceşidetermină adresa de contact a UA căruia
cererea ii este destinată efectiv şi trimite mai departe solicitarea la acea adresă.
Figura 5-65 Inbound proxy
Observaţie: Se întâmplă în mod frecvent ca solicitarea iniţiere de apel (call-initiation

request) pe parcursul ei de la origine la destinaţie, să traverseze mai întâi un outbound
proxyşiapoi un inbound proxy.
5.5.31 Ce este un Forking Proxy?
SIP Forking Proxy - server SIP proxy de tip bifurcaţie - Un utilizator identificat de
identitatea logică poate să fie înregistrat cu mai multe locaţii. De exemplu, acesta se poate
înregistra de la mai multe terminale fiecare având propria adresa IP. Atunci când un apel
ajunge la proxy-ul de intrare menţionat în AOR (Address of Record – Adresa de înregistrare),
acesta va aplica un algoritm potrivit, încercând să ajungă la utilizator printre locaţiile
anunţate.
Maniera de depistare folosită poate fi:
- căutare secvenţială, caz în care proxy încearcă fiecare locaţie una după cealaltă,
- căutare paralelă, unde proxy încercă să ajungă la locaţii simultan.
Figura 5-66 Forking proxy

5.5.32 Ce este un server de înregistrare ?
Server pentru Inregistrare (Registrar Server) - recepţionează cereri de la UAC pentru
înregistrarea pozitiei (location) curente a agentului utilizator client. Adesea aceste servere
sunt găzduite sau sunt în apropiere de alte servere (de exemplu Location Server).
Definitie: Inregistrarea este procesul prin care un SIP UA comunică locaţia sa curentă
împreună cu un identificator de vizibilitate externă serverului de înregistrare.
Un agent SIP UA are nevoie să fie înregistrat pentru a putea trimite sau primi apeluri. Când
serverul de înregistrare acceptă cererea de înregistrare, aşează informaţiile receptionate într-
un tablel, o corespondenţă între locaţia utilizatorului şi identificatorul vizibil extern, într-o
bază de date numita Serviciu de Localizare
Figura 5-67 Registrar server
5.5.33 Ce este un Redirect Server?
Servere de redirecṭionare - Redirect Server: oferă unui UA informaţii despre următorul

hop la care trebuie să ajungă mesajul, astfel încât un client să poată contacta direct urmatorul
hop (server, UA) UA redirijează invitaţia către elementul indicat de către redirect server.
Serverul poate fi un server din altă reţea sau un UA.
Figura 5-68 Redirect Server

5.5.34 Ce este un server de Localizare?
Servere de localizare - Location service / server: este o abstractizare a unui serviciu, nu

este o entitate SIP nemijlocită şi oferă rezoluţie de adresă pentru serverele SIP proxy sau
redirect. El înglobează mecanisme: bază de date, instrumente de realizare a rezoluţiei (Finger,
Rwhois, LDAP) alte mecanisme dependente de sistemul de operare.
Baza de date întreţinută de Serverele de Localizare conţin o mapare făcută între AOR –
identităţile publice SIP şi Contact Addresses- adresele de contact reprezentând locaţiile
declarate de utilizator, pentru un domeniu specificat. Atât AOR cât şi CA sunt exprimate în
formatele SIP URI.
Când un Server Inregistrator primeşte o cerere de înregistrare din partea unui UA, acesta
populează Location Service cu informaţiile recepţionate. Location service este deasemenea
contactat şi de serverele de tip proxy responsabile pentru domeniile lor, şi care au fost
mandatate să obţină informaţii despre posibilele locaţii ale utilizatorului apelat. Interfaţa faţă
de Location Service nu este de tip SIP. Nu există încă un mecanism standardizat pentru a avea
acces la Location Service. Anumite servere SIP pot folosi alte protocoale de genul LDAP
(lightweight directory Acces Protocol) sau altele. Cele mai multe implementări aşează
Location Service pe un server SIP, prin urmare interfaţa în aceeaşi maşină este una internă. In
sensul acesta, maşina poate fi considerată un Location server.
Figura 5-69 Server Localizare
5.5.35 Ce este un server B2BUA ?

Servere cu continuitate (Back-To-Back User Agent – B2BUA) Acţionează ca un Server şi
ca un Client simultan. Are rolul de a încheia procesul de semnalizare în partea UA-ului
apelant şi iniţiază semnalizarea către UA-ul apelat B2BUA este on complex unde unul sau
mai mulţi agenţi utilizatori, primesc apelurile de intrare şi le comută (“trigger”) către
altcineva. Este util pentru serviciişipentru “anonimizare”

Figura 5-70 Server B2BUA
5.5.36 Ce sunt Tranzacţiile şi Dialogurile SIP ?

Mesajele SIP se transmit în reţea în mod independent şi uzual sunt grupate în tranzacţii ale
agenţilor utilizatori, sau ale serverele proxy. Din acest motiv se mai spune despre protocolul
SIP că este un protocol de tip tranzacţional.
O tranzacţie este o secvenţă a mesajului SIP schimbată între elementele unei reţele SIP. O
tranzacţie conţine o cerere şi toate răspunsurile la acea cerere. Poate include zero sau mai
multe răspunsuri provizorii şi unul sau mai multe răspunsuri finale (o cerere de tip INVITE ar
putea să primeasca mai multe răspunsuri dacă e distribuită printr-un proxy server de bifurcare
de exemplu)
Dacă o tranzacţie a fost iniţiată pe un INVITE atunci tranzacţia trebuie sa include şi un ACK,
doar dacă răspunsul final nu a fost un răspuns cu codul 2xx. (răspunsuri cu success), în acest
caz, ACK nu mai este considerat parte din tranzacţie.
ACK face parte din toate tranzacţiile cu final negativ şi nu face parte din tranzacţia cu final
pozitiv. Raţionamentul pentru această asimetrie este acela că oferă livrarea tuturor mesajelor
200 OK, nu doar a celor cu care se stabileşte conexiune, ci a tuturor entităţilor ce au primit
cererea INVITE, retrasmisă de un eventual server de bifurcare de pe traseu. Entităţile vor
transmite toate ca raspuns la un INVITE, mesajul 200 OK pînă când primesc ACK.
Observaţie: Doar mesajele INVITE se retransmit!
Entităţile SIP cunosc genul de tranzacţii de tip stateful ( “în stare”) Aceste entităţi crează o
stare asociată cu o tranzacţie şi este păstrată în memorie pe timpul derulării ei. Când o cerere
sau un răspuns soseşte, entitatea “în stare” încearcă să asocieze cererea (sau răspunsul, după
caz) cu tranzacţiile existente. Extrage identificatorul unic al tranzacţiei din mesajul aparut, îl
compară cu alţi identificatori memoraţi deja, şi dacă o tranzacţie există atunci updatează
starea a acelui mesaj.
In figura următoare sunt descrise tranzacţiile SIP unde prima tranzacţie include un INVITE şi
răspunsurile primite, iar a doua tranzacţie include BYE şi răspunsul când sesiunea este
închisă.

Figura 5-71 Tranzacții SIP
Un dialog reprezintă o relaţie de tip pereche-la-pereche între doi useri agenţi. Dialogul
persistă un anume timp. Dialogurile permit secvenţierea şi rutarea mesajelor între
terminalele SIP
Dialogurile se identifică după câmpurile Call-ID, eticheta FROM şi eticheta TO, cuprinse in
antetul mesajelor. Mesajele care au aceşti trei identificatori comuni aparţin aceluiaşi dialog.
Observaţie: Un dialog este o secvenţă de tranzacţii.Unele mesaje pot stabili dialoguri, altele
nu.
Mesajul INVITE stabileşte un dialog deoarece va fi ulterior urmat de o cerere BYE care va
închide sesiunea stabilită prin INVITE. BYE de această dată este trimis în interiorul unui
dialog inceput de INVITE
Figura 5-72 Dialog SIP

5.6 Aplicatia WIRESHARK
5.6.1 Descriere WIRESHARK
Wireshark este un analizor de pachete de rețea care încearcă sa captureze pachete de rețea și
să le afișeaze ca pachete de date, cât mai detaliat posibil.
Ne-am putea gândi la el ca la un dispozitiv de măsurare, utilizat pentru a examina ceea ce se
intâmpla in interiorul unui cablu de retea, dar la un nivel mult superior.
La ce se foloseşte ?
Administratorii de reṭea il folosesc pentru a detecta problemele de reṭea. Inginerii de
securitate a reṭelelor il folosesc pentru a examina problemele de securitate. Dezvoltatorii de
software il folosesc pentru a depana protocoale implementate. Mai este folosit şi pentru a
invăṭa protocoale de reṭea interne.
5.6.2 Caracteristici WIRESHARK
- disponibil pentru OS UNIX şi Windows

- captureaza pachete de date in timp real de la o interfaṭă de reṭea
- fişierele deschise conṭin pachete de date capturate cu tcpdump/WinDump
- importă pachete din fişiere text
- afişează pachete cu toate informaṭiile despre acestea
- salvează pachetele de date capturate
- filtrează pachetele de date pe baza mai multor criterii
- cauta pachete de date pe baza mai multor criterii
- personalizează color pachete de date afişate pe baza filtrărilor
- …si multe altele
Wireshark poate captura de trafic de la mai multe tipuri de medii de rețea diferite - și în ciuda
numelui său - inclusiv LAN wireless. Tipurile de medii acceptate, depind de multe lucruri,
cum ar fi sistemul de operare pe care îl utilizați.
Wireshark poate deschide pachetele capturate dintr-un număr mare de alte programe de
captură.

5.6.3 Descriere meniuri WIRESHARK
Fereastra principala :
Figura 5-73 Ecran principal

Meniuri :
FILE
Figura 5-74 File

EDIT
Figura 5-75 Edit

VIEW
Figura 5-76 View

GO
Figura 5-77 Go
CAPTURE
Figura 5-78 Capture

ANALYZE
Figura 5-79 Analyze

STATISTICS
Figura 5-80 Statistics

TELEPHONY
Figura 5-81 Telephony

TOOLS
Figura 5-82 Tools

INTERNALS
Figura 5-83 Internals

HELP
Figura 5-84 Help

-

PACKET LIST
Figura 5-85 Packet List
Lista arata :
- No. Numarul de pachete capturate. Acesta nu se schimbă nici dacă se foloseşte un filtru.
- Time. Date referitoare la amprenta temporală. Formatul poate fi modificat.
- Source. Adresa de la care provin pachetele.
- Destination. Adresa unde se duc pachetele.
- Protocol. Denumirea prescurtată a protocolului.
- Length. Lungimea fiecărui pachet.
- Info. Informaṭii adiṭionale despre conṭinutul pachetului.
Prima coloană arată modul in care fiecare pachet este legat de cel selectat.
Fiecare linie din lista de pachete corespunde unui pachet in fişierul capturat. Dacă se
selectează o linie din acest panou, mai multe detalii vor fi afişate in “Packet Details” şi
“Packet Bytes”.
Ex de “Packet Details” :
Figura 5-86 Packet details
Unele câmpuri de protocol au semnificații speciale.

Câmpuri generate.
Wireshark va genera informații de protocol suplimentare care nu sunt prezente în datele
capturate. Aceste informații sunt incluse între paranteze pătrate ( "[" și "]"). Informațiile
generate includ timpii de răspuns, analiza TCP, informații GeoIP și de validare de control.
Link-uri.
În cazul în care Wireshark detectează o relație cu un alt pachet în fișierul de captare, va
genera un link către acel pachet. Link-uri sunt subliniate și afișate în albastru. Dacă faceți
dublu-clic pe un link, Wireshark va sări la pachetul corespunzător.

Ex. De „Packet Bytes”
Figura 5-87 Packet Bytes

Pornirea unei capturi
Aveți posibilitatea să faceți clic dublu pe o interfață în fereastra principală.
Puteți obține o imagine de ansamblu a interfețelor disponibile folosind caseta "Interface
Capture" (Capture → Options ...). A se vedea caseta de dialog pe Microsoft Windows"
Interface Capture sau caseta de dialog pe Unix / Linux" Interface Capture pentru mai multe
informații. Puteți începe o captură din această casetă de dialog folosind butonul Start.
Puteți începe imediat o captură utilizând setările curente selectând Capture → Start sau prin
clik pe butonul din prima bara de instrumente.
Dacă știți deja numele interfeței de captare puteți începe Wireshark din linia de comandă:
$ wireshark -i eth0 -k
Aceasta va porni Wireshark pe interfata eth0.
Caseta de dialog “Capture Interface”pe Windows
Figura 5-88 Capture Interface

Caseta de dialog “Capture Options”
Figura 5-89 Capture Options

Caseta de dialog Edit Interface Settings :
Figura 5-90 Edit Interface
Odată ce ați capturat unele pachete sau ați deschis un fișier de captare salvat anterior, puteți
vizualiza pachetele care sunt afișate în panoul listă de pachete printr-un simplu click pe un
pachet în panoul listă de pachete, care va aduce pachetul selectat pentru a fi vizualizat în
panou. Vă puteți extinde apoi orice parte a arborelui pentru a vizualiza informații detaliate
despre fiecare protocol din fiecare pachet. Dacă faceți click pe un element din arbore se vor
evidenția biții corespunzători în vizualizarea octetului. Un exemplu cu un pachet TCP selectat
este prezentat în figura de mai jos..
Figura 5-91 pachet TCP

5.6.4 Secventa unui apel SIP analizat cu WIRESHARK
De pe telefonul IP cu numărul de extensie 224 s-a inṭiat un apel către extensia TDM 200.
Cele două extensii au fost in convorbire după care apelatul a inchis. Alegerea interfeṭei
ethernet a laptopului
Figura 5-92 Alegerea interfetei
Se selecteaza butonul Start
Figura 5-93 Start

Din multimea de pachete prelevate de interfata ethernet dorim sa facem o selectie doar a
pachetelor care au sursa sau destinatie adresa IPLB
Figura 5-94 Filtrare
ip.addr==192.168.1.10
Figura 5-95 Editare filtru

Click on [Capturing from Atheros AR8131/AR8132 PCI-E Ethernet Controller (Microsoft's
Packet Scheduler)
Figura 5-96 Activare filtrare
Avem o secventa de inregistrare intre un telefon ip şi SV8100. Adresa telefonului IP este

192.168.1.51
Figura 5-97 Secvenṭa inregistrată

Derularea unei secvenṭe de apel
Figura 5-98 Derularea unui apel
Mesajul SIP INVITE
Figura 5-99 Mesaj Invite

Dorim să obṭinem o mapă numai cu mesajele SIP schimbate intre entităṭi. Alegem din meniu
Telephony >VoIP Calls
Figura 5-100 Mapa cu mesaje SIP
Se va afișa care sunt secvențele inregistrate de tip VoIP din captura realizată:
Figura 5-101 Secventa inregistrata

Grafic reprezentând complet un apel de la extensia 224 la extensia 200
Figura 5-102 Apel complet
Nota: Pentru verificarea parametrilor IP din telefonul ITL se poate folosi butonul Help

6 Index figuri
Figura 1-1 Componente Metronet........................................................................................... 1-2
Figura 1-2 Arhitectura metronet ............................................................................................. 1-2
Figura 1-3 Interconectare pe FO ............................................................................................. 1-3
Figura 1-4 Interconectare pe GPON ....................................................................................... 1-3
Figura 1-5 Profil de rată duală ................................................................................................ 1-3
Figura 1-6 Multi–Service Edge Layer .................................................................................... 1-4
Figura 1-7 Soluții tehnice SCE ............................................................................................... 1-5
Figura 1-8 Acces xDSL back-up (doar topologie FTTC) ...................................................... 1-6
Figura 1-9 Acces 3G back-up ................................................................................................. 1-6
Figura 1-10 Arhitectura IpFix ................................................................................................. 1-9
Figura 1-11 Topologii VPN .................................................................................................. 1-12
Figura 1-12 Arhitectura VPN................................................................................................ 1-12
Figura 1-13 Arhitectura EoMPLS......................................................................................... 1-17
Figura 1-14 Arhitectura IpTransit ......................................................................................... 1-21
Figura 1-15 Arhitectura peste Metronet / VPN.................................................................... 1-26
Figura 1-16 Arhitectura platformei VoIP ............................................................................. 1-26
Figura 1-17 VoBB peste Metronet........................................................................................ 1-28
Figura 1-18 Soluție conectare Metronet – VoBB ................................................................. 1-28
Figura 1-19 Alocare adresă IP .............................................................................................. 1-30
Figura 1-20 Autentificare și upgrade FW ............................................................................. 1-31
Figura 1-21 Autorizare și încărcare aplicații ........................................................................ 1-32
Figura 1-22 Stabilire sesiune IPTV linear-live ..................................................................... 1-32
Figura 1-23 Arhitectura IPTV (1) ......................................................................................... 1-33
Figura 1-24 Arhitectura IPTV (2) ......................................................................................... 1-34
Figura 1-25 Soluție IPTV Business ...................................................................................... 1-35
Figura 1-26 Verificarea serviciului IPTV (STB KAON) ..................................................... 1-37
Figura 1-27 Verificarea serviciului IPTV (ceas NOK) ......................................................... 1-37
Figura 1-28 Verificarea serviciului IPTV (ceas OK) ............................................................ 1-38
Figura 1-29 Managed Wi-Fi ................................................................................................ 1-39
Figura 1-30 Soluția globală................................................................................................... 1-41
Figura 1-31 Soluția I de acces (CPE Cisco cu port ADSL) .................................................. 1-41
Figura 1-32 Soluția II de acces (CPE fără port ADSL și modem în bridge) ........................ 1-41
Figura 1-33 Soluția III .......................................................................................................... 1-42
Figura 1-34 Soluția IV .......................................................................................................... 1-43
Figura 2-1 Modelul OSI .......................................................................................................... 2-2
Figura 2-2 Modul de comunicare pe baza modelului OSI ...................................................... 2-4
Figura 2-3 Încapsularea datelor .............................................................................................. 2-6
Figura 2-4 Trafic Unicast ........................................................................................................ 2-8
Figura 2-5 Trafic Broadcast .................................................................................................... 2-8
Figura 2-6 Domeniu de broadcast .......................................................................................... 2-9
Figura 2-7 Trafic Multicast ..................................................................................................... 2-9
Figura 2-8 Multicast.............................................................................................................. 2-10
Figura 2-9 Adresa MAC ....................................................................................................... 2-11
Manual certificare SB - Figuri Pagina 6-A

Figura 2-10 IP header............................................................................................................ 2-12
Figura 2-11 Clasa A .............................................................................................................. 2-18
Figura 2-12 Clasa B .............................................................................................................. 2-19
Figura 2-13 Clasa C .............................................................................................................. 2-19
Figura 2-14 Clasele de adrese IP .......................................................................................... 2-20
Figura 2-15 Structurarea unei adrese IP................................................................................ 2-21
Figura 2-16 Mod funcționare DNS ....................................................................................... 2-29
Figura 2-17 Comanda nslookup ............................................................................................ 2-29
Figura 2-18 Comanda “server 193.231.100.130” ................................................................. 2-30
Figura 2-19 Verificare DNS.................................................................................................. 2-30
Figura 2-20 Controlul traficului ........................................................................................... 2-40
Figura 2-21 Folosirea drumului comutat LSP în locul drumului găsit de protocolul de rutare
IGP în cadrul reṭelei furnizorului de servicii ........................................................................ 2-41
Figura 2-22 Retele Private Virtuale ...................................................................................... 2-42
Figura 2-23 Reṭea IP MPLS.................................................................................................. 2-43
Figura 2-24 Rețele LAN MAN WAN .................................................................................. 2-44
Figura 2-25 Rețea LAN simplă ............................................................................................. 2-45
Figura 2-26 Rețea LAN cu ieșire la Internet ......................................................................... 2-46
Figura 2-27 Interconectare LAN-uri ..................................................................................... 2-46
Figura 2-28 Domenii de coliziune si de broadcast................................................................ 2-52
Figura 2-29 Domenii de broadcast separate prin VLAN-uri ................................................ 2-52
Figura 2-30 LAN al unei cladiri realizat cu 2 VLAN-uri ..................................................... 2-53
Figura 2-31 LAN realizat cu 2 VLAN-uri ............................................................................ 2-54
Figura 2-32 Switch-uri conectate prin Trunk Link ............................................................... 2-55
Figura 2-33 Etherchannel ...................................................................................................... 2-57
Figura 2-34 Protocolul PAgP ................................................................................................ 2-58
Figura 2-35 Protocolul LACP ............................................................................................... 2-59
Figura 2-36 Verificare Etherchannel 1 ................................................................................. 2-60
Figura 2-40 STP .................................................................................................................... 2-63
Figura 2-41 Algoritmul STA ................................................................................................ 2-64
Figura 2-42 Subinterfețe ....................................................................................................... 2-68
Figura 2-43 Comanda show vlans......................................................................................... 2-69
Figura 2-44 Comanda de roută statică .................................................................................. 2-70
Figura 2-45 Routare statică ................................................................................................... 2-71
Figura 2-46 Routare statică ................................................................................................... 2-71
Figura 2-47 Clasificarea protocoalelor de routare ............................................................... 2-74
Figura 2-48 Protocoale de routare exterioară........................................................................ 2-75
Figura 2-49 Distanțe administrative...................................................................................... 2-75
Figura 2-50 Configurare RIP ................................................................................................ 2-77
Figura 2-51 Verificare RIP ................................................................................................... 2-78
Figura 2-52 Verificare route RIP .......................................................................................... 2-79
Figura 2-53 BGP ................................................................................................................... 2-80
Figura 2-54 BGP-Atribut weight .......................................................................................... 2-82
Manual certificare SB - Figuri Pagina 6-B

Figura 2-55 BGP-Atribut local preference ........................................................................... 2-83
Figura 2-56 BGP-Atribut local preference ........................................................................... 2-83
Figura 2-57 BGP-Atribut AS-Path attribute ......................................................................... 2-84
Figura 2-58 BGP-Atribut Next-Hop ..................................................................................... 2-85
Figura 2-59 BGP-Atribut Community no-export ................................................................. 2-86
Figura 2-60 BGP-Atribut Community no-advertise ............................................................. 2-86
Figura 2-61 BGP-Atribut Community internet ..................................................................... 2-87
Figura 2-62 Bucle de routare ................................................................................................ 2-89
Figura 2-63 Count-to-infinity ............................................................................................... 2-90
Figura 2-64 Valoare maximă Metrică ................................................................................... 2-90
Figura 2-65 Split-horizon...................................................................................................... 2-91
Figura 2-66 Route poisoning ................................................................................................ 2-92
Figura 2-67 Triggered updates .............................................................................................. 2-93
Figura 2-68 NAT................................................................................................................... 2-97
Figura 2-69 CG NAT ............................................................................................................ 2-99
Figura 2-70 Porturi servicii cunoscute ................................................................................ 2-100
Figura 2-71 Porturi – clasificare ......................................................................................... 2-101
Figura 2-72 Exemplu de Port Forwarding .......................................................................... 2-102
Figura 2-73 Comanda show ip nat translations................................................................... 2-104
Figura 2-74 Comanda extinsă ............................................................................................. 2-105
Figura 2-75 Comanda sh ip nat statistics ............................................................................ 2-105
Figura 2-76 Comenzi verificare DHCP .............................................................................. 2-111
Figura 2-77 Comanda sh ip dhcp server statistics .............................................................. 2-111
Figura 2-78 Comanda sh ip dhcp pool ................................................................................ 2-112
Figura 2-79 Acces Control List........................................................................................... 2-113
Figura 2-80 Comanda sh acces-lists ................................................................................... 2-119
Figura 2-81 Comanda sh ip int............................................................................................ 2-120
Figura 2-82 Comanda sh acces-lists ................................................................................... 2-121
Figura 2-83 Comanda ACL ................................................................................................ 2-121
Figura 3-1 Cablu FO de mare capacitate ................................................................................ 3-2
Figura 3-2 Principiul propagării luminii prin fibra optică ...................................................... 3-2
Figura 3-3 Sistem de comunicatie prin fibra optică ................................................................ 3-3
Figura 3-4 Structura fibrei optice............................................................................................ 3-4
Figura 3-5 Mărimea miezului și învelișului pentru fibrele SM și MM................................... 3-5
Figura 3-6 Fibra multimode .................................................................................................... 3-6
Figura 3-7 Fibra single-mode.................................................................................................. 3-7
Figura 3-8 Pierderi prin refracție ............................................................................................ 3-9
Figura 3-9 Pierderi datorate lipirii a două fibre cu diametre diferite ..................................... 3-9
Figura 3-10 Circuit fibra optică, reprezentare schematică .................................................... 3-10
Figura 3-11 Pierderile pe circuitul de fibră optică ................................................................ 3-10
Figura 3-12 Transmiterea semnalului electric prin fibră optică............................................ 3-12
Figura 3-13 Șasiu FRM 220-CH01 cu slide-in FRM220-100AS-1 ...................................... 3-13
Figura 3-14 FRM 220A-1000EAS/X-1 (stânga), FRM 220A-1000EAS/X slide-in (dreapta). 3-
14
Figura 3-15 FIB1-10/100 ...................................................................................................... 3-15
Figura 3-16 Dip-switch situat pe circuitul imprimat (in interior) ......................................... 3-15
Manual certificare SB - Figuri Pagina 6-C

Figura 3-17 MC FIB1-1000ES ............................................................................................. 3-16
Figura 3-18 Modul optic (SFS) ............................................................................................. 3-17
Figura 3-19 FIB 1000-ES cu modul optic montat ................................................................ 3-17
Figura 3-20 SFP XGIGA ...................................................................................................... 3-18
Figura 3-21 Marcarea GBIC-urilor (CTC Union) ................................................................ 3-19
Figura 3-22 Segment link optic............................................................................................. 3-19
Figura 3-23Contact între ferule PC ....................................................................................... 3-22
Figura 3-24 Ferula tip PC ..................................................................................................... 3-22
Figura 3-25 Contact între ferule APC ................................................................................... 3-22
Figura 3-26 Ferula tip APC................................................................................................... 3-22
Figura 3-27 Cordon conectare SC-SC, SM, DX ................................................................... 3-23
Figura 3-28 Adaptor SC-SC ................................................................................................. 3-23
Figura 3-29 Splitter pasiv...................................................................................................... 3-24
Figura 3-30 Repartitor de FO (ODF) .................................................................................... 3-24
Figura 3-31 Powermetru FO ................................................................................................. 3-25
Figura 3-32 Sursă de lumină ................................................................................................. 3-26
Figura 3-33 Kit de măsurare FO ........................................................................................... 3-26
Figura 3-34 Reflectrometru optic.......................................................................................... 3-27
Figura 3-35 Locator vizual (VFL) ........................................................................................ 3-28
Figura 3-36 Identificator FO ................................................................................................. 3-28
Figura 3-37 Elementele unei rețele FTTH - GPON, așa cum sunt ele definite în standardul
G.984..................................................................................................................................... 3-30
Figura 3-38 Elementele rețelei GPON .................................................................................. 3-32
Figura 3-39 Spectrul lungimilor de undă conform standard GPON ..................................... 3-32
Figura 3-40 Schema generică a unei rețele GPON ............................................................... 3-33
Figura 3-41 Metoda de downstream a unei rețele GPON ..................................................... 3-33
Figura 3-42 Metoda de upstream a unei rețele GPON .......................................................... 3-34
Figura 3-43 Topologie liniară ............................................................................................... 3-34
Figura 3-44 Topologie în stea ............................................................................................... 3-35
Figura 3-45 Topologie hibridă .............................................................................................. 3-35
Figura 3-46 Splitare 1:8 – 1:8 ............................................................................................... 3-36
Figura 3-47 Arhitectura FTTH.............................................................................................. 3-36
Figura 3-48 Arhitectura FTTB/C .......................................................................................... 3-36
Figura 3-49 ONT HG8010 .................................................................................................... 3-38
Figura 3-50 ONT HG8010 .................................................................................................... 3-38
Figura 3-51 Panoul lateral al HG8010 .................................................................................. 3-39
Figura 3-52 Panoul frontal HG8010 ..................................................................................... 3-40
Figura 3-53 ONT HG8247H ................................................................................................. 3-41
Figura 3-54 Vedere a panoului din spate cu porturile pentru HG8247H ............................. 3-42
Figura 3-55 Vedere a panoului lateral cu porturile pentru HG8247H ................................. 3-43
Figura 3-56 LED-urile ONT HG8247H ............................................................................... 3-43
Figura 3-57 ONT TPLink TX-6610...................................................................................... 3-45
Figura 3-58 Rețea GPON, arhitectura generală .................................................................... 3-47
Figura 3-59 Bugetul Optic .................................................................................................... 3-48
Figura 3-60 Arbore splitare corect proiectat ......................................................................... 3-49
Figura 3-61 Arbore splitare incorect proiectat ...................................................................... 3-50
Manual certificare SB - Figuri Pagina 6-D

Figura 3-62 Soluția FTTH în Telekom ................................................................................. 3-51
Figura 3-63 Puterea semnalului optic în punctele rețelei FTTH........................................... 3-52
Figura 3-64 Schema optică de principiu cu nivelele (puterea) semnalului optic .................. 3-53
Figura 3-65 Zone de responsabilitate în rețeaua FTTH Telekom ......................................... 3-54
Figura 3-66 ODB (Optical Distribution Box) ....................................................................... 3-55
Figura 3-67 Cablu fibră flat autopurtat (cu purtător) ............................................................ 3-56
Figura 3-68 Cablu fibră flat ne-autopurtat ............................................................................ 3-56
Figura 3-69 Tambur fibră flat ............................................................................................... 3-56
Figura 3-70 Conectori mecanici SC/APC ............................................................................. 3-57
Figura 3-71 Cleaver .............................................................................................................. 3-57
Figura 3-72 Clește dezizolare fibră ....................................................................................... 3-58
Figura 3-73 Măsurători GPON în aplicația THOR ............................................................... 3-58
Figura 3-74 Măsurători GPON în aplicația THOR - toți clienții de pe un port .................... 3-59
Figura 3-75 Măsurători GPON în THOR - un singur client ................................................. 3-59
Figura 3-76 Asignația în Atlas a unui client FTTH (splitter nivel 2) ................................... 3-60
Figura 3-77 Asignația în Atlas a unui client FTTH (s/n) ...................................................... 3-61
Figura 3-78 Looking Glass - display board 0/11 ..................................................... 3-61
Figura 3-79 Looking Glass - display service-port 0/1/6 ont 15 ................. 3-64
Figura 3-80 Output-ul comenzii -display ont info by-sn .................................... 3-65
Figura 3-81 Output-ul comenzii -display ont optical-info................................ 3-66
Figura 3-82 Output-ul comenzii -display mac-address port................................ 3-67
Figura 3-83 Output-ul comenzii -display mac-address vlan................................ 3-68
Figura 3-84 Schema electrica echivalentă a unui circuit de Cu ............................................ 3-69
Figura 3-85 Fisă telefonica: 2-Ring, 3-Tip, 4-Izolator ......................................................... 3-72
Figura 3-86 Rezistență de izolație măsurată cu Acterna ....................................................... 3-73
Figura 3-87 Rezistența de izolație măsurată cu aplicația IRIS ............................................. 3-74
Figura 3-88 Rezistența de izolație măsurată cu aplicația Tesla ............................................ 3-75
Figura 3-89 Rezistența de izolație măsurată în aplicația Atlas ............................................. 3-76
Figura 3-90 Rezistența în cc măsurată cu multimetrul digital .............................................. 3-78
Figura 3-91 Rezistența în cc măsurată cu setul SLK-12 (SLT11+SLT22)........................... 3-79
Figura 3-92 Rezistența în cc măsurată cu instrumentul Acterna .......................................... 3-80
Figura 3-93 Rezistența în cc măsurată din aplicația Atlas .................................................... 3-80
Figura 3-94 Rezistența în cc măsurată cu aplicația Tesla ..................................................... 3-81
Figura 3-95 Linia de Cu asimilată unui condensator ............................................................ 3-82
Figura 3-96 Capacitanta măsurata cu instrumentul Acterna ................................................. 3-83
Figura 3-97 Capacitanța măsurată din aplicația IRIS ........................................................... 3-83
Figura 3-98 Capacitanța măsurată cu aplicația Tesla ........................................................... 3-84
Figura 3-99 Tensiunea în cc măsurată cu instrumentul Acterna........................................... 3-86
Figura 3-100 Tensiunea în c.a. măsurată cu instrumentul Acterna....................................... 3-86
Figura 3-101 Tensiuni în cc și ca măsurate cu instrumentul Acterna ................................... 3-87
Figura 3-102 Tensiunea în cc și ca măsurată cu aplicația Tesla ........................................... 3-88
Figura 3-103 Tensiunea în cc măsurată cu multimetrul digital ............................................ 3-89
Figura 3-104 Atenuarea la o anumită frecvență, măsurată cu setul de măsură SLK-12 ....... 3-91
Figura 3-105 Măsurarea atenuării în spectrul audio folosind instrumentul Acterna ............ 3-91
Figura 3-106 Zgomotul măsurat cu setul SLK12 ................................................................. 3-93
Figura 3-107 Zgomotul în bandă largă măsurat cu instrumentul Acterna ............................ 3-94
Manual certificare SB - Figuri Pagina 6-E

Figura 3-108 Zgomotul în impulsuri măsurat cu setul SLK-12............................................ 3-95
Figura 3-109 Zgomotul în impulsuri măsurat cu instrumentul Acterna ............................... 3-96
Figura 3-110 Măsurarea diafoniei cu setul SLK-12 ............................................................. 3-98
Figura 3-111 Măsurarea diafoniei cu setul SLK-12 ............................................................. 3-99
Figura 3-112 Măsurarea paradiafoniei cu instrumentul Acterna ........................................ 3-100
Figura 3-113 Linie telefonică, tehnologie TDM, măsurată în aplicația IRIS ..................... 3-101
Figura 3-114 Măsurarea unei linii telefonice, tehnologie TDM, folosind aplicația Tesla .. 3-102
Figura 3-115 Măsurarea unei linii telefonice, tehnologie TDM, în aplicația Atlas ............ 3-103
Figura 3-116 Măsurătoare parametri electrici ai liniei telefonice, tehnologie TDM, folosind
aplicatia Atlas...................................................................................................................... 3-103
Figura 3-117 ADSL ............................................................................................................ 3-105
Figura 3-118 Spectrul utilizat în tehnologia xDSL ............................................................. 3-106
Figura 3-119 Comparație între diverse tehnologii xDSL cu privire la vitezele maxime și
distanțele maxime ............................................................................................................... 3-107
Figura 3-120 SpeedTouch 516-1Eth, ADSL2+ .................................................................. 3-109
Figura 3-121 SpeedTouch 546–4Eth, ADSL2+ ................................................................. 3-109
Figura 3-122 SpeedTouch 585–4 Eth+WiFi, ADSL2+ ...................................................... 3-109
Figura 3-123 Huawei HG520s- 4Eth+WiFi, ADSL2+ ....................................................... 3-109
Figura 3-124 Huawei MT882 - 1 Eth+USB, ADSL2+ ....................................................... 3-109
Figura 3-125 Huawei HG510 - 4Eth, ADSL2+ .................................................................. 3-109
Figura 3-126 Huawei 655b - 4Eth, WiFi, VOIP, IPTV, VDSL2 și ADSL2+ ................... 3-110
Figura 3-127 Sercomm Speedport W 724V, 1 x USB, 4 x FastEthernet, WiFi 2.4/5GHz
(selectabil), IPTV, ADSL2+, VDSL2+ .............................................................................. 3-110
Figura 3-128 Huawei 658 - 4Eth, WiFi, VOIP, IPTV, VDSL2 și ADSL2+ ................... 3-110
Figura 3-129 Cisco 877 - 4Eth, ADSL2/2+ ........................................................................ 3-110
Figura 3-130 Cisco 887(V) - 4Eth, ADSL2/2+ sau VDSL2............................................... 3-110
Figura 3-131 SpeedTouch 605s (interfață G.SHDSL) ........................................................ 3-111
Figura 3-132 Cisco 878 (interfață G.SHDSL) .................................................................... 3-111
Figura 3-133 Cisco 888 (interfață G.SHDSL) .................................................................... 3-111
Figura 3-134 Cisco 1803..................................................................................................... 3-112
Figura 3-135 Cablu UTP..................................................................................................... 3-113
Figura 3-136 Cablu FTP ..................................................................................................... 3-113
Figura 3-137 Cablu STP ..................................................................................................... 3-114
Figura 3-138 Codificarea conectorilor (jacks) în funcție de numărul de pini/numărul de pini
conectați .............................................................................................................................. 3-114
Figura 3-139 Conectori (jacks) RJ ...................................................................................... 3-115
Figura 3-140 Clește de sertizat conectori RJ (6P, 8P) ........................................................ 3-115
Figura 3-141 Conectori RJ-45 tată / mamă ......................................................................... 3-115
Figura 3-142 Numerotarea pinilor conectorului RJ-45 (tata) ............................................. 3-116
Figura 3-143 Dispunerea perechilor conform modului de conectare T568-B .................... 3-117
Figura 3-144 Cablu de conexiune direct (straight) ............................................................. 3-117
Figura 3-145 Cablu fast-ethernet inversor (crossover) ....................................................... 3-118
Figura 3-146 Cablu Gigabit Ethernet inversor (crossover)................................................. 3-118
Figura 3-147 Rack 19 inch cu elemente active (server, UPS) ............................................ 3-120
Figura 3-148 Patch-panel 24 porturi, vedere din față, respectiv din spate ......................... 3-121
Figura 3-149 Organizer (wire manager) cu degete ............................................................. 3-121
Manual certificare SB - Figuri Pagina 6-F

Figura 3-150 Organizer (wire manager) cu opritor de praf ................................................ 3-122
Figura 3-151 Patch-cord-uri: UTP (stânga) și FO – SC/PC-SC/PC simplex (dreapta) ...... 3-122
Figura 3-152 Modul de prize Schuko cu 8 prize................................................................. 3-122
Figura 3-153 Priză dublă UTP cu opritor de praf ............................................................... 3-123
Figura 3-154 Priză simpla UTP, fără opritor de praf .......................................................... 3-123
Figura 3-155 Canal cablu, diferite dimensiuni ................................................................... 3-124
Figura 3-156 Spectrul electromagnetic ............................................................................... 3-125
Figura 3-157 Reprezentarea lungimii de undă λ ................................................................. 3-126
Figura 3-158 Arhitectura unei legături radio punct la punct............................................... 3-130
Figura 3-159 Tipuri de ODU .............................................................................................. 3-131
Figura 3-160 IDU (vedere față – spate) .............................................................................. 3-131
Figura 3-161 Dispozitiv (sursă) PoE................................................................................... 3-132
Figura 3-162 Radwin Manager .......................................................................................... 3-133
Figura 3-163 Măsurători GSM............................................................................................ 3-136
Figura 3-164 Măsurători cu aplicația G-NetTrack.............................................................. 3-139
Figura 3-165 Măsurători cu aplicația G-NetTrack.............................................................. 3-139
Figura 3-166 Modem USB cu interfață celulară ................................................................. 3-140
Figura 3-167 Moduri configurare bridge ............................................................................ 3-144
Figura 3-168 Mod configurare AP...................................................................................... 3-145
Figura 3-169 Mod configurare routing ............................................................................... 3-145
Figura 3-170 Mod configurare repetor radio ...................................................................... 3-145
Figura 4-1 Exemple de procesoare ......................................................................................... 4-1
Figura 4-2 Schema bloc placă de bază .................................................................................... 4-4
Figura 4-3 Structura unui HDD .............................................................................................. 4-6
Figura 4-4 Exemplu de placă de sunet PCI şi interfețele ei .................................................... 4-7
Figura 4-5 Setarea unei noi conexiuni în Windows 7 ............................................................. 4-9
Figura 4-6 Setarea unei conexiuni la Internet prin Dial-up în Windows 7. .......................... 4-11
Figura 4-7 Setarea unei rețele wireless ad-hoc între calculatoare în Windows 7 ................. 4-12
Figura 4-8 Modificarea setărilor unui adaptor de rețea în Windows 7 ................................. 4-13
Figura 4-9 Modificarea setărilor unui adaptor de rețea în Windows 7 ................................. 4-13
Figura 4-10 Setarea unei adrese IP statică pentru adaptorul de rețea în Windows 7. ........... 4-14
Figura 4-11 Pictograma "nor" (Internet) ............................................................................... 4-15
Figura 4-12 Cloud Computing .............................................................................................. 4-16
Figura 4-13 Componente Cloud Computing......................................................................... 4-18
Figura 4-14 Public Cloud ...................................................................................................... 4-19
Figura 4-15 On-Site Private Cloud Figura 4-16 Outsourced Private Cloud .......... 4-20
Figura 4-17 On-Site Community Cloud Figura 4-18 Outsourced Community Cloud .. 4-
21
Figura 4-19 Hybrid Cloud..................................................................................................... 4-21
Figura 4-20 Modele de servicii oferite de Cloud Computing. .............................................. 4-22
Figura 4-21 Infrastructure as a Service (IaaS). ..................................................................... 4-23
Figura 4-22 Platform as a Service (PaaS). ............................................................................ 4-23
Figura 4-23 Software as a Service (SaaS)............................................................................. 4-24
Figura 4-24 Analogie între modelele de servicii oferite de Cloud Computing şi modelele de
servicii “Pizza as a Service” ................................................................................................. 4-25
Figura 4-25 Verifone Vx520................................................................................................. 4-27
Manual certificare SB - Figuri Pagina 6-G

Figura 4-26 Utilizare card ..................................................................................................... 4-28
Figura 4-27 Introducere SIM ................................................................................................ 4-30
Figura 4-28 Tranzacții........................................................................................................... 4-31
Figura 4-29 Verificare TID ................................................................................................... 4-31
Figura 4-30 Vânzare ............................................................................................................. 4-32
Figura 4-31 Număr card ........................................................................................................ 4-32
Figura 4-32 Nr.chitanță ......................................................................................................... 4-33
Figura 4-33 Confirmare ........................................................................................................ 4-33
Figura 4-34 Anulare .............................................................................................................. 4-33
Figura 4-35 Meniu pachet ..................................................................................................... 4-34
Figura 4-36 Montare rolă de hârtie ....................................................................................... 4-35
Figura 5-1 Semnale analogice................................................................................................. 5-1
Figura 5-2 Semnalul analogic şi semnalul eşantionat ............................................................. 5-2
Figura 5-3 Semnalul eșantionat şi cuantizat, semnalul codat numeric ................................... 5-2
Figura 5-4 Reconstituirea semnalului analogic (conversie DAC) .......................................... 5-3
Figura 5-5 PBX ....................................................................................................................... 5-4
Figura 5-6 Hosted PBX........................................................................................................... 5-5
Figura 5-7 Interfețe PBX ........................................................................................................ 5-7
Figura 5-8 PBX Mobil ............................................................................................................ 5-8
Figura 5-9 IP PBX .................................................................................................................. 5-9
Figura 5-10 Multiplexarea cu divizare în spaţiu ................................................................... 5-10
Figura 5-11 Multiplexarea cu divizare în frecvenţă .............................................................. 5-11
Figura 5-12 Multiplexarea cu divizare în timp ..................................................................... 5-12
Figura 5-13 Multiplexarea cu divizare în frecvenţă şi timp .................................................. 5-13
Figura 5-14 SIP .................................................................................................................... 5-19
Figura 5-15 SIP Trunking ..................................................................................................... 5-22
Figura 5-16 Furnizare Business SIP ..................................................................................... 5-23
Figura 5-17 Comunicații Multimedia ................................................................................... 5-32
Figura 5-18 NEC UNIVERGE SV8100 ............................................................................... 5-38
Figura 5-19 NEC SV8100..................................................................................................... 5-39
Figura 5-20 Capacități SV8100 ............................................................................................ 5-39
Figura 5-21 Capacități SV8100 ........................................................................................... 5-40
Figura 5-22 Hardware SV 8100 ............................................................................................ 5-41
Figura 5-23 Modalități de instalare ....................................................................................... 5-42
Figura 5-24 Cabinetul principal ............................................................................................ 5-42
Figura 5-25 Cabinet principal ............................................................................................... 5-43
Figura 5-26 Utilizator și parolă ............................................................................................. 5-46
Figura 5-27 Creare utilizatori PCPro .................................................................................... 5-46
Figura 5-28 Creare Utilizatori PCPro ................................................................................... 5-46
Figura 5-29 Pornire cu utilizator nou .................................................................................... 5-47
Figura 5-30 Conectare la SV8100......................................................................................... 5-48
Figura 5-31 Încărcarea datelor din SV8100 .......................................................................... 5-48
Figura 5-32 Încărcare date .................................................................................................... 5-49
Figura 5-33 Incărcare date .................................................................................................... 5-49
Figura 5-34 Setare adrese IP ................................................................................................. 5-50
Figura 5-35 Căutarea -1 ........................................................................................................ 5-50
Manual certificare SB - Figuri Pagina 6-H

Figura 5-36 Căutarea -2 ........................................................................................................ 5-51
Figura 5-37 Filtrarea ............................................................................................................. 5-51
Figura 5-38 Copierea -1 ........................................................................................................ 5-52
Figura 5-39 Copierea -2 ........................................................................................................ 5-53
Figura 5-40 Setări multiple 1 ................................................................................................ 5-53
Figura 5-41 Setări multiple 2 ................................................................................................ 5-54
Figura 5-42 Declararea soft a cardurilor ............................................................................... 5-55
Figura 5-43 Editarea câmpurilor ........................................................................................... 5-56
Figura 5-44 Setare terminale................................................................................................. 5-57
Figura 5-45 Programare taste ................................................................................................ 5-57
Figura 5-46 Clase de servicii ................................................................................................ 5-58
Figura 5-47 Setare timeri ...................................................................................................... 5-58
Figura 5-48 Setare datei , orei ............................................................................................... 5-59
Figura 5-49 Acces la trunk.................................................................................................... 5-61
Figura 5-50 Trunk acces code ............................................................................................... 5-62
Figura 5-51 Lista numerelor cu formare rapida .................................................................... 5-62
Figura 5-52 Dirijare apel intrare ........................................................................................... 5-63
Figura 5-53 Setare apel intrare .............................................................................................. 5-64
Figura 5-54 Setare apel ieşire ............................................................................................... 5-65
Figura 5-55 Rute de acces pentru interioare (extensii) ......................................................... 5-65
Figura 5-56 Setare grupuri preluare apeluri (call pick-up)-1 ................................................ 5-66
Figura 5-57 Setare cod serviciu preluare apeluri (call pick-up)-2 ........................................ 5-67
Figura 5-58 Programare funcții taste telefoane..................................................................... 5-67
Figura 5-59 T.38 ................................................................................................................... 5-70
Figura 5-60 FOIP .................................................................................................................. 5-71
Figura 5-61 Sesiune SIP........................................................................................................ 5-74
Figura 5-62 Sesiune SIP cerere , răspuns.............................................................................. 5-75
Figura 5-63 IP PBX .............................................................................................................. 5-77
Figura 5-64 Outbound proxy ................................................................................................ 5-79
Figura 5-65 Inbound proxy ................................................................................................... 5-80
Figura 5-66 Forking proxy .................................................................................................... 5-80
Figura 5-67 Registrar server ................................................................................................. 5-81
Figura 5-68 Redirect Server .................................................................................................. 5-81
Figura 5-69 Server Localizare .............................................................................................. 5-82
Figura 5-70 Server B2BUA .................................................................................................. 5-83
Figura 5-71 Tranzacții SIP .................................................................................................... 5-84
Figura 5-72 Dialog SIP ......................................................................................................... 5-84
Figura 5-73 Ecran principal .................................................................................................. 5-86
Figura 5-74 File..................................................................................................................... 5-86
Figura 5-75 Edit .................................................................................................................... 5-87
Figura 5-76 View .................................................................................................................. 5-87
Figura 5-77 Go ...................................................................................................................... 5-88
Figura 5-78 Capture .............................................................................................................. 5-88
Figura 5-79 Analyze ............................................................................................................. 5-89
Figura 5-80 Statistics ............................................................................................................ 5-89
Figura 5-81 Telephony.......................................................................................................... 5-90
Manual certificare SB - Figuri Pagina 6-I

Figura 5-82 Tools.................................................................................................................. 5-90
Figura 5-83 Internals ............................................................................................................. 5-91
Figura 5-84 Help ................................................................................................................... 5-91
Figura 5-85 Packet List ......................................................................................................... 5-92
Figura 5-86 Packet details..................................................................................................... 5-92
Figura 5-87 Packet Bytes ...................................................................................................... 5-93
Figura 5-88 Capture Interface ............................................................................................... 5-93
Figura 5-89 Capture Options ................................................................................................ 5-93
Figura 5-90 Edit Interface ..................................................................................................... 5-94
Figura 5-91 pachet TCP ........................................................................................................ 5-94
Figura 5-92 Alegerea interfetei ............................................................................................. 5-95
Figura 5-93 Start ................................................................................................................... 5-95
Figura 5-94 Filtrare ............................................................................................................... 5-96
Figura 5-95 Editare filtru ...................................................................................................... 5-96
Figura 5-96 Activare filtrare ................................................................................................. 5-97
Figura 5-97 Secvenṭa inregistrată ......................................................................................... 5-97
Figura 5-98 Derularea unui apel ........................................................................................... 5-98
Figura 5-99 Mesaj Invite....................................................................................................... 5-98
Figura 5-100 Mapa cu mesaje SIP ........................................................................................ 5-99
Figura 5-101 Secventa inregistrata ....................................................................................... 5-99
Figura 5-102 Apel complet ................................................................................................. 5-100
Manual certificare SB - Figuri Pagina 6-J

7 Index tabele
Tabelul 1-1 CPE-uri VoBB ................................................................................................... 1-27
Tabelul 1-2 CPE-uri IPTV .................................................................................................... 1-37
Tabelul 1-3 Modele de AP-uri Cisco .................................................................................... 1-44
Tabelul 2-1 Comparație Modelul OSI și TCP/IP.................................................................... 2-3
Tabelul 2-2 Funcții nivele model OSI .................................................................................... 2-5
Tabelul 2-3 Exemplu 1.......................................................................................................... 2-14
Tabelul 2-4 Puterile lui 2 ...................................................................................................... 2-14
Tabelul 2-5 Exemplu 2.......................................................................................................... 2-15
Tabelul 2-6 Exemplu 3.......................................................................................................... 2-15
Tabelul 2-7 Exemplu 4.......................................................................................................... 2-15
Tabelul 2-8 Exemplu 5.......................................................................................................... 2-15
Tabelul 2-9 Exemplu 6.......................................................................................................... 2-16
Tabelul 2-10 Exemplu 7........................................................................................................ 2-16
Tabelul 2-11 Exemplu 8........................................................................................................ 2-17
Tabelul 2-12 Exemplu 9........................................................................................................ 2-17
Tabelul 2-13 Clase de IP ....................................................................................................... 2-18
Tabelul 2-14 Măștile de rețea standard pentru clasele A, B, C............................................. 2-19
Tabelul 2-15 Clase de IP rezumat ......................................................................................... 2-22
Tabelul 2-16 Măști de rețea .................................................................................................. 2-23
Tabelul 2-17 Sinteză noțiuni adrese IP ................................................................................. 2-23
Tabelul 2-18 Exemplu 10...................................................................................................... 2-24
Tabelul 2-19 Exemplu 11...................................................................................................... 2-24
Tabelul 2-20 Exemplu 12...................................................................................................... 2-25
Tabelul 2-21 Exemplu 13...................................................................................................... 2-25
Tabelul 2-22 Exemplu 14...................................................................................................... 2-25
Tabelul 2-23 Exemplu 15...................................................................................................... 2-26
Tabelul 2-24 Exemplu 16...................................................................................................... 2-26
Tabelul 2-25 Exemplu 17...................................................................................................... 2-27
Tabelul 2-26 Exemplu 18...................................................................................................... 2-27
Tabelul 2-27 Exemplu 19...................................................................................................... 2-27
Tabelul 2-28 Exemplu 20...................................................................................................... 2-27
Tabelul 2-29 Exemplu 21...................................................................................................... 2-28
Tabelul 2-30 Conversia zecimal-hexa-binar ......................................................................... 2-31
Tabelul 2-31 Prefix ipv6 ....................................................................................................... 2-32
Tabelul 2-32 Structura adresei ipv6 ...................................................................................... 2-32
Tabelul 2-33 Adrese Multicast ipv6 ..................................................................................... 2-35
Tabelul 2-34 tipuri de interfețe ............................................................................................. 2-51
Tabelul 2-35 Comenzi vrf ..................................................................................................... 2-95
Tabelul 2-36 Wildcard Mask .............................................................................................. 2-115
Tabelul 2-37 Operatori folosiți în comenzi ......................................................................... 2-117
Tabelul 2-38 Porturi binecunoscute .................................................................................... 2-118
Tabelul 2-39 Mesaje ICMP................................................................................................. 2-118
Tabelul 3-1 Tipuri de conectori FO ...................................................................................... 3-21
Tabelul 3-2 Instrumente folosite pentru testare .................................................................... 3-25
Tabelul 3-3 GPON vs EPON ................................................................................................ 3-31
Manual certificare SB - Tabele Pagina 7-A

Tabelul 3-4 Atenuările din rețeaua GPON............................................................................ 3-35
Tabelul 3-5 Atenuările pe lungime de undă la ieșirea spre client din splitter....................... 3-35
Tabelul 3-6 Descrierile porturilor de pe panoul din spate al HG8010 .................................. 3-39
Tabelul 3-7 Descrierile porturilor de pe panoul lateral al HG8010 ...................................... 3-39
Tabelul 3-8 Descrierea porturilor.......................................................................................... 3-43
Tabelul 3-9 Descriere funcționalități butoane HG8247H ..................................................... 3-43
Tabelul 3-10 Descrierea LED-urilor ONT HG 8247 ............................................................ 3-44
Tabelul 3-11 Localizare deranjament GPON ....................................................................... 3-46
Tabelul 3-12 Valorile limită pentru CPE GPON (la client) .................................................. 3-51
Tabelul 3-13 Valorile acceptabile orientative pentru furnizarea serviciilor (tehnologiilor)
Telekom ................................................................................................................................ 3-77
Tabelul 3-14 Benzile de frecvență utilizate de serviciile Telekom....................................... 3-90
Tabelul 3-15 Valori orientative ale atenuării admise, funcție de frecvență .......................... 3-90
Tabelul 3-16 Zgomotul în impulsuri, valori admise în mod convențional ........................... 3-95
Tabelul 3-17 Tipuri de deranjamente identificabile prin măsurarea parametrilor electrici ai
liniei de Cu .......................................................................................................................... 3-104
Tabelul 3-18 Caracteristici CPE-uri ADSL-VDSL-G.SHDSL .......................................... 3-112
Tabelul 3-19 Codul culorilor corespunzator modurilor de conectare T568-A și T568-B .. 3-116
Tabelul 3-20 Tipul de cabluri necesare la conectarea între echipamente ........................... 3-118
Tabelul 3-21 Frecvențele utilizate în rețeaua mobilă Telekom Romania ........................... 3-135
Tabelul 3-22 Măsurători RSCP ........................................................................................... 3-136
Tabelul 3-23 Măsurători EC/No ......................................................................................... 3-137
Tabelul 3-24 Măsurători RSRP ........................................................................................... 3-137
Tabelul 3-25 Măsurători RSRQ .......................................................................................... 3-137
Tabelul 3-26 Standardele 802.11 ........................................................................................ 3-142
Tabelul 4-1 Mesaje de eroare ................................................................................................ 4-36
Tabelul 5-1 Prioritizare trafic................................................................................................ 5-24
Tabelul 5-2 CODEC-uri ........................................................................................................ 5-26
Tabelul 5-3 Cartele SV8100 ................................................................................................. 5-44
Tabelul 5-4 Programarea sistemului ..................................................................................... 5-45
Manual certificare SB - Tabele Pagina 7-B

8 Termeni și abrevieri
ACL - Access Control List
ADSL - Asymmetric Digital Subscriber Line
ARCNET - Attached Resource Computer NETwork
ARP - Address Resolution Protocol
ASA- Adaptive Security Appliance
ATA - Analog Telephone Adapter
ATM –Asynchronous Transfer Mode - Mod de transfer asincron
BGP - Border Gateway Protocol
BOOTP – Bootstrap Protocol
BRA – Basic Rate Acces (ISDN)
BRAS – (B-RAS) Broadband Remote Acces Server
CCITT - Consultative Committee for International Telephony and Telegraphy
CDMA - Code Division Multiple Access
CIDR - Classless Interdomain Routing
Cisco Systems - Corporație multinațională: proiectarea și realizarea tehnologiilor și serviciilor
în domeniul telecomunicațiilor
CGNAT – Carrier-Grade NAT
CLIP – Calling Line Identification Presentation
CLIR – Calling Line Identification Restriction
CODEC – COder -DECoder
CPE – Customer-Premises Equipment or Customer-Provided Equipment
DCE – Data Communication(s) Equipment / Data Circuit-terminating Equipment
DHCP -Dynamic Host Configuration Protocol
DHCP Relay – extends BOOTP/DHCP operations across multiple hops in a routed network
dot1q – Encapsulation method
DNS – Domain Name System
DTE – Data Terminal Equipment
E1 - European format for digital transmission, carries signals at 2 Mbps (32 channels at
64Kbps)
EPG - Electronic program guide
ENUM - Electronic Number Mapping System
EoMPLS – Ethernet over MPLS sau Ethernet over MPLS
EUI-64 - 64-Bit Extended Unique Identifier
Ethernet – Familie de de protocoale utilizată la implementarea rețelelor locale de tip LAN
FDDI - Fiber Distributed Data Interface (Standard for data transmission in LAN)
FDMA - Frequency division multiple access
FO – Fibră Optică
Frame Relay (FR) - Comutarea cu relee de cadre
FTP – File Tranfer Protocol
FTP(cablu) - Foiled Twisted Pair
FW - Firmware
Manual certificare SB – Termeni și abrevieri Pagina 8-A

G.703 - ITU-T standard for transmitting voice or data over digital carriers such as T1 and E1
G.984 – Standard ITU-T : GPON
G.991 – Standard ITU-T : HDSL-SHDSL
G.992 – Standard ITU-T : ADSL
G.993 – Standard ITU-T : VDSL
G.SHDSL - Global Standard for Single-Pair Highspeed Digital Subscriber Line
GPON – Gigabit PON
Gratuitous ARP – ARP Gratuitous
GSM – Global System for Mobile Communications sau Sistem Global pentru Comunicații
Mobile
H323 – Protocol ptr.comunicații multimedia
HDLC - High-Level Data Link Control:bit-oriented code-transparent synchronous data link
layer protocol
HLR - Home Location Register
HotZone - HotZone este un serviciu Telekom care ofereă acces internet wireless
IEEE802.1ad - Ethernet networking standard informally known as QinQ
IEEE802.11 – Familie de standarde WiFi
IETF - Internet Engineering Task Force
IGP - Interior Gateway Protocols (Protocoale de Rutare Interioare)
IGW - Internet Gateway
IOS - Internetwork Operating System (Cisco)
IP – Internet Protocol
IP helper address -Internet Protocol helper address
IPoATM – Internet Protocol over ATM
ISATAP - Intra-Site Automatic Tunnel Addressing Protocol
ISDN – Integrated Services Digital Network
ISP – Internet Service Provider -Furnizor Servicii Internet
ITU-T - ITU Telecommunication Standardization Sector
LAN – Local Area Network
Loopback Interface – Interfață loopback
LSP - Label Switched Path
LSR - Label Switch Router
LX – Local EXchange : Centrala telefonică Locală
MAC – Media Acces Control
MPLS – Multiprotocol Label Switching
NAT - Network Address Translation - Translatarea adresei de rețea
NewBridge - Newbridge 3600 MainStreet : a flexible, intelligent networking node
NUC – Nailed–Up Connection
ONT – Optical Network Terminal
OLT – Optical Line Terminal
OSI - Open Systems Interconnect
PDU - Protocol Data Unit
PE – Provider Edge
PIX (Cisco) - Private Internet eXchange : IP firewall and NAT appliance
Manual certificare SB – Termeni și abrevieri Pagina 8-B

PoP – Point of Presence
PON – Passive Optical Network sau
POS – Point of sale
PPP - Point-to-Point Protocol : data link (layer 2) protocol
PPPoE - Point-to-Point Protocol over Ethernet
Port Forward – Redirectare port
PRA – Primary Rate Acces (ISDN)
PSK - Pre-Shared Key WiFi authentication
PVC - Permanent Virtual Circuit
QinQ (IEEE 802.1ad) - allows multiple VLAN tags to be inserted into a single frame
QPPB - QoS Policy Propagation via BGP
RFC - Request For Comments (Internet Standard)
RFC 1889 - RTP: A Transport Protocol for Real-Time Applications /1996
RFC 1918 - Address Allocation for Private Internets
RFC 2462 – IPv6 Stateless Address Autoconfiguration
RFC 2475 - An Architecture for Differentiated Services
RFC 2833 - RTP Payload for DTMF Digits, Telephony Tones and Telephony Signals
RFC 3261- SIP: Session Initiation Protocol
RFC 3264 – Offer/Answer Model with the SDP (SIP)
RFC 3362 - Real-time Facsimile (T.38) - image/t38 MIME Sub-type Registration
RFC 3428 - SIP Extension for Instant Messaging
RFC 3489 - STUN - Simple Traversal of User Datagram Protocol (UDP) Through Network
Address Translators (NATs)
RFC 3550 - RTP: A Transport Protocol for Real-Time Applications /2003
RFC 4566 - SDP: Session Description Protocol
RFC 4575 – SIP Event Package for Conference State
RFC 4579 - Call Control - Conferencing for User Agents
RFC 6598 - IANA-Reserved IPv4 Prefix for Shared Address Space
Routare Dinamică – Procedeu de routare prin care tabela de rutare se construieşte dinamic,
bazat pe informaţiile privind schimbările topologiei reţelei
Routare Statică - Procedeu de routare prin care routele sunt introduse manual
RS-232 - standard for serial communication
RS-449 - interface between data terminal equipment and data communications equipment
RSCP - Received Signal Code Power – Puterea Semnalului Recepționat în Cod
RTP – Real-time Transport Protocol
RTCP -Real-time Transport Control Protocol
SDH - Synchronous Digital Hierarchy
SDP – Session Description Protocol
(SIP) B2BUA Server – Server cu continuitate
(SIP) Inbound Proxy – Proxy de intrare
(SIP) Location Server – Server locație
(SIP) Outbound Proxy – Proxy de ieșire
(SIP) Proxy Server -Server delegare SIP
(SIP) Redirect Server – Server redirecționare
Manual certificare SB – Termeni și abrevieri Pagina 8-C

(SIP) Stateful Proxy Server – Server delegare cu memorie
(SIP) Stateless Proxy Server – Server delegare fara mamorie
SNMP - Simple Network Management Protocol
SOHO – Small Office / Home Office
SONET - Synchronous Optical Networking
SIM - Subscriber Identity Module
Subnetting – Divizarea rețelelor în rețele mai mici
Subinterface – Tip de interfață logică
SSH – Secure Shell
SSID - Service Set IDentifier
STM-1 - Synchronous Transport Module level-1 (155.52 Mbit/s.)
STM-4 - Synchronous Transport Module level-4 (622.080 Mbit/s)
STP - Shielded Twisted Pair
STUN - Session Traversal Utilities for NAT
SVI - Switched Virtual Interface
T38 – Protocol SIP pentru transmisii FAX
TCP/IP - Transmission Control Protocol/Internet Protocol
TDMA - Time division multiple access
Token Ring - Communications protocol for LAN
TTL - Time to live (hop limit)
UA (SIP) – User Agent (SIP)
UAC – User Agent Client
UAS – User Agent Server
UTP - Unshielded Twisted Pair
VDSL - Very High Bit Rate DSL
VLAN - Virtual Local Area Network
VoIP – Voice over IP
VPN – Virtual Private Network - Rețea privată virtuală
VRF - Virtual Routing and Forwarding
VTP – VLAN Trunking Protocol
WAN – Wide Area Network
WEP – (Wired Equivalent Privacy)WiFi authentication
WDM - Wavelength-Division Multiplexing
WiFi – Wireless Fidelity
Wildcard Mask – Masca Wildcard
WireShark - Aplicație de tip sursă deschisă care monitorizează pachete de date
WPA – (Wi-Fi Protected Access ) WiFi authentication
Manual certificare SB – Termeni și abrevieri Pagina 8-D

Manual Inteligent v1.12

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Inteligent v1.12

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SMART MANUAL

NIVEL DE BAZĂ ȘI NIVEL AVANSAT

DIRECȚIA EXECUTIVĂ PROCESE CLIENȚI ROMÂNIA

Acest document este confidenţial – clasificare internă Telekom Romania

Otto Racz Inginer – Regiunea TRANSILVANIA

Data: 23 ianuarie 2017

Acest document este confidenţial – clasificare internă Telekom Romania

1.1 Serviciul Metronet ........................................................................................................................ 1-1

1.2 Serviciul IPFix, IPFix Light ............................................................................................................... 1-9

1.3 Serviciul VPN .............................................................................................................................. 1-12

1.4 Serviciul L2Connect şi Clear Channel ............................................................................................ 1-17

1.5 Serviciul IP Transit ....................................................................................................................... 1-21

1.6 Serviciul HotZone......................................................................................................................... 1-24

1.7 Serviciul SIP Trunk, VOBB ............................................................................................................. 1-25

1.8 Serviciul IPTV ............................................................................................................................... 1-30

1.9 Serviciul Managed Wi-Fi............................................................................................................... 1-39

2 TEHNICI SWITCHING – ROUTING ........................................................................ 2-1

Manual certificare SB - Cuprins Pagina i

2.2 LAN Switching ............................................................................................................................ 2-44

2.3 Interfețe ...................................................................................................................................... 2-51

2.4 Routare ....................................................................................................................................... 2-70

2.5 Tehnologia VRF ............................................................................................................................ 2-94

2.6 NAT , DHCP .................................................................................................................................. 2-97

2.7 Securitatea si calitatea serviciilor ............................................................................................... 2-113

Manual certificare SB - Cuprins Pagina ii

3.1 FO ................................................................................................................................................. 3-1

3.2 GPON .......................................................................................................................................... 3-30

3.3 Cupru .......................................................................................................................................... 3-69

Manual certificare SB - Cuprins Pagina iii

3.4 RADIO ....................................................................................................................................... 3-125

4 ICT .................................................................................................................................. 4-1

4.1 Componente hardware .................................................................................................................. 4-1

Manual certificare SB - Cuprins Pagina iv

4.2 Sistemul de operare Windows 7 ..................................................................................................... 4-8

4.3 Cloud Computing ......................................................................................................................... 4-15

4.4 POS –uri....................................................................................................................................... 4-27

5 PBX ................................................................................................................................. 5-1

5.1 Baze teoretice................................................................................................................................ 5-1

Manual certificare SB - Cuprins Pagina v

5.2 Noțiuni avansate de VOIP ............................................................................................................ 5-15

5.4 SV8100 – Configurări de bază ....................................................................................................... 5-45

Manual certificare SB - Cuprins Pagina vi

5.5 Noțiuni şi concepte utile pentru PBX ............................................................................................ 5-69

5.6 Aplicatia WIRESHARK ................................................................................................................... 5-85

6 INDEX FIGURI ............................................................................................................ 6-A

Manual certificare SB - Cuprins Pagina vii

8 TERMENI ȘI ABREVIERI......................................................................................... 8-A

Manual certificare SB - Cuprins Pagina viii

1.1 Serviciul Metronet

Serviciul MetroNET oferă o soluție cu disponibilitate ridicată, complet gestionată pentru

Caracteristica principală a serviciului este data de conectivitatea fiabilă, permanentă și

Manual certificare SB – Capitol 1: Servicii Pagina 1-1

Figura 1-1 Componente Metronet

Figura 1-2 Arhitectura metronet

Manual certificare SB – Capitol 1: Servicii Pagina 1-2

Figura 1-4 Interconectare pe GPON

Figura 1-5 Profil de rată duală

Manual certificare SB – Capitol 1: Servicii Pagina 1-3

Manual certificare SB – Capitol 1: Servicii Pagina 1-4

Manual certificare SB – Capitol 1: Servicii Pagina 1-5

Figura 1-8 Acces xDSL back-up (doar topologie FTTC)

Link-ul de back-up asigură lățime de bandă asimetrică. Traficul va fi marcat în mod

Figura 1-9 Acces 3G back-up

Manual certificare SB – Capitol 1: Servicii Pagina 1-6