Manual Final Cert TRSP FEB - 2013 VN

MANUAL TRAINING
- TRANSPORT -
CERTIFICARE NIVEL DE BAZA
Directia Executiva Operatiuni – Directia Operare Retea Acces

Divizia Dezvoltare Organizationala
Versiunea 3 – Martie 2013
Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Acest manual a fost elaborat, verificat si avizat de:
Anton Frentescu Inginer Senior Transport - Vaslui

Sever Oala Inginer Senior Transport – Arad
Teodor Dumitrache Sef Compartiment Transport – Bucuresti
Octavian Stan Sef Compartiment Transport – Arges
Gheorghe Banciu Sef Compartiment Transport –Cluj
Sef Departament – Coordonator secundar elaborare
Dan Murariu
manual
Sef Departament – Coordonator principal elaborare
Cristian Tomescu
manual
Florin Imosanu Inginer Senior – Suport Tehnic Regiunea Sud-Est
Venera Ulita-Petcu Consultant HR – Dvizia Dezvoltare Organizationala
Cristian Baditoiu Sef Departament – Monitorizare & Control
Sergiu Mateiu Director Regional – Sponsor Delegat al Programului
Data: 18 martie 2013

Versiunea 3
Bibliografie:
Actualizari: 1
Modificari:
- s-a reorganizat structura materialului, prin:
- adaugarea titlului la Cap. 3.6 – MSH11 si re-numerotarea materialului
- s-ainserat Subcapitolul 3.7 – Alcatel 1660SM

CUPRINS
CAPITOLUL 1 – STRUCTURA RETELEI DE COMUNICATII ......................................... 6
1.1. Definitie retea de comunicatii:............................................................................ 6
1.2. Clasificare retele de telecomunicatii .................................................................. 7
1.2.1. Retele TDM ................................................................................................. 7
1.2.2. Reteaua cu comutare de pachete ............................................................... 9
1.2.3. Retea Radio/CDMA....................................................................................11
1.3. Modelare retea ROMTELECOM .......................................................................14
1.3.1. Structurare pe nivele ..................................................................................14
1.3.2. Structura retelei TDM .................................................................................15
1.3.3. Structura retea cu comutare pachete (IP) ...................................................20
CAPITOLUL 2 – TEHNOLOGII DE TRANSPORT .........................................................25
2.1. Notiuni TDM .....................................................................................................25
2.1.1. Multiplexarea semnalelor in timp. Standard G.703 .....................................25
2.1.2. Multiplexarea semnalelor digitale. Retele plesiocrone / sincrone .................31
2.1.3. Ierarhia SDH ..............................................................................................35
2.1.4. Sincronizarea in retele SDH .......................................................................39
2.2. Notiuni IP .........................................................................................................41
2.2.1. Definire LAN / MAN / WAN ; Intranet / Internet ...........................................41
2.2.2. Retele Ethernet. Notiuni de retelistica ........................................................43
2.2.3. Modelul TCP/IP. Protocoale uzuale ............................................................52
2.2.4. Adrese MAC si IP. Clase de adrese IP .......................................................55
2.2.5. HUB-uri, switch-uri si routere. Domenii de coliziune si broadcast ...............62
2.3. Notiuni WDM ....................................................................................................66
2.3.1. Definire WDM.............................................................................................66
2.3.2. Detaliere DWDM, CWDM, PWDM..............................................................68
2.3.3. Aplicatie – utilizare PWDM in retele Carrier Ethernet .................................76
2.3.4. Aplicatie – multiplexare WDM in tehnologia GPON ....................................78
2.4. Parametrii retelelor de Transport ......................................................................79
2.4.1. Standardele G.821 / G.826 pentru semnale E1 ..........................................79
2.4.2. Semnale de sincronizare E1 / 2 MHz. Jitterul in sisteme SDH ....................81
2.4.3. Erori in retele Ethernet – tipuri si cauze. .....................................................84
2.4.4. Nivele de putere, atenuare in retele FO......................................................87
CAPITOLUL 3 – ECHIPAMENTE DE TRANSPORT .....................................................90
3.1. Lucent Wavestar ADM16_1 ..............................................................................90
3.2. Lucent Phase ...................................................................................................95

3.3. Lucent ADMU ...................................................................................................98
3.4. Metropolis® Wavelength Services Manager (WSM) .......................................103
3.5. ADVA FSP .....................................................................................................111
3.6. MSH11 ...........................................................................................................118
3.7. Alcatel 1660SM ..............................................................................................127
3.8. Ericsson OMS 840 .........................................................................................138
3.9. FMUX-Fiber Optical Multiplexer ......................................................................140
3.10. Cisco CRS (Carrier Routing System) ..........................................................143
3.10.1. Cisco CRS-1 4 .......................................................................................144
3.10.2. Cisco CRS-1 8 ..........................................................................................146
3.11. Cisco 76xx ..................................................................................................152
3.11.1. Cisco 7606 .............................................................................................152
3.11.2. Cisco 7609 .............................................................................................153
3.11.3. Cisco 7613 .............................................................................................154
3.12. Echipamente BRAS. Redback SE400-SE800 .............................................157
3.12.1. REDBACK (ERICSSON) SE 400 ...........................................................158
3.12.2. REDBACK (ERICSSON) SE800 ............................................................160
3.13. Cisco 3560, 3750 ........................................................................................162
3.13.1. Catalyst 3560 .........................................................................................162
3.13.2. Catalyst 3750 .........................................................................................165
3.14. HUAWEY S2326.........................................................................................166
3.15. Catalyst 4900 ..............................................................................................168
CAPITOLUL 4 – ECHIPAMENTE DE ACCES .............................................................171
4.1. Generalitati .....................................................................................................171
4.2. ECHIPAMENTE ACCES ANALOG/DIGITALE ...............................................171
4.2.1. CIRCUITE DE DATE................................................................................171
4.2.2. SISTEME PCM ........................................................................................174
4.3. ECHIPAMENTE DE ACCES VOCE ...............................................................175
4.3.1. Generalitati ..............................................................................................175
4.3.2. ONU INTRAKOM NBS360 .......................................................................176
4.3.3. LITESPAN ALCATEL 1540 TDM .............................................................180
4.3.4. ALCATEL 1540 LITESPAN MSAN ...........................................................188
4.3.5. SIEMENS – FASTLINK ............................................................................195
4.4. ECHIPAMENTE ACCES DATE ......................................................................209
4.4.1. GENERALITATI xDSL ............................................................................209
4.4.2. ALCATEL ISAM 7330/7302 XD ................................................................218
4.4.3. DSLAM MA5600/MA5603 HUAWEI .........................................................235
4.4.4. DSLAM ERICSSON EDA .........................................................................251
4.4.5. DSLAM sHDSL ........................................................................................255
CAPITOLUL 5 – ECHIPAMENTE ACTIVE / PASIVE. TESTE .....................................261

5.1. Masuratori / verificari in ODF ..........................................................................261
5.1.1. Tipuri de ODF-uri .....................................................................................261
5.1.2. Conectori optici ........................................................................................262
5.1.3. Module optice. Prezentare. ......................................................................265
5.1.4. Aparate pentru masuratori optice .............................................................266
5.1.5. Metode si instrumente pentru curatat conectorii .......................................271
5.2. Masuratori / verificari DDF ..............................................................................271
5.2.1. Tipuri de DDF-uri .....................................................................................271
5.2.2. Caracteristici fizice ...................................................................................272
5.2.3. Caracteristici electrice ..............................................................................275
5.2.4. Aparate de masura...................................................................................275
5.2.5. Parametri si alarme ..................................................................................275
5.2.6. Tipuri si categorii de cabluri ......................................................................279
5.3. Masuratori si verificari in MDF ........................................................................285
5.3.1. Prezentare MDF .......................................................................................285
5.3.2. Cablarea echipamentelor in MDF .............................................................287
5.3.3. Teste privind cablarea ..............................................................................287
5.4. Masuratori / verificari PDF ..............................................................................288
5.4.1. Prezentare PDF .......................................................................................288
5.4.2. Statii de energie, Baterii, Clime, GE, UPS, DI ..........................................288
5.4.3. Sigurante automate ..................................................................................296
5.4.4. Masurarea si verificarea marimilor electrice .............................................300

CAPITOLUL 1 – STRUCTURA RETELEI DE COMUNICATII
1.1. Definitie retea de comunicatii:
O retea de telecomunicatii este o colectie de noduri si linkuri capabile sa transporte

informatii audio, video si de date. In timp, notiunea a evoluat de la o retea de comutatoare si fire
capabile sa transporte doar servicii de voce intre abonati, la retele ce includ echipamente de
transmisiuni pe fibra optica si transmisiuni radio, transmisiuni ce asigura servicii de transport
atat pentru voce, cat si pentru date.
Scopul principal al oricarei retele de telecomunicatii este de a furniza transmisiuni
eficiente de informatii dintr-un punct sursa spre un punct destinatie. O exemplificare usoara este
cea a unui apel telefonic. Un apel este initiat dintr-un punct oarecare al retelei si, datorita unei
semnal ce reprezinta destinatia, este rutat urmand o secventa de noduri pana la un comutator
destinatie la care este conectat utilizatorul apelat. Aceasta selectie este invizibila pentru
utilizator si se finalizeaza cu stabilirea unei conexiuni care se mentine pana la semnalul de
finalizare a comunicatiei, moment in care toate resursele alocate de-alungul retelei sunt
eliberate.
Fig. 1 Comunicatie intre doua retele nationale prin intermediul unui comutator
international

Toate retelele de telecomunicatii sunt alcatuite din cinci componente de baza, prezente
in toate tipurile de retele, indiferent de tipul informatiei transmise. Aceste componente de baza
sunt: terminalele, canalele de telecomunicatie, nodurile retelei (procesoare trafic), calculatoare
si software de control al procesoarelor. Ultimile doua componente au aparut la sfarsitul secolului
XX ca urmare a aparitiei nodurilor digitale.
 Terminalele sunt punctele de start si oprire in orice retea de comunicatii. Orice
dispozitiv de intrare/iesire folosit pentru transmisia/receptia de informatii poate fi clasificat ca
fiind terminal;
 Nodurile retelei realizeaza transmisia si receptia datelor intre terminale prin
intermediul unei varietati de functii de control si suport (inclusiv conversii din semnal analog in
digital si invers);
 Canalele de comunicatii sunt mediile prin care datele sunt transmise si
receptionate de-a lungul retelei. Aceste medii au ca baza o diversitate de medii de transmisie
cum ar fi: perechi cupru, cablu coaxial, cablu optic, aer;
 Calculatoarele sunt folosite pentru controlul nodurilor retelei in vederea asigurarii
functionarii corecte a retelei;
 Softul de control este prezent pe toate nodurile computerizate si este responsabil
de supravegherea functionarii corecte a retelei.
Asa cum am precizat anterior, ultimile 2 componente pot fi considerate ca facand parte
dintr-o retea de control a retelei propriuzise si tratate separat de aceasta, pentru furnizarea
serviciilor fiind necesare la modul strict doar primele 3 componente.
1.2. Clasificare retele de telecomunicatii

In acest paragraf vom defini tipuri de retele de comunicatii in functie de tipul informatiilor
transmise si tipul mediilor de transmisiuni. Astfel, in functie de mediul de transmisie avem retele
de tip TDM (Time Division Multiplexing) si retele cu comutare de pachete, pe de o parte, si
reteua CDMA, in care mediul de transport este aerul, incepand chiar de la abonat (retea de
telefonie mobila).
1.2.1. Retele TDM

Reteaua TDM este o retea ce transmite doua sau mai multe semnale digitale prin
acelasi canal comun, multiplexarea semnalelor de intrare realizandu-se in timp. In TDM,
semnalele de intrare sunt impartite in canale de timp egale denumite slot. Un astfel de slot are o
capacitate de transport de 64 kbps si toate canalele de transmisiuni din cadrul acestei retele au
capacitate multiplu de 64 kbps in conformitate cu ierarhia PDH (Plesiochronous Digital
Hierarchy) sau SDH (Syncronous Digital Hierarchy).
Prin multiplexarea a 32 de canale de 64 kbps se obtine cadru PCM in care slotul 0 este
utilizat pentru sincronizare cadru si biti de serviciu, iar canalul 16 este utilizat pentru
sincronizare multicadru, biti de serviciu si semnalizari asociate canalelor cu informatie utila.
Pentru a se putea transmite informatia de semnalizarea asociata unui slot sunt necesare un
numar de 16 cadre PCM, in acest fel rezultand structura de multicadru structura ce va fi
prezentata in detaliu in capitolele urmatoare.

Figura 2 Structura multicadrului PCM
Nodurile retelei sunt reprezentate de echipamente de transmisiuni de tip PDH, SDH sau
RRD (radio relee digitale) si Centrale Telefonice Digitale (CTD). In functie de cum sunt
parcurse nodurile retelei putem avea linii comutate sau linii inchiriate. Liniile inchiriate sunt
create in mod permanent in retea si infiintarea sau desfiintarea lor se face manual prin
intermediul operatorilor umani. Spre deosebire de ele, liniile comutate sunt realizate automat la
initierea unei cereri de serviciu din partea unui utilizator, ramanand fixe pe durata furnizarii
serviciului si se incheie odata cu solicitarea oricaruia dintre utilizatori (apelant sau apelat).
In figura 3 avem o schema tipica de retea TDM in care se observa 3 tipuri de centrale
interconectate prin intermediul echipamentelor de transmisiuni de tip PDH/SDH/RRD.

CTD tranzit SDH/PDH/
RRD
CTD zona SDH/PDH/

RRD
SDH/PDH/
TE SDH/PDH/ CTD zona
RRD
RRD
CTD locala SDH/PDH/ SDH/PDH/

RRD RRD
TE
Circuit comutat; convorbire telefonica intre doi abonati conectati in

CTD diferite Circuit inchiriat; TE= Terminal Equipment
Figura 3 Structura simplificata de retea TDM
Avantajele unei astfel de retele reies din modul in care se realizeaza
conexiunea; ruta este aceeasi pe toata durata furnizarii serviciului, bidirectionala si are aceeasi
latime de banda. Aceste caracteristici fac ideala acest tip de retea pentru servicii in care banda
este garantata, comunicatii cu acelasi debit in ambele sensuri si in timp real (durata de
transmitere a informatiei este aceeasi pe toata perioada cat conexiunea este stabilita). Aceste
avantaje transforma o astfel de retea intr-una nepotrivita insa pentru transmisiile unde apar
fluctuatii semnificative ale debitului pe perioda conexiunii cum ar fi transmisiile de date. Pentru
astfel de solicitari s-a dezvoltat un alt tip de retea, reteaua de date.
1.2.2. Reteaua cu comutare de pachete

Topologiile in cazul retelelor de date informatiile sunt transmise prin retea sub forma de
pachete, impartirea semnalului de intrare in pachete facandu-se la sursa. In nodurile retelei se
realizeaza comutarea pachetelor, iar refacerea semnalului initial are loc la destinatie pe baza
protocoalelor care stau la baza realizarii conexiunii respective.
Structura unei retele cu comutare de pachete este impartita din punct de vedere al ariei
geografice pe care o cuprinde in LAN (Local Area Network) si WAN (Wide Area Network).

Fig 4 Structura de retea cu comutare de pachete cu mai multe LAN conectate la un
WAN
In principiu, LAN este constituita ca o retea de calculatoare ce interconecteaza
terminale la nivelul unei arii limitate ca o scoala sau sediu unei companii. In nodurile unei astfel
de retele se regasesc uzual echipamente de tip switch, dar nu sunt excluse si folosirea
routerelor daca reteaua este mai complexa. Conectarea la reteaua WAN se face printr-un
router.
In ultimul timp, ca urmare a dezvoltarii retelelor de date, s-a introdus in topologie un nou
nivel denumit Metropolitan Area Network si care reprezinta reteaua de date de la nivelul unei
metropole sau chiar a unui oras foarte mare.
Reteaua WAN reprezinta o retea de telecomunicatii constituita la nivel ce depaseste
limitele unui oras. Prin intermediul acestei retele se interconecteaza mai multe retele LAN sau
de alt tip, permitand in acest fel utilizatorilor din retelele locale sa comunice intre ei. Conexiunile
intre nodurile retelei WAN sunt realizate folosind protocoale de tip TCP/IP, MPLS (Multi Protocol
Label Switching), ATM (Asynchronous Transfer Mode) si Frame relay.
Frame relay este o tehnologie WAN standardizata care defineste nivelul logic si fizic al
canalelor de comunicatie digitala folosind o metoda de comutare de pachete. Proiectata initial
pentru transportul de date peste reteua IDSN (Integrated Services Digital Network), aceasta
tehnologie poate fi folosita acum pentru o mare varietate de interfete de retea. Frame relay are
la baza existenta unei linii permanente intre utilizator si un nod Frame relay, transmisia intre
noduri fiind transparenta pentru utilizator.
ATM este un standard folosit pentru a asigura transportul unei game largi de semnale
incluzand voce, date si video, si a fost proiectat pentru a unifica retelele de telecomunicatii TDM
si retelele de date. In cadrul acestui standard se foloseste multiplexarea cu divizare in timp
asincrona, iar datele sunt impachetate in celule de dimensiune mica si fixa; aceasta este

diferenta esentiala fata de Ethernet care, desi are la baza tot transmiterea de pachete, acestea
au insa dimensiuni variabile. In acelasi timp, ATM are la baza un model orientat pe realizarea
unui circuit virtual intre capetele comunicatiei inainte de a incepe schimbul de date,
caracteristica ce-l apropie de retele TDM. Se poate spune ca ATM este un protocol care se
foloseste peste backbone-ul SDH al retelei TDM, dar se bazeaza pe o rutare de pachete ca in
reteaua de date.
MPLS este un protocol folosit in retelele de comunicatii performante care transmite
datele de la un nod la altul pe cea mai scurta cale, evitandu-se folosirea adresei de retea care
ar necesita cautari in tabele de rutare si, implicit, durate mari pentru transmisii. Etichetele
folosite pentru rutare in acest protocol identifica cai (virtual link) intre noduri distante si nu
capetele comunicatiei.
Figura 5 –Model retea Frame relay

1.2.3. Retea Radio/CDMA
Reteua de telefonie mobila este caracterizata prin faptul ca utilizatorii au ca suport de
transmisie catre nodurile de acces ale retelei aerul. Acest lucru permite mobilitatea utilizatorilor
in aria deservita de aceeasi retea (si nu numai odata cu introducerea roaming), structura de
baza a retelei ramand alcatuita din aceleasi componente ca si in cazul retelelor TDM si cu
comutare de pachete.
Unul din standardele de telefonie mobila este cel de CDMA (Code Division Multiple
Acces) 2000, standard ce va fi analizat pe scurt mai jos.

Figura 6 Structura retelei CDMA 2000
Statia Mobila (MS – Mobile Station) reprezinta echipamentul aflat la utilizatorul de servicii
CDMA. In sarcina acestui echipament se afla obtinerea resurselor radio prin comunicatii cu
Reteua de Acces si actualizarea permanenta a starii legaturii (activa, stand by, lipsa).
La activare, statia mobila comunica in mod automat cu HLR (Home Location Register -
care contine baza de date a utilizatorilor permanenti ai retelei) in vederea efectuarii
urmatoarelor actiuni:
 Autentificarea mobilului in retea
 Informarea HLR referitor la pozitia actuala in retea
 Informarea MSC (Mobile Switching Center – Centru de comutatie al retelei mobile) asupra
tipurilor de servicii permise terminalului in retea
Dupa finalizarea schimbului de informatii de mai sus, mobilul este gata pentru
transmiterea/receptia informatiilor in retea la solicitarea utilizatorului.
Reteaua de Acces Radio (RAN – Radio Acces Network) este punctul de acces al
mobilului in retea si este constituita din:
 Conexiunea aeriana
 Legatura antena/pilon inclusiv cablu pana la BTS (Base Station Transceiver Subsystem)

 BTS (Base Station Transceiver Subsystem)
 Calea de comunicatie dintre BTS si BSC (Base Station Controller)
 Base Station Controller
 Packet Control Function (PCF)
Reteaua de Acces Radio este cea care se ocupa de controlul comunicatiei dintre mobil
si PDSN (Packet Data Serving Node – punctul de conexiune intre RAN si reteaua de date si
este responsabil de controlul comunicatiei intre mobil si serverul core al retelei mobile).
Base Station Transceiver Subsystem (BTS) controleaza conexiunile aeriene si
functioneaza ca o interfata intre mobil si retea. Resursele radio cum ar fi frecventele asignate,
separarea celulelor si controlul puterii de emisie sunt controlate in cadrul BTS. In plus, BTS se
ocupa si de comunicatia intre celula mobilului si BSC avand ca scop minimizarea oricarei
intarzieri intre cele doua elemente ale retelei.
Packet Control Function (PCF) este responsabil de rutarea pachetelor de date IP intre
mobilul din zona unui BTS si PDSN. Pe durata acestui proces, acesta va aloca resurse de
banda suplimentare daca sunt necesare si corespund cu tipul de abonament identificat pentru
mobilul respectiv; tot aici se realizeaza si bufferul de date dinspre PSDN catre mobil, in cazul in
care linkul intre BTS si mobil este intrerupt sau nu poate asigura o capacitate de trasnport
suficienta.
Packet Data Serving Node/Foreign Agent (PDSN/FA) reprezinta punctul de
interconectare al retelei de acces radio cu reteaua de date privata sau publica.
Principalele functii ale PSDN sunt:
 Gestioneaza interfata legatura radio-pachet dintre Base Station Subsystem (BSS=BTS +
BSC) si reteua de date prin stabilirea, mentinerea si inchiderea legaturii catre utilizator
mobil
 Aloca adresa IP pentru utilizator
 Achizitioneaza si trimite datele de facturare
 Gestioneaza in mod activ serviciile abonatilor pe baza profilului de utilizator primit de la
serverul AAA (Authentication, Authorization, and Accounting)
 Autorizeaza abonati locali sau trimite cerere de autentificare catre server AAA.
Serverul AAA (Authentication, Authorization, and Accounting) este utilizat pentru
autentificarea si autorizarea abonatilor in retea de acces si pentru inmagazinarea activitatilor
acestuia in vederea facturarii.

Home Agent (HA) reprezinta un router in reteaua mobila proprie care mentine
informatiile despre locatia curenta a utilizatorului si care foloseste mecanisme de tunneling
pentru a transmite traficul de Internet fara a fi nevoie ca dipozitivul utilizatorului sa-si modifice
adresa IP de fiecare data cand se conecteaza dintr-o alta locatie. Acest router poate comunica
cu alt router dintr-o retea vizitata denumit Foreign Agent in vederea asigurarii serviciului de
roaming.
1.3. Modelare retea ROMTELECOM
1.3.1. Structurare pe nivele

ROMTELECOM este cel mai vechi furnizor de servicii de telecomunicatii din Romania,
avand o infrastructura care permite furnizarea serviciilor de voce si date la nivel national. Din
acest lucru rezulta principalele caracteristici ale retelei ROMTELECOM comparativ cu cele ale
concurentei care poate fi caracterizata prin marime si diversitatea echipamentelor si
tehnologiilor care o alcatuiesc.
Din punct de vedere istoric, primul pas spre modernizarea retele a fost facut in anii '90
cand s-a trecut la tehnologia TDM prin inlocuirea sistemelor de trasnmisiuni si comutatie
analogica cu sisteme digitale alcatuite din PDH, SDH si centrale telefonice digitale. Incepand cu
2005 s-a inceput instalarea echipamentelor de date, efortul in anii urmatori concentrandu-se pe
dezvoltarea serviciilor de date. Toate aceste lucruri au condus la o structura a retelei de
telecomunicatii in care gasim o structura de retea TDM in paralel cu o retea cu comutare de
pachete.
Intinderea retelei de telecomunicatii la nivel national a condus la necesitatea structurarii
retelei in functie de aria acoperita. Astfel, la ora actuala se pot defini 3 niveluri:
- Nivelul backbone cu doua subniveluri:
 national (Core) si
 regional
- Nivelul distributie local
- Nivelul acces
Cel mai usor se pot observa primele doua nivele in reteua DWDM (Dense Wavelength
Division Multiplexing), ultima tehnologie introdusa in reteaua ROMTELECOM si care este
implementata pe baza experientei anterioare.
Se poate observa in figura 7 o retea backbone la nivel national care intreconecteaza 7
noduri amplasate in capitala si cele mai importante 6 orase din tara (Bucuresti, Cluj, Timisoara,
Craiova, Galati, Bacau, Brasov). Din fiecare centru de regiune pleaca unul sau mai multe inele
regionale care au rol de a interconecta orasele resedinta de judete astfel incat sa se asigure un
nivel de protectie al circuitelor conform cu standardele de calitate a serviciilor ROMTELECOM.
In ultimul timp, ca urmare a cresterii necesarului de capacitate de transmitere de
informatii s-a trecut la implementarea tehnologiei WDM si la nivel judetean, prin interconectarea
principalelor orase cu orasul resedinta de judet. Acesta ar fi un nivel de distributie local si care,
in cazul celorlalte tehnologii, ar putea fi definit ca sistemul de comunicatie ce interconecteaza
reteaua de acces cu punctul de iesire spre retele backbone.

Figura 7 Structurarea retelei DWDM
In ceea ce priveste cel de-al treilea nivel, acesta este constituit din echipamentele care
asigura interfata dintre reteua de echipamente si reteaua de cupru, cea prin intermediul careia
sunt distribuite servicile de voce si date catre abonatii retelei. Aceste echipamente sunt
reprezentate de:
* RSU (Remote Subscriber Unit) - unitate distanta a CTD cu posibilitate de comutare
locala (convorbirile intre doi abonati ai aceleasi RSU nu trec prin CTD)
* RCU (Remote Concentrator Unit) – unitate distanta a CTD in care orice comunicare
trebuie sa treaca prin prin CTD la care e conectat
* DSLAM (Digital Subscriber Line Access Multiplexer) – echipament de acces din cadrul
retelei cu comutare de pachete
* echipamente specializate in furnizare de servicii de linii inchiriate: PCM, New Bridge,
etc
1.3.2. Structura retelei TDM

Structura retelei TDM a ROMTELECOM a fost dezvoltata pornind de la necesitatea
interconectarii tuturor oraselor tarii in care se afla instalata o centrala telefonica cu centrala
internationala din Bucuresti. Aceasta interconectare se realizeaza la nivelul inelelor backbone
national si regional, rezultand structura prezentata in figura 8.

Figura 8 Topologia retelei TDM ROMTELECOM la nivel national
Din figura se observa existenta a doua inele SDH nationale (BB1 si BB2) care
cuprind cele 7 resedinte de regiuni (inelele au fost realizate pe structurare ROMTELECOM cu 7
regiuni plus Bucuresti) si cele doua noduri mari din Bucuresti (CNT2 si Baneasa). Acestea
reprezinta „coloana vertebrala” a retelei TDM, din nodurile acestor inele plecand alte structuri de
transport care au rolul de a transporta trafic de la cel mai mic nivel (echipament din retea de
acces) pana la destinatia solicitata de utilizator care se poate afla in cadrul retelei
ROMTELECOM sau in afara acesteia.
Plecand de la acest principiu, din fiecare nod al backbonului national pleaca
inelele SDH regionale, care au rol de a asigura interconectarea oraselor in care se afla instalate
centrale telefonice. Acestea sunt in principal resedinte de judet, dar si alte orase mai putin
importante economic, insa in care s-a considerat a fi necesar a avea o centrala telefonica din
punct de vedere al topologiei retelei TDM a ROMTELECOM. Aceste inele sunt cele precum
BUC-BAN 01, BUC-BAN 02, CRA-TIM, CLU-TIM etc.
In vederea asigurarii unei redundante in existenta cailor de acces spre nodurile
backbone nationale, in fiecare inel regional se afla doua noduri din structura nationala, astfel
incat chiar daca unul din nodurile de interconectare are probleme de functionare, traficul din
celelalte noduri ale inelului regional sa aiba o ruta disponibila spre nivelul superior.

Continuand detalierea retelei TDM a ROMTELECOM se ajunge la reteaua de distributie
de la nivelul unui judet. Aceasta este alcatuita, uzual, dintr-un inel de capacitatea inferioara celui
regional care interconecteaza principalele orase din judet, chiar daca acestea sunt noduri si in
inelele regionale. La acest nivel structurile difera mult intre judete in functie de forma geografica
a judetului, marimea acestuia si distribuirea localitatilor pe suprafata lui.
In figura 9 este prezentata reteaua TDM din judet Arges suprapusa peste harta fizica a
judetului astfel incat sa se poata observa influenta structurii geografice asupra structurii retelei.
Astfel, „backbone-ul” judetean este reprezentat de un inel STM 4 care cuprinde orasele Pitesti –
Mioveni – Campulung – Curtea de Arges, cu mentiunea ca in Campulung exista un al doilea
nod al unui inel regional (CRA –TIM), intrucat aici exista o centrala telefonica de tip AXE10 ce
deserveste zona de nord a judetului.
Pe structura inelului STM4 exista ramuri STM 1 care au rolul de a agrega nodurile aflate
pe traseul inelului judetean, aceasta structura fiind dictata de ratiuni economice corelate cu
necesarul de trafic in aceste noduri.
In partea de sud, dat fiind lipsa unor orase importante la nivelul judetului, s-au folosit
inele de capacitate mai mica (STM1) care au rolul de a agrega unitatile distanta din comune la
centralele de care apartin si care sunt instalate in Pitesti (doua centrale de tip Alcatel E10 B si
Ericsson AXE 10).

Figura 9 Retea TDM din judet Arges

Tot pe aceasta structura se poate observa si existenta altor tehnologii de transport cum
ar fi radiorelee si linii PDH. Conexiunile dintre tipurile diferite de echipamente se realizeaza la
nivel electric sau optic asa cum se va vedea in capitolele urmatoare care detaliaza tipurile de
echipamente.
Conexiunile de tip PDH de capacitate mica au fost preferate pentru locatiile unde traficul
este foarte mic, iar nodul respectiv se afla pe capatul retelei de transport TDM, fara importanta
in agregarea altor noduri.
Liniile radioreleu au fost instalate pentru acoperirea unor distante mari unde retelele de
fibra optica ar fi adus la vremea respectiva costuri importante in retea. Trebuie mentionata insa
tendinta actuala de inlocuire a liniilor radio de tip punct la punct cu transport pe fibra optica
deoarece costurile de implementare a retelei de FO au scazut mult in ultimul timp, iar necesarul
de trafic a crescut (in principal pe partea de transport date).
Asa cum am mentionat anterior, rolul retelei de distributie TDM la nivelul judetului este
acela de a asigura interconectarea unitatilor distante la centralele de care apartin astfel incat sa
se poata furniza servicii de voce. Abonatii sunt agregati din reteaua de cupru prin intermediul
retelei de acces.
Echipamentele care alcatuiesc reteua de acces au rol de a asigura conectarea fiecarui
utilizator in vederea furnizarii serviciilor de voce digitale. Acest lucru se realizeaza prin
intermediul portului de abonat care are rolul de a converti semnalul analogic de la abonat in
semnal de 64 kb/s, semnal care reprezinta baza in sistemele TDM. Componentele principale ale
unui echipament de acces sunt prezentate in figura 10. Multiplexorul preia semnalele de la
cartelele de abonat si le multiplexeaza intr-un semnal ce poate fi transportat de nodul TDM din
locatia respectiva catre centrala al carei unitate distanta este respectivul echipament de acces.
Echipament acces
Cartela
Retea de
Abonat Multiplex
acces cablu or Nod
cupru TDM
Cartela
Abonat
Figura 10 Echipament acces
De mentionat ca in cazul echipamentelor de tip acces de tipul celui mentionat in schema

anterioara, daca numarul canalelor de 64 kb/s din legatura cu centrala digitala este mai mic
decat numarul porturilor de abonat, pot exista cazuri in care unele cereri de furnizare servicii de
voce sa nu fie incheiate cu succes ca urmare a ocuparii tuturor cailor de comunicatie cu
comutatorul digital.

1.3.3. Structura retea cu comutare pachete (IP)
Reteaua nationala este alcatuita din 4 noduri CRS 1_8 (Cisco Carrier Router Service)
situate doua in Bucuresti si doua in Brasov. Acestea sunt interconectate intr-o structura de tip
mesh peste suport de DWDM cu protectie, folosind linkuri de 10G redundante. Folosirea unei
structuri de tip mesh in care fiecare nod se conecteaza direct cu fiecare alt nod, asigura o
redundanta sporita a retelei astfel incat, practic, sa nu existe intreruperi de furnizare a legaturilor
de date cu reteaua internationala.
In aceste 4 noduri care alcatuiesc Inner Core se conecteaza alte 10 noduri CRS 1_4
situate in 5 orase (actualele centre de regiuni): Cluj, Timisoara, Craiova, Galati, Bacau. Ele sunt
distribuite cate doua in fiecare nod si conectate la la Inner Core cu circuite de 10 G redundante
prin intermediul DWDM.
Figura 8 Structura retelei core IP/MPLS
In fiecare din cele 5 noduri se afla cate 2 routere 7609 Cisco plus inca 6 in Bucuresti
denumite generic N-PE routers (Network – Provider Edge). Acestea sunt conectate cu legaturi
de 10 G redundante catre CRS 1_4 si reprezinta noduri de agregare pentru routerele PE
instalate in principal in resedintele de judete, via DWDM. Routerele PE fac parte din seria 76xx
Cisco si reprezinta punctul de interconectare dintre retele judetene si reteaua core.

Figura 9 Structura retelei IP/MPLS pana la nivelul router 76xx
Reteua de distributie este bazata, in principal, pe switch-uri Telco sau Ericsson ESN410
care sunt conectate in switchurile din DN (Distribution Nodes) pe legaturi de 1 Gb. Switchurile
din DN sunt conectate la PE router tot cu linkuri de 1 Gb. Intr-un judet putem avea unul sau mai
multe DN-uri in functie de complexitatea retelei de distributie IP. In fiecare nod unde avem
switch se agrega unul sau mai multe echipamente de tip DSLAM astfel incat sa se poata furniza
accesul utilizatorilor la serviciile de date.
In figura 9 este prezentata reteaua distributie a judetului Arges.

Se poate observa din figura existenta in CO (Central Office) a unui DN alcatuit din 4
switch-uri interconectate catre PE router prin linkuri de 1 Gb. Acestea la randul lor agrega mai
departe switch-urile din alte locatii din judet (urbane sau rurale); in fiecare nod se agrega
echipamentele de tip DSLAM (nefigurate pe schema) si alte routere instalate direct la clienti
pentru conectarea LAN client la retea WAN.
Pe aceeasi schema, se observa existenta unui al doilea DN la nivelul judetului (DN4
Campulung) conectat la PE Router (7613 in acest caz) prin intermediul unui switch CISCO 4924
care prezinta avantajul de a avea interfete de 10 Gb. Desi initial DN4 Campulung era agregat
direct in 7613 printr-un link de 1 Gb, ca urmare a dezvoltarii retelei a aparut congestie la nivelul
uplinkului ceea ce a condus la necesitatea instalarii acestui switch cu interfete de 10 Gb si
instalarea a doua linkuri de 1 Gb intre DN 4 si switch 4924.
Mentionam aici faptul ca la nivelul relei de distributie apar frecvent modificari ca urmare
a cererilor de servicii care apar pe un nod, cereri care implica uneori cresteri semnificative de
banda.
La nivelul orasului Pitesti exista un inel alcatuit din switchuri CISCO 3550, inel denumit
inel METRO datorita faptului ca se intinde la nivel de oras. Acesta a fost primul inel de
echipamente de date instalat si avea rolul unei retele de tip MAN prin care s-a urmarit
interconectarea retelelor proprii ROMTELECOM de IT din nodurile unde acestea erau instalate,
precum si asigurarea accesului catre o retea WAN oricarui utilizator care solicita acest lucru
(acces Internet, linii de tip metronet). Ulterior, functiile acestei retele au fost preluate de actuala
retea de distributie si acces.
Reteaua de acces este reprezentata de echipamentele care realizeaza legatura cu
reteua de cabluri de cupru si care sunt inserate in reteua ROMTELECOM prin intermediul
switch-urilor din reteaua de distributie. Cele doua echipamente (DSLAM si switch) se pot afla in
aceeasi locatie fizica sau in locatii diferite.
Retea
de acces cablu
cupru
Figura 10 Retea acces
In figura 10 s-a prezentat o topologie des intalnita in reteua cu comutare de pachete

actuala. Astfel, intr-o locatie pot exista unul sau mai multe echipamente de tip DSLAM care sunt
agregate in switch-ul local prin legaturi electrice sau optice.
Un caz particular intalnit in reteua cu comutare de pachete a ROMTELECOM este cel al
clientilor cu servicii de banda garantata si care sunt agregati direct in switch-ul din reteua de
distributie prin intermediul retelei de cupru sau al retelei de fibra optica. In acest caz, se poate
considera ca switch-ul respectiv face parte din reteua de acces, dar fiind vorba de un numar

relativ mic de abonati de acest tip, se accepta definirea retelei de acces ca fiind alcatuita din
echipamente de tip DSLAM.
O alta tehnologie nou introdusa este cea denumita Carrier Ethernet prin care se
urmareste imbunatatirea serviciilor prin agregarea DSLAM-urilor dintr-un oras direct in Central
Office cu ajutorul tehnologiei PWDM (Passive Wavelenght Division Multiplexing). Cu ajutorul
PWDM se folosesc pentru uplink DSLAM module optice cu lungimi de unda diferite pentru a
agrega echipamentele de acces dintr-o locatie direct in CO pe aceeasi fibra. Se elimina in acest
fel toate switchurile intermediare ceea ce conduce la timpi mai mici de raspuns si cauze de
deranjamente mai reduse.
In ultimii ani s-a trecut la implementarea unei noi tehnologii de acces denumita FTTB
(Fiber To The Building) care are ca scop reducerea lungimii retelei de cupru astfel incat debitul
disponibil la abonat sa fie crescut, ajungandu-se la oferirea inclusiv a serviciului de IP TV
(Internet Protocol Television – furnizare de televiziune prin intermediul retelei IP).
IPTV
VDSL2
Modem
PC
OSS NMS Phone
CAT3 existing
building cabling
“Pizza Box”
Internet
MDU/FTTB
IP-MPLS FO
Passive
Splitter FO
OLT
VoIP Platform
(IMS)
Content Platform
(IPTV, VoD)
Figura 11 Retea de tip FTTB
In reteaua de tip FTTB rolul echipamentului de acces este detinut de Pizza Box care
reprezinta tot un echipament de tip DSLAM bazat, in principal, pe tehnologie VDSL (Very-high-
bit-rate Digital Subscriber Line). Un astfel de echipament are dimesiuni reduse si este instalat in
scara blocului ceea ce conduce la o lungime a retelei de cupru de ordinul zecilor de metri, in loc
de o lungime de ordinul kilometrilor in cazul retelei clasice de acces pe cupru. Mai multe astfel
de echipamente sunt agregate prin intermediul retelei de fibra optica intr-un nod mai mare
denumit OLT (Optical Line Terminal) instalat in aceeasi locatie cu un switch echipat cu interfete
10 Gb astfel incat sa se poata asigura banda necesara. Asa cum se observa din schema, mai
multe PB sunt agregate pe aceeasi fibra pana la OLT. Aceasta retea poarta numele de GPON
(Gigabyte Passive Optical Network).
Pasul urmator in dezvoltarea retelelor de comunicatii de mare viteza este tehnologia
FTTH (Fiber To The Home) prin care reteaua de acces pe cabluri de cupru este inlocuita cu o
retea de acces pe cabluri de fibra optica putandu-se astfel oferi servicii cu o banda de ordinul
gigabitilor.

CAPITOLUL 2 – TEHNOLOGII DE TRANSPORT
2.1. Notiuni TDM
2.1.1. Multiplexarea semnalelor in timp. Standard G.703

Dintre metodele de conversie analog-digitala a semnalului, cea mai folosita este
modulatia impulsurilor in cod (MIC) sau PCM – Pulse Code Modulation.
Modulatia impulsurilor in cod (PCM = Pulse Code Modulation) este procedeul prin care
semnalele analogice sunt convertite in semnale digitale.
In continuare vor fi analizate in mod succint operatiile de esantionare, cuantizare si
codificare, specifice prelucrarii prin modulatie PCM.
Esantionarea este procedeul prin care un semnal continuu in timp este inlocuit cu o
succesiune de impulsuri situate la intervale egale de timp, ale caror amplitudini sunt determinate
de valoarea semnalului continuu in momentele respective.
Impulsurile vor fi denumite in continuare esantioane: E0, E1, E2, etc. Durata unui esantion
este notata cu ti. Intervalul dintre doua esantioane succesive notat cu TE reprezinta perioada de
esantionare. Frecventa de esantionare egala cu inversul perioadei de esantionare (fE=1/TE),
specifica in acelasi timp numarul de esantioane transmise intr-o secunda.
Deoarece spectrul vocal are fMax=3,4 KHz, s-a ales frecventa de esantionare pentru
semnalul telefonic : fE = 8 KHz 2fMax;
Perioada de esantionare este : TE=1/fE=1/8000 Hz=1s/8000=125s;
In cazul transmisiei semnalului vocal prin PCM, se transmit in fiecare secunda un numar
n=8000 esantioane egal distantate.
Prin esantionare se realizeaza doar o “transformare analog/discreta”, impulsurile
semnalului discret putand sa aiba orice valoare, in concordanta cu amplitudinile semnalului
analogic.
Procedeul de inlocuire a unui semnal electric continuu printr-un tren de impulsuri
modulate in amplitudine se numeste prescurtat PAM (Pulse Amplitude Modulation).Deoarece
durata t a esantioanelor este mult mai mica decat perioada de esantionare T, timpul ramas
disponibil poate fi folosit pentru transmisia simultana pe acelasi circuit fizic a mai multor
semnale PAM, dar cel mult T/t realizand astfel multiplexarea in timp a semnalelor analogice.

Prin cuantizare, din numarul infinit al valorilor posibile pentru amplitudinile impulsurilor,
vor fi atribuite numai anumite valori bine stabilite. In acest sens, domeniul amplitudinilor posibile
este divizat intr-un numar finit de intervale de cuantizare. Toate amplitudinile care apartin unui
anumit interval vor primi aceeasi valoare numerica, specifica acelui interval.
Este evident ca operatia de cuantizare determina la receptie erori la refacerea

semnalului. Zgomotul de cuantizare este micsorat prin marirea numarului intervalelor, ceea ce
implica o complexitate mai ridicata a echipamentelor de telecomunicatii. In cazul semnalului
vocal utilizat in telefonie, cuantizatrea acestuia se realizeaza cu un numar de 256 intervale,
rezultand 256 valori posibile (128 nivele pozitive si alte 128 nivele negative).
Codificarea este operatia care usureaza interpretarea necesara la receptie. Fiecare
dintre cele 256 valori posibile vor fi codificate binar, un esantion putand sa fie reprezentat cu 8
biti. Bitul cel mai din stanga va specifica semnul, iar urmatorii 7 biti vor desemna amplitudinea
esantionului, care va fi cuprinsa intre 0 si 127. Dupa operatiile de esantionare, cuantizare si
codificare se obtine o transformare “analog / numeric-binara”, cu alte cuvinte semnalul analogic
a fost transformat in semnal digital. Transmisia binara simplifica interpretarea la receptie,
numarul nivelelor de decizie reducandu-se de la 256 la doua valori.

In momentul “0” se transmite valoarea binara a esantionului E0, apoi la momentul “1”
se transmite valoarea binara a esantionului E1 si asa mai departe. In canalul de comunicatie se
va forma un flux de valori binare. In cazul semnalului telefonic PCM, semnalul digital transmis
va avea un debit pe secunda:
(8000 esantioane)  8 biti = 64Kb/s.
Valorile binare ale semnalului digital sunt transmise pe canalul de comunicatie fie in
banda de baza (fara prelucrare), fie printr-o codificare de linie, fie prin modulare digitala.
Multiplexarea in timp se utilizeaza numai in cazul semnalelor digitale. Metoda de
multiplexare in timp aloca un interval temporal, in mod repetitiv, pentru fiecare semnal digital de
transmisie. In cazul cand sunt multiplexate convorbiri telefonice, informatia vocala a unui canal
se transmite sub forma unor esantioane de semnal cu perioada de repetitie egala cu TE=125s.
Deoarece durata necesara transmisiei unui esantion codificat binar este mult mai mica decat
perioada de esantionare TE, timpul ramas disponibil poate fi utilizat pentru transmiterea unor
esantioane corespunzatoare altor semnale de la alti abonati. Prin urmare, o perioada de
esantionare este divizata in intervale temporale, fiecare interval fiind atribuit unui semnal de
transmisie. In figura urmatoare sunt reprezentate intervalele temporale asa cum sunt alocate in
cazul multiplexului primar E1, proiectat pentru 30 convorbiri (PCM 30) :

Debitul binar in linie rezulta de:
8 KHz x 8 biti x 32 cai = 2,048 Mbps
Durata unui esantion (octet) pentru o cale telefonica este:
125 μs/32 canale = 3,9 μs pentru transmiterea unui esantion
Durata unui simbol binar este:
3,9 μs/8 simboluri binare = 488 ns
Ansamblul de 32 intervale se numeste „cadru” si are durata egala cu:
32 canale x 3,9 μs/esantion = 125 μs .
Transmisia in multiplexul primar PCM 30 este impartita in cadre de timp cu durata de
125 s. Un cadru de 125 s contine 30+2 intervale temporale (IT). Intervalul IT0 este folosit la
transmisia informatiei de sincronizare, iar intervalul IT16 este folosit pentru transmisia
semnalizarilor. Restul intervalelor temporale (30) sunt destinate pentru transmisia convorbirilor
prelucrate PCM. Un multiplex primar PCM 30 este caracterizat de urmatoarele valori ale
marimilor de transmisie:
 durata unui cadru este egala cu 125 s (perioada de esantionare a semnalului vocal);
 durata unui interval temporal IT este egala cu 125 s/32 = 3,9 s;
 numarul bitilor transmisi intr-un interval temporal este egal cu 8;
 durata unui bit este egala cu 3,9 s/8 = 488 ns;
 frecventa cu care sunt transmisie cadrele este egala cu 1/125 s = 8000 Hz;
 numarul bitilor transmisi in fiecare cadru este egal cu 832 = 256 biti;
 numarul de biti transmisi in fiecare secunda (debitul de transmisie) este egal cu
256 biti8 000 Hz = 2 048 000 biti pe secunda = 2 048 Kb/s = 2048 Kbps.
Pentru ca la emisie esantioanele unei convorbiri sa fie transmise pe acelasi interval
temporal alocat, iar la receptie extragerea esantioanelor pentru un anumit destinatar sa se faca
din intervalul temporal corespunzator, este nevoie de sincronizare intre emisie si receptie.
Operatia de sincronizare presupune un sincronism de cadru , un sincronism de interval
temporal si un sincronism de bit.
Intretesarea in timp a semnalelor telefonice codate sau a semnalelor de date se

realizeaza in conformitate cu structura recomandata in avizul G.704 al CCITT pentru cadrul
PCM primar.
Structura cadrului si a multicadrului primar:

Cadrul PCM primar contine 32 de intervale de timp (I.T.), 30 din acestea (intervalele nr.
1 pana la 15 si nr. 17 pana la 31) sunt repartizate celor 30 de semnale telefonice (sau de date)
distincte. Intervalul de timp nr. 16 se utilizeaza pentru transmisia informatiilor de semnalizare
prin intermediul carora se asigura stabilirea, mentinerea si eliberarea legaturilor in reteaua
telefonica automata. In intervalul 0 se transmit alternativ cuvantul de sincronizare de cadru (in
cadrele pare nr. 0, 2, 4 …) si un cuvant de anuntare (in cadrele impare nr. 1, 3, 5, …) ai carui
biti au urmatoarele semnificatii:
D - bit de serviciu pentru anuntarea starii de alarma urgenta (la alarma, D+1);
N - bit de serviciu pentru anuntarea starii de alarma neurgenta (la alarma, N+0);
X - bit rezervat pentru utilizarea in legaturi internationale;
Y - biti rezervati pentru utilizarea in legaturi nationale.
In fiecare interval al cadrului se gaseste un cuvant de cod de 8 biti, ceea ce face ca
fiecare interval sa reprezinte o capacitate de transmisie binara de 8 biti 8kHz = 64 kbiti/s.
Fiecare cadru primar contine 32 8 = 256 biti, rezulta ca viteza de transmisie a semnalului
multiplex PCM primar este de 256 biti 8 kHz =2048 kbiti/s.
Sincronizarea de cadru
Sincronizarea partii de receptie dupa cea de emisie se realizeaza cu ajutorul cuvantului

de sincronizare de cadru care este emis in intervalul de timp 0 (IT0), al fiecarui cadru par,
alternat cu cuvantul de anuntare emis in cadrele impare. In principiu, receptorul identifica

cuvantul de sincronizare in semnalul de 2048 kbit/s. Dupa ce acest fenomen s-a produs, se
verifica faptul ca in pozitia a 2-a a cuvantului de anuntare care urmeaza (in intervalul 0 al
cadrului urmator) se gaseste un bit cu valoarea 1.
Daca, in plus, in cadrul par urmator cuvantul de sincronizare este din nou receptionat
corect, atunci procesul de sincronizare este considerat incheiat. Din acest moment, partea de
receptie este capabila sa distribuie cuvintele de cod de 8 biti catre canalele corespondente.
Multicadrul de semnalizare
Pentru a putea asocia fiecarui canal telefonic PCM un canal binar de transmisie a
informatiilor de semnalizare aferente, recomandarile C.C.I.T.T. prevad pentru sistemul PCM 30
gruparea de 16 cadre primare intr-un multicadru de semnalizare cu structura din fig. 3.15. si
avand o durata totala de 125 ?s x 16 = 2 ms.
Cadrele care compun multicadrul de semnalizare sunt numerotate de la 0 la 15.
Intervalul 16 al cadrului 0 contine, in primii 4 biti, cuvantul de sincronizare de multicadru (0000),
iar in urmatorii 4 biti un cuvant de anuntare de multicadru XYXX. Primii 4 biti din intervalul 16 al
cadrului 1 sunt folositi pentru transmisia semnalizarilor asociate canalului telefonic PCM nr. 1, in
timp ce urmatorii 4 biti din acelasi interval sunt folositi pentru transmisia semnalizarilor asociate
canalului nr. 16.
Standardul G.703
G.703 este un standard introdus initial pentru transmisiuni de voce si date in retelele
digitale. Este o recomandare ITU (fost CCITT) asociata cu standardul PCM. Conversia voce-
analogic la date-digital necesita, conform PCM, o latime de banda de 64 kb/s (±100 ppm),
rezultand astfel unitatea de baza pentru G.703.

Prin multiplexare rezulta T1 de 1.544 mB/s si E1 de 2.048 Mb/s.
ITU-T REC. G.703 descrie caracteristicile electrice si fizice ale interfetelor digitale.
Exemple, diverse interfete :

64 kbps
- nivel fizic: G.703
- rata:64kbps +/- 100 ppm
2 Mbps
- rata:2.048 +/- 50 ppm
- cod de linie: HDB3
34 Mbps
- rata: 34.368 +/- 20 ppm
- cod de linie: HDB3
140 Mbps
- rata: 139.264 +/- 15 ppm
- cod de linie: CMI
2.1.2. Multiplexarea semnalelor digitale. Retele plesiocrone / sincrone

Centralele digitale pentru telefonia publica au fost dezvoltate ca o consecinta a aparitiei
sistemelor PCM, tot pe baza tehnologiei de multiplexare TDM care comuta canale de 64 kbit/s.
Ca urmare, sistemele E1 si-au extins utilizarea si in bucla de abonat, nu numai la conexiunile
intre centrale.
Cererile crescute, in telefonia clasica, au avut ca rezultat, in domeniul transmisiunilor la
distanta, cresterea capacitatii de transmisiuni, o crestere obtinuta prin trepte de multiplexare.
Semnalele digitale sunt tratate in sistemele de comutatie si de transmisie in mod sincron
(STM - Synchronous Transfer Mode) sau in mod asincron (ATM - Asynchronous Transfer
Mode).
Sistemele cu mod de transfer sincron utilizeazǎ transmisii bazate pe ierarhii digitale
plesiocrone (PDH - Plesiochronous Digital Hierarchy) sau ierarhii digitale sincrone (SDH -
Synchronous Digital Hierarchy). Capacitatea de transmisie existentǎ pe linie este divizatǎ in
cadre in PDH sau in CV (containere virtuale) in SDH.
PDH - Plesiochronous Digital Hierarchy:
PDH utilizeazǎ semnale digitale care sunt organizate in cadre periodice cu T = 125 s.
In multiplexul de ordinul 1 (primar) fiecare cadru este divizat in 32 intervale de timp (IT), cu
durata egalǎ, numit si canal temporal, permitand transmiterea unui cuvant de informatie.

Transmiterea cadrelor este sincrona. Sincronizarea este asiguratǎ prin IT0 care
marcheazǎ si inceputul cadrului, identificarea unui IT este realizatǎ prin pozitia acestuia in
raport cu IT0.
Pentru o conexiune se realizeazǎ o alocare fixǎ a unui IT (interval de timp) prin care se
transmit periodic informatiile. Conexiunea intre douǎ terminale este definitǎ de succesiunea de
IT alocate in multiplexurile temporale intre centrele de comutatie care participǎ la conexiune.
Aceastǎ tehnicǎ este numitǎ mod circuit si asigurǎ utilizatorului o cale prin retea cu debit fix de
64 Kb/s (8b/125 s). Pentru structurarea interconectǎrii retelelor, CCITT a recomandat o
ierarhizare a multiplexurilor digitale sincrone in mai multe niveluri.
Ierarhiile digitale plesiocrone standardizate prin norme internationale se obtin prin
multiplexarea canalelor temporale de 64 Kb/s (cuvinte de 8 biti transmise periodic cu perioada
de 125 s). Ierarhiile digitale plesiocrone (PDH) recomandate pentru Europa:
Multiplexul de ordin N se obtine prin multiplexarea semnalelor din 4 multiplexuri de ordin

inferior (N-1). Pentru Europa, ierarhia digitalǎ plesiocrona include urmatoarele 4 niveluri:
 E1: 2048 Kb/s (32 x 64 Kb/s);
 E2: 8448 Kb/s (TI x 4) ;
 E3: 34.368 Kb/s (T2 x 4);
 E 4: 139.264 Kb/s (T3 x 4).
Ierarhiile plesiocrone de ordin superior se obtin prin utilizarea unei cascade de

multiplexuri (2 - 8, 8 - 34, 34 - 140). Pentru extragerea unui canal temporal sau al unui multiplex
de ordin inferior din multiplexul de ordin superior este necesara demultiplexarea pana la nivelul
1 pentru un canal temporal sau pana la nivelul multiplexului solicitat.
Caracteristicile retelelor PDH sunt urmatoarele:
- reteaua nu dispunea de un sistem de management centralizat,

- distanta maxima intre doua noduri fara sisteme de regenerare nu depasea 50 km,
- reteaua nu dispunea de rute de rezerva pentru preluarea traficului in cazul intreruperii
rutelor principale,
- masuratea calitatii semnalului se putea face numai prin intreruperea traficului.

Rezultatul a fost o retea cu insuficienta fiabilitate si timpi mari de restabilire a serviciului
in cazul intreruperii acestuia.
Lipsa managementului centralizat a condus la costuri de operare si intretinere ridicate si
la timpi mari in ceea ce priveste oferirea serviciului de linii inchiriate.
Un alt neajuns major al tehnologiei PDH a fost lipsa de flexibilitate privind insertia si
extragerea afluentilor din semnalul de linie. Pentru a putea fi transportat la nivelul vitezei de linie
de 140Mb/s un afluent trebuia sa parcurga toate treptele de multiplexare ale ierarhiei atat la
insertia cat si la extragerea sa.
Sincronizarea fluxurilor de debite diferite (receptionate de la noduri diferite) inainte de

multiplexare se realizeaza prin tehnica doparii pozitive. Tactul local al multiplexorului se forteaza
la o valoare mai mare decat ceea a afluentilor (inclusiv abaterile permise de la valoarea
nominala). Acest fapt determina o capacitate de transmisie suplimentara utilizata pentru
transmiterea unor biti de dopare inserati la momente oportune de timp, date de un comparator
de faza.
Sincronizarea fluxurilor, adica inserarea bitilor de dopare, se realizeaza de regula prin
utilizarea unei memorii elastice. Extragerea bitilor de dopare la receptie determina aparitia unui
jitter de dopare, un alt dezavantaj al sistemelor PDH.
Rezolvarea acestor probleme a fost data de sistemele digitale de transmisiuni sincrone
SDH.
SDH - Synchronous Digital Hierarchy
Standardul de multiplexare si de transmisie de semnale telefonice numerice, PDH are

limitari si neajunsuri majore referitoare, printre altele, la viteza relativ mica a datelor si mai ales
la posibilitatile reduse de control si management ale retele i. Ca urmare s-au elaborat alte
standarde bazate pe un mod de transfer sincron al datelor, cu alte viteze si folosind tehnologii

noi si performante de transmisie. In 1986 s-a elaborate standardul SONET (Synchronous
Optical NETwork) in Statele Unite, folosind ca mediu fizic de transmisie fibra optica.
Ulterior, in 1989 a fostdezvoltat in Europa standardul SDH (Synchronous Digital
Hierarchy), avand la baza modelul SONET.
Un sistem SDH foloseste modul de transmisie sincron (STM) si consta din
comutatoare,multiplexoare si repetoare, legate prin fibra optica, arhitectura SONET fiind de fapt
o secventa de sectiuni ce interconecteaza echipamente vecine:
Atunci cand a fost dezvoltata, s-a dorit ca tehnologia SDH sa transporte in mod uniform
pe fibra optica semnale (afluenti) plesiocroni si sincroni, cum ar fi semnalele E1, E3 ale ierarhiei
PDH sau semnalele sincrone ale ierarhiei SDH sau chiar semnale ATM. Acest fapt a
reprezentat un avantaj important pentru operatorii de telecomunicatii, protejandu-le investitiile in
sistemele PDH deja instalate.
In plus, tehnologia SDH ofera urmatoarele avantaje majore:
- functiile de operare, intretinere si monitorizare sunt uniforme si eficiente

- disponibilitatea crescuta a serviciului oferit datorita mecanismelor proprii de protectie
utomata sau de restaurare a traficului pe baza managementului centralizat
- insertia si extragerea unui afluent se face direct din semnalul de linie, fara parcurgerea
tuturor treptelor de multiplexare

- Spre deosebire de ierarhia PDH, in ierarhia sincrona exista compatibilitate intre
standardul european SDH si cel nord american SONET. Semnalele din SONET
suntconsiderate ca un subset al ierarhiei SDH.
- Monitorizare eficienta si flexibila a defectiunilor si a alarmelor si posibilitatea corectarii
automate ale unor probleme.
- Se asigura debite de transport ridicate care in conjunctie cu managementul eficient pot
asigura servicii sofisticate, ca de ex. broadband ATM; se asigura posibilitatea asigurarii
unor servicii ulterioare.
- problemele legate de alinierea semnalelor provenite de la diferiti afluenti (adica este
vorba de momentele de inceput diferite ale cadrelor de date provenite de la noduri
diferite) se rezolva prin utilizarea unor pointeri speciali, care stabilesc pozitia cadrelor
receptionate de la afluenti in fluxul multiplexat; acesti pointeri asigura de asemenea
posibilitatea utilizarii doparii pozitive sau negative in cazul pierderii referintei de tact.
Acest tip de transmisie se caracterizeaza prin faptul ca sincronizarea se face dupa un

ceas unic de referinta (master) cu o precizie si ostabilitate foarte buna. Semnalul de tact este
distribuit la toate nodurile prin canale dedicate.
2.1.3. Ierarhia SDH

Cadrul de baza SDH este denumit STM 1 si are urmatoarele caracteristici:
- lungimea totala: 2430 octeti
- durata: 125 µs
- debitul de informatie:155,520 Mb / s
Cadrul STM1 este organizat pe 9 randuri a cate 270 octeti dintre care, primele 9 coloane
ale fiecarui rand sunt folosite ca informatii pentru realizarea transportului iar restul de 261 de
coloane ca sarcina utila.
RSOH – Regenerator Section Overhead – Redundanta sectiunii de regenerare si contine

informatii folosite de regeneratoare pentru transport
PTR – Pointerul unitatii administrative care permite extragerea directa a afluentilor
MSOH – Multiplexer Section Overhead – Redundanta sectiunii de multiplexare si contine

informatii folosite pentru multiplexare si demultiplexare
POH – Path Overhead - antetul caii redundante

Acest multiplex primar este emis intr-o perioada de 125 µs, perioada care este aceeasi si
pentru multiplexele de ordin superior.

Principiul de realizare al multiplexului STM n:
In SDH multiplexarea se face in doua etape:
1. Multiplexarea de debit mic
Elementul de baza al ierarhiei digitale sincrone este containerul. Acest container este o
entitate ce poate transporta debite rezultate din ierarhiile plesiocrone.
Operatia prin care un semnal PDH este incorporat intr-un container SDH se numeste
mapare
Containerele sunt identificate prin intermediul unui indice ce reprezinta practic nivelul
PDH al multiplexului pe care il contine. Pentru Europa containerele sunt de ordin 1,2 sau 3 (C1,
C2, C3) corespunzator unor debite de 2, 34 si 140 Mb/s.
Pentru inceput containerului i se adauga un antet ce nu va fi extras decat in nodul

destinatie. Acest antet poarta denumirea de redundanta de cale – POH (Path Overhead) si are
functii de operare, administrare si intretinere la nivelul caii. Un astfel de container se numeste
virtual container si reprezinta infrastructura in tehnica SDH.
Mergand mai departe, aceste containere virtuale sunt inserate in structuri superioare.
Pentru a se indica cu precizie pozitia unui container virtual de ordin inferior intr-o structura de
transport de ordin superior, containerului virtual i se adauga un pointer, acesta continand practic
adresa containerului virtual in structura respectiva. Aceasta constituie unitatea de afluent (TU).
Multiplexarea de debit mic inseamna multiplexarea mai multor containere virtuale de

ordin inferior VC1, VC2, VC3 intr-un container virtual de ordin 4.

2. Multiplexarea de debit inalt
Foloseste containerul virtual de ordin 4, ce are ca rezultat obtinerea STMn. Containerul

virtual de ordin 4 formeaza sarcina utila a cadrului de baza STM, pozitia sa in cadru fiind
reperata cu ajutorul pointerului. Containerul virtual 4 si pointerul sau asociat este denumit unitate
administrativa 4 (AU- Administrative Unit).
Cadrele de transmisie de debit inalt STMn sunt obtinute multiplexand cele n unitati
administrative AU4. Debitul util al unui container virtual de ordin 4 (VC4) este de 149760 Kb/s.
Mai departe, semnalele STM-1 se multiplexeaza / concateneaza dupa urmatoarea

diagrama:

Ierarhia numerica sincrona SDH:

Schema de multiplexare SDH pentru fluxuri de date plesiocrone:
2.1.4. Sincronizarea in retele SDH

In ceea ce priveste sincronizarea nodurilor SDH/SONET sunt doua aspecte care trebuie
luate in considerare si anume :
- care sunt nodurile de referinta (elementele care dau semnalul de sincronizare) ;
- care este reteaua de sincronizare (cum se transmite efectiv semnalul de sincronizare
de la nodurile de referinta la toate celelalte noduri din retea).
Reteaua de sincronizare:
 poate fi una separata (dedicata) pe care se transmite un semnal analogic sau unul
digital utilizat ca si referinta – nu este solutia cea mai buna datorita faptului ca este
necesara o retea suplimentara cu probleme inerente legate de defectiuni si in plus pot
apare defazaje intre referinta receptionata si semnalul de date receptionat datorita
propagarii diferite pe cele doua canale.
 poate fi folosita chiar reteaua de transport a datelor pentru transmiterea referintei de
tact, unul din canalele elementare (un flux elementar de 2.048Mbps sau alt flux
elementar in functie de debitele fluxurilor PDH transmise) fiind folosit pentru transmiterea
unui semnal digital special de sincronizare; de evitat in sistemul SDH utilizarea unor
canale cu date de 2.048Mbps cu trafic normat pentru transmiterea referintei de tact,
datorita posibilitatii de aparitie a multiplelor ajustari de pointeri, ceea ce implica defazari
ale referintei.

Nodurile retelei - se impart, din punctul de vedere al sincronizarii, astfel:
 referinta de ceas primara G.811 (PRC – Primary Reference Clock sau ceas
Stratum 1), cu urmatoarele caracteristici principale:
o eroare relativa a frecventei de oscilatie: 10-11.
o poate fi implementat cu ceasuri cu cesiu; poate oscila liber, dar poate fi corelat si
cu timpul UTC (Co-ordinated Universal Time)
o exista maxim unul singur per operator
 nod de sincronizare de transit G.812T (TSSU – Transit Synchronization Supply

Unit sau ceas Stratum 2), cu urmatoarele caracteristici principale:
o eroare relativa de 10-9 a frecventei de oscilatie.
o poate fi implementat cu ceasuri cu rubidiu.
o destul de stabile pentru a asigura sincronizarea pe perioade scurte de
pierdere a referintei PRC.
 nod de sincronizare local G.812L (LSSU – Local Synchronization Unit sau ceas
Stratum 3), cu urmatoarele caracteristici principale:
o eroare relativa a frecventei de oscilatie mai mica de 2*10-8.
o se poate implementa cu cristale compensate cu temperatura.
o capacitati reduse de mentinere a sincronizarii in cazul pierderii referintei.
o se utilizeaza de regula in comutatoare locale.
 ceas echipament SDH (SEC – SDH Equipment Clock sau ceas Stratum 4), cu
urmatoarele caracteristici principale:
o eroare relativa a frecventei de oscilatie, in conditii de sincronizare, mai mica
de 10-8.
o eroare relativa a frecventei de oscilatie, in oscilatie libera, mai mica de
4.6*10-6.
o se utilizeaza in comutatoare locale, centrale private.
Transmisia sincronizarii este realizata de:

- semnale cu rata de bit primara de 2Mbit/s extrase din retelele SDH.
- semnale STM-N, recomandate sa transporte sincronizarea intre diferitele nivele ale
retelei de sincronizare.
Reguli de baza :
 Arhitectura retelei de sincronizare trebuie sa suporte avarii (intreruperi de canal,

avarii ale echipamentului) oferind cai auxiliare si sisteme de ceas auxiliare.
 Fiecare nod trebuie sa fie capabil sa primeasca un ceas de sincronizare ce vine din
mai multe surse.
 Buclele de sincronizare sunt strict interzise (un echipament care primeste, printr-o
conexiune secundara de ceas, un semnal de sincronizare pe care l-a generat).
 Modul de mentinere trebuie sa permita retelei sa aiba un ceas stabil daca toate
legaturile de sincronizare ale unui nod lipsesc. (free-runing)

2.2. Notiuni IP
2.2.1. Definire LAN / MAN / WAN ; Intranet / Internet

O retea de calculatoare reprezinta un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul)
interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu coaxial, fibra optica, linie
telefonica, ghid de unde) in scopul utilizarii in comun de catre un numar foarte mare de utilizatori
– chiar la nivel mondial – a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software de baza si
aplicatii) si informationale (baze de date) asociate calculatoarelor din retea. Prin astfel de retele
de calculatoare se poate asigura o integrare informatica a unui numar foarte mare de utilizatori
la nivel local, regional si mondial.
Mediul Internet este un ansamblu de retele de calculatoare interconectate care impreuna
cu miile de calculatoare individuale (terminale, statii de lucu) si milioane de utilizatori , constituie
comunitatea Internet care are la dispozitie un mediu informational si de calcul cu foarte multe
servicii informatice si resurse.
Retelele de calculatoare sunt de mai multe feluri, in functie de numarul statiilor de

lucru si de aria lor de raspandire:
Retele locale (LAN – Local Area Networks) – poate contine de la doua calculatoare
legate prin cablu pina la sute de calculatoare si periferice. Caracteristica definitorie a unui LAN
este limitarea sa spatiala. De exemplu: reteaua realizata intr-o cladire de birouri.
 LAN (Local Area Network) conecteaza calculatoare, imprimante, modem-uri sau alte
resurse situate pe o arie restrinsa (camera, cladire, campus). Toate componentele
retelei isi pot accesa resursele intre ele. De exemplu, mai multe calculatoare pot lucra cu
aceeasi imprimanta sau pot face schimb de informatii intre ele. In prezent, retelele LAN
folosesc tot mai mult fibra optica, ca mediu fizic de legatura. Retelele LAN sunt
standardizate pe mai multe tipuri. Familia Ethernet, se bazeaza pe topologia BUS,
foloseste coduri Manchester si protocolul CSMA/CD (Carrier Sense Multiple Access with
Collision Detection), in timp ce familia TOKEN-RING foloseste o topologie INEL, cod
Manchester diferential si un protocol bazat pe transportul unui jeton (TOKEN). Retelelel
LAN sunt caracterizate prin distante scurte de transmisie (zeci de kilometrii) si rate medii

de transfer (sute de Mbiti /s). Pentru performante mai mari, se impune inlocuirea firelor
de cupru cu fibra optica si hardware suplimentar pentru interconectare.
LAN – Topologie de retea: Retelele de acest tip pot fi construite in mai multe feluri
ce difera intre ele prin intermediul modului de conectare a calculatoarelor intre ele :
Retele de tip Client/Server: folosesc un calculator separat(server) care lucreaza la
nivel centralizat cu toate fisierele si efectueaza serviciile de tiparire pentru mai multi utilizatori.
Clientii din retea sunt statii de lucru (workstations) si sunt conectate la server. Clientii sunt
reprezentati in general de calculatoare puternice dar pot aparea si calculatoare mai slabe in
timp de Serverul este in genere un calculator foarte puternic, in comparatie cu calculatoarele
care urmeaza a fi legate la el, si care este in asa fel configurat incat sa ofere cele mai rapide
raspunsuri pentru clientii retelei si pentru a asigura cea mai buna protectie din retea pentru
datele critice. Din cauza ca Serverul trebuie sa poata rezolva simultan mai multe solicitari este
necesar ca el sa ruleze un sistem de operare (SO) care sa fie specific destinat acestui lucru:
aici se recomanda in general orice SO de tip *NIX cum ar fi Linux, Unix, FreeBSD, dar si altele
cum ar fi OS/2 sau Win NT.
Retele de tip Peer-to-Peer : nu folosesc acel calculator central numit Server, ci
dimpotriva ele folosesc impreuna unitatile de disc si imprimantele sau de ce nu chiar fisiere si
programe. Insa acest tip de retea are destul de multe defecte: deoarece pe un calculator de
birou nu ruleaza calculatoare super-performante cu SO-uri de tip *NIX instalate exista pericolul
destul de mare de altfel de a suprasatura statiile de lucru daca mai multi utilizatori acceseaza in
acelasi timp resursele aceluiasi calculator.
Retele metropolitane (MAN – Metropolitan Area Networks) – lucreaza la nivelul unui
oras avand distanta intre statiile de lucru de ordinul kilometrilor. De exemplu: reteaua realizata
intr-un oras, intre mai multe sedii ale unei firme.
 MAN (Metropolitan Area Network) deserveste o regiune geografica. O retea MAN leaga
mai multe puncte ale regiunii, ceea ce implica interconectarea a mai multor retele LAN.
Fiecare nod al unei retele MAN poate fi conectat simultan cu mai multe retele LAN sau
alte retele MAN.
Retele regionale/mondiale (WAN – Wide Area Networks) – nu are o limitare spatiala.
Aceasta retea poate lega calculatoare si periferice aflate in diferite locuri pe glob. Un WAN este
constituit din mai multe LAN-uri. Cel mai extins WAN este Internetul.
In cadrul acestui tip de retea se folosesc anumite protocoale de retea pentru a putea
transmite date in cadrul unui asemenea gigant. Se folosesc de asemenea adrese de locatie
numite adrese IP (Internet Protocol) cu ajutorul carora serverele de Internet gasesc mult mai
usor calculatoarele din retea. In cadrul acestei retele se foloseste un protocol de transfer de
date care de fapt este o denumire colocviala pentru mai mult de 100 de protocoale diferite dar
care au fost inglobate sub aceeasi denumire TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet
Protocol). Acest protocol cuprinde intre altele si protocoalele de Telnet (Terminal emulation),
FTP (File Transfer Protocol), HTTP (Hyper Text Transfer Protocol), SMTP (Simple Mail Transfer
Protocol).
Internet
Intr-o definitie foarte succinta putem considera Internetul ca fiind o retea in continua
crestere de retele de calculatoare ( retele locale - LAN - Local Area Network si retele pe arii
extinse WAN - Wide Area Network).
Internetul este o retea mondiala unitara de calculatoare si alte aparate cu adrese
computerizate, interconectate conform protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission

Control Protocol” si „Internet Protocol”, numite impreuna „stiva TCP/IP”. Precursorul Internetului
dateaza din 1965, cand Agentia pentru Proiecte de Cercetare Inaintate de Aparare - a
Ministerului Apararii, Department of Defense sau DoD din SUA (Defence Advanced Research
Projects Agency, en:DARPA) a creat prima retea de computere interconectate sub numele
ARPAnet.
Super-reteaua Internet din zilele noastre, care de mult a impanzit intreg globul
pamantesc, a rezultat din extinderea permanenta a acestei retele initiale Arpanet. Azi pe glob
exista un singur Internet, care insa este urias; el ofera utilizatorilor sai o multitudine de informatii
si servicii precum e-mail, www, FTP, Gazduire web (web hosting) si multe altele, unele dintre ele
fiind numai contra cost.
Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigura interoperabilitatea intre orice
doua calculatoare sau aparate inteligente care le implementeaza, sunt Internet Protocol (IP),
Transmission Control Protocol (TCP) si User Datagram Protocol (UDP).
Intranet
Este o retea privata similara cu un internet limitat la interiorul unei organizatii.Scopul
intranetului este de a permite angajatilor sai sa partajeze informatiile si resursele de calcul ale
intreprinderii. Un intranet poate fi utilizat de asemenea pentru a facilita colaborarea grupurilor de
lucru si pentru teleconferinte.In mod uzual, intreprinderile permit utilizatorilor intranetului sa
acceseze internetul public printr-un firewall care poate filtra mesajele in ambele directii
asigurand astfel securitatea organizatiei.
Intranetul foloseste aceleasi protocoale si softuri ca si Internetul, doar ca la o scara mai
mica. Multe organizatii isi creaza propria retea de Intranet care poate fi vizualizata numai de la
un desktop din birourile acestora, sau cand sunt conectate la o retea virtuala VPN.
2.2.2. Retele Ethernet. Notiuni de retelistica

Ethernet este protocolul de baza pentru retele la nivel fizic (cablaje, interfete).
Ethernet este un protocol foarte folosit in retele LAN si are o rata de transfer de 10Mb/s
folosind o pereche de fire rasucite (cablu UTP) si/sau fibre optice. Au fost dezvoltate si versiuni
mai performante: Fast Ethernet cu 100Mb/s si Gigabit Ethernet care transmite cu 1Gb/s.
Standardul Ethernet foloseste protocolul CSMA/CD (Carrier Sense Multiple Access with
Collision Detection). Acest protocol descrie functionarea a trei elemente principale ale unui
sistem Ethernet: mediul fizic care transporta semnalul, regulile de acces la mediul fizic si
cadrul Ethernet, care reprezinta un set de biti care transporta semnalul. Ethernet poate fi
folosit si in retele MAN, WAN, si permite interfatarea cu retele SONET si ATM.

Ierarhii de retele Ethernet
Standardele care definesc tehnologia Ethernet sunt:
802.3………….. ……..1 Mbps

802.3………….. ……10 Mbps
802.3u…………….. 100 Mbps
802.3z………….. ..1000 Mbps
802.3ae………….. …10 Gbps
802.3ab………….. …Gigabit Ethernet implementat pe Cupru

802.3z………….. …Gigabit Ethernet implementat pe Fibra Optica
Diferentele intre standardele Ethernet de viteze diferite (10 Mb,100 Mb,1 Gb, 10 Gb)
apar la nivelul fizic.
Ethernetul foloseste patru tipuri de cabluri:

- Coaxial gros
- Coaxial subtire
- De tip Twisted Pair
- Fibra optica
Adresarea in Ethernet :
Ethernet foloseste un sistem de adresare pentru a identifica in mod unic fiecare
computer sau interfata. Acest sistem de adresare este unul local (valabil doar in interiorul LAN-
ului)
• Adresele utilizate se numesc adrese MAC. O adresa MAC indentifica in mod unic o
interfata de retea ce foloseste Ethernet

Adresele Ethernet sunt adrese la nivelul mediului fizic (MAC –media acces control) ,
compuse din 6 bytes (48 biti) si se reprezinta in hexadecimal, de exemplu:
00:A0:20:48:BB:12
• Adresa MAC este scrisa intr-o memorie ROM si incarcata in RAM la initializare
interfetei de retea. Ea nu poate fi schimbata. In schimb, sistemul de operare poate fi configurat
sa foloseasca alta adresa MAC.
Pachetele Ethernet contin un camp de 14 bytes care include adresele Ethernet sursa si
destinatie si un cod de tip. Intr-un acelasi domeniu de coliziune Ethernet, toate dispozitivele
primesc un acelasi pachet, dar raspunde numai acela al carui adresa de destinatie se afla in
header.
Nu exista nici o legatura intre adresa Ethernet si adresa IP, asa ca fiecare masina din
reteaua Ethernet mentine, in cadrul protocolului ARP -address rezolution protocol-tabele de
conversie intre tipurile de adrese.
Cadrul Ethernet :
Structura cadrului este aproape identica pentru toate implementarile Ethernet (de la
10Mbps la 10Gbps)
•Cadrul pentru versiunea Ethernet IEEE 802.3 are urmatoarele campuri:
Primii 8 octeti sunt folositi pentru sincronizare si nu vor fi socotiti in calculul dimensiuni
cadrului
•Campul preambul este format din 7 octeti 0xAA, iar octetul de start cadru are valoarea
0xAB
•Campul tip / lungime are urmatoarea semnificatie:
- sub 0x0600 –campul este interpretat ca lungime
- peste 0x0800 –campul este interpretat ca tipul protocolului de nivel 3
CSMA/CD–Trimiterea unui cadru:

CSMA/CD–Receptionarea unui cadru :
Functionarea CSMA/CD este definita de 2 parametrii:

n –numarul maxim de incercari de retransmisie (valoare sa implicita este 16);
q –controleaza timpul de asteptare inainte de retransmisie : 2q reprezinta timpul maxim
ce il va astepta o statie (valoare sa implicita este 10)
Ethernet a fost proiectat ca un protocol shared media(mediu multiacces –mai multe

statii conectate la acelasi mediu fizic)
Coliziunile si broadcasturile sunt prevazute in functionarea Ethernet
Domeniu de coliziune – grup de segmente de retea conectate fizic prin dispozitive de
nivel 1 (repetor, hub, tranceiver) in care se pot produce coliziuni
Domeniu de broadcast – toate host-urile care aud un broadcast trimis de unul dintre
ele
Retelistica, medii de transmitere, cablare structurata, conectori
In retelele Ethernet se folosesc, in principal, 2 categorii de cabluri :
1. Cabluri de cupru simetrice
2. Cabluri de fibra optica
Pentru fiecare din aceste categorii de cabluri, exista o mare varietate de forme
constructive, dimensiuni si capacitati.
Cea mai mare pondere in retelele de date o au cablurile de cupru simetrice, cu perechi
torsadate, cunoscute sub denumirea de cabluri UTP (eng. Unshielded Twisted Pair).
Exista si versiuni imbunatatite ale cablurilor UTP din punct de vedere al imunitatii la
perturbatiile electromagnetice:
- cablul FTP – Foiled Twisted Pair – perechile sunt protejate de perturbatiile
electromagnetice printr-o folie de aluminiu situata imediat sub mantaua cablului :

- cablul STP – Shielded Twisted Pair – perechile sunt protejate individual prin folie de
aluminiu, avand ca efect, pe langa protectia la perturbatii electromagnetice provenite din
exterior, si evitarea diafoniei intre perechile cablului:
Alte elemente constructive ce pot fi intalnite la cablurile UTP/FTP/STP (nu toate cablurile
au aceste elemente) sunt :
- Fir de rupere (rip cord) = fir cu rezistenta la rupere ridicata, amplasat longitudinal in
interiorul cablului UTP, folosit pentru „taierea” longitudinala a mantalei cablului UTP
- Firul de impamantare (drain wire) – conductor legat electric la ecranul cablului.
Pentru ca ecranarea electromagnetica sa fie eficienta este nevoie ca acest fir sa fie conectat,
prin mufa->patch-panel->rack la impamantare
Pentru cablurile UTP, STP si FTP, cei mai utilizati sunt conectorii de tip RJ (Registered
Jack). Acestia au 4, 6, 8 sau 10 pini. Deoarece nu intotdeauna se folosesc toti pinii, s-a adoptat
o notatie care precizeaza numarul total de pozitii de pini ai conectorului si numarul de pini
efectiv conectati.
De exemplu, 6P4C reprezinta un conector cu un numar de 6 pini, dintre care sunt
conectati numai 4.
Pentru fiecare astfel de combinatie, exista un cod RJ :
Codul culorilor corespunzator modurilor de conectare T568-A si T568-B

Numerotarea pinilor la conectorul RJ-45 (tata)
Standardele in domeniul cablarii structurate cer ca toti cei opt conductori din
cablul UTP sa fie conectati, fara a folosi acelasi cablu atat pentru date cat si pentru voce.
Aceasta cerinta, desi implica unele costuri suplimentare, a fost introdusa, printre altele,
in vederea furnizarii suportului pentru tehnologii mai recente, precum Power-over-Ethernet sau
Gigabit Ethernet. De asemenea, prin cablare structurata se asigura posibilitatea unei depanari
simple si rapide a deranjamentelor, iar daca dorim sa extindem reteaua, aceasta se realizeaza
usor si cu costuri minime.
Standardul prevede o lungime maxima a cablurilor UTP de 90m. Daca se
considera si cablurile de legatura din ambele capete ale link-ului de comunicatie,
lungimea totala nu trebuie sa depaseasca 100m.
Retelele 10BASE-T si 100BASE-TX (Ethernet si FastEthernet) folosesc cate o singura
pereche pentru fiecare sens de comunicatie (o pereche emisie si o pereche receptie). Pentru a
face posibila comunicatia intre 2 echipamente, se conecteaza transmisia (Tx) a unui
echipament cu receptia (Rx) a celuilalt echipament. Perechile folosite sunt perechile 2 si 3,
adica firele 1-2 si 3-6.
Atunci cand un echipament de date (de exemplu un PC) este conectat cu un switch sau
cu un hub, intrarile switch-ului si ale hub-ului realizeza intern o inversare a perechilor de
transmisie si receptie. In acest caz, pentru conectare se folosesc cabluri directe (straight).
Cablurile directe (eng. Straight-Through) au o corespondenta de 1:1 a pinilor
conectorilor de la ambele capete. Astfel, pinul 1 al conectorului din capatul A va fi conectat cu
pinul 1 al conectorului din capatul B, pinul 2 cu pinul 2, s.a.m.d., fara a se face nici o inversare.
Datorita corespondentei 1:1, teoretic nu este importanta ordinea perechilor.

Cablu de conexiune direct
Daca dorim insa sa conectam direct 2 PC-uri, majoritatea placilor de retea nu mai
realizeaza intern inversarea Tx cu Rx. In acest caz, va trebui folosit un cablu care sa inverseze
intre ele perechile de transmisie si receptie.
Cablurile Fast-Ethernet inversoare (eng. Cross-Over) inverseaza perechile 2 si 3 intre
cele 2 capete. Astfel, pinii 1 si 2 ai unui conector sunt legati cu pinii 3 si 6 ai celuilalt conector si
invers.
Cablu fast-ethernet inversor

Cablurile Gigabit-Ethernet inversoare inverseaza toate perechile intre cele 2 capete.
Astfel, pinii 1 si 2 ai unui conector sunt legati cu pinii 3 si 6 ai celuilalt conector si invers, iar pinii
4 si 5 sunt legati cu pinii 7 si 8 si invers. Legaturile Gigabit Ethernet folosesc toate cele 4
perechi simultan atat pentru emisie cat si pentru receptie, cu o viteza maxima de transmisie de
250Mbps pe fiecare pereche.
Cablu gigabit-ethernet inversor

Cabluri necesare la conectarea echipamentelor:

Regula simpla este: grupand in 2 categorii – o categorie incluzand (routere si PC) iar a
doua (switch si hub), conexiunile in cadrul aceleiasi categorii se fac folosind cabluri crossover,
iar intre categorii cu cabluri straight-through.
Unele echipamente au o facilitate denumita Auto-MDIX (eng. Automatic Medium-

Dependent Interface Crossover). La conectarea acestor echipamente nu mai conteaza daca
folosim cablu direct sau inversor deoarece ele realizeaza conectarea corecta, indiferent de tipul
cablului.
Cand se foloseste ca si mediu de transmisie cablul de fibra optica, echipamentele

utilizate in retelele de tip Ethernet sunt mediaconvertoarele optice.
Mediaconvertoarele optice actuale inglobeaza sursa si receptorul intr-o singura

carcasa. Folosind prisme si filtre optice, ele au posibilitatea de utilizare a unei singure fibre
pentru o transmisie full-duplex. In cazul fibrei single-mode un mediaconvertor emite pe 1310 nm
si receptioneaza semnalele optice pe 1550 nm iar perechea sa de la celalalt capat va emite pe
1550 nm si va receptiona pe 1310 nm.
Exemple de mediaconvertoare optice :
FIB1-10/100
Sunt convertori produsi de CTC Union, pentru diverse tipuri de fibra si diverse distante,
de la 10 km la 120 km.
Cei care utilizeaza tehnica WDM (pe o singura fibra) functioneaza in pereche. De
exemplu, FIB1-10/100W/SC20AF functioneaza in pereche cu FIB1- 10/100W/SC20BF. Din
denumirea acestui MC rezulta ca este FastEthernet (10/100), WDM - Wavelength-division
multiplexing (W), cu conector SC, distanta maxima 20 km.
MC de tip AF transmit cu λ=1310nm si receptioneaza cu λ=1550nm,
MC de tip BF transmit cu λ=1550nm si receptioneaza cu λ=1310nm
Fig. MC FIB1-10 100W SC20BF

vedere frontala
vedere din spate
Acest tip de MC (media convertor) se instaleaza pentru conexiunile de pana la 100M si

este nevoie doar de o fibra. Pentru o conexiune este nevoie de 2 MC-uri. Unul se instaleaza in
ONU/Sala de Transmisiuni/ Container (conventia este ca sa fie Fib1-10/100 SC20AF), iar
celalalt la client (conventia este ca sa fie Fib1-10/100 SC20BF).
Cele 3 Led-uri de pe coloana din stanga ne dau starea conexiunii de Ethernet iar cele
din dreapta ne dau starea conexiunii de fibra.
Semnificatia ledurilor este urmatoarea:
- led-ul LanLink aprins inseamna ca avem conexiune fizica UTP intre MC si CPE.
- led-ul Full inseama ca avem conexiunea UTP realizata de tip full-duplex
- led-ul 100 inseamna ca linia UTP este negociata la 100M (daca este stins conexiunea
este negociata la 10M).
- led-ul PWR trebuie sa fie aprins deoarece acesta ne arata daca MC-ul este alimentat
sau nu.
- led-ul Fiber Full ne arata ca pe partea FO avem comunicatie full-duplex
- led-ul Link ne arata daca MC-ul respectiv comunica cu MC-ul de la celalalt capat.
Dip-switch-urile de pe panoul frontal au urmatoarele functii:
- switch-ul FIBER FULL/HALF permite configurarea conexiunii pe fibra full-duplex sau
half-duplex
- switch-ul NORM/LBT ON (pe panoul frontal). In functionare normala pozitia este NORM.
In pozitia LBT ON (Loopback Testing), se testeaza continuitatea circuitului de FO (led-
urile palpaie rapid si afiseaza starea MC-ului de la celalalt capat. Daca circuitul de FO
este intrerupt sau e o problema cu MC-ul de la celalalt capat, doar led-ul POWER va
palpai rapid).
FIB-1000ES
FIG. MC FIB1-1000ES

Acest tip de MC (media convertor) se instaleaza pentru conexiunile de pana la 1G.
Necesita un modul care se instaleaza in slot-ul din dreapta. Pentru acest tip de echipament
exista module de 1 sau 2 FO.
In general solutiile de 1G se dau pe o pereche de module si un MC de tip FIB1-1000ES.
De obicei, se instaleaza un modul (SFP/SFS … etc) in switch-ul metro (pe port optic) iar MC
1000 ES cu celalalt modul optic montat se instaleaza la client.
Semnificatia ledurilor:
- led-ul PWR este aprins daca MC-ul este alimentat sau clipeste daca este activata functia
de testare bucla. Daca este stins inseamna ca este o problema cu alimentarea.
- led-ul LLF ne arata starea functiei Link loss forwarding (aprins=activa , stins=inactiva).
- led-ul FX ne da statusul legaturii de FO. Daca este aprins, FO nu este intrerupta.
- led-ul Speed este galben, daca conexiunea Ethernet este setata la 1000mbps, verde
daca este setata in 100mpbs si stins daca conexiunea este la 10mpbs.
- led-ul Full este aprins/stins daca conexiunea Ethernet este full/half duplex.
- led-ul TX este aprins daca link-ul pe Ethernet este ridicat si clipeste daca se transmit
date. Daca este stins inseamna ca sunt probleme cu conexiunea de Ethernet si trebuie
verifcata conectivitatea (patch-ul sau reteaua) sau CPE-ul (daca este alimentat si
configurat).
Dip-switch-urile de pe panoul frontal au urmatoarele semnificatii:
- sw 1-3 seteaza parametrii conexiunii Ethernet (1000/100/10 full/half)
- sw 4 are functia Loop Back Test (LBT) In pozitia LBT ON (Loopback Testing), se
testeaza continuitatea circuitului de FO (led-urile palpaie rapid si afiseaza starea MC-ului
de la celalalt capat. Daca circuitul de FO este intrerupt sau e o problema cu MC-ul de la
celalalt capat, doar led-ul POWER va palpai rapid).
Modulele optice tip SFP (Short Form Plugable) sunt mediaconvertoare miniaturizate, utilizate
la nivelul porturilor optice din diverse switch-uri si routere precum si cu FIB-1000, permitand
conectarea la circuitul optic. Ele se monteaza in FIB astfel incat inelul de blocare colorat sa fie
vizibil din partea de sus a MC-ului.
modul optic (SFS) FIB 1000-ES cu modul optic montat
2.2.3. Modelul TCP/IP. Protocoale uzuale

Suita de protocoale TCP/IP
IP-protocolul de retea Internet (Internet protocol-layer 3), alcatuieste impreuna cu
protocolul de transmisie TCP(transmission control protocol–layer 4) si multe alte protocoale din
nivelele superioare, o suita devenita azi un standard de comunicare pentru toate sistemele

moderne de operare de retea (NOS-network operating systems) cunoscuta sub numele de
TCP/IP.
Modelul de referinta TCP/IP

Modelul de referinta TCP/IP are patru layere si, reprezinta o forma simplificata, diferita
functional, a modelului OSI:
- LayerulAplicatieinclude cele trei layere superioare ale modelului OSI: aplicatie,
prezentare si sesiune. Se ocupa cu procesarea logica -reprezentarea, codarea, dialogul.
- Layerul Transport se ocupa cu controlul fluxului de date si corectarea erorilor. Cel mai
cunoscut protocol la acest nivel este TCP -Transmission Control Protocol,un protocol
orientat pe conectare.
- Layerul Interneteste implementat cu ajutorul protocolului Internet Protocol (IP). Acest
layer asigura livrarea pe rutele optime.
- Layerul Acces la Retea, asemenea celor 2 layere OSI, se ocupa cu toate aspectele
legaturilor fizice.
Protocoalele uzuale folosite pe diversele Layer-e ale modelului TCP/IP sunt:

Nivelul TCP :
- Protocolul TCP descompune mesajul in datagrame, le reasambleaza la capatul celalalt,
retrimite datagramele pierdute si reaseaza totul in secventa corecta.
- IP este responsabil pentru rutarea datagramelor individuale. In retelele mici, TCP face
practic toata treaba. In Internet, transferul unei datagrame prin zeci de noduri de rutare
si medii de transmisie, este o lucrare deosebit de complexa.
- Interfata dintre TCP si IP este relativ simpla: TCP da nivelului IP o datagrama cu o
destinatie. IP nu stie relatia dintre aceasta datagrama si cea de inaintea ei, sau de dupa.
- La nivelul protocolului TCP, doua statii negociaza o conexiune virtuala TCP. Atat
mentinerea legaturii, cat si demultiplexarea mesajelor se face cu ajutorul unor informatii
suplimentare aflate in antetul (header-ul) datagramelor. De exemplu, bitii de marcaj:
o SYN" (syncronize) -setat la initierea unei conexiuni de la emitator la receptor,
o ACK" (acknowledge) -setat la confirmarea primirii informatiei de catre receptor,
o FIN" (finish) - setat la terminarea conexiunii de catre emitator
TCP Three-Way Handshake
Antetul atasat de TCP datagramei are cel putin 20 bytes, printre care exista:
- un numar de secventa,care contine bytes-ii transferati
- numerele asa numitor porturi sursa si destinatie, care folosesc la diferentierea tipurilor
de conversatii (aplicatii)
- un camp suma de verificare (checksum), pentru controlul corectitudinii transmisiei si
refacerea datagramelor in eroare.
Daca notam cu T header-ul TCP si cu D datele, parte a mesajului, datagramele TCP

arata asa:
Nivelul IP :
Nici header-ul TCP si nici datele din datagrama nu sunt relevante pentru IP.

Pentru ca datagrama sa poata fi directionata corect spre statia de destinatie, protocolul
IP adauga propriul header, care contine ca date principale:
- adresele Internet sursa si destinatie,
- numarul de protocol al nivelului superior (TCP, UDP, ICMP),
- o suma proprie de control.
- marcajele de fragmentare-datagramele pot fi in continuare fragmentate si la acest nivel
daca statia sursa e avertizata ca pachetele sunt prea mari; de altfel, parte a dialogului
initial, cele 2 statii corespondente schimba informatii despre marimea maxima a
pachetelor pentru fiecare statie si statia transmitatoare adopta marimea maxima cea mai
mica.Se definesc astfel:
o MTU-Maximum Transmission Unit - marimea totala maxim admisa a datagramei
o MSS-Maximum Segment Size (MTU + 40 bytes pentru antetele IP si TCP)
o durata de viata (TTL-time to live) - prin care se impiedeca circulatia la nesfarsit a
unor pachete cand, eronat, se formeaza bucle in retea
Daca notam cu I noul header adaugat la acest nivel, datagramele IP arata:
La sosirea pachetelor la destinatie, toate antetele sunt indepartate.

- Interfata Ethernet elimina antetul Ethernet si suma de control. Codul de tip protocol este
cel corespunzator IP, deci driver-ul de dispozitiv Ethernet paseaza datagrama mai sus,
protocolului IP.
- IP indeparteaza antetul IP si pentru ca protocolul indicat de campul de tip protocol din
antet este TCP, paseaza datagrama mai sus, la TCP.
- Folosind informatiile din antetul datagramei, in special numarul secventei, TCP va
obtine, daca e cazul, toate datagramele corecte si le va combina in fisierul original.
2.2.4. Adrese MAC si IP. Clase de adrese IP

Adresarea MAC (Media Acces Control)
Exista diferite tipuri de adrese care trebuie utilizate pentru a “livra” cu succes datele, de
la o aplicatie – sursa, la aplicatia - destinatie corecta. Folosind modelul OSI ca un ghid, putem
vedea diferitele adrese si identificatori care sunt necesari la fiecare nivel.
Adresele sursei/destinatiei utilizate pe nivelul 2 al modelului OSI (Data Link, care are
un subnivel denumit MAC - media access control) poarta numele de adresa MAC (adresa fizica,
adresa ethernet).
In retelele de calculatoare adresa MAC (Media Acces Control) este un identificator unic
atribuit majoritatii placilor de retea sau cardurilor de interfata de retea. Aceasta adresa este un
rezultat al eforturilor IEEE, care au impus furnizorilor de echipamente un mod de adresare
standardizat, pentru orice echipament ce se poate conecta la Ethernet.
Majoritatea dispozitivelor de retea detin atat o adresa MAC, cat si o adresa specifica
unui anumit protocol. Cand un calculator este mutat dintr-o retea in alta, isi pastreaza adresa
MAC, dar isi modifica adresa de retea. Adresa MAC o putem compara cu numele noastre: o
data declarat, numele unei persoane poate fi mai greu schimbat. Adresa de retea o putem
compara cu adresa domiciliului: astazi locuim la o adresa, peste o perioada ne mutam si se
schimba adresa.

Adresa MAC este formata din 6 octeti, grupul primilor trei identificand producatorul
(OUI), ceilalti trei consituind un serial unic asignat echipamentului de catre furnizor.
Exista trei tipuri de adrese MAC:

Adresa unicast(adresa cea mai uzual intalnita). Ea identifica un singur destinatar :
ex: 00.10.A7.22.FE.63
Adresa broadcast. Este folosita pentru a identifica toate calculatoarele din retea:
FF.FF.FF.FF.FF.FF
Adresa multicast (rar folosita). Este folosita pentru a identifica un grup de calculatoare.
Este identificata prin faptul ca primul octet este impar:
ex: 01.00.5E.00.A1.11
A fost mentionat anterior ca un pachet trebuie sa contina atat adresa MAC, cat si
adresa IP a destinatarului. Daca una dintre aceste adrese lipseste, datele nu vor mai fi
transferate de la nivelul 3 catre celelalte niveluri ale modelului OSI.
In acest caz, cele doua adrese se verifica una pe cealalta. Dupa ce o statie identifica
adresa IP a destinatarului, poate sa adauge pachetului si adresa MAC.
Exista o multime de variante prin care un calculator poate determina adresa MAC pe
care trebuie sa o adauge datelor in timpul incapsularii. Cele mai multe dintre acestea presupun
inregistrarea tuturor adreselor MAC si IP ale echipamentelor care sunt conectate in aceeasi
retea. Aceste inregistrari se numesc tabele ARP (Address Resolution Protocol) si prin
intermediul lor, o adresa IP este mapata pe adresa MAC corespunzatoare.
Exemplu: Fie 2 calculatoare PC 1 si PC 2 care vor sa comunice. Pachetele de date in
care se transmit informatiile intre cele 2 calculatoare trebuie sa prezinte campurile de adresa IP

si adresa MAC sursa si destinatie completate. Daca in tabela de corespondenta adresa IP-
MAC, adresa MAC lipseste atunci PC 1 trebuie sa afle adresa MAC a PC 2. Asa ca trimite o
cerere ARP broadcast catre toate dispozitivele din retea, cu mesajul "cine are adresa IP x.y.z.q
sa raspunda cu adresa sa MAC". Toate calculatoarele din retea primesc mesajul, inclusiv PC 2
care isi recunoaste propria adresa IP in mesaj asa ca va raspunde cu propria adresa MAC catre
PC 1. Acum PC 1 poate incepe comunicatia de date catre PC 2.
Adresarea IP
IP (Internet Protocol) este un protocol care asigura un serviciu de transmitere a datelor,
fara conexiune permanenta. Acesta identifica fiecare interfata logica a echipamentelor
conectate printr-un numar numit „adresa IP". Versiunea de standard folosita in majoritatea
cazurilor este IPv4. In IPv4, standardul curent pentru comunicarea in Internet, adresa IP este
reprezentata pe 32 de biti (de ex. 192.168.0.1). Alocarea adreselor IP nu este arbitrara; ea se
face de catre organizatii insarcinate cu distribuirea de spatii de adrese. De exemplu, RIPE este
responsabila cu gestiunea spatiului de adrese atribuit Europei.
Fiecare familie de protocoale trebuie sa contina un mod de adresare, pentru a identifica
retelele si dispozitivele in cadrul acestora. Adresele Internet folosite de IP sunt reprezentate pe
32 de biti si sunt alocate in mod unic la nivel global, de o autoritate centrala si mai multe
autoritati regionale. Adresele pe 32 de biti sunt specificate de asa-numita vesiune 4 a IP.
Recent a fost standardizata versiunea 6 (IPv6), in care adresele se reprezinta pe 128 biti.
Octetii sunt folositi nu pentru a separa numerele, ci pentru a crea asa numitele clase de adrese,
care pot fi atribuite unei organizatii, institutii. Octetii impart adresa IP in doua parti distincte:
partea de retea si partea de host. Partea de retea identifica reteaua din care face parte
calculatorul, iar partea de host este numarul unic al calculatorului in acea retea.
Prin definitie, toate nodurile dintr-o retea poseda aceeasi valoare numerica pentru
portiunea de retea din adresele IP. Cealalta parte a adresei IP, zona de host difera de la un nod
(interfata) la altul.
A fost introdusa si o conventie de scriere a acestor adrese: fiecare din cei patru octeti ai
adresei este notat distinct, prin numarul zecimal corespunzator, cele patru valori fiind separate
prin punct, ca in exemplul urmator:
Exemplu:
binar 01110111.01101100.01011111.00010111
zecimal 119 .108 .95 .23
Pentru a separa partea din adresa care identifica reteaua din care face parte dispozitivul
respectiv si partea care identifica exact dispozitivul (calculatorul etc.) se foloseste o masca de
retea.
Masca de retea este un sir de 32 de biti care, in conjunctie logica cu o adresa IP, va
separa adresa de retea, anuland bitii de statie.
Fiecare bit din masca de retea ce corespunde (se afla pe aceeasi pozitie) cu un bit din
campul de retea va avea valoare 1, in vreme ce toti bitii corespunzatori campului de statie vor
avea valoarea zero. Reprezentarea mastilor de retea folosita cel mai des este cea decimala,
datorita similitudinii cu forma de exprimare a adreselor IP.
O a doua forma de reprezentare a mastilor de retea este sub forma unui numar ce
reprezinta numarul de biti de 1 din masca de retea, aceasta forma de reprezentare fiind
referinta ca prefix de retea.

Pentru a putea adresa retele de diferite dimensiuni adresele au fost impartite in 3 clase
principale: A, B si C. Clasele D si E au o utilizare speciala.
A fost proiectata pentru a satisface cerintele ridicate de retele de mari dimensiuni. Astfel
pentru definirea retelei va fi folosit doar primul octet, ramanand pentru identificarea statiei 24 de
biti, adica mai mult de 16,7 milioane de posibilitati. Din tabelul de mai sus se poate observa ca
domeniul de valori pentru clasa A nu include retelele 0.0.0.0 si 127.0.0.0, acestea fiind
rezervate. Clasa de adrese 0.0.0.0 nu este folosita datorita posibilelor confuzii cu rutele
implicite, in vreme ce clasa 127.0.0.0 este rezervata pentru adrese de loopback, in scopul
monitorizarii si testarii.
Tot din studiul numarului de statii din tabelului de mai sus se observa eliminarea a cate
doua adrese dintre cele ce pot fi alocate statiilor, pentru fiecare dintre clasele rutabile.
Cele doua adrese sunt: adresa de retea si adresa de broadcast.
O clasa de adrese B este definita de valorile primilor doi biti din adresa IP, acesti primi
doi biti fiind 10. Respectand aceasta constrangere rezulta ca toate adresele IP ale caror prim
octet se afla intre 10000000 si 10111111, adica intre 128 si 191, apartin unei clase B.
Campul de retea pentru o clasa B va cuprinde primii doi octeti, dar cum primii doi biti ai
primului octet sunt fixati, ne raman doar 14 biti pentru a crea clase B. Pentru definirea statiilor

vom avea la dispozitie ultimii doi octeti, adica 16 biti. Astfel, vom obtine 16.384 retele, fiecare
avand un numar maxim de statii de 65.533.
Clasele C se definesc prin alocarea primilor 3 octeti pentru definirea retelei si doar a
ultimilor 8 biti pentru distingerea intre statiile aceleiasi retele. Primii trei biti din primul octet
trebuie sa fie 110, adica valoarea acestui prim octet trebuie sa se afle intre 192 si 223 pentru ca
o adresa sa apartina unei clase C. Desi numarul claselor C depaseste 2 milioane, numarul de
statii pentru fiecare dintre aceste retele este de doar 254.
Mastile de retea standard pentru clasele A, B, C:
Clasa D
Clasa de adrese D este folosita pentru retele multicast. Chiar daca retelele multicast nu
s-au ridicat la inaltimea asteptarilor formate la inceputul anilor `90, exista in continuare proiecte
de cercetare cu un impact major bazate pe multicast (M-Bone fiind cel mai recent), iar retelele
de transmisie pentru programe TV sau macar pentru radio nu par sa se desprinda de
arhitecturile multicast.
Pentru adresa multicast spatiul de adrese este plat, toti cei 4 octeti fiind folositi pentru
definirea adresei de statie. Deoarece primii 4 biti ai primului octet sunt fixati, si anume 1110,
numarul adreselor de multicast este de 268 milioane.
Clasa E
Clasa de adrese E este rezervata si nu poate fi folosita in retelele publice sau in soluti de
multicast.

Orice nod conectat intr-o retea IP trebuie sa aiba o adresa IP (ruterele, care dispun de
mai multe interfete de retea, vor avea cate o adresa IP pentru fiecare interfata). Recent a fost
introdusa si distinctia intre adrese publice si adrese private.
Se numesc adrese publice cele care sunt obtinute de la autoritatile de alocare a
adreselor si sunt rutate in Internet. Aceste adrese au caracter de unicitate, in sensul ca nici o
adresa nu este multiplu alocata. Datorita cresterii explozive a conectarilor la Internet, a aparut
preocuparea fata de epuizarea adreselor pe 32 biti si una din solutiile adoptate pentru evitarea
acestui fenomen a fost sa se reserve cateva adrese care sa poata fi utilizate intern (privat) de
orice organizatie (nu vor fi rutate in afara organizatiei).

Astfel de adrese private sunt:
10.0.0.0 - 10.255.255.255 (retea de clasa A)
172.16.0.0 - 172.31.255.255 (retea de clasa B)
192.168.0.0 - 192.168.255.255 (bloc de retele de clasa C)
Un exemplu de utilizare a adreselor private este Intranetul. Intranet este o retea privata
ce apartine unei organizatii si nu este neaparat conectata la Internet. Intranet-ul este accesibil
numai utilizatorilor autorizati (membrii, angajatii organizatiei). Adresele IP utilizate in retelele
private sau intranet-uri mai sunt numite adrese nerutabile, pentru ca nu pot fi rutate spre
Internet.
Adresa de clasa A 127.0.0.0 nu este utilizata pentru a adresa o retea sau un host, ci
utilizata pentru interfata de retea software a unui calculator, numita interfata loopback.
Interfata nu are hardware asociat, si nu este fizic conectat la retea. Este utilizata pentru a
efectua teste software de retea fara a crea probleme de trafic in retea. Interfata loopback are in
general adresa 127.0.0.1.
Adresa broadcast (de difuzare) este utilizata pentru a trimite mesaj la toate
calculatoarele din aceeasi retea. O adresa broadcast este cea in care toti bitii din partea de host
a adresei IP sunt setati la 1. De exemplu, pentru adresa de clasa C 193.254.231.0, adresa
broadcast este 193.254.231.255.
Ramane la latitudinea utilizatorului alegerea adreselor private pe care le foloseste,
dar aceasta trebuie facuta conform unor criterii de performanta. Unul dintre criteriile de
alegere este evident dimensiunea retelei interne: daca aceasta are doar cateva zeci de
calculatoare nu se justifica alegerea adreselor private de clasa B sau A.
In momentul in care se doreste impartirea in subretele se aloca in cadrul adresei IP un
numar de biti care identifica subretelele. Acestia sunt preluati din cadrul zonei de host a adresei
IP.
Astfel, in cadrul adresei IP sunt definite trei zone: retea, subretea si host. Bitii ce
identifica reteaua sunt definiti prin tipul clasei, cei de host sunt definiti de catre masca de retea
folosita, iar cei de subretea sunt obtinuti prin preluarea bitilor ramasi. De exemplu, o masca de
retea de forma: 255.255.255.240, utilizata in cadrul unei retele de clasa C, determina un numar
de patru biti de host.
Structurarea unei adrese de IP

Putem face o serie de observatii privitoare la cele discutate:
- Doua adrese IP unice din aceeasi retea au valori identice pentru partea de retea,
diferind prin partea de host.
- Doua adrese IP unice din aceeasi subretea au valori identice in partea de retea, in cea
de subretea diferind doar prin partea de host.
- Doua adrese IP unice aflate in subretele diferite dintr-o retea de clasa A, B sau C au
aceeasi valoare in partea de retea si difera prin partea de subretea. Daca nu s-ar utiliza
impartirea in subretele, cel mai mic grup de hosturi ce s-ar putea forma ar fi echivalent
cu o clasa de adrese (A, B sau C in functie de caz). Numarul de retele disponibile ar fi
insuficiente. Adresele IPv4 au o lungime de 32 de biti (4 octeti). Fiecare adresa
identifica o retea (network) si o statie de lucru (work station) din cadrul retelei.
Exemplul 1: Clasa 192.168.1.0/24 are 256 de adrese din care pot fi alocate 254 la
statile de lucru (calculatoare) Adresa 192.168.1.0 – adresa de retea Adresa 192.168.1.255 –
adresa broadcast Adresele 192.168.1.1-192.168.1.254 se pot aloca statiilor de lucru.
Toate statiile de lucru sau echipamente de retea care au adresa IP din aceeasi retea pot
comunica intre ele.
Exemplul 2: Statia A cu ip 192.168.1.2 si masca 255.255.255.0 poate comunica cu statia
B cu IP 192.168.1.3 cu masca 255.255.255.0
Statiile de lucru care au adrese din clase diferite pot comunica numai prin intermediul
unui echipament de retea care sa faca routarea intre cele doua clase de adrese.
2.2.5. HUB-uri, switch-uri si routere. Domenii de coliziune si broadcast

Hub
- Dispozitiv cu rol de conectare centrala,intr-un singur punct, a mai multor circuite de
retea. 
- Este un dispozitiv repetor multiport care lucreaza la nivel fizic: un semnal aplicat la
intrarea unui port se regaseste la iesirea tuturor celorlalte porturi. 
- S-a folosit mult ca structura de baza (backbone)pentru crearea unor segmente de retea,
pe fiecare port fiind conectata o statie.
- Hub-urile sunt repetoare multiple; ele conecteaza mai multe hosturi(gazde, calculatoare)
la un acelasi segment cablat. Toate hosturile impart aceeasi largime de bandasi acelasi
domeniu de coliziune
- Este inlocuit in prezent de switch
Un cadru Ethernet plecat dintr-un host in segmentul A si destinat unui host din
segmentul F, se regaseste repetat pe toate porturile; un alt dispozitiv D nu poate conversa in
acelasi timp cu dispozitivul C:

Bridge
- Dispozitiv care conecteaza doua segmente ale unei aceleiasi retele locale, controland
transferul de date in baza adreselor sursa si destinatieale pachetelor de date.
- Permite trecerea datelor numai daca statiile ce comunica sunt despartite, de acesta.
- Bridge-ul nu propaga semnalul de nivel fizic (electric) intre cele 2 segmente conectate si
de aceea le separa la nivel fizic in segmente diferite de coliziune, imbunatatind
performanta retelei.
- Se folosesc pentru interconectarea retelelor interne, realizand o punte intre mediile

fizice(domenii de coliziune diferite, in cazul retelelor Ethernet).
- Filtreaza traficul de retea bazat pe adresa de control al mediului fizic (MAC
address),elimina erorile din retea. Adresele dispozitivelor conectate in ambele parti ale
bridge-ului sunt memorate, puntea atunci atunci cand are de transferat un cadru dintr-o
parte in alta.
Switch (comutator)
- Dispozitiv bridge multiport care interconecteaza mai multe statii sau segmente de retea,
bazat pe adresele fizice sursa si destinatie
- Orientat pe conexiuni, semnalul de intrare pe un port, regasindu-se numai pe iesirea
portului care corespunde segmentului cu statia destinatie.
- Avantaj fata de hub: functia de segmentare a unui LAN, de separare pe domenii de
coliziune, ceea ce reduce mult aglomerarea retelei
- Transfera datele intre diferitele porturi, bazate pe adresa fizica de destinatie (MAC)

- Fiecare port al switch-ului este un domeniu separat de coliziune, dar toate porturile sunt
in acelasi domeniu broadcast , adica in aceeasi subretea (la nivelul layerului superior, 3)
Un cadru Ethernet plecat dintr-un host in segmentul A si destinat unui host din
segmentul F, se regaseste numai pe portul cu destinatia reala; un alt dispozitiv D poate
conversa in acelasi timp cu C:
Un switch :
- Opereaza la nivelul 2 al modelului OSI
- Se bazeaza pe mentinerea unei tabele cu asocieri intre adrese MAC si porturi
- In cazul in care nu cunoaste portul destinatie trimite pachetul pe toate porturile
exceptand portul sursa
Switch-urile si bridge-urile invata dinamic adresele MAC ale statiilor din reteaua locala:
Este citita adresa de MAC sursa pentru fiecare cadru, si este creata o asociere intre portul pe
care a fost primit cadrul si adresa MAC sursa.
- Daca in tabela de comutare nu exista asocierea, aceasta este adaugata
- Daca in tabela de comutare exista o asociere intre adresa MAC si un alt port, vechea
asociere este stearsa, iar noua asociere este adaugata
- Daca in tabela de comutare exista deja aceasi asociere este resetat contorul de varsta.
Adresele invatate impreuna cu portul asociat sunt memorate intr-o tabela de adresare,
numita tabela de comutare sau tabela MAC.Tabela este stocata in Content Addressable
Memory (CAM)
Pentru a comuta cadre, se citeste adresa MAC destinatie, iar apoi aceasta este cautata
secvential in tabela de comutare:
- Daca adresa nu este gasita in CAM switchul trimite cadrul pe toate porturile mai putin
portul sursa→ flooding
- Daca adresa se gaseste in CAM dar este asociatacu portul sursaa cadrului, cadrul este
ignorat
- Daca adresa se afla in CAM si portul asociat nu coincide cu portul sursa cadrul este
trimis pe portul precizat
Router
- Dispozitiv de directionare a traficului intre retele, utilizand diferite protocoale de
comunicatie, bazat pe:
o informatia din nivelul retea, existenta in antetul pachetului de date
o tabelele de rutare, de regula construite prin protocoalele de rutare, in
comunicarea cu alte routere

- Routerul este amplasat la perimetrul unei retele locale, conectand aceasta retea cu o
alta retea locala, sau asigurand conectarea retelei in WAN.
• lucreaza pe nivelul 3 (retea) al modelului OSI  utilizeaza adrese logice (adrese IP)
• sunt dependente de protocol – trebuie configurate exact pentru suita de protocoale pe
care o utilizeaza (TCP/IP, SPX/IPX, Apple Talk)
• iau decizii referitoare la “calea cea mai buna” (best path) pentru a trimite informatia de la
un nod la altul, luand in considerare diferite informatii (nr.de hop-uri, congestii,
disponibilitatea conexiunii, latimea de banda)
• pot trimite datele pe cai alternative, daca acestea sunt disponibile  asigura redundanta
 toleranta la defect
• Internet-ul este format din milioane de routere, raspandite in intreaga lume  fara
routere nu ar exista Internet-ul
Se considera doua statii legate la doua retele diferite (A si B) care trebuie sa comunice
(TCP/IP poate sa determine daca sursa si destinatia apartin aceleiasi retele sau nu – ID de
retea din adresele IP).
Datele destinate altei retele sunt trimise catre “default gateway”, care este de fapt
routerul. Acesta isi consulta tabela de routare si:

- Daca cunoaste o cale catre destinatie, trimite pachetul pe acea cale
- Daca nu cunoaste o cale catre destinatie, routerul are si el o “default gateway”,
care , de regula, este routerul urmator, si-i trimite pachetul
Exista doua tipuri principale de routere:
- Statice – necesita configurare manuala si nu permit modificari in timpul
functionarii
- Dinamice – au capacitatea de a “conversa” cu celelalte routere, pentru a-si
actualiza tabelele de routare
Daca un router devine indisponibil, aceasta se transmite celorlalte routere cu care
comunica si foarte repede se asigura consistenta tabelelor de rutare
Convergenta – se realizeaza in momentul cand toate routerele din retea au tabelele
consistente.
Principalele protocoale de routare sunt :

RIP (Routing Information Protocol)
OSPF (Open Shortest Path First)
EIGRP (Enhanced Interior Gateway Routing Protocol)
BGP (Border Gateway Protocol)
Domeniu de coliziune / Domeniu de brodcast :

Domeniul de coliziune este acea zona dintr-o retea care va fi afectata de aparitia unei
coliziuni in interiorul ei. Dispozitivele din categoria hub-urilor si repetoarelor propaga coliziunea.
Cresterea numarului de coliziuni este cauzata de intensificarea transmisiilor mai ales datorita
unui numar crescand de statii in acelasi domeniu de coliziune si duce la degradarea abrupta a
performantelor retelei.
Reteaua locala poate fi impartita in domenii de coliziune separate prin intermediul
unor dispozitive din categoria bridge-urilor si switch-urilor.
Domeniul de broadcast este constituit din statiile care vor auzi un mesaj de tip
broadcast trimis de unul dintre ele. Cresterea numarului broadcast-urilor duce la scaderea
performantelor retelei. Singurele dispozitive care pot separa domeniile de broadcast sunt
routerele.
2.3. Notiuni WDM
2.3.1. Definire WDM
WDM (Wavelength Division Multiplexing) este o forma de multiplexare pentru

canalele transportate pe fibra optica ce duce la o crestere semnificativa a capacitatii de
transmitere a datelor in mediul optic.
Principiul de functionare al acestei tehnologii il reprezinta multiplexarea mai multor raze
optice intr-un singur canal (fibra comuna) printr-un sistem complex de oglinzi si folosirea unor
lungimi de unda diferite. Cat timp fiecare canal are propriul domeniu de frecventa (lungime de
unda) si toate aceste domenii sunt disjuncte, ele pot fi multiplexate impreuna pe o fibra pe
distanta foarte mare.

Tehnologia DWDM utilizeaza eficient capacitatea intrinseca de transport a fibrei optice
prin multiplexarea mai multor canale optice cu lungimi de unda diferite peste o singura pereche
de fibre optice.
Aceasta crestere a capacitatii de transport in fibra poate fi ilustrata facand o analogie
intre o fibra optica si o autostrada cu mai multe benzi de circulatie.
In tehnologia TDM se utilizeaza numai una dintre aceste “benzi de circulate”,
transportandu-se informatia prin intermediul unui singur semnal optic (o singura lungime de
unda).
In loc de a utiliza intensiv o singura “banda de circulatie” crescand viteza si numarul de
“vehicule”, tehnologia DWDM utilizeaza toate aceste benzi de circulatie.
Si mai important, tehnologia DWDM face posibil transportul cu viteze diferite pe fieecare
banda de circulatie, cat si transportul a diferite tipuri de informatie independent.
Sistemul WDM foloseste pentru transmisia pe distante foarte mari un multiplexor la

transmisie pentru combinarea semnalelor pe un canal comun si un demultiplexor la receptie
pentru a le desparti. Fiecare fibra de la destinatie contine un filtru special (construit folosind o
prisma), care filtreaza toate lungimile de unda mai putin una. Semnalele rezultate pot fi rutate
catre destinatie sau recombinate in diferite feluri pentru transmisii ulterioare.
WDM este o tehnologie care utilizeaza eficient latimea de banda a fibrei optice
permitand semnalelor de la surse diferite sa se propage independent, intr-o singura fibra optica.
In cazul WDM transmitatoarele optice sunt echipate cu laseri reglati pe lungimi de unda
specifice avand filtre optice la iesire ceea ce permite multiplexarea pasiva a semnalelor optice
intr-o singura fibra.
In sistemele WDM, fiecare canal optic ramane independent de celelalte canale optice ca
si cand ar utiliza propria sa pereche de fibre. Sistemele WDM digitale permit rate de bit si
protocoale de acces independente pe aceeasi fibra optica, fapt extrem de important pentru
dezvoltarea retelelor metropolitane pe fibra optica. Se elimina astfel costul asociat cu conversiile
intre protocoalele utilizate. Fiecare canal optic utilizand un anumit protocol poate fi tratat

(multiplexat/demultiplexat) independent la capetele retelei de transmisie. De aceea diferitele
formate de date optice digitale, utilizand diferite rate de date, pot fi transmise in formatele lor
initiale prin aceeasi fibra. De exemplu: gigabit Ethernet, Fibre Channel, ITU-R601 optical video,
SONET, ATM, FDDI si alte date in format optic se pot propaga toate in acelasi timp intr-o
singura pereche de fibre optice.
Concept publicat inca din anii 1970, tehnologia WDM a progresat extrem de rapid. Daca
primul sistem WDM combina doar 2 canale, sistemele moderne pot combina pana la 160 de
semnale, putand astfel extinde un sistem de 10Gbps pana la o valoare teoretica de 1Tbps doar
pe o pereche de fibra optica. In laboratoare se lucreaza la sisteme ample ce cuprind peste 200
de canale.
Elementele cheie ale unui sistem de transmisiuni xWDM sunt :
– Laser ( fix sau tunabil)
– modulator electro-optic ( transponder)
– Multiplexor
– Fibra optica
– Demultiplexor
– Amplificator optic
2.3.2. Detaliere DWDM, CWDM, PWDM
Exista doua tipuri de tehnologii WDM utilizate in retelele actuale si anume: multiplexarea
cu divizarea densa a lungimii de unda (Dense Wavelength Division Multiplexing, DWDM) si
multiplexarea cu divizarea lungimii de unda cu distanta intercanal mare (Coarse Wavelength
Division Multiplexing, CWDM)
DWDM este o tehnologie WDM caracterizata prin faptul ca distantarea canalelor optice
este mai mica (pana la aproximativ 0,4 nm), decat in cazul CWDM (20 nm). DWDM permite
existenta unui numar mare de canale intr-o banda optica specifica.
Tehnologiile DWDM necesita filtre pentru multiplexarea/demultiplexarea optica precisa
care sa furnizeze o distantare de 200 GHz, 100 GHz, 50 GHz sau mai mica (adica 1,6 nm
distanta pentru sistemele cu 200 GHz si aproximativ 0,4 nm pentru sistemele distantate la 50
GHz). Datorita distantei mici intre canale si ferestrelor optice utilizate, sistemele DWDM cer un
control precis pentru stabilizarea laserilor pentru a evita alunecarea (drift) in afara unui canal
optic DWDM dat.

Avantajele utilizarii DWDM:
• rata de transfer: pana la 1.6 Tb/s
- pana la 160 canale (lungimi de unda) (RTC 80 canale)
- pina la 100 Gb/s / canal (RTC 2.5 Gb/s / canal)
• eliberare de fibre
- utilizeaza o singura pereche de fibre
• Reduce cantitatea de echipament necesar pentru regenerare SDH - un singur
amplificator optic DWDM va fi utilizat pentru toate sectiunile optice SDH (se amplifica simultan
toate semnalele optice)
- amplificare optica (fara a se recurge la domeniul electric)
• reutilizarea echipamentului SDH existent
- terminalele SDH existente se utilizeaza fara alte modificari majore (protejarea
investitiei)
Un de sistem DWDM transponderal include urmatoarele blocuri de baza: transponderi
optici (dispozitive cu surse optice de frecventa stabile pentru conversia semnalului optic tributar
de client in semnal optic al canalului sistemului DWDM), multiplexori/demultiplexori optici,
amplificatoare optice ОA sau preamplificatoare optice (ОPA) :

Functionalitate transponder :

In implementarea sistemelor DWDM digitale metropolitane componentele de filtrare
DWDM pasive au un rol important. Sistemele DWDM necesita filtre precise pentru
multiplexare/demultiplexare optica, pentru a furniza canale distantate cu 200 GHz, 100 GHz, 50
GHz si mai putin.
In contradictie cu DWDM unde scopul este maximizarea capacitatii de transmisie peste
distante lungi, tehnologia CWDM utilizeaza o distantare a canalelor mult mai mare si urmareste
reducerea costului pentru retelele pe distanta scurta, fara amplificare. Distantarea lungimilor
de unda CWDM a fost standardizata la 20 nm, care este suficient de larga pentru a se adapta
usor la variatia lungimii de unda a laserilor neraciti, cu cost scazut.

Principala arie de implementare: retele metropolitane.
Printre avantajele CWDM se numara:

- utilizarea unor laseri neraciti de putere scazuta si cost scazut datorita distantarii mari a
lungimilor de unda si tolerantei filtrarii;
- pot tolera un drift al laserului de 6-8 nm;
- cost scazut al filtrarii pasive datorita utilizarii doar a filtrarii grup de banda larga fara sa
fie necesara filtrarea canal fina.
Limitarile CWDM:
- nu pot atinge distantele furnizate de sistemele DWDM amplificate;
- necesita fibra G.652.C low/zero water peak (LWP/ZWP) pentru a utiliza toate canalele
CWDM, fibra single-mod standard nu poate suporta canalele 1370, 1390, 1410, 1430 nm.
(Eband)

Pe langa elementele constitutive de baza ( principiale), in corecta functionare a unui
sistem WDM au un rol foarte important :
- Canalul Optic de supervizare ( OSC )
- Compensatoarele de dispersie cromatica ( DCM )
- Sistemul de management

Topologii sisteme xWDM :
- Punct la punct:
- Inel:
Un caz aparte in tehnologia WDM il reprezinta PWDM: Passive Wavelength Division

Multiplexing. Acest sistem este compus doar din partea pasiva, adica filtrele optice pe
diversele lungimi de unda intalnite si in sistemele CWDM. In acest caz, clientii sistemului PWDM
sunt semnale optice pe diverse lungimi de unda provenite de la alte sisteme de transport.
Sistemul PWDM intalnit in aplicatiile RTC este de fapt un channel splitter si combiner
(DEMUX, MUX), pasiv, de 8 + 8 canale optice. Este destinat transferului bidirectional de date in
sistemele liniare pe 2 fibre optice.
Acesta permite accesul pe o singura pereche de fibre optice a 16 canale optice, pe
lungimi de unda predefinite cuprinse in intervalul : C1270nm – C1610nm, conform ITU-T
G.694.2 (20 nm lambda spacing).
Schema operationala PWDM :

Masuratorile spectrale pe sistemele WDM se fac cu analizoare de tip OSA (Optical
Spectrum Analyzer), analizand separat nivelul fiecarei lungimi de unda prezente in semnalul
compus.
O astfel de masuratoare pe un sistem PWDM incarcat cu 8 lungimi de unda (1470 -
1610nm, cu abaterile permise) arata in felul urmator:
2.3.3. Aplicatie – utilizare PWDM in retele Carrier Ethernet
In cadrul topologiei Carrier Ethernet, sistemele PWDM asigura o mare parte din
infrastructura de transport. Fiecare client (echipament individual : switch de agregare, DSLAM,
switch metro, client VPN etc) este echipat cu module optice pe lungimi de unda diferite,
compatibile cu canalele disponibile in PWDM, acestea sunt multiplexate / demultiplexate optic,
pasiv de sistemele PWDM asigurand transmisii de semnal simultane pe aceeasi pereche de
fibre optice.

Schema de test a unei perechi de module PWDM echipate cu 8 clienti pe lungimi de
unda intre 1470 si 1610 nm , cu evidentierea culorilor pe fiecare canal optic utilizat in parte este
urmatoarea:
Practic, fiecare modul optic de tip XGSW emite semnal optic pe lungime de unda
distincta, acestea echipand diverse echipamente de tip DSLAM sau switch, clienti ai sistemului
PWDM.
O schema detaliata a utilizarii PWDM in Carrier Ethernet (exemplu cu 6 clienti) , cu
evidentierea echipamentelor transportate in acest mod este prezentata mai jos :
Schema, exemplu de conectare a echipamentelor dintr-un ONU peste PWDM:

2.3.4. Aplicatie – multiplexare WDM in tehnologia GPON
Un alt mod deosebit de important de utilizare a sistemelor WDM este in domeniul
GPON, mai precis transmiterea semnalelor CATV peste reteaua GPON.
In acest caz, pe o singura fibra optica sunt transmise 3 semnale, fiecare dintre acestea
fiind transmis pe o lungime de unda diferita astfel:
- semnalul GPON (de date) transmis de portul din OLT spre ONT-uri sau PizzaBox :
1490nm
- semnalul GPON (de date) transmis de ONT-uri sau PizzaBox spre OLT : 1310nm
- semnalul CATV , suprapus peste cele 2 semnale anterioare transmis dinspre EDFA-uri
catre PizzaBox sau ONT-uri : 1550nm
Aceasta multiplexare a semnalului CATV peste semnalele GPON se face unidirectional

prin folosirea de module WDM in Host (langa porturile de OLT) si extragerea prin filtrul WDM din
ONT sau PB a semnalului optic CATV, despartirea acestuia de semnalul GPON.
Schema bloc a utilizarii WDM CATv over GPON, cu 2 exemple functionale de splitare
cu nivelele optice corespunzatoare semnalului CATV:

2.4. Parametrii retelelor de Transport
2.4.1. Standardele G.821 / G.826 pentru semnale E1

Avand in vedere faptul ca performanta de erori este o componenta critica a calitatii
sistemelor de transmisiuni in retelele digitale, ITU a publicat o gama larga de recomandari
printre care gasim 2 recomandar mai importante care vizeaza in mod direct semnalele E1 :
Recomandarea ITU-T G.821 :
Performanta de erori a conexiunilor digitale internationale care opereaza la rate de bit
mai mici decat cadrul primar si care fac parte din retele de servicii integrate digitale;
Recomandarea ITU-T G.826 :
Performanta de erori si obiectivele pentru o cale digitala internationala cu rata de bit
egala sau mai mare decat cadrul primar.
Recomandarea ITU G.821 a fost adoptata initial in 1980 si definea conexiunile digitale
cu rata de 64Kb/s, bazandu-se pe erorile de biti.
Pana in 1996 , G.821 a ajuns la versiunea a patra. Continutul sau a ramas acelasi, dar
rata de bit la care se referea a crescut la Nx64kb/s , pana la 2048kb/s , chiar si peste.
Sistemele de transmisiuni digitale s-au dezvoltat, ratele de transfer au crescut, ca
urmare ITU a dezvoltat recomandari propice pentru rate mai mari de 2048kb/s, cum ar fi G.826.
G.826 este definita pe calea de semnal, pe legatura end-to-end si se bazeaza pe evaluarea
blocurilor de biti. G.826 a fost aprobata in 1993, ca si o completare la G.821.
Cei 3 parametri de baza ai G.821:
- Errored Seconds (ES) = orice secunda care contine o eroare

- Severely Errored Seconds (SES) = orice secunda cu rata de erori de bit (BER) > 10-3
- Degraded Minutes (DM) = orice minut in cadrul caruia rata de erori de bit (BER) > 10-6
Au mai fost introduce conceptele :

- Available seconds (AS) = definit de timpul normal al comunicatiei
- Unavailable seconds (UAS) = se defineste astfel : timpul nedisponibil incepe cand rata
de erori (BER) depaseste 10-3 pentru 10 secunde consecutive, si se termina cand
rata de erori (BER) revine sub 10-3 pentru 10 secunde consecutive, dand startul din nou
timpului disponibil (AS).
Introducerea notiunii de bloc in G.826 : Un bloc reprezinta un set, un grup de biti

consecutivi asociati unei cai de transmisiuni end-to-end. Un bit anume dintr-c comunicatie poate
sa apartina unui singur bloc. Acesti biti consecutivi dintr-un bloc pot sa nu aiba continuitate in
timp, adica pot sa apartina unor intervale de timp diferite.
G.826 a fost construita pentru a fi aplicabila cailor digitale > 2.048 Kb/s apartinand
retelelor PDH, SDH sau chiar retelelor de transport bazate pe celule ATM.
Definirea parametrilor in G.826 se bazeaza pa blocuri de biti ceea ce face posibila atat
masurarea out-of-service cat si masurarea in-service, un mare avantaj fata de 821.
Spre exemplu, erorile CRC-4 pot fi monitorizate in-service pentru noile sisteme de
transmisiuni si apoi exprimate in parametri G.826.
Deasemenea la nivel E1 este posibila evaluarea dupa erorile de bit din patternul 215-1
(semnale necadrate) sau dupa FAS errors si MFAS errors (semnale cadrate)
Cei 4 parametri de baza ai G.826 :
- Errored Block (EB) = un bloc in care unul sau mai multi biti sunt eronati
- Errored Second (ES) = orice secunda in cadrul careia apare un bloc eronat
- Severely Errored Seconds (SES) = orice secunda care contine 30% blocuri eronate,
sau alte defecte (LOS, AIS, LOF)
- Background Block Error (BBE) = un bloc eronat care nu este parte dintr-un SES.
Alti parametri introdusi de G.826 (rata de erori) :
- Errored Second Ratio (ESR) = raportul dintre ES (secundele eronate) si timpul total al
intervalului de masura exprimat in secunde
- Severely Errored Second Ratio (SESR) = raportul dintre SES (secundele sever
eronate) si timpul total al intervalului de masura exprimat in secunde
- Background Block Error Ratio (BBER) = raportul dintre BBE si timpul total al
intervalului de masura exprimat in secunde

2.4.2. Semnale de sincronizare E1 / 2 MHz. Jitterul in sisteme SDH
Sincronizarea retelelor digitale:
Sincronizarea unei retele digitale se refera la sincronizarea generatoarelor de tact (GT)

situate in nodurile retelei.
Una dintre metodele de sincronizare este sincronizarea master – slave.
Metoda presupune existenta unui tact de referinta. Este generat de un unic oscilator, cu
o precizie si stabilitate foarte bune.
Semnalul de tact este distribuit apoi prin legaturi dedicate doar anumitor noduri,
considerate de nivel inalt in planul de sincronizare. Ele transmit referinta altor noduri, fie prin
legaturi dedicate, fie pe legaturile digitale existente. Aceste noduri sunt situate pe acelasi nivel
sau pe nivel ierarhic inferior din punct de vedere al sincronizarii.
In astfel de plan ierarhic, un nod caruia i se transmite tactul pe legaturile digitale
existente poate primi referinta de la mai multe noduri (doua). Cade cea principala, se trece pe
cea secundara.
Concluzie: Sincronizarea se poate realiza fie prin transmiterea semnalului de ceas de la
emisie pe canal de comunicatie separat, fie prin incorporarea informatiei de timp in semnalul de
date. In ultimul caz, ceasul de receptie se obtine in receptor din semnalul de linie prin procedeul
de refacere (regenerare a tactului).
Sincronizarea in SDH are loc pe 4 nivele, in ordinea prioritatilor si a disponibilitatii:
1. externa, pe referinta T3in → tactul este furnizat de generatorul de ceas local sincronizat
la randul lui dupa GPS sau dupa ceasul transmis prin reteaua separata de sincronizare,
sau chiar de generatorul primar.
2. externa, pe interfata PDH → tactul este extras dintr-un semnal incident plesiocron.
3. externa, pe un ceas local → ceasul este extras din semnalul incident. (din interfata de
linie SDH)
4. interna → cand se pierd toate referintele externe → nodul lucreaza pe un ceas dat de un
generator localizat fizic in NE.
La pierderea sincronizarii pe un nivel, se trece imediat la nivelul inferior.
Ceasul generat de la o sursa referinta primara este conform recomandarii ITU-T G811,
cu o precizie pe termen lung mai buna de 10-11.
Precizia diverselor semnale de ceas conform standardelor ITU:

Semnalele externe de sincronizare generate de catre echipamentele specializate SSU
locale si acceptate la intrarile T3in ale nodurilor SDH sunt de 2 tipuri, respecta 2 standardE:
 2.048 MHz, BNC 75 Ω unbalanced / 120 ohm balanced dupa standardul G.703-13
 2.048 Mbit/s (E1) (HDB3,AMI, CAS, CRC4 configurable), BNC 75 Ω unbalanced /
120 ohm balanced dupa standardul G.703—9.
Jitterul in sistemele digitale :
In cazul sistemelor digitale, jitterul reprezinta variatia momentelor semnificative (de

esantionare) ale semnalului digital fata de pozitia lor ideala;
In sistemele digitale, jitterul poate aparea sub doua forme si anume:
 variatii pe termen scurt ale momentelor semnificative ale semnalului;
- acest fenomen este numit efectiv jitter.
 variatii de faza pe termen lung – fenomenul de „wander”;
- sunt variatii lente ale momentelor semnificative ale semnalului digital fata de
pozitia ideala.
Diferenta dintre cele doua forme de variatii de faza (jitter/wander) este legata doar de gama de
frecvente;
 nu exista o definitie clara a limitei de frecventa dintre jitter si wander;
 de regula variatiile de faza care au frecventa sub 10Hz sunt numite wander.
 Fenomenul de jitter observabil la iesirea unei sectiuni digitale;

Examinand semnalul digital receptionat, inainte de regenerare, se observa o deplasare a
fronturilor acestuia de o parte si de alta fata de pozitia ideala, avand ca referinta tranzitiile
semnalului de tact.
- Daca semnalul de tact ar fi complet lipsit de jitter, atunci procesul de regenerare prin
esantioane lamijlocul elementelor de semnal ar putea conduce la recuperarea fara jitter
a semnalului digital.
- In acest caz, excursia maxima a tranzitiilor semnalului inainte de regenerare este egala
cu durata T0 a unui element de semnal, numit interval unitate si notat UI (unitate
interval).
- Depasirea acestei valori conduce la o decizie eronata. In transmisiile digitale este uzual
ca valoarea, amplitudinea varf-la-varf a jitterului sa fie exprimatafie in intervale unitate
(UI) fie in procente.
Semnal de ceas cu jitter:
Cauzele de producere a jitterului in sistemele SDH sunt :

 Mapping – demapping jitter:
Daca, de exemplu, introducem intr-un VC12 un semnal E1 care are un tact mai mare cu
10ppm decat tactul pe care functioneaza nodul SDH, grupurile de biti ale semnalului E1 sunt
incapsulate in multicadrele VC12 astfel incat sa faca fata diferentei de ceas dintre cele 2 tacturi
diferite (al tributarului si al retelei). Cele mai multe pachete vor fi de 1024 de biti , dar unul la 100
de pachete va fi de 1025 biti. Cu alte cuvinte, fluxul de informatie nu este constant.
Aceste discontinuitati vor genera jitter semnalului E1 extras la receptie, asa numitul jitter
de mapare-demapare;
 Jitterul indus de mecanismul de pointerare:
Acest tip de jitter este mai serios. Retelele SDH cu o slaba sincronizare trebuie sa
actioneze asa numitele ajustari de pointeri. Aceste miscari ale pointerilor genereaza “pauze” in

fluxul util de informatie iar cand tributarii sunt extrasi din reteaua sincrona , inevitabil vor culege
unele fluctuatii de jitter.
Retragerea unui semnal de 2Mb dintr-un VC12 cu miscari de pointeri va duce inevitabil la un
semnal 2mb cu jitter.
In consecinta, jitterul duce la aparitia erorilor de bit, iar aparitia acestuia in mod repetat la
tributari duce la pierderea sincronizarii.
Wanderul:
Poate apare din mai multe motive cele mai importante fiind:
- variatia caracteristicilor mediului de transmisie;
- variatia generatoarelor de tact din nodurile retelelor digitale.
Aparitia fenomenului de „wander” :
2.4.3. Erori in retele Ethernet – tipuri si cauze.

Congestionarea retelei Ethernet :

Pe masura ce creste numarul de utilizatori, dimensiunea aplicatiilor si datelor vehiculate
in retea, performantele acesteia se deterioreaza datorita folosirii mediului unic de comunicatie –
creste timpul de raspuns al retelei ;
Cand reteaua este congestionata, la cresteri nesemnificative ale traficului performanta
descreste foarte mult: numarul de coliziuni creste in avalansa odata cu cresterea incarcarii
retelei, cauzand retransmisii in lant, ce incarca si mai mult reteaua, producand mai multe
coliziuni.
Factorii care afecteaza eficienta unei retele:
- volumul traficului;
- numarul de statii;
- dimensiunea pachetelor;
- dimensiunile fizice ale retelei , arhitectura retelei.
Parametrii pentru masurarea eficientei unei retele Ethernet:
- rata coliziunilor– procentajul pachetelor cu coliziuni din numarul total de pachete;
- rata de utilizare–procentajul traficului total fata de maximul teoretic pentru tipul de retea

O retea Ethernet functioneaza la parametrii optimi daca:
- rata coliziunilor nu depaseste 10%
- rata de utilizare este sub 35%.
Erori in Ethernet
Cea mai intalnita eroare intr-o retea Ethernet este coliziunea.
Imediat ce o coliziune este detectata, statia emitatoare transmite un semnal de bruiaj
(jam) de 32 biti pentru a face coliziunea mai puternica. Acest lucru se face astfel incat orice date
ar incepe sa fie transmise sa fie sigur corupte si toate statiile sa aiba sansa sa detecteze
coliziunea.
Rutina de tratare a erorilor intr-un domeniu de coliziune :
Principalele surse de erori in Ethernet sunt cauzate de:
 Coliziunile locale (local collisions) :

- Se produc in reteaua locala
- Pentru a crea o coliziune locala pe un cablu coaxial (10BASE2 si 10BASE5),semnalul
traverseaza cablul pana se ciocneste de un semnal transmis de o alta statie. Cele doua unde se
suprapun, anuland anumite parti ale semnalului rezultant si intarind sau dubland alte parti.
Dublarea semnalului modifica nivelul de tensiune al semnalului peste nivelul maxim admis.
Aceasta supratensiune este sesizata de toate statiile din segmentul local al cablului ca o
coliziune.
- Pe cablu coaxial sunt detectate prin cresterea tensiunii electrice peste limita maxima
admisa
- Pe un cablu twisted sunt marcate de detectarea unui semnal pe perechea de fire RX
simultan cu transmiterea unui semnal pe perechea de fire TX
- O coliziune locala este de regula un pachet Ethernet de lungime < 64 octeti care poate
contine un camp CRC deformat. Coliziunile sunt normale in mediile de transmisie cu metode de
acces de tip CSMA/CD unde statiile se presupune ca intra in coliziune. Cand se intampla acest
lucru, statiile trebuie sa intre in ascultare si sa astepte sa retransmita.

Cand rata de coliziuni depaseste 1% din totalul traficului, trebuie studiata sursa acestei
probleme, trebuie identificata adresa interfetei problema.
Cauza poate fi interfata in sine sau probleme de conectica si cablaj.
Daca rata mare de coloziuni provine de la mai multe statii simultan din retea , cauza se
afla in cablare, transceiver-e sau elementele active repetoare.
 Coliziunile distante (remote collisions) :
- Nu se produc in reteaua locala
- Sunt marcate de existenta unor frame-uri cu o lungime mai mica decat lungimea
minima acceptata si care prezinta un FCS invalid
- O coliziune distanta este de regula un pachet Ethernet de lungime < 64 octeti cu un
camp CRC corupt.
- Acestea sunt pachete care au fost transferate dintr-un alt segment de retea , indicand
faptul ca anume interfata de retea sau transceiver din cealalta parte a repetorului are o
problema
- Un bridge sau un router izoleaza totte coliziunile in respectivul lor segment local.
Multe analizoare de retea detecteaza cand o coliziune nu este locala atunci cand
campurile adresa contin adrese valide , dar nu din reteaua locala.
 Coliziunile tarzii (late collisions) :
- Se produc dupa ce au fost trimisi primii 64 de octeti
- O coliziune tarzie este de regula un pachet Ethernet de lungime > 64 octeti cu un
camp CRC corupt , care se regaseste in segmentul local.
- Cea mai importanta diferenta intre ele si coliziunile la distanta este ca o interfata de
retea retransmite automat cadrele care au produs coliziuni inainte de primii 64 de octeti (locale),
dar nu le retransmite pe cele produse dupa (tarzii).
Retransmisia cade in sarcina nivelurilor superioare (care detecteaza absenta frame-
ului). Din acest motiv, coliziunile tarzii pot cauza retransmiterea unui numar foarte mare de
octeti. De obicei, aceste tip de coliziune indica o placa de retea defecta.
 Erori CRC / Erori de sincronizare:
- Pachetul Ethernet este direct responsabil de verificarea transferului sau de la o statie la
alta si face acest lucru prin intermediul campului CRC. Campul CRC este un algoritm matematic
de control pentru calcularea continutului pachetului Ethernet. El trebuie sa fie identic la TX si la
RX pentru a valida transferul corect al datelor de la o statie la alta.
El este calculat si comparat , iar daca apar diferente pachetul este corupt ai astfel apare
o eroare CRC care este generata in retea de statia receptoare pentru a anunta statia de la
emisie ca a existat o problema in transmiterea respectivului pachet.
- Errile de sincronizare si cele de CRC ale pachetelor Ethernet sunt receptate ca si
acelasi tip de erori. Daca acestea depasesc 2-3 procente din traficul total, exista o problema, de
cele mai multe ori de vina fiind una din interfetele de reta sau transceiverul acesteia.
- Daca erorile CRC sunt numeroase pe un segment specific de retea, pot fi de vina
legaturile de cablaj sau impamantarea defectuoasa de-a lungul retelei .
 Cadre prea scurte:
- Tipurile de cadre Ethernet au reguli foarte precise : cadrele Ethernet pot varia intre 64
si 1518 octeti.
- Astfel, cadrele < 64 octeti sunt denumite short frames (runt = pipernicit), iar cele >
1518 octeti sunt denumite long packets.

- Acestea sunt considerate probleme in retea. Capturarea spre analiza a cadrelor prea
scurte poate sa nu includa campuri de adrese de retea complete, ceea ce ingreuneaza
identificarea statiilor. Problemele de acest tip sunt cauzate de interfata de retea, transceiverul
acesteia sau de un Lan driver corupt.
 Jabber / Balbaiala:
- Din cand in cand cardurile de interfete de retea Ethernet si deasemenea si
transceiver-ii externi genereaza o problema denumita jabbering. Asta se intampla cand sunt
emisi biti in cadre prea lungi - transmisie excesiva sau de lungime ilegala
- detectarea transmisiilor prea lungi datorate existentei unor cadre care depasesc
lungimea maxima admisa.
Balbaiala (jaber) este definita in standardul 802.3 ca inceputul unui transmisii de 20.000
÷ 50.000 de intervale de bit .
Oricum, majoritatea aparatelor de retea raporteaza o balbaiala cand detecteaza o
transmisie ce depaseste lungimea maxima a unui cadru, care este considerabil mai mica decat
20.000 timpi de bit. Majoritatea referirilor la jabber se mai numesc si cadre lungi.
Un cadru lung este acela care este mai lung decat permite standardul, si este luat in
considerare chiar daca a fost sau nu marcat, chiar daca are sau nu un numar de verificare valid.
Aceasta eroare inseamna de obicei ca o balbaialaa fost detectata in retea.
2.4.4. Nivele de putere, atenuare in retele FO

O raza de lumina care transmite impulsuri luminoase (1 si 0) intr-o fibra optica, trebuie
sa ramana in interiorul fibrei pana la celalalt capat. Raza nu trebuie sa se refracte prin materialul
care inconjoara fibra. Refractia poate cauza pierderea unei parti a energiei luminoase. Trebuie
gandita posibilitatea de a realiza suprafata exterioara fibrei ca pe o oglinda pentru raza de
lumina ce strabate fibra. Daca orice raza care incearca sa iasa din miezul fibrei va fi reflectata
inapoi sub un unghi care-i permite sa-si continue calatoria pana la capatul celalalt, atunci acesta
este un mediu de transmisie favorabil sau un ghid de unda pentru semnalele luminoase.
Fenomenul de propagare a luminii este bazat pe reflexia interna totala in miezul fibrei.
Structura unei fibre optice tipice:
1. Miez -core: 8-9 μm diametru
2. Camasa (Teaca) -cladding: 125 μm diam.
3. Manta de protectie (Tampon) -buffer: 250 μm diam.
4. Manta externa (Invelis extern) -outer jaket: 400 μm diam.

Fibra este construita dintr-un miez (in materialul se fata va fi numit core) inconjurat de
un invelis teaca (in materialul de fata va fi numit cladding), ambele realizate din sticla. Pentru
mentinerea semnalului optic in miez, indicele de refractie al miezului trebuie sa fie mai mare
decat cel al invelisului dar foarte apropiat ca valoare.
Pentru protectia fata de influentele externe mecanice (intindere, indoire) aceste straturi
sunt protejate de o camasa din plastic (in materialul de fata va fi numit buffer).
Cand lumina strabate fibra, o parte din energia luminoasa se pierde. Cu cat parcurge o
distanta mai mare, cu atat semnalul luminos este mai slab, este atenuat.
Atenuarea fibrelor optice:
Atenuarea este fenomenul prin care semnalele electromagnetice isi pierd din puterea
initiala (cu care au fost transmise in mediu) odata cu cresterea distantei. Acest fenomen apare
din cauza faptului ca mediul de transmisie absoarbe o parte din energia semnalelor.
Atenuarea in FO este cauzata de factori:
– Intrinseci
 Imprastiere
 Absorptie
– Extrinseci
 stresare in procesul de fabricatie
 conditii de mediu
 curbari peste limita admisa
Analiza pierderilor pe circuitul optic
Pentru a putea aprecia daca un cablu optic a fost instalat corect, si daca sistemele de
transmisie vor functiona corect pe aceste circuite, inainte de punerea in functiune, se face o
masuratoare a atenuarii conexiunilor, folosindu-se o sursa optica de test si un powermetru.
Masuratoarea se compara cu o atenuare medie, estimata, pentru cablul din teren.
Estimarea se numeste "Bugetul de pierderi" si se calculeaza folosind pierderile tipice
datorate atenuarii ale componentelor pentru fiecare parte din traseul de fibra optica: cablu FO,
suduri si conectori.
Cum se calculeaza un buget de pierderi
Cea mai buna cale pentru a ilustra calcularea bugetului de pierderi este sa aratam cum
se realizeaza el pe un circuit de 2 km realizat cu fibra single-mode avand 5 conectori (2
conectori la fiecare capat si 3 conectori in repartitoarele optice de pe traseu) si o jonctiune la
mijloc. Putem vedea in diagrama de mai jos nivelul de putere al circuitului in orice punct al sau.

1. Atenuare pe fibra
Lungime de cablu : 2 km
Tip de fibra : Singlemode
Lungime de unda(nm) : 1310 1550
Atenuare FO (dB/km) : 0,4 0,25
Atenuare totala : 0,4x2km=0,8 dB 0,25x2km=0,5 dB
2. Atenuare conectori
Atenuare datorata conectorilor : 1 dB
Total conectori :5
Atenuare totala conectori: 5x1dB=5 dB
Nota: au fost considerate cazurile cele mai nefavorabile (stabilite in standardul TIA-568)
3. Atenuare in jonctiune
Valoare tipica pentru atenuare in jonctiune 0,1 dB
Nr. total de jonctiuni 1
Valoare totala atenuare jonctiuni : 1x0,1 dB = 0,1 dB
Atenuarea totala 1310 1550

a componentelor circ. FO : 0,8+5+0,1 = 5,9 dB 0,5+5+0,1 = 5.6 dB

CAPITOLUL 3 – ECHIPAMENTE DE TRANSPORT
3.1. Lucent Wavestar ADM16_1
Wavestar ADM16/1 face parte din familie de echipamente pentru retele optice produse
de Lucent, este un multiplexor de mare capacitate capabil sa transporte circuite PDH,
SDH/Sonet si Ethernet la debite de pana la 2,5 Gbit/s (STM-16).
Figura 1 : Imagine echipament Wavestar ADM 16/1
Principalele puncte forte ale echipamentului sunt:

- Capacitatea de add/drop la nivel de 2Mb/s de pana la 504 fluxuri, 96 x STM-0, 96 circuite 34
Mb/s, 64 × 10/100BASE-T Ethernet, 18 × GbE (GigabitEthernet), 32 × STM-1, 32 × 140
Mbit/s sau 8 × STM-4. Toate aceste capacitati sau combinatii de capacitati pot fi extrase
direct de la nivel STM-16;
- Design-ul compact (toate cartelele sunt asezate pe un singur rand iar interfetele de
conectare sunt amplasate pe partea din spate);
- Instalarea si intretinerea usoara;
- Flexibilitatea pentru diverse aplicatii si capabilitatile de protectie;

Figura 2: Aplicatii de retea ale Wavestar ADM 16/1
Echipamentul suporta diverse mecanisme de protectie cum ar fi:
- Protectia sectiunii de multiplexare (Multiplex Section Protection - MSP);
- Protectia de cale ( (Sub Network Connection Protection – SNCP);
- Protectia sectiunii commune de inel la nivel STM-16 (Multiplex Section Shared
Protection Ring - MS-SPRing);
Managementul Wavestar ADM 16/1 este asigurat de Navis OMS (Optical Management
System), asemanator cu celelalte elemente de retea din familia Lucent, cu posibilitati de up-
grade in-service.
Arhitectura de baza a lui Wavestar ADM 16/1 este data de figura de mai jos:

Figura 3: Arhitectura de baza Wavestar ADM 16/1
Cross-Connect este principalul bloc functional al ADM 16/1 cu o capacitate echivalenta
de 64x64 VC-4. Tributarii si interfetele de linie sunt conectate direct la acest bloc via semnale
echivalente STM-1. In acest fel este posibila o rutare flexibila si cross-conectare de VC-4, VC-3
si VC-12 intre portul din linie si tributari, intre 2 porturi de linie sau intre tributari.
Circuitele de interfata. ADM 16/1 suporta o larga varietate de interfete: 1.5, 2, 34/45,
51.8, 140/155, 622 Mbit/s si 2.5 Gbit/s. Pentru Ethernet sunt disponibile interfete de tributari
10/100BASE-T, 1000BASE-SX si 1000BASE-LX. Cu exceptia interfetelor Ethernet, pentru
celelalte interfete se poate asigura la cerere redundanta.
Controlerul de sistem (System control – SC) asigura controlul si provizionarea tuturor

cardurilor prin intermediul unui bus local LAN. SC furnizeaza desemenea interfetele externe de
conectare pentru alarme, intrari si iesiri pentru canalele overhead (maxim 6 canale). SC
faciliteaza managementul local pe baza LED-urilor si a butoanelor de pe panoul frontal. Sunt
afisate informatii despre starea generala si alarme. Pe panoul frontal este amplasata si interfata
F pentru management local (conctare cu Laptop). Controlerul comunica cu sistemul de
management centralizat Navis Optical NMS prin intermediul canalelor de comunicatie de date
(DCC) sau via interfata Q a sistemului.
Power & timing ADM 16/1 poate fi echipat cu una sau 2 carduri pentru power&timing
(PT). Functia de baza a cardului PT este de a asigura tensiunea filtrata si stabilizata catre toate
cardurile. Fiecare card este prevazut deasemenea cu convertoare DC/DC pentru a asigura
tensiunile proprii necesare. O alta functie a cardurilor PT este sincronizarea sistemului (timing).
Un oscilator local numit SEC (SDH Equipment Clock) poate fi sincronizat la una din referintele
de ceas selectate pe baza prioritatilor. Sunt disponibile interfete externe de sincronizare de
2048 kHz sau 2048 kbit/s, sincronizarea din linie STM-N sau de pe unul din tributarii de 2Mb/s;

Descrierea fizica
Subrack-ul ADM 16/1 are dimensiunile in conformitate cu standardul ETSI. Intr-un rack
standard 600x600 mm pot fi instalate 2 shelf-uri Wavestar ADM 16/1. Rack-ul necesita acces
fata-spate.
Figura 4: Rack echipat cu un shelf Wavestar ADM 16/1
Pentru asigurarea conditiilor de mediu si prelungirea duratei de viata subrack-ul este

prevazut cu 3 unitati de ventilatoare dispuse in partea inferioara:
Figura 5: Imagine shelf deschis ADM 16/1
Subrack-ul ADM 16/1 este compus din:
Figura 5: Imagine shelf deschis ADM 16/1

Subrack-ul ADM 16/1 este compus din:
- 2 carduri de linie STM-16;
- 2 carduri PTU (Power and Timing units (PTU)) care opereaza in sistem de protectie 1+1.
Un card poate alimenta intregul subrack;
- 2 carduri de cross-connect, deasemenea in sistem de protectie 1+1. Daca nu este
necesara protectia, este suficient un singur card;
- Controlerul SC actioneaza ca element de control pentru management. SC nu este
implicat in partea de transmisie pe linie sau tributary. Inlocuirea SC nu afecteaza setarile
de trafic sau cross-connect-urile.
- In plus sunt disponibile 9 sloturi pentru tributari care pot fi echipate in aproape orice
combinatie.
Figura 6: Vedere frontala shelf Wavestar ADM 16/1
Interfetele de linie STM-16 si cardurile de tributari optici sau electrici poarta denumirea
de LJB urmata de de 3 cifre care particularizeaza tipul cardului.
Exemplu:
LJB 425 – card de linie STM-16 long-haul 1310nm;
LJB 411 - card tributari pentru 63x2Mb/s (PI-E1/63).
Interfetele electrice (paddle boards) asigura interconectarea sistemului la cablarea

disponibila in locatie. Se utilizeaza deasemenea pentru protectia sistemului si /sau adaptarea de
impedanta. Paddle board-urile sunt cartele cu inaltimea la jumatate fata de cartelele normale
montate pe spatele cartelei corespondente pentru a asigura accesul la interfete. Cele 2 paddle-
borduri montate in spatele unei cartele trebuie sa fie identice.

Exemplu de paddle-board: PBA-1 interfata electrica protejata pentru 32x2Mb/s , se
monteaza pe spatele cartelei LJB 411(PI-E1/63) pentru a asigura conectarea fluxurilor de 2
Mb/s catre DDF.
3.2. Lucent Phase
Echipamentele Alcatel-Lucent Phase se folosesc in reteaua de transmisiuni SDH

Romtelecom la nivel metropolitan sau regional pentru transportul de circuite E1, E3 sau STM-1
pentru infrastructura si clienti. Agregatele de linie pot fi STM-1, STM-4 sau STM-16. Shelf-ul
Phase este destinat pentru montare in rack standard ETSI de 21 inch (2200x600x300 mm).
Figura 1: Imagine shelf Alcatel-Lucent Phase
Datorita flexibilitatii, in reteaua Romtelecom echipamentele Phase se folosesc in diferite

configuratii de elemente de retea:
- Multiplexor terminal (TM);
- Multiplexor Add/Drop (ADM);

- Croos-connect local (LXC);
- Repetor de linie (LR)
igura 2: Exemplu de denumire element de retea Phase

Din punct de vedere constructive, se disting 3 parti principale:
- Shelf-ul;
- Unitatile de sistem (cardurile) in partea inferioara.
- Modulele de conectare (interfetele electrice) in partea superioara;
Figura 3 : Blocurile constructive ale unui echipament SDH Phase

In reteaua Romtelecom se foloseste shelf-ul standard cu 19 sloturi pentru unitatile de
sistem (notate de la 301 la 319) si 19 sloturi pentru interfetele de conectare (notate de la 101 la
119).
Unitatile de sistem sunt carduri cu functii specifice clasificate in urmatoarele grupe:
- Carduri cu interfete optice:
Au rol de agregate optice de linie iar principalele tipuri sunt:
o SIU-1 unitate de interfata sincrona STM1, 155 Mb/s;

o SIU-4 unitate de interfata sincrona STM4, 622 Mb/s;
o SIU-16 unitate de interfata sincrona STM16, 2,5 Gb/s.
- Carduri cu interfete electrice:
Au rol de agregate electrice sau tributary de porturi electrice iar principalele tipuri
sunt:
o SIU-1EL interfata electrica STM1;
o TIU-1 unitate de tributari pentru 21x2 Mb/s;
o TIU-3 unitate de tributary pentru 6x34 Mb/s.
o TIU-4 unitate de tributari pentru 4x155/140 Mb/s;
- Carduri pentru comutare si procesare de date:
Principalele tipuri sunt:
o PPU-1 cartela pentru procesarea pointerilor;
o CMU-1 card matrice de cross-conectare pana la nivel de VC-12;
o BBU bus pentru conectare in cazul ADM-urilor.
- Carduri centrale:
o MCU-3 card pentru monitorizarea si controlul comunicatiei;
o BSU card pentru furnizarea tensiunilor pe terminatiile de bus;
o CCU unitatea central de ceas;
- Carduri special pentru functii auxiliare:
o DCP display universal si unitate de control;
o AIM modul pentru interfete de alarma, stari si mesaje de sistem;
o AIP furnizeaza interfata pentru PC, este montata in partea frontal a shelf-ului;
o OBA amplificator pentru semnalul optic de iesire la 1550nm;
o OPA amplificator pentru semnalul optic de intrare la 1550nm.
Interfetele de conectare au corespondenta cu cardurile de sistem si asigura

conectarea catre retea in cazul porturilor electrice. Principalele tipuri sunt:
- SCI interfata de conectare sincrona, furnizeaza canale de iesire 64kb/s si interfete V11
pentru diverse teste si masuratori ;
- TCI-1 interfata externa pentru conectarea a 21 tributari 2Mb/s;
- TPI-1 interfata de protectie pentru 21x2Mb/s utilizata in schemele de protectie 1:N;
- TCI-3 intrefata externa pentru 6x34Mb/s;
- TPI-3 interfata de protectie pentru 6x34Mb/s utilizata in schemele de protectie 1+1;
- TCI-4 interfata externa pentru 4x140/155 Mb/s electric;
- TPI-4 interfata de protectie 4x140/155 Mb/s electric in scheme de protective 1+1;
- MCI interfata externa pentru MCU asigura conectarea la sistemele de management prin
interfata Q. Contine deasemnea interfetele externe de ceas.
Figura 4: Exemplu de echipare Phase LXC4/1 cu protectie de carduri TIU-3 si TIU-4

3.3. Lucent ADMU
Metropolis ADMU (Universal shelf) este un multiplexor de mare capacitate,
flexibil din noua generatie de echipamente SDH Lucent, care poate transporta
debite standard PDH, SDH sau Ethernet. Transportul in linie poate fi selectat la
2.5 Gbit/s (STM-16) sau10 Gbit/s (STM-64).

Figura 1: Imagine sub-rack Metropolis ADMU
Echipamentul este utilizat in reteaua SDH metropolitana a Romtelecom ca ADM
(add/drop multiplexer). Poate fi gestionat local sau remote prin interfetele F si Q sau a canalelor
de comunicatie incorporate..
In functie de interfata de linie dorita, 2,5G sau 10G se determina tipul de unitate
principala ce va fi utilizat. Unitatea principala asigura si functia de matrice de cross-
conectare.
In figurile de mai jos sunt indicate principalele blocuri functionale ale unui ADMU ptr.
interfete de linie STM16 respectiv STM64.
Pentru aplicatii 2,5G pot fi utilizate ca unitati principale urmatoarele tipuri de cartele:
 STM-16 L16.1 1310 nm (cod cartela: LKA24);
 STM-16 L16.2 1550 nm (cod cartela LKA 25);
 4 x STM-16 SFP (cod cartela LKA48);

Figura 2: Blocuri constructive ADMU ptr. aplicatii 2,5G
Pentru aplicatii 10G pot fi utilizate ca unitati principale cartele STM64 la 1310nm sau
1550nm, pentru distante scurte sau lungi (cod cartela LKA 26, 27, 47, 49, etc.)

Figura 3: Blocuri constructive ADMU ptr. aplicatii 10G
System Controller Unit

Unitatea System Controller (SC) asigura controlul central, supervizarea si functiile
de securitate ptr. echipament. In acest sens comunica cu controlerele de pe fiecare cartela
de interfete.
Cardurile ptr. interfete
Metropolis ADMU accepta o larga varietate de carduri de interfata ptr. circuite: 2, 1,5,
34, 45, 155, 622 Mbit/s, 2.5 Gbit/s, si 10 Gbit/s. Pe interfetele Ethernet poate lucra 10/100
Mbit/s BASE-T si Gigabit Ethernet interface in functie de tipul de cartel introdusa pe sloturile de
tributari.
Subrack-ul ADMU (vezi figura 4) este compus din:

- 2 sloturi dedicate pentru unitatile principale (core unit);
- 9 sloturi universale pentru unitatile de tributari (TS);
- 1 slot dedicat pentru unitatea System Controler (SC)
- 8 sloturi de conectare (Paddle Board) corespunzatoare celor 8 sloturi de tributari.
Slotul 9 nu are correspondent in zona de conectare, se foloseste in general ptr.
cartela de protectie.
La mijlocul sertarului exista 2 zone stanga/dreapta (MIO L/R) cu conectorii

auxiliari (interfetele F, Q, alarme externe, etc.). Sursele de alimentare (Power Unit PU)
sunt plasate in partea inferioara iar pentru proptectie sunt redundante. Sertarul este
echipat cu 2 ventilatoare (FAN Tray) in partea inferioara si la jumatate.
Toata conectica este pe fata sertarului.
Figura 4: Arhitectura shelf ADMU

3.4. Metropolis® Wavelength Services Manager (WSM)
Metropolis WSM face parte din familia de multiplexoare optice produse de Lucent
Technologies. Este un sistem de inalta densitate, scalabil, care asigura solutii de transport
CWDM, DWDM, ROADM pentru trafic metropolitan, regional sau national.
WSM este un sistem de 40 de canale DWDM ce poate transporta pana la 400 Gbit/s pe o
singura pereche de fibre.Suporta deasemenea si standardul CWDM pentru 8 canale. Poate
transporta o larga varietate de debite OC-3/STM-1, OC-12/STM-4, OC-48/STM-16, OC-
192/STM-64, Fibre Channel, Gigabit Ethernet, 10-Gigabit Ethernet, servicii de date de la 100-
Mb/s la 2.5-Gb/s, in topologii punct la punct, liniare sau ring.
Exista mai multe tipuri de noduri de retea construite cu echipamente WSM:

- OADM (DWDM) ;
- OADM (CWDM);
- ROADM;
- Repetor.
In reteaua RTC se folosesc in general noduri OADM (Optical Add/Drop Multiplexer) capabile sa
combine semnale de diferite rate care pot fi adaugate/extrase din stream-ul optic. Mai jos este
prezentata arhitectura sistemului OADM din punct de vedere al circulatiei semnalelor de
transmisiuni, control si sincronizare.

Dinspre reteaua DWDM, fiecare linie optica este terminata intr-un amplificator optic (OA) care
prin intermediul OSC (Optical Supervisory Channel) extrage si trimite catre procesorul
redundant (SP) canalele de comunicatie. Canalele optice ramase sunt trimise catre filtre pentru
a fi demultiplexate in canale individuale. Canalele individuale sunt conectate la transponderi sau
la o pereche SIM/transceiver pentru regenerare, procesare/monitorizare digitala si conectare la
interfata optica a clientului. Cardurile SIM (Service Interface Module) realizeaza functii complexe
cum ar fi multiplexarea semnalelor de client si comutarea pe protectie acolo unde se foloseste
transponder dual. Toate semnalele descrise sunt optice, cu exceptia semnalelor intre OSC si
procesor si intre SIM si transceiver care sunt electrice si se transmit prin intermediul backplane.
Semnalele de control se refera la circuitele electrice de pe backplane care conecteaza

procesorul la toate componentele active ale shelfului pentru monitorizare, inventory, intretinere
si control. Procesoarele redundante supravegheaza toate comunicatiile externe, porturile de
control si alarme prin intermediul cardului Utility/Fan control.
Semnalele de sincronizare (timing). Shelf-ul WSM accepta semnale externe de sincronizare

de la 2 porturi T1/E1 sau de la canalele OSC si le trimite catre procesor. Procesorul le trimite
catre sloturile SIM dar si catre porturile externe de ceas in vederea distribuirii intre shelf-uri.
Descrierea shelf-ului WSM
Figura 1: Schema shelf-ului WSM
Shelful ocupa 5 unitati de rack pe inaltime si poate fi montat intr-un rack standard ETSI de 600
mm. Backplan-ul asigura conexiunile electrice intre sloturi pentru transferul de date, distributia
de power si controlul redundant al procesorului de sertar. Shelf-ul este divizat in 2 planuri intre

sloturile 12 si 13 pentru a asigura izolarea si redundanta echipamentului. Fiecare din
procesoare comunica cu toate cardurile din ambele planuri.
Cardurile comune sunt instalate in partea de jos a shelf-ului in sloturile de la 1 la 5:

- Modulele de alimentare redundante A&B sunt instalate in slotul 1, respectiv 5;
- Procesoarele de sertar (Shelf Processors) sunt instalate in sloturile 2, 4;
- Cardul “Utility”este instalat in slotul 3.
- Shelf-ul include deasemenea si 6 ventilatoare monitorizate si controlate individual pentru
a asigura racirea echipamentului;
- In partea inferioara, dispuse stanga-dreapta sunt interfetele de conectare pentru
semnale in/out, sincronizare in/out, alarme externe, porturile de control si monitorizare.
Restul sloturilor sunt segmentate in cele 2 planuri, planul 0 in stanga si planul 1 in dreapta. In
general, planul 0 contine echipamentul pentru transmisia pe linia optica vest iar planul 1, din
dreapta echipamentul pentru linia optica est.
Amplificatoarele optice (OA) se pot instala numai in sloturile 8 din planul 0 si 13 din planul 1.
Se instalaeaza 2 amplificatoare optice in cazul in care nodul deserveste 2 linii optice, de
exemplu in topologii de inel sau in noduri intermediare add/drop.
Cardurile transceiver/transponder pot fi instalate in sloturile 9 - 12 din Planul 0 respectiv 14-

17 din planul 1., in diverse combinatii. Din cauza ca sunt 4 sloturi in fiecare plan, pe un shelf
WSM se pot termina cel mult patru lungimi de unda pe un plan. Cardurile 2,5 Gb/s ocupa un slot
a.i pe un shelf pot fi terminate 4 canale 2,5 G protejate sau 8 neprotejate. Cardurile de 10G
ocupa 2 sloturi a.i un shelf poate deservi 2 canale 10G protejate sau 4 neprotejate. Pentru
protectia unei lungimi de unda se instaleaza cate un transponder in fiecare plan pentru acelasi
semnal de client, pentru a plasa canalul pe liniile optice redundante.
Cardurile SIM (Service Interface Module) sunt asociate cu sloturile pentru transceivere din
ambele planuri conform tabelului de mai jos. Pentru circuite neprotejate SIM-ul poate fi instalat
in oricare slot corelat cu tranceiverul corespunzator din planul 0 sau 1. Pentru circuitele
protejate un SIM este utilizat pentru 2 tranceiveri din planul 0 si 1.
Pentru SIM-uri, respective transponderi 10G cu dimensiunea dubla, corespondenta este data in
tabelul de mai jos:

Filtrele seriale DWDM, daca se utilizeaza, se instaleaza in sloturile 20-23 din planul 0,
respective 24-27 din Planul 1.
Nodurile WSM OADM suporta filtre externe Mux/Demux (MDM) de 20 si 40 canale. Controlul
acestor module se face de catre shelf-ul WSM principal echipat cu module de adaptare si cablu
SMB.
Figura 2: Conectarea modulelor de adaptare la shelf-ul WSM

Filtrele externe de 20 sau 40 canale se folosesc in noduri multi-shelf de mare capacitate unde
numarul de canale add/drop este mai mare de 4 pentru un plan si sloturile prevazute pentru
filtre nu sunt suficiente.
Shelf MDM de 40 canale
Asigura accesul la toate cele 40 canale din spectrul DWDM distantate la 100 Ghz. Pentru
fiecare linie optica terminata in nod se foloseste un shelf MDM. Un shelf MDM complet echipat
poate deservi 10 shelf-uri WSM in configuratie standard cu 4 canale pe plan.
Figura 3: Schema shelf-ului MDM de 40 canale

Amplificator optic (OA)
Amplificatoarele au in general 6 porturi
care utilizeaza conectica LC:
 “TX To Network” si “RX From
Network” conecteaza transmisia si
receptia catre/de la linia optica. Aici se
regasesc canalele optice multiplexate +
canalul OSC
 “TX to OADM” si “RX From OADM”
conecteaza semnalele add/drop catre
filtre
 TAP Out si TAP In” furnizeaza
semnalele optice de linie in vederea
monitorizarii
Prezentarea principalelor cartele:

Transponder (XPD)
Sunt echipate cu patru porturi conectica
LC:
 TX LINEsi RX LINE” transporta
semnalul optic de linie DWDM sau
CWDM si se conecteaza optic catre
filtre;
 “TX TRIB” si “RX TRIB” transporta
semnalele add/drop 1310 nm catre
client

Transceiver (XCVR)
Opereaza numai impreuna cu o cartel SIM
corespondenta. Sunt echipate cu 2 porturi
conectica LC:
 TX LINEsi RX LINE” transporta
semnalul optic de linie DWDM sau
CWDM si se conecteaza optic catre
filtre;

SIM (Service Interface Module)
 Functioneaza impreuna cu tranceiverul
corespunzator sau cu 2 tranceivere, in
cazul protectiei. Furnizeaza semnalul
optic catre client;
 Utilizeaza conectica LC
3.5. ADVA FSP
ADVA FSP3000 reprezinta o platforma multiservicii pentru retele WDM folosita pentru
transportul circuitelor de la nivel acces pana la backbone. Semnalele optice sunt transmise intr-
un numar definit de canale de-alungul unei singure perechi de fibre.
Avantaje cheie:
- Scalabilitate: o singura platforma pentru toate cerinetele de transport de circuite de la
nivel acces pana la core;
- Modularitate: poate fi echipata cu carduri dedicate in functie de aplicatie;
- Usurinta in exploatare: mecanisme simple de planificare, management de la distanta si
canale de spare pentru trafic;
Caracteristici:
- Sistem WDM cu pana la 80 de lungimi de unda protejate in topologii punct la punct,
OADM, inel sau mesh;
- Poate opera ca CWDM, DWDM, ROADM-GMPLS;
- Suporta circuite de pana la 40Gbps;
- Poate fi echipat cu amplificatoare EDFA sau RAMAN pentru distante de pana la 2000
Km.

Principalele componente sunt grupate dupa cum urmeaza:
1. Shelf-ul cu accesoriile (sursele de alimentare si ventilatorul);
2. Modulele pentru canale core;
3. Modulele pentru canale de acces;
4. Tranceiverele optice;
5. Modulele pentru management, supervizare, comutare optica;
6. Modulele pentru control optic;
7. Filtre optice;
8. Amplificatoare optice.
1. Shelf-ul este construit pentru montare in rack standard ETSI si este prevazut cu 20
sloturi.
Figura 1: Imagine shelf ADVA FSP3000

Shelf-ul este echipat cu 2 surse de alimentare PSU (Power Supply Unit) redundante .
Sursele de alimentare sunt instalate in sloturile 1,2 repectiv 19,20. Conectarea alimentarii se
face direct pe fata cartelei. LED-ul de pe cartela indica starea alimentarii.
2. Modulele pentru canale core sunt convertoare optice destinate a fi utilizate in retele
metro-core. Modulele pentru canale WDM core sunt denumite WCC iar modulele pentru
canale TDM core sunt denumite TCC. Pe partea de client se interfateaza cu
echipamentele clientului (CPE) direct sau indirect via modulele de protectie. Pe partea de
retea se conecteaza la filtrele optice. In functie de interfetele de retea modulele pentru
canale core sunt capabile sa transmita servicii pe distante intre 70 si 360 Km fara a utiliza
regeneratori sau dispozitive pentru compensarea dispersiei cromatice.
Exemple de carduri pentru canale core:

WCC-PCTN-40G
- Este un card pentru canal de 40G WDM destinat utilizarii in sisteme de

transport DWDM regionale si core;
- Catre client are o interfata integrata de 40Gb/s la 1550 nm cu conectica
LC;
- Pe partea de retea este echipata cu o interfata integrata de 40Gb/s
tunabila pentru orice canal din banda C;
- Este destinata pentru transportul circuitelor SDH STM-256/ SONET OC-
768 sau OTU-3;
- Ocupa 4 sloturi din shelf;
- Poate fi utilizata ca regenerator bidirectional in configuratie spate in spate
utilizand circuite OUT-3 atat pe partea de client cat si de retea.
4TCC-PCTN-10GU+40G
- Este un card pentru canale TDM cu patru interfete optice XFP pe partea de
client ( 850nm multimode sau 1310/1550 nm singlemode);
- Pe partea de retea este echipata cu o interfata integrata de 40Gb/s tunabila
pentru orice canal din banda C;
- Este destinata pentru transportul circuitelor SDH STM-64/ SONET OC-192,
10GE WAN/LAN sau OUT-2;
- Ocupa 4 sloturi din shelf;

3. Modulele pentru canale de acces sunt convertoare optice destinate a fi utilizate in
retele metro-acces. Modulele pentru canale WDM core sunt denumite WCA iar modulele
pentru canale TDM core sunt denumite TCA. Pe partea de client se interfateaza cu
echipamentele clientului (CPE) direct sau indirect via modulele de protectie. Pe partea de
retea se conecteaza la filtrele optice. In functie de interfetele de retea modulele pentru
canale core sunt capabile sa transmita servicii pe distante de pana la 100Km fara a
utiliza regeneratori sau dispozitive pentru compensarea dispersiei cromatice.
Exemplu de card pentru canal de acces:

2WCA-PCN-10G
- Este un card pentru canale WDM cu 2 interfete optice XFP pe partea de client
4.
notate C1 si C2( 850nm multimode sau 1310/1550 nm singlemode);
- Pe partea de retea este echipata cu 2 interfete optice XFP incluzand un canal de
protectie notate NE si NW;
- Este destinata pentru transportul circuitelor 4G, 8G, 10G FC, 5/10G Infiniband,
STM-64/OC-192,10 GbE, OTU-2
- Cartela poate fi utilizata ca:
o Un singur transponder neprotejat (C1 la NW sau C2 la NE)
o Transponder dual neprotejat (C1 la NW si C2 la NE)
o Transponder pentru un canal protejat (C1 la NW/NE)
- Ocupa 1 slot din shelf;
4. Tranceiverele optice sunt module interschimbabile de interfete optice sau electrice.

FSP3000 utilizeaza 2 tipuri de module:
- SFP(Small Form-factor Pluggable Transceivers) pentru viteze de transmisie sub 10
Gbit/s;
- XFP (Extended Form-factor Pluggable Transceivers) pentru viteze de transmisie de 4.25
Gbit/s, 5 Gbit/s , 8.5 Gbit/s ca si pentru 10 Gbit/s sau 11 Gbit/s
Se folosesc o multitudine de tranceivere functie de tipul fibrei (multimode sau
singlemode), distanta, lungimea de unda sau viteza de transmisie.
5. Modulele pentru management, supervizare si comutare optica
Fiecare element de retea ADVA FSP3000 contine un controler de element de retea

(NCU) care furnizeaza o interfata unica de management in exteriorul NE. Fiecare shelf activ
contine deasemenea un controler de shelf (SCU). Toate SCU-urile unui NE sunt conectate intre
ele prin link-uri optice.
Modulele OSCM (Optical Supervisory Channel) furnizeaza o cale de comunicatie pentru

transmisia de informatii de monitorizare (DCN) pe reteaua de fibra optica independente de
traficul de date. Pe o lungime de unda de 1630 nm se transmite un semnal Ethernet 100Mb/s.

Aceste semnale din afara spectrului normal sunt adaugate si extrase direct la nivelul fibrei de
retea. Fiecare NE are nevoie de cel putin un OSCM. Semnalul OSC este utilizat deasemenea in
schemele de protectie pentru supravegherea intreruperii unui link si comutare.
- NCU (Network Controller) controlerul de element de retea
- Asigura interfetele de management;

- Cartela este prevazuta cu 2 conectori RJ45 ( unul pentru
conectarea la NMS iar celalat pentru conectarea cu craft
terminalul)
- Conectorii miniUSB emuleaza o interfata RS232 si pot fi
folositi deasemenea pentru configurarea locala.;
- Cardul ocupa o jumatate de slot pe inaltime.
- OSCM (Optical Supervisory Channel – Modular Solution)
- Card cu rol de switch Ethernet;

- 3 porturi electrice Fast Ethernet (10/100 Mb/s);
- 2 porturi optice pentru monitorizarea FO pe cele 2 directii, est-vest;
6. Modulele pentru control optic
Exemple de module:
ROADM-C40/40/OPM-3HU/2DC este un multiplexor optic add/drop reconfigurabil

standalone destinat pentru montarea in rack de 19 inch. Contine sursele de alimentare, sistemul
ROADM, controlul electronic, interfetele de management, consola pentru configurare locala.
Este echipat cu 40 canale client add/drop. Pe baza matricii de comutare, fiecare canal sau
combinatii de canale pot fi reconfigurate la cerere pass-through sau add-drop, In plus shelf-ul
permite egalizarea canalelor la iesire pentru transmisia catre portul de retea. Mecanismul de
echilibrare se bazeaza pe o matrice de atenuatori optici variabili si foto-detectori care
monitorizeaza nivelul pe fiecare canal in parte. Managementul ROADM se face via controlerul
de sertar (SCU) printr-o conexiune optica .

Figura 2: Sub-shelf ROADM-C40/40/OPM-3HU/2DC
4-OPCM
- Modul de control nivel optic de 4 porturi;

- Ajustarea nivelului se bazeaza pe 4 atenuatori optici variabili incorporati si 4 foto-detectori
pentru monitorizarea iesirilor optice;
- Contine deasemenea o unitate de control ;
- Utilizata pentru inlocuirea atenuatorilor ficsi, egalizarea nivelelor, adaptarea/balansarea de
putere optica;
7. Filtre optice:
Sunt componente esentiale pentru realizarea functiilor CWDM sau DWDM cum ar fi
splittarea si combinarea benzilor, gruparea sau separarea canalelor pentru insertie/extractie.
Exemplu de cartela tip filtru optic:
4CSM+#Dxx-#Dyy modul de splittare pentru 4 canale DWDM in banda C (canalele de la
1 la 32) sau L (canalele de la 33 la 64), depinzand de varianta de modul.
- Splitter pasiv pentru canale optice;

- Contine filtre pentru multiplexarea/demultiplexarea a 4 canale grupate in/de la semnalul
optic transportat pe fibrele de retea conform figurii 3:

Figura 3: Schema cartelei 4CSM+#D01-#D04
- Conectica LC;
8. Amplificatoare optice
Au rolul sa reconstituie semnalul optic atenuat de-a lungul retelelor FO lungi.

Deasemenea permit marirea distantelor intre nodurile WDM fara a fi necesari repetori
intermediari. Metoda prin care se realizeaza amplificarea optica a fost detaliata in capitolul 2.
Se disting 2 tipuri de module de amplificare: EDFA si RAMAN. Fata de EDFA care amplifica
simultan toate canalele din spectrul DWDM, amplificatoarele RAMAN cresc nivelul
semnalului pentru oricare lungime de unda din banda C aflata in transit. In general
amplificatoarele EDFA si RAMAN se utilizeaza impreuna pentru extensia bugetului de putere
optica in sistemele de 40 de canale DWDM. Tabelul urmator contine cateva exemple de
cartele tip amplificator optic utilizate in sistemele ADVA FSP3000. Sunt cartele care ocupa
un slot si au conectica LC.
Figura 4: Exemple de module de amplificare si parametri lor

3.6. MSH11
Structura echipament
MSH11 C este alcatuit dintr-un singur subrack ce contine atat cartelele de trafic, cat si cele de
tip comun.
Subrack
Subrackul de MSH11 C are doua zone distincte: prima este rezervata pentru cartelele de trafi si
cele comune, iar cea de-a doua este pentru interfetele de conectare.
Figura 1: Subrack MSH11
Divizarea subrack-ului in arii functionale
Asa cum se poate observa in figura 2, se disting 5 arii fizic distincte alae shelf-ului de
MSH:
a) Partile comune si modulele de alimentare;
b) Unitatile MOST;
c) Unitatile de tributari (optici sau electrici);
d) Unitatile optionale;
e) Terminatiile pentru tributarii electrici.

Figura 2: Ariile functionale ale subrack-ului
Cartelele de tip comun asigura managementul echipamentului: supervizarea

echipamentului, canalele auxiliare, cross-conectarea si sincronizarea.
Principalele cartele sunt:

♦ MOST Unit:
- asigura managementul pentru cadrul SDH, cross conectarea si sincronizarea;
- aceasta cartela poate fi echipata cu pana la 2 module optice/electrice STM1 si un modul de
tributari
Modulul de tributari care se poate instala pe MOST poate fi:
- 16X1.5/2Mbi/ls Tributary Sub-unit
- 32x1.5/2Mbitls Tributary Sub-unit
- 1x34 Mbit/s Tributary sub-unit
- 140 Mbit/s STM-1 Electrical Tributary Sub-unit
Intr-un subrack se pot monta pana la 2 cartele MOST.

♦ Communication Unit
- permite managementul pentru interfata Q in vederea conectarii echipamentului la NMC
(Network Management Center) si al Data Communication Channels (maxim 8)
♦ Auxiliary Unit
- permite managementul canalelor EOW si auxiliare (V11 si G703)
Cartele trafic
Pozitiile pentru cartele de trafic si tributari au pozitii predefinite in sub rack.
Subrackul a fost proiectat astfel incat sa asigure o flexibilitate mare in utilizarea sloturilor care
pot fi echipate cu cartele de diferite tipuri, asigurandu-se in acest fel o mare diversitate de
configurari ale echipamentului.
Cartele utilizabile sunt:
♦ STM-1 G.703 Electrical/Mux Unit

- poate asigura un flux STM1 electric;
♦ STM-1 Optical/Mux Unit
- poate asigura un flux STM1 optic cu conectori FC/PC sau SC/PC;
♦ 1x140Mbitls STM-1 (with VC-12 handling) G.703 Tributary Unit
- poate asigura un flux STM1 sau un flux de 140 Mbit/s; in cazul fluxului STM1 poate realiza
cross conect pana la nivel de TU-12;
♦ 63x1,5/ 2 Mbit/s Tributary Unit
- poate furniza pana la 63 tributari de 1,5 sau 2 Mbit/s si asigura maparea/demaparea
canalelor G.703 in/de la TU-12;
♦ 32x1,5/2Mbit/s G.703 Tributary Unit
- poate furniza pana la 32 tributari de 1,5 sau 2 Mbit/s si asigura maparea/demaparea
canalelor G.703 in/de la TU-12;
♦ 3x34Mbit/s Tributary Unit
- poate furniza pana la 3 tributari de 34 Mbit/s si asigura maparea/demaparea canalelor
G.703 in/de la TU-3;
♦ 3x45Mbit/s Tributary Unit
- poate furniza pana la 3 tributari de 45 Mbit/s si asigura maparea/demaparea canalelor
G.703 in/de la TU-3.

Intretinerea corectiva
Fiecare cartela este dotata cu posibilitati interne de diagnosticare ce pemit identificarea cartelei
cu probleme. MSH11C are capabilitatea de a transmite datele relevante pentru identificarea
alarmelor catre NMC (Network Management Center) ceea ce permite localizarea
deranjamentului din supervizare. Rezolvarea este bazata in general pe inlocuirea
cartelelor/modulelor defecte.
Raportarea alarmelor
Echipamentul MSH11 are facilitati de detectare si procesare a alarmelor. Alarmele de pe
fiecare cartela sunt detectate de controllerul aflat pe cartela MOST master prin intermediul bus-
ului de control. Alarmele sunt raportate prin:
- aprinderea indicatorilor optici (LEDs) pe unitate in care exista o alarma activa (internal
alarms);
- aprinderea indicatorilor optici (LEDs) de pe cartela MOST;
- transmiterea ground-contactelor catre conectorul de telesemnalizare;
- afisarea alarmelor pe PC(laptop) conectat la controllerul de pe cartela MOST prin
inetrmediul interfetei F;
- afisarea alarmelor la NMC (Network Management Centre) care comunica cu cartela
Communication din echipament via interfata Q;
- transmiterea alarmelor catre un echipament distant din inel via DCC (Data Communication
Channels).
Descriere echipament
Functiile realizate de MSH-11 pot fi structurate astfel :
- managementul fluxurilor de trafic;
- managementul overhead;
- managementul sincronizarii;
- managementul protectiei;
- supervizarea echipamentului.
Figura 2: Diagrama bloc simplificata a MSH 11

Figura 2: Diagrama bloc simplificata a MSH 11

Descrierea cartelelor principale:
1. MOST Unit

2. Tributary Unit
LED rosu – alarma interna
LED verde – functionare normala

3. STM-1 Optical/Mux Unit
LED rosu- alarma interna
LED verde – functionare normala
LED galben- protectia este

dezactivata
Buton restartare LASER:
- manual LASER restart daca se apasa odata
(LASER ON pentru 2 secunde)
- LASER ON pentru 90 sec atunci cand este
apasata pentru mai mult de 12 sec

4. Communication Unit
LED galben – coliziune la nivelul interfetei

Q
LED verde – receptie la nivelul interfetei Q
LED verde – transmisie la nivelul interfetei

Q
LED verde – cartela este configurata
LED rosu – alarma interna

5. Auxiliary Unit
Display pentru numarul de zona
Buton pentru selectarea numarului de zona
Priza telefon de serviciu (EOW)
Buton pentru activare telefon serviciu
LED rosu- alarma interna
LED verde – clipeste atunci cand vine un apel

selectiv;
- aprins cand comunicarea este
activa
LED galben:
-cand clipeste anunta un apel colectiv
- cand sta aprins inseamna ca respectivul
telefon de serviciu este in comunicatie
Buton de resetare a canalului pentru elefonul

de serviciu

3.7. Alcatel 1660SM
Alcatel 1660SM este un nod optic multiservicii (OMSN-Optical Multi Service Node),
compatibil cu standardul SDH conform recomandarii ITU-T G.707. Este compatibil deasemenea
cu sistemele existente PDH, precum și cu celelalte retele SDH instalate si poate opera la155
(STM-1), 622 (STM-4) și 2488 (STM-16) Mbit/s.
Acesta poate fi configurat ca Line Terminal Multiplexer sau Add / Drop Multiplexer ptr. retele
liniare, in inel sau plasa. In toate aplicatiile pot fi implementate diverse mecanisme de protectie.
O gamă largă de porturi pot fi conectate prin echipament:
- 2.048 Mbit/s (E1) nestructurat sau structurat;
- 34/45 (E3) Mbit/s.
- STM-1 electric/optic
- STM-4 semnal optic
- STM-16 semnal optic
- ATM (celule ATM mapate in containere virtuale SDH (VC4, VC3, VC12) sau PDH (E1, E3) pot
fi prelucrate, rutate și comutate folosind cartele dedicate.
Functia de matrice permite alocarea de semnale PDH si VCi in fiecare port furnizand
functionalitati de add/drop si pass-through la toate nivelel VCi.
O larga varietate de module optice la 1300 nm and 1550 nm sunt disponibile pentru a
acoperi atat distante scurte cat si lungi.
Toate cartelele electrice de trafic precum si cartelele comune pot fi optional protejate
prin mecanisme EPS (Equipment Protection Switching) cu diferite modularitati: 1+1 sau 1+N.
In functie de topologia retelei poate fi implementata deasemenea o schema de
protective MSP (Multiplex Section Protection) la oricare nivel STM-N.
Matricea centrala implementeaza functia de cross-connect.
In conformitate cu standardul SDH este disponibila o capacitate auxiliara pentru

serviciile incorporate. Pentru servicii de mentenanta sunt disponibile canale EOW (Engineering
Order Wire) cu semnalizare DTMF care pot fi accesate cu un microreceptor.
Functia de referinta ceas este asigurata de catre unitatea centrala care sincronizeaza
1660SM, genereaza si distribuie ceasul de sincronizare. Sursele externe de ceas pot fi
2MHz/2Mbit/s sau oricare tributar STM-N sau semnal 2Mbit/s.
Echipamentul suporta SSM (Synchronization Status Message) si algoritmi de
prioritizare.
Unitatea controller asigura functiile de configurare echipamente, colectarea alarmelor,
monitorizarea performantei. Cardurile de trafic nu au procesor local si pot fi mutate sau
reutilizate pe alte echipamente fara a tine cont de versiunile software instalate pe echipamente.
Echipamentul poate fi supervizat local cu un PC prin intermediul interfetei F sau de un

sistem de management de retea prin interfata Q. Deasemenea este posibil transportul
informatiilor despre configuratii si alarme de la/catre un sistem de management centralizat TMN
folosind standardul SDH DCC.

Pe fiecare cartela este instalat un convertor DC/DC care asigura alimentarea sistemului.
Pentru asigurarea proptectie pe partea de electro-alimentare, sistemul permite alimentare
duala.
Alte functii:
• Controlul echipamentelor de la distanta:
Este posibila gestionarea de pe unul din NE-uri a intregii retele (pana la 31 de
echipamente) similar sistemului de management centralizat.
• sistem de operare dual
Exista incarcat in echipament si un sistem de operare spare pentru protectie pe care se
poate comuta in caz ca sunt probleme pe main.
Configuratia fizica
1660SM este compus dintr-un shelf continand 21 de sloturi in aria de acces si 20 de

sloturi in aria de baza (vezi figura 1). Ventilatoarele sunt dispuse in partea inferioara pe un
subrack separat.
Exista 3 tipuri de module:

• carduri acces: sunt cardurile care contin interfetele fizice;
• cardurile de porturi: sunt carduri care elaboreaza semnalele SDH;
• module (electrice sau optice): sunt module plug–in (de mici dimensiuni) ce se
instaleaza pe panoul frontal al unor carduri speciale.

Figura 1: Vedere principala (din fata) a echipamentului 1660SM
Descrierea principalelor cartele:

Carduri pentru porturi electrice PDH/SDH:

P63E1
- card pentru 63 fluxuri 2Mb/s;
- asigura interfata pentru maparea asincrona a fluxurilor de 2Mb/s
G703 in containere virtuale VC12
P3E3
- card pentru 3 fluxuri de 34 Mb/s;
- asigura interfata pentru maparea asincrona a fluxurilor de
34Mb/s G703 in containere virtual VC3;
P4ES1N
- card pentru 4 circuite PDH 140Mb/s sau SDH STM1 electric;
- asigura interfata pentru maparea E4 sau STM1 in containere
VC4
Acest tip de card este prevazut cu un LED multicolor care
indica:
 Rosu: card in alarma;
 Verde: card in serviciu;
 Galben: card in standby (pentru scheme de protectie EPS).
Conectarea fizica a fluxurilor se face pe interfetele din aria de

acces.
Carduri pentru 4 porturi optice/electrice STM1:

P4S1N
- card pentru 4x155 Mb/s STM1 electric sau optic. 2 din cele 4
interfete disponibile sunt prezente pe card (1 si2) iar 2 se
instaleaza pe un card dedicat din aria de acces;
P4E4N
- card pentru 4 x155Mb/s STM1 electric;
- toate cele 4 interfete electrice sunt disponibile in aria de acces pe
card dedicat;
Acest tip de card este prevazut cu un LED bicolor care indica:
 Rosu: card in alarma;
 Verde: card in serviciu;

Carduri optice STM-4, STM-16:

Carduri principale:
MATRIX

3.8. Ericsson OMS 840
OMS 840 ofera urmatoarele posibilitati de echipare:
- 2 sloturi pentru module SFP de tip STM1 sau STM4 corespunzator agregatelor Est-
Vest;
- 4 porturi E1;
- 4 interfete Ethernet cu viteze 10Base-T si 100 Base-Tx.
Dezvoltarea paralela a retelei de date in Romtelecom cu viteze substantial marite si

structura neomogena a echipamentelor SDH nu a permis insa folosirea capabilitatilor
echipamentului pe partea de Ethernet.
In prezent el este folosit doar pentru deservirea centralelor si concentratoarelor locale
cu interfete E1 precum si pentru linii inchiriate punct la punct tot la nivel de E1.
Porturi auxiliare
Fig.1 OMS840 4x10/100 (timing,V11, alarme
4xE1 (RJ 2xSTM1/4 Ethernet externe, management)
Power 45) (SFP) BaseT
Design-ul compact si consumul redus il face ideal pentru cabinete mici, cu trafic redus.
Un alt avantaj il constituie agregatele Est-Vest echipate cu SFP-uri STM1/4, operarea usoara si
timpul redus de boot-are.
Un dezavantaj il constituie numarul redus de porturi E1 precum si lipsa modularitatii (cu
exceptia SFP-urilor), fapt ce duce in cazul defectarii unei componente la scoaterea din uz.
Din aceeasi familie dar cu un grad de complexitate mai ridicat fac parte si echipamentele
OMS 1240-1260, OMS1654-1664.
OMS 1240-1260
OMS 1240 opereaza in cadrul ierarhiei SDH la nivel de STM1, STM4 si STM16.
Flexibilitatea sa se datoreaza faptului ca arhitectura este de tip modular si suporta mai multe
tipuri de cartele si interfete:
- Core Card CCU cu interfete pentru agregate Est-Vest, 2 card-uri STM1/4 sau STM
4/16 cu sloturi SFP pentru agregate Est-Vest;
- 2 card-uri pentru tributari 4xSTM1, 1xSTM4, 3x34/45Mbit/s; 1x140Mbit/s,
8xEthernet10/100, Layer 2 trib 4FE, 2xGE ;
- 63X2Mbit/s tributari si protectie;
- card auxiliar pentru acces la canalele de comunicatie, alarme externe sau
sincronizare

Fig. 2 OMS1240
Varietatea mare de interfete il face pretabil pentru nodurile medii sau pentru destinatii
bussines – in parcuri industriale unde pot face fata unor cerinte diferite precum agregarea unor
DSLAM-uri si furnizarea prin intermediul acestora de servicii triple play: IPTV, Broadband,
VOIP.
Echipamentul OMS1240 in comparatie cu OMS 840 prezinta un nivel inalt de
modularitate si card-uri de protectie. Totodata configuratia este salvata pe un flash-card care se
poate rescrie sau inlocui.
OMS1654-OMS1664
Seria de echipamente OMS1600 a fost proiectata pentru o migrare usoara de la SDH
ADM la un switch Ethernet. Managementul performantei serviciilor este inclus atat pentru SDH
cat si pentru domeniul de date cu contori, alarme, log-uri pentru a putea confirma nivelele
agreate de QoS si SLA chiar si in retele mixte. Aceste caracteristici il fac capabil pentru
furnizarea de servicii mixte TDM si date. Capacitatea de comutare a ajuns astfel la 60 Gbit/s
pentru VC12 si de 20 Gbit/s pentru pachete de date.
Fig. 3 OMS1600
Poate agrega o varietate mare de interfete precum:

- card multirate 16xSTM1, 4xSTM4;
- card multirate 2xSTM-16, 8x STM4 , 6xSTM1;

- card 1x STM64 XFP DWDM in C band ;
- mux/demux. CWDM 4-8 canale;
- mux/demux DWDM 40-80 canale;
- card cu 126x2Mbit/s;
- card 6x34/45 Mbit/s;
- card 4x140Mbit/s;
Pe partea de date sunt disponibile :
- Ethernet L2 card cu 22xFE +2xGigE;
- Data switch 20G: 16xTri-rate sau 1x10GigE
Ca mecanisme de protectie sunt disponibile SNCP, MSP si MS-SPRing. De asemenea
sunt disponibile card-uri de protectie 1:1 sau 1:N.
Echipamentul este folosit in pentru transportul fluxurilor E1 in nodurile resedinta de judet
catre centralele de tip LX-TX.
3.9. FMUX-Fiber Optical Multiplexer
F-MUX este un multiplexor standalone cu dimensiunile de 1U (1.75 inch) cu montare in

rack de 19 inch pentru transportul E1/T1/Data/LAN Bridge peste fibra optica. Datorita design-
ului modular, este permisa o mare varietate de configuratii pentru transportul circuitelor pe fibra
optica intre 2 locatii.
Figura 1: Imagine fata-spate F-MUX

Unitatea standard este un sasiu cu management local echipat cu una sau doua surse de
alimentare. In functie de model, sasiul poate fi livrat cu alimentare AC 90~250VAC sau DC
+20~60VDC.
Sunt disponibile 4 slot-uri pentru cardurile de linie amplasate pe panoul din spate.

Comutatoare Card 4xE1 Card 4xE1 Card Datacom Card Ethernet
principale nebalansat balansat 120 V35
Conector BNC 75 ohmi ohmi RJ-45
alimentare DC
Conector Intrare ceas Mufa iesire

alimentare AC extern alarme
Figura 2: Imagine panou spate F-MUX
F-MUX poate fi echipat cu 3 tipuri de carduri de linie:

1. Card 4 fluxuri E1 (ITU-T G.703 E1), are optiunea de echipare cu 4 BNC-uri ptr.
circuite 75 ohmi nebalansat sau RJ-45 ptr. circuite 120 ohmi balansat. Cardul suporta 4
canale separate E1 la o rata de transmisie de 2.048Mb/s (E1 transparent necadrat)
fiecare;
2. Card 4 canale de date (RS-530, X.21, RS-449, V.35 sau RS-232) furnizeaza 4
interfete DCE standard nx56/nx64Kb/s pana la2.048Mb/s pentru V.35 (or X.21, RS-530,
RS-449, RS-232) cu conectica MB34 (DB15, DB25, DB37, DB25) ptr. conectarea directa
la echipamentul de date;
3. Card canal Ethernet (10/100Base-TX) echipat cu un conector RJ-45 pentru10Base-T
sau 100Base-TX (cu autonegociere).
Urmatoarea imagine identifica principalele componente hard ale unui F-MUX. In

exemplu este o unitate cu modul extern de ceas si card SNMP instalate, card E1-BNC in port 1,
card date X.21 in port 2, card E1-RJ45 in port 3 si card 10/100Base Ethernet bridge in port 4.

Modul 2
Modul 1
power DC
power AC
Modul
sincronizare
ceas extern
Card Placa de
port 1 baza
Card
port 2 Card
SNMP
Card
port 3
Modul optic 2
C
ard Modul
port 4 optic 1
Figura 3: Componente hard principale
Echipamentul este prevazut pe partea frontala cu 2 sloturi pentru interfetele optice.

Interfetele sunt redundante, cand sunt instalate ambele module optice, al 2-lea modul este in
stanby si devine activ in caz de deranjament pe primul link. Datorita design-ului modular se
poate alege usor modelul de transceiver optic functie de tipul de fibra (singlemode sau

multimode), distanta intre locatii (2 km~120 km), tipul de conector (SC, FC, LC, etc.). Poate fi
echipat deasemenea cu modul WDM(Wave Division Multiplexing) care permite transmisia
bidirectionala pe o singura fibra.
Diagnoza pentru fiecare circuit de pe cardurile de porturi se poate face cu ajutorul
butoanelor si a display-ului LCD instalate pe panoul frontal. Se pot comanda deasemenea bucle
locale sau distante pe fiecare circuit cu exceptia canalelor Ethernet. Comenzile se pot da
deasemnea pe portul de consola RS-232 sau via Telnet daca multiplexorul are instalat modulul
SNMP.
O alta facilitate este configurarea in-band. Odata ce s-a ridicat link-ul optic echipamentul
distant poate fi configurat si verificat din unitatea locala utilizand oricare din optiunile de
management (butoane / LCD, consola, Telnet/SNMP).
LED-urile de pe panoul frontal indica atat starea canalelor cat si alarmele pentru
cardurile de porturi instalate, cu exceptia cardului Ethernet pentru care starea link-ului este
indicata direct de LED-ul de pe card.
Interfete Indicatoare LED ptr.

optice Panou LCD starea canalelor optice
de configurare si electrice
Consola RS-
Interfata LAN LED-uri ptr.
232 Butoane indicatii de
configurare alarma
Figura 4: Imagine panou frontal F-MUX
3.10. Cisco CRS (Carrier Routing System)
Cisco CRS este un sistem de rutare modular care permite furnizarea de servicii de date,
voce si video peste reteaua IP, oferind o disponibilitate si scalabilitate ridicate. Principalele
atribute ale sistemului sunt:
- Capacitatea mare de procesare; poate ajunge la 92 Tbit/s in sisteme multishelf, suporta
interfete STM256 (OC768), DWDM , pana la 1152 linii de 40Gbit/s, interfete WDM si
Ethernet;
- Fiabilitate ridicata. Platforma este construita pe baza soft-ului CISCO IOS XR. Sistemul
de operare permite o separare a proceselor in procese independente, izolarea zonelor
cu probleme si asa numita “auto-vindecare”. Cu aceste facilitati, sistemul poate fi
intretinut, upgradat si dezvoltat fara a fi necesara intreruperea serviciilor;
- Flexibilitatea ridicata. Pe baza procesorului puternic si a arhitecturii modulare, CRS ofera
o mare flexibilitate si capacitate de conectare servicii de diverse debite.
In reteaua Romtelecom sunt instalate 2 tipuri de echipamente CRS, CRS-1 4 si CRS 1-
8 diferentiate prin numarul de sloturi disponibile petru cardurile de linie.

3.10.1. Cisco CRS-1 4
Figura 1: Imagine Shelf CRS-1 4
Sasiul CRS-1 4 contine 4 sloturi pentru cardurile de servicii MSC (Modular Services
Cards), FP (Forwarding Processor) sau LSP (Label Switch Processor) si cardurile cu interfete
fizice associate PLIM (Physical Layer Interface Modules). Pe partea din spate sunt 4 sloturi
pentru Switch Fabric. Cardurile MSC, FP si LSP sunt denumite si carduri de linie. Interfetele de
date sunt amplasate pe cardurile cu porturi fizice (PLIM) care sunt asociate cu cardurile de linie.
Sasiul contine deasemenea procesoarele redundante RP (Route Processor) care realizeaza

protocoalele de rutare, monitorizeaza cardurile de linie si contine un hard-disk pentru
memorarea alarmelor de sistem. RP are pozitii dedicate pe sasiu.
Cardurile de linie sunt cross-conectate unele cu altele prin intermediul switch fabric. Fiecare
card cu interfete (PLIM) este imperecheat cu cardul de linie corespunzator prin intermediul
panoului median (midplane). Cardurile de linie furnizeaza servicii Layer 3 iar cardurile cu
interfete servicii Layer 1 si 2. Un card de linie poate fi imperecheat cu diferite carduri cu interfete
functie de tipul de interfete si densitatea lor.
In cazul Cisco CRS-1 4 atat cardurile de linie cat si cardurile cu interfete fizice sunt amplasate
pe fata sasiului si comunica intre ele prin midplane. Aceasta permite inlocuirea unui card de linie
fara a fi nevoie sa fie deconectate cordoanele de pe interfete.

Figura 2: Vedere sasiu CRS-1 4 din fata
(1) – 4 sloturi pentru cardurile cu interfete fizice (PLIM);

(2) – 2 sloturi dedicate pentru procesoare (RP);
(3) – 4 sloturi pentru cardurile de linie (MSC, FP sau LSP);
(4) – fata intrare aer;
(5) – modulele de alimentare.
Figura 3: Vedere sasiu CRS-1 4 din spate

(1) - Ventilatoarele;
(2) - Card de intretesere SFC (Switch Fabrics);
(3) – 4 sloturi de dimensiunea a jumatate dintr-un slot normal pentru cardurile SFC.
Capacitatea de comutare pe un slot este de 40 Gbit/s pe intrare + 40 Gbit/s pe iesire a.i

capacitatea totala a unui shelf CRS-1 4 este de 320 Gbit/s.
3.10.2. Cisco CRS-1 8
Figura 4: Imagine Shelf CRS-1 8

Cisco CRS-1 8 este similar cu CRS-1 4 dar cu o capacitate dubla. Are 8 sloturi pentru
cardurile de linie, 8 sloturi pentru cardurile de interfete fizice rezultand o capacitate toatala de
trafic de 640 Gbit/s. Cardurile sunt compatibile pentru toata familia CRS-1. Cardurile de linie
(MSC) si cardurile de intretesere (SFC) se instaleaza pe spatele sertarului si comunica cu
cardurile pentru interfete fizice (PLIM) prin intermediul panoului median.

Sloturile 0-7 sunt pentru carduri de interfete fizice
PLIM;
Procesoarele RP se instaleaza pe fata sertarului, in
partea mediana, pe sloturi dedicate.
Figura 5: Vedere fata cu numerotarea sloturilor la CRS-1 8
Prezentarea principalelor cartele:

Procesorul RP (Route Processor)
RP este controlerul sistemului CRS. Realizeza procesarea protocoalelor de rutare si distribuirea

tabelelor de comutare catre MSC-uri. Pentru redundanta se instaleaza 2 procesoare, unul activ
iar celalalt in stanby. Instalarea procesoarelor se face pe sloturile dedicate.
Figura 6: Vedere frontala card procesor RP
(1) port de consola;

(2) port auxiliar;
(3) port de alarma;
(4) LED-uri ptr. erori;
(5) port Ethernet pentru management;
(6) porturi Ethernet pentru control;
(7) slot pentru card PC;
(8) porturi pentru iesiri externe de ceas;
(9) display alphanumeric pentru diagnoza card;
(10) LED-uri pentru stare card;

Cardurile de intretesere SFC (Switch Fabrics) primesc datele de la MSC si realizeaza
comutarea necesara pentru rutarea pachetelor catre alt MSC.
Figura 7: Transferul datelor intre cardurile de linie prin intermediul cardurilor de

intretesere SFC (Switch Fabrics)
Pachetele de date sunt receptionate pe interfetele fizice (PLIM), transmise catre cardul
de linie asociate (MSC) unde sunt segmentate in celule in vederea comutarii da catre cardurile
Switch Fabrics. La iesire celulele sunt reasamblate in pachete de date si trimise catre interfata
de iesire corespunzatoare.
Figura 8: Vedere frontala card SFC

(1) LED bicolor pentru indicare stare card (Verde- card operational, galben – card in
alarma);
(2) Display alphanumeric: indica mesaje pentru diagnoza card.
Cardurile de linie
In functie de tipul de card de interfete (PLIM) folosit se stabileste si cardul de linie

corespunzator. De exemplu cardurile SIP se folosesc impreuna cu cardurile MSC iar cardurile
4x10G se folosesc impreuna cu cardurile FP.
MSC (Modular Services Cards) converteste pachetele de date in celule si vice-versa pentru a
asiguara interfata intre cardurile de intretesere (SFC) si interfetele fizice (PLIM). Panourile
frontale ale celor 3 tipuri de carduri de linie (MSC, FP, LSP) sunt similare.

Figura 9: Vedere frontala card MSC (similar FP, LSP)
(1) LED bicolor pentru indicare stare card (Verde- card operational, galben – card in
alarma);
(2) Display alphanumeric: indica mesaje pentru diagnoza card.
Cardurile cu interfete fizice (PLIM)
Furnizeaza pachetele de interfete fizice pentru CRS. Contin modulele optice pentru conectarea
catre retea. Prin intermediul cardurilor PLIM pachetele de date de la utilizatori transmise optic
prin retea sunt convertite in semnale electrice utilizate de cardurile de linie.
In reteaua RTC se folosesc in general cardurile SIP-800 si cardurile 4x10G:
SIP (SPA interface processor) este un tip de PLIM ce furnizeaza interfete de date pentru
routere prin intermediul unor module instalate pe acestea denumite SPA (Shared Port
Adapters). Cardurile SIP instalate pe fata au corespondent pe spatele shelfului cardurile MSC
(Modular Services Card) la care se conecteaza prin intermediul panoului median (midplane).
Exista mai multe variante de SPA, functie de tipul si numarul interfetelor.
Routerele CRS-1 folosesc SIP de tip Cisco CRS-1 SIP-800:
Figura 10: Vedere frontala card CRS-1 SIP-800
Cardul este prevazut cu un LED bicolar care indica:

Verde: cardul este online;
Portocaliu: cardul este defect si necesita inlocuire;
Stins: cardul este offline.

SIP-800 accepta 6 module SPA instalate pe subsloturi ,
numerotate ca-n figura. Identificarea unei interfete pe un card
SPA se face dupa regula:
rack/slot/subslot/port unde:
- rack: specifica numarul rack-ului, in cazul sistemelor cu
un singur shelf acesta este 0;
- slot: specifica slotul pe care este instalat cardul SIP, in
cazul CRS-1 4 poate fi de la iar in cazul CRS-1 8 poate
fi de la 0-7;
- subslot: specifica subslotul din cadrul SIP pe care este
instalat modulul SPA, poate fi de la 0-5;
- port: specifica numarul interfetei pe modulul SPA.
Functie de tipul de SPA poate lua valori de la 0 la 9;
Figura 11: Numerotarea subloturilor pentru module SPA

Instalarea modulelor SPA pe SIP-800 trebuie sa tina seama de banda limita care poate
fi tratata pe un slot (40 Gbit) dar si de impartirea benzii pe cele 2 planuri ale cartelei 1 si 2. Un
plan poate procesa maxim 20 Gbit de trafic, a.i functie de tipul de SPA, pentru a nu avea
degradari de performanta, trebuie urmarit a si amplasarea modulelor pe subsloturile 0,1,3
(planul 1) respective 2,4,5, planul 2.
Figura 12: Impartirea subsloturilor SIP in cele 2 planuri

In reteaua RTC se folosesc module SPA 5x1G sau 1x10G.
Modul SPA 5x1G:
Figura 13: Vedere 151ctive151 modul SPA 5x1G

Este prevazut cu 5 porturi Gigabit Eternet care suporta module SFP 151ctive151c Cisco.
Deasupra fiecarui port este un LED bicolor (1) care indica starea portului (stins – portul nu este
151ctive, verde-port 151ctive si link up, portocaliu- port 151ctive si link down). Modulul are si un
LED de status (2) bicolor care indica starea SPA-ului (stins-inactiv, verde-operational,
portocaliu-in curs de configurare).
Modul SPA 1x10G:
Figura14: Vedere frontala modul SPA 1x10G:

Este prevazut cu un port 10 GigabitEthernet care suporta modul XFP compatibil CISCO,
conectica LC. LED-ul (1) bicolor indica starea portului de 10G (stins – portul nu este activ,
verde-port activ si link up, portocaliu- port activ si link down) iar LED-ul 2 indica starea modului
SPA (stins-inactiv, verde-operational, portocaliu-in curs de configurare).
Card 4x10G
Figura 15: Card CRS 4x10G

Este prevazut cu 4 porturi 10 GigabitEthernet care suporta module XENPACK
compatibile Cisco, conectica SC. Se imperecheaza cu card de linie tip FP.

3.11. Cisco 76xx
Familia de routere Cisco seria 7600 fac parte din clasa edge-router fiind capabile sa
ofere servicii integrate Ethernet switching, rutare IP/MPLS si interfete de 10Gbit/s atat pentru
infrastructura cat si pentru clientii business.
Figura 1: Imagini routere Cisco seria 7600
Caracteristici importante:
 Performanta ridicata, cu pana la 720 Gbps intr-un singur sasiu sau 40 Gbps capacitate
pe slot;
 O gama larga de cartele pentru diferite tipuri de interfete WAN de la DS0 (64 kbps) la
STM-64 (10 Gbit/s) si LAN de la FastEthernet 10Mb/s la 10-Gigabit Ethernet. Sunt
compatibile desemenea modulele WAN si LAN de la seria CISCO 6000;
 Procesoarele si sursele de alimentare sunt redundante;
 Toata conectica, atat pentru interfetele de date cat si pentru alimentare, este pe fata
sertarului a.i. nu este nevoie de acces pe spatele rack-ului;
 Disponibile in mai multe versiuni de shelfuri diferentiate dupa numarul de sloturi. In
reteaua RTC sunt instalate modelele 7606 (6 sloturi), 7609 (9 sloturi) si 7613 (13 sloturi).
3.11.1. Cisco 7606

Este o versiune compacta de router din seria Cisco 7600 cu 6 sloturi dispuse orizontal. Ocupa
7 unitati de rack pe inaltime iar capacitatea totala de trafic de tranzit este de 480 Gbps.

Figura 2: Imagine shelf Cisco 7606
3.11.2. Cisco 7609

Ocupa 21 de unitati de rack pe inaltime, este prevazut cu 9 sloturi dispuse vertical. Capacitatea
totala de trafic de tranzit este de 720 Gbps. Ventilatoarele sunt redundante iar fluxul de aer este
dirijat din fata in spate.

3.11.3. Cisco 7613
Este un router de inalta performanta recomandat in special pentru redundanta si rezilienta.
Ocupa 19 unitati de rack pe inaltime si este prevazut cu 13 sloturi dispuse orizontal.
Capacitatea totala de trafic de tranzit este de 720 Gbps. Ventilatoarele sunt redundante iar
fluxul de aer este dirijat in lateral.
Descrierea principalelor cartele

Este disponibila o gama larga de cartele pentru o multitudine de aplicatii, compatibile cu toata
seria Cisco 7600.
Carduri tip SIP (SPA Interface Processors) pe care se introduce module de adaptare pentru
porturi SPA (Shared Port Adaptors) pot acomoda diverse interfete WAN (de la 64 kbps la STM-
64 - 10 Gbps) sau LAN (de la 10 Mbps Ethernet la 10 Gigabit Ethernet.
Exemplu: SIP-200

Figura 5: Card SIP-200
Suporta pana la 622 Mbps trafic si numeroase tipuri de interfete pentru acelasi processor,
oferind flexibilitate si independenta fata de tehnologia de acces. Este prevazut cu 4 sloturi
pentru module SPA.
Modul SPA 8xE1 (SPA-8XCHT1/E1)
Figura 6: Modul SPA 8xE1

Ofera 8 porturi E1/T1 configurabile software (nx64kbps, cadrat, necadrat) pe interfata 120
ohmi, conector RJ45.
Module cu interfete GigabitEthernet
Sunt de mai multe tipuri functie de numarul de porturi (8, 16, 24 sau 48 de porturi) si functie de
tipul porturilor (GBIC, SFP sau electric RJ 45). Optional cardurile pot fi echipate cu modul DFC
(Distributed Forwarding Card) pentru imbunatatirea performantelor.
Exemplu: WS-X6748-SFP
Figura 7: Card 48 porturi SFP

Este prevazut cu 48 porturi GigabitEthernet care pot fi echipate cu module SFP compatibile
Cisco.
Module cu interfete 10 GigabitEthernet

Sunt deasemenea de diferite tipuri functie de numarul de porturi (2,4 , 8 porturi) si functie de
tipul modului optic (XFP, X2, XENPACK). Optional cardurile pot fi echipate cu modul DFC
(Distributed Forwarding Card) pentru imbunatatirea performantelor.
Exemplu: WS-X6708-10G
Figura 8: card 8 porturi 10G

Este prevazut cu 8 porturi 10 gigabitEthernet care pot fi echipate cu module X2 compatibile
Cisco.
Cardurile de supervizare
Supervizoarele asigura functia de switch multilayer centralizat permitand aplicatii complexe cum
ar fi Layer 2 si Layer 3 MPLS, VPN, Ethernet peste MPLS, QoS, securitate, etc.
Exemplu de card supervisor: WS-SUP720
Figura 9: Imagine card supervisor WS-SUP720

WS-SUP720 are integrat un switch puternic cu o capacitate de comutare de 720 Gbps furnizand
o capacitate de comutare de 40 Gbps pe slot. Contine portul de consola, compact flash-ul de
memorie si 2 porturi gigabit (dintre care unul combo) pentru uplink.

3.12. Echipamente BRAS. Redback SE400-SE800
REDBACK(ERICSSON) SE400/800 este un sistem de rutare ce are o arhitectura care

suporta traficul de pachete. Aceasta platforma poate fi simultan folosita ca un router edge si ca
un BRAS (remote acces sever pentru conexiuni broadband – autentificarea clientilor DSL)
pentru a conecta direct clientii la retea. Pentru a realiza facil accesul clientilor la retea,
echipamentul suporta o gama foarte larga de interfete, cum ar fi:
- SONET/SDH OC-3/STM-1c, OC-12c/STM-4c, OC-48c/STM-16c inclusiv PDH DS-3 cu
suport ATM
- Clear-channel E3
- Ethernet 10Base-T; 100Base-TX; 1000Base-LX, 1000Base-SX, 1000Base-T, and
1000Base-ZX; and
10000Base-ER, 10000Base-LR, and 10000Base-SR
Sistemul este conceput pentru a oferi redundanta totala, incepand cu redundanta
alimentarii cu energie, protectie 1+1 APS pentru traficul SONET/SDH, cartele controller
redundante (inclusiv redundanta la nivel de File System) si terminand cu redundanta la nivel de
surse externe de sincronizare (BITS sau SSU).
In ROMTELECOM sunt instalate atat echipamente SmartEdge 400 cat si SmartEdge
800, diferentiate intre ele prin numarul de sloturi disponibile pentru cardurile de trafic.

3.12.1. REDBACK (ERICSSON) SE 400
Sasiul contine 2 sloturi pentru cartele de tip controller, 4 sloturi pentru cartelele de trafic,
un modul de alarme si un modul de ventilatoare ce sufla aerul in plan orizontal de la stanga la
dreapta..
1.1 Card de tip controller XCRP/XCRP3 – monitorizeaza starea sistemului, monitorizeaza
cartelele de trafic, realizeaza rutarea pachetelor. De asemenea controllerul este
responsabil pentru incarcarea sistemului software si a configuratiei necesare pentru
functionarea corecta a sistemului si a cardurilor de trafic. Software-ul si bazele de date
sunt stocate pe 2 memorii de tip CF montate pe cartela controller. Tot prin intermediul
acestei cartele se realizeaza conexiunea locala craft-terminal cat si conexiunea cu
sistemul centralizat de management NetOp EMS. Ca si observatie trebuie mentionat ca
desi aceasta cartela are 2 porturi de conectare pentru craft-terminal – CRAFT1 si
CRAFT2, doar CRAFT2 este activat pentru conectare locala.
Acest tip de cartela are pozitii dedicate in rack-ul SE400 si anume sloturile 5 si 6.

1.2 Cardurile de trafic – pot ocupa sloturile de la 1 la 4 in rack-ul SE400. In Romtelecom
se folosesc cardurile Ethernet. Aceste carduri se conecteaza cu N-PE-urile din reteaua
RTC (CISCO 7609). Exista un singur tip de cartela care poate ocupa 2 sloturi in
echipament -20-port Gigabit Ethernet.
Semnificatia LED-urilor pe caduri:

1. Controller
- ledul Fail (rosu) clipeste – se incarca software-ul (poate dura intre 5 si 20 de minute)
- ledul Active (verde) aprins permanent – software incarcat si cardul este activ
- ledul STDBY (galben) aprins permanent – software incarcat si cardul este in stand-by
(asigura protectie pentru celalalt controller)
2. carduri de trafic
- ledul STDBY (galben) clipeste – card inserat recunoscut dar neconfigurat pe echipament
- ledul Active (verde) aprins permanent – card configurat si in trafic
- toate ledurile stinse – card configurat si nefolosit (fara trafic)

SAU (specific in cazul cardurilor Ethernet care au leduri si la nivel de modul optic –
SFP):
- ledul Active (verde) aprins permanent – card ok, alimentat
- ledul Fail (rosu) aprins permanent – card defect
3.12.2. REDBACK (ERICSSON) SE800
Acest tip de rack are sloturile 7 si 8 dedicate pentru cardurile controller in timp ce
sloturile 1-6 si 9-16 sunt pentru cardurile de trafic.

De asemenea, are un modul de ventilatie ce sufla aerul in plan vertical de jos in sus.
Temperatura aerului este masurata atat la intrare in rack cat si iesire, iar daca aceasta
depaseste temperatura normala (20 – 70 grade C pentru un card de trafic sau 30-54 grade C
pentru un controller) sistemul genereaza alarme de temperatura pe 2 nivele HOT (70 – 80
grade C pentru un card de trafic sau 54 – 80 grade C pentru un controller) si EXTREME
(temperatura mai mare de 80 grade C pe oricare card).
OBSERVATIE: Pentru a inlocui modulul de ventilatoare sistemul ofera maxim 3 minute.

3.13. Cisco 3560, 3750
Seria CISCO 3560, 3750 face parte dintr-o famile de switch-uri cu configuratie fixa pentru
acces Ethernet destinate pentru oferirea de servicii triple-play (date, voce, IP-TV) clientilor
rezidentiali si servicii premium clientilor business. Au facilitati de QoS (Quality of Services),
securizare servicii si management.
3.13.1. Catalyst 3560
Sunt echipamente dezvoltate pentru agregarea de trafic Ethernet de la 10Mbps pana la Gigabit
Ethernet de la alte dispozitive de retea. Unele variante au optiunea de PoE
(PowerOverEthernet) pentru telealimentarea unor terminale cum ar fi telefoane IP. Sunt diferite
modele functie de numarul de porturi (de la 8 pana la 48) si tipul de interfete (Fast Ethernet sau
GigabitEthernet). Porturile 10/100 de pe Catalyst 3560 pot opera in oricare combinatie
half duplex, full duplex, 10 Mbps sau 100 Mbps. Porturile 10/100/1000 pot opera la 10 sau
100 Mbps in half sau full duplex sau la 1000 Mbps in full duplex. Porturile electrice de pe 3560
utilizeaza mdix auto (medium-dependent interface crossover) a.i. switch-ul detecteaza tipul de
cablu necesar pentru Ethernet si configureaza interfata in consecinta. In acest caz respectarea
tipului de cablu, crossover sau straight-through nu mai este stricta.
Figura 1: Switch-uri Cisco Catalyst 3560
Exemple:
• Fast Ethernet
– Catalyst 3560-24PS switch—24 porturi 10/100 Power over Ethernet (PoE) si 2 sloturi pentru
module SFP(small form-factor pluggable)
– Catalyst 3560-24TS-S—24 porturi 10/100 si 2 sloturi pentru module SFP
– Catalyst 3560-48TS-S—48 porturi 10/100 si 4 sloturi pentru module SFP
– Catalyst 3560-8PC—8 porturi 10/100 PoE si un port combo (cu 2 tipuri de interfete
selectabile, una 10/100/1000BASE-T electric RJ45 si un slot pentru modul SFP)
• Gigabit Ethernet
– Catalyst 3560G-24PS switch—24 porturi 10/100/1000 PoE si 4 sloturi pentru module SFP
– Catalyst 3560G-24TS switch—24 porturi 10/100/1000 si 4 sloturi pentru module SFP
– Catalyst 3560G-48TS switch—48 porturi 10/100/1000 si 4 sloturi pentru module SFP

Descrierea panoului frontal pentru un switch 3560 FastEthernet
Cele 24 porturi electrice 10/100 Mbps RJ45 sunt grupate in perechi, porturile impare pe randul
de deasupra iar porturile pare pe randul de dedesupt. Sloturile pentru module SFP sunt
numerotate 1 si 2.
Figura 2: Panoul frontal pentru un switch Catalyst 3560-24TS-S
(1) Porturi 10/100 Mbps

(2) Sloturi pentru module SFP
Descrierea panoului frontal pentru un switch 3560 GigabitEthernet
Cele 24 porturi electrice 10/100/1000 Mbps RJ45 sunt grupate in perechi, porturile impare pe
randul de deasupra iar porturile pare pe randul de dedesupt. Sloturile pentru module SFP sunt
numerotate 25 la 28.
Figura 3: Panoul frontal pentru un switch Catalyst 3560G-24TS
(1) Porturi 10/100/1000 Mbps

(2) Sloturi pentru module SFP
Descrierea panoului spate pentru un switch 3560 GigabitEthernet

Figura 4: Panoul spate pentru un switch Catalyst 3560G-24TS
(1) Consola pentru configurare locala RJ45

(2) Fanta pentru ventilatie
(3) Conector RPS (Redundancy Power Supply)
(4) Conectorul de alimentare AC
Semnificatia LED-urilor
Figura 5: Semnificatia LED-urilor
 Buton MODE folosit pentru anumite teste si reconfigurari locale

 PoE (PowerOverEthernet) in cazurile in care switch-ul suporta PoE
 Speed
 Duplex
 Status
 RPS
 System
 Stare port: este cel mai utilizat in activitatea de intretienere si functie de culoare indica:
 Stins: lipsa link sau portul este blocat din management (administratively shut
down)
 Verde: prezenta link
 Clipeste verde: activitate, portul trimite si receptioneaza date
 Alterneaza portocaliu/verde: erori pe link

 Portocaliu: portul este blocat de protocolul STP (Spanning Tree Protocol) si nu
trimite date. Posibil sa fie o bucla pe retea
3.13.2. Catalyst 3750
Cisco Catalyst 3750 este o serie de switch-uri multilayer (pot opera si la Layer 3) cu optiunea de
stackare. Lucreaza ca switch-uri de agregare pentru circuie Ethernet de la 10Mbps la Gigabit
Ethernet. Au optiuni avansate de QoS si securitate servicii.
Figura 6: Switch-uri Cisco Catalyst 3560
Au caracteristici similare switch-urilor din seria 3560 iar cateva exemple de modele sunt:
• Fast Ethernet
– Catalyst 3750-24FS—24 porturi 100BASE-FX si 2 sloturi pentru module SFP
– Catalyst 3750-24TS—24 porturi 10/100 Ethernet si 2 sloturi pentru module SFP
– Catalyst 3750-48TS—48 porturi 10/100 Ethernet si 4 sloturi pentru module SFP
• Gigabit Ethernet
– Catalyst 3750G-12S—12 sloturi pentru module SFP
– Catalyst 3750G-24TS—1.5 unitati de rack (RU)—24 10/100/1000 porturi Ethernet si 4 sloturi
pentru module SFP
– Catalyst 3750G-48PS—48 porturi 10/100/1000 PoE si 4 sloturi pentru module SFP
Figura 7: Panoul spate pentru un switch Catalyst 3750-24TS
(1) Porturi de stack

(2) Port consola RJ45

(3) Fanta ventilatie
(4) Conector alimentare AC
(5) Conector RPS(Redundancy Power Supply
Fata de seria 3560 switch-urile 3750 au in plus optiunea de stack. Aceasta optiune permite
interconectarea de pana la 9 switch-uri fizice Catalyst 3750 intr-un singur switch logic prin
intermediul unor cabluri de conexiune redundante pe backplane cu debitul de 32 Gbps. Stiva de
switch-uri va fi vazuta in management ca un singur switch cu un numar superior de porturi.
Figura 8: Conectarea switch-urilor 3750 in stacking
3.14. HUAWEY S2326
Seria Huawey Quidway S2300 reprezinta o familie de switch-uri Layer 2 Ethernet. Sunt
switch-uri cu configuratii fixe, densitate mare de porturi, management si performate ridicate.
Din aceeasi serie fac parte S2309 (8 porturi de client + unul de uplink), S2318 (16 porturi de
client + 2 de uplink) si S2326 (24 porturi de client + 2 de uplink). Toate switch-urile din serie
sunt rackabile in rack de 19 inch, ocupa o unitate de rack (1 RU) pe inaltime si pot fi instalate in
rack-uri de 300 mm adancime.

Figura 1 : Imagine switch Huawey S2326
Descrierea switch-ului
Port Gigabit electric
Porturi Ethernet clienti pentru uplink
Surub
impamantare
Conector
alimentare AC Buton power on/off Slot SFP pentru uplink Consola RJ45 pentru
configurare locala
Figura 2: Vedere din fata switch S2326
S2326 are 24 porturi 10/100Base-TX si 2 porturi combo (10/100/1000Base-T sau

100/1000Base-X). Echipamentul este prevazut cu componente de ultima generatie cu consum
redus de energie si disipare redusa de caldura a.i. nu este prevazut cu ventilatoare. Aceasta
reduce riscul unor deranjamente provocate de blocarea ventilatoarelor.
S2326 are optiuni de QoS (Quality of Service), securitate servicii, liste de control acces
(ACL), VLAN (Virtual LAN) ceea ce ii permite utilizarea pentru aplicatii Triple Play (voce, date,
IPTV).
Seria S2300 suporta conectarea mai multor switch-uri in stacking (stiva). Practic mai
multe switch-uri conectate prin cablurile de stacking formeaza un sasiu virtual cu capacitate
extinsa. Switch-urile sunt vizibile ca un singur switch logic in management, cu o singura adresa
IP. Avantajele acestei arhitecturi sunt posibilitatile de extensie facila, fiabilitatea, operarea si
intretinerea usoara. Daca se adauga un nou switch la stack acesta nu trebuie upgradat
software, el isi va incarca soft-ul din switch-ul master (asa numitul intelligent upgrade).

3.15. Catalyst 4900
Seria de switch-uri Cisco 4900 furnizeaza servicii de inalta performanta la nivel Layer 2
si Layer 3, asigura o latenta scazuta si reprezinta solutia ideala pentru implementare in locatii cu
constrangeri de spatiu avand in vedere dimensiunile reduse (1 sau 2 unitati de rack).Aceasta
serie de switch-uri accepta surse de alimentare duale redundante si fan-uri care pot fi
schimbate in timpul functionarii, permitand switch-urilor sa atinga o mai mare disponibilitate,
esentiala pentru serviciile de retea din zona de agregare.
Seria 4900 ofera o flexibilitate ridicata putand fi echipate cu diverse combinatii de porturi
Ethernet da la 10/100/1000 Mbps sau 1/10 GBASE-T porturi electrice la GigabitEthernet sau 10
GigabitEthernet porturi optice. Hardware-ul permite transferul de date 1:1 intre uplink si
downlink. Accepta caracteristici avansate de QoS (Quality Of Service), permitand oferirea de
servicii 3Play: voce, date si IP-TV. Seria Catalyst 4900 nu accepta caracteristica StackWise
(stiva), ca cele din seria Catalyst 3750, si nu accepta PoE (PowerOverEthernet).
Cisco Catalyst 4900M

Figure 1: Cisco Catalyst 4900M Switch
Cisco Catalyst 4900M este un switch cu rata de transfer de 320-Gbps, ocupa 2 unitati de
rack pe inaltime, are 8 porturi fixe de tip wire-speed X2 pe unitatea de baza si 2 sloturi de tip
half-card care optional pot fi echipate cu module, asigurand in acest fel dezvoltarea flexibila si
protejarea investitiei. Latenta scazuta, memorie tampon scalabila, sursele de alimentare duale
AC sau DC si sertar de ventilator care pot fi schimbate in trafic il recomanda pentru aplicatii cu
disponibilitate ridicata.
Caracteristici si beneficii
Sistemul cu 2 module optionale half-card ofera o varietate de combinatii de porturi
prezentate in in figurile 2, 3, 4 si 5.

Figura 2: Modul 20 Porturi Ethernet 10/100/1000 (RJ-45)
Figura 3: Modul 4 Porturi Wire-Speed 10 Gigabit Ethernet. Poate fi echipat cu tranceivere X2

compatibile Cisco
Figura 4: Modul 8 porturi 10 GigabitEthernet (Compatibil cu transceiver Cisco TwinGig care

poate fi echipat cu 2 SFP-uri Gbit sau modul X2 10G)
Figure 5: Modul 8 porturi 10GBASE-T (RJ-45) capabil sa opereze la 1G sau 10G pe cablu
Cat6a/Cat7 pana la 100 metri)
10 Gigabit Ethernet si Gigabit Ethernet pe acelasi half-card

Cisco TwinGig Converter Module (figura 6) transforma o interfata unica 10
GigabitEthernet X 2 in doua sloturi de GigabitEthernet, care pot fi echipate cu SFP optic. Acest
lucru permite livrarea pe acelasi card de apligatii GigabitEthernet optic cu SFP in combinatie
cu 10 GigabitEthernet optic cu modul X2.

Figura 6: Cisco TwinGig Converter Module converteste o interfata X2 de 10 Gigabit Ethernet in
doua interfete SFP Gigabit Ethernet
Modulul Cisco OneX Converter este acceptat pe toate module de 10 Gigabit Ethernet
ale switch-ului Cisco Catalyst 4900M. Cisco OneX converteste o interfata X 2 intr-o singura
interfata SFP (Figura 7).
Figure 7. Cisco OneX converteste o interfata X2 intr-o singura interfata SFP
Cisco Catalyst 4948-10GE

Switch-ul Cisco Catalyst 4948-10GE
Este echipat cu 48 porturi fixe 10/100/1000 RJ45 + 2 porturi wire-speed 10 Gigabit
Ethernet pentru uplink care pot fi echipate cu modul X2.Este prevazut deasemenea cu surse de
alimentare duale AC sau DC.
Figura 8: Cisco Catalyst 4948

Cisco ME 4924-10GE
Cisco ME 4924 (figura 9) este bazat pe tehnologia seriei 4900 . Ocupa o unitate de rack
pe inaltime, are 24 porturi GigabitEthernet SFP pentru clienti , 4 porturi GigabitEthernet + 2
porturi 10 GigabitEthernet pentru uplink.
Figura 9: Cisco ME 4924-10GE Switch

CAPITOLUL 4 – ECHIPAMENTE DE ACCES
4.1. Generalitati
Echipamentele de acces sunt echipamente care pot oferi abonatilor servicii de banda
joasa (narrowband-NB), precum si servicii de banda larga (broadband - BB). Citeva dintre
aceste servicii:
Servicii NB:
 POTS
 ISDN BRA/PRA
 linii inchiriate analogice
 linii inchiriate subrate (nX64)
 linii inchiriate analogice
 linii inchiriate 2M
 HDSL/SHDSL
 conexiuni semipermanente
Servicii BB:
 internet broadband (ADSL,ADSL2,ADSL2+,VDSL2)
 circuite de date
In principiu un echipament de acces se compune din cartele de acces care
furnizeaza serviciile abonatilor, din controlerele care gestioneaza furnizarea acestor servicii si
din cartele de transport prin care se face conectarea spre alte echipamente ale furnizorului de
servicii. Cartelele sunt conectate intre ele prin busuri interne. O schema simplificata este mai
jos:
BB BUS RETEA RTC DE

RETEA RTC DE ACCES ABONATI
TRANSPORT
SDH/IP
NB BUS
4.2. ECHIPAMENTE ACCES ANALOG/DIGITALE
Echipamentele de acces analog /digitale sunt un caz aparte al echipamentelor de acces.

Acestea se utilizeaza la transmisii de date si voce pe circuite inchiriate sau sisteme PCM.
4.2.1. CIRCUITE DE DATE
Schema generala a unei legaturi de date: Circuit de date

Fig.1. Elementele constitutive ale unei legaturi de date
Un circuit de date este un sistem care contine:

1. Linia de transmisie - mediul pe care se face transmisia : fibra, cupru, radio, etc
2. Modemurile sau (DCE = Data Circuit Terminating- Equipment), uneori reprezentand abrevierea
expresiei (Data Communication Equipmen). Acestea din urma adapteaza semnalele de date
(digitale) la natura analogica a liniei de transmisie. Accesul la circuitul de date are loc pe
interfata digitala J2.
In principiu, circuitul de date nu asigura un transfer de date, lipsit total de erori
3. Legatura de date
Legatura de date cuprinde circuitul de date si procedura (protocolul) de control a
comunicatiei, procedura realizata in cele mai multe cazuri de echipamentele terminale de date
DTE (Data Terminal Equipment).
4.2.1.1 Parametrii care afecteaza transmisiunile
de date
Fiecarei sectiuni definita in figura 1 ii sunt proprii doua clase de parametri si anume:
 Parametrii analogici
Parametrii analogici sunt masurabili la nivelul interfetei analogice J1, adica la bornele de linie. Acestia
constituie contributia insumata a tuturor elementelor constitutive ale liniei cuprinse intre posturile de abonat
(zgomot, distorsiuni, dezadaptari, intreruperi etc.). Parametrii analogici afecteaza calitatea semnalului de
date la interfata analogica a DCE. Prin distorsionarea acestuia, dincolo de o anumita limita, procesul de
demodulare conduce la o interpretare falsa a continutului informatiei, cu consecintele care rezulta : aparitia
de erori si distorsiuni (vezi parametrii digitali).
Masura in care este afectata o transmisiune de date de caracteristicile liniei este strans corelata cu:
 Debitul binar exprimat in bit/s
 Tipul de modulatie si de codare
 Parametrii digitali
Parametrii digitali sunt masurabili la interfata digitala J2, adica la nivelul semnalului de date (digital) si
caracterizeaza performantele circuitului de date. Acesti parametri se refera la:
 Rata de eroare
 Distorsiunea de tip telegrafic
4.2.1.2. Nivele de putere
Nivele pe circuite inchiriate:
 Circuite inchiriate la 4 fire.
Diagrama de nivele relative se stabileste la frecventa de referinta de 1020 Hz. Nivelele relative pe
sectiunea de circuit urban, intre modem si intrarea in primul sistem MRF sau PCM la 4 fire, se stabilesc
dupa cum urmeaza:
Intrarea in sistem: : min -13 dBr
Iesirea din sistem : +4 dBr

 Circuite inchiriate la 2 fire: Se aplica procedura de la circuite comutate
in cazul circuitelor comutate valorile admise ale nivelului la intrarea liniei de abonat sunt
astfel incat sa fie respectat nivelul de -13 dBmO la intrarea in primul sistem MRF sau PCM
4.2.1.3. Calitatea circuitelor de tip inchiriat
utilizate in transmisiuni de date
In functie de caracteristicile analogice ale unui circuit mixt, exprimate in termenii de mai
sus , pot fi puse la dispozitia utilizatorilor urmatoarele categorii de circuite inchiriate, clasificate
dupa calitate:
I. Circuite inchiriate de calitate speciala cu adaptare speciala a largimii de banda(M.
1020)
Aceasta categorie de circuite raspunde unei serii de cerinte (conforme cu Recomandarea
M.1020) care implica adaptari speciale ale largimii de banda. Aceste adaptari se refera la
corectarea caracteristicilor de atenuare si de timp de propagare de grup (TPG), in limite
prescrise. Circuitele din aceasta categorie corespund unei calitati care asigura, in general,
transmisiuni de date la debite binare ridicate, utilizand modemuri adecvate, care, in general, nu
sunt echipate cu corectoare autoadaptive.
II. Circuite inchiriate de calitate speciala cu adaptare simpla a largimii de banda (M.
1025)
Caracteristicile circuitelor M.1025 sunt identice cu acelea ale circuitelor M.1020 cu exceptia
limitelor impuse distorsiunilor de atenuare si TPG care sunt mai putin restrictive, dat fiind
prezenta corectoarelor autoadaptive incorporate in modem.
III. Circuite inchiriate de calitate normala care fac parte din retele telefonice comutate
private (M.1030)
Aceasta categorie de circuite raspunde unor conditii sumare, stabilite de Recomandarea
M1030
Conditiile sunt referitoare doar la TGP si atenuare cu frecventa care sunt mai permisive.
IV. Circuite inchiriate de calitate normala (M.1040)
Aceste circuite poseda caracteristicile prevazute de Recomandarea M. 1040 si asigura, in
general, conditii satisfacatoare pentru o legatura telefonica obisnuita. Se specifica doar valoarea
nivelului relativ la receptie ≥-15dBr precum si caracteristica de atenuare.
4.2.1.4. Adaptoare 2/4 fire
Adaptoarele 2/4 fire fac trecerea de la sisteme (PCM sau FDMA) la linia abonatului.
Acestea sunt de mai multe variante constructive. Asigura pentru abonat diferite tipuri de servicii:
BL/BC, automat, 2 fire prin configurarea cartelelor cu ajutorul strapurilor.
Schema bloc:

EM
-13dBr/600Ω
2 fire
Em 0dBr
Rec -4dBr Echilibror
600Ω
RR
REC
Generator apel ADAPTOR SEMNALIZARE
SI APEL
+4dBr/600Ω
75Vca/25-50Hz
Em Semnalizare
-24Vcc
Rec Semnalizare
4.2.2. SISTEME PCM

Sistemele PCM30 se utilizeaza fie pentru a transporta voce fie date. Legatura poate fi o
legatura cap-cap (2 terminale legate intre ele) sau o legatura Lx-PCM. Conexiunea poate fi
directa sau uzual face parte dintr-un sistem de multiplexare de ordin superior (PDH, SDH).
In cazul in care se transporta voce sunt disponibile 30 canale de voce la 2 fire iar in cazul in
care se transporta date sunt disponibile 30 canale de date la 4 fire. Pe acestea se pot conecta:
 modemuri la 2/4 fire
 circuite BL/BC cu adaptori 2/4fire
 circuite inchiriate
In reteaua RTC sunt in functie:
 PCM30 Siemens cu 30 cartele la 2/4 fire si suport E1 (HDB3)
 PCM30 Alcatel (R/T) cu 2 cartele de 15 canale fiecare la 2/4 fire si suport E1(HDB3)
 PCM de abonat
a. PCM30 Intrakom 30 abonati cu suport pe CU (HDSL)
b. PCM30 Intrakom 30 abonati cu suport E1 (HDB3)
c. ASLMX cu suport pe FO (64 abonati)
d. PCM2/4 abonati
4.2.2.1. Sisteme PCM30
PCM30 este un multiplexor PCM de gradul1-primar care asigura o combinatie intre cai
telefonice si de date si opereaza conform CCITT G723 la un debit de 2048Kbits/s si utilizeaza
semnalizare de tip CAS controlat printr-un microprocesor
Diferitele tipuri de cai utilizind diferite tipuri de semnalizare asigura interfata cu diferite
tipuri de centrale analogice si digitale, cu diferite tipuri de echipamente de date sau direct
abonati
4.2.2.1.1 PCM30 Alcatel (R/T 1511AN)

Un PCM este format din cartele CSU (unitate de cai si semnalizare), o cartela controler
(PCMC2) si o sursa de alimentare din 48Vdc montate intr-un back
Cartelele CSU pot fi de diferite tipuri (CHISU-CHOSU la interfatarea cu Pentaconta,
abonati ISDN etc)
In exploatare mai exista cartela CHSU 1E&1M care are 15 cai pe placa.

Date operationale:
1. debit 2048kbit/s ± 50ppm
2. numar canale 30 (31 fara semnalizare)
3. structura cadru; G704
4. Semnalizare CAS (TS16) respectiv R2 cu diferite tabele
5. Semnal linie: HDB3
6. Nivele , impedante CCITT G703
7. CRC4
8. Sincronizarea : selectarea semnalului de clock se face prin strap si poate lucra:
a. Master ( semnal intern)
b. Regenerat (din semnalul de linie)
c. External (semnal extern)
9. Semnal iesire 120Ω/75Ω selectabil prin strap
10. Asigura interfata LCT pentru configurare
11. Colecteaza si trimite alarmele la dispozitivul de afisare
4.2.2.2.2 PCM30 Siemens

Un sistem PCM Siemens de 30 cai este format din 2 subsisteme fiecare continind cite
15 cai.
Cartelele pentru cai pot fi:
 2 fire (KZUG2,KZUK2),
 4fire (KZUG4,KZUK4)
 E&M (TFKZUG,KDU,TFKZUK)
Date operationale:
1. debit 2048kbit/s ± 50ppm
2. numar canale 30
3. structura cadru; G704
4. Semnalizare CAS (TS16)
5. Semnal linie : HDB3
6. Nivele , impedante CCITT G703
7. Fara CRC4
8. Sincronizarea : selectarea semnalului de clock se face prin strap si poate lucra:
a. Master ( semnal intern)
b. Regenerat (din semnalul de linie)
c. External (semnal extern)
4.3. ECHIPAMENTE DE ACCES VOCE
4.3.1. Generalitati
Echipamentele de acces voce sunt echipamentele care asigura furnizarea de servicii de
banda joasa abonatilor telefonici. Asigurarea acestor servicii presupune un schimb de semnale
intre utilizatorul final si echipamentul de acces unde este conectat, intre centralele de comutatie
LX si echipamentul de acces precum si intre centralele de comutatie si diferite entitati din retea.
Semnalizarea in sistemele de telecomunicatii este in esenta un set de mesaje utilizate pentru
generarea, supravegherea si terminarea unui apel.

Functionarea acestora in retea presupune o topologie anume si implica diferite
semnalizari si protocoale a acestora. Deosebim:
 Semnalizarea V5.1/V5.2 utilizata pentru legatura dintre ONU TDM si LX
 Semnalizarea SS7 - Common Channel Signaling utilizata pentru legatura dintre LX-uri
 Semnalizarea SIP (Session Initiation Protocol)
 Semnalizarea Megaco (H.248)
 Semnalizarea SIGTRAN
4.3.2. ONU INTRAKOM NBS360

4.3.2.1. Generalitati
ONU Intrakom constituie o familie de produse special concepute pentru furnizarea de
platforme de servicii integrate de acces, inclusiv voce, date, servicii de banda ingusta si servicii
de banda larga. ONU este solutia de retea de acces pentru implementarea pe fibra optica, ca
mediu fizic de transport intre LE si AN.
Utilizand tehnologia de transmisie SDH, ONU beneficiaza de toate beneficiile inerente,
inclusiv redundanta, protectia de inel, managementul performantei, etc. In plus, HDSL /SDSL si
radio punct-la-punct de nx2Mbps pot fi utilizate impreuna cu reteaua de fibra optica, pentru
nodurile lipsite de infrastructura de fibra optica.
Caracteristici:
 Sistem unic integrat de servicii
 Interfeta V5.2
 POTS, ISDN BRA, Linii Inchiriate pana la 160Kbps, ISDN PRA, Nx64 LL pana la
2Mbps(servicii prin HDSL )
 Arhitecturi acceptate: punct-la-punct, cascada, in inel si mixte
 capacitate de administrare locala si de la distanta
Topologia de retea folosita in reteaua RTC este o topologie mixta adica se foloseste si
accesul SDH dar si acces radio, HDSL sau cu MC/E1 unde exista fibra.
Toate linkurile de la ONU ajung in LX Ericsson
Servicii oferite de ONU: Se asigura transparent urmatoarele servicii:

 POTS (pulse or DTMF)
 Publice (with 12 /16KHz metering)
 Fax
 ISDN BRA U-Line (160Kbps)

 ISDN PRA (HDSL)
 Data Nx64 / G703 (up to 2Mbps) (HDSL)
Compozitia ONU este urmatoarea:
Din punct de vedere constructiv deosebim:

 ONU outdoor - sunt proiectate special pentru conditii extreme de mediu. Cabinetele
stradale sunt disponibile la dimensiuni diferite, in functie de numarul de abonati din
ONU.
 ONU indoor – sunt utilizate rackuri ETSI cu sau fara usa de protectie.
Aceste tipuri de ONU sunt prezentate in Anexa.
4.3.2.2. NBS360
NBS 360 (Narrow Band Subrack) este un multiplexor de capacitate mare servind in
primul rand ca modulul terminal pentru serviciul de abonat.
NBS are o capacitate totala de 360 abonati POTS sau 180 abonati ISDN sau 12 HDSL
prin intermediul modulelor de abonat interschimbabile disponibile. Orice configuratie mixta de
mai sus este de asemenea posibila.
NBS 360 ofera protectie standby pentru toate modulele montate in subrack (module de
abonat, alimentarea cu energie, SMU) prin intermediul redundantei hardware.
Caracteristici suplimentare includ supravegherea si controlul subrackului intreg, precum
si alte echipamente de telecomunicatii, inclusiv subrackuri de acelasi tip.
NBS 360 Network Management Unit (NMU) actioneaza ca poarta de acces spre DCN
care sa permita gestionarea dintr-o locatie centralizata
Caracteristici
 Protocoale suportate: V5.2
 12 sloturi pentru orice interfata de abonat
 2 sloturi suplimentare pentru modulele de abonat standby
 modularitate (porturi): POTS (30), ISDN BRA (15), HDSL (8), Nx64 DLL (4), E1/G703
 supravegherea si controlul subrackului intreg, a subrackurilor interconectate , a
PS1000, baterii si a compartimentelor cabinetului
 monitorizare alarme externe
 management local si distant
NBS 360 este un subrack de 19 " si este impartit in doua zone:
 sus sunt terminatiile plug-in , partea de acces/cablare
 jos sunt modulele principale
Legatura dintre cele doua se face pe fundul de sertar.

Echiparea:
I. PARTEA INFERIOARA
Este impartita in 3 compartimente:
 1 compartiment pentru cartelele comune (PSWR+NMU)
 2 compartimente (stinga/dreapta) cu 8 sloturi fiecare (7+1)
In aceste compartimente se pot pune urmatoarele cartele:
V. SIC – cartela de 30 abonati POTS, primele 4 porturi pot fi asignate ca posturi publice
(12/16 KHz) se poate instala in oricare slot din cele 6. Porturile fizice au adrese de V5.2
(NAP) fixe.
VI. UIC- cartela de 15 abonati ISDN BRA in oricare slot din cele 6
VII. V5 AN- controlerul de E1 – in slotul 8
a. sunt 2 V5AN pe NBS
b. proceseaza semnalele conform protocolului V5.2.
c. comunica cu max. 6 SIC/UIC
d. comunica cu NMU pentru alarme, stari, configurare
e. configurabila local
 SMU- matrice de comutatie cu o capacitate de 60xE1 cross-connect cu 64Kbps
granulatie
a. asigura 12 E1/G703 spre SDH
b. inlocuieste V5AN si se instaleaza in locul primei V5AN
 HDSL – provizionare pentru ISDN-PRA si servicii la N*64Kb/s (N≤31)- 1 port pe cartela
a. transmisie punct la punct 2M pe 2 perechi - 2B1Q cod linie
b. 1168Kb/s pe perechea HDSL
c. configurare locala cu LCT
d. lucreaza direct cu modulul transport (MSH11C) cu sau fara ajutorul V52
Cartelele comune sunt:
 NMU- cartela management
a. supervizeaza max 2 NBS 360 conectate intre ele
b. decide comutarea cartelelor din standby in active
c. colecteaza alarmele si statusul cartelelor supervizate
d. comunica cu reteaua de transport SDH via interfata V11. Un echipament
SDH MSH11C are 2 interfete V11, care se conecteaza la cele 2 interfete din
NBS360. Topologia de management este de tip lant. Daca un SDH de pe
traseu nu are NBS360, interfetele V11 trebuie unite printr-un cablu, pentru a
prelungi supervizarea. Daca avem un inel MSH11C, undeva trebuie intrerupt
lantul de supervizare V11, pentru a nu se forma inel V11
e. supervizeaza toate cartelele HDSL (daca sunt)
f. controleaza I/O definite de utilizator si sursa de alimentare
 PSVR- sursa de alimentare – este duplicata
a. asigura tensiunile de alimentare din tensiunea de intrare (-36Vdc÷-72Vdc)
b. contine un generator de apel 70Vrms/25Hz
II. PARTEA SUPERIOARA
-sunt cartelele de acces corespunzatoare cartelelor din partea inferioara:
1. HTx,RTx pentru fiecare V5AN reprezinta accesul la 2M/ 120 Ω se conecteaza prin
DDF la MSH11C
2. SSW- accesul pentru o cartela SIC se cableaza in MDF
3. BSW-accesul pentru o cartela UIC se cableaza in MDF

4. HSW-accesul pentru o cartela HDSL se cableaza in DDF (P1) si MDF (P2)
5. PTC-accesul pentru PSVR
6. S2SC-cartela de prelungire management intre 2 NBS360
7. stabilirea master/slave se face cu strap pe cartela
8. ATC-asigura gestionarea alarmelor de la echipamentul supervizat
9. MTC-cartela de acces si asigura :
 managementul local
 managementul distant prin V.11
 defineste ID pentru fiecare NBS supervizat din retea
 prelungirea V.11 spre NBS slave
ONU Intrakom in varianta standard este echipat cu:
1. Power Supply /Charger (PS1000)
Asigura alimentarea cu energie a echipamentelor si incarcarea bateriilor aflate in
standby este echipat cu 2 module PS500.
2. MSH11C
SDH STM1 Terminal multiplexer – asigura transportul V52 prin reteaua SDH la LX.
Diagrama functionala este aratata mai jos:
Sunt trecute cartelele si modulele de acces
Diagrama functionala
PARTEA SUPERIOARA A NBS

PARTEA INFERIOARA A NBS
4.3.3. LITESPAN ALCATEL 1540 TDM
Alcatel Litespan 1540 este o solutie flexibila de tip TDM pentru acces multiservice. Este
un element de retea NE care actioneaza ca un concentrator/multiplexor pentru un numar de
abonati oferindu-le servicii de banda larga si ingusta.
Asigura necesarul de cross-conexiuni ,cartele de transport si interfete de abonat pentru
orice tip de linii inchiriate , oferind servicii de subrate, nx64kb/s si 2Mb/s pe conexiunea de
abonat. Interfata spre LE prin reteaua backbone este contine echipament de transmisiuni SDH
sau PDH.
Suporta management local si distant
Asigura protectie de circuit: comutare automata a circuitelor din standby
Deosebim urmatoarele tipuri de NE:
a) EU- un nod de acces conectat in LE capabil sa termine linkurile de transmisie de la RU
(remote unit) . Asigura managementul si sincronizarea interfetelor din AN.
b) RU- sunt nosuri de acces instalate in locatii remote si conectate in EU prin linii dedicate
de transport .
Denumiri:
1. DPDV al Transportului
 1540 SDH
 1540 PDH
2. DPVD al managementului (Q3)
 EU care aduna Q3 de la RU-uri
 RU – Q3 se termina in EU
 stand alone – Q3 este transportat sau de DLC sau de LE (V5TS)

3. DPDV al serviciului HUB:
 V5EU -Hub Node- conecteaza unul sau mai multe RU si face o concentrare de V5.
Este valoare default pentru Q3 stand alone
 V5RU- un AN (1540 PDH sau SDH) care nu este conectat direct la LE ci la un alt AN
nod care face concentrare de V5.
Serviciile comutate sunt continute in LE , principala interfata utilizata intre AN si LE fiind
V5.2 Serviciile de date linii inchiriate sunt in principal aflate pe Multiplexoare/Crossconectoare
,interfata principala utilizata in acest caz fiind interfata de date E1.
SDH
DLC
Residential
SDH Open
Ring
ADM
SDH Residential
DLC
Local
Exchange
PDH
DLC RU
Residential
ADM Rural Business
Local SDH DLC
Exchange EU
SDH Ring
(STM-1/STM-4) NxE1
(FO/HDSL/SHDSL)
PDH
SDH
DLC RU
DLC
PSTN NxE1
(FO/HDSL/SHDS
L)
Business
Transport PDH
Network DLC
Residential
PDH and
DLC RU Business
Litespan in reteaua de acces

Echipamentul ofera urmatoarele servicii:
 Servicii NB oferite:
I. V5 POTS
II. V5 ISDN-BRA
III. linii inchiriate analogice
IV. linii inchiriate subrate X.50
V. linii inchiriate n*64Kb/s
VI. linii inchiriate 2M
VII. HDSL
VIII. HDSL/SDHDL
IX. masuratori de performanta pentru trafic V52 si ISDN
X. V5 hubbing pentru POTS si ISDN BRA
XI. linii semipermanente
Servicii BB oferite:-nu sunt implementate
4.3.3.2. Arhitectura generala

Constructia unui nod Litespan este facuta in jurul unui sertar MLS (Multi Line
Shelf). Acesta poate fi cascadat pina la 4 MLS-uri (un main +3 extensii). Suplimentar se mai pot
cascada inca 8 MLS dar numai pentru servicii BB.
Mai jos se prezinta o imagine generala a sertarelor de MLS din main respectiv extensie.

MLS-ul este structurat in jurul a mai multor BUS-uri. Dintre acestea cele mai
importante sunt 2: IQ pentru BB si NLC pentru NB.
NLC BUS: upstream/downstream -51Mb/s –subdivizat in canale de 64Kb/s

Aceste busuri sunt generate de controlerele de sertar: NEHC este controlerul pentru NB
Busurile se termina intr-un bloc pasiv – cartela MBTP. Aceasta contine un EEprom in
care sunt stocate date: tip shelf, installation data, factory data. Asigura recupererea adreselor in
configurarea non-redundanta in caz de deranjament al NEHC.
Controlerele din main controleaza si extensiile. Shelfurile trebuiesc prevazute cu cartele
de extensie atit in main cit si in extensie.
NSEC-este extensia de bus NLC (NB)
4.3.3.3. Sertare MLS

In tabelul urmator se prezinta tipurile de sertare MLS existente, serviciile oferite, felul in
care pot fi utilizate (transport):

Denumire
O Generic Serv Numar D P Observatie
O icii sloturi DH DH
C LIM
High
M Band MLS-hb NB/ 15 da da are 22 sloturi , primele 6
L BB pentru controlere si transport,
S ultimul pentru alarme,
- conecteaza controlerul NB
cu BB controler pentru a
m
transmite managementul NB
ai printr-o conexiune BB. Poate
n fi utilizat si ca extensie desi
se reduce numarul de sloturi
comparabil cu un MLS
dedicat
High Band16 MLS- NB/ 16 da da are 22 sloturi , primele 6
hb16 BB pentru controlere. Utilizeaza
cartela TAUP si elimina
cartela TARCB din slotul 22
care devine disponibil.
Low End MLS-le NB 18 nu da are 23 sloturi, nu are
SYNTH si nici controler BB,
in sl23 se instaleaza TARCB.
Poate fi instalata ca main sau
extensie. Ca si extensie
slotul23 nu se utilizeaza si
primele 2 se utilizeaza ca
extensie de bus
LowMEnd MLS- NB 21 N/A N/A are 24 sloturi. In primul slot
L Extension 21 lee21 NSEC ocupa 1/2 slot
S (sunt2in sl1) . In sl24 este
- cartela PATC. Are 3 roluri:
e  alimentare,
 inlocuieste MBTP
xt
terminatia de bus,
 inlocuieste plugul de
test AUXPB
Low End MLS-lee NB 18 N/A N/A are 23 sloturi, sl23 nu se
Extension utilizeaza iar primele 2
extensie de bus
In reteaua RTC se utilizeaza MLS-hb16 +MLS-lee21 sau MLS-hb+MLs-lee21 pentru

transport SDH respectiv MLS-le pentru PDH.
4.3.3.4. Cartele
In MLS deosebim mai multe tipuri de cartele:
 Controlerele- au loc fix -----controlerele de BB in slot 1 si slotul3, controlerele de NB in
slot2 si slotul4
 Cartele de transport slot 5,6
 Cartele auxiliare: - cartela de apel DURC, de testare linii TACC, de alarme TARC

 Cartele care se pot instala in sloturile universale: cartelele LIM - sunt cartelele care
ofera servicii abonatilor. Anumite cartele devin de transport daca sunt utilizate ca
transport catre LTsi cartele LIM daca sunt utilizate ca transport catre NT.
 Cartele de servicii NB si servicii BB
Tip_Cartela Functie Porturi Observatii
ATLCD Porturi PSTN 30 La sertare mls_le echiparea ar putea fi de la 5 la 22. Dar
cablarea s-a facut de la 7 la 22.
ATLCE Porturi PSTN 32 -
PRCC Porturi E1 G703 4 Lucreaza doar ca LT . Se pune in main sau extensie
SLTCA Porturi E1 G703 si SHDSL - 8 SHDSL, porturile impare se pot scoate si ca G703. Un port
G703 dat la client ocupa si un alt port GSHDSL.Lucreaza ca
LT sau NT. Se instalaeaza fie in main fie in extensie
SYNTH1 Cartela cu 1-2 laseri STM-1 - Primul Synth este si Controller SDH si Clock/Sincronizare tot
pentru partea de SDH.Se pune doar in main
SYNTH4 Cartela cu 1-2 laseri STM- - Primul Synth este si Controller SDH si Clock/Sincronizare tot
1/STM-4 pentru partea de SDH. In Remote Inventory apare cu denumirea
PBA-SYNTH1, deci nu putem diferentia SYNTH1 de SYNTH4.
Cartela SYNTH4 se pune de regula unde avem placi
broadband.
NEHC Controller NB 0 Fluxurile E1 V5.2 si LL se conecteaza pe PRCC, SLTCA sau
EOTC.
NEHC-PDAD16 Controller NB 16 acces E1 la conector.
NEHC-SDAD16 Controller NB 16 acces E1 pe fundul de sertar spre Synth.
NEHC-SDAD21 Controller NB 21 acces E1 pe fundul de sertar spre Synth
NSEC/NSECH Extensie controller NB - Se pune in sertarele de extensie. Intr-un sertar de extensie pot
fi 2 placi NSEC, principal/rezerva. Denumirea NSECH apare
doar in Remote Inventory la placile NSEC noi, mici, ce se pun
in sertare ext_21.
TACC Test porturi PRCC,SLTCA si - Se pot face teste si se pot da bucle la porturile de PRCC,
BALCB SLTCA si BALCB.Nu este necesara daca sunt doar cartele
ATLC sau BALC. Se instaleaza in main sau extensie
ALLC Porturi analogice la 2/4 fire cu 8 Pentru tensiune de apel are nevoie de DURC
semnalizare la 2 fire
DURC Generator tensiune apel 17Hz - Nu se poate declara in sertarele mls_hb16, dar functioneaza si
/ 80 V pentru ALLC fara a fi declarata in management.
DURCC Generator tensiune apel 17Hz - Nu se poate declara in sertarele mls_hb16, dar functioneaza si
DURCD Generator tensiune apel 17Hz - Nu se poate declara in sertarele mls_hb16, dar functioneaza si
BALCB Porturi BRA fara test 16 Pentru test are nevoie de TACC.
BALCG Porturi BRA cu test 16 -
EOTCA-LT PDH cu 16 porturi. Se pune in 16 Toate cele 16 porturi sunt disponibile la conector. Ultimele 4
EU. porturi se pot conecta la bus-ul intern. In main sau extensie
EOTCA-NT PDH cu 16 porturi. Se pune in 16 Toate cele 16 porturi sunt disponibile la conector. Ultimele 4
RU. porturi se pot conecta la bus-ul intern.
EOTCB-NT PDH cu 16 porturi. Se pune in 16 Porturile nu sunt disponibile la conector, ci doar la bus-ul
RU. Se interfateaza cu NEHC intern. NT side.1+1 redundanta HW. Doar in main
pe fundul de sertar
TARCB Test, alarme, interfata RS232 - se instaleaza doar in main
pentru NEHC
EBAC Conversie ATM-IP - Traficul de date este scos spre un switch extern. La Litespan-
urile noi traficul de date merge tot spre Synth. Atat in Backup
cat si in Remote Inventory denumirea placii este EBAC.
BBLC Porturi ADSL si SHDSL 12/24 ADSL: tip LTACC-C 12 porturi pe 2 slot; tip LTACC-D 24
porturi pe 2 sloturi; SHDSL: tip LTSCA 12 porturi pe 1 slot.
In Remote Inventory placile se numesc PBA-BB indiferent
de tip. In Backup placile se numesc BBLC indiferent de tip.
BBC Controllere BroadBand - Nu apare nici in Remote Inventory si nici in Backup.

PATC Alimentare sertar extensie - -
MBTPB Memoreaza Installation Data - -
TABEL CARTELE SI OCUPARE SLOTURI IN SERARE

4.3.3.5. Configuratii Narrowband
Sunt disponibile 2 tipuri de configuratie in functie de modul de transport:
 cu transport SDH
 cu transport PDH.
1. In configuratia SDH transportul se asigura de catre SYNTH. Acesta asigura o
legatura punct la punct pe fibra optica si optional una electrica sau insertie/extractie de VC12
via STM1/4 in retea liniara (fara protectie de cale) sau in inel (cu protectie de cale). Asigura:
 sincronizarea echipamentului,
 management OH, management local
 protectie SNCP/I si EPS.
Sunt 2 tipuri de SYNTH: SYNTH1 si SYNTH1/4 (STM4 Enhanced). SYNTH1
proceseaza 2xSTM1 payload iar SYNTH1/4 proceseaza 2xSTM1 sau 1xSTM4. SYNTH1/4 se
foloseste in aplicatii unde sunt in functie si servicii BB, nu suporta EPS. SHYNT-ul vine fara
modulele optice. EPS este limitata doar la transport. Managementul SDH si functiile de controler
de nod sunt doar in cartela din sl5. Synthurile se monteaza in sl5 si sl6 (EPS). LCT se
conecteaza numai in SHYNTul din sl5.
LED: U-urgent
NU-neurgent
AT-atentie
AB-abnormal
IN-indicativ (verde aprins =unitate activa, stins=unitate standby)
11-bicolor (rosu=alarma interna, verde=in service)
Buton: 1 reset
12 lamp test
13 memorare alarme
SHYNTul lucreaza cu NEHC- controlerul de servicii NB.

NEHC are redundanta EPS si se instaleaza in sloturile 2 si 4 ale MLS main.
In cazul echiparii cu SYNTH, NEHC are o cartela fiica SDAD. SDAD poate fi echipata cu
21*2Mb sau cu 16*2Mb. Legatura dintre SYNTH si NEHC este prin busul intern.
Fluxurile de 2Mb transportate de SYNTH nu sunt disponibile decit daca se utilizeaza o
cartela de acces NB (PRCC, SLTCA, etc).
CONFIGURATIE SDH DLC (MLS MAIN)
2. In configuratie PDH transportul se asigura de catre:

 cartela optica de transport EOTC -
 cartela de transport PRCC
 cartela de transport SLTC
In cazul transmisiei PDH cartela NEHC are o cartela fiica PDAD .Cu aceasta cartela prin
plugul corespunzator se asigura acces la 16*E1 (extern)
Controlerul NEHC foloseste 3 pluguri aflate in partea inferioara chiar sub cartelele din
sloturile 2, 3 si 4. Doua dintre ele (HEMP –A) asigura doua I/O pentru surse externe de sincro si
accesul la cele 16E1, iar al 3-lea plug AUXPA asigura prelungirea spre extensie a busului de
apel si de test.
Sunt posibile urmatoarele combinatii EU-RU cu ajutorul cartelelor de transport PDH:
• EOTC-A (EU) ---EOTC-A sau EOTC-B (RU)
• NEHC/PDAD (EU) ---NEHC/PDAD (RU)
• PRCC (EU-LT) ---NEHC cu PDAD (RU)
• SLTCA (EU- LT) ---SLTCA (RU- NT)
CARTELA EOTC – este de doua tipuri:
1. EOTC-A receptioneaza max.16xE1 prin plugul corespunzator si le converteste in
semnal optic. Poate pune din cele 16xE1 max 4xE1 pe busul NLC (NB).Se poate
instala atit in EU cit si in RU
2. EOTC-B converteste semnalul optic in 16*E1 care se transfera prin bus la
controller. Fluxurile de 2M nu sunt disponibile. Se instaleaza numai in RU
Cartela PRCC – asigura pe plugul asociat accesul la 4xE1. Acestea pot fi
structurate sau nestructurate, cu CRC4 activ sau nu si HDB3 cod de linie. Este utilizata
doar ca LT. Porturile sale pot fi declarate independent fie linie inchiriata fie transport.
Cartela se poate instala si in RU. In acest caz se utilizeaza pentru a furniza servicii la
abonat.
Cartela SLTC-A- este o cartela care asigura pe plugul asociat (SLTPA)
4E1/G703 si 8 interfete SHDSL la 2 fire. Ruteaza E1 extras din interfetele SHDSL fie
spre porturile externe (doar de pe liniile pare) fie spre busul NLC. NU se instaleaza in
locul cartelelor de transport (slotul 5 si slotul6)

CARTELA HTLC – converteste 4 E1 receptionate in plugul asociat (HLTPC) in
semnal HDSL (4*2Mb).
Se poate instala atit in EU (LT) cit si in RU (NT). Asigura 2 interfete HDSL la 4
fire sau 4 interfete la 2 fire. Configuratia permisa este doar D&I (drop insert) adica 2M
sunt transparent crossconectati de la interfata de linie –dintr-o parte a plugului- la
interfata G703 in cealalta parte a plugului. De aici trebuie un cablu la plugul NEHC. Asta
deoarece HLTC nu permite crearea de V5 sau LL pe porturile sale.
CONFIGURATIE SDH PDH (MLS MAIN)
4.3.3.6. Topologii de retea

In functie de tipul de suport utilizat fibra, cupru, radiorele sunt disponibile mai multe
topologii de retea:
 SDH DLC inel EU-RU + EUHUB-RUHUB
 Inel-stea pe support fibra
 Stea pe support CU sau punct la punct pe RR
 topologie mixta care este o combinatie a acestora
4.3.3.7. Protectia nodului Litespan
Deosebim:
 Protectia transportului SYNTH:
1. De echipament – (EPS) sunt 2 cartele pe MLS (protectia de port de pe SYNTH
nu este asigurata)
2. De retea-SNCP/I data ( inel SDH)
 Redundanta echipamentului de acces -2 cartele NEHC configuratia 1+1 dintre care unul
este standby
4.3.3.8. Sincronizare
1540 are sincronizarea strins legata de partea de transport asa ca tactul se ia fie din
SDH fie din PDH sau externa G703.
Sunt 4 surse posibile de sincronizare:
a) Sursa externa: disponibila in NEHC-P plug
b) SYNTH clock: extras de SYNTH din transport
c) doua tacturi extrase din cele 16E1 Litespan.
d) tact intern (free running)
Acestea se prioritizeaza de operator.
Sincronizarea in RU este identica cu cea din EU. Daca transportul este PDH se alege ca
referinta tactul dat de EU.

4.3.3.10. Instalare
a). Instalare indoor - pentru servicii NB capacitatea maxima MLSA=4MLS. MLSA
asigura servicii NB si BB. Aceasta configuratie se poate extinde pina la 8MLS dar doar pentru
servicii BB. Dulapurile se pot configura in 2 variante:
 cu 3 MLS
 Cu 4 MLS
b). Instalare outdoor
Cabinetele sunt impartite in 3 sectiuni:
 partea electronica – adaposteste MLS , ventilatoarele, si power zone
 zona bateriilor
 zona MDF si DDF
Sunt 2 tipuri constructive de cabinete outdoor: 1MLS si 2 MLS.
4.3.4. ALCATEL 1540 LITESPAN MSAN

Litespan 1540 (FR3) MSAN (Multi Services Access Network) este un gateway de acces
multiservice ce asigura abonatilor o gama larga de servicii NB (narrow band) si BB
(broadband). Conectarea abonatilor in retea se face cu ajutorul diferite lor tipuri de interfete.
Posibilitatea de a oferi aceste servicii este data de utilizarea MLS de concept nou - MLS-3F.
Acesta suporta cartele cu un grad de concentrare mai mare a abonatilor fiind pregatite pentru
implementari de servicii noi, utilizindu-se atit in main cit si in extensie. Are implementate solutii
de transport interne de rutare a traficului spre reteaua backbone.
1540 Litespan Multimedia Acces network in retea
Alcatel 1540 este un element de retea care actioneaza ca un concentrator/multiplexor de

acces pentru un numar mare de abonati (48-3840 POTS echivalent), pentru servicii NB si BB
(SERVICII NEIMPLEMENTATE IN RETEAUA RTC). Poate fi pus in functie ca un nod acces V5
(TDM) si ulterior sa primeasca functionalitate de gateway de acces prin adaugarea cartelei
server VoiP.

Astfel devine un gateway de acces distribuit (functiile de gateway sunt puse la un nivel
ocupat in mod normal de un multiplexor de acces) asigurind:
 Conversia - canalele TDM sunt convertite in pachete de date conform standardelor
protocolului RTP, insotit de protocolul de control RTCP ce asigura monitorizarea datelor.
 Semnalizarea- managementul abonatilor si stabilirea apelurilor se face sub controlul
unui Soft switch sau Media Gateway Controller. 1540 este controlat de de un Soft
switch/MGW prin protocolul de semnalizare Megaco/H.248 (ITU-T) sau SIP in retelele
IMS.
Echipamentul ofera urmatoarele servicii:
Servicii NB oferite:
• V5 POTS
• V5 ISDN-BRA
 V5 ISDN-PRA
• SHDSL
Servicii BB oferite (neachizitionate)
• Broadband ADSL
 date (ATM)

Constructia nodului Litespan este facuta in jurul MLS (Multi Line Shelf) de tip MLS-3F.
Acesta poate fi cascadat pina la 4 MLS (un main +3 extensii). In aceste 4 MLS se asigura
servicii BB si NB.
Sunt citeva limitari date de tipul de servicii oferite:

a) servicii de NB - intotdeauna este folosit primul sertar pentru cartele
b) servicii de BB- toate cartelele pot fi main
c) cartele ADM – cartelele de transport doar in main
d) cartela NIOC daca se asigura servicii BB atunci se pune doar in main
Pentru servicii de linii inchiriate si configuratii EU-RU se poate utilizeaza si MLS-lee21.
MLS-lee21 poate fi instalat in pozitia a 2-a, a3-a sau a4-a a AN-ului.
Spre deosebire de 1540 TDM (FR2.x) main si extensia au acelasi MLS. MLS-ul este
structurat in jurul a mai multor busuri. Deosebim:
 NLC bus pentru servicii NB.

Busul NLC opereaza la 51Mb/s si este granulat la 64Kb/s. Este protejat 1+1. Aici se
conecteaza cartelele de linie NB si controlerul NB.
 Server Bus este un bus special TDM care este disponibil doar pentru primele 8
cartele. Are o latime de banda de 32Mb/s pentru aplicatii VoiP.
 HLC bus este un link punct la punct care interconecteaza ethernet BB LIMs la
controlerul ethernet. Fiecare link are latimea de 1Gb/s.
4.3.4.3. Cartele
In MLS deosebim mai multe tipuri de cartele:
• Cartele ce au loc fix
o controlere de BB slot 12 si slotul14,
o controlere de NB slot2 si slotul3
o cartelele auxiliare slot 1
o cartelele server VoiP – maxim 4 incepind din slotul 4 (MLS-3F L311ANE
maxim 2 slot4 si slotul5, MLS3F4 accepta 4 cartele server)
o cartele de transport sl 13 si sl 15 (nu in FR3.1)
• Cartele de servicii NB se pot instala oriunde in sloturile disponibile inclusiv in
locul cartelelor de transport si controler BB daca acestea nu se utilizeaza.
Spre deosebire de MLS-xx (FR2.x) unde cablarea se face in partea inferioara a
sertarului, in MLS-3F cablarea este in partea frontala a cartelei.
Sunt prezentate cartelele pentru servicii NB aflate in exploatare:

 NEHCC
 Controler de sistem si de trafic NB
 interfata pentru incarcarea traficului NB si a managementului pentru
cartelele de transport
 punct terminatie semnalizare V5 (processor de semnalizare NB)
 Interfata de management cu 1353 LMS
 ofera functiile de interfata pentru craft terminal, conectarea fizica se
face prin cartela LIOC
 gestioneaza tactul pentru sistemul de transport PDH
 Terminatie de layer 2 (HDLC) pentru abonatii ISDN
 Master Database intr-o memorie non-volatila
 NSECC
 asigura extensia busului TDM si a sincronizarii spre shelful extensie
 sustine interfetele de extensie spre shelfuri aditionale, poate
conduce maxim 3 NSECC cascadate
 colecteaza alarmele
 Inventory EEPROM management
 ATL3-G
 interfata dintre linia abonatului la 2 fire si NLC bus
 generatorul de apel integrat pe placa
 asigura masurarea liniei abonatului
 48 abonati
 reducere automata a curentului de linie in cazul operarii pe baterii
 12 kHz/16 kHz inpulsuri taxare
 inversare de polaritate
 impedanta de linie programabila cu suprimare de ecou
 protectie la supratensiuni si supracurenti.
 BAL3-G (2B1Q line code)
 16 linii /cartela HDSL
 testare de linie integrata
 telealimentare pentru NT (70 V sau 97 V)
 Operarea, Administrare si Management (OAM)
 Bit error rate, inclusiv repetori
 management de bucla
 Detectie erorilor de linie
 Detectie supracurent in cazul telealimentarii.

 PRC3-B (G.703)
 8 porturi G.703
 asigura urmatoarele servicii :
 linii inchiriate la 2 Mb/s sincro (transparent sau G704)
 debite: N*64 Kb/s
 ISDN-PRA 2Mb/s
 masuratori si teste de linie
 masuratori de calitate Q.821 si Q826
 fiecare port de 2Mb/s se poate declara sau NT sau LT
 PEIC
 interfata de alimentare
 transporta 16xE1 fluxuri externe spre/dinspre NEHC (120Ω/75Ω)
 terminator de NLC – busul NB
 asigura numerotarea MLS-urilor
 Imparte acelasi slot cu LIOC
POWER
CONNECTOR
1-4 E1 CHANELS
5-8 E1 CHANELS
9-12 E1 CHANELS
13-16 E1 CHANELS
CARTELA VIS3B
 cartela server VoiP
 asigura conversia media : canalele TDM sunt convertite intru-un stream utilizind UTP
protocol
 procesarea apelurilor si a semnalizarilor (managementul abonatilor si stabilirea
legaturilor sunt facute sub controlul unui Soft switch/MGC cu ajutorul standardelor
Megaco(IETF)/H.248(ITU-T) sau SIP
 interfetele de transport spre retea sunt dualGE 10/100BaseT (RJ45)
 serviciile oferite abonatilor sunt POTS,IDSN si real fax over IP

CARTELA SLT3-A
 8 porturi SHDSL (ITU G.991.2)
 fiecare port poate fi declarat fie LT (EU) fie NT(RU)
 8 porturi la 2 fire/ 4 porturi la 4 fire
 hardware integrat pentru masuratori linie
 are posibilitatea de a conecta 4 E1 externe
 Nx64Kb/s
 LIOC
 imparte acelasi slot cu PEIC
 interfata ethernet a sistemului si interfata de conexiune pentru fiecare controler
permitind ca Q&A externa sa fie una (interfata LAN pentru Qecc)
 acces craft terminal ( RS232 ,RJ11)
 interfata de sincronizare G703 ----- o intrare externa (T3) /o iesire (T4)
 intrare/iesire alarme
 EEPROM control pentru remote inventory
4.3.4.4. Topologii de retea

Deoarece in FR3.1 este implementata numai partea de acces NB si transport PDH
topologia de retea care se poate asigura este stea EU-RU cu transport PDH.
Accesul la cele 16xE1 se face la conectorul cartelei PEIC.
Aceste E1 se pot utiliza ca si linkuri V5 in ipoteza ca nu se utilizeaza cartela server VoiP.
Astfel se obtine o functionare de Litespan TDM. In acest caz NEHCC din Litespan 1540 MSAN
are numai rolul de controller (cele 16 E1 sunt pe o cartela separata). Litespan 1540 MSAN are
cartele de transport SDH care nu sunt achizitionate. Pentru servicii NB partea de transport FE
este implementata in cartela server VoiP: VISC.
Interfata ethernet de pe cartela VISC se conecteaza in reteaua IP si contine
vocea+semnalizarea. Sunt 2 linkuri ethernet corespunzatoare celor 2 cartele VISC.
In reteaua RTC conexiunile se fac prin reteaua IP si schema de functionare este mai jos:

4.3.4.5. Sincronizarea
Alcatel 1540 Litespan MSAN poate utiliza diferite surse de sincronizare:
 sursa externa 2Mb/s aflata pe cartela LIOC (T3)
 E1 din V5 (X205)
 sursa interna
 cartela NIOC/ADM (nu avem)
Acestea se prioritizeaza si se selecteaza de catre operator cu LCT.
4.3.4.6. Protectia
Un AN Litespan are disponibile mai multe metode de protectie:
 de echipament
a. fiecare cartela are convertor DC/DC astfel ca o cartela defecta este rapid izolata
b. NB controler NEHCC lucreaza in configuratia 1+1
c. BB controler lucreaza in configuratia 1+1
d. VoiP server VIS3B lucreaza in configuratia 1+1
 pentru servicii de voce:
a. protectia de V5 link conform standardelor
b. linkul pentru MEGACO (2 linkuri de voce si semnalizare)
c. hot-switchover pentru V5 si VoiP dictate de controlerul de NB si VISC – apelurile
active nu se pierd in caz de comutare pe cartela redunda
4.3.4.7. Instalare
1540 Litespan se poate instala fie interior fie exterior.

4.3.5. SIEMENS – FASTLINK
Echipamentele FastLink de la Siemens au fost proiectate intr-o arhitectura modulara si
versatila astfel incat sa poata furniza atat servicii clasice de telefonie, cat si ISDN sau ADSL.
Structura permite integrarea in structuri diferite de retea suportind arhitecturi diferite:
punct la punct, inel, combinatii ale acestora.
Integrarea componentelor ADSL si SHDSL permite transferul de servicii BB spre abonat

simultan cu serviciileNB.

Serviciile de telefonie si date sunt furnizate prin intermediul sistemului ONU-OLT si
eventuale noduri de transport intermediare de tipul TN-urilor.
ONU reprezinta in principal o unitate compacta de tip cabinet pentru accesul clientilor,
transport, rutare si management local a acestor functii. Combina facilitatile de multiplexor si
transport. ONUrile sunt de diferite capacitati oferind pina la 2048 porturi POTS si 80 porturi de
servicii BB. Sunt de tip FTTC varianta outdoor si FTTO/FTTB varianta indoor. O varietate mare
de tehnologii de transport (PDH, SDH, SHDSL) asigura implementare in orice tip de retea.
OLT este componenta sistemului care asigura interfata cu LE. Conectarea se face pe
interfete V51/V52. Suporta si linkuri de 2Mb/s G703 CAS .Este deasemenea punctul in care se
face conectarea unitatilor ONU. Legatura intre ONU si OLT se face prin intermediul interfetelor
V5 transportate fie pe fibra, CU sau RR. Nu accepta V5 hubbing.
In Romtelecom s-a agreat formula in care legatura dintre ONU-ri si OLT se face pe tipul
de interfata V5C proprietara Siemens care are avantajul ca face o optimizare a numarului de
link-uri E1 cu centrala dar care totodata este un punct intermediar cu dezavantajele de rigoare:
dublarea cartelelor V5FR pentru stand-by, reset cu pierderea traficului pe o arie extinsa,
management uneori greoi.
NT este terminatia de retea care ofera abonatilor direct interfete de date de mare viteza
pentru servicii multimedia si online(X21,V35,Nx64kb/s,2M etc).
In Romtelecom se folosesc mai multe tipuri de ONU-ri ca de ex: ONU 250FTTC, ONU
1000FTTC, ONU250FTTB care difera din punct de vedere al numarului de clienti deserviti, al
tipului (indoor /outdoor) precum si al popularii cu cartele.

Un tabel cu capacitatea acestora:
ONU 250 FTTB ETSI rack 256 porturi

ONU 250 FTTC container 256 porturi
ONU 1000 FTTB ETSI rack +MDF 2048 porturi
ONU 1000FTTC Container 1024 porturi
In acest tabel nu sunt trecute si capacitati de BB. ONU FastLink ofera si servicii de
broadband prin intermediul unitatilor mini DSLAM si micro DSLAM, aceste servicii nu au fost
achizitionate de Romtelecom.
4.3.5.3. Componenta
4.3.5.3.1 AMXC- multiplexorul de acces (in ONU)

Asigura concentratea /multiplexarea porturilor de abonat pe interfete standard V52 sau
V5C. Contine un procesor central (CUAII) precum si cartelele de linie (LC).
Tipic un AMXC are 8 placi de 32 abonati si o placa CUAII cu pina la 4E1 spre OLT/LX.
Intr-un sertar pot fi 2 AMXC-uri.
Se asigura deasemenea:
• pentru POTS: teste de linie
integrate in LC
• ISDN: teste de linie o unite de
test
• toate masuratorile necesare:
rezistenta, tensiuni
• masuratori la cerere
• teste periodice de linie
• calitate mare
 tipurile de interfete de pe cartelele LC si serviciile oferite (doar NB)

4.3.5.3.2 CMXII-V5.x /-CMXII-CAS (in OLT)
Este un gateway pentru serviciile POTS si ISDN, un multiplexor - crossconector ce
converteste V5 1/V52/CAS in V52/CAS.
Cartele:
• MCU = Supervision Unit (interfata QD2)
• CCU = Central Unit = matrice de cross-connect la nivel de 64kb/s. In aceasta
matrice se leaga fluxurile de 2Mb/s cu ONU si cu Lx. Practic placa pune in legatura aceste
fluxuri, sub controlul placii V52FR (in cazul
semnalizarii V5.2) sau CASU (in cazul semnalizarii CAS).
• V52FR = Placa ce controleaza CCU folosind semnalizarea V5.2
• CASU = Placa ce controleaza CCU folosind semnalizarea CAS (se pune in loc
de V52FR, daca avem semnalizare CAS).
• PU2+ = Port Unit 2+ = placa cu 4 x 2Mb/s V5.X sau CAS
• PUCAS = Port Unit CAS = placa cu 4 x 2Mb/s CAS
• PUSISA = placa optionala, pentru multiplicarea bus-ului QD2. Reamintim ca
managementul se leaga prin accesul SISA GK/E din TRU. Uneori se doreste prelungirea
acestui bus spre mai multe echipamente OLT din aceeasi statie.
• PSC = Power Supply. Din tensiunea de -48V genereaza o tensiune de +5,4V.
Cartelele in sertare au pozitii bine definite.
4.2.5.3.3 COMPS/COMPS2
Unitatea Centrala a ONU-ului, are rol de supervizare prin interfata QD2, masuratori linii
abonati, supervizare baterie, distributie tensiune -48V, convertori AC / DC.
COMPS este pentru ONU de capacitate mare (ONU 1000), COMPS2 este pentru ONU
de capacitati mici (ONU 250).
Functii:
• supervizare ONU via OSU .
• masuratori pe liniile ISDN cu test proba

• generator de apel
• redresor AC/DC (COMPS2)
• control baterii
• PDF
• control ventilatoare
4.3.5.3.4 SMX1/4 –multiplexor STM1/STM4 • 63 x 2 Mbit/s

• 1 x 34 Mbit/s
• 1 x STM-1 electric
• 2 x STM-1 or 2 x STM-4 optic
sau 2 x STM-1 electric
• tact T3in si T4out
pentru sincronizare externa
• QD2 pentru management sistem
• Interfata control overhead (V.11)
4.3.5.3.5 Optical Multiplexer OMX16 – multiplexor optic de 34Mb/s

Interfete:
• 16 x 2 Mbit/s
• 34 Mbit/s electric sau 36 Mbit/s optic
• QD2 pentru management sistem
• Interfata control overhead
4.3.5.3.6 Echipamente de linie LE2 de 2Mb/s:

• LTCOH - echipament de linie pentru 1x2Mb/s transparent pe linie HDSL
• LTO – echipament de linie 2x2Mb/s pe o fibra cu management in canal overhead
• LT2ME- terminatie de linie care poate fi echipata cu 2 module care pot fi
a) 2,3M SHDSL
b) 2M optic
c) 2M G703
Aceste terminatii de linie se pun in sertare si asigura o varietate de posibilitati de
legaturi.
4.3.5.4. Descriere elemente

4.3.5.4.1. OLT (Optical Line Termination)
O structura generala de OLT este prezentata mai jos:

In principal, OLT este
compus din doua parti:
- Sistem / Sisteme de
transmisiuni (ex. SMX = SDH)
- Echipament Cross-
Connect Multiplexer CMXII
Sistemul de transmisiuni
are rolul de a transporta fluxurile
de 2M pe relatia Lx – ONU (si
eventual ONU – IPMPLS).
Echipamentul Cross –
Connect Multiplexer realizeaza:
- conversie de protocol de
semnalizare V5.1/V5.C/CAS in
V5.2/CAS
- extragere informatie de
management de la 2M LL sau 2M
V5.C spre interfata QD2
Sertarele sunt urmatoarele:
Echipamentul CMXII-LS (de tip main, permite o extensie)

Echipamentul CMXII-CS (de tip main, permite 2 extensii)
Acest sertar contine doar placi de matrice si control, nu contine placi de 2M.
Sertarul permite maxim 2 extensii, CMXII-2S, in care se gasesc doar placi de 2Mb/s
Echipamentul CMXII-2S (de tip extensie)

Acest sertar nu contine placi de matrice si control, ci doar placi de 2M.Sertarul este o
extensie a sertarelor de tip CMXII-CS si CMXII-LS.

Echipamentul OMX2S2
 OTSU2M = Optical Terminal Supervision Unit with 2Mb/s. Are o interfata F seriala
RS232 pentru supervizare locala
 LTO = Line Terminating Unit Optical 2x2 Mb/s
 LT2ME1 = Line Terminating Unit 2 x 2Mb/s
 LTCOH = Line Terminating Unit Cooper (HDSL) with overhead channel
 LT12CM = Line Terminating Unit HDSL 1 x 2Mb/s
 RPSII = Remote Power Supply (pentru HDSL).
Echipamentul OMX16S- 16 E1
 DSMX34 = Digital Signal Multiplexer 16 x 2Mb/s

 OTRU36 = Optical transceiver unit 36Mb/s (util 34Mb/s) – eventual se pot pune doua
astfel de placi in sistem W/P = Working / Protection
Echipamentul SMXCS
 ADM1o/e = placa SDH STM1-O sau STM1-E

 TC21E1 = placa 21 x 2M
 TC1E3 = placa 1 x E3
 PSX = placa Power Supply Unit; sunt 2 placi, fiecare alimenteaza cate o jumatate de
sertar. Din tensiunea de -48V scoate 2 tensiuni, +/- 5 V.

4.3.5.4.2. ONU
4.3.5.4.2.1 ONU 250 FTTB
Sunt posibile 2 variante de echipare:

- cu sertar ASMX2 (mixt de transmisiuni si acces) si eventual un sertar UMX4MS pentru
ADSL/SHDSL.
- cu 2 sertare: unul de SDH (SMXLS2) si unul de acces (UMX2S2)
Sertarele implicate in configuratie sunt descrise mai jos

Sertarul AMXS2 (mixt de transmisiuni PDH/HDSL/SDH si acces AMXC)
Power Supply Unit = Convertor DC / DC. Se foloseste in sertarele de acces abonat. Din
tensiunea de -48V scoate o tensiune de +5V, pentru CUAII, si 2 tensiuni de +/- 5V, pentru
placile de abonat LC.
CUAII = Central Unit = similara cu placa CUA/CUD de la ONU20/ONU30, dar
gestioneaza pana la 8 placi POTS a cate 32 porturi. In plus, nu realizeaza doar multiplexare, ci
si concentrare (foloseste protocolul V5.2 in loc deV5.1)
NB-LC = Placi de abonat, maxim 8.
LTO = Line Terminating Unit Optical 2x2 Mb/s
LT2ME1 = Line Terminating Unit 2 x 2Mb/s
LTCOH = Line Terminating Unit Cooper (HDSL) with overhead channel
OTSU2M = Optical Terminal Supervision Unit with 2Mb/s. Are o interfata F seriala
RS232 pentru supervizare locala, si 2 interfete QD2: o interfata seriala RS485 si o interfata E1.
Comutarea acestor doua interfete se face folosind niste switch-uri de pe placa. Placa extrage
informatia de supervizare spre bus-ul QD2.
DSMX34 = Digital Signal Multiplexer 16 x 2Mb/s
OTRU36 = Optical transceiver unit 36Mb/s (util 34Mb/s) – eventual se pot pune doua
astfel de placi in sistem W/P = Working / Protection
ADM1o/e, ADM4o = placa SDH STM1-O sau STM1-E sau STM4.
TC1E3 = placa 1 x E3
PSD = Power Supply Unit = Convertor DC / DC. Se pune in cazul echiparii SDH, in slotul
218, in locul placii OTSU2M, care se pune in cazul echiparii PDH. Din tensiunea de -48V
genereaza o tensiune de +5,4 V.
Placa CUAII impreuna cu placile de abonat formeaza unitatea de multiplexare, notata
AMXC.

UMX2S2(mixt de transmisiuni PDH/HDSL si acces AMXC, sau doar de acces cu 2 AMXC-
uri
Tipurile de placi LTx (uplink sau feeder) sunt:

- LT2ME1 = Line Terminating Unit 2 x 2Mb/s
- LTCOH = Line Terminating Unit Cooper (HDSL) with overhead channel
- LTO = Line Terminating Unit Optical 2x2 Mb/s
Daca folosim LT2ME1 sau LTO, slotul din dreapta placii trebuie lasat liber.

Sertarul SMXLS (SDH)
4.3.5.4.2.2 ONU 250 FFTC

este aratat modul in care poate fi echipat:

4.3.5.4.2.3 ONU 1000 FTTB
pentru dulapurile de extensie mai este un sertar UMXLS dedicat liniilor inchiriate de 2M:
Nota 1: Placa OTSU2M se pune doar daca avem circuite 2M LL dedicate pentru management.

Nota 2: Daca folosim LT22CM cu RPSII, LT22CM se pun in sloturile impare
Nota 3: Se pot pune maxim 8 placi RPSII, in sloturi pare, in dreapta sloturilor cu placi LT22CM.
 OTSU2M = Optical Terminal Supervision Unit with 2Mb/s. Extrage informatia de
supervizare spre bus-ul QD2.
 SUE = Supervision Unit. Are interfata seriala F pentru management local.
 LT2ME1 = Line Terminating Unit 2 x 2Mb/s
 RPSII = Remote Power Supply
4.3.5.4.2.4 ONU 1000 FTTC
Are un sertar de baza si maxim 2 sertare de extensie. Numarul maxim de abonati este 1024
(fata de 2048 in cazul ONU 1000 FTTB). Tipurile de sertare sunt indicate in desen.
ACU distribuie tensiunea de -48V pe sigurante.
NOTA: managementul se face la nivel de elemente functionale (DSMX34, LTO, AMXC,
and CMX) nu la nivel de sertar (AMXS2, UMXS2, and OMX16S). Este dificil pentru NOC sa
stabileasca daca 2-3 elemente functionale fac parte din acelasi sertar, acest lucru fiind mai
simplu pentru Field.

4.4. ECHIPAMENTE ACCES DATE
4.4.1. GENERALITATI xDSL

Digital Subscriber Line (DSL) este o conexiune de banda larga, care utilizeaza linia
telefonica existenta.
DSL ofera transmisii de date de mare viteza pe sarma de cupru rasucite (bucla locala) ,
care se conecteaza la abonat. Sunt diferite tipuri de DSL si sunt denumite colectiv ca xDSL.
Serviciul de telefonie traditionala (Plain Old Telephone Service sau POTS) a fost creat
pentru a face schimb de informatii de voce folosind un semnal analogic. Frecventa analogica a
vocii foloseste doar o mica parte din latimea de banda de pe o linie telefonica (sub 4 kHz) o
poate suporta. Volumul maxim de date pe care modemurile conventionale dial-up il pot
transmite prin sistemul POTS este de aproximativ 56Kbps.
Un cablu de telefon tipic este capabil de a sustine o gama mai larga de frecvente (in
jurul valorii de 1MHz). Modemurile DSL permit ca banda de frecvente pana la 1MHz sa fie
utilizata pentru transmiterea digitala (date) alaturi de semnalele analogice (voce) pe acelasi fir,
prin separarea semnalelor, prevenind interferenta reciproca.
Splitarea frecventelor
Frecventele in banda vocala se trimit spre LX (centrala telefonica) si sunt utilizate pentru
comunicatii vocale si modem (fax, V90, V32etc)
Splitter-separarea benzilor
4.4.1.2. Tipuri xDSL

Variantele DSL pot fi in general impartite in trei grupe:
 DSL simetric - debitul datelor este acelasi atit downstream cit si upstream.
Acesta include urmatoarele tipuri de DSL:
• High data rate Digital Subscriber Line (HDSL)
• Simetric Digital Subscriber Line (SDSL)
• Simetric High bit rate Digital Subscriber Line (SHDSL)
 DSL asimetric - debitul datelor este mai mare downstream decit upstream.
Acesta include urmatoarele tipuri de DSL:
• Asymmetric Digital Subscriber Line (ADSL)
• Asymmetric Digital Subscriber Linie Lite (ADSL Lite)
• Asymmetric Digital Subscriber Line 2 (ADSL 2)

• Asymmetric Digital Subscriber Line 2 + (ADSL 2 +)
• Asymmetric Digital Subscriber Line 2 + + (ADSL 2 + + sau
ADSL4)
• READSL (Reach Extended ADSL)
 DSL simetrice si asimetrice - DSL poate transmite date atat simetric si asimetric.
Aceasta include urmatoarele tipuri de DSL:
• Very high bit rate Digital Subscriber Line (VDSL)
• VDSL2
4.4.1.2.1 DSL SIMETRIC
 HDSL ------ ITU G.991.1

HDSL este prima versiune a DSL simetric care a fost creat ca o alternativa la
serviciile T1 si E1. HDSL este o modalitate mai buna de a transmite T1 sau E1 peste perechi de
fire rasucite din cupru. HDSL imparte un semnal 1.544Mbps/2.048 Mb/s pe doua perechi.
Functioneaza pe buclele lungi, fara repetoare pina la 3.7 km pe sarma de 0.5 mm. Pentru
distante mai mari se utilizeaza repetoare care pot fi telealimentate. Primul cod de linie a fost
2B1Q dezvoltat pentru T1.Ulterior ITU standardizeaza HDSL si adopta codul de linie
CAP(Carrier less Amplitude & Phase Modulation).Se pot transporta si nx64Kb/s.
HDSL deschide drumul pentru HDSL2.
 HDSL2 utilizeaza TC-PAM (trellis-code pulse amplitude modulation) ca si cod de linie ce
asigura un cistig de 7dB fata de 2B1Q. Functioneaza si pe o pereche.
HDSL nu permite serviciu telefonic standard pe aceeasi linie.
 SDSL – SDSL este o versiune pe o singura linie de HDSL. SDSL asigura debite de
pana la 2.3Mbps. SDSL este pentru abonat individual echipat cu o singura linie
telefonica. SDSL are o raza de actiune maxima de aproximativ 3 km. Permite interfata
Ethernet intre modemul SDSL si echipamentul utilizator.
 SHDSL --------ITU G.991.2
SHDSL cunoscut sub numele de G.SHDSL, este primul DSL standardizat multi-rate,
oferind viteze de transmisie pana la 2.3Mbps pe o singura pereche si pana la 4.6Mbps peste
doua perechi. SHDSL atinge distante mai mari si este influentat mai putin de zgomot. SHDSL
este mai potrivit pentru aplicatii de afaceri care necesita latime de banda mai mare in ambele
directii.
 MSDSL (Multi-rate Symmetric Digital Subscriber Line) – permite modificareaadaptiva a
ratei de transfer in functie de tipul de linie

DSL simetric debite/distante /aplicatii
4.4.1.2.2 DSL ASIMETRIC
 ADSL
ADSL este transmiterea de servicii integrate de voce si date cu rate de date mai mari
downstream (spre abonat) decit upstream. ADSL pot atinge viteze de pana la 10Mb/s
downstream si 1Mb/s upstream. ADSL permite clientilor sa foloseasca atat servicii de telefonie
normala cit si transmisii digitale de mare viteza pe o linie telefonica existenta. ADSL este ideal
pentru utilizatorii de acasa si de birou, care necesita fast download pentru video la cerere, acces
la internet, acces de la distanta LAN, acces multimedia si alte servicii specializate PC. Intr-o
conexiune ADSL datele sunt redirectionate printr-un DSLAM (multiplexor) catre o retea ATM/IP.
Vocea si datele sunt transportate pe linie simultan in ambele directii (full duplex).
Splitterul separa cele doua benzi de frecventa deoarece frecventele joase utilizate de
ADSL disturba spectrul audio si situatiile on-hook/off-hook schimba impedanta liniei cu impact
asupra comunicatiei ADSL (re-sync).
Figura 2 Conexiune ADSL

DSLAM-urile cu porturi uplink Ethernet sunt cunoscute ca si IP DSLAM. IP DSLAMul
este rapid, usor de implementet, mai ieftin si usor de intretinut. Cele 2 sensuri upstream si
downstream se separa, punctul de separare este la 138KHz.
SPECTRU FRECVENTA - SPLITARE

Pentru transmisia semnalului ADSL pe linie se utilizeaza doua tehnici de modulare
(incompatibile):
 CAP
 Discrete Multi-Tone (DMT)
Dintre cele 2 cea mai utilizata este DMT.
DMT ---- Discrete Multi-Tone (DMT), metoda de modulatie cea mai utilizata, separa
semnalul DSL astfel incat domeniul de frecventa utila este separat in 255 de canale ( bin) de
4.3125kHz fiecare.
DMT dispune de 224 canale de frecventa in sensul downstream si 31 canale de
frecventa in sensul upstream. Binul 0 este DC, nu este folosit. Cand vocea (POTS) este folosita
pe aceeasi linie, atunci bin-ul 7 este cel mai mic bin utilizat pentru ADSL. Aspectul in frecventa
poate fi rezumat astfel:
 30 Hz-4 kHz, voce.
 4-25 kHz, banda de garda neutilizata.
 25-138 kHz, 25 bins upstream (7-31).
 138-1104 kHz, 224 bins downstream (32-255).
De obicei, cateva canale jurul 31-32 nu sunt folosite in scopul de a preveni
interferentele intre upstream si downstream deoparte si de alta a valorii de 138 kHz. Acestea
constituie o banda de protectie care urmeaza sa fie alesa de catre fiecare producator DSLAM -
nu este definita de caietul de sarcini G.992.1.
DMT in functie de caracteristica liniei

Standardele utilizate pentru a descrie tipurile de ADSL:
OVERVIEW OF STANDARDS
 G.lite (ADSL Lite) ---- ITU G.992.2 (G.Lite)

G.lite, de asemenea, cunoscut sub numele de Lite ADSL, ADSL fara splitter sau ADSL
universal, a fost in mod special dezvoltat pentru piata plug-and-play. G.lite este in esenta un

ADSL lent, care nu necesita ca semnalele sa fie splitate la utilizator, ci doar la compania de
telefonie. Ofera downstream 1.5Mbps si 384kbps upstream. Utilizeaza DMT ca si tehnica de
modulare.
 ADSL2
ADSL2 si-a imbunatatit performanta si interoperabilitatea fata de ADSL. ADSL2 ofera
sprijin pentru noi aplicatii, servicii si scenarii de implementare. ADSL2 ofera, de asemenea, o
mai mare imunitatea la zgomot, diagnostice mai bune, crosstalk mai mic si permite lipirea
(bonding) - capacitatea de a utiliza mai multe perechi de cupru pentru a creste latimea de banda
sau a debitelor.
Facilitati asigurate:
 debit de transmisie mai mare;
 raza de acoperire mai mare;
 adaptare mai flexibila a ratei de transfer la caracteristicile liniei;
 facilitati de diagnosticare canal;
 mod de lucru stand-by;
ADSL2 asigura un debit de pana la 12Mbps in downstream si pana la 1Mbps in
upstream; aceste performante se obtin prin cresterea eficientei modulatiei, reducerea antetelor
cadrelor de date („framing overhead”), castig de codare mai mare, imbunatatirea initializarii si
procesari de semnale mai complexe.
In cazul modemurilor ADSL2 sunt prevazute facilitati de diagnosticare si monitorizare; se
poate masura: zgomotul de fond, atenuarea in bucla, raportul semnal zgomot; informatiile de
diagnoza sunt trimise la centrala si sunt utilizate pentru monitorizarea calitatii serviciului.
 ADSL2 + ITU G.992.5
ADSL2 + imbunatateste in continuare ADSL2 prin cresterea ratei downstream la 20Mbps
pe o linie telefonica la 1.5 km. Este o extensie a standardului ADSL2; ADSL2 specifica o banda
downstream de 1.1MHz sau 552kHz (ADSL G.lite.bis), iar ADSL2+ o banda de 2.2MHz (512
purtatoare) – crestere substantiala a debitului in downstream pentru linii mai scurte; debitul in
upstream este in jur de 1Mbps, in functie de parametrii canalului de de transmisie a canalelor de
voce transmisie (lungimea liniei).
ADSL2+ se poate utiliza si pentru reducerea diafoniei prin utilizarea doar a benzii de
frecventa localizate intre 1.1MHz si 2.2MHz – ADSL2+ este de regula o optiune pentru “cabinet
based DSL” (linie mai scurta), iar ADSL2 pentru “central office based DSL”;
Alocarea benzilor de frecventa in cazul tehnicilor ADSL2 si ADSL2+ (512

purtatoare ADSL2+)
ADSL2 + de la CO: frecventele utilizate, de la 0.138 MHz pana la 2,2 MHz
ADSL2 + de la terminalul de la distanta: frecventele utilizate, de la 0,5 pana la 2,2 MHz

Debite asigurate in downstream de catre tehnicile ADSL2 si ADSL2+ in functie de lungimea
linie
 ADSL2 + + (ADSL4)
Propunerea actuala pentru ADSL2 + + (de asemenea, cunoscut sub numele de ADSL4)
creste downstream-ul pina la 52Mbps prin extinderea frecventei maxime folosite pentru
transmiterea de date downstream la 3.75MHz.
4.4.1.2.3 DSL Simetric si Asimetric
 VDSL ITU-T G.993.1

VDSL ofera cele mai inalte debite de date dintre tehnologiile DSL, asigurind in
configuratia asimetrica vitezele de transmisie de pana la 52Mbps pe distante scurte. VDSL
poate fi, de asemenea, configurat pentru transmisii simetrice pentru a oferi servicii de 10Mbps
full duplex Ethernet pentru distante de pana la 1.3 km.
RELATIA DEBIT-DISTANTA (conform ITU) VDSL1
 VDSL 2  ITU-T G.993.2

Este cea mai noua si mai avansata tehnologie DSL folosita in Romtelecom. VDSL2 a
fost proiectat sa suporte o categorie larga de servicii cum ar fi voce, video, date, televiziune de
inalta definitie (HDTV), jocuri interactive Este o imbunatatire a standardului G.993.1 (VDSL1).
Este un standard complex cu numeroase profiluri de transmisie si benzi de frecventa adaptate
diferitelor cerinte de acoperire si debit.

o Permite transmisii duplex integral simetrice si asimetrice pana la debite de
200Mbps pe
o perechi torsadate folosind o banda de frecventa de 30MHz. Debitul maxim de
transmisie de 250Mbps la sursa scade rapid la 100Mbps la 0.5km si 50Mbps
la 1km, dar apoi scade mai lent, la distante de 1.6km de sursa performantele
sunt identice cu cele ale tehnicii ADSL2+.
o Standardul VDSL2 include multe din facilitatile si functionalitatile continute de
standardul ADSL2+. Este vorba de facilitati avansate de diagnostic,
management avansat, abilitatea de a maximiza debitul si eficienta utilizarii
benzii de frecventa –
o VDSL2 este o tehnologie ideala pentru servicii video.
o VDSL2 permite raza de acoperire mare de tip ADSL, adica 1 – 4 Mpbs la
distante de 4,5 km, caz in care se lucreaza intr-un mod similar cu ADSL2.
Sistemele de tip VDSL2, spre deosebire de sistemele VDSL1, nu sunt limitate
numai la bucle scurte.
o Profilurile de transmisie definite pentru tehnicile VDSL2 sunt prezentate mai
jos.
Aceste profiluri caracterizeaza largimea de banda alocata, numarul de tonuri
(subpurtatoare) utilizate in special in downstream, separatia tonurilor, puterea de emisie, rata de
transfer (in special in downstream).
PROFILURI FRECVENTE

PLAN FRECVENTE
Annex A – USA & Canada
Annex B – Asia, Europe (incl. FSAN Plans 997 & 998)
Annex C – Japan
 VDSL2 este caracterizat prin tehnici de initializare complet diferite de cele ale sistemelor
VDSL1 (masurarea canalului si antrenarea modemului); sistemul VDSL2 permite utilizarea
benzii de frecventa US0 (utilizat de sistemele ADSL) pe canale de lungime mare.
 Sistemul VDSL2 asigura o protectie superioara la zgomot de impulsuri, una dintre cele
mai importante distorsiuni ce afecteaza transmisiile DSL prin tehnica Flexible PSD Control
(Power Spectrum Density) Sistemul VDSL2 permite corectia pachetelor de erori generate de
impulsuri cu latime intre 250μs si 3,75ms.
 VDSL2 asigura suport pentru servicii bazate pe transmisie de pachete (de ex. Ethernet
sau IP). Facilitati de management evoluate permit transmisia pe acelasi strat fizic a unor
pachete cu prioritati si lungimi diferite.
Aplicatii diferite au cerinte diferite cu privire la debitul de date, latenta, rata de biti
de eroare si INP (impulse noise protection).

IP Video nevoie de INP mai mare care introduce intarzieri. Dar jocuri online si Voice over
IP sunt de latenta-sensibile.
G993.2 defineste doua cai de latenta fizica: calea de latenta 0 si 1 (optionala) pentru a
transporta traficul.
 VDSL2 asigura facilitati evoluate de diagnostic a canalului si de identificare a defectelor.
 VDSL2 asigura o compatibilitate imbunatatita intre echipamente cu “chip-seturi” diferite
si compatibilitate cu tehnicile ADSL si ADSL2.
 Tehnica VDSL2 trebuie sa asigure legaturi duplex integral cu debit de 100Mbps la
distante de 350m si 30Mbps la distante de 1.2 – 1.5km
Comparatie intre performantele tehnicilor VDSL2, VDSL1, ADSL2+
4.4.2. ALCATEL ISAM 7330/7302 XD

4.4.2.1 GENERALITATI
7330 ISAM FTTN este un DSLAM independent conceput pentru o usoara si rapida
furnizare de servicii IP de banda larga intre un mediu de transmisiuni pe baza de Gigabit
Ethernet pe fibra si reteaua xDSL de cupru a abonatilor.
7330 ISAM FTTN prezinta un design compact pentru instalare in cabinete stradale. Sunt
doua variante constructive de DSLAM: 7330-B (2 sloturi LT pentru abonati) si 7330-D (4 sloturi
LT pentru abonati.). Noi avem varianta DSLAM 7330-D.
ARAM-D se poate monta orizontal sau vertical in dulapuri si doar vertical in cabinete.
Poate lucra in varianta standalone (independent) sau varianta expandata (se conecteaza mai
multe ARAM-D in stea dintre care unul este host). Varianta implementata este standalone.
Managementul pentru ARAM-D poate fi local sau distant. Ca si terminatie de retea IP de
banda mare are maxim 3 agregate optice sau electrice (cartela NT) cu ajutorul carora se
conecteaza la reteaua IP si suplimentar se mai pot adauga inca 4 uplinkuri Gigabit Ethernet.
Pentru conectivitatea la reteaua IP 7330 utilizeaza o unitate NT (ECNT-) care se instaleaza
in slotul destinat. 7330 suporta redundanta cind se instaleaza doua NTuri care poate fi:
 APS – protectia de link
 EPS – protectia de card

ARAM CONFIGURATIE CARTELE SI LINKURI
Pentru conectivitatea abonatilor ARAM-D are pentru fiecare abonat o terminatie de linie.
Aceasta asigura livrarea de servicii ADSL precum si serviciul POTS.
Serviciile ADSL de banda larga sunt:
 ADSL
 ADSL2/ADSL2+
 VDSL
Capacitatea maxima este de 192 linii de abonat (4cartele x48abonati/cartela).
7330 foloseste switchuri ethernet pentru conectarea la reteaua IP. Pentru traficul de la si
spre abonatii ADSL foloseste ATM VCs. Foloseste tehnica DMT de modulare.
Cu ADSL se asigura comunicarea bidirectionala asimetrica pe o singura pereche, fara
repetoare. Viteza (rata) maxima fizica este determinata automat in timpul de initializare a
modemului. Initializarea modemului se face cu ajutorul unei marje de zgomot predefinit (SNR) si
in limita impusa de densitatea de putere spectrala de emisie. Sistemul de management
stabileste atunci rata de linie la valoarea corecta. Acest lucru se face in conformitate cu profilul
de serviciu al clientului si maximizeaza marginea de zgomot si / sau minimizeaza puterea de
transmisie. Acest lucru permite diferite niveluri de servicii, de exemplu, oferind cele mai mari
viteze sau sa asigure o rata de biti garantata. O rata de biti poate fi aleasa liniar, pana la rata
maxima posibila. Fiecare abonat poate sa aiba rate diferite de biti.
7330 are INP configurabil. INP este capacitatea de a proteja echipamentele impotriva
zgomotului si vibratiilor excesive, care cauzeaza degradarea semnalului prin linii xDSL.
Configurarea INP ofera posibilitatea de a configura parametrii upstream si downstream pentru
INP in serviciul profil. INP configurabil ofera operatorului un control direct asupra INP minim de
pe linia xDSL si, prin urmare, asupra robustetei liniei la zgomotul in inpulsuri. Inainte INPul a
fost obtinut din setarea latentei setare care a furnizat operatorului doar un control indirect
asupra INP. Cu INP configurabil, INPul si latenta pot fi configurate separat. Parametrul INP este
configurabil si pentru serviciul VDSL. Operatorul poate configura parametrii de upstream si
downstream ai INP in profilul serviciului.

4.4.2.2. Arhitectura
a. Shelf
Un sertar 7330-D consta din urmatoarele:
o partea din spate – fund de sertar pe care se face conectica intre cartele
o partea frontala care contine sloturi pentru cartele:
o GFC – cartela de facilitati –(PWIO-B)
o cartela de extensie/ alarma –slot ATI AACU-E
o cartele de linie- LT:LT1-LT4 (EBLT-A/EBLT-C/EBLT-J)
o cartele de retea NT 2 buc in varianta redundanta: NTA si NTB (ECNT-A/ ECNT-
C)
o filtre – LP: LP1-LP4 (HLPC-H/HLPC-J)
o un slot pentru fan
Se poate instala atit in varianta orizontala cit si verticala.
b. Fan Unit
Este echipat cu 4 ventilatoare si este termostatat, viteza ventilatoarelor este functie de
temperatura. In compartiment se mai afla si un filtru contra prafului.
Viteza ventilatoarelor este monitorizata pentru viteza minima. Daca aceasta scade sub
valoarea normala (1500 rpm) atunci apare un semnal de alarma. Daca un ventilator se
defecteaza atunci viteza celorlalte va creste pentru a asigura ventilatia. Daca toate
ventilatoarele se defecteaza sau se scoate unitul atunci sistemul se opreste dupa 1 min.
4.4.2.2.1 CARTELE
a. PWIO-B
• asigura alimentarea cu energie a ARAM-D prin intermediul surselor
redundante A si B-alimentare duala
• ofera conectivitate pentru cinci intrari de alarma cu scop general
• ofera conectivitate locala RS 232

• intrare alarma lipsa ee – daca este conectat acest contact la 15min dupa
activare se opreste alimentarea sertarului pentru a proteja bateriile
• LED-uri de alarma pentru fan, power, status general
• este instalat in slotul GFC al ARAM-D
• control ventilatoare
• se inlocuieste pe teren
• lamp test
• remote inventory- memorie prom unde este scrisa adresa MAC a sistemului
• conectivitate pentru MTA (metalic test acces )- punct de test metalic pentru
testare linii upstream/downstream (up/down)
POWER LED: ON –OK

OFF- no power
FAN LED: ON – OK
OFF- no power
RED- alarm fan- cel putin un ventilator
ALARM LED – critical/major/minor
b. ECNT- (Ethernet Aggregation NT Unit)
se instaleaza in slotul NTA respectiv NTB pentru redundanta
Facilitati:
• service hub:
I. functiuni de control si de comutare a traficului ethernet dinspre/spre reteaua IP si
unitatile LT- capacitatea de comutatie 24 Gigabit Ethernet (din fabrica.)
II. 16 porturi pentru line card si extensii
III. 1 port pentru management
IV. 7/8 porturi pentru linkuri Ethernet
• contine memorie flash,ROM si RAM
ECNT-A cartela NT cu Shub integrat este de 2 tipuri: 100Mb sau 1Gb conexiune cu LT
• 3 porturi Gigabit Ethernet optice/electrice pentru conectare la reteaua IP
• 3 porturi Ethernet electric pentru conectare la reteaua IP
• porturile sunt grupate perechi ( unul ETH si unul Giga) si nu se poate utiliza decit unul
odata din perechea respectiva
• conversia media la GE pe cartela

ECNT-C cartela NT cu Shub integrat:
 1 port 10/100/1000 Mb/s electric sau optic (port 0)
 3 porturi Gigabit Ethernet optice
• porturile 10/100/1000 Mb / s auto-sensing, auto-MDIX
• suporta pana la 16 000 intrari de adrese MAC
• stie half-duplex si 802.3x flow control pentru full duplex
• asigura managementul subsistemului NT 7330 ISAM FTTN
• LED-uri de stare pentru porturi
• in porturile Gigabit Ethernet se instaleaza module SFP
• management inband si local (PWI-O)
• in porturile Gigabit Ethernet se instaleaza module SFP optice sau electrice -
modulele SFP optice trebuiesc sa fie din lista Alcatel (nu se poate conecta direct in
SW Telco optic cu orice SFP)
Semnificatia LED:
port optic verde- ok

blinking- transmite/receptioneaza –normal
off- no link
port electric speed led verde- gigabit
galben- 100Mb/s
off- 10M sau no link
link led verde- exista link
bilking -transmisie/receptie
off -no link
PWR LED flashing verde 3,5s/0,5s –ok
flashing verde 1s/1s – booting
off –no power
A/S LED verde- activ
off –standby
flashing- sincronizare
ALM LED rosu- cartela defecta
off-OK cartela functioneaza normal
c. Cartela LT: Line termination EBLT-

Cartela suporta:
 48 abonati
 VC cross-conect/port
 poate fi instalata in orice slot LT
 pentru conectarea la retea utilizeaza cartele filtru
 hot extracted/inserted
 2 linkuri interne Gigabit Ethernet pentru NTA si NTB
 face conversia de la Ethernet la ATM (IWF- Inter Working Function)
 management de trafic
 EBLT-A/J asigura functionalitati de nivel 2 -L2 - IWF
 EBLT-C/E asigura functionalitati de nivel 3 –L3- IWF

POWER LED Verde off no power
on ok
3.5s/0.5s sistemul
functioneaza
1s/1s boot
flashing incarcare soft
Alarm LED rosu on alarma
of ok
d. Filtrele de linie HLPC-H/HLPC-J
Filtrele de linie asigura conectivitatea intre PTSN si serviciile IP de banda larga.

Folosesc un filtru trece jos combinat cu un filtru trece sus al LT pentru a mixa semnalele spre
abonat iar in sens invers pentru a le separa.
Semnalele POTS trec spre liniile LX iar cele de banda larga trec spre LT prin fundul de
sertar.
Cartela se cableaza pe conectorii din fata la MDF. Cartela nu are nici un LED de
semnalizare.
Pe o cartela sunt 48 abonati.
SE alimenteaza din PWIO prin fundul de sertar.
Este hot extracted/inserted
Diferenta dintre cele 2 este ca HLPC-J are suport pentru MTA.
4.3.2.2.2 Echipamentul DSLASM 7302 XD
Echipamentul DSLASM 7302 XD Alcatel asigura aceleasi servicii si facilitati ca si 7330.

Cartelele de linie si controlerele sunt identice.
DSLAM 7302 XD are o capacitate de 756 linii ADSL (16 cartele LT). Se instaleaza
indoor in dulap sau outdoor in cabinete mari datorita dimensiunii. Indoor se instaleaza un singur
echipament intr-un dulap care contine si ATRU-U precum si FAN. Echipamentul are o
constructie modulara. Sertarul pentru cartelele de linie si NT se numeste ADSL Line
Termination Subrack version T (ALTS-T). Filtrele sunt instalate in alt sertar care se numeste XD
splitter (XD-SP).

asigura distributia de alimentare
pentru dulap
alimentare V1/V2
6 sigurante
functie de alarma:
colecteaza/distribuie/afiseaza
- ALTS-T
Are 3 zone:
a. zona fan partea inferioara unde se monteaza un Fan Unit AFAN-S
b. zona LT unde se pun cartelele de linie (LSM line server module)
c. zona de conectori in partea superioara
- AFAN-S asigura:
 cu cele 8 ventilatoare o ventilatie fortata
 trimite informatia de alarma fan la TRU precum si pe LEDul frontal
 monitorizare viteza si compensare in caz de defect al unui ventilator
 se poate opri alimentarea pentru service (1min)
 filtru de praf ce se curata periodic

a. Zona LT – asigura sloturile pentru cartelele NT, de alarma, LT precum si switchuri
pentru IDul sertarului aflate pe fundul de sertar(in ipoteza ca se pun 2 sertare in dulap).
Acest ID este dat pentru fiecare sertar ALTS-T
In configuratia noastra toate au ID=1.

CARTELE instalate in zona LT:
1. AACU-C
• colecteaza si gestioneaza alarmele de la fan, alimentare, sigurante, alarme externe si

le trimite la NT care le transfera la sistemul de management
• ofera o afisare vizuala a alarmelor (LED) minore, majore, si critice
• trimite alarmele catre TRU
• ofera conectivitate pentru management RS232
• trebuie sa fie instalata in slotul ACU
• este inlocuibila pe teren
• hot plugin/out
• are un port RJ-45 pentru o conexiune out-of-band management Ethernet (nu este
folosit)
2. NT sunt aceleasi cartele ca si in cazul DSLAM7330
3. LT sunt aceleasi cartele ca si in cazul DSLAM 7330
4. SMAS – System MAC Address Storage card
 localizata linga cartela LT din slotul 16

 contine remote inventory
 contine MAC address a sertarului – la bootare SHub primeste
adresa din cartela. La schimbarea NT in caz de deranjament adresa
MAC nu se schimba
 fara ea ISAMUL nu trece online
 la 7330 functionalitatea SMAS este data de PWIO

b. Zona conectorilor
contine conectorul de alimentare al sertarului, cuplele pentru conectica cartelelor LT
spre filtre, alte cuple. Nu contine bus de test/spare
TRU asigura conectica spre TRU

conectorii de extensie –neutilizati
cuple xDSL- 24 linii/conector
remote CT – se poate pune un modem
sus sunt cuplele in slotul pentru cartela de extensie NT I/O (/ este pe undeva?)
 Sertarul de splittere XD splitter (XD-SP) ---Varianta standard ASPS-C
Sertarul contine doar cartelele splitter

Conectorii 6 ( cite 24 pe conector) la numar se conecteaza direct pe cartela splitter
(POTS,LINE,ADSL)
Cartelele splitter nu contin relee de test pentru masurarea liniei
Aceste cartele sunt PSPB-A/B. Utilizam varianta A (ETSI TS 101 952-1-1)
Lucreaza in conjunctie cu LT
Sunt complet pasive, sertarul nu se alimenteaza
Sertarul se cableaza complet si daca nu sunt cartele splitter atunci se utilizeaza cartele
false care au doar conectorii. (La 7330 nu avem asa ceva)

4.4.2.3. ALCATEL ISAM 7302/7330 FD
4.4.2.3.1 GENERALITATI
Alcatel-Lucent 7302/7330 Intelligent Access Services Manager (ISAM) este un nod de

acces IP full-service conceput pentru a oferi servicii de banda foarte larga pentru toti abonatii.
Ofera deasemenea si servicii de banda foarte mare si pe fibra (Active Ethernet).
Aceste servicii sunt urmatoarele:
 ADSL
 ADSL2/ ADSL2+
 HDSL
 VDSL
 Activ ethernet – porturi GE optice de acces
ISAM este un DSLAM –(Multiplexor de acces pentru linii de abonat digitale) bazat pe o
arhitectura ethernet de forwardare a fluxurilor/datelor spre o retea cu agregare de pachete.
ARHITECTURA SCHEMATICA ISAM
Forwardarea datelor in ISAM este acompaniata de IWF (interworking function- functii de

convertire / interconectare a datelor de la o interfata la alta – in LT) si de functii de agregare (in
NT).
Inima unui ISAM este SHUB-ul sau switch de agregare de 24 porturi ethernet cu o
capacitate de comutare de 24Gb/s. Fiecare port are o capacitate de 1Gb/s. Acesta se afla pe
cartela NT.
Modulul LT contine interfata spre abonat si asigura IWF si agregarea datelor spre Shub.
Are doua functii: una de transport care depinde de tipul de tehnologie de acces utilizata (ADSL /

VDSL / HDSL / Ethernet) si una IWF. IWF asigura forwardarea fluxurilor/datelor cu ajutorul unei
filtrari si management a traficului (QoS) pentru toate debitele liniilor. Fiecare LT este legat de
SHub printr-un link de 1Gb/s.
Linkurile ramase se distribuie la interfetele externe pentru uplink, alte aplicatii si useri.
Procesarea pachetelor de date este conceputa sa asigure furnizarea de servicii multimedia si
business peste reteaua IP.
Functia de control si management asigura operarea, remote inventory, managementul
sertarului. Functia este distribuita in mai multe procesoare distribuite in componentele
sistemului.
ACU- Alarm Control Unit asigura colectarea alarmelor si gestionarea acestora –
trimiterea la sistemul de management centralizat.
Clock Module- genereaza tactul intern si consta dintr-un oscilator. El poate fi sincronizat
si din sursa externa (BITS).
TAU- Test Access Module asigura o conexiune intre MTA aflat pe PWIO si liniile de
abonat conectate aici, controleaza si releele de pe cartela splitter (care sunt prevazute cu asa
ceva).
POWER- asigura alimentarea sertarului precum si monitorizarea distributiei acesteia
spre cartele.
802.3 asigura nivelul fizic pentru porturile ethernet.
SMAS- System MAC address storage contine un EEPROM care are stocata adresa
MAC a IP-DSLAM
La bootare, adresa MAC este citita de catre NT-ul activ. SMAC ofera adresa fiecarui port
din cele 24 ale SHUB. Avind adresa separat nu este nici o problema la swap intre NTuri sau la
inlocuirea NTului in caz de deranjament.
OBC- On board Controller asigura ID card, functionalitate DHCP si controlul semnalelor
de pe placa
ARHITECTURA SCHEMATICA LT
HPF – filtru trece sus opreste frecventele joase sa ajunga pe placa

XDSL modem – nivel fizic in interfata LT (PHYsical)
IWF – InterWorking function asigura terminatie ATM (reasamblare pachete date),
management de trafic, alte protocoale de nivel 2/3
Tinind cont de numarul de porturi fizice de acces disponibile se pot realiza diferite tipuri
de topologii de retea in care echipamentele ISAM se pot conecta: stea, inel, lant, combinatii.

4.4.2.3.2 ARHITECTURA
ISAM FD -Flexible Density Equipment Practice are citeva caracteristici:
 sloturile sunt universale – se pot instala in ele si cartele LT cit si splittere
 un numar mai mare de sertare se pot instala in dulap (3 fata de 2 la XD)
 sertarele pot functiona ca unitati stand-alone deoarece au implementate toate facilitatile
in sertar (alimentare, alarme, etc )
 diferite splittere sunt disponibile:
 numai POTS sau universale POTS/ISDN
 VDSL2
 multiDSL
 un singur sertar pentru voce , date, fibra
 LT-urile suportate sunt:
 24 porturi SHDSL
 16 porturi Ethernet (p2p)
 48 porturi POTS/ISDN
 48 porturi VDSL2
 48 porturi mDSL/VDSL
a. Sertare FD
1. Sertar pentru ISAM 7302- FD
Se utilizeaza sertarul FD-NFXS-A. Acesta este un sertar ETSI pentru 16/18 cartele –
concept de slot universal care asigura o mixare a cartelelor LT folosite (xDSL, splittere, fibra,
voce).
 instalarea in dulap poate fi:
o standalone – 1xNFXS-A , dulap cu sau fara TRU. Sertarul poate configurat ca
sertar LT (numai cartele LT+NT), sertar mixt (cartele LT+splittere) sau sertar de
splittere.
o XD pasiv – aceasta configuratie contine:
 sertar NFXS-A configurat ca sertar LT
 sertar ASPS-C care este un sertar de splittere fara posibilitati de
test
o XD MTA ready- aceasta configuratie contine:
 sertar NFXS-A configurat ca sertar LT
 sertar ASPS-A care este un sertar de splittere cu posibilitati de
test (MTA)

nu sunt conectori de acces- cablarea se face direct pe
accesul frontal al cartelelor LT si splittere
sertarul are 19 sloturi care sunt:
 2 sloturi NT (NTA+NTB)
 1 slot NTIO
 16 sloturi universale
daca nu se utilizeaza NTB si NTIO acestea pot fi
utilizate ca si sloturi universale (trebuiesc utilizate ambele, nu
functioneaza in varianta 17 sloturi universale)
capacitatea maxima ar fi 48*16=864 linii (splittere
separat)
in partea de jos este zona de ventilatie unde este
montat fan unit
sub fan unit se afla un filtru de praf care se curata
periodic
sub cartele se afla o zona pentru aranjarea fibrelor
care vin din ODF
se echipeaza cu/fara redundanta NT
2. Sertar pentru ISAM 7330-FD
Se utilizeaza sertarul FD-NFXS-B care este un minisertar ETSI pentru 8/10 cartele -
concept de slot universal care asigura o mixare a cartelelor LT folosite: xDSL, splittere, fibra sau
voce.

se instaleaza indoor sau outdoor numai orizontal
nu sunt conectori de acces- cablarea se face
direct pe accesul frontal al cartelelor LT si splittere
sertarul are 11 sloturi care sunt:
 2 sloturi NT (NTA+NTB) +
 1 slot NTIO
 8 sloturi universale
daca nu se utilizeaza NTB si NTIO acestea pot fi
utilizate ca si sloturi universale (trebuiesc utilizate
ambele, nu functioneaza in varianta 9 sloturi universale)
capacitatea maxima ar fi 48*10=480 linii (cu
splitterele in alt sertar)
are capacitatea de module de extensie distanta,
percepe unitatile LT distante ca si cum ar fi instalate
local in sertarul host
in zona de ventilatie se afla fan unit si un filtru de
praf ce trebuie curatat periodic
in partea de jos se afla partea de alimentare si
alarme
cartela GFC (general facilities card ) este
obligatorie
varianta de utilizare este combo – cartelele
LT si splitterele in acelasi sertar
Cartela NT are SHUB ca si la XD (contine o functie de agregare integrata de 24Gb/s ,

fiecare NT are doua switchuri de o capacitate de 12Gb/s fiecare). Fiecare cartela LT se
conecteaza prin fundul de sertar la NT printr-un link de 1Gb/s. In cazul 7302-FD din 24 GB/s
mai ramin disponibili doar 8 GB/s pentru linkurile externe. Din aceste unul (sau doua in cazul
redundantei) se utilizeaza ca si uplink.
In cazul 7330-FD ramin disponibili 20Gb/s. Aceasta inseamna ca 7330-FD poate fi
echipata atit cu NTIO NCNC-B (6 interfete externe) cit si cu NCNC-C (12 interfete externe).
7302-FD se poate echipa doar cu NCNC-B.
Functionalitatea SMAC este integrata pe fundul de sertar.

4.4.2.3.3 CARTELE
1. Cartela NT : NANT-A
Identica pentru 7302 si 7330

 servicii SHub:
 24Gb/s capacitate integrata
 link de 1Gb/s spre fiecare LT
 restul se utilizeaza pentru uplink (max
2 NTA+NTB redundant) si pentru NIO
 contine memorie flash, RAM si ROM
 interfata pentru management si control -
RJ45 pentru craft terminal
 remote inventory
 managementul si controlul tuturor
interfetelor si al sertarului
 contine modulul ACU care asigura:
o monitorizeaza 5 alarme
externe
o alarma lipsa EE
o alarma de usa
o alarma fan
o alarma siguranta
 aceste alarme sunt trimise de catre ACU
la NT care le transfera la sistemul de
management
 suporta redundanta
 contine interfata de tact (BITS)
 pentru 7330 asigura si functionalitati suplimentare legate de configurarea remote,
NT-ul din host este utilizat pentru managementul sertarului remote
 se instaleaza si in remote
 2 porturi optice GE dintre care unul este combo portul 0
 outband management (de la R3.3 in sus )
2. Cartela NCNC-B/C
 se instaleaza in slotul NTIO din sertar

 asigura interfete suplimentare externe
 cartela NCNC-B asigura 6 interfete optice GE, cartela NCNC-C asigura 12
interfete optice GE
 in functiune avem cartela NCNC-B care este folosita pentru legarea in lant a 2
sertare 7330 din localitati diferite

interfete
GE
LED stare
port
3. Cartele LT :
3.1 NALT-B/C MultiDSL Line Termination Unit
 se instaleaza in sloturile LT
 contine IWF
 48 abonati POTS ADSL/ADSL2/ADSL2+/READSL
 conectorul de acces spre splittere este pe panoul
frontal
 link de 1Gb/s spre NT
 asigura conversia de la celule ATM la pachete
Ethernet
 functionalitati de nivel 2 (NALT-B) sau nivel 3 (NALT-
C)
 in 7330 se utilizeaza in varianta combo
 in 7302 se utilizeaza atit combo sit si 7302-LT (cu un
sertar de splittere separat)
3.2 NSLT- A HDSL Line Termination Unit
cartela de linie HDSL:

 serviciu simetric
 debit de la 192Kb/s pina la 5696Kb/s in pas de 64Kb/s
 linie la 2 fire – suporta bonding
 modulare ATM/IMA sau EFM
 suporta PTM (pachet transfer mode)
 poate fi instalata in oricare slot LT
 se poate mixa cu orice cartela LT in acelasi sertar
 24 porturi HDSL
 link de 1Gb/s spre NT
 nu necesita splitter

3.3 Splitter NSPSP-B
 asigura livrarea semnalului compus spre linia de

abonat
 48 linii POTS
 NSPSP-B optimizata pentru impedanta terminala
complexa (ETSI TR 1010 728)
 filtrele sunt pasive, nu au conectori in spate ci doar
conectori frontali unde se conecteaza cablul spre LT si
cablele POTS si LINE spre MDF
 pe un conector sunt 48 porturi/linii
4.4.2.3.4 GFC si FAN pentru 7330 FD

- GNFC este modulul de alimentare
al serarului precum si interfata
sistemului de alarma cu exteriorul
- alimentare duala V1/V2
- asigura alimentarea si a modulului
fan
- este format din 6 ventilatoare

- contine o interfata de alarma
ce trimite alarma la NT in caz de
deranjament
- LED alarma fan
- hot in/out
- este prevazut cu un filtru de praf
o FAN UNIT 7302 FD

- contine 8 ventilatoare cu viteza variabila
controlata termic
- are senzor de temperatura
- este prevazut cu filtru de praf
- LED de alarma
- interfata de alarma ce trimite informatia
la NT
- se instaleaza in locul corespunzator din
sertar
o POWER UNIT 7302 FD
- sertarul de 7302 FD poate fi

standalone – adica alimentarea si
alarmele sunt integrate in sertar
- alimentare duala V1/V2
- sigurante
- LED semnalizare alarma
4.4.3. DSLAM MA5600/MA5603 HUAWEI

4.4.3.1 GENERALITATI
Echipamentele din seria SmartAX MA5600T/5603T sunt platforme IP-DSLAM. Asigura acces
universal de voce, date si video. Sunt proiectate pentru o crestere incrementala a serviciilor de
xDSL si a serviciilor de acces pe fibra optica.
Caracteristici:
 dispune de porturi de diferite tipuri asigurind servicii de:
o acces BB la internet : ADSL2+/VDSL2
o HDSL
o servicii video VOD si videoconferinta
o servicii de voce : POTS/IDSN, BRA/PRA, IP phone
o VPN
o transfer date de viteza mare: P2P FE, GPON
Managementul se poate realiza:

o prin CLI : local sau distant pe un port serial, distant printr-o sesiune Telnet
o centralizat cu EMS bazat pe SNMP atit inband cit si outband
Specificatii tehnice:
Parametru Descriere
Management port 1 10/100 Mbit/s network port for maintenance
1 serial port for local/remote configuration
Capacitate bus sertar- backplane 3.2Tb/s
Capacitate comutare broadband ----cartela 480Gb/s
control
Service port GPON upstream/downstream 1.244Gb/s/2.488Gb/s
ADSL2+ ports 5600/5603 1024/192
SHDSL 5600/5603 256/96
VDSL2 ports 5600/5603 768/144
Upstream ports GE in a shelf 10Gb/s
Structura functionala a unui echipament este prezentata mai jos:
STRUCTURA FUNCTIONALA MA5600/560

Ethernet Switching Module este furnizat de catre cartela de control SCUB. Asigura
agregarea si comutarea ethernet bazat pe arhitectura busurilor GE.
Service control module este furnizat tot de cartela controler. Asigura controlul serviciilor
BB si managementul echipamentului. Forwardeaza si controleaza serviciile NB (daca este
echipat pentru aceste servicii). Asigura mentenanta porturilor. Suporta active/standby
switchover.
Upstream Interface Module asigura porturi FE, GE optice/electrice si controleaza
interfetele de uplink.
Narrowband Service asigura controlul cartelelor de servicii NB. Este furnizat de cartela
controler.

Service Interface Module asigura diferite porturi pentru servicii de BB si servicii de NB.
Lista suportata este aratata in desen
4.4.3.2 Arhitectura
MA5600T – contine doua sertare : sertarul service ( de servicii) si sertarul de splittere (SPL)

MA5600T SERVICE SHELF & CONEXIUNI
Sertarul are 23 de sloturi in care se instaleaza

Fan tray cartelele cu anumite limitari (cartele cu locuri fixe)
21 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Din multitudinea de cartele disponibile atit pentru
P servicii cit si pentru uplink sunt trecute doar cele care
Broadband service board


R G
T I le avem instalate:
A
22
U  Control board: SCUB – slot 9 si 10
S S
P
C C
(redundanta)
R
T U U 20  service board: ADPD : slot 1-8 si 11-18
A
0
G  power interface: PRTE – slot 21 si 22
I
C U alimentare duala
T
I
 uplink board : GICE – slot 19 si 20
A
MA 5600T SERTAR SPL & CONEXIUNI
In sertarul SPL se instaleaza splitterele.

Acestea sunt de mai multe tipuri in
functie de serviciul oferit (ADSL/VDSL) si in
functie de numarul de porturi
In functie avem cartela SPPF (64 canale
ADSL2+ POTS) ocupa sloturile 1-8 si 11-18
Sertar MA5603T

SERTAR MA5603T
Caracteristici:
o este un sertar combo
o in sloturile de service se instaleaza ADPD+SPPF- lucreaza pereche
o in slotul control se pune SCUB –accepta redundanta
o slotul 10 power interface: PRTE
o slotul 9 – se instaleaza GICE
o slotul 12 GPIO- slot servicii universal -liber
4.4.3.3 Cartele
Urmatoarele tipuri de cartele sunt instalate:
Nume Descriere Porturi
SCUB Controleaza , agrega, comuta si proceseaza 1 maintenance network port ETH

serviciile BB 10/100 M BaseT
Active/standby, switchover 1 serial port RS232
Hot swapping. 4 porturi GE optice pentru uplink
1 port RS 485 (ESC) monitorizare
externa
ADPD Asigura serviciul ADSL2+ peste POTS /GE bus/ 64 porturi ADSL2+
Hot swapping
SPPF  Separa semnalul POTS de semnalul  2x32 porturi ADSL2+

ADSL2+  2x32 porturi LINE
 600 ohms pure impedance  2x32 porturi POTS
 Hot swapping
PRTE Conectorul de alimentare a sertarului de serviciu 1 power connector
VDMF Asigura serviciul VDSL2 peste POTS /GE bus/ 48 porturi VDSL
Hot swapping
VSNL VDSL2
Asigura porturi electrice pentru uplink sau alte 4 porturi GE electrice

GICE
servicii hot swappable. 2 BITSs

4.4.3.3.1. SCUB
SCUB este o super cartela de control si este nucleul sistemului de control, de servicii de
comutare si de agregare. SCUB poate functiona si ca nucleu al sistemului de management al
retelei (NMS). SCUB comunica cu cartelele de servicii cu privire la informatiile de control si
management prin intermediul portului master / slave serial si busul inband GE. SCUB
configureaza, administreaza, si controleaza sertarul. SCUB poate fi instalat in sloturile 9 si 10
din sertarul service. Doua placi SCUB pot fi configurate pentru redundanta. SCUB are un port
serial de monitorizare ESC pe panoul frontal. Acesta se conecteaza la portul de monitorizare
serial de pe PDU.
RS232
10/100 BaseT mentenanta
pentru locala si
mentenanta distanta craf
locala si distanta terminal
4 porturi GE optice –accepta SFP

pentru uplink sau servicii RS 485 monitorizare
mediu /externa
CONEXIUNI EXTERNE SCUB

LEDuri:
RUN ALM: LEDuri care indica starea de functionare
Verde: on/off 1s/1s repetat ---- cartela functioneaza normal
Rosu: on/off 0.3s/ 0.3s repetat---cartela starting up
Galben: on/off 1s/ 1s repetat-----cartela genereaza alarme care nu afecteaza
serviciile.
ACT: LED de stare
Verde: on -----cartela este activa.
Verde: off ----cartela este standby
LINK: LED stare link
Verde: on--pe port este o conexiune
Verde: off –pe port nu este nici o conexiune
ACT: LED stare date
Galben: clipeste ---se transmit date
Galben: off ---------nu se transmit date

4.4.3.3.2 ADPD /VDMF
Cartela ADPD este o cartela de servicii ADSL2+ iar cartela VDMF este o cartela pentru
servicii VDSL2. Ambele lucreaza cu terminalul xDSL final (ATU-R), prin intermediul portului
ADSL2 + /VDSL2 pentru a accesa 64 de canale de servicii ADSL2 + respectiv 48 canale de
servicii VDSL2.
ADPD/VDMF suporta splittere externe precum si functia de protectie de linie.
ADPD /VDMF monitorizeaza temperatura si opreste alimentarea cartelei in cazul in
care temperatura este prea ridicata.
ADPD/VDMF poate fi instalata in sloturile 1-8 si 11-18 din cadrul sertarului service.
ADPD se utilizeaza pentru servicii ADSL2 + peste POTS si functioneaza pereche cu
placa de splittere SPPF.
VDMF se utilizeaza pentru servicii VDSL2 peste POTS si functioneaza pereche cu
placa de splittere VSNL.
VDSL V
ADP
2 over POTS DSL2

D /VDMF
ADPD: 32 canale ADPD: 32 canale

ADSL2+VDMF: 24 ADSL2+VDMF: 24
canale VDSL2 CONEXIUNI CARTELE
canale VDSL2
RUN ALM: LEDuri care indica starea de functionare

Verde: on/off 0.25s/ 0.25s repetat---cartela starting up
Rosu: on -----cartela defecta
BSY: LED de stare port
Verde: on -----cel putin un port de pe cartela are un serviciu ADSL2+ activ
Verde: off ----nici un serviciu nu e activ

4.4.3.3.3 SPPF/VSNL
Cartela SPPF separa semnalele POTS de semnalele ADSL2+. Semnalele POTS sunt
trimise la LX iar semnalele ADSL2+ la cartela ADPD. Cartela VSNL separa semnalele POTS
de semnalele VDSL2. Semnalele POTS sunt trimise la LX iar semnalele VDSL2 la cartela
VDMF. Ambele cartele sunt pasive.
Cartela are 2 conectori frontali pentru xDSL , 2 conectori frontali pentru POTS si 2
conectori frontali pentru Line. Line si POTS se cableaza in MDF iar xDSL printr-un cablu se
conecteaza la conectorii frontali de pe cartela ADPD.
4.4.3.3.4 PRTE
Este o cartela de conversie de putere si are urmatoarele functii:
o asigura un canal de alimentare -48 V si efectueaza filtrarea si limitarea de curent a
o sursei de alimentare.
o detecteaza siguranta circuitului de protectie si raporteaza rezultatul de detectare la
cartela de control.
o raporteaza siguranta arsa in circuitul de protectie la cartela de control si la panoul de
alarme
o detectie supra-tensiune, lipsa alimentare
o contine un EEPROM cu informatii ale furnizorului.
LED ALARMA:
verde: on – protecție OK
verde off- deranjament
SCHEMA PRTE
4.4.3.3.5 GICE
Asigura 4xFE electrice pentru uplink si alte aplicatii/servicii. Se instaleaza in
slotul 19/20 al sertarului service (MA5600) si in slotul 8/9 la MA5603T. Se utilizeaza pentru
uplink in siteuri unde nu avem acces optic. (In acest caz se poate utiliza si varianta cu SFP
electric montat in SCUB).
4xGE electric

 RUN : LEDuri care indica starea de functionare
Verde: on/off 0.25s/ 0.25s repetat---cartela starting up
Verde: off ----cartela defecta
 ALM: LED de alarma

rosu: on -----cartela defecta
rosu: off ----cartela este in stare de functionare normala

 LINK: LED stare link
Verde: on--pe port este o conexiune

Verde: off –pe port nu este nici o conexiune
 ACT: LED stare date
Galben: clipeste ---se transmit date

Galben: off ---------nu se transmit date
4.4.3.3.6 FAN
 MA5600T
Are deasupra sertarului service un modul de ventilatoare. Modulul monitorizeaza viteza
acestora si comunica cartelei controler starea acestora. Viteza se regleaza in functie de
temperatura automat sau manual.
Unitatea de ventilatoare contine o cartela de monitorizare. Aceasta monitorizeaza

starea si viteza ventilatoarelor. Aceasta informatie o trimite la controler. Modul de lucru se
stabileste din SW-uri.
 SW 1-SW3 dau adresa subnodului in cadrul unui nod ---by default=1
 SW4 da viteza de comunicatie cu controlerul
 SW5-SW6 dau numarul de ventilatoare, normal sunt 4
 Sw7, SW8 aleg modul automat/manual de reglare a vitezei
ventilatoarelor
figura de mai sus arata starea SW-urilor pentru configuratia default
Starea unitatii este semnalizata si de un LED:
o galben: clipeste rapid—unitate neinregistrata sau in faza de incarcare

o verde: on/off 1s/1s--- ok
o galben: on/off 1s/1s ----alarma fan care nu efectueaza serviciile
o galben: on----comunicarea cu placa controler intrerupta
o rosu: clipeste rapid---deranjament sau temperatura prea mare
 MA5603T
Unitatea de ventilatoare contine o cartela de monitorizare si control. In unitate sunt noua

ventilatoare. Viteza acestora este ajustata in functie de temperatura manual sau automat.
Selectarea modului se face in modul CLI cu craft terminal. In modul automat viteza se modifica
in functie de temperatura care este detectata de un senzor de temperatura. In modul manual se
seteaza 6 trepte de viteza (de la 0 la 5). By default mode = automat. Cartela de monitorizare de
pe unitate are un port de comunicatie cu PMIA. PMIA este o cartela care trimite semnalele de
ajustare a vitezei la ventilatoare si informatia despre viteza lor la cartela controler.
PMIA contine si un port de comunicatie de 100M transparent. Se instaleaza in slotul 9 al
sertarului MA5603T
Semnificatie LED:
• galben: clipeste rapid—unitate
neinregistrata sau in faza de incarcare
• verde: on/off 1s/1s--- ok
• galben: on/off 1s/1s ----alarma
fan care nu afecteaza serviciile
• galben: on----comunicarea cu
placa controler intrerupta
• rosu: clipeste rapid---deranjament
sau temperatura prea mare
UNIT FAN MA5603T
LED RUN:
verde: on/off 1s/1s--- ok
verde: on/off 0.25s/0.25s--
- unitate neinregistrata
LED ALM:
rosu: on -----cartela
defecta
rosu: off ----cartela
lucreaza normal
CARTELA PMIA

4.4.3.4 DSLAM HUAWEI MA5616
4.4.3.3.1 GENERALITATI
Echipamentul SmartAX MA5616 Multi-service Access Module este un multi-dwelling unit
(MDU) care suporta transmisie upstream prin porturi GPON/dualGE si downstream prin porturi
ADSL2+/ VDSL2/POTS functionand ca un mini-MSAN.
Facilitati:
 asigura servicii de acces NB si BB
 are o configuratie flexibila si cartele de servicii multiple: ADSL2+/VDSL2/
G.SHDSL/VOIP
 provizionarea (punerea in serviciu) Plug-and-Play (PnP): MA5616 permite
emiterea de configurare de la distanta. Un canal de management si canal de
serviciu sunt create dupa ce MA5616 este pornit si inregistrat cu succes.
Configurarea la fata locului nu este necesara.
 are interfete de linie pentru maxim 256 porturi POTS, 128porturi ADSL2+, 96
porturi VDSL2
 pentru abonatii POTS foloseste bucle scurte de abonat pentru a reduce
consumul de energie
 suporta servicii de voce, MA5616 are incorporat un acces gateway (SIP si
H248 –porturi POTS si BRA)
 ofera serviciu de IPTV, serviciu multicast
 ofera aplicatii FTTB/FTTC
 ofera serviciul Triple Play: VoIP + Data + video
Managementul este eficient: fara comisionare soft pe teren, acceptanta remote, upgrade
remote. Managementul se poate realiza:
• prin CLI : local sau distant pe un port serial, distant printr-o sesiune Telnet
• centralizat cu EMS bazat pe SNMP atit inband cit si outband
Structura functionala a MA5616 este urmatoarea
STRUCTURA FUNCTIONALA
 cartela de control gestioneaza cartelele de servicii si trimite fluxurile upstream spre

reteaua IP si downstream spre cartelele de servicii
 diferite porturi de upstream pot fi utilizate
 cartela de alimentare asigura -48 V pentru backplane si apoi alimenteaza restul
modulelor : modulul ventilator, placi de servicii si cartela de control.

 semnalele NB sunt transmise modulului de servicii NB intai si apoi acest modul
transmite semnalele la placa de control. Placa de control transmite semnalele in
reteaua telefonica publica comutata (PSTN)
 placa de monitorizare a ventilatoarelor monitorizeaza modulul de ventilatie si trimite
semnalele despre starea si viteza acestora la placa de control
4.4.3.4.2. Arhitectura
4.4.3.4.2.1 SERTAR
Sertarul are urmatoarele sloturi: slotul 0 este pentru cartela de control, sloturile 1-4 sunt
pentru cartele de servicii iar slotul 5 este pentru unitatea de alimentare. In stinga este unitatea
de ventilatie.
Cartelele de servicii se pot pune in diferite combinatii. Cartelele de servicii VDSL si cu
cele de servicii ADSL nu se pot combina. Configuratiile care se pot obtine depind de tipul de
mixaj intre servicii:
 POTS 256 linii (64porturix4cartele)
 VDSL 64 porturi (4cartelex24porturi) cu splitterele integrate
 ADSL2+ 128 porturi (4cartelex32porturi)
 in configuratia mixta cartelele de servicii BB se pun in sloturile de jos (3,4) iar cartelele
de POTS in sloturile de sus (1,2):
o ADSL + POTS: 64 porturi ADSL+ 128 porturi POTS
o VDSL + POTS: 48 porturi VDSL+ 128 porturi POTS
4.4.3.4.2.2 Modulul de ventilatie
Unitatea de ventilatoare contine o cartela de monitorizare si control. In unitate sunt trei

ventilatoare. Viteza acestora este ajustata in functie de temperatura manual sau automat.
Selectarea modului se face in modul CLI cu craft terminal. In modul automat viteza se modifica
in functie de temperatura care este detectata de un senzor de temperatura. In modul manual se
seteaza 6 trepte de viteza (de la 0 la 5). By default mode = automat. Cartela de monitorizare de
pe unitate are un port de comunicatie cu placa controler si se numeste FCBA. Modulul de
ventilatie se instaleaza in stinga sertarului. Modulul fan este hot swappable.

LED FAN: Verde: on –modulul lucreaza normal
Rosu: on---modulul este intr-o stare anormala
4.4.3.4.2.3. Modulul de alimentare

Alimentarea se poate face din -48Vdc sau din 220Vca. In cazul alimentarii din -48Vdc se
utilizeaza modulul PDIA. Acesta converteste tensiunea de 48V in tensiunile de alimentare ale
modulelor.
MODULUL PDIA
In cazul alimentarii din 220Vca sunt disponibile doua module: PAIA si PAIB. Acestea
fac acelasi lucru- convertesc tensiunea de intrare in tensiunile de alimentare (+12V, +3.3V,-

48V). Mai jos se trateaza modulul PAIB. Suplimentar PAIB accepta si o intrare de la baterii care
sunt in standby. Deasemenea monitorizeaza temperatura bateriilor cu ajutorul unui senzor si
comunica informatiile la cartela controler. Senzorul se conecteaza la intrarea sensor prin 2 fire.
Modulul asigura incarcarea bateriilor si limitarea curentului de incarcare.
Contine o memorie EEPROM pe care sunt trecute date ale producatorului.
Verde: on—stare normala,

bateriile se incarca
:clipeste- baterii
descarcate
Rosu: on---cartela nu comunica
cu placa controler, baterii incarcate
: clipeste—cartela nu
comunica cu placa controller, baterii
descarcate
MODULUL PAIB
Verde: on—baterii conectate la
modul
:off- baterii deconectate
Verde: on—modul OK
4.4.3.4.3 Cartele Rosu: on---modul defect
Cartelele care se pot instala sunt: OFF: lipsa 220Vca
Tip cartela Nume Functie Verde:on—modulul de 220V sl

asigura 220V o
Rosu:on---modulul nu scoate t
controler CCUB central control unit board nimic
Controleaza, agrega, comuta si proceseaza 0
serviciile BB si NB Hot swapping.
cartela ADLE cartela 32 canale ADSL2+ 32 canale ADSL2+ peste POTS cu splittere 1
servicii incorporate, hot swappable. -
VDGE cartela 16 canale VDSL2 16 canale VDSL2 peste POTS cu splittere 4
incorporate, hot swappable
VDSE cartela 24 canale VDSL2 24 canale VDSL2 peste POTS cu splittere
VDSH cartela 24 canale VDSL2 24 canale VDSL2 peste POTS fara splittere
ASRB cartela 32 POTS 32 abonati POTS (VoiP) hot swappable
ASPB cartela 64 POTS 64 abonati POTS (VoiP) hot swappable
Cartelele din tablel de pe rindurile colorate se utilizeaza in reteaua RTC.
 Cartela CCUB
Este controler-ul echipamentului. Este o cartela care accepta sub-cartele (cartele fiice).

In subslotul 1 se instaleaza intotdeauna sub-cartela ASDA care se foloseste numai daca
sunt furnizate servicii de NB (POTS sau BRA).
In subslotul 0 se instaleaza cartelele de porturi GPIA si GEIA.
GPIA asigura 1 port GPON optic si un port GE electric.
GEIA asigura doua porturi GE optice.
GPIA GPON Single-mode (GPON):

optic  Upstream wavelength: 1310nm
 Downstream wavelength:1490
nm
 Transmission reach: 20 km
 Port type: SC/UPC
GE Multi-mode (GE):
optic  Center wavelength: 850 nm
 Transmission reach: 0.5 km
 Port type: LC
Single-mode (GE):
 Center wavelength: 1310nm
 Transmission reach: 10 km
 Port type: LC
GEIA GE Multi-mode (GE):
optic • Center wavelength: 850 nm
2buc • Transmission reach: 0.5 km
• Port type: LC
Single-mode (GE):
• Center wavelength: 1310nm
• Transmission reach: 10 km
• Port type: LC
RS 232 craft 100M BaseT Rs 485 RJ45 port 10/100/1000

terminal auto-sensing monitorizare monitorizare full duplex
LEDuri:
 RUN ALM: LEDuri care indica starea de functionare

 Verde: on/off 1s/1s repetat ---- cartela functioneaza normal
 Verde : on/off 0.25s/ 0.25s repetat---cartela starting up
 Rosu: on-----cartela defecta
 LINK: LED stare link
 Verde: on—link normal
 Verde: off –link abnormal
 ACT: LED stare date
o Galben: clipeste ---se transmit date
o Galben: off ---------nu se transmit date
Conform documentatiei CCUB mai accepta si urmatoarele cartele de servicii:
 cartela pentru 8 canale ISDN BRA
 cartela pentru 24 canale VDSL2 peste ISDN fara splittere incorporate
 cartela pentru 16 canale G.SHDSL (ATM si PTM)
 cartela combo 32 canale 32POTS +32 ADSL2+
 Cartela ADLE
Asigura 32 canale ADSL2+ peste POTS. Are incorporata partea de splittere. Este
hot swappable. Nu accepta captura de linie.
Verde: on ----cartela lucreaza normal

Rosu: on------cartela defecta
 Cartela VDGE
Asigura 16 canale VDSL2 peste POTS. Are incorporata partea de splittere. Este hot
swappable. Accepta captura de linie si are protectie de linie. Celelalte tipuri de cartele care
ofera servicii VDSL2 arata la fel.

 Cartela ASPB
Asigura 64 canale NB pentru serviciile POTS. Este hot swappable.

MA5616 se poate instala indoor sau outdoor.
Outdoor se instaleaza in containere normale sau in containerul F01S100.

Acest cabinet se poate instala mural, pe pedestal sau pe suport.
Cabinetul contine MDF, ODF, sursa de alimentare.
Sursa de alimentare a cabinetului poate fi 220Vac cind se utilizeaza MA5616 cu modul
PAIB sau 48Vdc. In acest caz cabinetul are redresor pentru furnizarea tensiunii de 48Vdc iar
MA5616 este cu modul PDIA.
4.4.4. DSLAM ERICSSON EDA

4.4.4.1 Generalitati
 Solutie completa ADSL de a furniza acces de baza Ethernet
 Constructie ultracompacta a DSLAM
 Dezvoltat si optimizat pentru o usoara implementare si intretinere
 Adaptabil la orice tip de acces in banda larga
 Bine adaptat pentru diferite configurari
 EDA suporta urmatoarele standarde ADSL, ADSL2 si ADSL2+ atit peste POTS cit si
peste ISDN (functie de tipul cartelei EDN312)
4.4.4.2 Componente EDA

 IP DSLAMuri: EDN312 si EDN288
 switch - ESN108, ESN310, ESN410 si ELN220
 Ethernet Controller nod
 ECN320 (un ESN310 cu built-in EDA Management Proxy (EMP) )
 ECN330 (A Layer 3 switch, cu built-in EDA Management Proxy (EMP)
 Subrackuri
 Micro 12/36
 mici 96/144
 mediu 288 Subrack
 convertoare - convertor FE E1 (EXN104) si Ethernet Gateway EXN401/410
 power nod - EPN102
 sistem de Management - Management Public Ethernet sistem (PEM)

4.4.4.2.1 IP DSLAM
o EDN312 and EDN312x

IP DSLAM de 12 linii sunt de 2 tipuri: EDN312 si EDN312x si si sunt disponibile in diferite
variante:
• EDN312p – 12 linii cu filtru incorporat POTS
• EDN312i - 12 linii cu filtru incorporat ISDN
• EDN312e – 12 linii cu filtru incorporat POTS conforma cu standardul ETSI.
• EDN312xp – 12 linii cu filtru incorporat POTS, facilitati ADSL2 + si doua porturi 100
Mbps Ethernet upload , ceea ce face posibil sa se utilizeze intr-un scenariu de agregare link-ul.
• EDN312xi - 12 linii cu filtru incorporat ISDN, ADSL2 + facilitati si doua porturi 100 Mbps
Ethernet upload , ceea ce face posibil sa se utilizeze intr-un scenariu de agregare link-ul.
• EDN312xe – 12 linii cu filtru incorporat POTS, facilitati ADSL2 + si doua porturi 100
Mbps Ethernet upload , ceea ce face posibil sa se utilizeze intr-un scenariu de agregare link-ul.
Este conform cu standardul ETSI.
Versiunile EDN312x (EDN312xp, EDN312xi si EDN312xe) au doua porturi de uplink,
redundanta EAN, si link-ul de agregare. Redundanta EAN utilizeaza Rapid Spanning Tree care
este configurata in ECN320. Nu exista nici o diferenta intre cele doua porturi de uplink de
EDN312x. Nu conteaza ce port este conectat in switchul de agregare. EDN312x se alimenteaza
de la unul din link-uri. Daca link-ul care alimenteaza EDN312x este deconectat, EDN312x va
reporni si se va alimenta din alt link (daca este conectat pe ambele porturi)
o EDN288
EDN288 este un nod EAN, si sunt disponibile in varianta EDN288p si EDN288xp.
consta din 24* 12 linii EDN312p IP DSLAMs si un Ethernet Controller nod
(ECN330/ECN320) pe deplin cablate si asamblate intr-un subrack de 19 "sau ETSI
EDN288xp este similar cu EDN288p dar are 24* 12 linii EDN312xp IP DSLAMs.
4.4.4.2.2 Nodul pentru agregarea ECN

Ethernet Nod Controller este o parte integrata a ECN330/ECN320, care, de asemenea,
functioneaza ca un switch Ethernet de 24 de porturi.

Ethernet Controller Node - ECN320
Partea de SW are capabilitati de PoE si in afara de ECN IP DSLAMs (EDN312) si
ESN108 pot fi conectate la acesta pentru a forma o EAN.
Controlerul de nod Ethernet al ECN330/ECN320 gestioneaza toate nodurile incorporate.
Din punct de vedere al managementului, switch-ul este, de asemenea, un element incorporat,
chiar daca este situat si integrat in ECN330/ECN320. Managementul tuturor nodurilor
incorporate se realizeaza prin intermediul ECN, care este singurul element care comunica direct
cu PEM.
ECN320 contine:
o 24 porturi 10BASE-T/100BASE-TX RJ-45
o porturi combo 10/100/1000BASE-T, care pot fi echipate cu transceivere SFP
ECN330 contine:
o 24 porturi 10BASE-T/100BASE-TX RJ-45
o porturi combo 10/100/1000BASE-T, care pot fi echipate cu transceivere SFP
o un port 10/100/1000BASE-T electric.
4.4.4.2.3 Switch EDA
Deosebim:
 switchuri pentru primul nivel de agregare Ethernet (ESN108 si ESN310) cu PoE pentru
alimentarea IP DSLAMs,
 switchuri pentru al doilea nivel de agregare Ethernet - switch optic (ELN220).
a. ESN108
ESN18 contine:
• 8-porturi 100 Mbps Fast Ethernet downlink
• 1 port optic 100/1000Mbps portul agregat (uplink).
b. ESN310
ESN310 contine:
• 24 de porturi 100 Mbps Fast Ethernet downlink
• 2 porturi Gigabit (10/100/1000) Fast Ethernet uplink
• 2 porturi Gigabit optice.

Asigura Ethernet PoE si este gestionat de PEM
c. ESN410
ESN410 este un switch de agregare de layer-3 Gigabit. Suporta IP routing. Are facilitati
extinse de management de retea cum ar fi Spanning tree protocol, GVRP pentru VLAN
configuration, SNMP, Web si RMON management.
Switch-ul este vazut ca un al doilea nivel de agregare pentru ECN320 si ESN310.
Contine:
 8 porturi 1000Mbps optice pretabile la utilizarea SFP,
 4 porturi Gigabit Ethernet combo RJ-45 sau SFP conector.
Switch-ul este usor de gestionat printr-un Command Line Interface (CLI) si prin intermediul
SNMP.
4.4.3.2.4 Ethernet Power Nodes (EPN)

In cazul in care IP DSLAMs nu sunt alimentate dintr-un switch EDA sau in cazul in care
este utilizat un Fast Ethernet Converter E1se utilizeaza EPN.
Alimenteaza un singur IP DSLAM

4.4.4.2.5 Convertor EDA EXN104
Fast Ethernet Converter E1 (EXN104) este un mic convertor dezvoltat pentru furnizarea
internetului EDA in cazul in care nici un uplink Ethernet nu este disponibil
4.4.4.2.6 EDA Subrackuri si dulapuri

Subrackurile sunt disponibile in diverse dimensiuni si configuratii adaptate pentru diferite
solutii.
4.4.5. DSLAM sHDSL

4.4.5.1. DSLAM Zyxel SAM 1216-22
4.4.5.1.1 Generalitati
SAM1216-22 (G.shdls.bis Access Module) este un modul multiplexor SHDSL de
retea conceput pentru a fi instalat in sasiul IP DSLAM-ului IES-1000.
SAM1216-22 agrega traficul de la 16 SHDSL linii la doua porturi Ethernet pentru
a conecta abonati SHDSL la Internet. Utilizeaza configuratorul web built-in pentru a gestiona si
configura SAM1216-22. Suplimentar SAM1216-22 poate fi gestionat prin intermediul Telnet, prin
portul consola, sau SNMP management

4.4.5.1.2 Aplicatii
• Asigurarea accesului la Internet si servicii multimedia pentru abonati pe linii
simetrice
• Alte tipuri de aplicatii, sisteme de supraveghere, sisteme de servere la distanta,
statii celulare de baza si teleconferinta de inalta calitate
MTU Aplicatie tipica: IP DSLAM se conecteaza in reteaua IP a furnizorului de servicii
4.4.5.1.3 IP DSLAM IES-1000

a. Caracteristici
 IP DSLAM IES-1000 asigura servicii de banda larga cuprinzatoare

IP- DSLAM aduna toate circuitele ATM si transforma traficul direct pentru a livra cele mai
populare servicii IP. Acesta ofera o mai buna utilizare a latimii de banda, usurinta de utilizare.
Are un design foarte compact (1U inaltime), instalare simpla si adaptare usoara la liniile
telefonice in functie si ofera cu ajutorul cartelelor de diferite modele ADSL2/2+ (AAM1212-
51/53), G.shdls.bis (SAM1216-22) G.SHDSL (SAM1008) servicii diferite.
IES-1000 ofera, de asemenea, pentru intreprinderi medii / mici si birouri
conectivitate IP, VPN, VLAN-uri, videoconferinta de inalta calitate, Ethernet de raza lunga de
actiune, precum si conectivitate asimetrica pina la 24Mbps. IES-1000 asigura incadrarea in
toate standardele tehnologiei DSL precum si,compactitate, consum redus de energie,
integrarea cu platforme existente si de retelele de administrare.
Facilitati:
 Linii inchiriate G.SHDSL pentru intreprinderi
Cu tehnologia G.SHDSL, IES-1000 este, de asemenea, aplicabil pentru linii inchiriate. Prin
utilizarea tehnicii de modulare TC-PAM, IES-1000 este compatibil cu alte tehnologii de
transmisie existente.
 Solutia cuplarii a m perechi G.shdls.bis
IES-1000 suporta serviciul de noua generatie G.shdls.bis de pana la 4096kbps simetric intr-
o singura pereche si are cu doua interfete Ethernet 100Mbps Ethernet pentru agregare in retea.
Un IES-1000 poate gazdui doua module SAM1216-22 asigurind pana la 32 conexiuni
SHDSL. In plus, SAM1216-22 suporta ITU G.991.2 de cuplare a m-perechi (linii) fizic. Cuplarea
de m-perechi poate fi de 2 sau 4 perechi si debitul util maxim este de aproximativ 16 Mbps.
 Capabilitati extinse de management
Intregul IES-1000 sistem poate fi administrat de la distanta cu Windows-based NetAtlas
Acces EMS (Element Management System), bazat pe SNMP. NetAtlas Acces EMS prevede

puternice capabilitati avansate de administrare de la distanta, care ajuta furnizorii de servicii sa
reduca costurile operationale zilnice
b. IES -1000
o sloturi pentru diferite carduri de linie

o Complet hot-swappable de proiectare
o Alimentare (AC / DC)
c. SAM1216-22 SAM1216-22
Caracteristici:
• Un conector Telco 50 pentru 16-porturi G.shdls.bis
• Un mini-port RJ11 consola pentru managementul local
• Doua 10/100Base-TX pentru uplink
• In-band Ethernet management
• Codarea de linie: TC-PAM
• Putere de transmisie: pana la 16,8 dBm
• Densitate: 16 porturi per cip
• SHDSL payload format: ATM
• Adaptarea Debit: fix, proba de linie (Rate Adaptation Mode: fixed, line probing)
• Pana la 4096 kbps in pereche unica, m-perechi (2/4 perechi) pana la 16.384 Mbps
• SHDSL profil de linie
• Power back off
• Standarde
 ETSI SDSL (ETSI TS 101 524 V 1.2.1)
 ITU G.shdsl
 ITU G.shdls.bis
 RFC4319 (formerly RFC3276) SHDSL Line MIB
4.4.5.2. DSLAM ALCATEL 7324 RU

4.4.5.2.1 Generalitati
7324 RU este un IP DSLAM (Internet Protocol Digital Subscriber Line Access
Multiplexer), care conecteaza abonatii DSL la Internet. 7324 RU are o platforma care permite
gestionarea comoda pentru tehnologia xDSL.

Cu capacitatea de a gestiona un maxim de cinci carduri de linie, pana la 120 abonati
DSL poate furniza simultan o gama larga de servicii de banda larga .In plus, cardurile de linie
DSL sunt hot swappable, astfel nu trebuie sa se intrerupa serviciul la alte carduri pentru a
schimba un card individual.
O singura cartela de gestionare asigura supravegherea centralizata a traficului de retea.
7324 RU izoleaza abonatii DSL unul de celalalt. Abonatii DSL pot trimite si primi numai traficul
spre si dinspre porturile uplink sau porturi subtending care sunt setate in modul uplink.7324 RU
blocheaza accesul intre porturile DSL.
Figura de mai jos prezinta panourile frontale ale 7324 RU pentru sasiul principal cu
cartelele de linie si management si sasiul de splittere ( in varianta SHDSL partea de splittere
lipseste)
4.4.5.2.2 Descrierea sistemului

 Sasiul principal
Sasiul principal are 5 sloturi pentru carduri de linie DSL hot-swappable si o cartela switch
de management sau extensie Ethernet
 Sasiul de splittere (nu este achizitionat)
Sasiul splitter are 5 sloturi pentru carduri splitter hot-swappable si o cartela de extensie
prevazute cu conectori Telco-50
 Carduri de linie DSL Hot swappable
RU 7324 utilizeaza carduri de linie DSL hot swappable
 Carduri splitter hot-swappable
RU 7324 utilizeaza carduri splitter hot-swappable
 Management Switch Card
7324 RU are un card switch de management asigura comutarea traficului dinspre liniile
DSL spre alte switchuri Ethernet.
 Hot Swappable Fan Module
7324 RU este echipat cu 2 module ventilator swappable pentru a oferi o intretinere
usoara si o mai mare fiabilitate. Ele se afla pe modulul de alimentare
 Modulul de alimentare
Se poate accesa cu usurinta modul de alimentare pentru a schimba o siguranta.

4.4.5.2.3 Cartele
 SHDSL Line Card - SLC1024 –
SLC1024 ofera servicii G.SHDSL pentru 24 de abonati
SLC1024 G.SHDSL (G.991.2 Single-pair High-speed Digital Subscriber Line) este

perfecta pentru ISP-uri care doresc furnizarea de servicii de banda larga la abonati
concomitent cu minimizarea costurilor. G.SHDSL asigura o raza de actiune de pana la 6.000 de
metri.
Caracteristici SLC1024
G.SHDSL Compliance
• ITU-T G.991.2
• G.SHDSL (ITU-T G.994.1)
• Suporta Multiple Permanent Virtual Circuit (max 8 PVCs pe port)
• indica stare sistem (link-ul de stare, rate, statistici contoare)
• Temperaturi, rapoarte si alarme
Un LED ALM se aprinde atunci cand temperatura interna SLC1024 este prea mare si se
stinge atunci cand temperatura a revenit la un nivel normal.
* Maximum upstream/downstream speed: 2304 Kbps
* Minimum upstream/downstream speed: 192 Kbps
 Management Card Switching (MSC1000)
Cartela asigura managementul pentru toate liniile DSL.

Porturi
MSC1000 poate folosi pana la doua module interschimbabile (subtending) si un uplink

interschimbabil. Cele 2 porturi ETH uplink pot fi conectate trunk. Acest lucru permite o rata de
transfer de date de pana la 2 Gigabit pe secunda (Gbps).
4.4.5.2.4 Module
 Modulul de ventilatie din sasiul principal este elemental principal de racire.
Sunt 2 module ventilatoare pe modulul de alimentare. Ele sunt hot swappable. Daca unul
este scos, modulul de alimentare functioneaza independent.
 Modulul de alimentare:
Caracteristici
a. Un bloc alimentare duala 300W/12A
b. 2 bloc-sigurante 10A
c. Protectie la supratensiune
d. EMI filter

CAPITOLUL 5 – ECHIPAMENTE ACTIVE / PASIVE. TESTE
5.1. Masuratori / verificari in ODF
5.1.1. Tipuri de ODF-uri

Repartitoarele de fibra optica (ODF, cutii terminale) sunt asemanatoare cu repartitoarele
cablurilor de cupru. Ele cresc flexibilitatea retelei de fibra optica prin posibilitatea de a conecta
elementele active de genul: SDH, DWDM, switch-uri si routere la diverse cabluri si circuite de
fibra optica.
Reteaua de fibra optica este alcatuita din cabluri monomod sau multimod si rame cap
cablu cu ODF-uri, transportand semnale optice cu diferite lungimi de unda, λ=1300nm-1650nm.
Aceasta retea se realizeaza cu ajutorul unor conexiuni optice:
 Nedemontabile --jonctionarea prin sudura a tronsoanelor de cablu ;
 Demontabile -- cu ajutorul unor conectori optici instalati in ODF-uri.
ODF -ul este terminatia fizica a cablului de fibra optica si permite:

 Organizarea si cross-conectarea usoara si eficienta a fibrelor optice;
 Mare densitate de FO intr-un spatiu relativ restrans;
 Un punct de terminatie a cablului FO, utilizat pentru masuratori si localizari de
deranjamente;
 Gestionarea usoara a retelei FO in privinta intretinerii si extensiilor .
Fig 5.1.1 ODF FC
Fig. 5.1.2 ODF LC
Fig. 5.1.3 ODF E2000

O rama ODF contine mai multe ODF-uri cu diferite tipuri de conectori si un sistem de
gestionare a patch-urilor optice pentru stocarea lungimilor suplimentare.
5.1.2. Conectori optici

Conectorii sunt utilizati pe linia de transmisie optica pentru a separa sau cupla, cu
pierderi minime si cu usurinta, doua fibre optice. Conectorii sunt demontabili. De asemenea,
trebuie sa se ataseze si sa se detaseze usor din echipament.
Tipurile de conectori folosite in reteaua de FO sunt:
 FC (face connector) – asigura o conexiune etansa, prin insurubare;
 SC (subscriber connector) –stabili, etansi , conexiune prin impingere-tragere;
 LC (lense connector) – dimensiuni reduse, permit o densitate mare de FO,
conexiune prin impingere-tragere;
 E2000 – cu autoprotecie la murdarire .
Dupa tipul de contact al conectorului, acestia pot fi:
 PC (physical contact) –contact fizic direct si perpendicular pe axa fibrei;
 APC(angle physical contact) – fata terminala a conectorului este polizata la un unghi 8o
pentru a asigura pierderi de intoarcere mici;
 UPC (contact fizic ultrapolizat)
Fig. 5.1.4 Tipuri de contacte intre conectori
In functie de tipul de FO, conectorii pot fi:

 single-mode (SM)
 multimode (MM)
In functie de numarul de fibre pe care le conecteaza, pot fi:
 simplex (SX)
 duplex (DX)
Pentru intregirea circuitelor optice din repartitoarele de fibra optica si conectarea
echipamentelor la circuitul optic se utilizeaza patchcord-uri de fibra optica.
Patchcord-ul consta dintr-un segment flexibil de fibra optica care are la capete conectori
de diverse tipuri. Functie de tipul de fibra si de conectorii utilizati , pot fi single-mode si
multimode.
In Romtelecom, fibrele optice utilizate sunt de tipul monomod (SM).
In practica, sunt folosite urmatoarele tipuri de conectori FO:

Fig. 5.1.5 Tipuri de conectori
Ferula este partea centrala a conectorului de FO. Fabricata dintr-un plastic dur, ea are
rolul de a permite o ghidare precisa precum si o rigidizare si protectie a capatului de fibra optica.
Modul de prelucrare a partii frontale a ferulei da nastere la diferite tipuri de conectori :
 PC (Physical Contact),
 APC (Angled Physical Contact)
 UPC (Ultrapolizat Physical Contact).
Ferula tip PC permite un contact fizic perpendicular pe traseul optic in zona „core” a
fibrei, de aceea reflexia catre sursa (return loss) in zona de contact este importanta si reprezinta
o sursa de zgomot optic.

Fig. 5.1.6 Reflexia la contactul PC
Pentru o reducere a reflexiei, s-au construit ferule APC, la care suprafata de contact
este slefuita in unghi (cca. 8°). Aceasta constructie face ca raza reflectata sa fie dirijata catre
invelisul fibrei (cladding), care o absoarbe.
Conectorii cu ferule APC au grade de reflexie a fasciculului laser (return loss) de valori
scazute, asigurand o performanta crescuta. Conectorii de acest tip sunt in general de culoare
verde.
Fig. 5.1.7 Reflexia la contactul APC
ATENTIE: Conectorii PC sau APC trebuie imperecheati cu acelasi tip de conector in

ODF (Optical Distribution Frame). O conectare APC-PC duce la atenuare crescuta (insertion
loss).
Ca exemplu, in nomenclatorul ROMTELECOM apare reperul:
Cordon conectare 3m E2000/APC-SC/PC, SM, DX
Se poate deduce ca este vorba despre un patchcord mixt E2000-SC, single mode (SM),
duplex (2 fibre), intr-o parte avand conector cu ferule APC, iar in cealalta parte cu ferule PC.

5.1.3. Module optice. Prezentare.
Modulele optice tip SFP (Short Form Plugable) sunt mediaconvertoare miniaturizate,
utilizate la nivelul porturilor optice din diverse switch-uri si routere precum si cu media
convertori, permitand conversia electric/optic. Conectorul optic este LC in majoritatea cazurilor
dar sunt si module cu conetor SC.
SFP-le sunt disponibile cu o varietate mare de tipuri de transmitatori si receptori,
permitand utilizatorilor sa aleaga acel SFP cu nivelul de emisie corespunzator pentru fiecare
link.
Module optice SFP sunt disponibile in mai multe categorii :
 pentru fibre multimod , cu inelul de extractie negru sau bej:
 SX - 850 nm, pentru distante de pana la 2 km
 pentru fibre monomod, cu inelul de extractie albastru:
 LX - 1310 nm, pentru distante de pana la 10 km
 BX - 1490 nm/1310 nm sau 1550 nm/1310 nm pentru utilizare pe o
singura fibra, pe distante de pana la 10 km.
 XD - 1550 nm la 40 km, ZX - 1550 nm la 80 km, EX sau EZX – 1550 nm
la 120 km.
Cand se monteaza un SFP, se face astfel incat inelul de blocare colorat sa fie vizibil din
partea de sus. In general semnificatia culorilor pentru inel nu este inca un standard universal
dar s-a incetatenit:
 Negru pentru multimod, lungimea de unda este 850 nm, pentru mai putin de 2
km;
 Albastru este modulul de 1310 nm, pentru mai putin de 10 km;
 Galben este modulul de 1550 nm, pentru mai mult de 10 km;
 Violet este modulul de 1490 nm, pentru distante mari.
modul optic (SFP) FIB 1000-ES cu modul optic montat

Fig. 5.1.8 Modul optic Fig. 5.1.9 Media convertor

In Romtelecom sunt utilizate cu precadere modulele SFS-70XX-WA si SFS-70XX-WB
furnizate de CTC Union care functioneaza in pereche. (valoarea XX- este distanta maxima de
utilizare):
Fig. 5.1.10 O perche de module optice pentru o singur fibra

Lungimile de unda (in general trebuie consultat catalogul fabricantului):
 SFS-urile de tip WA transmit cu λ=1310nm si receptioneaza cu λ=1550nm,
 SFS-urile de tip WB transmit cu λ=1550nm si receptioneaza cu λ=1310nm
Cand se fac conexiunile optice, este foarte important de respectat nivelul maxim
acceptat pe intrare. In majoritatea cazurilor nu trebuie sa depaseasca –8 dBm. Un nivel mai
mare satureaza intrarea si in timp aceasta se poate defecta. Nivelul minim (sensibilitatea pe
intrare) este in jur de –28 dBm, in cazul ca este mai mic , nu functioneaza link-ul optic, dar nu
poate afecta irevestibil modulul ca in cazul unui nivel mai mare decat cel de saturatie.
5.1.4. Aparate pentru masuratori optice

Testarea echipamentelor si a cablurilor de fibra optica necesita realizarea unor
masuratori printre care cele mai generale sunt listate in tabelul de mai jos. Masurarea puterii
optice ne permite: verificarea puterii sursei si a puterii la receptor. Atunci cand folosim o sursa
externa de semnal, putem masura pierderile sau atenuarea, care sunt printre cei mai importanti
parametri utili in orice test de fibra.
Parametru de test Instrument
Putere optica (Nivel de iesire la sursa, Nivel de
semnal la receptie) Powermetru pentru fibra optica
Atenuare si pierderile in cablu cu fibra optica Powermetru si Sursa laser pentru fibra
si conectori (pierderi de insertie) optica
Localizare defect OTDR
Microscop pentru vizualizarea conectorilor
Localizare conector murdar FO

Pentru realizarea acestor teste, instrumentele de baza pentru fibra optica sunt:
Powermeter de fibra optica, Sursa de test, OTDR si Microscopul. Aceste instrumente
specializate vor fi descrise in continuare:
Fig. 5.1.11 Trusa optica (Powermetru si Sursa optica)

Powermetru optic
Powermetrul optic masoara valoarea medie a puterii semnalului optic ce iese dintr-o
fibra sau dintr-un echipament de emisie. Powermetrul consta de obicei dintr-un detector (siliciu
pentru lungimi de unda mici, germaniu sau InGaAs pentru sisteme cu lungimi de unda mai
mari), un circuit de amplificare a semnalului si un afisaj digital al valorii masurate. Pentru
interconectarea cu o mare varietate de conectori optici aflati in uz el utilizeaza mai multi adaptori
detasabili.
Powermetrele sunt calibrate sa citeasca puterea semnalului optic in dBm cu referinta la
un miliwatt putere optica. Unele instrumente ofera de asemenea o scala in dB (relativa),
folositoare pentru masuratorile de pierderi unde valoarea de referinta este setata cu sursa
optica. Pentru aceasta se cupleaza cu sursa de test (cu un patchcord de incredere) si se apasa
tasta dBm/dB pana apare pe afisaj REF(procedura descrisa pe spatele aparatului):

Fig. 5.1.12 Calibrarea referintei optice
Uneori aparatele de laborator pot face masuratori in unitati de masura liniare (miniwati,
microwati si nanowati).
Cat timp toate detectoarele cu semiconductori au o sensibilitate care variaza cu
lungimea de unda a radiatiei luminoase masurate, powermetrele sunt calibrate dupa lungimile
de unda tipice folosite in comunicatiile optice, 850, 1310, 1550 nm si de aceea trebuie setate ca
atare. Ca nivel ele acopera o plaja larga de valori de la +10 dBm la -60 dBm.
Powermetrul masoara valoarea medie in timp a puterii semnalului optic, nu valoarea de
varf, asa ca instrumentele sunt sensibile la durata impulsului receptionat. Unele pot calcula
valoarea de varf daca se cunoaste durata impulsului, raportand valoarea medie la durata.
In masuratori, erorile pot proveni de la cuplarea deficienta intre diferitele elemente, de
la reflexiile suprafetelor slefuite, de la efectuarea unor masuratori pe lungimi de unda eronate (in
cazul in care detectorul are valori diferite pentru lungimi de unda diferite), de la neliniaritati ale
amplificatorul de semnal si de asemenea de la influenta zgomodului in cazul semnalelor de
nivel foarte mic.
Sursa de test pentru fibra optica

Pentru realizarea masuratorilor de pierderi sau atenuare in fibre, cabluri sau conectori,
avem nevoie de o sursa de test asa cum avem nevoie de powermetru. Sursa de test trebuie
aleasa pentru a fi compatibila cu tipul de fibra care este analizata, monomod sau multimod
(diametrul miezului) si care sa emita radiatie luminoasa cu lungimea de unda corespunzatoare
cerintelor testului care il avem de efectuat. LED-ul sau laserul este utilizat ca sursa primara in
majoritatea transmitatoarelor din sistemele de fibra optica actuale.
Lungimile de unda tipice pentru surse sunt 1310 si 1550 nm. Sursele cu LED sunt de
obicei folosite pentru fibrele multimod iar sursele cu laser se folosesc in sistemele monomod.
Sursa de radiatie poate fi o componenta critica pentru a determina atenuarea si pierderile pe
circuitele lungi pentru ca atenuarea pe fibra este dependenta de lungimea de unda a impulsului
luminos. Din acest motiv sursele trebuie calibrate functie de lungimea de unda utilizata. De
asemenea, sursa de test trebuie sa aiba conectori fixati ferm, pentru a nu fi nevoie de diversii

adaptori care ar putea sa introduca o atenuare aleatoare ce poate afecta setarea referintei
pentru masuratorile de atenuare.
Reflectometrul optic (OTDR)
Fig. 5.1.13 OTDR-ul

Reflectometrul optic, asemenea radarului, foloseste fenomenul de detectie a semnalului
rezidual datorat reflexiei si dispersiei inapoi a fasciculului luminos pe neomogenitatile intalnite
pe traseul de fibra (defecte, microfisuri, jonctiuni si conectori). Dispersia si absorbtia semnalului
luminous sunt principalii factori de pierderi in fibra. OTDR-ul trimite in fibra un impuls luminos
intens, masurand apoi semnalul rezidual reflectat de neomogenitatile intalnite in cale.
OTDR-ul poate fi utilizat pentru localizarea rupturilor, a jonctiunilor si a conectorilor. De
asemenea, OTDR-ul poate oferi o reprezentare grafica a puterii optice de-a lungul traseului de
fibra testat. Unul din avantajele majore fata de setul sursa-powermetru este acela ca avem
nevoie de acces numai la unul din capetele fibrei. Cu toate ca in majoritatea aplicatiilor OTDR-ul
este folosit pentru a gasi defectele si pentru a verifica jonctiunile, el este foarte utile pentru a
verifica fibra la instalare, pentru a realiza reflectograma initiala a circuitului instalat. Aceasta
reflectograma va fi comparata cu masuratorile ulterioare si pot fi identificate in acest fel
segmentele de fibra care au suferit modificari ale atenuarii.
Microscopul optic pentru vizualizat conectori
Acesta permite vizualizarea suprafetelor de contact ale conectorilor.
Fig. 5.1.14 Microscop optic pentru conectori

Asa arata un conector optic dupa ce este suflat cu aer imbuteliat:
Fig. 5.1.15 Imaginea la microscop a unui conector murdar
Fig. 5.1.16 Aer comprimat (apare condens in mod firesc la utilizare)
Comparatie intre un conector curat si unul murdar:
Fig. 5.1.17 Imagini comparative de conectori. Curat si murdar

5.1.5. Metode si instrumente pentru curatat conectorii
Dupa ce s-a vizualizat conectorul si s-a constatat ca trebuie curatat, acesta se desface
din centrorul optic si se sterge cu alcool izopropilic, nu cu alcool tehnic:
Fig. 5.1.18 Alcool izopropilic si alcool etilic tehnic
Dupa care se curata cu un dispozitiv adecvat (v. fig de mai jos) sau cu servetele care nu
lasa scame:
Fig. 5.1.19 Instrument de curatat ferula conectorului optic
5.2. Masuratori / verificari DDF
5.2.1. Tipuri de DDF-uri

Tehnologia digitala (PDH, SDH, Ethernet, etc.) care utilizeaza in partea de acces fire de
Cupru ca suport de transmisie, implica utilizarea DDF-lor (Digital Distribution Frame).
Constructiv, acestea sunt in doua variante:
1. DDF-uri care utilizeaza regleta de interconexiune
2. DDF-uri care utilizeaza patch panel cu mufe RJ45

Fig. 5.2.1 DDF Alcatel Fig. 5.2.2 DDF Fujitsu
Fig. 5.2.3 DDF Lucent (AMU) cu RJ45

5.2.2. Caracteristici fizice
In cazul DDF-lor cu reglete de interconexiune, acestea sunt fixate pe bare verticale,
transmisia si receptia unui flux de 2MB/s find intercalate pe acceesi regleta, ca la Alcatel:
Fig. 5.2.4 DDF Alcatel

sau pe reglete separate ca la Lucent:

Fig. 5.2.5 DDF Lucent
In cazul DDF-lor cablate pe RJ45 si cablu UTP , cablarea unui flux de 2MB/s se face
conform urmatorului tabel:
In cazul unei conexiuni Ethernet (Exemplu: iesire din AMU) cablarea este conform
urmatorului tabel :

Pentru a realiza o conexiune Ethernet intre doua echipamente de pe acelasi nivel OSI va
trebui un cablu inversor. Pentru realizarea acestui cablu trebuie ca la unul din capete sa
inversam emisia cu receptia.
Exista un standard cu 2 variante de conectare a firelor dintr-un cablu UTP: T568-A si
T568-B. Varianta cea mai utilizata este T568-B, din considerente practice (firele se aranjeaza
mai usor si mai bine).
In concluzie cablul drept are la ambele capete T568-B sau T568-A iar cablu in cruce
are la un capat T568-A iar la celalat capat T568-B
Fig. 5.2.6 RJ45
Un conector bine facut trebuie sa arate cam asa:
Fig. 5.2.7 Clips RJ45 realizat bin
In timp ce unul nu prea reusit arata asa:
Fig. 5.2.8 Clips RJ45 realizat gresit

Practic se recomanda sa se mufeze folosind si camasa cablului, pentru o mai buna
fixare. De asemenea, firele trebuie sa fie taiate toate la o lungime potrivita.
In DDF-uri se fac verificari asupra circuitelor de 2MB/s si asupra continuitatii cablurilor

UTP(STP) utilizate in reteaua Ethernet. Pentru testarea cablurilor UTP(STP) se utilizeaza
CABLE TESTER:

Fig. 5.2.9 Tester de cablu UTP
Se conecteaza cablul de testat si se urmareste secventa de iluminare a LED-lor. Pentru
cablu drept, secventierea este identica 1-1; 2-2; 3-3; 4-4; 5-5; 6-6; 7-7; si 8-8. Pentru cablu
cross, secventa in care ilumineaza este 1->3; 2->6; 3->1; 4-4; 5-5; 6->2; 7-7 si 8-8.
5.2.3. Caracteristici electrice

Circutele de 2MB/s sunt proiectate cu interfete electrice cu impedante de 75Ω si 120Ω.
Pentru ca cele de 120Ω si-au dovedit buna functionare si sunt mai simplu de realizat s-au
generalizat.
Caracteristicile electrice ale unui circuit de 2MB/s sunt conform ITU G703.
5.2.4. Aparate de masura

In ceea ce priveste verificarea cablarii corecte a unui flux de 2MB/s, instrumentul cel
mai des utilizat este LED-ul (pe emisie lumineaza). Pentru verificarea parametrilor si a
eventualelor alarme se utilizeaza analizorul PA20 (PA41)si/sau analizorul 37732A (HP sau
Agilent).
Fig. 5.2.10 Analizorul PA20 Fig. 5.2.11 Analizorul 37732A
5.2.5. Parametri si alarme

Parametri circuitelor sunt definiti in recomandarile CCITT G826 (pentru canale ≥2MB/s)
si G821 (pentru nx 64KB/s, pana la 2MB/s):
Total seconds = numarul total de secunde trecute de la inceputul testului.
Line rate = numarul de tacte de intrare in ultima secunda (nominal 2048000).

Total bits = numarul total de biti excluzand secundele cu No signal, AIS, FrameSync,
Sync Loss, All ones, All zeros, Slip.
Bit errors = numarul total de biti eronati receptionati excluzand secundele cu AIS,
FrameSync, Sync Loss, All ones, All zeros, Slip.
Bit error ratio (BER) = numarul total de erori raportat la numarul total de biti (Total bits
definit anterior)
Code errors = numarul total de erori de cod, fara secundele cu No_signal. Acestea au
cuze locale. Pe sistemele de transmisiuni, erorile de cod se transforma in erori de bit (din cauza
conversiei de cod din HDB3 in binar).
Code error ratio = numarul total de coduri eronate raportat la numarul total de tacte
receptionate, excluzand secundele cu No_signal
Block errors = numarul total de blocuri eronate, fara secundele cu No signal, AIS,
FrameSync, Sync Loss, All ones, All zeros, Slip.
Block error ratio (BLER) = numarul total de blocuri eronate raportat la numarul total de
blocuri
Bit rate = numarul total de biti receptionati in timp de 60 secunde fara secundele cu No
signal, AIS, FrameSync, Sync Loss, All ones, All zeros, Slip, impartit la 60
Error free secs (EFS) = secundele fara erori din timpul disponibil exprimate direct sau
ca un procent din timpul disponibil. O secunda fara erori este definita ca un interval fix de o
secunda care nu este catalogata ca secunda eronata.
Error secs (ES) = secundele eronate din timpul disponibil exprimate direct sau ca
procent din timpul disponibil. O secunda eronata este definita ca un interval fix de o secunda ce
contine una sau mai multe erori.
Sev errored secs (SES) = secundele sever eronate din timpul disponibil exprimate
direct sau ca procent din timpul disponibil. O secunda sever eronata este definita ca un interval
fix de o secunda cu BER > 10-3.
Degraded mins = minutele degradate exprimate direct sau ca procent din numarul total
de “minute” G821.
Un minut este definit in G821 ca un grup de 60 secunde in ordine cronologica, dupa
anularea oricarei secunde sever eronate sau timp indisponibil. Un minut degradat este atunci
definit ca un minut cu
BER > 10-6 , cu exceptia ratei de 64 kb/s unde, din ratiuni practice, un minut continind 4
erori (echivalent cu o rata a erorii de 1.04 x 10 -6) care nu este considerat minut degradat.
Totusi, aceasta nu implica relaxarea obiectivelor de 10-6.
La toate masuratorile de rata a bitilor, in afara de 64 kb/s, se calculeaza BER pentru un
minut particular si il considera minut degradat daca limita BER este depasita. La masurarea
ratei bitilor in canalul de 64 kb/s si limita pentru minute degradate este setata pe CCITT (1.0E-
6), se considera un minut nedegradat daca contine 4 sau mai putine erori.
Daca la sfirsitul testului este un minut incomplet, presupunem ca restul minutului contine
o singura secunda eronata.
SES se exclud atit din minutele degradate cit si din timpul disponibil. Rezulta ca
procentul de minute degradate nu poate fi mai mare de 100%.
Available time = timpul disponibil = numarul total de secunde de timp disponibil sau
procent din timpul total
Unavailable time = timpul indisponibil = numarul total de secunde de timp indisponibil
sau procent din timpul total

O perioada de timp indisponibil incepe cind BER in acea secunda este > 10-3 (sau o alta
valoare programabila) iar acest lucru se repeta si in urmatoarele 10 secunde (avem 10 secunde
consecutive de SES). Aceste 10 secunde sint considerate incluse in timpul indisponibil.
O noua perioada de timp disponibil incepe cu primele 10 secunde cu BER < 10-3 (sau o
valoare programabila).
Pass/Fail = Este folosit impreuna cu ES si SES pentru a indica daca sectiunea supusa
testului indeplineste performantele avute in obiectiv: 1 SES si 43 ES-uri in 60 min, rezultat din
adaptarea recomandarilor ITU.
Conform G821 si G826, erorile maxime se aloca pe portiuni dintr-o distanta maxima
ipotetica de 27.000 km (HRX).
Sunt multe reguli de impartire a acestor erori pe portiuni: distanta totala, daca exista
portiuni de transmisie pe radio, daca exista portiuni de transmisie pe satelit, daca circuitul este
international, cate granite traverseaza, etc.
Procentul minim de alocare este de 15%. Acest procent este acoperitor pentru
Romtelecom.
Astfel, G821 recomanda maxim 0,2% ponderea SES-urilor si maxim 8% ponderea ES-
urilor. Ponderand aceste valori cu 15%, rezulta maxim 0,03% SES-uri si maxim 1,2% ES-uri. In
60 minute, asta inseamna 1 SES si 43 ES-uri. Evident, in practica, se recomanda sa nu avem
ES si SES.
Intre G821 si G826 exista anumite diferente:
 SES este definit in G821 ca secunde cu BER mai prost de 10E-3, iar in G826 ca
secunde cu mai mult de 30% blocuri eronate.
 G826 ia in considerare distributia erorilor in pachete.
Non Severely Errored Secondes = secundele neeronate sever din timpul indisponibil,
exprimate ca numar sau ca procent din timpul disponibil
Non Degraded Minutes = minutele nedegradate exprimate ca numar sau ca procent din
rezultatele G821
Daca un test este pornit cu cadru PCM30 sau PCM31 iar modelul BERT este OFF,
analizele G821 se vor baza pe erorile de sincronizare (FAS errors).
Semnificatia alarmelor este urmatoarea:
No signal = numarul total de secunde fara semnal
AIS = numarul total de secunde de la ultima aparitie a unei alarme AIS, pana la
disparitia acesteia. Semnalul de indicatie alarma (AIS) (toti bitii „1”) este o informatie transmisa
in aval de un element intermediar al unui circuit, pentru a informa toate elementele care
urmeaza, (pana la capatul circutului), ca acest element are o problema logica sau fizica (cel mai
simplu exemplu, el primeste LOS pe intrarea lui). AIS inlocuieste datele utile (de transportat),
permitand sistemului de ordin superior, sa mentina integritatea structurei de transport (sa
limiteze pagubele). Toate elemente din aval (fata de cel care a detectat un defect) propaga AIS
pana la elementul de destinatie. Pentru exemplificare va prezint modul cum se propaga AIS pe
un sistem SDH:

Fig. 5.2.12 Propagarea alarmei AIS pe SDH
ALL ones = numarul total de secunde ce au trecut de la ultima detectie de All ones
(numai in modul framed, deoarece nu este AIS la nivel de 2Mb/s ci la nivel de canal de 64 kb/s
monitorizat)
ALL zeros = numarul total de secunde ce au trecut de la ultima detectie de All zeros
Sync loss = numarul total de secunde ce au trecut de la ultima pierdere a sincronizarii

semnalului intr-un canal de 64 kb/s monitorizat.
Slips = numarul total de secunde ce au trecut de la ultimul slip (un slip este definit ca o
alunecare de bit, adica pierderea sau supraesantionarea unui bit)
Byte sync loss = numarul total de secunde ce au trecut de la pierderea sincronizarii de

octet intr-un canal de 64 kb/s monitorizat
Cand se masoara un semnal cadrat (framed) pot sa apara si urmatoarele alarme:

Frame sync loss = numarul total de secunde de la pierderea sincronizarii de cadru.
Multiframe sync loss=numarul total de secunde de la pierderea sincronizarii de

multicadru.
Dist. frame alarm = numarul total de secunde de la aparitia alarmei distante de cadru,
prescurtata uneori cu RAI sau RDI (functie de aparat), este cauzata de AIS, LOS, Excessiv BER

si Frame Sync Loss pe sensul de receptie. Daca pe sensul de receptie avem erori, insa mai
bune de 10E-6, nu se emite RAI. De aceea, cand se masoara erorile la derivatie, pe un sens, si
totul e perfect, este posibil totusi ca pe celalalt sens sa fie erori in limite sub 10E-6.
Dist. Multiframe = numarul total de secunde de la aparitia alarmei distante de
multicadru.
Equivalent BER = este afisat daca BERT este setat pe OFF. Calcule bazate pe erori
FAS la PCM30 si PCM31 si pe CRC la PCM30C si PCM31C. Se presupune o distributie
aleatoare a erorilor.
Frames = numarul total de cadre receptionate.
Multiframes = numarul total al multicadrelor receptionate.
FAS errors = numarul total de cuvinte FAS eronate receptionate.
CRC errors = numarul total de cuvinte CRC eronate receptionate.
5.2.6. Tipuri si categorii de cabluri

5.2.6.1 Tipuri constructive de cabluri
In telecomunicatii, conductoarele de cupru reprezinta cel mai vechi suport fizic utilizat
pentru transmiterea la distanta a informatiei. Transmisia informatiei pe cabluri cu perechi de
conductoare se bazeaza pe propagarea unui semnal electric care trebuie sa ramana intre
anumiti parametrii, pe parcursul drumului intre sursa si destinatie. In functie de structura lor si
de parametrii specifici ai mediului de transmisie, cablurile cu perechi de conductoare se impart
in doua mari categorii: cabluri coaxiale si cabluri torsadate.
Cablul coaxial este un cablu electric care se compune dintr-un conductor central din
cupru, masiv sau litat, inconjurat de un material izolator (PVC, teflon), urmat de un invelis
metalic numit conductor exterior. Acesta este un ecran realizat cu tesatura din fire subtiri de
cupru (tresa), din banda (folie) din cupru (rar din aluminiu) sau din fire de cupru paralele
infasurate pe izolatia din jurul conductorului central. Tot cablul este acoperit de un ultim strat
izolator, exterior, numit teaca de protectie.
Cablul coaxial este ultilizat pentru transmisiuni de inalta frecventa si pentru spectre cu
banda larga. Deoarece campul electromagnetic al semnalului exista doar in spatiul dintre cei 2
conductori, el nu poate interfera sau permite interferente cu alte campuri electromagnetice
externe. Acest cablu are cea mai buna ecranare. Conectorul folosit de acest tip de cablu se
numeste BNC (Bayone-Neill-Concelman).
Fig. 5.2.13 Cablul coaxial Fig. 5.2.14 Structura cablului coaxial

1 – teaca plastic
2 – conductor exterior
3 – material izolator
4 – conductor central din cupru

Clasificarea cablurilor coaxiale:
In functie de parametrii specifici, cablurile coaxiale se clasifica astfel:
a) Dupa rigiditatea invelisului:
 cabluri coaxiale rigide;
 cabluri coaxiale flexibile.
Cablurile coaxiale rigide au un invelis dur, iar cele flexibile au un invelis metalic impletit
din fire subtiri de cupru.
b) Dupa impedanta caracteristica:
 cabluri coaxiale cu impedanta de 50Ω (cablul de tip Ethernet);
 cabluri coaxiale cu impedanta de 75Ω (cablul tip “televiziune prin cablu”).
c) Dupa tipul materialului izolant:
 cabluri coaxiale cu polietilena [PE - RG59, RG6];
 cabluri coaxiale cu politetrafluoroetilena [PTFE];
 cabluri coaxiale cu teflon [RG179, RG178, RG180 BU] etc.
d) Dupa dimensiune:
 cabluri coaxiale mici: 1,2/3,5; 1,2/4,2; 1,8/6,4;
 cabluri coaxiale medii: 2,6/9,4;
 cabluri coaxiale mari: 5/18.
Dimensiunile de mai sus sunt specificate pentru diametrul conductorului central (d) si
diametrul interior al conductorului exterior (D), exprimate in mm, scrise ca raport d/D.
Cel mai raspandit tip de cablu este RG6. Acesta este disponibil sub mai multe forme.
Exista cabluri destinate pentru interior sau exterior , cabluri “inundabile” umplute cu material
rezistent la apa pentru utilizari in conducte subterane. Unele cabluri mai contin si un fir de otel
de-a lungul sau pentru a permite descarcarea eventualele tensiuni mecanice aparute
(autopurtate).
Cablul torsadat este realizat din fire de cupru rasucite unul in jurul celuilalt. Numarul de
perechi de fire este standardizat intr-o plaja destul de larga dar cel mai utilizat in transport este
cel cu 4 perechi. Prin rasucirea firelor de cupru, se vor atenua semnalele parazite provenite de
la diverse surse de zgomot sau de la firele alaturate.
Cablurile torsadate pot fi impartite in doua categorii:
1) neecranate (Unshielded Twisted Pair – UTP) – fig. 5.2.15
2) ecranate (Shielded Twisted Pair – STP) – fig. 5.2.16

Fig. 5.2.15 Cablul UTP
Fig. 5.2.16 Cablul STP
Cablul cu perechi rasucite neecranat (UTP) este un tip de cablu des intalnit care
contine 4 perechi de conductoare. Fiecare conductor al unei perechi este rasucit in jurul
celuilalt, in scopul anularii interferentei electromagnetice, eliminand astfel diafonia. Numarul de
rasuciri pe o distanta de un metru face parte din specificatiile constructive ale fiecarui cablu. Cu
cat acest numar este mai mare, cu atat diafonia este mai redusa. Perechile de conductoare sunt
rasucite intre ele, avand un pas de torsadare cuprins intre (80–200) mm, care difera de la o
pereche la alta. La exterior, cablul UTP are o manta de protectie mecanica, realizata din
material plastic.
1 – conductor
2 – izolatie
3 – pereche
4 – manta plastic
Fig. 5.2.17 Structura cablului UTP

Cablul UTP nu este protejat fata de interferentele electromagnetice si undele radio
externe, de aceea instalarea lor se face separat fata de alte cabluri.
Caracteristicile cablului UTP:
- Impedanta caracteristica a unei perechi de conductoare are valoarea de 100Ω;
- Diametrul exterior al cablului este de 0,43 cm;
- Izolatiile conductoarelor sunt de culori diferite, pentru a permite identificarea
perechilor de conductoare si corespondenta lor la capetele cablului;
- Pentru lungimi mai mari de 100m, necesita folosirea repetoarelor de semnal
care sa compenseze atenuarea proprie a cablului;
- Desi este considerat cel mai rapid mediu de transmisie bazat pe cupru, este mai
vulnerabil in fata zgomotelor electrice in comparatie cu alte categorii de cabluri.

Cablul cu perechi torsadate in folie (FTP) este un cablu asemanator UTP la care toti
conductorii luati impreuna sunt inveliti intr-o folie exterioara de ecranare. Folia de ecranare are
scopul de a proteja impotriva interferentelor externe si rolul de conductor de impamantare.
1 – conductor
2 – izolatie
3 – pereche
4 – folie
5 – camasa
Fig. 5.2.18 Structura cablului FTP

Cablul cu perechi torsadate neecranat, cu tresa (S/UTP) este un cablu asemanator
FTP caruia i s-a ilocuit folia cu o tresa impletita . Tresa inveleste toate perechile de
conductoare.
1 – conductor
2 – izolatie
3 – pereche
4 – tresa
5 – camasa
Fig. 5.2.19 Structura cablului S/UTP

Cablul cu perechi torsadate ecranat (STP) este format din 4 perechi de conductoare.
Fiecare pereche de conductoare este torsadata si ecranata cu o folie metalica. La exterior,
cablul STP are o manta din material plastic pentru a fi protejat mecanic si impotriva factorilor de
mediu. Acest cablu combina trei tehnici legate de transmisia datelor: shielding (protejarea),
cancellation (anularea) si torsadarea firelor.
1 – conductor
2 – izolatie
3 – pereche
4 – folie
5 – camasa
Fig. 5.2.20 Structura cablului STP

Caracteristicile cablului STP:
- Impedanta caracteristica a unei perechi de conductoare are valoarea de 150Ω;
- Capacitatea de transmisie: se pot realiza transferuri de pana la 500 Mbps la
100m. Cea mai utilizata rata este de 16 Mbps;
- Pentru lungimi mai mari de 100m, necesita folosirea repetoarelor de semnal care
sa compenseze atenuarea proprie a cablului;
- Cablul STP este mai scump decat cablul UTP dar ofera protectie mai buna.
Cablul cu perechi torsadate ecranat, cu tresa (S/STP) contine 4 perechi de

conductoare. Prezinta ecran pentru fiecare pereche conductoare si un ecran suplimentar de tip
folie sau panglica metalica care inveleste toate perechile. Ecranul suplimentar, numit si ecran
de grup, este eficient doar daca este conectat la impamantare la ambele capete si nu prezinta
discontinuitati.
1 – conductor
2 – izolatie
3 – pereche
4 – folie
5 – tresa
6 – camasa
Fig. 5.2.21 Structura cablului S/STP
Caracteristicile cablului S/STP:

- Impedanta caracteristica a unei perechi de conductoare are valoarea de
100Ω sau 120 Ω;
- Pentru lungimi mai mari de 100m, necesita folosirea repetoarelor de semnal care
sa compenseze atenuarea proprie a cablului.
- Asigura o protectie foare buna.
5.2.6.2 Categorii de cabluri cu perechi torsadate
In general vorbind, cablul torsadat este unul dintre cele mai vechi suporturi utilizate ca
mediu de transmisie. Este compus din una sau mai multe perechi de fire din cupru. O preche de
fire are doua conductoare de cupru, izolate unul fata de altul si infasurate in mod elicoidal de-a
lungul axei longitudinale. Caracteristicile sale electrice permit semnalelor transmise sa parcurga
distante mari fara sa necesite amplificare sau regenerare. Acest cablu poate fi utilizat atat
pentru transmisia semnalelor analogice cat si a celor numerice. Cablul torsadat se
caracterizeaza prin: diametrul firelor de cupru, atenuarea exprimata in dB/km, impedanta
caracteristica. Un alt parametru semnificativ este “Factorul de merit al cablului torsadat” care
este reprezentat prin produsul dintre banda de frecventa si lungime (MHz*km) sau produsul
dintre debitul binar si lungime (Mbiti/s*km).

Cablul cu perechi torsadate poate fi folosit pentru orice aplicatie. De aceea, el a fost
supus unui proces de standardizare. Cablurile cu perechi rasucite sunt impartite in categorii in
functie de specificatiile privind integritatea semnalului. In cazul in care intr-un sistem sunt
utilizate cabluri apartinand mai multor categorii, performantele maxime ale sistemului sunt
limitate la cele ale categoriei inferioare.
In functie de viteza de transmisie suportata si frecventa semnalului se disting 7 categorii
de cabluri cu perechi torsadate. Elementul cheie al acestei clasificare este numarul de torsadari
(rasuciri) pe metru.
Categoria 1 (Telecommunication) – sunt cabluri folosite in telefonia analogica clasica.
Se pot face transmisii de voce si date la viteza mica (pentru mai putin de 4Mbps) si sunt utilizate
in retelele vechi de telefonie.
Aceasta categorie de cabluri cu perechi de conductoare a fost definita in standardul
TIA/EIA 568 si a fost utilizata pentru comunicatii telefonice, ISDN, etc. In prezent este perimata,
nerecunoscuta de TIA/EIA si neutilizata pentru retele de date.
Categoria 2 (Low Speed Data) – sunt cabluri folosite in telefonia analogica si digitala.
La fel ca si categoria anterioara de cabluri cu perechi de conductoare, se utilizeaza pentru
transmisii de voce si date la viteze reduse (pentru mai putin de 4Mbps).
Categoria 2 de cabluri cu perechi de conductoare a fost definita in standardul TIA/EIA
568 si a fost initial utilizata in retelele token ring, fiind capabila a transmite date la o viteza de
4Mbps. In prezent este perimata, nerecunoscuta de TIA/EIA si neutilizata pentru retele de date.
Categoria 3 (High Speed Data) – sunt cabluri folosite in realizarea retelelor locale. Ele
se utilizeaza pentru transmisii de date si permit viteze de transfer, in mod obisnuit, de 10 – 16
Mbps, la o frecventa de 16MHz. Categoria 3 de cabluri cu perechi de conductoare a fost
proiectata ca parte a familiei de standarde privind cablurile de cupru definite in parteneriat de
EIA si TIA. Aceste cabluri au fost utilizate pe scara larga in anii '90 in retelele de date,
pierzand, cu timpul, in favoarea altor categorii de cabluri cu performante sporite. Categoria 3 de
cabluri cu perechi de conductoare este inca recunoscuta de standardul TIA/EIA-568-B.
Categoria 4 (Low Loss, High Performance Data) – sunt cabluri cu performante
ridicate din punct de vedere al vitezei de transmisie si al atenuarii. Sunt folosite in retele cu rate
de transfer de pana la 20 Mbps, avand o frecventa de 20MHz. Categoria 4 de cabluri cu
perechi de conductoare a fost definita in standardul TIA/EIA 568 si a fost utilizata in retelele
token ring. In prezent este perimata, nerecunoscuta de TIA/EIA si neutilizata in retele de date.
Categoria 5 (Low Loss, Extended Frequency, High Performance Data) – sunt
cabluri folosite in realizarea retelelor locale si au fost proiectate pentru a oferi o inalta integritate
a semnalului. Categoria 5 de cabluri cu perechi de conductoare a fost definita in standardul
ANSI/TIA/EIA-568-A, cu clarificari in TSB-95. Aceste documente precizau caracteristicile de
performanta si cerintele de testare pentru frecvente de pana la 100MHz. Cablurile de date din
categoria 5 au patru perechi de conductoare rasucite intr-o camasa (3 rasuciri la fiecare 2,54
cm de conductor de cupru AWG 24). Au fost utilizate in cablarea structurata a retelelor de date
si au avut aplicatie si in transportul altor semnale, cum ar fi: servicii de telefonie de baza, retele
token ring si ATM. Pentru conectarea acestor cabluri se utilizau in general conectori RJ-45.
In anul 2001 s-a introdus standardului TIA/EIA-568-B si astfel categoria 5 de cabluri cu
perechi de conductoare, a fost inlocuita de categoria 5e. Categoria 5e este o versiune
imbunatatita a categoriei 5 care adauga specificatii referitoare la telediafonie. Desi specificatiile
privind performanta sunt mai stricte (frecvente de pana la 125 MHz), cablul de categoria 5e nu
permite distante mai lungi pentru retelele Ethernet. Astfel, cablurile orizontale (portiunea dintre

prizele de conectare) sunt limitate tot la 90 m lungime. Caracteristicile de performanta si
cerintele de testare pentru categoria 5e sunt precizate in standardul TIA/EIA-568-B.2-2001.
Categoria 6 – sunt cabluri cu performante inalte la o frecventa dubla (250MHz) fata de
categoria 5e. Lungimea maxima a unui cablu orizontal (partea dintre prize) de categoria 6 este
90 m. In functie si de raportul dintre lungimea totala a traseului de conectare si lungimea partii
orizontale, (in cazul unui traseu complet, cablu orizontal plus cabluri de conectare la fiecare
capat), lungimea maxima admisa poate fi de 100m. Categoria 6 de cabluri cu perechi de
conductoare a fost definita in standardul ANSI/TIA/EIA-568-B.2-1. Aceasta categorie de cabluri
este compatibila cu categoriile 3, 5 si 5e. Categoria 6 impune specificatii mai stringente pentru
diafonie si zgomot.
Categoria 7 – sunt cabluri cu performante inalte la o frecventa mai mica de 600 MHz.
La aceasta categorie de cabluri s-au impus ecrane atat pentru fiecare pereche in parte cat si
pentru intreg cablul. Ca urmare, diafonia si zgomotul sunt mult reduse fata de categoria 6 si
face posibila transmisia unui semnal de 600 MHz. Categoria 7, definita in standardul ISO/IEC
11801:2002, a fost creata pentru a permite construirea unei retele 10-Gigabit Ethernet pe o
lungime de 100 m de cablu orizontal.
5.3. Masuratori si verificari in MDF
5.3.1. Prezentare MDF

In majoritatea cazurilor din reteaua ROMTELECOM, serviciile de banda larga si de voce
utilizeaza infrastructura de cupru existenta, care este structurata astfel:
 Locatie repartitor principal (MDF= Main Distribution Frame) locul unde se realizeaza
interconexiunile intre echipamente si reteaua de acces.
 Puncte cu repartitoare secundare (CCP – Cross Connect Point) care asigura
interconexiunea dintre reteaua secundara (cabluri de distributie) si reteaua primara
(cabluri de transport terminate in centrul de comunicatii).
 Puncte de distributie spre abonati (SDI – Subscriber Distribution Interface) prin care
se asigura interconectarea liniilor retelei de bransament cu reteaua de distributie (cabluri
de distributie).
Fig. 5.3.1 Structura retelei de acces

Conectarea retelei de acces la echipamente se realizeaza in repartitorul principal MDF-
Main Distribution Frame. MDF asigura interconexiunile dintre circuitele care duc catre client si

intrarile in echipament. Tot in MDF se asigura protectia echipamentului la supratensiuni si
supracurenti ce pot apare pe circuit.
MDF-ul din centrele mari de comunicatii este construit fizic dintr-o structura metalica
dispusa pe randuri orizontale pe o parte si coloane verticale pe cealalta parte. Pe aceasta
structura metalica sunt montate reglete.
Fig. 5.3.2 MDF

Cele doua fete distincte sunt:
 Pe o parte regletele sunt dispuse pe randuri si asigura conectarea diferitelor tipuri de
echipamente. Pentru o usoara identificare a regletelor, randurile sunt inscriptionate de
sus in jos cu litere in ordinea alfabetului.
 Pe cealata partea regletele sunt dispuse in coloane . Numerotarea este de la stanga la
dreapta si asigura conectarea cablurilor din reteaua de acces.
Acest mod de dispunere nu se respecta in cazul locatiilor mici sau al cabinetelor

stradale:
Fig. 5.3.3 MDF-ul dintr-un cabinet ACNEHD Alcatel

Regletele din partea de retea contin elemente de protectie. Aceste elemente asigura
protectia echipamentului impotriva supratensiunilor si supracurentilor din reteaua de acces.

Fig. 5.3.4 Regleta si sertizor
Interconexiunea intre regletele echipamentului si cele ale retelei de acces se face cu
punti bifilare din fire de cupru torsadate. Conectarea puntilor in reglete se face cu dispozitive
speciale (sertizoare), adaptate fiecarui tip de regleta.
Majoritatea furnizorilor de echipamente de telecomunicatii utilizeaza urmatorul cod al
culorilor pentru cablurile furnizate o data cu echipamentul pentru a fi cablate in repartitor Fig.
5.3.5. Plecand de la aceasta baza de culori, se pot face multiplicari, se poate trunchea sau luat
invers uneori, de la coada la cap, ca de exemplu: cablurile echipamentelor ZyXEL si Alcatel
7324.
Fig. 5.3.5 Codul culorilor
5.3.2. Cablarea echipamentelor in MDF

Subcapitol transformat in anexa
5.3.3. Teste privind cablarea

Pentru echipamentele de tip xDSL, in primul rind se verifica cu Ohmetru, continuitatea
dintre firul „a” de pe regletele de POTS cu firul „a” de pe regletele de LINE concomitent cu
verificarea firelor „b” de pe POTS si LINE dupa care se conecteaza modemul (pe un numar de
porturi, luate statistic) si se fac teste de conectivitate la Internet.

5.4. Masuratori / verificari PDF
5.4.1. Prezentare PDF

PDF-urile (Power Distribution Frame) sunt tablouri (panouri) de distributie a energiei cu
tensiune alternativa de 230Vac sau de distributie a energiei cu tensiune continua de 48Vcc de
la un furnizor la mai multi consumatori.
Principial, schema de conexiuni pentru distributia de energie electrica, intr-un sit
ROMTELECOM se prezinta astfel:
Fig. 5.4.1 Schema de conexiuni pentru partea de energie
BAT = Baterie
TLD = Tablou Local de Distributie
TGD = Tablou General de Distributie
INV = Invertori
UPS = Uninterruptible Power Supply
GE = Grup Electrogen
DI = Detector Incendiu
AC = Aer Conditionat
5.4.2. Statii de energie, Baterii, Clime, GE, UPS, DI

Alimentarea cu energie electrica se face de regula monofazat pentru un consum mai
mic de 2kW si trifazat pentru un consum mai mare de 2kW.

Statii de energie
Alimentare cu 48Vcc a echipamentelor se realizeaza cu o statia de energie cu
urmatoarea schema de principiu:
Fig. 5.4.2 Schema de principiu a statiei de energie

Fig. 5.4.3 Statii de energie
Principial o statia de energie este compusa din partea de redresare (cu accesoriile
aferente) si baterii. Este destinata sa alimenteze echipamente de telecomunicatii si sa mentina
in acelasi timp bateria in stare complet incarcata, refacand capacitatea acesteia in mod
automat dupa fiecare descarcare. Bateria este conectata tot timpul (in tampon) astfel incat la
caderea retelei, echipamentele de telecomunicatii sunt alimentate fara intrerupere. La revenirea
retelei bateria este incarcata automat la curent constant. Starea statiei de energie poate fi
transmisa la distanta In 3 moduri diferite:prin intermediul unui modem, prin intermediul cartelei
IFIP conectata la reteaua de date sau prin cablarea alarmelor furnizate de statie direct intr-un alt
echipament (centrala telefonica). Tensiunea nominala a statiei de energie este de 48 V si este
usor variabila in timpul ciclurilor de incarcare/descarcare a bateriei. Statia de energie poate
incarca una sau doua baterii simultan.
Tensiunea de incarcare a bateriilor este reglabila automat in functie de temperatura.
Tensiunea de 48V cc, livrata consumatorilor de o statie de energie, are un domeniu de
functionare normala intre 43,2 – 53,52 V. La lipsa retea, cand tensiunea baterii scade sub
43,2V , statia de energie decupleaza sarcina pentru a proteja bateria. In conditii normale
tensiunea pe baterie este mentinuta constanta la valoarea de 53,52 V, cu mici modificari functie
de anotimp, iarna este mai mare, vara este mai mica (mai bine spus functie de temperatura
baterii).
In unele cazuri statiile de energie agrega alarmele de environment (lipsa retea,
temperatura periculoasa, etc.) si le transmit catre un dispecer. In alte locatii aceste alarme sunt
agregate in SW de voce (Lipespan, LX, etc.)
Baterii
In componenta echipamentului de electroalimentare, un loc deosebit de important il
ocupa bateria de acumulatori, care asigura pentru obiectivul de telecomunicatii o autonomie
totala de functionare, in cazul disparitiei sursei energetice de baza. Bineinteles, autonomia este
dependenta de capacitatea bateriei si de consumul echipamentului alimentat.
Bateriile de acumulatori realizeaza stocarea energiei electrice si eliberarea acesteia in
cazul intreruperii retelei de curent alternativ, astfel incit echipamentele de telecomunicatii sa
functioneze fara intrerupere. De asemenea, bateriile realizeaza si functia de filtrare a tensiunii
de curent continuu furnizata de catre sistemele de redresare.

Mai utilizate sunt doua tipuri de baterii:
 Baterii VRLA (baterii tip Pb Acid cu valve regulatoare) sau baterii „capsulate”.
Fig. 5.4.4 Baterii VRLA

Sint baterii monobloc de 2V, 6V sau 12 V, avind capacitati foarte diversificate: 55 Ah,
100 Ah si 150 Ah. Aceste baterii sint dotate cu supape de reglare a presiunii interne asigurindu-
se astfel recombinarea eficienta a gazelor la incarcare.
 Baterii cu gel (Sonnenschein - OGiV, OPzV)
Fig. 5.4.5 Baterii cu gel

Sint baterii monobloc cu elemente de 2V sau 6V, cu valori ale capacitatilor incepind de
la 36 Ah. Cele mai uzuale in telecomunicatii sint cele cu capacitati de 54 Ah, 72 Ah, 90 Ah, 108
Ah. Durata de viata a acumulatoarelor cu gel este de 10 ani, in conditiile in care sunt respectate
instructiunile de utilizare.
Instalatii de climatizare
Instalatiile de aer conditionat sunt destinate mentinerii la un nivel constant a conditiilor
de mediu (temperatura, umiditatea, filtrarea aerului, etc.) in salile cu echipamente de
telecomunicatii (centrale telefonice, echipamente de transmisiuni, echipamente de
electroalimentare, sali de operatoare, sali cu baterii de acumulatori, etc.) a caror functionare
impune asemenea cerinte.
Principiul de functionare al instalatiilor de aer conditionat are la baza proprietatea
agentului frigorific, care prin decompresare (trecerea din starea de lichid in stare gazoasa), se
face cu absortie de caldura, fapt ce determina fenomenul de “frig”.

Clasificarea instalatiilor de aer conditionat existente in Romtelecom:
a) Dupa principiul de functionare.

- cu dispozitive de racire si incalzire separate (instalatie frigorifica si echipament
electric de incalzire) - exemple tip - Airweel, Stultz, Aerotech, Pegasus, Libert,
etc.
- cu pompa de caldura - instalatii reversibile, care pot inversa sensul de circulatie
al agentului frigorific, inversand astfel rolurile condensorului (care se incalzeste)
si al vaporizatorului (care se raceste) – exemple tip – Daikin, Fujitsu,
Westinghouse, Amcor, etc.
b) Dupa modul constructiv;
- Tip SPLIT – alcatuite din doua unitati – interioara si exterioara, exemple tip –
Airweel, Stultz, Aerotech, Libert, Daikin, Fujitsu, Amcor.
- Tip COMPACT – alcatuita dintr-o singura unitate, exemple tip – White-
Westinghouse
c) Dupa modul de utilizare:
- Tip CLOSE CONTROL – instalatii profesionale destinate climatizarii spatiilor
tehnologice, exemplu tip – Stultz, Aerotech, Pegasus, Libert.
- Tip CONFORT – instalatii destinate climatizarii spatiilor mici – containere, birouri,
etc, exemplu tip – Airweel, Daikin, Fujitsu, Westinghouse, Amcor.
d) Dupa modul de repartizare in reteaua Romtelecom:
- Pentru climatizarea centralelor E10B – instalatii Airwell; Stultz
- Pentru climatizarea centralelor EWSD – instalatii Aeroteh
- Pentru climatizarea centralelor AXE 10 – instalatii Libert si Pegasus
e) Dupa modul de circulatia al aerului in salile de echipament:
- Dirijare prin tubulatura specifica instalatiilor CLOSE CONTROL
- Dirijarea aerului pe sub podeaua falsa
- Nedirijarea aerului (miscare libera) specifice instalatiilor CONFORT
Grupuri electrogene
Grupurile electrogene sunt echipamente independente, mobile sau fixe ce pot functiona
prin comanda automata sau manuala, utilizate in cadrul instalatiilor de electroalimentare pentru
a asigura independenta functionarii echipamentelor de telecomunicatii in caz de avarie a retelei
publice sau acolo unde racordarea la reteaua publica nu este posibila.
Fig. 5.4.6 Consumatori protejati de GE

Surse neintreruptibile, UPS
Schema bloc generala a unui UPS este reprezentata in fig. 5.4.10.
Fig. 5.4.7 Schema UPS

Consumatorul de curent alternativ primeste alimentare prin intermediul comutatorului de
sarcina (Ks.), fie direct de la sursa primara de curent alternativ (reteaua electrica), fie de la
invertorul alimentat in curent continuu de la bateria de acumulatori (B). Bateria de acumulatori
poate fi proprie UPS–ului, sau nu, in cazul UPS–urilor destinate strict unor utilizatori care au
deja o statie de redresare, securizata cu baterii de acumulatori, la o tensiune de lucru
standardizata (este cazul telecomunicatiilor, de exemplu). In structura UPS–urilor cu
acumulatori proprii se prevad circuite suplimentare de incarcare si mentinere a acestora.
Detectie incendiu DI
Incendiul este un fenomen complex cu caracter aleator si evolutie necontrolata. Prin
formele sale violente de manifestare, incendiul reprezinta un permanent pericol pentru om si
pentru valorile materiale. Echipamentele de telecomunicatii necesita luarea unor masuri
deosebite privind protectia la foc, fata de obiectivele obisnuite, deoarece la acestea este
favorizata o proagare usoara a incendiilor(in special datorita cablurilor care trec dintr-o incapere
in alta), au valori si importanta sociala foarte mari. Avind in vedere toate acestea, intotdeauna
se va incerca realizarea unei variante optime de sistem DI, care sa asigure o detectie a
inceputului de incendiu, de la primele semne ale declansarii acestuia, in scopul de a proteja
persoanele si valorile materiale prin limitarea extinderii focului.
Un sistem electronic DI va indeplini urmatoarele functii:
a) va controla in permanenta starea detectoarelor de incendiu. In momentul aparitiei
unui alarme la unul sau mai multi detectori, centrala DI va declansa avertizarea la dispozitivele
de semnalizare optica si acustica;
b) va transmite alarma catre un dispecer.
In general un sistem de detectie de incendiu (DI) este compus din:
- centrala de incendiu:
Fig. 5.4.8 Centrala de incendiu

- detectori de fum si/sau temperatura:
Fig. 5.4.9 Detectori de fum
- dispozitive de avertizare optica si acustica:
Fig. 5.4.10 Dispozitive de avertizare
5.4.2.1 Echipamente de distributie a energie cu valoarea tensiunii de 230Vca/400Vca
Energia electrica necesara echipamentelor de telecomunicatii dintr-un sit este in mod

primar asigurata de la reteaua electrica de 230Vca/400Vca. Aceasta este conectata la un
tablou electric general care distribuie energie diversilor consumatori alimentati la tensiunea de
230Vca monofazat sau 400Vca trifazat:
 redresoare monofazate/trifazate de 48Vcc ( Antrice, MPR)
 clime monofazate/trifazate
 iluminat
 prize
 echipamente alimentate la 230V
 invertoare, UPS-uri
Reteaua de 230V furnizeaza tensiunea prin intermediul a doi conductori : “nul” si “faza”.
Conductorul de nul are un potential apropiat de cel al pamantului.

Fig. 5.4.11 PDF pentru 230Vca
In schemele in care statia de energie este alimentata dintr-o singura sursa, energia
electrica este transmisa spre consumatori intr-un singur sens, printr-o retea care se ramifica
succesiv, pe masura apropierii de consumatori, permitand dirijarea energiei electrice in diferite
directii si la diferite elemente alimentate. Ramificarea se realizeaza cu ajutorul unor elemente
prefabricate specializate, numite puncte de distributie, situate in nodurile retelei de distributie.
Fiecare punct de distributie este constituit, ca echipament de putere ("forta") din:

 Intrare directa de la o sursa secundara sau de la un punct de distributie precedent;
 Mai multe plecari, spre alte puncte de distributie sau elemente alimentate;
 Un sistem de bare de alimentare la sosire, din care se executa derivatiile pentru plecari.
Un punct de distributie mai poate contine circuite suplimentare de comanda,

semnalizare, masura etc. Curentul nominal de intrare este considerat drept curent nominal al
punctului de distributie respectiv.
Fig. 5.4.12 Punct de distributie 230Vca/400Vca
Ca regula generala, fiecare plecare trebuie sa fie prevazuta cu un dispozitiv de

protectie la scurtcircuit (siguranta fuzibila sau intreruptor de putere automat), plasat imediat
dupa conexiunea la bara principala, care sa actioneze la un scurtcircuit care s-ar produce in
orice loc pe linia dintre punctul respectiv si urmatorul element alimentat. De asemenea, fiecare
intrare trebuie prevazuta cu un dispozitiv de comutatie, care sa realizeze cel putin functia de
separator, permitand izolarea fata de reteaua din amonte, dupa deconectarea sarcinii din aval.

5.4.2.2 Echipamente de distributie a energiei cu valoarea tensiunii de 48Vcc
Fiecare dispozitiv consumator este alimentat printr-o siguranta inseriata pe un fir avand
o valoare a curentului maxim admis in functie de curentul absorbit de consumator (aproximativ
de 2 ori curentul de sarcina al acestuia).
De la bara de tensiune "+", (avand un potential nul fata de pamant, deci acelasi ca si al
sasiului echipamentului legat la impamantare), consumatorii sunt conectati cu cate un fir
individual, prin treceri directe cu suruburi de strangere.
De la bara de “--48V” fiecare consumator este alimentat prin intermediul unei sigurante
automate, care realizeaza atat conectarea/deconectarea dispozitivului consumator, cat si
protectia prin decuplare in cazul depasirii consumului maxim.
Fig. 5.4.13 PDF de 48Vcc pentru echipamentele de date

Pentru evitarea confuziilor, firele conductoare de alimentare a consumatorilor “+” si “-“ au
de obicei urmatoarele culori specifice :
- firul de “-“ : albastru
- firul de “+” : maro (sau negru)
- firul de impamantare : galben-verde
Fig. 5.4.14 PDF de 48Vcc pentru AMU Fig. 5.4.15 PDF de 48Vcc instalat la cap de
rand de Fujitsu
5.4.3. Sigurante automate

Sigurantele asigura protectia circuitelor electrice pe care acestea le deservesc cu
energie electrica . Principiul de functionare se bazeaza pe declansarea unui dispozitiv
(intrerupator) cu ajutorul unei forte electromagnetice. Daca printr-un conductor (bobina) circula
un curent electric , in jurul acestora se formeaza un camp electromagnetic care este direct
proportional cu intensitatea curentului ce trece prin conductorul respectiv . Acest camp
genereaza o forta care la un moment dat poate declansa intrerupatorul sigurantei. La o

siguranta automata, bobina impreuna cu dispozitivului de declansare sunt foarte bine calibrate,
realizand declansarea la o valoare precisa a curentului. Rearmarea sigurantei se realizeaza
manual.
Fig. 5.4.16 Siguranta automata (detaliu)
Sigurantele se dimensioneaza in functie de curentul de sarcina al consumatorilor.

Exemplu: Pentru un circuit de prize unde suma curentilor de sarcina a consumatorilor
este de 10 A, se alege siguranta cu valoarea curentului de 16A.
In instalatiile electrice interioare (telecomunicatii, apartamente sau case normale) ,

curentul nomial al sigurantelor are valori cuprinse intre 6 A si 100 A. Aceste valori sunt
stantardizate, nu o sa gasim sigurante de 14 A sau 27 A. Sigurantele se fabrica in urmatoarele
clase de valori ale curentului nominal la care declanseaza:
6A 10 A 16 A 20 A 25 A 32 A 40 A 50 A 63 A 80 A 100 A
5.4.3.1 Sigurante automate monopolare
Aceste sigurante asigura protectia unui circuit intrerupand un singur conductor din
circuitul respectiv .
Fig. 5.4.17 Siguranta automata monopolara

In instalatiile electrice de 48Vcc, aceastea se ataseaza pe conductorul de -48V,
conductorul de “+” fiind legat direct la bara de „+”.
In instalatiile de 230 Vca, pot fi doua astfel de sigurante, (atat pe faza cat si pe nul) sau
poate fi doar pe conductorul de faza , firul de nul legandu-se direct la bara de nul.
In desenele urmatoare s-a notat cu rosu traseul de faza si cu albastru traseul de nul.

Fig. 5.4.18 Ambele fire protejate Fig. 5.4.19 Protejat doar firul „fazei”
5.4.3.2 Sigurantele bipolare
In mod curent aceste sigurante se utilizeaza in circuite de 230Vca pentru ca o astfel de

siguranta "bipolara" intrerupe atat firul de nul cat si firul fazei .
Pe aceste sigurante apare (in general) notatia bornelor . Pe bornele de nul
(intrare/iesire) apare notatia "N" iar pe cele de faza (intrare/iesire) sunt notate cu 1(pentru
intrare) si cu 2 (pentru iesire) sau cu notatia "in" (pentru intrare) si "out" (pentru iesire) .
La unele sigurante notatia fazei lipseste existand doar notatia de nul "N". Datorita
functiei mentionate mai sus cat si a spatiului pe care aceastea il ocupa in tabloul electric
comparandu-se cu cele "monopolare", sigurantele "bipolare" sunt cel mai des intalnite in
instalatii de 230Vca/400Vca.
Fig. 5.4.20 Sigurante bipolare Fig. 5.4.21 Circuite cu sigurante bipolare
5.4.3.3 Sigurante diferentiale
Spre deosebire de celelalte sigurante, acestea mai ofera o protectie in plus. Ele sint
capabile sa decupleze consumatorul atunci cand apare o diferenta ("Δ"=delta) intre intensitatile
curentului pe cele doua borne de iesire din siguranta, vezi figura de mai jos. Deci pe aceasta
siguranta apar doua valori esentiale, care trebuie avute in vedere.
 Valoarea Imax [A], reprezinta intensitatea curentului la care siguranta intrerupe circuitul
(in acelasi mod ca sigurantele obisnuite);
 Valoarea "Δ" [mA], reprezinta diferenta de intensitate admisa intre cele doua borne de
iesire .

Δ (delta)poate avea valori de:
 10 mA sau 30 mA - pentru aplicatii "salveaza vieti" sau:
 50mA , 100mA si 300mA - pentru alte aplicatii
Fig. 5.4.22 Principiul de functionare al sigurantei diferentiale
Analizand figura de mai sus observam o siguranta ce "primeste" energie prin bornele de
sus, un consumator oarecare R (care solicita 10A), cat si o presupusa "scurgere la pamant" prin
punctul C. Avem deci punctele A,B si C ca referinta pentru studiu. Siguranta este de 16A cu
Δ=30mA.
In primul moment sa consideram ca nu exista punctul C, unde apare scurgerea de
energie catre pamant . In punctele A("i4") si B("i1") avem aceeasi intensitate a curentului (sa
presupunem ca avem curentul de sarcina de 10 A).
In acest moment totul e OK deoarece intensitatea maxima suportata de siguranta nu
este depasita si curentii sunt egali (i1=i4).
Acum, daca intercalam in montaj, in punctul C, un mic consumatar catre pamant,
curentul i1=i2+i3 ; i2=i4; i1≠i4 unde: i3 este "scurgerea in pamant" si i2 curentul normal absorbit de
consumator . In acest caz i1 nu mai este egal cu i4 . Daca intensitatea i3 este mai mare sau
egala cu 30mA atunci siguranta decupleaza deoarece nu mai circula aceeasi intensitate
electrica prin punctele A si B . De aici apare si numele de siguranta diferentiala. Ea masoara
intensitatea curentului prin firul fazei cat si intenstatea curentului prin firul nulului, iar daca apare
o diferenta intre cele doua intensitati, mai mare decat maximul admis de siguranta atunci
decupleaza circuitul .
Observatie: "Scurgerea la pamant" cauzata de o atingere accidentala a corpului uman
cu circuitul de faza sunt astfel sesizare si siguranta intrerupe automat circuitul.
Fig. 5.4.23 Siguranta diferentiala
Sigurantele diferentiale se conecteaza in tablouri electrice la fel ca si cele bipolare,

respectandu-se notatia fazei si a nulului . Aceste sigurante deservesc cu energie circuitele
(consumatorii) care prezinta pericolul marit de electrocutare.

5.4.4. Masurarea si verificarea marimilor electrice
5.4.4.1 Masurarea tensiunii altenative in tablourile de c.a.
Masurarea tensiunii se realizeaza cu ajutorul voltmetrului de c.a. (sau multimetrului setat

pe masurarea de tensiune alternativa).
Pentru masurarea tensiunii de intrare sondele de masura se aplica pe barele de nul si
de faza ale tabloului.
Pentru masurarea tensiunii de iesire spre un consumator sondele voltmetrului se aplica
pe iesirile sigurantelor de pe nul si faza (pe suruburile de strangere ale firelor) corespunzatoare
acelui consumator. Prin cuplarea/decuplarea sigurantei automate se verifica prezenta/absenta
tensiunii catre consumator.
Fig. 5.4.24 Masurarea tensiunii
5.4.4.2 Masurarea consumului de curent spre un consumator de c.a.
Masurarea curentilor relativ mici (pana la 10A) se poate face cu ajutorul ampermetrului
(sau multimetrului digital setat pt. masurarea curentului alternativ) prin conectarea lui in serie cu
circuitul prin care circula curentul care se doreste a fi masurat. Aceasta inseriere practic se
poate realiza si fara a deconecta firele, aplicand sondele de masura ala ampermetrului in
paralel pe siguranta automata (cuplata sau decuplata) din tabloul de distributie 230Vc.a.
corespunzatoare unui consumator.
Fig. 5.4.25 Masurarea curentului
Masurarea curentilor se mai poate realizeaza cu ajutorul ampermetrului tip cleste.

Pentru curent alternativ acesta functioneaza pe principiul transformatorului de curent, iar

RBA
RE
LO
ME
Petrosani
Zalsu
Brsila
Suceava
Arad
Oradea
Napoca
Cluj
Bistrisa
Deva
Resisa
Mures
Sfântu
Ciuc
Pitesti
Sibiu
-Vâlcea
Drobeta
Slobozia
Calarasi
Slatina
Craiova
Ploiesti
Buzsu
Giurgiu
Brasov
Tulcea
Bacsu
Vaslui
Neams
Piatra
Iasi
Galasi
Focsani
Botosan
Satu
Alba
Miercur
Gheorg
Râmnic
Târgu
Turnu
Baia
Târgovis
Alexand
Constan
Orade
Arad
Giurg
Timi Timis
Bucur
TIMI
CRA
BUC
BRA
CLU
GAL
BAC
i
Iulia
ea
he
u
Jiu
Severin
Mare
te
ria
sa
aoara
esti
SOARA
IOVA iu
URESTI
JSOV
ATI
AU
soara
CKBONE
GIONAL
CAL
TRO
LEVELLE
omte
VEL
leco
m
DWD pentru curent continuu utilizeaza un senzor Hall. Masurarea curentului se face aplicand
clestele in jurul conductorului prin care circula curentul de masurat, ca in imaginea urmatoare:
M
Tran
sport
Netw
ork
Fig. 5.4.26 Masurarea curentului alternativ sau continuu cu clestele de masura
5.4.4.3 Masurarea tensiunii de 48 Vcc de intrare in PDF:

Hiera In general, tensiunea de intrare in PDF se masoara aplicand sondele voltmetrului in
rchy paralel pe cele doua bare pe care ajunge cablul ce alimenteaza tabloul respectiv. Multimetrul se
seteaza pe scala de masurare tensiune Vcc corespunzatoare 200V sau 1000V.
Sonda rosie a aparatului de masura, aferenta bornei “+” se conecteaza la bara de “+”,
iar cea neagra, aferenta bornei “-“ se conecteaza la bara de “-“.
Fig. 5.4.27 Masurarea tensiunii de 48Vcc la intrarea in PDF
5.4.4.4 Masurarea tensiunii de 48Vcc la iesirea spre un echipament
Sonda rosie a voltmetrului se aplica pe surubul ce conecteaza firul “+“ al consumatorului,

iar sonda neagra se aplica pe iesirea din siguranta , din partea inferioara - surubul ce fixeaza
firul “-„ al consumatorului. In functie de cuplarea/decuplarea sigurantei se poate verifica
prezenta sau nu a tensiunii de 48V.
Fig. 5.4.28 Masurarea tensiunii de 48Vcc la iesirea din PDF, catre consumator

Manual Final Cert TRSP FEB - 2013 VN

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Final Cert TRSP FEB - 2013 VN

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANUAL TRAINING

CERTIFICARE NIVEL DE BAZA

Directia Executiva Operatiuni – Directia Operare Retea Acces

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Anton Frentescu Inginer Senior Transport - Vaslui

Data: 18 martie 2013

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

1.1. Definitie retea de comunicatii:

O retea de telecomunicatii este o colectie de noduri si linkuri capabile sa transporte

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

1.2. Clasificare retele de telecomunicatii

1.2.1. Retele TDM

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

CTD zona SDH/PDH/

CTD locala SDH/PDH/ SDH/PDH/

Circuit comutat; convorbire telefonica intre doi abonati conectati in

1.2.2. Reteaua cu comutare de pachete

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Figura 5 –Model retea Frame relay

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

1.3. Modelare retea ROMTELECOM

1.3.1. Structurare pe nivele

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

1.3.2. Structura retelei TDM

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Figura 10 Echipament acces

De mentionat ca in cazul echipamentelor de tip acces de tipul celui mentionat in schema

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Figura 8 Structura retelei core IP/MPLS

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

In figura 9 este prezentata reteaua distributie a judetului Arges.

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Figura 10 Retea acces

In figura 10 s-a prezentat o topologie des intalnita in reteua cu comutare de pachete

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

OSS NMS Phone

Figura 11 Retea de tip FTTB

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

2.1.1. Multiplexarea semnalelor in timp. Standard G.703

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Este evident ca operatia de cuantizare determina la receptie erori la refacerea

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Intretesarea in timp a semnalelor telefonice codate sau a semnalelor de date se

Structura cadrului si a multicadrului primar:

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Sincronizarea partii de receptie dupa cea de emisie se realizeaza cu ajutorul cuvantului

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom

Exemple, diverse interfete :

2.1.2. Multiplexarea semnalelor digitale. Retele plesiocrone / sincrone

PDH - Plesiochronous Digital Hierarchy:

Acest document este confidenţial – clasificare internă Romtelecom